Au valoare de adevăr afirmaţiile: în cazul infracţiunilor formale nu se cercetează legătura de

cauzalitate între acţiune – inacţiune şi urmarea produsă, aceasta rezultând ex re; infracţiunile
care au un obiect material sunt infracţiuni de rezultat; toate infracţiunile au un obiect juridic
specific; infracţiunile care nu au obiect material sunt infracţiuni de pericol.
Acţiunea sub care se poate prezenta elementul material al laturii obiective se poate realiza: prin acte
materiale; prin scris; prin cuvinte;
Au valoare de adevăr următoarele afirmaţii: poate exista vinovăţie ca trăsătură esenţială a
infracţiunii, fără să existe vinovăţie ca element subiectiv al infracţiunii
Avocatul X a virat prin transfer bancar în conturile personale o sumă bani transferată din greșeală de
către o societate în contul cabinetului de avocatură al avocatului X, unitatea bancară comunicând
acestuia faptul că suma de bani a fost virată din eroare în contul cabinet avocatură. Avocat X nu a
restituit suma bani, apreciind că este vorba despre un litigiu civil, ce urm a fi soluționat de instanța
civilă. În sarcina inculpatului – se va reține infracțiun de însușire a bunului găsit, prev art. 243.2 CP.

Constituie izvoare de drept penal: Constituţia României, Noul Cod penal, legile complinitoare;
Constituie principii de aplicare a legii penale în timp: principiul activității.
Constituie principii de aplicare a legii penale române în spaţiu: principiul realităţii
Constituie infracţiune fapta care îndeplineşte următoarele condiţii necesare şi suficiente: fapta
prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a
săvârşit-o
Constituie factori ai infracţiunii: obiectul şi subiecţii infracţiunii; locul şi timpul săvârşirii
infracţiunii
Constituie elemente ale laturii obiective a conţinutului constitutiv al unei infracţiuni: elementul
material; urmarea imediată
Constituie principii de aplicare a legii penale în timp: principiul activității
Constituie circumstanțe agravante generale sâvârșirea infracțiunii – prin cruzimi

Dreptul penal cuprinde un ansamblu de norme juridice care: se referă la regulile sau principiile
dreptului penal.
Există culpă simplă (neglijenţă) atunci când: infractorul nu prevede rezultatul faptei sale, deşi
trebuia şi putea să-l prevadă
Există intenţie directă atunci când: infractorul prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea
lui prin săvârşirea acelei fapte; infractorul prevede rezultatul faptei sale, urmăreşte producerea
lui, însă acest rezultat, din cauze independente de voinţa infractorului, nu se produce
Există tentativă: când consumarea infracţiunii nu a fost posibilă datorită insuficienţei sau
defectuozităţii mijloacelor folosite; când consumarea infracţiunii nu a fost posibilă datorită
lipsei obiectului de la locul unde făptuitorul credea că se află
Există concurs de infracțiuni – când o infracț a fost săvârșită pt a ascunde comiterea de către acceași
pers a unei infracț săvârșite din culpă, când o infracț de omor a fost săvârșită pt a înlesni comiterea
unei infracț de tâlhărie

Fapta constând intr-o inacţiune: este infracţiune atunci când este săvârşită din culpă numai
atunci când în lege se prevede, în mod expres, aceasta
Fapta inculpatei X care i-a aplicat fiului său Z în vârstă de 2 luni, lovituri repetate pe toată suprafața
corpului care au determinat contuzii cerebrale, hematom epicranian, leziuni ischemice cerebrale și au
pus în primjedie viața victimei, fiind necesare circa 80 zl îngrij medic, întrunește elem constitutive –
ale tentativei la infracțiunea de omor prev art 32.1 CP rap art 188 CP cu aplicarea art. 199.1 CP
(referitor la omorul comis asupra unui membru de familie)
Fapta inculpatului de a depune la instanța judecată la mm termene ce au avut loc în cadrul unui
proces, 4 chitanțe falsificate care atestă, în mod nereal, plata unor sume bani cu titlu de onorariu
avocat, în scopul obligării părții adverse de către instanță la plata chelt judecată, rezultat care nu s-a
produs din cauza pierderii procesului, constituie – infracțiun de fals în înscrisuri sub semnăt priv în
formă continuată, prev art 322.1 CP cu aplic art 35.1 CP.

Imunitatea de jurisdicţie: constituie o excepţie de la principiul teritorialităţii

Intenţia depăşită (praeterintenţia) este o formă de vinovăţie ce se realizează: prin săvârşirea unei
fapte cu intenţie indirectă şi producerea unui rezultat mai grav decât cel acceptat de făptuitor
prin săvârşirea faptei, rezultat ce se impută acestuia sub forma culpei
Infracțiunea continuată – este posibilă în caz infracțiunilor așa zise de pericol
Inculpatul A, cu sprijinul inculpatului B care i-a deschis ușa blocului prevăzută cu interfon, a pătruns
fără drept, împreună cu inculpatul C, prin deschiderea sistemului închidere a ușii de acces în
apartamentul lui X și a răvășit bunur lui X împreună cu ceilalți doi inculpați în vederea sustragerii unor
obiecte sau înscrisuri, părăsind însă imobilul fără a sustrage niciun bun, negăsind niciun bun de
valoare. Fapta lui A constituie – tentativă la infracț de furt calificat comisă prin efracție și violare de
domiciliu, de 3 pers împreună, prev art 32.1 CP rap art 228.1 CP – art 229.1.d, 2.b CP cu aplicar art
77.a CP.
Inculpatul A a încheiat un contract de împrumut cu partea civilă B, prin care inculpatul A a împrumutat
de la partea civilă B suma de 36000 lei pt 1 an. La moment înch ctr împrumut, inculpata A a prezentat
părții civile B un ctr V-C ce atesta drept proprietate al inculp A asupra unui imobil, care a constituit
garanția ctr împrumut, deși anter moment înch ctr împrumut și al constit garanției, inculpt A
transmisese cătrte un terț drept propriet asupra imob printr-un alt ctr V-C. Fapta inculpatei A
constituie – infracț înșelăciune comisă prin folosirea de mijloace frauduloare, prev art. 244.1,2 CP.
Inculpatul D, pe fondul dispune cu pers vatam E, având ca obiect drept folosință teren (niciuna dintre
parti neavând titlu valabil priv dr folos teren) a executat discuirea suprafeței menționate, distrugând în
totalitate cultura fl soar înființată pers vătăm E, după care a semănat aceeași suprafață porumb,
invocând faptul că în zonă terenurile negrănițuite sunt lucrate în blocuri compacte, cf înțelegerilor
dintre pers, ignorându-se delimitările din titluri propriet, aspecte cunoscute de inculpat și partea civilă.
Raportat la situația prezentată, fapta inculpat D – întrunește elem const infracț distrugere în varianta
tip prev 253,1 CP
Infracțiunea tăinuire – este o infracț autonomă față infracțiunea din care provin bunur ce constituie
obiectul său material.
Infracțiunea de favorizare făptuitor – se poate reține în sarcina pers care sesizează organele urmărire
penală afirmând că este autorul unei infracț, pe care nu o comisese, cunoscând cine este adevăratul
autor.
Inculpatul H a pătruns într-o clădire dezafectată, loc în care știa că se află pers vătăm F și a încercat
întrețină raport sexuale cu aceasta prin constrângere, însă nereușind, i-a smuls acesteia telefonului
din mână pt a nu o lăsa să anunțe organe poliție, l-a aruncat pe geamul clădirii, telefonul mobil
spărgându-se, după care inculpatul fugit fața locului, în sarcina inculpatului se vor reține în concurs –
tentativa la infracț viol și infracț distrugere.

În cazul infracț de cercetare abuzivă – se poate reține forma continuată, este posibilă reținerea infracț
în concurs cu infracț favorizare făptuitor.
În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau
mai multe legi penale, se aplică: legea mai favorabilă
În raport de elementul material, tentativa nu este posibilă: În cazul infracțiunilor omisive proprii
În raport cu elementul subiectiv, tentativa nu esteposibilă: În cazul infracțiunilor praeter
intenționate
În cazul reținerii circumstanțelor agravante – limita min pedepsei prev pt infracț săvârș nu se modifică
În cazul infracțiunii de incest – sunt realizate elementele de tipicitate și în cazul în care subiecții activi
sunt numai frați consangvini (după tată).

Legea penală poate intra în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României,
Partea I.Termenul de 3 zile se calculează: pe zile calendaristice, începând cu data publicării în
Monitorul Oficial al României, şi expiră la ora 24,00 a celei de-a treia zi de la publicare
Legea penală temporară se aplică infracţiunii săvârşite în timpul cât era în vigoare: chiar dacă fapta
nu a fost descoperită, urmărită sau judecată în acest interval de timp
La data eliberării condiționate, cel condamnat – execută pedeapsa complementară a interzicerii
străinului de a se afla pe teritoriul României, aplicată prin hotărârea de condamnare
La stabilirea cuantumului unei zile-amendă ca pedeapsă unică pt PF se ține seama de - situația
materială a condamant, obligațiile legale ale condamnatului față pers aflate întreținerea sa

Marius, la data de 21 martie 2012, a fost implicat într‐un accident de circulație, cu vinovăție, în calitate
de conducător auto, în urma căruia au fost rănite grav 3 persoane. Acesta a fost condamnat pentru
comiterea a 3 infracţiuni concurente din culpă la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare. Ulterior
executării acestei pedepse, la data de 12 februarie 2016, inculpatul a condus un autovehicul având în
sânge o îmbibație de alcool de 0,20 g/‰ și pe drumul public a accidentat ușor (8 zile de îngrijiri
medicale) o persoană ce traversa strada regulamentar. se poate aplica şi doar pedeapsa amenzii.
35-45 NCP, precumși art. 336 NCP

Obiectul dreptului penal îl formează: relaţiile de apărare socială;

O infracţiune se consideră săvârşită pe teritoriul României: dacă pe o navă sub pavilion românesc
s-a produs rezultatul infracţiunii, aceasta fiind comisă pe teritoriul altui stat; dacă pe o
aeronavă înmatriculată în România s-a efectuat numai un act de executare a infracţiunii,
celelalte acte de executare şi rezultatul infracţiunii producându-se pe teritoriul altui stat
O lege penală poate fi abrogată: în mod tacit
O aeronavă ce efectua un zbor între Budapesta și Soci a aterizat de urgență la Iași, din cauza faptului
că, la bord, în timpul zborului, a avut loc o crimă. În fapt, Frank, cetățean englez, a înjunghiat la
decolare un cetățean libanez. Aeronava în care a avut loc infracțiunea era înmatriculată în Franța,
căpitanul fiind maghiar. Fapta a fost sesizată de un ofițer de poliție român, ce călătorea spre Soci
pentru a participa la o conferință pe tema cooperării judiciare în materie penală între statele din estul
Europei. La Iași: X va fi acuzat pentru comiterea faptei de omor în România, pe baza principiului
teritorialității; X va fi reținut pe aeroport, pe baza principiului universalității; c) X nu răspunde penal în
România, pe baza principiului realității art. 8-14 NCP

Principiul legalităţii îmbracă următoarele laturi: legalitatea incriminării (nullum crimen sine lege);
legalitatea pedepselor, a măsurilor educative şi a măsurilor de siguranţă (nulla poena sine
lege);
Prin Decizia Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 5 din Codul penal (aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a
cauzei), s-a constatat că: dispoziţiile art. 5 din Codul penal sunt constituţionale în măsura în
care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale
mai favorabile
Principiul ubicuităţii: este prevăzut expres de noul Cod penal
Potrivit Noului Cod penal, prin noţiunea de „lege penală” se înţelege: orice dispoziţie cu caracter
penal cuprinsă în legi organice, ordonanţe de urgenţă sau alte acte normative care la data
adoptării lor aveau putere de lege;
Potrivit actualului Cod penal, actele preparatorii: Se sancționează când sunt incriminate ca
infracțiuni de sine stătătoare
Pot avea tentativă perfectă: Infracțiunile de rezultat
Primtul termen al recidivei poate consta într-o – condamnare definitivă la pedeapsa de 2 ani
închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere pt infracț de furt, dacă au trecut 2 ani de la
împlinirea termenului de supraveghere
Pedeapsa amenzii se înlocuiește cu închisoarea dacă persoana condamnată – nu o execută cu rea-
credință în tot sau în parte
Pedeapsa detențiunii pe viață nu poate fi aplicată celor care – aveau vârsta de 65 ani la dt săvârș
infracț, aveau vârsta de 70 ani la dt pronunțării hotăr condamnare

Responsabilitatea penală se prezumă începând cu vârsta de: 14 ani

Retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală – a pers cu priv la care a fost retrasă, în
cazul care plângerea a vizat mm participanți la aceeași infracț, numai dacă a fost însușită de
procuror, în caz infracțiun pt care punerea mișcare acțiunii penale este condiționată de introducerea
plângerii prealabile, dar acțiunea penală a fost pusă mișcare din oficiu.
Renunțarea la aplicarea pedepsei nu se poate dispune – dacă inculpatul fusese condamnat în urmă
cu 2 ani la o pedeapsă de 3 ani închisoare pt infracțiunea de ucidere din culpă

Se include în sfera noţiunii de „teritoriu” din expresia „teritoriul României”: spaţiul aerian de
deasupra mării teritoriale a României; subsolul, corespunzător solului terestru, acvatic, mării
teritoriale, fără limite în adâncime
Singurul temei al răspunderii penale îl reprezintă: săvârşirea unei infracţiuni
Subiect pasiv al infracţiunii poate fi: o persoană fără discernământ; o persoană juridică
Subiecţi ai raportului juridic penal de conformare sunt: persoanele fizice care au obligaţia să se
abţină de la săvârşirea faptelor ce cad sub incidenţa legii penale;
Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, se poate dispune în caz unei hotăr condamnare
la pedeapsa – închisorii de 3 ani, închisorii de 2 ani, însoțită de pedeapsa amenzii.
Spre deosebire de infracț ultraj, cea de ultraj judiciar – poate fi comisă împotriva unui avocat în
legătură exercitarea profesiei.

Ştiinţa dreptului penal cuprinde: ansamblul de idei, teorii privitoare la dreptul penal ca ramură de
drept; ansamblul de concepţii privitoare la dreptul penal ca ramură de drept;
Știința dreptului penal cuprinde: ansamblul de idei, teorii privitoare la dreptul penal ca ramură de
drept;
Tentativa este posibilă: În cazul refuzului de a sprijini organul de executare în punerea în
executare a hotărârii judecătorești, de către persoanele care au această obligație conform
legii; La însușirea bunului găsit
Tentativa este posibilă: În cazul infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat; În
cazul refuzului conducătorului auto de a se supunere recoltării probelor biologice în vederea
stabilirii alcoolemiei
Tentativa nu este posibilă la infracțiunile: Săvârșite din culpă cu prevedere; De obicei;

Verbum regens desemnează: elementul material

În raport de elementul material (acţiunea/inacţiunea realizată de făptuitor care produce rezultat),

tentativa nu este posibilă – în cazul infracţiunilor omisive proprii (pp inacţiuni, nu denunţi, te apţii să
sesizezi organele, tentativa=punerea în executare, când se abţine nu există tentativă)
În raport cu elementul subiectiv, tentativa nu este posibilă – în cazul infracţiunilor praeter intentionate
Potrivit actualului Cod penal, actele preparatorii – se sancţionează când sunt incriminate ca infracţiuni
de sine stătătoare.

DREPTUL PENAL CA RAMURĂ A DREPTULUI

Dr penal – 2 accepţiuni - ramură a dreptului una din ramurile sistem dreptului. Priv normele, instituţiile
reglement relaţii apărare socială, norme, instituţii privite evoluţiei lor sistemice ori ca drept pozitiv, în
vig la un moment dat într-o societate determinată. totalitate de norme juridice care statuează faptele
ce constituie infracţiuni, condiţiile ce atrag răspunderea penală, pedepsele şi alte sancţiuni de drept
penal aplicabile PF,J care au comis infracţiuni, în scopul apărării ordinii sociale, fie pe calea
prevenţiei, fie pe cale represivă.
Ansambl norme juridice structurat în sistem în jurul instituţiilor fundament dr penal – infracţiunea,
sancţiunea penală (pedeapsa) şi răspunderea penală.
Dr penal – 2 componente: partea generală şi partea specială. Pgenerală -regulile/principiile drpen,
condiţiile în care se nasc, se modif/sting RJ, sistemul pedepselor şi al celorlalte sancţiuni de drept
penal.
Pspecială prevede condiţ în care o anumi faptă const infracţiune şi pedeapsa ce se aplică în cazul
săvârşirii ei.

ştiinţă a dr penal, ramură a ştiinţe juridice. Ansambl teorii, concepţii, idei priv dr penal ca ramură a dr,
doctrina dr penal. Obiectul ştiinţei dr penal – dr penal ca ramură a dreptului. ansamblul de idei, teorii
şi concepţii privitoare la dr penal ca ramură de drept şi la instituţiile sale, adică ,,doctrina’’ dreptului
penal.
Ca şi drpen ca ramură drept, şt drpen este unică. 2 părţi distincte – par generală şi par specială.
Existenţa unor raporturi între dr penal şi alte ramuri de drept determină acelaşi gen de raporturi şi
între şt dr penal şi celelalte ştiinţe de ramură normative (dr proces penal, dr constituţ, dr civil, dr
administr) şi nenormative (criminologie, criminalistică, psihologie judiciară, psihiatrie judiciară).

Obiectul dreptului penal

Ca ram drept, dr pen are obiect propriu de reglementare, anumită categorie de relaţii sociale pe
care le reglement în exclusivitate, relaţii create în jurul şi datorită valorilor sociale de a căror
necondiţionată respectare depinde însăşi existenţa societăţii într-o anumită etapă dezvolt.
Obiect dr penal – relaţiile de apărare sociale, atât relaţii cooperare între oameni în asigurarea ordinii
sociale, cât şi relaţii de conflict între titularii valorilor sociale ocrotite de lg penală şi cei care săvârşit
fapte vătămătoare/periculoase împotriva acestor valori.
Relaţ apărare soc se form între membrii societăţii în mod obiectiv şi legic, independent de voinţa lor,
din necesitatea apărării valorilor esenţiale ale societ, dezvoltării în deplină securitate – condiţie sine
qua non a existenţei şi normalei evoluţii a grupului social.
De la apariţia statului şi drept, relaţ apărare soc (de conformare/conflict) const obiect de reglement pt
drpen – prevede prin normele sale faptele interzise ca infracţ, pedepsele ce urmează să se aplice
celor care le săvârşesc. Rel apărare soc, au existenţă obiectivă, anterioară oricărei reglementări,
devin RJ penale.

Caracterele dreptului penal

trăsăt caracterist drpen – caracter de dr public, caract unitar, caract autonom, caract sancţionator,
normativ şi autonom.
Autonomia dreptului penal – decurge din faptul că drpen are un obiect specific de reglement relaţ
apărare soc. Drpen -sistem propriu reguli de conduită şi sancţiuni specifice neîntâlnite în alte ramuri
drept (pedepse, măsuri de siguranţă, măsuri educative).
Subliniază netemeinicia tezei caracter pur sancţionator al dreptului penal – literat jur m veche, drpen
nu ar reglementa relaţii sociale proprii, ci doar relaţii de sancţionare, deci caracter subsidiar, auxiliar,
complementar altor ramuri de drept (Karl Binding). Relaţiile sociale reglement alte ram drept. Dr penal
plus de sancţiune at când sancţiunea din norma extrapenală încălcată nu ar fi îndestulătoare pt
stabilirea ordinii de drept încălcate. Teoria caract pur sancţionator (subsidiar, accesoriu) drpen
combătută–drpenal este nu numai sancţionator, ci şi normativ.
Caract autonom drpen reflectă în relaţiile proprii de reglementare, relaţii apărare soc, care nu fac
obiectul altei reglementări. Argument – viaţa soc reglementată m întâi de celelalte ram drept, drpen
intervine pt sancţion faptelor periculoase din acele domenii de reglement – drpen ocroteşte interese
ce nu sunt ocrotite de alte ram drept -respect cuvenit pers decedate prin incriminarea faptei de
profanare cadavre/morminte (383 NCP); sentimentul de milă prin incriminarea faptei omisiune de a da
ajutorul necesar/anunţa de îndată autorităţile de cel care a găsit o pers a cărei viaţă, integritate
corporală/sănătate în pericol şi nu are putinţa de a se salva (203 NCP)
Regula de drept este normativă, nu pt recunoaşte un interes, situaţie/bun, ci pt prescrie o regulă de
conduită în raport cu acel interes, acea situaţie ori acel bun. norme pen cuprind reguli de conduită
care nu se regăsesc în alte norme juridice.
Raport patrimoniale reglementate de drcivil, raport familie dr familiei, raport muncă dr muncii. Pt
încălcările grave aceste ram drept prevăz în drpen norme sancţionare. Dr penal nu devine auxiliar,
complementar ramuri drept -faptele grave, încălc grave aceste domenii nu sunt prevăzute în norme dr
civil, dr familiei/dr muncii, ci tot drpen. Prin prevederea acestora în normele sale contribuie la
prevenirea săvârşirii lor, iar, în caz de încălcare a acestor reguli, la restabilirea ordinii încălcate prin
aplicarea de sancţiuni specifice.
Drpen are caracter normativ propriu – ansamblu de norme ce instituie reguli de conduită pt apărarea
valorilor soc, obligând destinatarii acestora să se abţină de la săvârşirea unor fapte (norme
prohibitive), să efectueze anumite activităţi (norme onerative).
Caracter dr public dat de raporturi putere/autoritate instituite de norme conduită prevăz pt destinatarii
lg penale, imperative. Acţiunea penală – mijloc juridic prin care conflictul drpen adus înaintea justiţiei,
de regulă, acţiune publică;
Caracter dr unitar –dispoziţiile din partgener şi partspec au caracter unitar şi se completează reciproc.

Dreptul penal ca ramură a ştiinţei dreptului. Noţiunea de ştiinţă a dreptului penal

Ştiinţa drpen joacă rol imp perfecţionarea reglementăr juridice relaţii apărare soc în raport cu evoluţia
societăţii. Normele drpen m puternică fundament dacă explicate, argumentate şi motivate pe plan
teoretic.
Deosebit drpen ramură drept, şt drpen ramură ştiinţe juridico-penale – sistem cunoştinţe priv
fenomenele juridico-penale – concepţii, teorii, idei, princip destinate să explice, fundamenteze
necesitat, scop, sarcinile drpen, stabil metode investigaţie fenomene juridico-penale, elabor mijl
juridice prevenire, combatere a fenomenului infracţional cu ajutorul dreptului penal.
Obiectul ştiinţei dreptului penal – amsambl norme penale tuturor instituţiilor, reglement care alc
drpenal. Cunoaşterea conţinut normativ. Şt drpen studiază drpen vigoare. Explicaţii priv istoria drpen
român. Şi dr comparat (alte ţări).
Ştiinţele penale (criminale) – şt socio-umaniste- obiect cercetare fenomen complex infracţionalităţii,
sub raportul naturii, etiologiei, fundamentării ştiinţifice mijl preven, combatere. Stud fenom criminalit
ca fenom soc. Şt juridice stud ca fenomen juridic.
Cea mimp – criminologia (crimen – crimă, infracţiune; logos – ştiinţă). Situată graniţa din şt penale,
sociologie, psihologie, statistică, medicină, şt a trecut, prezent, viitor, şt despre om, pt om, şt
concomitent cu studiul maladiei, propune profilaxia necesară, tratament combatere criminalit, ulterior
reinserţie soc foşti infractori. Şt complexă interdisciplinară, înglobează în obiect şi alte discipline.
Iniţial discipline separate în cadrul disciplin penale- antropologia criminală, sociologia criminală,
psihologia criminală, etnografie, demografie criminală, statistică penală.
Cercetar mijl reacţiune antiinfracţională obiect penologia şi ştiinţa penitenciară. Penologia şt stud
pedepse, sancţiuni drpen sub raportul eficacităţii în preven, reprimar fapte periculoase, elaborare
propuneri de îmbunătăţire a calităţii. Traian Pop- penologia şt despre mijl apărării sociale în contra
faptelor antisociale declarate infracţiuni şi în contra pericolului criminalităţii. Şt penitenciară stud mod
organiz, funcţion penitenc ca locuri de executare a pedepselor privative de libertate.
Criminalistica şt judiciară, caracter autonom, unitar, însumează ansambl cunoştinţe despre metode,
mijloac tehnice, procedee tactice destinate descoperirii, cercetării infracţiun, identifici pers implicate în
săvârşirea lor şi prevenirii faptelor antisociale.
Psihologia judiciară, şt şi practică, adresează tuturor categor specialişti care participă la înfăptuirea
justiţiei şi ale căror hotărâri produc un impact asupra destinului oamenilor aflaţi sub incidenţa legii.
Disciplină formativ-aplicativă, de cultură profesională a magistrat în statul drept, obiect studierea
aprofundată, nuanţată a persoanei umane implicată în drama judiciară pt obţinerii cunoştinţelor,
evidenţ legităţilor psihologice apte să fundament obiectivarea, interpretarea corectă a comportament
umane cu finalitate judiciară sau criminogenă.
Poliţia ştiinţifică stud urme lăsate de infractor (ţesuturi, fire de păr, amprente) pt identificarea acestuia.
Politica penală, discipl complexă practică, obiect studiul tuturor datelor furnizate de celelalte şt pen,
inclusiv şt juridico-penale, elaborarea m adecvate orientări, principii, metode, mijl recomandate
legiuitorului, care elaborează normele juridico-penale, organelor judiciare chemate aplice norme,
tuturor celor ce participă la realiz activităţii de prevenire a infracţiun. Aparţine şt penale (criminale) şi
şt politice, rolul continuă.

Principiile fundamentale ale dreptului penal – tră să tur caracterist, definitor pt autonomia ram
drept.
Idei călăuzitoare, orientări bz activit elaborare, realiz norme juridico-penale, oglindite toate norme,
instituţiile dr penal. Deosibite de alte princip orientare generală cu incidenţă absolută asupra tuturor
instituţ drpen.
Princip generale – reguli derivă din pr fundament, subordonate lor, incidenţă generală, restrânsă
anum laturi reglementării juridico-penale.
Pr instituţionale – subordonate pr fundament, pt generale, aplicabile doar instituţiilor care referă –
materia aplicării lg penale spaţiu – pr teritorialităţii, personalităţii, realităţii, universalităţii 8-11CP,
aplicarea lg pen timp – pr activităţii lg penale 3 CP.
Unii pr fundam sistem dr în general (democratismul, legalitatea şi umanismul). Alţi incluse nu doar pr
comune întreg sistem drept, şi pr proprii drpen, ca ramură sistem drept, specific reglement juridico-
penale.
Pr bază drpen (fundament): Pr legalităţii incriminării, a pedepselor, a măsurilor educative şi a
măsurilor de siguranţă, Pr răspunderii penale subiective, Pr răspunderii penale bazate pe o
manifestare exterioară, obiectivă, Pr potrivit căruia infracţiunea este singurul temei al răspunderii
penale, Pr răspunderii penale personale, Pr dublei esenţe a pedepsei: măsură de constrângere şi
mijloc de reeducare, Pr individualizării judiciare a sancţiunii, Pr instituirii unui regim sancţionator
special pentru minori.
influenţa exercitată de alte principii care aparţin sistem drept în general (umanismul, egalitatea
cetăţenilor în faţa legii), principii de politică penală (cel al prevenirii săvârşirii de fapte prevăzute de
legea penală) – cadru de principii care dă caracter modern şi eficient legislaţiei penale în vigoare.

Principiul legalităţii incriminării, a pedepselor, măsurilor educative şi măsurilor de siguranţă – pr

legalităţii – întreaga activit din drpen tre desfăşoare bz lg, în strică conformitate cu ea. Conduita
pretinsă membrilor societăţii (să nu facă, să facă), sancţiunea la care expun caz nerespectare lg
penale tre prevăzute lg, realizarea prin constrângere a ordinii drept penal (prin aplicarea sancţiuni) în
deplină conformit lg.
În raport 3 instituţii drpen – infracţiunea, sancţiunea penală (pedeapsa) şi răspunderea penală, pr
legalităţii îmbracă trei laturi: legalitatea incriminării (nullum crimen sine lege); legalitatea pedepselor, a
măsurilor educative şi a măsurilor de siguranţă (nulla poena sine lege); legalitatea răspunderii penale,
a constrângerii (nullum judicium sine lege).
Formulat CesareBeccaria Despre infracţiuni şi pedepse, statuat Decl univ dr omul 10.12.1948, Pact
internaţ priv dr civile şi politice adoptat ONU 1966, garanţie respect libertăţii, dreptur pers,
neantrenării răspund pen pers pt fapte neprevăz de lgpen/incriminate ulterior săvârşirii faptei.
Iniţial Cod penal 1864, Constituţia 1991, art. 1, 2 Cod pen Lg 286/2009, vig 1.02.2014. Constituţia art
23.12 Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii, art. 73.3.h
Prin lege organică se reglementează [,..] infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora”.
art. 1 NCP legalitatea incriminării - Lgpen prevede faptele care constituie infracţiuni. Nicio persoană
nu poate fi sancţionată penal pt faptă care nu era prevăzută de lgpen la data când a fost săvârşită”.
art. 2 NCP legalitatea sancţiunilor drpen Lgpen prevede pedepsele aplicabile şi măsurile educative ce
se pot lua faţă de pers care au săvârşit infracţiuni, şi măsurile de siguranţă ce se pot lua faţă de pers
care au comis fapte prevăzute de lgpen. Nu se poate aplica o pedeapsă ori nu se poate lua o măsură
educativă sau o măsură de siguranţă dacă aceasta nu era prevăzută de lgpen la data când fapta a
fost săvârşită. Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită şi aplicată în afara limitelor generale ale acesteia”.
Pr legalității -2 laturi: legalitatea incriminării și legalitatea sancţiunilor de drept penal.
Legalitatea incriminării, nu există infracţiune fără lege (nullum crimen sine lege), nicio pers nu poate
fi trasă la răspundere pen dacă fapta săvârşită, la moment respectiv, nu prevăz lg ca infracţ.
Repercusiuni asupra instituţii drpen – activitatea lgpen (lgpen aplică numai faptelor, care în moment
comiterii erau prevăz de lg ca infracţ) sau interpretarea lgpen (prin interpretare nu se pot crea,
adăuga/suprima infracţ sau elemente din lege – interpretarea prin analogie).
Cz infracț continue/continuate incriminate pt I oară de lg nouă, executare început sub imperiul
CP1969 și s-a epuizat sub lg nouă, instanța va avea în vedere numai actele săvârșite după intr vig
noul CP. CEDO Veeber Estoniei. Când fapta acuzatului prevăz ca infracț atât sub lg veche, cât și
noul CP, instanț pot aplica întregii activități infracționale epuizate sub lg nouă dispozițiile noul CP,
chiar dacă prevede limite de pedeapsă m ridicate. CEDO Rohlena c. Republicii Cehe.
Alin. 2 din art. 1 NCP consacră principiul neretroactivității lgpen, anteriorității lgpen raport cu moment
săvârșirii faptei , recunoscându-se imposibilitatea ca norma juridică penală să se aplice și unor fapte
care la data comiterii lor nu erau prevăz ca infracț (incriminatio ex novo). Întrucât la dt săvârș faptei,
nu exista lg incrimineze faptele, destinatarul lg nefiind avertizat asupra conținut ilicit al faptei pe care o
comite, consecințe la care se expune prin comiterea faptei, exclusă și posibilit ca lgpen opereze
asupra faptelor trecute, neincriminate la data săvârșirii lor.
Legalitatea sancţiunilor de drept penal, cz săvârş fapte prevăz lgpen, nulla poena sine lege (nu
există niciodată pedeapsă fără lege). Unei pers nu i se poate aplica pt fapta săvârşită decât
pedeapsa prevăzută de lege pt acea infracţiune şi numai în condiţiile stabilite de lege.
Art 2.1 NCP - Lgpen prevede pedepsele aplicabile şi măsurile educative ce se pot lua faţă de pers
care săvârşit infracţiuni, măsurile de siguranţă ce se pot lua faţă de pers comis fapte prevăz de legea
penală.
Art. 2.2 NCP regula anteriorității prevederii unei fapte ca infracț în raport cu data comiterii faptei.
Pr legalit sancţ drpen – cerinţe specifice faţă legiuitor penal, judecător. Legiuitor obligaţia determina
cadru precis în conţinut, condţ, limite cauzelor legale generale/speciale de nepedepsire/atenuare
pedepselor, a criteriilor generale şi limitelor, bz cărora realiza individualizarea judiciară, execuţională
pedepsei. Judecător nu poate refuza aplicarea vreuneia dintre sancţiunile prev lg pt fapta
reţinută/modifica temei/condţ care urm fixeze sancţiunea dr penal.

Principiul răspunderii penale subiective

O pers poate fi trasă la răspundere pen numai at când a comis fapta prevăz de lgpen cu vinovăţie.
Element subiectiv (vinovăţia) parte din conţinutul constitutiv al infracţ; dacă o faptă săvârşeşte fără
vinovăţie, nu constituie infracţ, neexistând infracţ, nu există nici răspundere penală.
Când aplici sancţiun drpen unei pers încălcat lgpen, instanţa trebuie stabilească că fapta săvârşită îi
este imputabilă inculpatului şi dpdv psihic, comisă cu vinovăţie şi că există răspundere subiectivă.
Definiţia infracţiunii CP – vinovăţia şi o trăsătură esenţială a infracţ.
art.15.1 CP infracţiun fapta prevăz lgpen săvârşită cu vinovăţie nejustificată şi imputabilă pers care
săvârşit.
Principiul răspunderii penale bazate pe o manifestare exterioară, obiectivă
O pers nu poate fi condamnată pt gânduri sale oricât de periculoase ar fi, chiar dacă gânduri, planuri,
dorinţe ar putea fi probate cu ajutor mijloace moderne de investigare a procese psihice. O pers nu
poate fi trasă la răspund pen decât bz manifestării sale exter, obiective, să comită în realitatea
obiectivă un act material pedepsibil (act preparator, tentativă, faptă consumată).
Fapta este o manifestare a individului în sfera realităţii, în cadrul relaţiilor sociale.
Principiul potrivit căruia infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale
art. 15 alin. 2 NCP Infracţ este singurul temei al răsp penale. Dacă fapta comisă, deşi prevăz lgpen,
nu întruneşte trăsăturile unei infracţ, nu va exista nici răspundere penală. Pe plan procesual penal,
acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar dacă a fost pusă în mişcare, nu mai poate fi
exercitată, dispunându-se clasarea sau achitarea, 17 NCPP.
Principiul răspunderii penale personale
Numai infractorul poate fi tras la răspund penală, pedeapsa i se poate aplica numai celui ce a săvârşit
infracţ, măsurile penale numai faţă de cei care au comis fapte prevăz lgpen, prezint pericol social ce
trebuie înlăturat. Deosebit alte ram dr, în drpen nu poate fi antrenată răspunderea penală pentru fapta
altuia.
art. 1.2 NCP, nicio pers nu poate fi sancţion penal pt o faptă care nu era prevăz de lgpen la data când
a fost săvârşită, ceea ce implică, în privința aplicării sancțiunii de natură penală, și legătura personală
a faptei cu persoana care o săvârșește.
Art. 2.1 NCP se referă la pedepsele aplicabile şi măsurile educative ce se pot lua faţă de pers care
au săvârşit infracţ, măsurile de siguranţă ce se pot lua faţă de pers care au comis fapte prev lgpen
art. 74 NCP se referă la stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei (...) în raport cu gravitatea
infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului.
Introducerea răspunderii penale a pers juridice Lg nr. 278/2006 pp derogare pr caracter personal al
răspund pen, altă abordare a unor instituţii de bază ale drpen (participaţia penală, circumstanţele
atenuante şi agravante, concursul de infracţiuni, recidiva, pluralitatea intermediară).
Principiul dublei esenţe a pedepsei: măsură de constrângere şi mijloc de reeducare
Pedeapsa nu implică suferinţă, rău suferă condamnatul, care se răsfrânge asupra libertăţii, patrimon,
timp liber, prestigiu social. Tre aplicată fcţ fapta comisă cu vinovăţia făptuitor. Devine convingătoare,
rol proces resocializare infractor, de prevenire generală faţă ceilalţi destinatari ai lgpen.
Principiul individualizării judiciare a sancţiunii
Stabilirea, aplicarea sancţiunilor drpen fcţ de gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea
infractorului.
Individualizarea – legală, judiciară, administrativă. Individ legală realizată de legiuitor prin prevederea
limitelor generale ale pedepselor, speciei de pedeapsă, limitelor speciale ale pedepsei aplicabile în
cazul comiterii unei infracțiuni determinate, măsurilor penale ce pot fi luate față de pers care
săvârșește infracțiuni, fcţ gradul de pericol social abstract al faptei comise. Forma de individualiz în
cadrul căreia operațiunea de individualiz efectuată de legiuitor în însuși momentul elaborării lgpen,
constituie un corolar al principiului legalității pedepselor.
Individ judiciară realiz instanţa judecată, stabilirea, aplicarea pedepsei concrete în cadrul limite legale,
fcţ gravitatea infracţ săvârşite, periculozit infractor, se evaluează bz criteriilor generale 74 CP.
Criterii speciale de individualizare: -în cazul participanților la o infracț comisă cu intenție 49CP -la
stabilirea pedepsei se ține seama de contribuția fiecăruia la săvârș infracț și criter gener individual
74CP;
-cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă stabil fcţ situația materială a
condamnatului și de obligațiile legale ale acestuia față de pers aflate în întreținerea sa 61CP;
-la aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi 67.1CP -instanța
tre constate că, față de natura și gravitatea infracț, împrejurările cauzei, pers infractorului, aplicarea
pedepsei este necesară.
Se poate individualiza, în condţ lg, şi mod executare pedepsei/rest pedeapsă (în regim de detenţie,
suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, liberarea condiționată, amânarea aplicării
pedepsei, amenda penală) ori renunțarea la aplicarea pedepsei.
Individ administrativă realiz organele administrative de executare a pedepsei. Priveşte executarea
pedepselor, se realiz prin adaptarea regim executare pedepse privative libertate fcţ conduita
condamnaţilor la locurile de executare a pedepselor.
Principiul instituirii unui regim sancţionator special pentru minori
TV CP minoritatea 113-134CP – sistem special sancţiuni aplicabile minor infractor bz pr sancţion
diferenţ infractor minori faţă majori. Măsuri educative neprivative libertate, privative de libertate 115
CP. Fcţ personalitatea minor, insuficienta dezvoltare psihico-fizică. Fiind foarte tineri, resocializarea
lor se face m bine, m eficient faţă infractorii majori.
114. 1 CP, faţă de minorul care, la dt săvârş infracţ avea vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani se ia o
măsură educativă neprivativă de libertate. Regula în materie pp aplicarea față de minorul răspunde
penal a unei măsuri educative neprivative de libertate.
114. 1 CP, faţă de minorul prev alin.1 se poate lua o măsură educativă privativă de libertate în
următoarele cazuri: dacă a mai săvârşit o infracţ pt care i s-a aplicat o măsură educativă ce a fost
executată/a cărei executare a început înainte de comiterea infracţ pentru care este judecat; at când
pedeapsa prev lg pt infracţ săvâr este închisoarea de 7 ani/mmare/detenţiunea pe viaţă.
Măsurile educative aplicate nu tre împiedice desăvârşirea pregătirii şcolare infractor minori,
asigurându-li-se şi condiţii de a dobândi o pregătire profesională potrivit cu aptitudinile lor.
Principiul umanitar
Incriminarea, sancţiunea prev lgpen tre urm respectar drept, libertăţilor fundament omului. Lgpen tre
asigure protecţie PF prin incriminarea faptelor îndreptate împotriva vieţii, integrităţii corporale,
sănătăţii, libertăţii şi demnităţii persoanei. Constrângerea penală tre caracter uman respect drept
infractor la asistenţă juridică, asistenţă medicală, demnitatea acestuia.
Consacrarea prezumţiei nevinovăţie, tendinţa legislaţiilor moderne institui în favoar infractor regim
imp drepturi şi garanţii procesuale. Executarea pedepsei în orice sistem drept urm reeducarea celui
condamnat şi reintegrarea socială a acestuia.
Egalitatea în faţa legii penale
Eliminarea discriminărilor de orice fel. Înfăptuirea justiţiei penale exclude imunităţi/inegalităţi tratament
în aplicarea lgpen. Membrii societăţii în poziţie egalitate faţă de preved lgpen, în calit beneficiari ai
protecţiei penale şi destinatari ai exigențelor acesteia.
Prevenirea faptelor prevăzute de legea penală
Lgpen prin conţinut şi sancţiuni asigură prevenţie generală, prin pedepse/alte sancțiuni de drpen
realiz prevenţia specială.
Prevenirea faptelor infracţionale realiz prin publicitatea lgpen şi pedepsirea celor încălcat preved
imperative lgpen. Măsurile siguranţă, ca sancţiuni drpen completează proces prevenţie a fenomen
infracţional, şi măsuri de ordin social şi econ, studierea, identific cauze, cond ce determ/favoriz săvâr
infracţ.

Examen de practică judiciară art 7 Convenţia pt apă rarea drepturilor omului şi a libertă ţilor
fundamentale
Nimeni nu poate fi condamnat pt acţiune/omisiune care, în moment în care a fost săvârşită, nu
constituie o infracţ, potrivit dr naţion/internaţ. Nu se poate aplica o pedeapsa m severă decât cea
aplicabilă în moment săvâr infracţ.
Cauza OOMS c. Franţei. Condamnare pt comercializar produs falsificat, notificat autorităţilor
belgiene, conţinând un aditiv prohibit de reglementarea comunitară transpusă în dreptul
francez
Reclamantul administrator societăţi franceze de vânz suplimente alimentare, comprimate
efervescente. Produse în prealabil comercializ Belgia, autorizate după verificarea conformităţii lor ca
nutrimente. Reclamant depune document emis Inspecţia Gener mf aliment, dovedea primirea unui
dosar de notificare şi atribuirea unui nr pt produs. Publicitatea comercializ produse Franţa atras
atenţia direcţiei gener concurenţei, consumului şi reprimării fraudelor, investigaţii, relevată prezenţa
benzoatului de sodiu în comprimate solide, neconformă cu Directiv comunit 95/2/CE, autoriza doar în
suplimente lichide. A contactat pers care îi succedase reclamant în fcţ administrator, inspecţia gener
belgiană. Franta, reclamant şi nou administrator şi societatea obiectul cercetări instanţe penale
urmare desfăşurării unei publicităţi mincinoase şi prezentării, punerii în vânz/vinderii de mf care
servesc alimentaţiei umane, despre care ştiau că sunt falsificate, denaturate/toxice. Tribun corecţional
constatat că pers urmărite vinovate. Curt apel a menţinut hotărârea, Curt Casaţie a respins recursul
în casaţie formulat de cei in cauză. Inadmisilbilă în privinţa art. 7.1 Curtea aminteşte că lg tre
definească mod clar infracţ şi pedepsele pe care le reprimă, condiţii îndeplinite mod evident în speţă.
Directiv comunit 95/2/CE, transpusă în dr francez stipula modalit autorizată de utilizare a benzoatului
de sodiu. Reclamantul, care nu contestă că în dr pozitiv francez falsificarea produs poate rezulta din
adăugarea unei substante ilicite, putea prevadă fapt că el comercializa produs ce conţinea aditiv
prohibit, riscând să fie urmărit penal, condamnat pt vânz, punerea vânz produs alimentar falsificat, în
tem art. L.213-3 Cod consum. Susţinerea reclamant este greşită în realitate, fiindcă el nu se putea
prevala nici de o autorizaţie de comercializare eliber de administraţia belgiană, nici de vreo
recunoaştere de către aceasta a conformităţii produs cu legislaţia în vigoare: vădit nefondată.
Cauza SW c. Marii Britanii. Principiul legalităţii. Previzibilitatea normei penale. Condiţii
Statele au obligaţia de a asigura definirea clară a oricărei infracţ prin lege. Art. 7 Garanţia consacrată,
elem esenţial al preeminenţei drept ocupă loc primordial în sistem de protecţie oferit de Convenţie,
art. 15 nu permite nicio derogare de la preved sale. art. 7 tre interpretat şi aplicat aî asigure protecţie
eficace contra urmăririi penale, condamnărilor, sancţiunilor arbitrare. art. 7 nu se mărgineşte să
interzică aplicarea retroactivă a lgpen în defavoarea acuzatului, ci consacră princip legalităţii delictelor
şi pedepselor, interdicţia aplicării extensive a lgpen prin analogie. Statele au obligaţia de a asigura
definirea oricărei infracţ prin lg. Condiţie îndeplinită când orice pers poate să anticipeze bz text legal,
interpretării lui în instanţele de judecată, care sunt actele/omisiunile ce pot atrage răspund pen.
Noţiunea „lg” înglobează dr scris şi nescris, implică, condţ formale şi calitative, accesibilitate şi
previzibilitate.
Lawless c. Irlandei. Principiul legalităţii. Domeniul de aplicabilitate. Măsură preventivă
Art. 7 nu este aplicabil măsurilor preventive. Art. 7. Domeniul de aplicabilitate. Reclamantul deţinut bz
unei norme care permitea detenţia unei pers scop preventiv, pt a o împiedica să comită o infracţiune.
Curtea considerat că o astfel de măsură constituie măsură preventivă, nu poate fi considerat drept
rezultatul unei condamnări pen în sensul art. 7 din Convenţie. Text se poate aplica doar în cazul
impunerii retroactive a unei pedepse pen, nu a unei sancţiuni preventive, astfel că art. 7 nu este
aplicabil

Noţiunea şi specificul izvoare drpen. Princip izv drpen

Izvor drept – mm accepţiuni – izv materiale şi formale, interne şi externe, directe şi indirecte.
Izv form drpen – acte normative în al căror cuprins se stabilesc: fapte ce const infracţ, sancţiuni pot
aplica în cz încălc acestor norme, condiţii în care este antrenată răspund pen, acte normative ce
prevăd dispoziţii obligatorii în proces elaborare şi aplicare al drpen.
În raport cu alte ramur drept, izv drpen m restrânse ca număr. Lit jur veche considera ca unic izv
drpen legea, izvor imediat, în plan secundar izvor mediat tratatele şi convenţiile internaţ.
Fcţ forma pe care pot îmbrace izv drpen pot fi doar lg penale - art.173 NCP lege penală =orice
dispoziţie cu caracter penal cuprinsă în lg organice, OUG, alte acte normative care la dt adoptării
aveau putere de lg.
Constituţ 1991, princip izv drpen intern- lg organică art. 73.3lit.h-i, acestuia alăturându-i-se OUG, alte
acte norm care dt adopt aveau putere de lege (decretele–legi şi decretele încă în vigoare).
Izv drpen şi Constituţia, ca izv drept, general pt toate ramur drept şi în special pt drpen -conţine
dispoziţii ce vizează mod explicit sfera reglement ramur drept, consacră D-L fundament, îndatoriri
corespunzătoare, cărora drpen creează cadru necesar pt a fi respectate.
Cod penal adopt Lg.286/2009- majorit norme penale caracter de principii gener (partea gener), norme
caract special (partea specială).
Alte lgpen -sferă aplicare mrestrânsă- Lg. 253/2013 priv executare pedeps, măsur educative, altor
măsuri neprivat libertate dispuse de organ judiciare în cursul proces penal, Lg. 254/2013 priv execut
pedepse şi măsur privat libert dispuse org judic în cursul proces penal, Lg. 302/2004 priv cooperarea
judiciară internaţ în materie penală. Completează CP/instituie derogări. Numite în lit juridică şi legi
complinitoare.
Reglementă caracter penal şi lg speciale nepenale/extrapenale, care conţin dispoziţii caracter penal
– reglement relaţii soc din anum domenii – silvic, fond funciar, regim vamal, protecţ med, instituie pt
încălcarea dispoziţ sancţiuni penale proprii.
Izv drpen şi tratatele şi convenţiile internaţ. Distincţie între tratatele, convenţiile internaţ care
constituie izv directe ale drpen (tratate,convenţii referit asistenţa juridică internaţ) şi cele const izvoare
indirecte, mediate- tratate,convenţiile priv angajamente state părţi incrimina pe plan intern anum fapte
socialmente periculoase.
Tratat, convenţii Rom parte primesc forţa de acţiune urma adoptării act al puterii legislative interne, o
sg excepţie art. 20.2 Constituţia -prioritate reglement internaţ, în caz de neconcordanţă cu lg interne,
at când cele dintâi, se referă la drepturi fundament omului, cu excepţia situaţiilor Constituţia/lg interne
conţin dispoziţii mai favorabile.
OUG – izv drpen. Utiliz lor doar situaţii excepţionale, interveţ urgenţă puterii executive.
Jurisprudenţa nu const izv drpen. Păreri contra -2 argument -deciziile CCR prin care sunt
soluţionate excepţii neconstituţion ale unei lg/ordonanţe/dispoziţii din lg/ordonanţă în vig, ridicate de
oricare părţi, de procuror/oficiu de instanţa de judecată. Decizia prin care se const neconstituţion
lg/ordonanţe/dispoziţii este definitivă şi obligatorie.
Art 147 Constituţia - Dispoz lg şi ordonanţe vig, regulamente, constatate ca fiind neconst încetează efecte juridice la 45 zl public
deciziei CCR dacă, în acest interval, Parlament/Guvern nu pun de acord prevederile neconstituţ cu dispoz Constituţiei. Pe durata acest
termen, dispoziţ constatate ca fiind neconstituţ suspendate de drept. În caz neconstituţion privesc lg, înainte promulgare, Parlament
obligat reexamineze dispoz respective pt punerea de acord cu decizia CCR. În cazul în care constituţional tratat/acord internaţ potrivit art
146.b) nu poate face obiectul unei excepţii de neconstituţ. Tratatul/acord internaţional constatat neconstituţional nu poate fi ratificat.
Deciz CCR publică MO. De la dt publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.
2lea argument – deciziile pronunţ ÎCCJ-Secţiile Unite rezolv recursuri în interes lg, declarate de
Procuror Gener Parchet ICCJ. Soluţiile se pronunţă numai în interesul lg, nu au efect asupra HJ
examinate şi nici cu priv la situaţia părţilor din procese. Însă, dezlegarea dată problem drept
soluţionate obligatorie pt IJ at când se vor mai confrunta cu situaţii similare. Caz abrogării, const
neconstituţ/modificării dispoziţ legale care a generat interpretările diferite, pt care s-a pronunţat un
recurs în interesul lg, procuror gener va sesiza ICCJ cu propunere de modific deciziei/constatare a
încetării obligativităţii acesteia art.474 NCPP.
În asigurar practici judiciare unitare reglement posibilitatea sesizării ICCJ pt pronunţar hotărâri
prealabile pt dezleg chestiuni de drept art.475-477NCPP. Dacă în cursul judecăţii un complet de
judecată al ICCJ, al curţii apel/tribunal, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând
că există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţion pe fond a cauzei respective şi
asupra căreia ICCJ nu a statuat printr-o hotăr prealab/recurs interesul lg, nu face obiectul recurs
interes lg în curs soluţion, va putea solicita ICCJ pronunţe hotărâre prin care să dea rezolvare de
principiu chestiun drept art.475NCPP. Dezlegarea dată chestiun drept obligatorie pt instanţe de la dt
publici deciziei în MO.

Legea penală – acel act normativ ce cuprinde în conţinutul său norme, dispoziţii penale. Cod Pen,
Lg. 302 din 2004 priv cooperarea judic internaţ în materie pen.
Lg pen în sens larg – totalitatea lg pen (se apropie în conţinut de noţiunea dr penal) în sens restrâns
art. 173 NCP -prin lg pen -orice dispoziţie cu caracter penal cuprinsă în lg organ, OUG/alte acte
normative care la data adoptării lor aveau putere de lege” (se apropie în conţinut de noţiunea de
normă penală).
Adopt legi după o procedură stab Constituţie. art. 73 Parlament adoptă lg constit, organice, ordinare.
Infracţ, pedepsele, regimul executării acestora, amnistia, graţierea colectivă stabilesc, acordă de
Parlament numai prin lg organică.
Categorii de legi penale
După întinderea domeniului de aplicare lg generale; lg speciale. Lgpen generale -coduri pen
obişnuite, cuprind norme pen generale şi speciale, cu valoare principii, majoritatea norme
incriminatorii. Lgpen speciale conţin dispoziţii cu caracter pen derogatoriu de la dr comun, câmp m
restrâns acţiune, reglementând instituţii spec drpen, incriminând ca infracţ fapte săvârş în anum
domeniu. Lg gener de cm largă aplicabilitate. În cz concurs între lg gener şi spec care derogă/complet
lg gen, lg spec are întâietate.
După caracterul lor: ordinare; excepţionale. Lg pen ordinare (obişnuite) norme adoptate în condiţ
normale desfăşurare a relaţ sociale şi combatere a criminalităţii. Lg pen excepţionale în situaţii de
excepţie, tranzitorii, provocate de situaţii excepţion (calamităţi naturale, stări de război), derogă de la
dr comun, vizează instituirea unor infracţiuni (temporare)/asprirea răspunderii penale pentru cele
existente.
După durata lor de aplicare: lg cu durată nedeterminată; lg cu durată determinată. Lg pen durată
nedeterm (permanente) în cuprins nu este prev perioada de aplicare. Lg aplicare cu dur determin
(temporare) au aplicabilitate limitată de existenţa situaţiei ce a generat adoptarea lor. Per aplicab
poate fi determinată în cuprins lg, prevăzându-se concret termen cât lg în vig sau după situaţia ce a
generat-o încetarea acesteia. art. 7.2 CP lg pen temporară -prevede dt ieşirii din vig/aplicare limitată
prin natura temporară a situaţiei care a impus adoptarea sa.

Norma penală – regula generală de conduită instituită, sancţionată de stat, prescrie anum D-O.
Norma juridică drpen -finalitate apărarea societăţii contra criminalităţii, instituie prin reguli conduită
specifice, acţiunile/inacţiunile consider infracţ, sancţiunile aplicabile.
Sub raport intensităţii forţei obligatorii norm jur pen includ obligativitate imediată şi imperativă, devin
incidente (active) din chiar moment edictării. Celelalte norme devin incidente din moment
nerespectării/ apariţiei unei situaţii care impune aplicarea normei. Sancţiunea pen este inevitabilă şi
nu eventuală.
Structura normei penale - unii norma jur pen prevede doar ipoteza (descriind fapta const infracţ),
dispoziţia urmând a fi dedusă din conţinutul ipotezei.
Alţii -norma jur pen conţine ipoteză şi o dispoziţie explicită indicată prin expresia norme incriminare
"se pedepseşte"/"se aplică pedeapsa".
Alţi -norma jur pen, prin specific, conţine doar dispoziţia şi sancţiunea. Ipoteza descrie fapta
incriminată, sancţiunea pedeapsa prevăz mod expres, dispoziţia rezultă implicit din formula "se
pedepseşte".
Categorii de norme penale
Fcţ conţinutul normativ propriu şi al structurii.
Norme pen generale şi speciale fcţ conţinutul şi sfera de incidenţă. Normele pen generale cuprind
dispoziţii caracter regulă gener priv condiţ în care se nasc, modifică, sting RJ penale. Cm largă
aplicaţiune. Cuprinse în partea generală a Cod penal, rareori în lg speciale.
Norme pen speciale indică condiţ în care anum faptă constit infracţ, pedeapsa poate aplica cz săvâr.
Înscrise în partea spec Cod penal, şi în multe situaţii în lg speciale.
Norme pen prohibitive şi norme pen onerative – fcţ structurarea infracţ în comisive şi omisive.
Norme pen prohibitive corespunz infracţ comisive, stabilesc abţinerea de a săvârşi fapta descrisă în
conţinutul textului. Norme pen onerative specif infracţ omisive, obligaţia de a face/acţiona, inacţiunea
făptuitorului fiind de natură să producă urmări socialmente periculoase.
art. 17 CP săvârș infracț comisive prin omisiune ,,infracţ comisivă care pp producerea rezultat se
consideră săvârşită şi prin omisiune, când: există o obligaţie legală/contractuală de a acţiona; autorul
omisiunii, printr-o acţiune/inacţiune anter a creat pt valoarea soc protejată o stare de pericol care
înlesnit producerea rezultatului” (infracț omor –infracț comisivă -săvârș prin omisiunea, cu intenție, de
a administra hrană și medicamente unei persoane, fapt ce conduce la moartea sa).
Norme pen complete şi norme pen divizate - fcţ elemen cuprinse în structura normei penale.
Norme pen complete (unitare) cuprind toate elemen unei norme (ipoteza, dispoziţie, sancţiune).
Normele pen divizate nu au structura completă în acelaşi text lg, dispoziţia/sancţiunea formulate în alt
art aceleiaşi lg/altă lg.
Norme pen de incriminare cadru (în alb) şi norme de trimitere sau referire. Norm pen incriminare
cadru au dispoziţie de incriminare cadru şi o sancţ corespunzăt, urmând ca prevederea faptelor
interzise să se facă ulterior prin alte acte normat (art. 348 CP exercitarea fără drept a unei profesii
sau activităţi). Norme pen de trimitere norme incomplete priv dispoziţia/sancţiunea, se completează,
încorporează element lipsă din alte norme la care fac trimitere (art. 235.3 CP), devenind apoi
independente faţă de acestea. Norme pen referire incomplete, divizate, realizând împrumutul unor
elemente prin referire la o altă normă pen (art. 290 CP cu referire la 289 CP; art.322 CP cu referire la
320-321 CP), rămân legate norma care completat.
art. 5 Lg 187/2012 de punere în aplic Cod pen, at când o normă pen face trimitere la altă normă
determin, de la care împrumută 1/mm elem, modific normei completatoare atrage şi modific normei
incomplete. În cz abrogării normei completatoare, norma incompletă păstr elemen preluate de la
aceasta, inclusiv limitele de pedeapsă, în forma existentă la dt abrogării, afară de cz lg dispune altfel.

Interpretarea legii penale

Pr legalităţii incriminării însuşi impune particularităţi interpretării norme drpen, obligă studierea,
însuşirea, cunoaşterea temeinică problematicii.
Interpretarea legii =operaţ logico-raţională lămurire conţinutului lg pen, pt aflarea, explicarea
înţelesului real al lg, potrivit voinţei legiuitorului care a adoptat legea respectivă. Necesară pt bună
încadrare juridică a faptelor prin încorporarea perfectă a situaţiei de fapt în cadrul legal fixat prin
normele juridice penale.
Felurile interpretării - de legiuitor, de organul judiciar sau de teoreticienii dreptului penal.
Intr legală făcută de legiuitor în moment când adoptă lg pen, constă în explicarea, în conţinutul
acesteia, a anumitor termeni/expresii din legea penală.
Intr judiciară făcută de organ urmărire pen/instanţă, prin încadrările juridice ale faptei concrete
comise în textul lg care incrimin fapta ca infracţ/soluţiile ce le pronunţă. Rol imp ICCJ -deciziile de
plen, în rezolv recursuri în interes lg, declar de Proc Gener/hotărârile date (decizii) în dezleg
chestiuni drpen, asigură o interpretare unitară a legilor penale.
Intr doctrinară/ştiinţifică făcută teoreticienii drpen în tratate, cursuri, monografii. orientează intr
judiciară.

Metode de interpretare - : literală, istorică, raţională, sistematică, prin analogie.

Intr literală/textuală - foloseşte analiza conţinutului, sensului lg pen cu ajutorul text, bz studiu
etimologic (înţeles cuvinte), stilistic (mod exprimare), sintactic (fcţ cuvintelor în propoziţ, fcţ
propoziţiilor în frază).
Intr logica/raţională - stabileşte voinţa reală legiuitorului prin folosirea unor procedee logice, a
raţionamentelor. Raţionamentele folosite: -raţ "a fortiori” întemeiază pe argumentul că dacă lg pen
interzice m puţin, interzice implicit şi m mult şi invers, dacă lgpen permite m mult, ea permite implicit şi
mpuţin;
-raţ "per a contrario", dacă o dispoziţie interzice/sancţionează o faptă numai în anum condţ,
incidenţa sa este exclusă în condţ diferite decât cele limitativ prevăzute;
-raţ "reductio ad absurdum", este exclusă interpretarea care prin aplicare ar conduce la
consecinţe absurde, inadmisibile, contrare spiritului legii;
-raţ "a pari” unde există aceeaşi raţiune sau situaţie trebuie să prevaleze aceeaşi soluţie.
Intrpr istorico-juridică - pp analiza istoric lg/normei ce se interpretează, studiindu-se datele de ordin
social, econ, politic şi juridic existente în momentul adoptării legii: lucr preparatorii (anteproiect,
proiect preliminar şi proiect definitiv lgpen), discuţiile parlamentare care au precedat adoptarea legii;
dispoziţiile din lgpen anterioare; dispoziţiile din lg străine, care au servit ca sursă de inspiraţie;
material doctrinar şi de practică judiciară, presupus a fi influenţat asupra operei legislative.
Intr sistematică/de corelaţie – urm stabilirea înţelesului norme pen cu ajutor legăturilor
explicite/implicite pe care le are cu alte norme pen din aceeaşi lg/alte acte norm cadrul sistem
juridico-penal, relevând principiile care guvernează materia cercetată.
Intr prin analogie -se fol mpuţin drpen, constă explicarea sensului lgpen cu ajutor altor norme
asemănăt. Nu se confundă cu extinderea lgpen prin analogie-pp aplicarea lg pen la fapte care nu
sunt incriminate.

Rezultatele şi limitele interpretării trei situaţii distincte:

I-în pofida unor aparente neclarităţi, există o concordanţa perfectă între voinţa legiuitorului şi felul în
care a fost exprimată în lege, rezult interpr fiind declarativ;
II-legiuitorul a vrut să spună mmulte decât rezultă din felul exprimat, interpretarea fiind extensivă;
III-legiuitorul a voit să spună mpuţin decât rezultă din felul exprimat, interpretarea fiind restrictivă;
Interpretul tre să urm cunoaşterea, nu crearea normei drept – principiul că lg pen sunt de strictă
interpretare, înţelesul normei legale nu poate fi nici extins şi nici restrâns prin interpretare.

Raportul juridic penal.

RJ penal – relaţie de apărare socială împotriva fenomen infracţional, de combatere prin normele dr
pen.
V.Dongoroz 1939 din chiar moment intr vig norme drpen dau loc unui RJ "conformaţiune",
"sumisiune benevolă", pe de o parte societatea care pretinde anum conduită, pe de altă parte,
membrii colectivităţii care înţeleg să-şi conformeze conduita după preceptul normelor pen. Când
norma pen violată, se naşte un nou RJ - de contradicţie (de conflict), pe de o parte societatea a
cărei voinţa a fost înfrântă, pe de altă parte, infractor care nu a voit să-şi conformeze conduita norm
pen. C ând faptul penal este urmărit în justiţie, se naşte al 3lea RJ, raportul procesual, societatea
care reclamă aplicarea sancţ şi infractorul care tre să se justifice/primească pedeapsa. RJpen sg
modalit prin intermediul căreia se realiz normele cu caracter penal, indiferent dacă aplicarea lor în
viaţa socială, este de tip preventiv sau represiv.
Princip trăsăt distinctivă RJ- nu apar prin acord de voinţă, ci prin exprimarea imperativă a voinţei
sociale. Se nasc obligatoriu independent de voinţa lg pen, nu pot forma obiectul cedării sau
tranzacţiei.
Elementele raportului juridic penal : subiectele, conţinutul şi obiectul.
Subiecţii RJP - pers care participă la raport în calit beneficiari ai ocrotirii juridice pen/destinatari ai
preved lg pen. Subiecţii RJP de conformare -statul care, din mom intr vig lgpen, are dreptul să
pretindă, impună respectarea, şi toate pers care au obligaţia să se abţină de la săvâr fapte ce cad
sub incidenţa lg.
Din moment săvâr faptei prevăz lgpen ia naştere RJP de conflict, - subiecţii -statul, în principal, şi
PF/J vătămată, în secundar, şi destinatarul normei incriminatoare care săvâr infracţ şi urmează să
răspundă penal (infractorul – PF/J).
Conţinutul RJP - drepturile şi obligaţiile participanţilor la acest raport. RJP de conformare, statului
îi revine, ca titular al apărării sociale, drept pretinde conduită conformă cu normele
prohibitive/onerative şi obligaţia ia toate măsurile neces pt a face cunoscut conţinut norme pen.
PF/J ca destinatare ale normei de incriminare au drept de a se supune numai obligaţiei pe care lg
stabileşte şi obligaţia de a se abţine sau de a întreprinde ceea ce norma de drept prevede sub
ameninţarea constrângerii penale. În cz RJP de conflict statul are drept de a trage la răspundere
pen pe făptuitor, a-l supune executării sancţiun corespunz, în strictă conformitate cu lg, respect pr
legalităţii incriminării şi pedepsei. Corelativ, PF/J săvârşit infracţ are obligaţia să răspundă penal,
suportând sancţiun pen ce vor fi dispuse împotriva sa şi drept de a pretinde stat să respecte strict
preved lg pen aî să nu suporte o altă sancţiune decât cea care decurge din normele pen referit la
individualizarea răspunderii penale.
Obiectul RJP - dat de conduita ce urm să o adopte subiectele, fcţ de D-O const conţinut RJ.
Obiectul RJP conformare -atitudinea de conformare, cooperare recomandată destinatarilor normei,
conduită ce devine obligatorie pt toate PF/J. Obiectul RJ conflict unii – constă în aplicarea şi
executarea pedepsei princip, pedepsei accesorii, complementare, măsurilor educative. Alţii obiectul
form din pedeapsă şi celelalte măsuri pen stabil lg, prevăzute să fie aplicate ca urmare a săvârşirii
faptei. Alţii - conduita infractor care tre răspundă pt încălcarea obligaţiei conformare, să suporte
sancţiunea legală pt prevenirii unor noi încălcări. Alţii -obiectul form conduita care urm să fie
obţinută în cadrul său şi cu privire la care sunt create şi sunt exercitate D-O subiectelor.
Naşterea, modificarea şi stingerea raportului juridic penal
Naşterea, modificarea şi stingerea RJP conformare - Natura RJP conformare are loc în moment
intr vig norm pen incriminatoare prin care stabilit D-O subiectelor. Durata de desfăşurare nu este
determinată, excepţia raport ce decurg din lg tempor prevăd expres dt la care vor înceta/ieşi din
vigoare. Modificarea se produce ca urmare a modific intervin în conţinutul normei incriminare, prin
extinderea/restrângerea obligaţiei de conformare. Stingerea intervine la dt ieşirii vig lg pen care a
dat naştere RJ.
Naşterea, modificarea şi stingerea RJP conflict - naşte în moment săvâr infracţiuni, încălcării
dispoz pen. Dacă fapta nu există/lipseşte unul din elem constit ale infracţ, nu poate declanşa un
RJP conflict. Modifică în condţ care intervin/operează anum cauze expres prev lg – cauze înlătură
executar pedepsei/ de modific executării. Stingerea în momentul în care părţile, adică subiecţii şi-au
exercitat, respectiv îndeplinit D-O ce s-au născut în cadrul raportului. Unii -se stinge în moment în
care pedeapsa aplicată executată/consider execut în întregime, alţii -stinger când intervine
reabilitarea.

Dr penal – 2 accepţ – ramură drept, una din ramur sistem drept şi ştiinţă dr penal, ram şt juridice.
Dr penal ca ram drept în vedere norme, instituţiile reglement relaţii apărare socialeă, norme priv de-
a lungul evoluţiei lor sistemice/drept poziriv, în vig anum moment într-o societ determinată.
Dr penal ca şt cupr ansambl teorii, concepţii, idei priv dr penal ca ram drept, doctrina dr pen.
Trăsăturile dr pen – unii caracter dr public, unitar, autonom. Alţii caracter sancţionator, normativ,
autonom
Principii fundament dr pen – unii pr fundam sistem dr general – democratism, legalitate, umanism.
Alţii – nu doar pr comune sistem drept, şi pr proprii dr pen ca ram sistem dr, tocmai ea specific
reglement juridico-penale.
Princip bază dr pen denum convenţion fundament – pr legalităţii incriminării, a pedepselor, a
măsurilor educative şi a măsurilor de siguranţă, pr răspunderii penale subiective, pr răspunderii
penale bazate pe o manifestare exterioară, obiectivă, pr potrivit căruia infracţiunea este singurul temei
al răspunderii penale, pr răspunderii penale personale, pr dublei esenţe a pedepsei: măsură de
constrângere şi mijloc de reeducare, pr individualizării judiciare a sancţiunii, pr instituirii unui regim
sancţionator special pentru minori.
Influenţa pr sistem dr general – umanism, egalit cetăţeni faţa lg, pr de politică generală – preven
săvârşirii fapte prev lg penală – cadru princip dă caracter modern, eficient legislaţiei penale vig.
Izv formale dr penal – acele acte normative curpind fapte ce const infracţ, sancţiun pot aplica caz
încălc norme, condţ antrenată răspunder pen şi acte norm prevăd dispoziţii obligat în proces elabor,
aplic drpen.
Lg izv imediat. Plan secundar, izv mediat tratate, conveţii internaţ.
RJ penal = relaţie de apărare socială împotriva fenomen infracţional şi de combatere lui prin norme dr
pen.

APLICAREA LEGII PENALE ÎN TIMP ŞI SPAŢIU

Princip guvernează aplicar lg pen timp 3-7 CP – interacţ timp cu fapte infracţionale – det lg pen
aplicabilă
-când infracţ săvârş, se judecă după aceeaşi lg
-când fapta la dt săvârş nu era infracţ dar lg ulter consideră infracţ
-când fapta la dt săvârş era infracţ, dar până la judecare/executarea pedepsei pronunţate
intervine lg care scoate în afara ilicitului penal fapta comisă;
-când fapta săvârş sub lg consider infracţ, dar până la judecare definitivă intervin 1/mm lg
prevăd fapta ca infracţiune;
-când după aplicarea definitivă pedepsei pt infracţ intervine lg nouă prev pedeapsă m mică
decât cea aplicată sub lg veche/cu limite m reduse decât lg veche;
-când infracţ săvârş sub imperiul unei lg pen temporare şi nu este judecată până la ieşirea din
vig.
Pr activităţii lg pen – pr bz aplic lg pen timp, decurge pr legalităţii – nevoi apărare soc, apăr D-L
cetăţeni.
3 CP – activitatea lg pen – şg pen se aplică infracţ săvârş în timpul cât ea în vig.
Lg pen=orice dispoziţie caracter penal cuprinsă lg organice, OUG/alte acte normat care dt adopt
putere lg.
Lg organică publ MO, în vig 3 zl dt publ/dt ulter prev text 78 Constituţie.
12.1 Lg 24/2000 priv norme tehnică legislativă pt elabor acte norm – lg, OG emise bz lg spec în vig la
3 zl dt publ MO/dt ulter prev text. 3zl pe zl calend din dt public, expiră 24,00 celei de-a 3a zi public.
12.2 Lg 24/2000 priv norme tehnică legislativă pt elabor acte norm – OUG în vig la dt publ MO condţ
depunerii lor prealabile la Camera competentă să fie sesizată, dacă în cuprins nu este prev dt ulter.
Intrare vig lg pen şi dt ulter – se prevede dt, determinată de – necesitatea creării timp (vocatio legis
repausul lg) pt putea cunoscută destinatari şi organe aplicare, pt da posibilit destinatar conformeze.
Noul CP adopt Lg 286/2009 la 17.07.2009 în vig 01.02.2014 cf art 246 Lg 187/2012 pt pun aplic lg
286. Lg 302/2004 priv cooperare judic internaţ mater pen public 01.07.2004, în vig în 60 zl dt public,
excepţie dispoziţ TIII în vig dt aderării Rom la UE.
Prin publicare m bună cunoaştere lg, nimeni nu poate invoca necunoaşterea nemo censetur ignorare
legem
Ieşirea din vig prin abrogare. După întindere – totală – întreaga lg, parţială – doar parte. După
caracter – expresă şi tacită. Expresă – când se prevede în lg abrogare ce anume scoate din vigoare –
regula în dr pen. Tacită/implicită – se desprinde economia lg/normelor privesc aceleaşi relaţii soc
apărare, prevăvând aceleaşi fapte ca infracţ cu aspecte deosebite de lg anter priv condţ aplicare
instituţii pen/nou regim sancţionare pt minori.
Între intr vig şi ieşire vig – lg pen activă, se aplică fapte săvârş acest interval timp.

Infracţ ce încep fie săvârş sub lg şi se epuizează sub altă lg – infracţ continuie, continuare, de
obicei, progresive. Lg aplicab infracţ consumare întinde 2/mm lg este cea din moment epuizării
infracţ, a producerii ultimului rezultat. Lg pen vig moment epuizării infracţ este lg aplicabilă.
Caracter unitar al ilicit pen şi priv acte participaţie penală (instigare, complicitate) judecate după lg vig
moment săvârş faptei de autor.
Infracţ continue/continuare incriminate pt I dr lg nouă, executare sub CP 1969, s-a epuizat sub lg
nouă – instanţa numai actele săvârş după intr vig NCP. Când fapta prev ca infracţ sub lg veche şi
NCP – instanţa aplica întregii activit infracţ epuizate sub lg nouă dispoziţ NCP chiar dacă prevede lim
pedeapsă mmari.
Dacă la reglementar aceleiaşi relaţ soc vin concurs 2 lg (generală şi specială), ambele în vig –
lg spec derogă de la lg gener, specialia generalibus derogat. Când vig 2 norme incrimin aceeaşi
faptă, dar o normă în partea spec CP, alta lg spec (lg nepenalp cu dispoziţ pen), incrimin din CP
devine norma gener.

Retroactivitatea lg pen. Aplicarea lg pen de dezincriminare – 4 NCP – lg nouă care

dezincriminează, abolitio criminis, aplică fapte săvârş înainte intrare vig. Lg pen nu se aplică fapte
săvârş sub lg veche, dacă nu mai sunt prev lg nou. Executarea pedepse, măsuri educative, măsur
siguranţă, pronunţate bz lg vechi, toate consecinţele pen HJ priv aceste fapte încetează prin intr vig lg
noi.
Retroactivit lg pen – când la dt săvârş fapta este prevăz lg vig ca infracţ, dar ulterior, apare lg nouă
dezincrim, scoate afara ilicit penal. Se aplică şi fapte săvârş înainte intr ei vig. Fcţ dr pen apărare
socială, nu se justifică dacă fapta pierdut caracterul penal. Nu dacă prin abrogarea din lg spec
rămâne infracţ lg pen generală/ ca modalitate înfăptuire infracţ.
Art 3 Lg187/2012 pt aplic Lg286/2009 – dispoz priv lg pen dezincrimin aplicab şi dacă o faptă
determinată, comisă imperiul lg vechi, nu mai constituie infracţ cf lg noi datorită modific elem
constitutive ale infracţ, inclusiv formei vinovăţie, cerută lg nouă pt existenţa infracţ. Nu dacă fapta
incriminată lg nouă/altă lg vig chiar sub altă denumire.
Odată intr vig lg noi încetează executare pedepse, măsuri siguranţă, măsur educative, toate
consecinţ pen. Faţă de condamnat încetează orice interdicţie/decădere, considerat fără antecedente
penale.

Retroactivitate – lg pen interpretativă adoptată ulter lgpen interpretate, care explicând voinţa
legiuitorului din moment intr vigoare a lg ce o interpretează este firesc să-şi găsească aplicarea din
acest moment.
art. 7 Lg187 Ori de câte ori o normă în vig face trimitere la 1/mm infracţ prev CP1969/lg specială
modific prin disp prezentei lg, trimiterea se consideră făcută la infracţ prev de lg nouă, aceleaşi elem
constitutive.
NCP renunțat la art.12.2 CP1969 – retroactiv lgpen prevedea măsuri siguranţă/educative și aplica
infracţ ce nu au fost definitiv judecate până la intrarea în vigoare a legii noi.

Aplicarea lg pen situaţii tranzitorii – determ succeasiunea lg pen, de la săvârş infracţ până
judecarea ei intervin 1/mm lg pen succesive, prevăd fapta infracţ. Extraactivitatea uneia dintre lg pen
succesive – aplicarea lg pen m favorabile infractor/lg pen m blânde, mitior lex. Corespunde nevoi
apărare soc, fapta nu rămâne nesancţionată, indiferent că se aplică lg nouă/veche, pt infractor este lg
care conferă cea mai favorabilă situaţie. Lg 187 adoptată pt situaţiile tranziţie.

Aplicarea lg pen mai favorabile până judecarea definitivă cauzei – 5 NCP – de la săvârş infracţ
până la judecar definit intervin 1/mm lg pen succesive, se va alege dintre ele lg m favorab infractor.
Pr aplic lg pen mfavor – pt cauze care nu au fost definitiv soluţionate. 5.2 NCP – şi acte
normative/preveder lor declarate neconsituţ, şi OUG aprobate Parlament cu
modific/completări/respinse dacă în timpul când în vig au cuprins dispoziţ pen m favorab.
Determinarea lg pen m favorab – criterii – condiţii de incriminare, condţ de tragere răspundere pen,
sancţiuni penale (pedepse). Conduc la aflarea lg permite caz concret soluţie m blândă infractor, nu la
o apreciere generală a lg pen m favorab.
CCR 265/05.2014 – 5 CP neconstituţ dacă nu permit combinarea prevederilor lg succesive în
stabilirea şi aplicarea lg pen m favorabile. CEDO alegerea globală a lg pen m favorab. Pr aplic
retroactive a celei m favorab lg pen este corolarul pr neretroactivit lg pen m severe. Dacă lg pen m
severă nu se poate aplica caz acte săvârş înainte intr vig, at lg pen m favorab tre aplice acte comise
anter, dar judecate ulter intr vig. Dacă lg pen m severă continua producă efecte după înlocuită lg pen
m favorab, încălcat pr separăr puterilor dacă instanţele ar continua aplice lg pen m severă, deşi
legiuitorul modificat evaluarea sa priv grad gravitate comportamentului, grad corespunzăt severitate
pedeps. Lex mitior este lg cea m favorab acuzatului, fcţ situaţia lui, natura infracţ, circumstanţele
săvârş. Art pp comparaţie in concreto a lg pen aplicabile, inclusiv lg vig moment săvârş (veche), vig la
moment judecării (nouă). Judecător tre confrunte lg cu faptele specifice cauzei, cu scop stabilit
pedeapsa. După stabilire pedepse, fcţ faptele cauzei, tre aplice lg efectiv m favorab acuzat.
ICCJ 5/2014 – aplicar 5NCP – criteriul aprecierii globale lg pen m favorabile. Nu permisă combinarea
preved lg succesive în stabilirea, aplicarea lg pen m favorab priv condţ existenţă, sancţionare infracţ
în formă continuată.
ICCJ 10/2014 – dezl chest dr mater pen – 5 NCP – circumstanţele atenuante apreciate global fcţ
incriminare şi sancţiune. Intr vig lg noi ce aduce modific priv pedepse şi priv circumstanţe atenuante,
circumstanţele ca parte din instituţia sancţiunii infracţ nu pot fi privite, analizate distinct faţă pedeapsă.
Înlăturarea circumstanţe atenuante nu aduce atingere pr neagravării situaţiei propria cale atac at când
pt aceeaşi faptă stabil sancţiune m puţin severă.
ICCJ 21/2014 – dispoziţ 5 NCP tre interpretate inclusiv materia prescripţiei răspunder pen, lg pen m
favorab aplicabilă caz infracţ săvârş anter 01.02.2014 care nu judecate definitiv.
Pt determ lg pen m favorab tre comparate lg pen succesive fcţ norme, instituţiile influenţează
răspunder pen în cauza concretă supusă judecăţii. Compararea nu tre ajungă combinarea dispoziţ m
favorab, lex tertia. Lg m favorab în întregul ei tre aleasă pt aplicare, nu pt că fapta nu este infracţ, ci pt
că nu sunt realizate, în caz concret, condţ incriminare/tragere răspund pen.
Criter pedepse principale – cel mai des utilizat.
-între lg prevăd fapta infrac, dacă pedepsele natură diferită, pedeapsa detenţiunii viaţă,
pedeapsa inchisorii, m favorab lg ped închis. Dacă lg ped închis, altă lg ped amenda, lg amenda m
blândă. Excepţie dacă constatat circumstanţe atenuante, iar lg prev ped închis permite bz
circumstanţe atenuante aplicar amenzi cuantum mmic decât lg ped amenzii.
-între lg succesive ped aceeaşi natură, dar cu limite speciale diferite, m favorab când minim
acelaşi şi maxim diferit lg maxim m redus. Dacă maxim spec ped acelaşi dar min diferit, m favor min
m scăzut.
Pedepse asimetrice – lg pen m favor determ concret judecător, fcţ împrejurări atenuează/agravează
pedeapsa. Dacă circumstanţe agravare – ped către maxim spec, m favorab lg ped cu max spec m
redus. Dacă fapta săvârş circumstanţe de atenuare pedeapsă min spec, lg fav min spec m redus.
Art. 12 Lg187 – pt pedepse accesorii, complementare aplică lg consider m favorab pt aplicare pedep
princip chiar dacă pt accesorii, complementare lg ar fi m defavor. Nu este posibilă crearea unei lex
tertia cu ped princip dintr-o lg, acces/complement altă lg. Pedeapsa complement publicării hot
condamnare nu poate fi aplicată fapte săvârş înainte intr vig NCP pt că nu exista înainte.
Art. 10 Lg187 – tratament sancţionator al pluralităţii de infracţ se aplică cf lg noi at când cel puţin una
din infracţ din structura pluralităţii comisă sub lg nouă, chiar dacă pt celelalte infracţ pedeapsa
stabilită cf lg vechi, mi favorabilă”.
Art. 11 Disp 62Cp priv amenda însoţeşte ped închis nu se aplică în cz infracţ săvâr anter intr vig şi nu
vor fi avute în vedere pentru determin lg pen mai favorabile”
Art. 12 În cz succesiunii lgpen intervenite până la rămânerea definitivă a hotăr condamnare,
pedepsele accesorii şi complement se aplică potrivit lg identificată ca lg m favor în raport cu
infracţiunea comisă. Pedeapsa complement 55lit.c) nu se aplică cz infracţ comise anterior intrării în
vigoare a acestuia”.
Art. 16: Măsura suspendării sub supraveghere a execut pedepsei aplicată în bz Cp1969 se menţine şi
după intr vig a Cp, până la împlinirea termen încercare stabilit prin hotărârea de condamnare. Pt
determin lg pen m favor priv suspend suprav execut pedepsei cf art.5 Cp, instanţa în vedere sfera
obligaţiilor impuse condamnatului şi efectele suspendării ptrivit lg succesive, cu prioritate faţă de
durata termen încerc/suprav.
Art. 17 lg pen m favor intervenită în cursul procesului, o pedeapsă cu suspendarea executării,
aplicabilă cf Cp 1969 considerată m favor decât o măsură educativă privativă de libertate prevăzută
de Cp

Aplicarea lg pen mai favorabile după judecarea definitivă cauzei – CP1969 aplic lg pen m favor
infracţ definitiv judecate prev 2 var, reglement diferite, NCP prev sg var – aplicar obligatorie a lg noi
când maximul special pedepsei prev de lg nouă m redus/de o specie m uşoară decât pedeapsa
execut condamnat, renunţare aplicarea facultativă lg pen m favor.
6 NCP Când după rămânerea definitiv hotăr condamn şi până la execut completă pedeps
închis/amenzii a intervenit lg prev pedeap m uşoară, sancţiunea aplicată, dacă depăşeşte maxim spec
prev lg nouă pt infracţ săvârşse reduce la acest maxim. Dacă după rămân defin hot condam la
detenţiune pe viaţă şi până la execut ei intervenit lg prev pt aceeaşi faptă numai ped închis, pea
detenţ viaţă înlocuieşte cu maxim închis prev pt acea infracţ. Dacă lg nouă prev locul ped închis
numai amenda, ped aplicată se înlocuieşte cu amenda, fără a se putea depăşi maxim spec prev lg
nouă. Ţinându-se seama de partea executată din ped închis, se poate înlătura în totul/executarea
amenzii. Măsuri educative neexecutate şi neprev lg nouă nu se mai execută, cele care au
corespondent în lg nouă se execută în conţinutul şi limitele prev, dacă este m fav. Când lg nouă este
m fav în condţ 1-4, pedepsele complement şi măsur siguranţă neexecutate şi neprev lg nouă nu se
mai execută, cele care au coresp lg nouă se execută în conţ, limit prev. Dacă lg nouă este m fav
numai sub aspectul pedep complement/măsur siguranţă, acestea se execută în conţin şi limitele prev
lg nouă. Când o dispoziţie din lg nouă se referă la pedepse definitiv aplicate, se ţine seama, în cz
pedeps executate până la dt intr vig, de pedeapsa redusă/înlocuită cf disp 1-6.
Aplic lg pen m fav cz pedeps definitive – pr umanismului, egalit faţa lg penale. Nu se justifică execut
unui plus sancţiune prev lg veche de cel condamnat după lg veche când leguitor stab lg nouă că
periculozitatea faptei este m redusă, sancţ prev m blândă faţă de cel care a săvârş fapta în aceeaşi
per cu primul, dar care a tergiversat judecata, după apariţia lg noi benef lg pen m fav.
Prev art. 6NCP situaţiile când lg nouă prev pt aceeaşi infracţ pedeapsă m uşoară ca natură/maxim
spec decât pedeapsa aplicată.
-pedeps aceeaşi natură cz ped înch, ped aplic după lg veche reduce la maxim spec prev lg
nouă. Dacă ped pronunţată bz lg vechi amenda, redusă la maxim spec prev lg nouă. Nr criterii
folosite pt determ caracter m favor lg noi este m redus – limitele pedeap prev. în determ maxim spec
lg noi, instanţa are vedere ped prev lg nouă fără luarea consider cauze majorare/reducere
pedepselor.
ICCJ 1/2014 – aplic lg pen m fav după judec defin cauzei înainte intr vig NCP pt ipoteza concurs
infracţ, iniţial se verifică dis part 6 priv pedepse individuale. Apoi verifică dacă pedeapsa rezultantă
aplicată cf lg vechi depăşeşte maxim se poate ajunge bz lg noi cf 39CP. Dacă pedeapsa rezultantă
aplic cf lg vechi depăşeşte maxim poate ajunge bz 39CP, ped rezult redusă la acest maxim. Contrar,
ped rezult rămâne astfel cum stabil cf lg vechi.
ICCJ 6/2014 – tentativa – limita max ped ce tre avută vedere este maxim prev lg pt forma tentată
(maxim spec ped prev lg pt infracţ consumată, redus/înlocuit cf disp priv tratament sancţionator
tentativei).
ICCJ 7/2014 – infracţ continuate – maxim spec prev lg nouă pt infracţ săvârş=maxim spec prev lg pt
infracţ fără luarea consider cauzei majorare ped prev pt infracţ continuată.
ICCJ 8/2014 – Circumstanţe atenuante/agravante apar valorificate în pedeap concretă, când se
compară pedeapsa aplicată cu maxim spec prev lg nouă – la maxim spec prev lg nouă pt infracţ
săvârş nu se lua consider circumst atenuante/agravante reţinute condamnat, ce apar valorificate în
pedeapsa concretă at când se compară pedeapsa aplicată cu maxim spec prev lg nouă.
ICCJ 13/2014 – hot condamn pronunţ alt stat faţă cetăţeni români aflaţi în executarea acelei ped pe
teritor Rom – aplicab 6.1NCP dacă hot condam recunoscută proced reglem Lg 302/2004 priv cooper
judic internaţ mat pen.
ICCJ 14/2014 – 6.1NCP vb hot condamn aplic 320CPP anter judecata cz recunoaşt vinovăţ – se
reduce ped la maxim prev lg pt infracţ săvârş cu 1/3 urmare judecării cauzei prin aplicar princip
recunoaşt vinovăţ – când se compară ped aplic cu maxim spec prev lg nouă nu se ia consider cauza
spec reducere ped prev 320.7 CPP anter reţinută şi valorific pedeap concretă.
ICCJ 15/2014 – Dacă prev art. 43.5NCP reglem regim sancţionator recidivei, când fapta săvârş după
execut unei ped aplicate prin condamn anter, pot fi aplicabile şi pers condamnate definitiv pt săvârş
infracţ cu reţinerea art. 37 lit.b) CP anter în situaţia în care ped aplicată fost redusă în bz art.
6 ,,ipoteza infracţ comise în stare de recidivă postexecutorie judecată definitiv înainte de intr vig NCP,
ped aplicată prin hot condam se va compara cu maxim spec prev lg nouă pt infracţ săvârş prin luarea în
consid disp art. 43.5 CP”.
-când pedeapsa definitivă detenţ viaţă se înlocuieşte maxim ped închis prev lg nouă
-când ped definit închis, lg nouă prev numai ped amenzii, se înloc, amenda nu va depăşi
maxim spec. dacă parte ped închis executat, se poate înlătura tot/parte execut amenzii.
-măsur educative dacă nu au fost executate, nu mai sunt prev lg nouă nu se vor mai execita.
Cele care au corespondent lg nouă se execută conţinut, limit prev lg nouă dacă m fav.
-când lg nouă m fav, efectele lg pen noi se întind şi asupra pedepse complement, măsur
siguranţă dacă nu au fost executate şi constau înlăturarea executării lor, dacă nu prev lg nouă. Cele
corespond lg nouă execută conţinut, limitele prev lg nouă.
-dacă lg nouă m fav numai sub aspect ped complemtn/măs siguranţă, se execută conţinut,
limit prev lg nouă.
-efectele lg pen m fav întind şi ped deja executate/consider executate până dt intr vig lg noi,
constau în considerarea lor, pt viitor, ca având natura, limitele reduse/înlocuite cf lg noi. Fcţ natura
ped, durata ei, data luat sfârşit execut/stins execut – incidente instituţii ca reabilitarea, starea recidivă.
Aplic lg pen m fav – cadrul comun rezolvare succesiunii lg pen timp. Derogări – Lg 187/2012 – aplic lg
pen m fav – art 4 – Pedeap aplic pt infracţ prin hotărâre definitiv sub imper CP1969, care nu
depăşeşte maxim spec prev de CP, nu poate fi redusă în urma intr vig lg”. Art. 8 Disp art. 4 se aplică
şi pedep aplicate prin hotărâri rămas definitive anter intr vig lg pt fapte incriminate de actele
normative prevăzute în titl II”. Art. 13 În cz amenzilor stabil definitiv sub imper CP1969, aplic obligat
lg pen m fav se face prin compararea amenzii aplicate cu suma ce rezultă din prev art. 61.2,4 CP, prin
utiliz cuantum de referinţă pt o zi-amendă în sumă de 150 lei. şi amenzilor definitive stabil pt PJ,
cuantum referinţă pt o zi-amendă, utiliz pt aplic prev art. 137.2,4 CP fiind de 2.000 lei”.

Aplicarea lg pen temporre. Ultraactivitatea lg pen temporare – ultraactivit recunoscută numai lg

pen temporare – 7.1NCP – Lg pen tempor aplic infracţ săvârş timp cât era vig chiar dacă faptele nu
urmărite/judecate acel interval timp. 7.2 NCP – lg pen tempor=lg pen prevede dt ieşirii vig/a cărei
aplicare este limitată prin natura temporară situaţiei care impus adoptarea sa.
Necesit apărare soc determ adopt lg pen tempor justifică aplic ultraactiv, după ieşirea vig, doar fapte
săvârş cât timp era vig. Infracţ săvârş aproape ieşirea vig lg pen tempor înlăturată posibilit rămâne
nesancţionaţi/sancţion cf lg pen m favorab.
CCR 265/2014 – exc neconst 5 CP – disp const dacă nu permit combinarea preved din lg succesive
în stabilirea, aplicarea lg pen m fav.
CCR 11/2015 – exp neconst 1121.2.a CP – disp const dacă confiscarea extinsă nu se aplică asupra
bunur dobând înainte intr vig Lg63/2012 pt modif CP, Lg 286/2009 priv CP.
ICCJ 3/2014 – interpre, aplic disp 336.1CP – stabili rezultat alcoolemiei cu relevanţă penală în
ipoteza unei duble prelevări mostre biologice – prima prelevare.
ICCJ 4/2014 – aplic 22.4.b Lg 187/2012 punere aplic Lg 286/2009 priv CP referire 129.2.b din NCP
caz fapte definitiv judecate la dt 01.02.2014 – preved art. 22...nu sunt aplicabile fapte definitiv
judecate.
ICCJ 5/2014 – aplic lg pen m fav cz infracţ formă continuată, dacă infracţ formă continuată reprez o
instituţie autonomă faţă instituţia pedepsei. Art 5CP criteriul aprecierii globale a lg pen m fav. Nu este
permisă combinarea preveder din lg succesive în stabilirea, aplicarea lg pen m fav priv condţ
existenţă, sancţionare ale infracţ formă continuată.
ICCJ 10/2014 – dacă aplic 418 CPP priv neagravarea situaţiei apel, circumstanţele atenuante reţinute
de prima instanţă fav inculpatei cf 74.1 CP anter pot fi menţinute cf 5CP de instanţa control judiciar,
învestită doar cu soluţionarea apel declarat de inculpată, chiar dacă pt fapta analizată lg pen m fav o
reprez NCP; dacă circumstanţ antenuante tre menţinute, efectele atenuante sunt prev 76 CP anter
sau 76 NCP – în aplicar 5CP circumstanţ atenuante apreciază global fcţ incriminare, sancţiune. Lg
nouă vig modific priv pedepse şi circumst antenuante, circumst ca parte din instituţia sancţiunii unei
infracţ nu pot fi privite, analizate distinct faţă instituţia pedepsei. Înlăturarea circumstanţ antenuante
nu aduce atingere pr neagravării sit propria cale atac 418CPP at când în concret, pt aceeaşi faptă, se
stab sancţiune m redusă.
ICCJ 12/2014 – dacă infracţ prev 323CP 1969, art 8 Lg 39/2003 găsesc corespond 367.1CP sau sunt
dezincriminate deoarece legiuitorul incriminat disp 367.1CP doar infracţ prev 7 lg 39/2003 – fapte
prev 323CP anter şi art 8 LG 39/2003 se regăsesc incriminarea 367 CP, nu sunt dezincriminate.
ICCJ 18/2014 – dacă aplic 21.1,3 Lg187/2012 pedeapsa închis executabilă mmare 5 ani aplic pt
infracţ săvârş timp minorităţii se înlocuieşte cu măsura educativă internării centru detenţie dur egală
dur pedep închis sau măsura educat intern centru deten pe o dur 5 ani – ped închis execut/ped caz
pluralităţii infracţ executabilă aplicată pt infracţ comise timp minorit al cărei cuantum este până 15 ani
se va înlocui cu măsur educ intern centru dent pe o per egală dur ped închis, ped execut/ped caz
pluralit infracţ executab aplicată pt infracţ comise timp minorit m mare 15 ani, maxim 20ani se
înlocuieşte măsura educat intern centru deten pe o per 15 ani.
ICCJ 20/2014 – interpre 175.1,2 CP priv funcţionarii publici, dacă expert tejnic judiciar este funcţion
publ – da, cf 175.2 teza întâi din CP.
ICCJ 21/2014 – dacă art 5.1 CP tre interpre că lg pen m fav aplicabilă caz infracţ săvârş anter dt
01.02.2014 care nu au fost încă judecate definitiv şi faţă care s-a împlinit prescripţia răspunder penale
până dt 20.05.2014 în interpre Dec 2/2014 ICCJ, faţă care prescripţia răsp pen nu este împlinită în
interpre Dec 265/2014 CCR – disp 5.1 CP tre interpretate inclusiv materia prescripţ răsp pen, lg pen
m fav aplicab caz infracţ săvârş anter dt 01.02.2014 care nu au fost încă judecate definitiv cf Dec
265/2014 CCR.
ICCJ 1/2015 – dacă infracţ prev 308 CP este infracţ autonomă, cauză reducere limitelor ped sau
formă atenuantă infracţ prev 295 CP şi dacă pt infracţ prev 308 CP termen prescripţ răsp pen este 5
ani cf 154.1.d CP corespunzător limite ped reduse şi cuprinse 1,4 ani închis – 4,8 ani închis sau este
de 8 ani cf 154.1.c CP corespunz limitelor ped stipul lg pt forma bază, 2-7 ani închis – disp 308 CP
reprez variantă atenuată infracţ delapidare prev 295CP. La calcularea termen prescrip răsp pen ţine
seama ped prev 295CP raportat 308.2 CP.
ICCJ 4/2015 – dacă infracţ vătămare corp culpă prev 184.2.TI şi 4 din CP1969 găseşte corespondent
infracţ vătămare corp culă 196.2,3 NCP sau dezincriminată – infracţ văt corp culpă prev 184.2.TI
(fapta avut urmări 182.1) şi 4 din CP 1969 dacă fapta produs vătămare necesitat 11-90 zl îngrijiri
medicale, nu îndeplineşte condţ 196.1 CP este dezincriminată din 01.02.2014.
ICCJ 3/2015 – dacă în aplicat disp 6CP la stabil ped aplicab potriv noii lg caz pluralităţi infracţiuni care
cf CP1969 pp reţinerea stării recidivă postcondamnatorie iar cf NCP condţ art 41 nu mai sunt întrunite
se ia considerare ped aplic 43.1 fără aprecieri asupra stării recidivă sau 44 raportat 39 CP – caz
pluralit infracţ care cf CP1969 pp reţiner stării recidivă postcondamnatorie cu revocarea suspendării
condiţionate, iar cf CP condţ recidivei postcondamnat priv primul termen nu mai sunt întrunite se
determ cf 44 raport 39 CP. Referit la pluralitatea intermediară.
ICCJ 6/2015 – dacă succesiunea acte normative priv preţ mediu metru cub masă lemn pe picior a
avut/nu ca efect imposibilitatea stabilirii acestui preţ în prezenz, consecinţa dezincriminării in concreto
infracţ tăiere fără drept arbori din fond forestier naţionat prev 108 Lg 46/2008 şi furt arbori din fond
forest naţ 110 Lg46/2008 – cf 4 CP succesiunea acte norm priv preţ mediu nu avut ca efect imposibilit
stabil preţ, deci nu condus dezincriminarea infracţ.
ICCJ 9/2015 – dacă disp 67 Lg192/2006 priv medierea, organiz profes mediator interpret sensul că
medierea este cauză sui-generis de înlăturare a răsp pen/modalit împăcării ca şi cauză înlătur răsp
pen reglement 159 CP şi dacă medierea poate interveni numai până citirea act sesizare cf 159.3 CP
sau în tot cursul proces penal – în aplic disp 67 înch acord mediere const cauză sui-generis care
înlătură răsp pen, distinctă de împăcare, înch acord mediere poate interveni tot cursul proces penal
până rămânerea definitivă hotărârii penale.
ICCJ 10/2015 – interpr 367.1,6 CP dacă îndeplin condţ tipicităţii infracţ de grup infracţion organizat
(sau dacă sunt întrunite elem constitutive) at când pt infracţ care intră scop grup intervenit
dezincriminar odată intr vig NCP – 367.1,6 CP stabil că ipoteza în care odată intrarea vig NCP
infracţiun intră scop grup organizat dezincriminată, nu mai este îndeplinită una din trăsătur esenţiale
ale infracţ, condţ tipicităţii.
ICCJ 612/1/2015 – dacă în priv infracţ caz bunur fac obiect infracţ identificate, indisponibilizate veder
confiscării, se va dispune atât confiscarea bunur, cât şi obligarea autor la plata taxe vamale, accize,
TVA, calculate prin raportare la valoarea vamă bunur confiscate/ dispune doar confiscarea bunur –
contrabanda prev 86/2006 priv Cod vamal luarea măsurii siguranţă confisc spec bun/mf introduse
ilegal teritor vam Rom, concomitent obligarea inculpaţ plata sum reprez datoria vamală doar dacă au
trecut de primul birou vamal situat teritoriul vamal comunitar fără să fi fost prezentate vamă şi
transportate spre acest bir vam.
ICCJ 12/2015 – dacă în aplic 6.1 CP priv ped definit pt infracţ care produs consecinţe deosebit grave
cf CP anter pt determin maxim spec prev lg nouă urmează reţină cauza de majorare ped prev 309 CP
chiar dacă prejudiciu produs nu depăşeşte prag prev 183 CP – determiner max spec prev lg nouă se
realiz chiar dacă valoarea prejudice este infer prag valoric 183 CP prin raportare varianta agravantă
infracţ enum 309CP.
ICCJ 13/2015 – dacă aplic 5 CP cf Dec265/2014 CCR caz pluralităţii infracţ constând într-o infracţ pt
care potrivit CP anter a fost aplicată prin hot definit o pedeapsă cu suspendarea condiţionată a
executării care cf 41.1 CP nu îndeplineşte condţ pt constitui primul termen recidivei
postcondamnatorii şi o infracţ săvârş termen încercare pt care lg pen m fav este lg nouă, stabilir,
executar ped în urma revocării suspendării condiţionate realiz cf 15.2 Lg187 raportat 83.1 CP anter
sau cf 96.5 raportat 44.2 CP referit pluralitatea intermediară – cf 15.2 Lg187 raportat 83.1 CP anter.
ICCJ 1028/2015 – în interpr aplic disp 17 Decizia cadru 2008/909/JAI Consiliului 2008 priv aplicar
princip recunoaşterii reciproce caz HJ mater pen care impun pedepse/măsuri privative libertate în
scop executării lor în UE şi art 144.1 Lg302/2004 – după transferarea pers condamnate în străinătate
veder continuării execut ped în Rom, per consider ca executată de stat condamnare (bz muncii
prestate, bunei conduite) tre avută vedere stat executare. Afirmativ, per consider ca executată stat
condamnare tre scăzută din pedeapsa ce se execută/tre recunoscută parte din durata pedepsei ce
poate fi considerată ca scăzură bz muncii prestate cf 100 NCP – după transferarea pers condamante
de autorit judic străine în veder continuăr execut ped în Rom, dur pedeapsă considerată ca executată
de stat condamnare bz muncii presta, bunei conduite acordată ca beneficiu fav pers condam, de
autorit jur străină, nu tre scăzută din pedeapsa ce se execută în Rom.
ICCJ 19/2015 – dacă fapta medicului, calit funcţ publ, de a primi plăţi supliment/donaţii de la pacienţi
condţ 34.2 Lg dreptur pacient 46/2003 const/nu o exercitare a unui drept recunoscut lg având ca
urmare 21.1.TI CP – fapta medic angajat ctr muncă în unit spitalic sistem publ sănătate calit funcţion
publ 175.1.bTII CP de a primi plăţi supliment/donaţii cf 34.2 Lg46 nu constituie exercitare a unui drept
recunoscut lg având ca urmare incidenţa art. 21.1TI CP.
ICCJ 20/2015 – in ce măsură 327.2CP împrumută toate condţ elem mater de la art. 327.1 CP inclusiv
condţ ca prezentarea să fie efectuată prin folosirea frauduloasă act ce serveşte la identific, legitimare,
dovedire stare civilă sau act falsificat sau art. 327.2 CP împrumută 327.1 CP condţ elem mater mai
puţin condţ vizând modalit în care se face prezentarea, aî condţ ca acţiunea de prezentare să fie
efect prin folosir frauduloasă act serv identific, legitim/doved stării civ/act falsificat înlocuită 327.2 CP
cu condţ ca acţiunea de prezentare efect prin întrebuinţarea identităţii reale a pers – 327.2 CP cerinţa
esenţ elem mater infracţ fals priv identit reglement varianta tip vizând folosir fraudul act serv identific,
legitim/doved stării civ/act falsificat este obligatorie şi în ipoteza care acţiunea prezentare s-a făcut
prin întrebuinţarea identităţii reale a unei pers.
ICCJ 2015 – subiect activ infracţ prev 16 din Lg 194/2011 priv combaterea operaţ cu produse
susceptivile avea efecte psihoactive, altele cele prev acte norm vig, poate fi orice PF/J.
ICCJ 2015 – dacă 585.1.a CPP caz operaţiuni contopire pedepse închis aplicate cf CP1968 pt infracţ
săvârş imper lg vechi cu o ped închis aplicată cf NCP pt infracţ săvârş sub CPV se impune
determinarea lg pen m fav condamnatului cf 5 NCP sau se aplică lg vig moment efect operaţ
contopire – se impune determinarea lg pen m fav cf 5 CP.
ICCJ 2015 – dacă situaţia infracţ înşelăcuine (şi altele, furt calificat) comise sub imper lg anter, prin
modific conţinut noţiunii consecinţe deosebit grave şi existenţa prejudiciu sub prag 2 mil lei are loc
dezincriminare parţială (a formei agravante), prin modific cerinţelor tipicitate ca trăsătură esenţială
infracţ – infracţ înşelăc comise imper CPV produs prejud sub prag 2 mil lei, modific noţ consecinţe
deos grave în CP nu produce efecte prev 4 CP sau 3.1 Lg187, nu conduce dezincriminarea infracţ
înşelăciune.
ICCJ 2015 – dacă noţiunea contrabandă folosit 270.3 Lg86 în sintagma cunoscând că acestea
provind contrabandă se referă infracţ contrabandă 270.1,2 Lg86 sau noţ contrav sens larg. Dacă
270.3 Lg86 referă infracţ contrab care din cele 2 modalit urm avute vedere – 270.1/270.2 – noţ
contrab utiliz 270.3 în sintagma priv contrabanda constând în introducer ţară bunur/mf care tre
plasate sub regim vamal prin alte loc decât stabil pt control vamal/introduc ţară bun/mf prin locurile
stabil pt control vamal prin sustragerea control vamal.
ICCJ 2015 – dacă ÎI, PJ fără personalit juridică poate fi subiect activ al unei infracţ săvârş realizarea
obiectului activitate – ÎI, formă activit econ organiz întreprinzăr PF cf OUG 44/2008 nu are calit PJ şi
nu poate răspunde penal cf 135 CP.
ICCJ 2016 – dacă în caz în care un inculpat minor săvârşeşte timp minorit concurs infracţiuni, ulterior
trimis judecată pt săvârş infracţ din cadrul concursului infracţ prin rechizitorii distincte, pt una din
infracţ aplicat măsură educativă neprivativă libertate, pe care executat integral înainte trimis judecată
şi pt săvârş celorlalte infracţ din cadr concurs, în moment care aplică măsură educat pt toate infracţ
cadrul concurs infracţ cf 129.1 CP, durata măsurii educative deja executate se scade din durata noii
măsuri educative aplicate pt întreg concurs infracţ sau se va dispune executar integral noii măsuri
educative aplicate pt concurs infracţ aât caz aplic măsuri educative neprivative libertate, cât şi în caz
aplic mpsuri educ priv liber – în ipoteza infracţ concurente săvârţ timp minorit, judecate separat,
durata măsurii educ nepriv libert dispusă pt infracţ concurenţă şi execut, nu se scade din durata măs
ed nepriv sau priv, dar va fi avut vedere la alegerea, stabilirea sancţ cf 129.1CP.
ICCJ 2016 – dacă la stabilirea lg pen m fav cf 5 CP pt infracţ comise anter 01.02.2014 aflate concurs
cu 1/mm infracţ comise după intr vig NCP decizia 265/2014 CCR aplică având vedere toate infracţ
comise de inculpat şi impune apliocarea NCP pt toate infracţ sau se aplică doar raport infracţ comise
anter 01.02.2014 existând posibilit aplic disp CPV – caz pluralităţii infracţ constând săvârş infra canter
01.02.2014 şi după intr vig CP pt infracţ săvârş anter 01.02.2014 se va aplica lg pen m fav, iar pt
infracţ săvâr sub imper CPN precum şi pt tratament sancţion concurs infracţ aplică CPN cf 3 CP, 10
Lg187.

Aplicarea lg penale în spaţiu. Teritorialitatea lg penale

Activitatea de traducere în viață a prescripțiilor sancționatoare ale lg pen în raport cu locul comiterii
diferit infracț (țară/străinăt), de către cetățeni români/străini/pers fără cetățenie.
Raport drept se prelungește pe teritor state diferite – lg pen rom vine concurs lg străine.
Princip aplicare lg pen spațiu – soluții priv interacțiunea spațiului cu faptele, pers săvârș infracț.
-fapta săvârș întregime afara teritor Rom, făptuitor se află în țară
- fapta săvârș parte țară, parte străinăt
- fapta săvârș întregime străinătate, făptuitor cetățean român/PJ rom
- fapta săvârș străinăt de un cetățean străin/apatrid care nu domicilz Rom împotriva stat
român/cetățeni români
- fapta săvârș străinătate de străini, după săvârș refugiat Rom.
8-14 NCP reguli cu val principii – pr teritorialității pt fapta săvârș teritor Rom
-pr personalității, pr realității, pr universalității lg pen pt fapta săvârș afara teritor Rom.
8.1 NCP pr teritorialiății lg pen – lg pen română se aplică infracț săvârș pe teritor Rom.
aplic lg pen rom infracț săvârș teritor Rom – exclusivă, necondiționată – atât calificarea faptei ca
infracț, condț răsp pen, aplicarea sancțiun, executarea bz lg pen rom indiferent calitatea făptuitor,
pr decurge și dă expresie pr suveranității, indipendenței țării.
Normă caracter imperativ. Dacă făptuitor cetățean străin/apatrid domiciliat străinăt nu poate invoca
faptul că lg țării sale este mai favorabilă. Condț răsp pen pt infracț săvârș teritor Rom se stabilesc
exclusiv după lg pen rom – limitează efectele pr non bis in idem – dacă infractor judecat străinătate pt
faptă comisă teritor Rom, hotărâr instanțe străine nu are autoritate lucru judecat – infractor poate fi
judecat de instanțele române, indiferent soluția pronunțată instanțe străine (achitare, încetare proces
pen, condamnare. Sg efect hotărâr străine 73 NCP – partea din pedeapsă, durata măsur preventive
privative libert executate afara teritor țării se scad din durata pedepsei aplicate pt acceași infracț Rom.
Norma exclude orice conflict competență între autorit judic rom și ale oricărui stat care invocă
aplicarea lg națion a infractorului în legătură cu infracț comisă Rom.
Normă conflictuală – reglement orece posibil conflict.

Noțiunea teritoriu sens juridico-penal

8.2 NCP – teritor Rom=întinderea de pământ, marea teritorială și apele cu solul, subsolul, spațiul
aerian cuprinse între frontierele de stat.
-întind pământ/suprafața terestră cuprinsă între frontiere politico-geografice stabil de stat prin
convenții cu state vecine
-ape inter – ape cupr între frontiere – lg 17/1990 prin regim ape maritime inter – apele
maritime inter se situează între țărmul mării și liniile de bază de la care se măsoară marea teritorială.
Liniile bază – liniile celui mm reflux de-a lungul țărmului, liniile drepte care unesc pct cele m avansate
ale țărm, incl țărm dinspre larg al insulelor, locurilor acostare, amenajări hidrotehnice, alte instalații
portuare permanente
-marea teritor Rom – fâșia mare adiacentă țărm/apele maritime inter având lățimea de 12 mile
marine 22.224 m, măsurată de la liniile de bază
-subsolul corespunz sol terestru, acvatic, mării teritor fără limite adâncime
-spațiu aerian sau coloana aer deasupra teritor (suprafeț terestre, ape inter, mării teritor) până
la limita spațiul cosmic, până unde se întinde suveranitatea stat
-spațiul cosmic delimitat de spațiul aerian după altitudinea celui m jos perigeu ce permite
menținerea pe orbită a unui satelir 90-110 km.
Zona contiguă - fâşia mare adiacentă mării teritor se întinde spre largul mării până la distanţa de 24
mile marine, măsurată de la liniile de bază. Nu face parte teritor naţion, infracţ comise în această
zonă nu pot fi urmărite în bz pr teritorialit lg pen rom decât dacă sunt comise pe o navă sub pavilion
rom/instalaţie foraj submarin, al căror regim similar cu cel al navelor sub pavilion naţional.

Noțiunea de infracț săvârș teritor țării

8.3 NCP – prin infracț săvârș teritor Rom= orice infracț comisă pe teritor arătat sau pe o navă sub
pavilion rom/aeronavă înmatriculată Rom.
8.4 NCP – infracț se consideră săvârș teritor Rom și at când pe acest teritoriu/navă pav rom/aeronavă
înmatric Rom s-a efectuat un act de executare, de instigare, de complicitate/produs, chiar în parte,
rezultatul infracțiunii.
Criteriul ubicuității/desfășurării integrale – infracț săvârș pretutindeni unde s-a săvârș fie și numai un
act executare/produs numai rezultat infracț.
Compentent judece infracț orice stat pe teritor căruia s-a săvârș act executare/produs rezultat.
Teoria ubicuității preferată t acțiunii, rezultatului, preponderenței, act inițial, ilegalității, voinței infractori
– pt determinar loc săvârș infracț pt că nu restrânge acest loc la teriror săvârș anum parte activit
infracționale cu excluderea competenței jurisdicție altor state. Soluții priv infracț continue, continuate,
complexe, caz tentativei/participării infracț ca autor, instigator, complice, când activit infracț desfăș
parte, afara teritor țării.
Cz infracț continue, de obicei și continuate – at când au început/consumat în țară – sunt infracț unice
cu toate că acțiunea și rezultatul de prelungesc în timp sau actele se repetă la interval de timp bz
aceleiași rezoluții infracționale.
Cz infracț complexe, tâlhăria, fapta apreciată în întreg ei ca fiind comisă în țară.
Cz fapte agravante infracț nu se ține seama împrejurarea agravantă săvârș străinătate dacă lg rom
nu o prevede – fapta pedepsi ca infracț simplă în forma bz. Dacă agravanta prev lg rom și
început/terminat Rom va fi luată în considerare.
Cz infracț comise prin inacțiune, omisiunea poate să aibă loc într-o țară, rezultatul altă țară.
Omisiunea se comite de un funcționat în exerciț atribuț serviciu prin neîndeplinir unui act în țara
noastră și se cauzează prin aceasta o perturbare gravă a activit unei între mixte cu sed străinăt.
Cr ubicuității aplicat când infracț realizat formă tentativă incriminată și când comis în participație – nu
are imp actele de participație săvârș în străinăt, executarea acțiunii teritor Rom sau invers.
Actul săvârș/rezultatul produs teritor Rom considerat infracț raport lg pen rom.
Prioritatea tratatelor internaț în mater infracț săvârș pe teritor țării
Pr teritorialit și fcț 12NCP –disp 8-11 se aplică dacă nu se dispune altfel prin tratat internaț Rom parte.
Excepții pr teritor lg pen = restrângeri ale princip, privesc infracț săvârș de pers care se bucură
imunitate de jurisdicție penală și infracț săvârș militarii armate străine aflate trecere/staționare.
Excepțiile nu știrbesc suveranitatea stat rom, derivă din convenț internaț.
Imunitatea și inviolabilitatea diplomatică - Imunitatea jurisdicţie pen unanim admisă în legislaţiile
pen moderne, pp infracţ săvârş reprezentanţii diplomatici străini nu vor fi judecate după lg pen a stat
unde acreditaţi. Lg pen rom nu se va aplica infracţ comise reprezent diplomatici străini, nici pt infracţ
comise pe teritRom, nici pt alte infracţ unde lg pen rom ar fi incidentă cf pr realităţii/universalităţii.
Recunoscut pers diplom imunit juris pen a stat acreditat pt oferi condţ depline îndeplinirea misiunilor
încredinţate.
Conv Viena 1961 priv relaţ diplomatice- pers agent diplomatic inviolabilă (art.29), art. 31- agent
diplomatic se bucură de imunitatea jurisdicţie pen stat acreditar.
Art. 13 NCP -“lg pen nu se aplică infracţ săvârş de reprezent diplomatici ai state străine/alte pers
care, cf cu tratate internaţ nu sunt supuse jurisdicţiei pen a stat rom”.
Convț Viena -reprezent diplom- ambasadorul, ministrul plenipotenţiar, consilier ambasadă/legaţie,
secretar ambasadă/legaţie, ataşat ambasadă/legaţie, ataşat militar şi membr familiei dacă nu sunt
resortisanţi ai statului acreditat. Imunit diplomatice extinse și asupra reprezentanț misiuni consulare și
reprezentanților unor organisme internaț ONU, BERD, PUND.
Imunit jurisd – șefii statelor străine at când se găsesc în țară/în trecere teritor țării, membr delegațiilor
diplomatice străine aflate misiuni oficiale.
Efect imunit jurisd – înlăturar incidenței lg pen rom, pers nu poate fi urm, judecată instanțe rom. Statul
acreditar are drept ceară stat acreditat judecarea, sancționarea, poate declara persona non grata,
poate cere părăsească teritor.
Imunit jurd pen nu se identifică imunitatea penală – excepție de ordin procedural priv punerea
mișcare acțiunii penale, exercitarea ei, fără a înlătura caracter penal al fapte, rămânând infracțiunea,
putând atrage răsp pen infractor cf lg sale naționale.
Imunit diplomatică cauză cu efecte in persona. Inviolabilit localurilor misiuni diplomatice consecință a
imunit diplomatice. Autorit jud rom nu pot pătrunde incinta lor fără aprobarea șef misiuni diplomatice.
Nu înseamnă că fapte comise resortisanții stat acreditat pe teritor misiuni diplom străine ies de sub
incidența lg naționale. 22 Conv Viena – stat acreditar obligat măsuri asigure împiedicarea tulburării
liniștii misiunii, știrbirea demnității, localuri, mobiler, mijl transp nu pot face obiect percheziții, rechiziții,
sechestru, măsuri asigurătorii.
Teritor misiunii diplom nu face parte teritor stat acreditant. H Grotius teor extrateritorialit- justifica
limitarea aplicării lg naţion stat acreditar.
Infracţ comise pe teritor misiun diplom de alte pers decât cele care se bucură de imunitate diplom cad
sub incidenţa lg naţion stat român, actele urmărire nu pot fi efect decât cu aprobarea şefului misiunii.

Regimul forţelor armate străine – excepţie pr teritorialităţii. Distincţie prezenţa armat străine pe
teritor naţ consecinţa stări beligeranţă - armată de ocupaţie sau prezenţa armat străine urmarea
înţeleger dintre stat în cadr acorduri bi/multilaterale, cooperării în cadrul unor misiuni internaţ.
Reguli dr internaţ priv purtarea răzb Convenţia Haga 1907 - obligaţia statului ocupant de a respecta
sistem drept, organizarea jurisdicţională stat ocupat dacă nu contravine interese militare (art.43).
Doar infracţ săvârş militarii armatei ocupaţie/împotriva acestora cade sub jurisdicţia armatei ocupaţie,
celelalte infracţ urm judecate de instanţele stat ocupat cf dr naţional. Multe ori forţa dreptului înlocuită
cu dreptul forţei (inter armae silent justitia). Impuse prin forţă hotărâr judiciare ale forţelor ocupaţie nu
pot fi recunoscute ca având autoritate de lucru judecat.
Prezenţa trupe străine/tranzitarea teritor condiţ pace determin prin convenţii, înţelegerile, se derogă
de la pr teritorialit lg pen naţ în fav lg pen statului căruia aparţin forţele armate.
Constituţia (art. 118 alin. 5), pe teritor Rom pot intra, staţiona, desfăşura operaţiuni, trece trupe
străine numai în condiţ lg/tratate internaţ la care Rom parte, implică aprobarea prin lg fiec caz în
parte, neputând fi concepută lg reglement în general toate cazuri în care pot staţiona, tranzita teritor
ţării, trupe străine.
Statut juridic militar NATO reglement Conv Londra 1951- competenţe alternative între lg ţării de
origine şi lg stat află militari. de competenţa exclusiv lg naţ, a jurisdicţ stat origine fapte incriminate
doar de lg acestui stat, de competenţa organe judiciare ale stat unde află trupe faptele incriminate
doar de lg acestui stat. Pentru celelalte competenţă alternativă, facultativă, prioritate pt lg ţării de
origine, dacă infracţ aduce atingere siguranţei, proprietăţii stat, militarilor, bunurilor acestora, și cz
infracţ de serviciu, chiar daca victima resortisant al stat gazdă. Toate celelalte cazuri prioritate lg şi
jurisdicţia stat pe teritor căruia se găsesc trupele. Competenţa facultativă poate fi cedata, solicitată
celeilalte părţi din diverse raţiuni care pot justifica o asemenea cerere.
Regimul navelor şi aeronavelor – excepţie de la pr terit - fcț nave, aeronave militare sau folosite în
scop guvernament, scop comerciale. Nave aeronave milit, folos scop guvernament află teritor ţării cu
acord stat rom, reprez stat cărora le aparţin. Infracţ săvârş la bord lor nu cad sub incidenţa lg pen
rom. Infracţ săvârş pers parte echipaj pe timp cât nava,aeronava afla în port,aeroport rom, când nava
afla în ape maritime inter, marea teritor se judecă după lg stat căruia aparţine nava/convenţ internaţ.
Nave, aeronave folos scop comerc nu acelaşi regim. Infracţ săvârş la bordul lor cînd află porturi,
aerop rom se judecă potr lg rom. Lgpen rom aplică şi priv orice infracţ săvârş pe teritor rom de pers
îmbarcate la bord nave străine folos în scop comerc, și orice infracţ săvârş la bord unor asemen
nave, pe timp când acestea afla în portur rom sau în apele maritime inter (art.26 alin.1 din Legea nr.
17/1990).
Diferit în cz infracţ săvârş bord nave comerc aflate în trecere prin marea teritor României. Principiu,
nu se aplică lg pen rom, deci o excepţie de la pr teritor. Art. 26.2 Lg 17/1990 cazuri lg pen rom aplică
şi fapte comise la bord nave comerc aflate în tranzit prin marea teritor.
Jurisdicţia pen Rom nu se va exercita la bord nave străine folos scop comerc care trece prin marea
teritor priv infracţ săvârş la bord acesteia, cu excepţia cazurilor când: infracţ săvârş de un cetăţean
roman/pers fără cetăţenie domiciliu teritor Rom; infracţ îndreptată interese Rom, împotriva unui
cetăţean român, persoane rezidente teritor Rom; infracţ de natură tulbure ordinea, liniştea publ în
ţară, ordinea în marea teritor; exercitarea jurisdicţiei rom necesară pt reprimarea trafic ilicit stupef,
subst psihotrope; asistenţa autorităţ rom a fost cerută, în scris, de căpitan navei/agent
diplomatic/funcţionar consular al cărui pavilion îl arborează nava.

Excepţii de la pr terit decurgând din dreptul intern – Desfăşur vieţii politice în condiţ pluralism
democratic, libertăţi politice, de exprimare implicate democraţia reală specifică stat drept impun anum
garanţii pt ca pers care desfăş activitate să nu fie persecutate pt acte exercitate în timp mandat
încredinţat pentru vot.
Imunitatea prezidenţială - art. 96 Const, Preşed Rom bucură imunitate. Prev art.72 imunit
parlament se aplică. CamDeput şi Senat în şedinţa com pot hotărî punere acuzare Preşed pt înaltă
trădare cu vot a cel puţin 2/3 nr deput şi senat. Competenţa judecată ICCJ. Preşed demis de drept de
la dt rămân definit hot condamn. Preşed poate răspunde pt “înalta trădare” infracţ prev art. 398 NCP.
Condț art/ 72 imunit Președ recunoscută pt opiniile politice exprimate în exercițiul mandat. Prin
excepție poate fi pus acuzare pt acele acte politiced care pot fi asimil înalta trădare.
Pentru alte infracţ cf art. 16 Const răspund sa ca a oricărui cetăţean,
Imunitatea parlamentară - art. 72 Const deput şi senat nu pot fi traşi la răspund juridică, deci
inclusiv penală, pt voturi/opinii politice exprim exercit mandat. Autori-denum “iresponsabilitate jurid”.
Pt fapte care nu au leg cu vot/opinii polit exprim exerc mandat, senat şi deputaţii pot fi urmăriţi şi
trimişi în judec. Procedură specială. Senat,deputaţii nu pot fi percheziţi, reţinuţi,arestaţi fără
încuviinţarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor. Urmăr, trimit judecată pen numai de
PICCJ, competenţa judecata ICCJ. Infracţ flagrant-dep,senat pot fi reţinuţi, supuşi percheziţiei. Ministr
justiţiei îl informa neîntârziat preşed Camerei asupra reţinerii şi perchez. Dacă Camera constată că nu
există temei pt reţinere, dispune imediat revocarea. Per a contrario se pot desfăş alte acte procesuale
fără încuviinţări prealabile-începer urmăr pen, puner mişc acţiunii pen, emite rechizit, sesiz instanţei.
Imunitatea ministerială – nu este imunitate, condiţ procedibilitate în leg cu urmărirea membr Guvern
pt faptele săvârş în exerciţ fcţ lor. art. 109.2 Const numai Camer Deput, Senatul,Preşed Rom au drept
ceară urmăr pen membr Guvern pt fapte săvârş exerciţ fcţ. Lg115/1995 priv responsabilit ministerială-
proced spec pt antren răsp pen pt fapte săvârş membr Guvern ex fcț. Pt alte infracţ în afara exerc fcţ
ministeriale, răspund antrenată în condiţiile dreptului comun.

Aplicarea lg pen rom infracț săvârș afara teritor țării – pr personalității, realității, universalității – cadrul
legal reprimare fapte periculoase oriunde se vor săvârși de către oricine.
Pr personalității – pr naționalității active, 9 NCP – lg pen rom se aplică infracț săvârș afara teritor
țării de către un cetățean român/PJ rom dacă pedeapsa prev de lg rom este detențiunea pe viață ori
închisoarea mmare de 10 ani. Celelalte caz, lg pen rom aplică infracț săvârș afara teritor țării de un
cetățean român/PJ rom dacă fapta este prevăzută ca infracțiune și de lg pen țării unde a fost săvârș
sau dacă a fost comisă într-un loc care nu este supus jurisdicției niciunui stat. Puner mișcare acțiun
pen cu autorizarea prealabilă a procur gen al Parch lângă Curt apel cărei rz teritor află parchetul mai
întâi sesizat sau procur gen PICCJ. Termen care procur poate emite autoriz este de max 30 zl dt
solicitării autoriz și poate fi prelungit, max 180 zl.
Condiții – infrqacț săvârț străinătate
-fapta consider infracț cf lg pen rom. Nu fapta incriminată lg loc unde săvârș dacă pedeapsa
prev lg rom detenț viață/închis mm 10 ani. Dubla incriminare – alte caz fapta prev lg pen țării unde
săvârș/comisp loc nu supus jurisdicției
 -infractor în moment săvârș infracț cetățean român, PJ rom
-nu necesară prezența infractor în țară
-condț procedibilitate – necesară autorizar prealabilă procur
Pr personalității stabilește competența exclusibă, necondiționată a lg pen rom – se va aplica indiferent
dacă făptuitor a fost condamnat în străinătate.
Pedeapsa execut străinăt se deduce din pedeapsa pronunț inst rom 73 NCP – computarea
pedepselor, măsur preventive executate afara țării – caz infracț săvârș condț 8,9,10,11 partea din
pedeapsă, dur măs prev priv libert executate afara teritor țării se scad din dur pedepsei aplicate pt
aceeași infracț Rom. Și caz care pedeapsa executată afara țării este amenda.
Infract dublă cetățenie – sancționați de ambele state, pedeapsa executată afara țării, detenția
preventivă se va deduce din cea aplicată de stat rom dacă are o durată mmare.

Pr realității – pr protecției reale, pr naționalității pasive – 10 NCP – lg pen rom aplică infracț săvârș
afara teritor țării de un cetățean străin sau pers fără cetățenie, contra stat român, contra cetățean
român/PJ române. Puner mișcare acțiun pen cu autorizarea prealabilă a procur gen PICCJ numai
dacă fapta nu face obiectul unei proceduri judiciare în stat pe teritoriul căruia s-a comis.
Consacră aplic lg pen rom infracț săvârș străinăt de un cetățean străin/pers fără cetățenie.
Infracț îndreptate contra securității naționale 394-412 NCP, pt care nu se cere calit cetățean român
sau contra unui cetățean rom/PJ rom.
Condiții – infracț săvârș străinăt
-infracț 10 NCP – contra securit națion, cetățean rom/PJ rom. Când infracț îndreptată
împotriva cetățean rom, victima devine după comiterea faptei cetățean străin, nu i se va mai aplica lg
pen rom bz pr realității, ci a universalității
-infractor cetățean străin/apatrid. Dacă curs proces devine cetățean român i va aplica lg pen
rom cf pr personalității.
-acț reală pune mișc autoriz prealb proc gen PICCJ, din oficiu, numai dacă nu face obiect
proced judic stat teritor comis 10.2 NCP. Condț procesuală, neîndeplinită=proces pen nu poate porni.
Aplic lg pen cf pr realității exclusivă, necondiționată.
Pr realității aplică dacă nu se dispune altfel printr-un tratat internaț Rom parte 12 NCP. Infractor nu tre
prezent țară ocazia judecării cauzei, judecat și în contumacie, în lipsă. Aplicabile 73 NCP.

Pr universalității – altele decât 10 NCP dacă infractor cetățean străin/apatrid. 11 NCP – lg pen rom
aplică altor infracț decât 10 NCP săvârș afara teritor țării de un cetățean străin/pers fără cetățenie
care se află de bunăvoie pe teritor Rom – cazuri – săvârș infracț pe care stat rom asumat obligația să
o reprime temei tratat internaț, indiferent dacă prev/lg pen stat terir comis, -cerut extrădarea/predarea
infractor, refuzată. Disp nu se plaică at când cf lg stat săvârș există cauză care împiedică punerea
mișcare acțiunii penale/continuare proces penal/executarea pedepsei/când pedeapsa executată,
considerată executată. Când pedeapsa nu a fost executată/execut numai în parte, cf disp lg priv
recunoașterea hotărârilor străine.
Sancționarea infracț de stat rom și când se lezează interese alt stat/pers străine/comunit internaț.
Infractorii pot fi sancționați oriunde s-ar afla, nu pot să se sustragă. Consacră cooperarea Rom lupta
comună state împotr criminalit. Pt a fi judecat infractor tre afle țara noastră benevol. Dacă ajuns fără
voia lui (răpit, naufragiat vasul, aterizat forțat avionul) nu poate fi judecat decât dacă refuză
părăsească țara.
Condț dublei incriminări – prev lg pen rom, lg țării comis. Excepție săvârș pe un teritor nesupus
vreunei suveranități – Arctica, Antarctica, spațiu cosmic, marea liberă – luată consider lg stat cetățean
este/teritor căruia locuiește dacă nu cetățenie sau împotriva căruia îndreptată acțiunea. Infracț nu tre
incriminată identic, nici sancționată la fel. Poate fi infracț simplă (de bz), în lg străină infracț agravantă
– sancționată cf lg pen rom.
Dubla incriminare – tentativa, participația, tăinuirea, favorizarea. Incriminar tre existe moment
comiterii infracț. Dacă după săvârșire este dezincriminată de lg oricărui stat sau fiind prev lg
temporară ajuns termen – dezincriminarea luată considerare și infractor nu sancționat/ ajungerea la
termen a lg tempor nu va fi luată considerare, tras răspundere cf 7 NCP.
Prioritatea convențiilor internaț în mater de infracț săvârș străinăt – și cf 12 NCP – disp 8-11
aplică dacă nu se dispune altfel prin tratat internaț. Convenț dobând calitatea lg spec, acțion cu
prioritate în raport preved lg generale.

Cooperarea internațională în lupta contra criminalității – necesitatea cooperării internaț – început

1923 Viena primul congres internaș organe poliție criminală a Comisiei internaț de Poliție Criminală –
sarcina organiza colabor internaș pt descoper autori diferite infracț. rol imp Asociaț Internaț Drept
penal – unificarea drept penal. Crima organizată – domenii tradiționale trafic drog, carne vie, terorism,
falsificare moned și domenii noi – criminalit cibernetică, nucleară, penetrare organisme statale,
reciclare bani murdari prin sistem bancar internaț.
Confer ministerială ONU 21-23.11.1994 Neapole Italia Plan mondial acțiune contra criminalit
transnaționale – organiz grup cu scop infracț, recurgerea violență, corupție, reciclarea profitur ilicite,
potențial expansiune transfrontalieră, cooperare alte grupuri criminale.
State trec sincronizarea legislații penale prin adaptarea unor coduri model (Cod penal Napoleon, Cod
penal italian 1931, II Codice Rocco) la armoniz pe calea consen, tratate, conveț internaț.
Forme cooperare consacrate CP, CPP – aplicarea lg pen rom infracț săvârș străinăt de străini/apatrizi
cu domicl afara teritor Rom cf pr universalității,
-incriminarea în lg pen rom fapte periculoase urmare aderării, ratificării de Rom conv internaț –
Conv imprescriptivilității crime război, crime contra umanității ratif 1969, Conv pt reprimarea trafic
ființe umante, exploatării prostituării semenilor aderat 1955, Conv împotr torturii, tratam cruzime,
inumane, degradante ader 1990, Conv internaț contra luării ostatici ader 1990, Conv Nat Un împotr
criminalit transnaționale organizate ratific 2002, Conv europ reprimare terorism ratific 1997
-recunoașterea efect HJ pronunț străinăt – scăder din durata pedeps aplic inst rom per
retinere, arest prevent, partii din pedeap execut străinăt
-consacrarea recidivei internat 37.3 CP – la stabil starii recidiv se poate tine seama si de hot
comdam pronun strainat pt fapta prev lg pen rom daca hot condam recunoscuta inst rom
-transmiterea cf reciprocitatii intre state de inform, dt priv antecedente, copii, extrase hotar
pen, cazier judiciar
-extrădarea –forma bz cooperarii intre state in reprimarea fenome infraction
Forme cooperării internaț în lupta contra criminalității – asistență judiciară, extradarea,
transferarea pers condamnate, transferul de proceduri, recunoasterea hotararilor
Asistența judiciară stricto sensu – inter alia notificarea, comunicar acte jurid, comisii rogatorii, mijl
moderne investigatiei – audieri videoconfer, echipe comune ancheta, livrari controlate, transmitere
spontana informatii, supravegh transfrontaliera. Asist jud se solicită autorit judic competente din stat
solicitant. Se acorda de autorit jud din stat solicitat.
Conv multilaterale – Cons europ, ONU. Rom inch peste 20 tratate bilaterale. Desemnarea 1/mm
autorit centrale pt transmitere cereri. Ministerul Justiției – autorit centr – extradare, transfer pers
condamnate, transf proceduri, recunoaștere hotar, asist jud faza judecata. Cereri asist jud mater pen
faza cercetare, urm pen – autorit centr PICCJ. Tratate, SUA – și aici transmit cereri prin Minister Just.
Minist Interne, reform administr – aut centr pt cereri priv caziei judiciar.
Instrumente Cons Europ permit transmit dir cereri asistență jud stricto sensu – doar cz urgență
obligativit transm copii la autorit centr (Prim Protoc adiţional 17.03.1978, Conv europ asistenţă jud
mat pen 20,04,1959), fie în toate cazur (Al 2lea Protoc adiţ 8,11,2001, la Conv eur asist jud mat pen).
Autor jud rom solicitantă tre verifice în fiec caz care instrument jur aplicabil, cu disp cmfav, în cz
convenţ multilat tre verif obligat lista state părţi,declaraţii priv modalit transmit, lb acceptate.
UE cooperarea judic desf princip recunoaşterii şi încrederii reciproce. Minister Justiţiei autorit centr
cooperării jud pen, princip atribuţie asista,sprijini contact direct autorit jud rom şi stateUE. Atribuţ
autorit centr în relaţia cu state nonUE- efectuarea control regularitate internaţ („gardian tratatelor),
transmiterea/primirea cereri. În rel stateUE anum forme cooperare (transfer pers condamnate,
supravegh transfront, urmăr transfront), MJ/PICCJ păstrează rol actual. Bază date priv mandate
europene arestare la nivel MJ, autorit jud rom emitente/de executare tre să comunice toate
mandatele europene de arestare emise sau executate.
Cooperarea Rom la combaterea criminalității internaț – infracț aduc atingere interese comune
state – prin aderarea conv internaț pr reprimarea infracț, incriminarea, sancțion în lg pen.

Forme cooperării internaș mat pen prev Lg 302/2004 – cooper jud internaț mat pen
-extradare – una din cele m vechi forme. Inițial gest curtoazie pe care un suveran făcea față
alt guvern, permitea monarhilor pedepsească inamicii personali refugiați teritor alt stat. Conv
negociate, înch interes suverani. Monarh stat solicitat hotăra discreționar daca acorda/nu. Decizia fcț
natura relaț cu stat solicitant, dorința suvenra de a determ event decizie pozitiva, pers extrădabilă nu.
Franța 19.02.1971 – adunarea constituanta decretat întocm proiect lg priv extradarea.
=procedura prin care un stat suveran (st solicitat) acceptă să prea unui alt stat (st solicitant) pers care
se află pe teritor său, urmărită penal, trimisa judecata pt infracț, căutată pt executare pedepse in stat
solicitant. In DIP, DI penal.
De origine latina, ex-in afara, exter și traditio-a preda, livra.
Lg 80/1997 Rom ratific Conv europ extradare inch Paris 1957 și protoc adiț Strasbourg 1975,1978.
Rezerva – extradarea acordata numai pt fapte a căror săvârșire atrage o pedeaps priv libert mm 2
ani, in vederea executarii pedep, numai dacă ped priv liber mm 1 an/m severă.
Lg ratif Rom extins sfera pers neextrădabile, pers care dobândit drept azil teritor stat rom, și cetățenii
rom pot fi extrădați bz convenț internaț/bz reciprocitate. Lg 302/2004 lg spec reglement extrăd art 20
– cetățen rom pot fi extrădați din Rom bz convenț internaț multilaterale, bz reciprocit, condț – pers
extrădabilă domiciliază teritor stat solicitant dt formulăr cererii extrăd, pers are și cetățen stat
solicitant, pers comis fapta teritor/împotriva cetățean UE dacă stat solicitant este membr UE. A,c –
când extrădar solicit veder efect urmăr pen/judecății, condț supliment – stat solicitant dea asigurări
suficient că în cz condamnăr ped priv libert prin HJ definit, pers extrădată va fi transferată pt execut
ped Rom. Pt îndeplin condț MJ poate solicita act emis autorit compententă stat solicitant.
Pot fi extrădate din Rom, la cererea unui stat străin, pers aflate pe teritor său urmărite penal/trimise
judecată pt săvârș infracț/căutate pt execut măsur siguranță, pedepse, hot instanțe pen din stat
solicitant.
Extrădarea acordată Rom în veder urmăr pen/judecății pt fapte a căror săvârșire atrage cf legislaț stat
solicitant și lg rom ped priv libert de min 1 an, iar veder execut pedepse de min 4 luni.
Fapta ped moartea de lg stat solicitant, extrăd nu va fi acord decât dacă stat respectiv dă asigurări
stat rom că ped capitală nu va fi executată.
Rom nu acordă extrăd dacă pers extrădab ar fi judecată în stat solicitant de tribunal care nu asigură
garanț fundament procedură, protecție drept apărare/tribunal anume constituit pt judecat caz. Nu
acord pt fapte legăt cu care a intervenit prescripția răsp pen/execut ped, pt fapte Rom amnistia.
Condț formă, fond extrădare – condț pozit și negative prev convenț, tratate. Lg extrădare suplinesc ce
nu s-a reglement convenț. Lipsă convenț, tratate, lg spec, condț extrăd în DI.
Elem premisă, lipsa cărora nu poate exista extrăd – infracț consumată/rămasă fază tentativă
pedepsibilă
-infractor care poate fi tras la răspund pen
-sancț pen definitivă aplicată infractor.
Condț fond – elem privesc pers făptuitor, infracț comisă, urmărire pen, gravitate pedeapsă,
condamnarea suferită. Esența concretă extrădării. Lipsa – respingere cerere.
Condț pers pt fi extrădată – să nu aibă calit justițiabil stat solicitat. Dacă face obiect urmăriri pen stat
solicitat, calit inculpat în proces rol IJ, aplicat pedeap prv libert – nu decât după terminare proces
penal, după executare pedeapsă. Excepție – pt evita împlinirea termen prescripție răsp penale –
posibilit extrăd tempor numai înplin acte procesuale care nu suferă amânare. Imediat după
îndeplinirea lor, infractor revine stat solicitat.
-să nu fi fost judecată definitiv de autorit jud stat solicitat pt fapta pt care cere extrădarea.
Extrădar poate fi refuzată de stat solicitat dacă autorit jud dispus neînceper urm pen/scoaterea urm
pen pers pt aceeași faptă cu cea reclamată stat solicitat. Dacă pers reclamantă judecată definitiv,
extrădarea nu acord cf pr non bis in idem dacă achitată, pedeapsa executată integral, grațiată,
aministiată, instanța stabilit vinovăția infractor fără pronunța vreo sancțiune.
-să nu beneficieze de imunitate jurisdicție. Excepție ordin procedural de la princip aplic lg pen
raport locul săvârș faptei. Ambasadori, miniștri plenipotențiali acreditați, consilieri, secretari, atașați
ambasade, membr corp consular, membr misiuni diplomatice speciale, membr armate străine aflate
trecere
-să nu dețină calit participant (martor, expert, parte) proces in stat solicitat. Și pers străine
citate pt audiere calit martori, părți vătăm, părți civile, experți cât timp păstrează calitatea, se află pe
teritor stat solicitat scop pt care citați. După epuizare audieri obligate întoarcă, refuză sunt extrădate
nemaiputând beneficia imunit acord timp proces.
-să nu afecteze grav starea sănătății. Caracter umanist. Fcț vârstă, afecțiuni. Pers reclamată
poate fi cercetată dosar penal autori jud stat solicitat numai limitele stabil convenț, acord bilaterale.

Condț fond – fapta pen rol princip – condț priv loc săvârș, natura, caracter, calificarea infracț legislația
ambelor state – fapta săvârș pe teritor stat solicitant/împotriva intereselor, să nu fie aplicabilă lg stat
solicitat. Dacă infracț săvârș apele extrateritoriale, infractor refugiază port străin unde escala, stat
pavilion navă poate cere extrădar stat unde refugiat. La fel când fapta comisă spațiul aerian –
admisibilă când cererea adresată stat unde refugiat infractor. Condț esențială – pers să nu fie
cetățean al stat unde refugiat.
-prevăzută infracț lg ambelor state, dubla incriminare- art 24 Lg 302/2004 – extrădarea poate fi
admisă numai dacă fapta pt care este suspectată/acuzată/condamnată pers cărei extrădare se
solicită prev infracț lg stat solicitant și lg rom. Derogare – extrăd acord și dacă fapta nu prev lg rom
dacă pt această faptă exclusă cerința dublei incriminări prin convenț internaț. Diferențele existente
între calificarea juridică, denumir infracț nu imp dacă prin convenț internaț/lipsa ei prin declaraț
reciprocitate nu se prevede altfel.
-grad sporit pericol social, gravitate exprim lim speciale pedepsei. Grad pericol social tratat
drept intern, tratate internaț. Infracț tre atragă minim pedeapsă 1-2 ani. Excepție – maximul pedepsei,
când fapta pedeps moartea stat solicitant, în stat solicitat nu. Va fi refuzată, excepția caz stat
solicitant asigurări concrete pedeapsa capitală nu executată.
Convenț europ extrădare – extrăd loc pt fapte pedeps lg ambe state ped priv libert min 1 an/ped mai
severă. Rom ratificare rezervă – extrăd cerută, acordată veder urm pen/judecății pt fapte săvârș
atrage cg lg stat solicitant și lg rom pedeapsă priv livert min 1 an, în vederea executării unei pedeps
numai dacă de min 4 luni.
-infracț care motivează cererea extrădare să nu fie de natură politică. Ideea neextrădării
infractor politici în timp revoluţ franceze, consacrată Constituţie. Caracter local infracţ politice, aduce
atingere numai stat împotriva căruia săvârş, nu pericol social şi pt stat unde refugiat făpt. Prim protoc
adiţion convţ extrădare 1957 Strasbourg exclus din categor infracţ politice crime împotriva umanităţii,
crime de genocid, violări ale lg răzb. art.8 lg 302/2004 fapte care nu pot fi consid infracţ natură
politică: atentat viaţa şef de stat, acte tortură, tratamen crude, crime împ umanităţii, infracţ terorism.
Categ fapte exceptate extrăd trate internaţ şi infracţ de presă, militare, fiscale, nu reprez interes
deosebit în sfera fenomen infracţion.
-Infracţ să nu facă parte din categ altor fapte exceptate extrădare;
-Infracţ să nu fi fost amnistiată în stat solicitat-se înlătură răspund pen infractor, dacă a
intervenit după condamnare, înlătură şi execut pedepsei pronunţate.
Pt atingerea scop preventiv şi educativ sancţ pen, evita supunerea condamnat extrădat unui tratam
inuman, degradant, torturii -condţ priv natura, cuantumul pedepsei, stipulate expres acord, convenţ
internaţ – excluderea perspectivei de execut pedeps capitale în stat solicitant, menţion prima dată
art.11 Conv Eup extrăd 1957 condţ esenţială admiter expulzării, obligaţia stat solicitant de a nu pune
în executare pedeapsa capitală. art. 22.3 Const ped moartea interzisă. Lg 302/2004 stab interzisă
extrăd pers dacă fapta pt care se cere pedeps moartea de lg stat solicitant. posibilă extrăd dacă stat
solicitant garant stat rom că nu va executa ped moartea, ci o va comuta în ped pe viaţă.
Altă condţ -ped să nu fie susceptibilă execut prin aplic tratamente inumane, degradante, producă
suferinţe fizice, psihice în stat solicitant. obligatoriu ca ped ce urm executată de pers extrădabilă să
fie priv lib, absenţa modalit neputându-se justifica arest proviz,predarea forţată, adică restrângerea
unor drepturi asupra cărora organ judic străine nu s-au pronunţat. art. 26 Lg 302/2004 extrădarea
este cerută, acordată în ved execut unei sancţ pen, numai dacă este de cel puţin 4 luni.
Extrăd nu acord nici dacă s-a depăşit termen prescripţie execut ped, princ înscris Conv eur extrădare,
prescripţia împlinită ambe state. importanţă deosebită pt dacă în stat solicitant termen împlinit, în stat
solicitat nu împlinit, nu mai există temei jurid extrădării, s-au produs efectele prescripţiei. art. 33 Lg
302/2004
Extrădarea nu acceptată nici când pedeapsa aplicată făpt graţiată/suspendată întregime în stat
solicitant. art. 35 Lg 302/2004 act graţiere adoptat stat solicitant inoperantă cererea extrădarea, chiar
dacă celelalte condiţii îndeplinite.
Neîndeplin condiţ fond conduce în mod cert la resping cererii extrădarea, absenţa condiţii formă
poate fi acoperită ulterior, fără ca mecanismul extrădării să se oprească. Condiţ formă priv existenţa
şi regularitatea, actele tre însoţească cererea, concurs cereri, mod transmitere docum, termene
îndeplinite, arestarea extrădat, tranzitul şi predarea sa. Condiţ formă impun formalităţile prealabile
extrădării stabilind mod întocmesc actele procesuale şi procedurale. primele condţ formă priv cererea
prin care se solicită extrăd, un act prin care stat solicitant manifestă dorinţa de a obţine extrăd
persoane şi pe bz căruia stat solicitat acordă extrăd. Cererea extrăd tre însoţită de informare
cuprinzând dt despre infracţ pt care se solicită, încadr juridică, ataş acte justifică cererea, înscrisuri
certifică situaţia jurid pers. Dacă cererea priv pers urmărită, înscrisul care certifică situaţia jurid este
copia certificată mandat arestare, dacă cererea priv pers condamnată, copia certificată sentinţei
condam răm defin. actele însoţesc cererea tre arate despre ce infracţ este vb, încadrar jurid faptei,
date identificării persoanei.
Lipsa plângerii prealabile în cz anum infracţ este cauză care înlătură răspund penal. Lg 302/2004 art.
30 extrădarea nu se acordă în cz cf legislaţ ambe state, acţiunea penală poate fi angajată numai la
plânger prealab pers vătămate, iar pers se opune extrădării. extrădarea pp predarea fizică pers către
stat solicitant, în situaţia deces autor infracţ, cererea de extrădarea rămâne fără obiect.
alt impediment admiterea cererii extrădare -amnistia faptei pentru care s-a solicitat extrădarea, efectul
amnistiei înlătură definitiv răspund penală.

-predarea bz unui mandat european arestare – Decizia cadru 2002/584/JAI/2002 Cons UE,
hotăr Cons Europ Tampere 1999 ca intre state membr înlocuiască procedura formală extrădare caz
pers care se sustrag de la executar unei ped priv libert, aplicată prin hot condamn răm definit cu o
procedurp de predare simplificată. Din 2004 mandat europ arestare și proceduri predare st membr.
UE spațiu libertății, securității, justiției.
Mandat europ arestare – prima concretizare în domen dr penal a princip recunoașterii reciproce pe
care Cons europ – piatra temelie cooperării judiciare. Hotărâre judiciară emisă stat membr vederea
arestării, predării de către alt st membr a pers solicitate, pt efect urm pen/executării sentințe privative
libertate, dispoziții detenție.
Lg int – mandat europ arestare=decizie judiciară prin care o autorit judic competentă st membr UE
solicită arestarea, predarea de alt st membr a unei pers scop efect urm pen, judec, execut pedepse,
măsuri siguranțp priv libertate. Forma, elem – Lg 302/2004.
Informații – identitatea, cetățenia pers, denum, adresa, nr tel autorit jud emitente (compententă),
existența HJ definitive (dr rom definit dacă nu prescris execut ped), mandat execut ped, mandat
arestare, alta HJ executori, natura, încadr jur infracț, descriere circumstanțe comisă infracț, moment,
loc, grad implicare pers solicitate (calificarea jur faptei cf stat solicitat, compenteța, termene
prescripție, aplicare acte clemență), pedeapsa pronunțată/prevăzută, consecințele infracț.
Autorit judic stat solicitant tre comunice informaț conferă pers solicitate garanții – mandat emis scop
execut pedepse aplicate lipsă, dacă pers nu a fost legal citată priv dt, loc ședință judecată, asigurare
garant pers posibilitatea obțină rejudecarea cauzei st membr emitent prezența sa
-infracț sancțion ped detenț viață, măs sigur priv libert pe viață, disp leg st membr emitent
prevadă posibilit revizuirii pedepsei, măs siguranță, liberarea condiționată, după execut 20 ani ped,
sau măsuri de clemență.
-garanții priv drept pers transferatp Rom veder execut pedeps
-reciprocitate priv extrădare cetățeni același gen infracț.
Mandat tradus lb oficială stat executare, lb ofic UE. Lb rom, engleza, franceza.

-transfer proceduri in mater pen

-recunoasterea, executarea hotarar
-transferarea pers condamnate
-asist jud mater pen
-alte forme cooper jud internat mat pen.
Realiz prin reciprocitate, conv – parti angaj acorde reciproc sprijin mater transfer proced/pers
condamnate/predea reciproc pers urm/transmită anum doc, dt, efectueze anum acte urm penală.

TEORIA INFRACȚIUNII. Infracț ca noțiune juridică

Accepț generală – infracț =faptă omului, act de conduită exter, interzis de lg sub o sancțiune
specifică, represivă, care este pedeapsa. Interzicerea – modalit specifică realiz reglement juridico-
penale relaț apărare sociala.
Infracț=faptă contrară regulilor conduită, generatoare de conflict social, atrage aplicar sancțiunii prev
pt săvârșirea ei. Faptă prin care se înfrânge o regulă de condutiă cu caracter imperativ.
Faptele periculoase pt valorile soc esențiale ale societății, interzise sub sancțiuni specifice pt a
preveni săvârșirea lor în viitor. Se arată conduita membr societăț față anum valori soc, ce acțiuni
interzise/ordonate pt apărarea valorilor sociale. Indicarea conduitei socialmente necesară nu prin
prescrierea directă ci indirect prin descrierea, interzicerea conduitei contrare celei dorite – tehnică
legislativă cea m explicită, sugestivă formă reglement juridic penală conduitei membr societ.
Premisele existenței infraț - trei date ale realităţii, premise obligatorii:
-o normă incriminatoare ce interzice sub sancţiune pen o anum acţiune/omisiune;
-o faptă concretă avut în veder legiuitor la elabor normei incriminatoare;
-trăsăturile caracteristice ale faptei incriminate.
Permit calificarea unei fapte concrete ca infracţ, încadrarea ei în text lg care prevede şi sancţionează.
Infracţiunea ca fenomen –complex, fenom infracţ, aspecte de a fi: material – manifest energie fizică,
act conduită exter susceptibil producă modific în lumea obiectivă; uman —act conduită umană,
conştientă, expresie a personalit făpt; social - vătămătoare/periculoasă pt valoare soc, generatoare
de relaţii soc de conflict între făptuitor şi pers vătăm, între făptuitor şi societ; moral-politic - atitudinea
moral-politică a făptuit faţă valorile soc, ordinea de drept; juridic - încălcare a norme jur pen.
Generează RJ penal de conflict, cu un conţinut specific.
ştiinţe drept penale - drept penal, criminalistica, criminologia, șt penitenciară
2 concepții fenomen criminal: -juridică, formală, de inspiraţie beccariană – șt penale normative,
-realistă, neformală, de inspiraţie pozitivistă - politici penale, criminolog, şt executiv penal.
Instituţia infracţ = grupare norme pen generale, reglement aspecte comune tuturor infracţ, condţ
existenţă infracţ ca fenom juridic, privit nu în special din perspectiva diferit infracţ (furt, omor,
înşelăciune, fals), ci în general -condiţ existenţă, trăsătur caracteristice comune tuturor infracţ prev
legisl pen. 3 instituţii fundament drpen: infracţ, răspund pen, sancţiuni dr pen, instituţia infracţ cmimp
piatra de temelie sistem dr pen.
Concepţ formal–jurid, infracţ= abstracţiune şi entitate jurid, fizionomia strânsă dependenţă de cadrul
normativ pen în vig. Infracț=fapta prev, pedesp lg pen. Șt dr pen abord fenome criminal dpdv
incriminării, sancțion, legalism sever, protecție jurid indiv contra abuzur autorității executive,
judecătorești. Considerarea autor nu interesează decât la soluționar problemei responsabilității
penale, responsabili toți infractorii acționat cu discernământ.
Concepţia realistă -fenom criminal realitate umană îndreptată contra unei realităţi sociale. accentul pe
ideea că infracţ tulbură/riscă să tulbure ordinea socială, indiferent dacă act criminal atentează la
valorile publ propriu-zise/valorile umane integrate în ordinea soc. Interesată apărarea soc împotriva
acelor care prin actele/potențialul lor de pericol social se comportă/se pot comporta ca inimici ai
societății (nu împotriva actelor). Nu convine judecarea act antisocial juridic, rezult concret, ci realit
umană a celui care comis, predispus să comită. Personalit infractor domină analizele, centrul fenom
criminal, infractor manifestări exter, tulburării soc create, cauzele realizării sale, etiologia exprim
crimininale. mai întâi investig individ criminal ca fiinţă concretă, posibile tare congenitale, infirmităţi,
dificultăţi psihice integrare temperament, stării mentale, boli, tulburări organice, motive reale care l-ar
fi putut împinge să comită actul criminal.
Dpdb juridic fenom criminal reclamă represiunea şi reparaţia, dpdv social fenomen reclamă măsuri
împiedica repetarea infracţ prin eliminarea infractor, tratament adecvat resocializare,reeducare.

Definiţia noţiunii de infracţiune art. 15.1 NCP Infracţiunea =fapta prev lg pen săvârş cu vinovăţie,
nejustificată şi imputabilă pers care a săvârşit-o”.
Trăsăt esențiale infracț: tipicitatea (prevederea lg pen), antijuridicitatea [fapta nejustificată, ilicită],
imputabilitatea (fapta imputabilă).
1969 fapta care prezintă pericol social, săvârşită cu vinovăţie, prev lg pen
incriminarea faptei consecința aprecierii existenței periculozității sociale. analiză distinctă pericol soc
concret al faptei față peric soc abstract. peric soc fapte caracterist intrinsecă, limitele diferite pedepse.
Cadrul reglementărilor Infracţ concentrează toate reglementările din lg pen. NCP partea general.
trăsăt gener,comune fapte, condţ în care sunt periculoase şi atrag răspund pen a făptuit.

Trăsăturile esențiale ale infracțiunii – 15.1 NCP o faptă devine infrqacț numai dacă întrunește anum
trăsăt, numai dacă are anum caracteristici – tipicit, antijuridicitatea, imputabilitatea. Comune tuturor
infracț. se cunoaște ușor, caracteriz fapte consider infracț, se delimit infracț de contravenț, delicte
civile. Toate infracț spec tre corespundă criterii, trăsătur priv noț gen infracț. reglement juuridică,
caracter normativ, regulă drept obligator pt judecător, destinatarul legii.
Existența unei fapte – infracț faptă omul, act conduită exter, existență materială, obiectivă. Semnific
politico penală specifică. Doar actele conduită exter ale pers const infracț, nu și procese psihice for
inter. Simplul gând nuda cogitatio nu const infracț, nu este faptă. Nu se trece pregătirea/executarea
acțiunii, nu vb infracț. fapta pp manifest făptuitor sfera relaț soc, intervenție a lui împotriva valor soc
ocrot lg, leza integritatea, pune pericol.
Dr și pen reglement relaț soc, fapte între oameni. Dr prescrie D-O care nu pot revenit decât
oamenilor. Nerespectare – lg aplic sancțiuni, doar oamenilor. Excluse fenom naturii, reacții animale.
Exepție când omul se servește în săvârș fapte de forțe naturii/animale.
Fapta – acțiune/inacțiune, reprez exteriorizar unor procese psihice, caracterist activit conștiente
omului ce poate produce anum urmări reale.
Acțiunea – fomră manifest faptei, conduită pozitiv partea făptuitor prin care își mobilizează întreaga
energie pt face ceva, produce modific în realit care înconjoară.
Inacțiunea – comportare negativă, neîndeplinirea obligații impuse lg.
Fapta are existență obiectivă, reală, perceptivbilă, constatabilă. Infracț – faptă efect anum atitudine
psihică, cu conștientă, voință. Infracț pregătită, dictată conștiința omul (intenție), declanșată voință.
Infracț numai acea faptă omului precedată, însoțită anum conștiință, voință, intenție/culpă.
Simpla manifest exter, mișcare mecanică omul, mișcare fără corespondent voința, conștiința lui, nu
propriu-zis faptă omul, nu îi aparține, nu consider infracț. când planur ilicite pers concretiz acț/inacț
susceptibile producă urmări socialmente periculoase – existența fapte periculoase sensul lg pen.
Lg pen reglement moment când manifest exter încep constituie pericol social. Regula – numai actele
de executare a infracț sunt pedepsibile. Excepție – acte executare și unele acte pregătire infracț
(producere, procurare mijl/instrumente, luare măsuri pt comitere infracț contra securit națion 412.2
NCP), nr redus de fapte.
Tipicitatea (prevederea în lg pen) – 15.1 NCP – prima trăsăt esențială infracț, rezultă din pr
legalității incriminării, pp corespondența dintre fapta concret săvârș, dir/indir, de o pers și elem de
natură obiectivă, subiectivă stabilite legiuitor în modelul abstract (tip) prev norma incriminare.
Pp cerința fapta săvârș corespundă întocmai descrierii pe care legiuitor face în norma incrimin. Unii –
corespondența plan elem factură obiectivă (acțiune, urmare, calit subiect activ/pasiv) și elem nat
subiectivă (forma de vinovăție). Alții – concordanța elem obiective faptei cu cele ale conținut incrimin.
Antijuridicitatea (fapta să fie nejustificată, ilicită) – caracter nejustificat expr contradicție între
acțiunea realiz de autor și exigențele ordinii juridice. Este posibil ca o faptă, deși prev lg pen, să fie
licită pt că săvârș infracț permisă lg – ucidere legitimă apărare. TII, CapII – cauzele justificative.
Pp fapta prev lg pen nu este permisă de ordinea juridică. Posibilit faptă prev lg pen anum împreujurări
să fie permisă. 18-22 NCP 4 cauze justificative – legitima apărare, starea de necesitate, exercitarea
unui drept/îndeplinirea unei obligații, consimțământul pers vătămate.
Imputabilitatea (fapta să fie imputabilă) – necesar făptuitor avut reprezentarea consecințelor
acț/inacț sale, avut posibilit acționa cf cerințele legale, reprezentarea caracter penal faptei. Cauze
neimputabilitate TII, Cap III. Pp vinovăția. 24-31 NCP – 8 cauze neimputabilitate – constrângerea
fizică, constr morală, excesul neimputabil, minoritatea făptuitor, iresponsabilitatea, intoxicația,
eroarea, cazul fortuit.

Vinovăția penală – 16 NCP – fapta const infracț numai dacă a fost săvârș cu forma de vinovăție
ceruta lg pen. Vinovăția există când fapta comisă cu intenție, din culpă, cu intenție depășită. Fapta
săvârș intenție cănd făptuitor – prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârș
acelei fapte, prevede rezult faptei sale și deși nu-l urmărește acceptă posibilitatea producerii lui.
Fapta săvârș culpă când făptuitor – prevedere rezult faptei sale dar nu-l acceptă socotind fără temei
că el nu se va produce, nu prevede rezult faptei sale deși trebuia și putea să-l prevadă. Există intenție
depășită când fapta constând acț/inacț internționată produce un rezultat m grav care se datorează
culpei făptuitor. Fapta constând într/o acț/inacț const infracț când este săvârș cu intenție. Fapta
comisă din culpă const infracț numai când lg o prevede în mod expres.
Pt existența infracț – săvârș faptei prev lg pen, și fapta săvârș vinovăție. Fapta rezultat anum atitudini
psihice subiect priv voința săvârș, urmările sale.
Vinovăția – aspect subiectiv infracț, atitudinea psihică făptuitor față fapta săvârș, urmările sale. Infracț
are latură materială, fizică și latu internă, psihică – totalit fenom, procese psihice care preced și
însoțesc realiz act conduită.
Determinantă acțiunea 2 factori inerenți vieții psihice pers – conștiința-factor intelectiv și voința-factor
volitiv. Prezența lor, specificul acțiunilor ce generează realiz act conduită socialmente periculos,
determinante pt existența vinovăției.

Conștiința/factor intelectiv – facultatea psihică prin care pers devine conștientă de faptele sale,
rezultatul lor, mod ar putea fi săvârș, mijl necesare, acț/inacț pe care urma îndeplinească acest scop.
În conștiință apare ideea săvârș faptei, cântăresc argumentele fav, împotriv acț, iau decizii săvârș,
abținere. După terminare proces decizional, trece manifestarea voință – concentrarea energiei pt
realiz act conduită. Factor intelectiv și volitiv interferează, se pp unul pe altul.
Manifest voință pp reprezentarea faptei, urmărilor, proces cauzal determinare a urmărilor.
Desfășur proces volitiv poate influența reprezentarea faptei, consecințelor, det revenirea asupra
deciziei. Fact intelectiv rol hotărâtor reglarea activit omul. Prezența lui înseamnă existența vinovăției,
imputației psihice. Fact volitiv dovedește numai că fapta aparține făptuitor (imputația de fapt). Fact
inltelectiv dezvăluie atitudinea conștiinței făpt față fapta, urmările ei, arată dacă subiect vinovat/nu.
Voința/fact volitiv – facultatea psihică prin care sunt mobilizate, orientate conștient energiile fizice
omului pt înfăptuirea act conduită exter. Voința săvârș fapta determ numai după reprezentarea în
conștiința făptuitor urmărilor faptei.
Voinţa săvârşi act conduită - atribuit, să aparţină, să fie imputabil pers. Dacă fapta nu voită pers care
săvârşit-o, a acţionat nu în mod liber ci sub imperiul forţe străine, presiunea constrângeri, nu poate
exista vinovăţie. Pt existenţa vinovăţiei nu suficient să existe voinţa săvârşi fapta, ci ca voinţă să fie
liber determinată. Pp capacit psihofizică pers de a se autodetermina, a fi stăpână pe actele, lipsa
constrângeri din afară. Voinţa săvârşire act conduită - condţ esenţ existenţa vinovăţiei ca trăsăt
infracţ.
Există caz acţ/inacţ. Voinţa adopta conduită omisivă - voinţa efectua act cond contrar lg, ignorând
obligaţia legală, nefăcând tot ce tre pt cunoaşterea caracter ilicit, respectar lg.
Voinţa de a săvârşi actul socialmente periculos este prezumată până la proba contrară.
Definiția vinovăției – atitudinea psihică a pers care, săvârș cu voință neconstrânsă, o faptă prev lg
pen, nejustificată, imputabilă pers care săvârș, a avut, în moment executării, reprezentarea faptei,
urmărilor socialmente periculoase sau deși nu a avut reprezentarea faptei, urmărilor, a avut posibilit
reală, subiectivă a acestei reprezentări.
Preponderenţa fact intelectiv asupra fact volitiv, conştiinţa răsfrângându-se, prin voinţei, asupra faptei
şi urmărilor. Reprezentarea efectivă/existenţa posibilităţii reprezent urmărilor - elem determinant pt
existenţa vinovăţiei. Vinovăţia nu se reduce o simplă reprezentare/posibilit, reflectă atitudinea subiect
faţă valor soc încalcă, conştiinţa clară/mpuţin clară necesităţii respect valor, ţinuta morală subiect
infracţ. Cunoaşterea voinţei necesară pt stabilirea existenţei infracţ şi cunoaşterea personalit infractor,
necesităţii reeducării lui.
art. 16 NCP, vinovăție -fapta const infracț numai dacă săvârșită cu forma de vinovăție, cerută de
lg pen. Scop sublinia imp elem subiectiv în structura infracț, formele vinovăției țin de structura internă
a infracț, nu de imputabilitate.
Formele vinovăției – intenția și culpa. Și forma mixtă – praeterintenție/intenție depășită. Determ
variațiile factor intelectiv raport cu caracterul, conținutul reprezentărilor subiect, întinderea,
intensitatea prevederii urmărilor.
Factor volitiv nu susceptibil de variații pt că voința există/nu există. Factor intelectiv mereu variații pt
că prevederea/reprezent grade, intensități diferite. În moment săvârș faptei subiect poate reprezinte
clar rezultat, reprezinte greșit, să nu-l reprezinte deși avea posibilitatea, îndatorirea să-l reprezinte.
Fcț variații, vinovăția – forma intenției – când pers avut reprezentarea corectă rezult faptei
-forma culpei – reprezentat greșit/nu reprezent deloc rezult
-forma mixtă praeterintenția – fapta internționată produce un rezultat m grav pe care
reprezentat greșit/nu reprezent deloc, imputabil pe baza culpei.
16.2NCP - vinovăţie există când fapta comisă cu intenţie, din culpă/intenţie depăşită.
Cele 2 forme susceptibile modalităţile diferite fcț atitudinea făptuit faţă de produc rezult. depind de
situaţia de fapt, nu condiţionează existenţa vinovăţiei. printre condţ existenţă infracţ include
obligatoriu vinovăţia sub una din form.
Intenția – formă vinovăție. 16.3 NCP – fapta săvârț intenție când făptuitor – prevede rezult faptei sale
urmărind producer lui prin săvârș, prevede rezult faptei deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea
producerii sale.
Proba reprezentări rezultatului – analizând modul, împrejurările care acționat făptuitor, fcț experiența
viață. Dacă făptuitor nu avut reprezentarea faptei sale datorită erori fapt/întâmplări imprevizibile (caz
fortuir), nu există intenție, ci eventual culpă.
în cadrul voinţei criminale tre analiz motivele care determ luarea hotărâr infracţion, dacă sub aspectul
lor relevă/nu poziţia antisoc făptuit, un fapt nu poate deveni pedepsibil decât dacă voit într-un scop
contrar ordinii publice.
CP elveţian intenţia - Comite cu intenţie o crimă/delict acela care a acţionat cu conştiinţă şi voinţă”.
modalit intenţiei indirecte - atât conştiinţa, cât şi voinţa act infracţion chiar dacă făptuit nu urmăreşte,
ci numai acceptă producerea rezultatului.
2 modalităţi intenției fcț atitudinea făptuit faţă de produc rezult socialm periculos: intenţia directă (dol
direct) şi intenţia indirectă (dol eventual).
Intenţia directă (dol direct) -infractor prevede rezultatul faptei sale, urmărind produc prin săvârş. Când
făptuit îşi reprezintă acţ/inacţ, mod înfăptuire, rezult, în aceste condiţii urm producerea rezultat.
Constatarea că făpt voit fapta, prevăzut rezult periculos reprez dovada că urmărit produc rezultat.
Intenţia directă 2 componente: prevederea rezult şi urmărirea producerii sale. Preved rezult nu este
posibilă fără o reprezentare anter trecerii la acţiune, a întregii conduite antisociale, a prevederii
consecinţelor. Pp implicare conştientă în proces deliberării, alegerii opţiunii criminale bz motivaţii
anter, pt luarea decizii, trecerea conştientă la săvârş fapte pen, infract reprezentându-şi întreaga
desfăşurare a acţ/inacţ, urmărilor sub raport fizic, material, social, penal. Reprezentarea şi
prevederea – înţelegere, asumare morală a faptei pen. Urmărirea rezultat – atitudinea subiectivă de
angajare activă şi persistentă infractor în vederea consecinţelor faptei, urmărilor nocive care decurg.
Făptuit acţion cu intenţie când produc rezult constituie însuşi scop acţ/inacţ sale, când produc privită
de el ca mijloc necesar, însoţitor inevitabil al rezultat urmărit. Când rezult faptei prevăzut ca inevitabil,
făptuitor acţion pt producere, există intenţie directă, chiar dacă nu toate urmările au fost dorite de el.
Infracţ care dpdv vinovăţ doar sub forma intenţiei directe - infracţ delapidare art.215 Cp- însuşirea,
folosirea,traficarea se fac în interes funcţionar gestionar,aministrator, pt altul. infracţ furt, tâlhărie,
denunţare calomnioasă.
Intenţia indirectă (dol eventual) -făptuitor prevede rezultat faptei şi deşi nu-l urmăreşte acceptă
posibilit producerii. La săvârş fapte ce poate produce cel puţin 2 rezultate. Faţă de un rezultat, poziţia
psihică infractor este de urmărire a lui prin realiz faptei (intenţia directă)-rezultat ori ilicit. Faţă de 2lea
rezultat, poziţia psihică infractor este de acceptare a posibilităţii produc (intenţie indirectă). intenţia
indirectă num şi eventuală. Faţă de rezultat eventual infract are atitudine indiferentă, acceptare a
produc. Dacă rezultat prevăzut infract apare ca inevitabil, intenţia directă, chiar dacă nu toate
rezultatele sunt urmărite prin săvârşirea faptei.
Dezvoltarea legăturii cauzale dintre fapta comisă şi rezultat periculos produs. Pt existenţa intenţiei
suficient ca prevederea legătur cauzale să existe numai în trăsături generale, de principiu. Pt
considera fapta omor săvârș intenție, prevăzându-se legătura de cauzalitate, nu este nevoie infractor
prevadă că at când tras foc armă în victimă, glontele va atinge organ vital-carotida, din care cauză va
surveni moartea, ci suficient numai prevedeer generală că foc armă tras va proca moartea. Intenţia se
deosebeşte de simpla dorinţă/speranţă în ceea ce prive survenirea unui rezultat oarecare.
Deosebiri intenţia directă şi intenţia indirectă - intenţie directă nevoie ca făptuitor să fi urmărit
survenirea urmărilor faptei, pe care le-a prevăzut. Rezult urmărit reprez fie unic scop urmărit de
inculpat, fie mijloc indispensabil pt atingerea altui scop. intenţia indirectă nevoie ca infractor să nu
urmărească surven rezult, însă să accepte conştient, posibilitatea survenirii lui. Lipsa dorinţei priv
survenirea urmărilor unor fapte comise se poate manifesta fie prin indiferenţă faţă de acele urmări, fie
prin lipsa dorinţei ele să apară, producându-se în realitate datorită acţiunii/inacţ făptuitor.

Culpa – 16.4 NCP – fapta săvârț din culpă at când făptuitor – prevede rezult faptei sale dar nu-l
acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce sau nu prevede rezult faptei sale deși tre, putea.
Culpa – modalități – culpa cu prevedere/ușurință, culpa simplă/neglijență.
Culpa cu prevedere/ușurință – atitudinea psihică făptuitor care prevede rezultat faptei sale, dar nu-l
acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce. 2 elem – existența din partea pers prevederii
urmărilor sale infracțion și existența speranței, lipsită de temei de a nu se produce/de a le preveni prin
acțiuni proprii/sprijinul altor pers. Coruculație drumurile publice – fapta conducăt auto nu reduce
viteza la trecerea grupu pers prevăzând posibili accident, rezultat care nu-l acceptă, consideră, în
mod neîntemeiat, că acesta nu se poate produce, dar rezultatul se produce totuși. Conducăt a săvârș
fapta din culpă cu prevedere.
Prevederea de infract a urmărilor pericul face ca uşurinţa să semene intenţia –dir/ind. Culp prevedere
(uşurinţa) nu există dorinţa de a se produce urmări, nici acceptarea eventualităţii survenirii lor,
elemente caract intenţia. Uşurinţei- preved urmări acţ/inacţ făptuit poate constitui doar o prevedere a
posibilităţii surven, numai așa exista şi speranţa, lipsită temei prevenirii urmări. În cz preved
inevitabilit survenirii urmăr nu mai poate fi vb speranţa că nu se vor produce, de a le preveni ori evita,
pers acţionează cu intenţie directă. Deosebire – lipsa culpă admiterii conştiente a survenirii urmărilor
pericul prevăzute.
Când infractor speră mod conştient că poate preveni apariţia urmăr faptei, urmări prevăz, nu vb
admitere conştientă survenir lor. Speranţa preveni urmările prev făptuit implică existenţa unor
împrejurări care, după părerea netemeinică pers, tre înlăture posibilit apariţiei lor în realitate.
Deosebirea dintre intenţia indir şi culpa prevedere numai sub raportul poziţiei psihice subiective, de
acceptare/respingere rezultat, tre analiz aspectele obiective care conduc stabil formei de vinovăţie.
În cz intenţ indirecte infractor are atitudine indiferentă de acceptare faţă de rezultat pe care îl prevede,
nu face nimic pt preîntâmpinarea rezult, rămâne pasiv; în cz culp preved rezultat prevăzut nu este
acceptat, neacceptarea rezultând din atitud făptuitor care speră să-l preîntâmpine, bazându-se pe
elemente obiective ce ţin de împrejurăr are loc activit, proprietăţile instrument care acţionează şi pe
elem subiective. Toate insuficiente, apreciate greșit pt că rezultatul periculos se produce. Fapta
comisă culpă cu previziune deoarece făptuitor apreciat greșit, superficial, posibilit de preîntâmpinare
rezultat negativ. În cz speranţa în neproduc rezultat vătăm/periculos s-ar întemeia pe întâmplare,
eveniment care ar putea să se producă, dar care în realitate nu are loc în faţa intenţiei indirecte, vb de
o acceptare de către făptuitor a riscului producerii rezultatului.
Culpa simplă/neglijenţa -poziţia psihică pers care nu prevede rezultat faptei deşi tre şi putea să îl
prevadă - infractor nesocoteşte în mod conştient reguli conduită, măsurile precauţie ce treb luate în
diferite situaţii, fără a prevedea urmări pericul. nu se pune problem atitudinii pers faţă de urmările
faptelor sale, voinţa de a se produce, acceptarea conştientă a posibilităţii apariţiei lor, urmări pe care
nu le-a prevăzut, deşi trebuia şi putea să le prevadă. Pers nesocoteşte reguli conduită obligator aî nu
consideră necesar să reflecteze asupra reguli şi urmări. ignorare regule conduită, nepreved urmări
care tre şi puteau fi prev const temei pt stabilirea răspund pen cz neglijenţă.
Neglijenţa, formă a vinovăţiei, 2 elem: elem negativ, lipsa de prevedere a urmăr pericul şi elem
pozitiv, existenţa condiţii care dau posibilit considera că infractor tre, putea sa prev consecinţ dăunăt
acţ/inacţ. În raport elem negativ, neglijenţa deoseb intenţia dir şi indir şi de culpa cu prevedere. În
raport de elem pozitiv, neglijenţa deoseb de cazul fortuit, subiect tre, putea prev urmări fapte sale,
fapt nu cere cz fortuit - cauză de neimputabilitate.
Pt stabilirea vinovăţiei în forma culpei simple 2 criterii: criteriu obiectiv -dacă făptuit tre să prev
rezultatul şi criteriu subiectiv -dacă făptuit, care tre să prev rezult, avut în fapt posibilit prevadă acest
rezultat, dacă putea să-l prevadă în moment săvârş faptei. Criteriul obiectiv - verific împrejur săvârş
fapta, pt a observa dacă orice om normal şi atent tre să prev rezultatul. Dacă rezult nu era previzibil,
făptuitorul nu tre să prevadă, fapta nu este consider a fi săvârş vinovăţie (din culpă simplă), ci caz
fortuit. Dacă stabil că rezult previzibil, făptuitorul tre să prevadă, se verifică situaţia dacă acesta putea
să îl prevadă. Criteriul subiectiv - verificarea existenţei posibilităţii reale, subiective făptuitor, în
moment şi condiţ săvârş faptei, de a prevedea rezultatul. Funcţie de personalitate, experienţa viaţă,
pregătire profesion, dezvolt intelectuală. Dacă stabil făptuitorul putea să prev rezultatul, at vinovăţia
sub forma culpei simple există. Dacă rezult negativ, făptuitor nu a putut prevedea rezultatul, vinovăţia
sub forma culpei nu poate fi reţinută, datorită imposibilităţii subiective a făptuit de a-l prevedea.
art. 16 alin. 6 NCP rezultă că elem subiectiv infracţ- intenţia. Regula generală pt ca faptele prev lg
pen să const infracţ dpdv vinovăţiei tre să fie săvârş intenţie dir/indirectă. Chiar dacă în conţinutul
infracţ nu se prevede elem subiectiv, acesta tre să îmbrace forma intenţiei. Va putea apărea culpa ca
formă a vinovăţiei numai dacă este prev expres lg, altfel fapta nu const infracţ decât dacă săvârş
intenţ.

Preaeterintenția/intenția depășită – formă spec vinovăție, rezultă din unirea intenției cu culpa. 16.5
NCP – există intenție depășită când fapta constând într-o acț/inacț intenționată produce un rezultat m
grav, care se datorează culpei făptuitor. Subiectul infracț prevede, dorește, acceptă producer unor
urmări periculos, dar cele produse realitate sunt mult m grave, acesta le-a prevăzut, dar a socotit fără
temei că nu se vor produce/nu prevăzut dar putea și tre prevadă. Urmărind producerea rezultat
făptuitor săvârş faptă ce const elemen material al infracţ, dar produce rezultat m grav/ce
caracterizează o infracţ mgravă/ varianta agravantă.
Infracţiuni de sine stătătoare - vătăm corporală art. 194 NCP, loviri, vătăm cauzat moarte 195 NCP.
Fapte cu urmări praeterintenţionate/variante agravate ale infracţ – violul care a avut urmare moartea
victimei 218.4NCP, tâlhăria, pirateria urmată de moartea victimei art. 236 NCP.
Acţiunea iniţială săvârş cu intenţie, rezultatul m amplu depăşeşte intenţia făptuitor și conduce infracţ
m gravă, săvârşit din culpă. Făptuit acţionează intenţie directă pt producerea unui anum rezultat, iar
rezult m grav produce din culpă. Culpa în produc rezult m grav distinge praeterintenţia de intenţia
indirectă -dacă făptuit prevăzut rezult mgrav ca fiind posibil, totuşi acţionat, infracţ mgravă realiz nu
poate fi săvârş decât cu intenţie indirectă.

Vinovăția – elem constitutiv al infracțiunii – vinovăț pen se poate manifesta modalități diferite,
oricare suficientă pt pune evid element moral infracț. fcț specificul conduitei antisociale sancționate –
condț laturii subiective a conținut infracț și unele cerințe spec priv mobilul, scopul faptei – elem ale
conținut infracț. vinovăția latura subiect conținut infracț nu se referă vinovăția pen general, ci la totalit
condț ordin subiectiv prev lg pt existența conținuturilor unor infracțiuni concrete. Vinovăția poate
exista oricare din modalitățile ei. Ca laturp subiectivă conținut unei infracț determinate nu poate exista
decât în modalitatea anume prev lg.
Cerință esențială incriminării, vinovăția, modalit concretă existență infracț – prevăzută prin 2 procedee
– precizarea formei vinovăție caz reglementăr conținut fiec infracț sau prin instituirea reguli generale
asigură alocarea, identificarea forme vinovăț pt toate faptele incriminate.
Săvârș infracț comisive prin omisiune – 17NCP – infracț comisivă pp producerea unui rezultat se
consideră săvârș prin omisiune când – există o obligație legală/contractuală de a acționa sau când
autorul omisiunii printr-o acț/inacț anter creat pt valoar soc protejată stare pericol care înlesnit
producer rezultatului.

CONȚINUTUL INFRACȚ. FORMELE INFRACȚ INTENȚIONATE DUPĂ FAZELE DESFĂȘURARE

Conținut infracț nu se confundă cu trăsătur esențiale – evidenț caracter penal faptei comise. Prev
norma incriminare, =totalit condțiilor prev lg pt caracteriz faptei ca infracțiune.
Aspecte – conținut legal – descris norma incrimin – condț obiective, subiective în care o faptă devine
infracțiune
-conținut concret, cel unei fapte determinate, săvârș în realitatea obiectivă de o pers, înscrie
prin elem sale în tiparul abstract prev norma incriminare.
Deosebire conținut juridic, conținut constitutiv infracț – condț solicitate lege priv act conduită interzis
pe care le realiz infractor prin săvârș faptei, care devin relevante prin comiterea faptei.
Conținut constitutiv infracț dat mereu norma incriminare, nu lipsește din conținut juridic infracț. se
identifică când în norma incriminare nu sunt trecute decât condț priv act conduită itnnerzis.
Conținutul generic – ansamblu condț obiective, subiective, comune conținutului infracț. necesită
cunoașterea structurii conținut generic, elem componente, raporturi dintre ele.
Structura conținutului infracț – condț priv anum elem ce privesc fapta, făptuitor, val soc căreia i se
aduce atingere, împrejurări de timp, de loc săvârș fapta. Nu poate intra cel săvârș fapta, subiectul
infracț, nici valoarea soc căreia i se aduce atingere, obiect infracț. obiect, subiect elem extrinseci
conținut infracț, factori, condț preexistente săvârș infracț.
După elem la care se referă – condț priv la faptă, priv infractor, priv obiect infracț, priv loc, timpul
săvârș infracț.
După situația de timp condț cerute lg față săvârș faptei – preexistente, concomitente, subsecvente.
 Condț preexistente situează timp anter actelor executare faptei, pot face referire obiect infracț,
subiecți, starea tre grefeze fapta.
Condț concomitente cele săvârș fapta, pot privi locul, timp comitere act conduită.
Condț subsecvente după comitere act incriminat, producerea anum urmări.
După rol, imp lor caracteriz faptei ca infracț – condț esențiale/constitutive, accidentale/circumstanțiale.
Condț esențiale – realiz conținut infracț, neîndeplinirea lor conduce nerealizarea infracț, fapta
nu poate fi consider infracț.
Condț accidentale – în conținutul calificat/atenuant infracț. nerealizarea lor nu conduce decât
la nerealizarea conținut agravat/atenuat infracț, se realiz conținut infracț tipice/bază.

Factorii infracțiunii. Obiectul infracțiunii – obiectul infracț=valoarea soc, relaț soc create în jurul
valorii, periclitată, vătămată prin fapta infracțională.
Ocrotirea valor soc prin norme dr pen conferă obiect infracț caracterul de obiect juridic.
După grad mai întins/restrâns de relații soc născute leg val soc ocrotită și periclitată/vătămată –
-obiect jur general – totalit relaț soc ocrotite prin norme dr penal – nu folosește teoriei, nu orice
infracț îndreptată împotriva societății, doar unei relaț soc sau fascicol, grup rel soc.
-obiect jur generic, de grup – fascicolul, grup valori soc aceeași natură ocrotite prin norme
pen. La bz sistematizării infracț partea spec CP. După grup rel soc ocrotite și atinse – infracț contra
stat, contra pers, contra patrimon, contra înfăptuirii justiției.
-ob jur specific – val soc concretă aduce atingere
-ob direct nemijlocit, material – nu la toate infracț, doar val soc exprim unitate materială. Infracț
de rezultat cele ob material, infracț pericol, punere primejdice cele nu au ob mater. Lipsa obiect
conduce calificarea faptei ca tentativă improprie. Examin aspect mater pt stabil existenței infracș,
corecta calificare jur.
-ob jur complex – infracț complexe, format din ob jur principal și ob jur adiacent, secundar – rel
soc secundară
Obiect infracț – factor preexistent, necesar oricărei infracț. inexistența duce inexistența infracț.
Unele infracț lipsesc referiri priv obiect infracț, deduce indirect din descrierea faptei. Unde referiri la
obiect, tre îndeplinite pt ca fapta consider infracț.

Subiectul infracț – pers implicate săvârș unei infracț, fie prin săvârș infracț, fie prin suportarea
consecințelor acesteia. PF/J ce nu respectat obligația din cadrul RJ penal conformare, au săvârșit
fapta interzisă, PF/J beneficiare ocrotirii jur pen care prin săvârș infracț au suportat consecințele ei.
Nu confundat subiecți dr pen – pers implicate raporturi dr penal, ca destinatari obligației conformare
cadrul RJ pen cooperare, beneficiari ocrotirii juridice pen. Sub dr pen prin implicare săvârș infracț
devin subiecți infracț. toți sub infracț sunt sub dr pen, nu reciproc.
Fcț mod care implicate săvârș infracț – sub activi, propriu/ziși – PF/J săvârș infracț
-sub pasivi/pers vătămate care suferă răul produs prin săvârș infracț.
Subiectul activ infracț – PF/J ce a săvârș fapta directă, nemijlocit în calitate de autori, participat
săvârș infracț calit instigator, complice.
Pers săvârș infracțiune este infractor. Pers săvârș faptă prev lg pen, făptuitor, noțiune m întinsă.
Infracț fapta prev lg pen săvârș vinovăție, care prezintă pericol social. Lipsa vinovăției/pericol social
face ca fapta săvârș să nu fie infracț, iar pers nu infractor, doar făptuitor.
PJ subiect activ infracț – amenda, dizolvare, suspendare, închidere local.
Condț PF sub activ – generale – 15 NCP, 28 NCP, 27 NCP, 113 NCP – vârsta, responsabilitatea,
libertatea voință și acțiune. Vârsta de la care pers poate răspunde penal 14 ani. Până la 14 minor nu
are discernământ, nu are dezvolt psihico-fizică necesară a-și da seama rezonanța soc faptelor.
Minorit făptuitor (sub 14 ani) – cauza de neimputabilitate 27 NCP. Minor 14-16 ani răsp pen numai
dacă dovedește că în săvârș faptei avut discernământ (capacit pers manifesta conștient voința raport
anum faptă concretă) – nu suficient că are capacit generală, ci că raport fapta săvârș avut discernăm.
Minor împlinit 16 ani prezumat capacitate penală. Relativă, combătută până proba contrară.
Responsabilitatea – 28 NCP – iresponsabilitate, cauză neimputabilitate – nu este imputabilă
fapta prev lg pen săvârș pers care moment comiterii nu putea să-și dea seama acț/inacț/nu putea
controleze, fin cauza unei boli psihice, alte cauze.
Responsabilit= aptitudinea pers a-și da seama faptele sale (acț/inacț) de rezonanța (semnificația) soc
a lor, de a-și putea detemina, dirija conștient voința raport aceste fapte.
Factori responsabilit – intelectiv – capacit pers înțelege semnificaț acț/inacț, urmări
-volitiv – capacit pers stăpână pe acț/inacț, pe care le dirijează mod conștient.
Lipsa unui factor, intelectiv duce iresponsabilitate, lipsește vinovăția. Pers constrânsă lipsește fac volit
Responsabilit se prezumă, stare norm oricărei pers împlinit 16 ani.
Libertatea voință, acțiune – pp subiect act decis mod liber asupra săvârș faptei, avut libertatea
hotărâre, acțiune potrivit propriei sale voințe.
Condț speciale priv sub act infracț – priv anum calități – cetățean pt infr trădare, străin pt infr spionaj,
funcționar pt infr abuz serviciu, nefglijență serv, militar pt infr contra capacității apărare patriei.
Sub activ pt care necesară îndeplinirea condț spec se num sub activ calificat/circumstanțial.

Sub pasiv infracț – PF/J titulară valorii soc ocrotite și care vătămată, periclitată prin infracț.
Condț generale – titulară valorii soc ocrotite penal. Sub pasiv și pers păgubită prin infracț.
Condț spec – infr ultraj 257 NCP sub pasiv un funcționar îndeplinește o fcț ce implică exercițiul
autorității stat, infr ucidere/vătăm nou născut săvârș mamă 200 NCP sub pasiv noul născut al mamei.
Locul și timpul săvârș infracț – elem preexistente infracț, fără ele nu săvârș infracț. locul 8-14 CP,
timpul 3-7 CP. Loc, timp în conținut infracț influențând existența ei/realizând conținut calificat infracț.

Conținutul constitutiv infracț = totalit condț prev norma incriminare priv act conduită interzis
(prohibit) pe care le îndeplin fătpuitor, devin relevante prin săvârș acț/inacț de către acesta.
Aspect obiectiv, aspec subiectiv – aspecte/laturi ale aceeași manifestări (acț/inacț) voluntar conștiente
a făptuitor în sfera relațiilor sociale.
Latura obiectivă – totalit condț cerute de norma incriminare priv act conduită pt existența infracț. prin
examinarea elem componente – elem material, urmarea imediată, legătura de cauzalitate între elem
material și urmarea imediată.
Elementul material – act conduită interzis prin norma incriminare. Cuvânt, expresie ce arată acț/inacț
interzisă, verbum regens. Acțiunea – atitudine făptuitor prin care face ceva, ce lg pen ordonă să nu se
facă. Acte materiale – lovire, luare, distrugere, ucidere, cuvinte insultă, propagandă război 405 NCP,
înscris la inducerea eroare organe judiciare, falsificale, contrafacere, alterare înscris.
Inacțiunea – atitudinea făptuitor care nu face ceva ceea ce lg pen ordonă facă. Nu const elem mater
infracț dacă nu există obligație convențională, legală de a nu rămâne în pasivitate pt împiedica altă
energie producă rezultat periculos. Nedenunțar infracț contra securit națion 410 CP, nedenunțarea
266 CP, omisiunea sesizării 267 CP; lăsarea fără ajutor a unei pers aflate dificultate 203 CP.
Variante elem mater – unică – o acț/o inacț
-alternative – mm acț/mm inacț, realiz lui nu modifică unicitatea infracțiunii. Elem mater și
printr-o acț și o inacț, mm acț reunite.
Cerințele esențiale priv elem material, realiz lor tre observată odată săvârș lui pt putea caracteriza
fapta ca infracț – locul săvârș, timpul săvârș – părăsirea câmp timp luptei 422 CP, ucidere copil nou
npscut imediat după naștere, max 24h 200CP, modul și mijloacele săvârș infracț – falsificar înscris
oficial ptin contrafacerea scrierii, subscrierii, alterarea orice mmod 320 CP.
Urmarea imediată – săvârș acț/inacț împotriva obiect infracț se produce vătămare, periclitare a lui.
=vătămarea adusă val soc ocrotite prin fapta interzisă. Tre fie imediată – rezultat nemijlocit acț/inacț,
nu un rezultat mijlocit îndepărtat. Celelalte urmări mai îndepărtate, subsecvente pot fi elem de
circumstanțiere în conținut agravat infracț.
Conținut infracț nu referiri priv rezultat, infracț pericol, atitudine, formale. La infracț conținut o urmare,
mm urmări necesară stabilirea legăturii de cauzalitate între elem mater (acț, inacț) și urmarea
produsă.
Legătura de cauzalitate – liantul între elem materi cauza și urmarea imediată efectul, cerut lg exist infr
– condiționată de leg cauzalitate dintre act conduită interzis și urmarea imediată socialm pericul prv lg
Caz infracț materiale – urmarea imediată materializează printr-un rezultat, schimbare în realitatea
obiectivă. Infracț formale – stabil leg cauzalit nu necesarp, rezultă săvârș faptei.

Teorii priv legătura cauzalitate – teza monistă, teza pluralistă.

Teza monistă - urmarea imediată are o singură cauză, în situaţia unei pluralităţi de contribuţii umane,
acestea tre considerate ca simple condiţii fără semnificaţie penală. Mm teorii priv criteriile stabilitate a
contribuţiei umane ce tre considerată cauză a rezultat.
-Teoria cauzei eficiente -cauză a rezultatului aceea care a declanşat procesul genetic (de
generare) şi a creat pentru celelalte condiţii aptitudinea de a produce urmarea imediată.
-Teoria cauzei proxime -cauză contribuţia umană ce se situează în timp imediat anterior
rezultatului.
-Teoria cauzei preponderente - cauză a unui anum rezultat energia care a contribuit cel mai
mult la producerea acestuia.
-Teoria cauzei adecvate/tipice - cauză a unui rezultat pe aceea care este proprie sau aptă,
natura ei, să producă acel rezultat. fiecare rezultat îşi are o cauză tipică, proprie, firească, adecvată.
restrânge antecedenţa cauzală la o singură contribuţie umană. neştiinţifică prin propunerea de a
stabili legătura de cauzalitate în raport cu caracterul tipic fără observarea legăturii reale dintre faptă şi
rezultatul produs. nu oferă soluţii în acele situaţii în care rezultatul produs prin acţiuni ne tipice.
Teza pluralistă -producerea rezultatului se datorează unui concurs de cauze.
-Teoria echivalenţei condiţiilor/condiţiei sine qua non. cea mai largă răspândire,form 1860 Von
Buri. reproşat că situează pe acelaşi plan toate condiţiile fără a diferenţia contribuţia acestora la
producerea rezultatului, nu diferenţiază cauzele de condiţii şi nu deosebeşte diferitele condiţii în ceea
ce priveşte rolul acestora în producerea rezultatului.
-Teoria condiţiei necesare -orice condiţie necesară pentru producerea rezultat ţinându-se
seama de contribuţia concretă adusă de fiecare condiţie. ca şi teoria echivalenţei condiţiilor,
recomandă pt stabilirea legăturii de cauzalitate izolarea temporară şi artificială a cauzelor mecanice,
biologice, chimice, pt a reţine actele omeneşti care au contribuit la producerea rezultatului. reproşat
că nu aduce nimic nou în problema legăturii de cauzalitate deoarece post factum toate condiţiile apar
ca necesare după ce rezultatul s-a produs. şi pt faptul că şterge deosebirile dintre cauze şi condiţii,
putând fi cauza orice condiţie necesară pentru producerea rezultatului.
Teoria echivalenţei condiţiilor oferă cele mai mari posibilităţi pt soluţionarea legăturii de cauzalitate,
stabilind corect sfera contribuţiilor cu legătura de cauzalitate, dar nepermiţând stabilirea deosebirilor
dintre diferitele contribuţii aduse, la producerea aceluiaşi rezultat periculos, deşi legea obligă să se
ţină seama de contribuţia participanţilor la săvârşirea infracţiunii.
Orientări practice pt stabilirea legăturii de cauzalitate - reguli:
-Identificarea în antecedenţa cauzală a tuturor contribuţiilor umane care ar putea avea legătură
cauzală cu aceasta, reţinând şi eventualele împrejurări cu legătura de cauzalitate. Verificarea legăturii
cauzale a contribuţiilor urm să fie realizată cu ajut criteriului "sine qua non", izolându-se ipotetic
fiecare contribuţie, pt a vedea dacă fără aceasta, rezultatul s-ar fi produs în acelaşi grad de gravitate.
Dacă şi fără acea contribuţie rezultatul s-ar fi produs în acelaşi mod şi în aceleaşi proporţii, trebuie să
eliminăm acea contribuţie din antecedenţa cauzală. În ipoteza pluralităţii de contribuţii va trebui să se
constate legătura dintre ele, lanţul lor neîntrerupt având în vedere şi faptul că acea întrerupere nu
poate avea loc decât dacă intervine un nou lanţ cauzal. Când celelalte contribuţii ulterioare nu aparţin
unui alt lanţ cauzal, legătura de cauzalitate nu este întreruptă.
-Stabilirea aspectului psihic a legăturii de cauzalitate. Verificarea aspectului psihic al legăturii
de cauzalitate se face în funcţie de vinovăţia cerută de lege pentru existenţa infracţiunii, deci
diferenţiat, după cum fapta incriminată este săvârşita cu intenţie, din culpă ori cu praeterintenţie.
-Delimitarea şi determinarea exactă a contribuţiilor esenţiale şi a contribuţiilor înlesnitoare din
antecedenţa cauzală. Stabilirea legăturii de cauzalitate pe plan psihic între fapta şi urmarea
socialmente periculoasă nu presupune şi existenţa vinovăţiei ca element subiectiv al infracţiunii,
vinovăţia putând lipsi (ca la cauzele ce înlătură caracterul penal al faptei). Operaț se pot realiza cu
ajutorul criteriului "sine qua non" supunând verificării toate contribuţiile cu legătură de cauzalitate, pe
baza criteriului "sine qua non", raportat însă la rezultat în general, în configuraţia tipică şi nu aşa cum
s-a produs în realitate. Vor fi reţinute ca fiind contribuţii esenţiale sau cauzal necesare în lipsa cărora
rezultatul nu s-ar fi produs. Restul contribuţiilor care nu au avut nici un astfel de rol, vor fi considerate
înlesnitoare sau operativ necesare, putând atrage şi ele răspunderea penală, cunoscând faptul că
aceste contribuţii sunt specifice instigatorilor şi complicilor.

Latura subiectivă – totalit condț cerute lg priv atitudinea conștiinței, voinței infractor față fapta,
urmările, pt caracterizarea faptei infracțiune. Elemen componente – elem subiectiv – vinovăția, cerințe
esențiale – mobiluri, scopuri.
Elem subiectiv – atitudinea psihicp făptuitor față de faptă, urmările sale, atitudine exprim în voinșa
cerută de lg pt existenșa infracț. vinovăția ca elem subiect esențial infracț 15 NCP, vinovăția ca elem
al conținutului unei infracț.
Vinovăția ca elem subiect esențial infracț – exprim în formele, modalitățile prev art 16 NCP, există ori
de câte ori se constată îndeplinirea uneia dintre modalități. Nu pp mereu și existența vinovăț ca elem
al conținut infracț – poate exista vinovăț ca elem sub infracț fără să existe vinovăț ca elem conținut
infracș – fapte comise stare legitimă apărare, necesitate, constrângere fizică, morală.
Vinovăția ca elem al conținutului unei infracț – există numai at când elem mater infracț a fost săvârșit
cu forma vinocăție cerută de lg. Fapta const infracț numai dacă săvârș cu forma vinovăț cer lg pen.
Formele vinovăției – intenției, culpei, praeterintenției ca elem subiectiv.
Ca elem conținut infracț – vinovăț tre prevăz conținutul juridic fiecărei infracț. reguli determ vinovăț
16.6 NCP. Fapta constând într-o acț/inacț const infracț când săvârș intenție. Fapta comisă din culpă
const infracț numai când lg prevede mod expres.
Cerințe esențiale. Mobilul/cauza internă a act conduită – acel sentiment, dorință, tendință, pasiune ce
a condus la nașterea în mintea făptuitor a ideii unei anum fapte. Elem necesar pt cunoașterea act
conduită, a periculozității infractor, consecințe plan adoptării sancț pen față de el, chiar dacă pt
existența infracț nu se cere un anum mobil.
Mobilul faptei – elem circumstanțial în conținutul calificat al unei infracț – omorul devine calificat când
este săvârșit din interes material 189.b NCP.
Mobilul săvârș faptei poate const circumstanța agravantă generală dacă săvârș infracț a avut lor pt
motive legate rasă, naționalitate, etnie, lb, religie, gen, orientare sexuală, apartenență/opinie politică,
avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infecție HIV, considerate
cauze ale inferiorității pers raport cu alții 77.h NCP. Conduc la agravarea facultativă sancț pen.
Cerințe esențiale. Scopul/țelul urmărit – pp reprezentarea clară a rezultat faptei de către făptuitor.
Uneori desemnează o finalitate ce se situează afara infracț. îndeplinită cerința când făptuitor a urmărit
realiz scop prev lg, indiferent dacă atins/nu – elem sub forma intenției calificate prin scop.
Uneori atașat elem obiectiv infracț – infracț care scop folosit ca destinație.
Uneori elem circumstanțial în conținutul calificat al infracț.
Cunoașterea scop pt individualizarea sancțiunilor de drept penal.

Fazele de desfășurare a infracțiunii intenționate

Săvârș infracț – activit infractor desf timp și spațiu. 1/mm acțiuni, fiecare acț 1/mm acte. Săvârș infracț
poate parcure mm momente/faze în drumul ei spre producer rezult socialm periculos.
Faze desfăș infracț internțion – etape pe care le poate parcurge activit infracțion din moment
conceperii sale până moment producerii urmărilor socialm periculoase.
Perioadele infracț intenționate – 2 perioade – per internă/psihică, de concepție, decizie și per externă,
de execuție a deciziei săvârș infracț. per internă precede mereu per externă
Per internă (doar infracț intenționate) – 3 momente – încolțirea, conceperea ideii săvârș infracț ca
moment inițial. Criminolog, judecător pt individualizare pedeapsă
-deliberarea, compararea alternativelor săvârș/desăvârș infracț, avantaje sau dezavantaj atrase
de fiecare alternativă.
-luarea hotărârii săvărș ca moment final.
Decizi săvârș fapta poate fi urmată de punerea în executare la un interval timp mmic sau mmare. Per
internă există toate infracț, chiar dacă între luarea hotăr și executar, interva timp doar o clipă.
Fazele desfăș activit infracț nu interesează infracț praeterintenționate, din culpă.
Luarea hotăr săvârș infracț nu depășește forul inter pers, existâ doar conștiință, per nu releanță pen.
Per internă poate avea și o latură externă at când hotărârea săvârș infracț luată în comun cu alte
pers. Ca fază adiacentă externă, întâlnită și faza oratorie – cel luat hotăr săvârș infrqacț face
cunoscută altor pers. Manifestare exter gândului infracțion. Nu se întreprinde nimic pt realiz hotărâr
infracț, deci nu poate fi consider infracț, nu atrage răsp pen.
Dacă comunicarea hotăr săvârș infracț făcută cu scop atrage alte pers, ajunge cunoștința viitoarei
victome, activitatea periculoasă, formă pluralității infractori – constit structuri informative ilegale 409
NCP, const grup infracțion organizat 367 NCP, amenințarea, infracț sine stătătoare 206 NCP.

Per externă/de executare – întreaga manifestare exter, toate acțiunile, actele efect în vederea realiz
hotăr săvârș infracț. desfășur activit infracțion parcurge drumul infracț, de la prima manifest externă în
executarea rezoluției infracțion până producer rezultat, ultima evoluție eventuală a rezultat. Se realiz
latura obiectivă a infracțiunii.
Faze – faza actelor pregătire, faza actelor de executare, faza urmărilor. Nu sunt obligatorii toate. La
infracț cu intenție spontană nu faza pregătire.
Faza actelor pregătitoare – săvârș acte care pregătesc comiterea acțiunii ce const elem mater infracț.
se trece la executar hotăr infracț prin cate care pregătesc dpdv material/moral săvărș faptei, fără să
se treacă la executarea propriu-zisă.
Faza actelor executare – acte natură realiz însăși acțiunea care const elem mater infracț. se trece de
la pregătirea săvârș faptei la săvârș efectivă. Mm modalități – executarea faptei poate fi întreruptă, nu
se realiz decât o parte, poate fi completă, săvârș fapta dar nu se produce rezultat cerut lg pt
întregirea laturii obiective a infracț, poate săvârș până capăt, după care urm producă rezultatul.
Faza urmărilor – producerea urmărilor socialmente periculos prev în latura obiectivă infracț. moment
inițial cel săvârș întregime faptei, urmată producerea efectivă a urmării imediate. Poate dura mmult
din cauza prelungir timp acțiunii duce apariția urmării/amplificarea ulter rezultat produs.

Formele infracțiunii intenționate după fazele de desfășurare activității ilicite

Per externă activit infracț care realiz latura obiectivă infracț susceptibilă anum faze. Se
autonomizează prin anum grad realiz hotăr infracț, de periculozitate socială. Și fazele prezintă pericol
social – formele infracț fcț grad realizare laturii obiective, a periculozității sociale.
Forme ale infracțiunii= formele pe care infracț le poate avea fcț fazele desfășur activit infracțion.
În per inter nu probl exitenței forme infracț – odată cu luarea deciziei săvârș faptei s-a realizat
întregime latura subiectivă infracț, nu exită nimic din latura obiectivă, nu act conduită exter. Nici cazul
exteriorizării intenției celor decis comun săvârș infracț, nici faza oratorii nu are loc executare
rezoluției, numai o exteriorizare cu scop luării rezoluției, nu formă infracț.
Per externă/executare rezoluției infracțion – forme infracț fcț fazele desfășur activit infracț, atâtea câte
faze de modalități există.
-forma actelor preparatorii/de pregătire – faza de pregătire
-forma tentativei – faze acte executare dacă executarea a fost întreruptă/deși dusă la capăt a
rămas fără rezultat
-forma faptului consumat – faza urmărilor dacă în urma săvârș faptei s-a produs rezultat în
condț cerute lg pt ca aceasta să întregească latura obiectivă infracț. forma tipică preved norma incrim.
-forma faptului epuizat – faza urmărilor dacă după producerea rezultat, după moment
consumării datorită prelungirii în timp a faptei însăși/agravării ulter rezultat se amplifică mod deosebit,
determin altă calificare faptei.
După forma lor – infracț tip corespunz formei tip/de bază/fapt consumat și infracț derivate – coresp
form atipice/derivate. Infracț derivate denum infr fapt preparat – acte preparat, infr fapt tentat –
tentativa, infr fapt epuizat – rezultat epuizat.

Actele premergătoare, preparatorii - făptuitorul nu trece la înfăptuirea hotăr infracţ, nu se

angajează în execut propriu-zisă actelor ce caract elem material al infraț, fără a încerca să-i asigure
succesul prin pregătirea anter a unor condiţii, mijloace cât m favorabile. Fcț mod manifestare acte
pregătire, de valoarea lor în proces săvârş infracţ = acele acte care constau în procurarea/adaptarea
mijloacelor ori instrumentelor săvârş infracţ ori în crearea condiţiilor favorabile în vederea comiterii
acesteia.
Efectuate în realizarea hotărârii săvârş infracţ pe care o pregătesc, actele preparat pp existenţa unei
rezoluţii infracţion, posibile doar la infracţ intenţionate.
Fcț raportul conţinut lor – acte preg materială a săvârş faptei – producerea/procurarea mijl, instrum,
adaptarea lor în ved săvârş faptei, asigur mijl transp, loc refugiu după săvârş faptei, depozitare bun
sustrase, înlăturarea obstacole materiale din calea săvârş faptei, crearea condiţ mater favorabile pt
săvârş faptei;
-acte preg morală - culegere informaţii asupra condiţ în care urm comisă fapta, atragerea
complici la săvârş infracţ, studierea loc urm efectuată fapta, mijl cu care urm să fie efectuată, crearea
condiţ psihice/morale favorabile săvârşirii faptei.
Când acte preparat efectuate de altă pers decât cea care va executa nemijlocit infracţ, constituie acte
de complicitate, care se pedepsesc în condiţiile săvârş faptei tipice de către autor.
Pt ca activit să fie consider act pregăt la săvârş infracţ – cumulativ condiţii: să aibă o existenţă
obiectivă, să se materializeze într-o manifestare capabilă să creeze condţ favor executăr acţ ilicite.
Pregătirea -procur instrum/mijl necesare săvârş infracţ/adaptarea pt înfăpt scop propus, luarea
inform priv loc, timp săvârş faptei, luare măsuri pt împiedicării descoper faptei/asigurării folosului ce
va rezulta din infracţiune.
-activitatea pregătire să se efectueze cu intenţie. Cel ce realizează act pregăt acţionează cu
intenţie directă, prevede şi urmăreşte produc rezult în vederea înfăptuirii căruia face pregăt necesară.
Tre să se dovedească că aceasta s-a efectuat pt a servi la săvârş infracţ. procurării substanţe otrăvit,
material exploziv, tre stabil făptuit efectuat un asemenea act cu scop de a ucide o persoană.
-Activit efectuată să nu facă parte din element mater infracţ proiectate, să nu constituie un
început de executare a acesteia. Face să se delimiteze act preparat de tentativă. Activit pers de a
procura cheie pt folosi la desch depozit cu scop de a sustrage anum bun constituie act pregăt. Dacă
aceeaşi pers pătruns prin folosirea cheii depozit, chiar dacă nu a început acţiunea luare bunur,
aceasta a trecut la execut infracţ, efracţia const componentă element mater infr furt calificat art.
229.1.d.
Caracteris act preparat - pot fi delimitate în timp, spaţiu. Se efec fie loc săvârş faptei, fie alt loc, la o dt
m îndepărtată, apropiată faţă de moment comiter infracţ. Delimitarea relevanţă în tragerea la răspund
pen făptuitor, individualiz pedepsei. Delimit spaţiu necesară pt stabilir competenţei teritor organelor
judic, delimit timp, pt aplicarea legii pen m favor, dacă aceasta se impune.
Caracterist act preparat - nu pun în pericol direct valor soc ocrotite lg pen. Creează condţ pt executar
acţiun incriminate, prezintă pericol potenţial, îndepărtat. Sub aspect valorii contributive în producer
rezult au valoare de condiţii care favoriz produc rezult.
Actele preparat pot fi realiz într-o per m îndelungată/m scurtă de timp. Între acte pregăt, cele de
executare se poate intercala, de asemenea, un interval de timp cu o durată diferită.

Tentativa – între faze pregăti și faza consumării =încercare de a comite infracț numai când ne referim
la activit materială, obiectivă, ipoteza în care făptuitor săvârș acte îndreptate spre consumarea infracț,
dar nu le finalizează prin producerea rezultat.
= punerea în executare a intenției săvârș infracț, executare întreruptă/nu produs efectul 32.1 NCP.
Caracterist – executare neterminată, absența rezultat, latură obiectivă incompletă, formă atipică,
imperfectă infracț pe care subiect propus săvârș. Este infracț pt că, deși nedesăvârșită dpdv obiectiv,
este o faptă incrimiantă, pedepsită lg.
Condț existență tentativă – sa existe intenţia făptuitor săvârşi infracţiune determinată. Actele punere
executare infracţ tre sa fie precedate de o asemenea hotărâre, care pp voinţa şi conştiinţa prevederii
de a săvârşi fapta infracţională. Numai în cazurile în care se stabileşte existenţa intenţiei de a săvârşi
o anum infracţ se poate vorbi de o tentativă în concepţia CP.
-punerea în executare a hotăr infracţ. efectuarea 1/mm acte prin care se poate executa
acţiunea ce constituie elem mater infracț, element exprimat prin cuvântul care indică materialitatea
faptei prev text incriminator din partea spec CP. s-a pus în execut intenţia comite infracţ tâlhărie art.
233 NCP dacă aplicat lovituri victimei în scop luării bun din posesia acesteia.
-acţiunea săvârş faptei să fie întreruptă, să nu-şi producă efectul din motive
independente de voinţa făptuitor. Dacă încep executării este moment iniţial/limita infer tentativei, at
întreruperea acţiunii/executarea ei până la capăt fără să se producă rezultat reprez moment final,
limita super acesteia. Întreruperea execut şi neproducer rezult chiar dacă execut integral realiz tre să
fie datorate unor împrejurări independente de voinţa făptuitorului.

Conţinutul tentativei - latura obiectivă aceleaşi componente obligatorii ca şi în caz infracţ

consumate, cu modalităţi specifice: trecerii la executare, încetării executării element material ce
caracteriz latura obiectivă infracţ încercate, cu prag inferior şi a doua cerinţa ca executarea să fi fost
întrerupă, fie sa nu-şi produs efectul, deci un prag superior, între cele două limite, elementul material
al tentativei se realizează, în cazul tentaţiei neterminate, prin săvârşirea unui fragment din actele ce
trebuiau realizate, pentru consumarea infracţiunii, iar în cazul tentativei terminate sau perfecte, prin
epuizarea tuturor actelor ce caracterizează latura obiectivă a infracţiunii, dar fără efecte.
Deosebire tentativa şi infracţ consumată priv obiect juridic -prin infracţ consumată se vatămă valoarea
soc, prin tentativă se creează întotdeauna pericol direct. Grad pericol soc tentativei diminuat faţă de
cel al faptei consumate.
Obiectul tentativei. identic cu al faptei consumate. Infracţ omor comisă atât în forma consumată, cât şi
a tentativei, obiect juridic relaţiile soc priv dreptul la viaţă al pers, ocrotite de legea penala. Fcţ infracţ
la care s-a început executarea, tentativa poate caracteriz şi prin existenţa unui obiect material asupra
căruia se îndreaptă activitatea făptuitorului.
Subiectul tentativei. PF/J care luat hotărârea comite infracţ, care început executarea ei. Pers tre
îndeplin condț generale existenta ale subiect infracţ: limita de vârstă, responsabilit, libertatea de
hotărâre şi acţiune. Tentativa susceptibilă comisă în participaţie, făptuitorii pot avea roluri diferite:
autor, instigator şi complice, fcț configuraţia activităţii realizate.
Latura obiectivă. aceleaşi componente obligatorii ca cz infracţ consumate, un elem material, rezultat,
un raport cauzalitate între activit fizică şi urmarea produsă, particularităţi priv act executare, urmarea
imediată. Act executare tentativei orice infracţ realiz numai prin acţiuni, la forma consumată poate
consta şi într-o inacţ. particularităţi tentativa cz infracţ complexe, în conţinutul cărora intră ca element
sau ca circumstanţă agravantă o acţiune care const prin ea însăşi o faptă prev lg pen. Chiar dacă una
dintre faptele incluse în conţinut infracţ complexe se realiz integral, cealaltă numai parţial, întreaga
complexitate faptică va trebui apreciată ca tentativă la acea infracţiune, şi nu ca faptă consumată.
Urmarea imediata. infracţ consumate urmarea bine individualizată, diferă de la o infracţiune la alta,
contribuind la determin unui anum tip infracţ –moartea pers (infr omor), distruger bunuri (infr distrug),
paguba produsă prin înşelăciune (infr înşelăciune), tentativ- urmarea constă într-un pericol direct
creat pt obiectul infracţ. infracţ consumată caracteriz prin vătămarea obiect ocrotit lege. Tentativa,
prin executarea activit ilicite, creează doar stare pericol, ameninţare directă a relaţ spec ocrotite lg
pen.
Latura subiectivă. aceeaşi cu infracţ consumate, există deosebiri. form consumate realiz întregime,
integral, tentativei, numai parţial, datorită neproducerii rezultat. In toate împrejurările în care pt
întregirea laturii subiective infracţ se prevede cerinţa esenţiala a anum scop/mobil, această cerinţă
esenţială tre realizată şi pt existenţa laturii subiective tentativei la acea infracţ. Va exista tentativă la
infracţ înşelăciune numai în varianta în care încercarea de induce eroare prin prezentarea ca
adevărată a unei fapte mincinoase în scop obţine pentru sine/altul un folos material injust.
Întotdeauna la tentativă, forma de vinovăţie este intenţia, intenţia directă, întrucât făptuitorul, prin
punerea în executare a hotărârii infracţionale prevede şi urmăreşte producerea rezultatului. Tentativa
este posibilă numai la faptele care au la bz intenţia directă, pt că greu de acceptat posibilitatea
acesteia în situaţia intenţiei indirecte. Intr-o opinie contrară se susţine posibilitatea tentativei şi în
cazul intenţiei indirecte – conţinutul subiectiv al faptei, care se form iniţial înainte de începutul de
executare, fie că intenţia este directă, fie indirectă, rămâne acelaşi în toată desfăşur activit materiale.
Fapta la baza căreia stat intenţia indirectă – chiar daca nu s-a realizat integral – păstrează aceeaşi
formă de vinovăţie. art. 32 NCP defineşte tentativa - punerea în executare a intenţiei săvârş infracţ,
adică a intenţiei; art. 16 NCP, intenţia cu care se săvârşeşte fapta poate fi directă sau indirectă.

Formele tentativei. Formele tentativei după gradul de realizare a executării

După grad realizare a executării actului material şi a cauzelor neproducerii urmărilor: Tentativa
întreruptă (neterminată). art. 32.1 tI NCP =punerea în executare a intenţiei de a săvârşi
infracţiunea, executare care a fost însă întreruptă. executarea începe imediat după terminarea actelor
pregătitoare şi durează până când, prin intervenţia unor forţe constrângătoare ale voinţei subiectului
sau a unor forţe independente de voinţa autorului, executarea este întreruptă. Cauze întrerupere
supravenite în raport cu ceea realizat până în moment intervenirii lor şi variate ca natură şi mod de
manifestare. Întreruperea executării are loc din cauze independente de voinţa făptuitorului, acesta silit
să se oprească, să întrerupă executarea infracţ. suficient ca ele să îl influenţeze, să-i creeze o stare
de teamă, încât să se oprească din executarea infracţiunii.
Infracţ poate eşua prin întreruperea executării, prin intervenirea unei forte umane străine (altă pers
loveşte peste arma cu care făptuit încearcă să ucidă victima), capacitatea rezistenţă a victimei
(femeia supusă constrângerii unui bărbat reuşeşte să se opună la viol), preexistenţa obstacol (cămăşi
antiglonţ priv tentativa omor prin împuşcare), intervenirea obstacole ulterioare începerii executării
(suplimentează dispozitivul de pază), intervenirea oricărei cauze de natură a întrerupe o acţiune
umană (accident, incident).
Tentativa întreruptă posibilă la marea majorit infracţ susceptibile comise în această formă.în practică
se întâlneşte cel mai adesea această modalitate tentativei, mai ales la infracţ omor, furt, tâlhărie, viol,
înşelăciune.
Tentativa întreruptă caracteriz prin începerea executării activităţii infracţionale, executare care a fost
întreruptă în desfăşurarea sa. Cauzele întrerupere variate ca natură; independente de autor sau
dependente de voinţa sa iar în cazul desistării ele opresc desfăşurarea activităţii începute. Tentativa
întreruptă este posibilă atât la infracţiunile formale (evadarea) cât şi la cele materiale (omorul).
Tentativa fără efect, terminată/perfectă caracterizează prin executarea integrală a acţiunii, fără a
se produce rezultatul specific infracţ puse în executare. In desfăşurarea acţiunii nu au intervenit
piedici care să întrerupă executarea începută şi nici desistarea autorului. posibilă numai la
infracţiunile materiale. art. 32.1 tII NCP punerea în executare a intenţiei de a săvârş infracţ, executare
care nu şi-a produs efectul. Făptuitorul dpdv intenţiei sale realizat în întregime activitatea, dar
urmarea nu se produce din motive exterioare lui. elementul ce face să se deosebească tentativa
perfectă de cea întreruptă. tentativa perfectă la infracţ omor în cazul în care făptuitorul a tras cu arma,
dar nu a lovit victima sau a administrat acesteia otravă, dar a fost salvată.
Tentativa proprie. nu se ajunge la consumarea infracţ datorită unor cauze ce survin după începutul
executării, care conduc la întreruperea acţiunii/neproducerea rezult. cauzele nu privesc mijl săvârşire
faptei, prezenţa obiectului locul comiterii ei (mijl suficiente, obiectul află locul comiterii faptei).
Tentativa întreruptă/fără efect (proprie) reprezintă modalităţile cele mai frecvente în practica judiciară.

Formele tentativei după cauzele datorită cărora nu se poate ajunge la consumarea infracţiunii
Tentativa relativ improprie există în cz când consumarea infracţ nu a fost posibilă datorită
insuficienţei sau defectuozităţii mijloacelor folosite, împrejurării că în timpul când s-au săvârşit actele
de executare, obiectul lipsea locul unde făptuitorul credea că se află. executarea nu ajunge la
consumare, nu este de natură să producă rezult social peric datorită mijloac folosite/erorii făptuitor cu
privire la locul obiectului. Temeiul incriminării şi sancţionării constă nu numai în existenţa intenţiei de
a săvârşi o infracţ, executa acţiunea incrimin lg, nerealizarea rezultat datorează exclusiv unor cauze
cu totul în afara voinţei autorului. nu tre confundată cu tentativa absolut imposibilă/absurdă, la care
mod săvârşire, mijl folosite, inexistenţa obiectului determ imposibilitatea săvârş faptei. art. 32. 2 NCP
se prevede că „Nu există tentativă at când imposibilitatea de consumare a infracț consecinţa modului
cum a fost concepută executarea.”
Consumarea infracţiunii nu este posibilă în cazul tentativei relativ improprii -împrejurări: insuficienţei
sau defectuozităţii mijloacelor folosite; lipsei obiectului în timp executării de la locul unde făptuitorul
credea că se află. Tentativa relativ improprie constând executarea integrală acţiunii, aseamănă sub
aspect acte efectuate cu tentativa fără efect. Dacă mijloac ar fi suficiente, total adecvate şi obiectul ar
fi fost prezent la locul comiterii, nu ar fi existat niciun impediment în producerea rezultatului.
Tentativa absolut improprie (executarea fără caracter penal) - acţiune prev lg pen, executată în
realizarea unei hotărâri infracţion, dar care, datorită mod absurd în care a fost concepută executarea,
nu s-a putut consuma, nu s-a produs rezultatul urmărit. mod concepută executar faptei şi mijloacele
folosite în acest scop făceau posibilă consumarea infracţiunii.
nu se poate susţine că fapta inculpat de a turna o cantitate de paration pe ciocolata data victimei ar
constitui o tentativă absolut improprie la infracţiunea de omor, datorită mirosului puternic pe care-l
degaja această substanţă toxică şi care ar fi atras atenţia oricui, imediat ce ar fi încercat să o
consume. Executarea începută nu este lipsită în mod absolut de aptitudinea duce la consumarea
infracţ, suficientă doar o neatenţie din partea copiilor, cu atât mai mult cu cât mirosul caracteristic s-a
răspândit mai târziu şi nu în momentul când ciocolata a fost impregnată cu paration, când aceasta
putea fi consumată fără a se fi observat că este otrăvită.
Tentativa absolut improprie, absolut imposibilă, absurdă constituie o activitate fără caracter penal. nu
are capacitatea de a produce un rezultat periculos -cauze: mijl folosite făptuitor sunt inapte, improprii,
nu au aptitudinea de a produce rezult dorit (folos pt ucide, a unei substanţe absolut inofensive);
obiectul material inexistent (descărcarea armei asupra unui cadavru); modul absurd în care a fost
concepută executarea faptei –expedierea unei subst otrăvitoare pers avizând-o asupra efectului ei.
Art. 32.2 NCP „Nu există tentativă at când imposibilitatea de consumare infracţ este consecinţa
modului cum a fost concepută executarea.”
Cauze: inaptitudinea totală mijloac folosite produce urmarea, inexistenţa absolută obiectului
infracţiunii, mod absurd în care este concepută executarea.
este o tentativă absolut improprie încercarea de a ucide o persoană cu vrăji sau farmece ori dându-i
să bea un pahar cu apă sau făcând-o să ingereze o substanţă absolut inofensivă.
nu tre confundată tentativa absolut improprie cu fapta putativă – săvârşeşte o fapta care are caracter
infracţional numai în mintea făptuitorului, în realitate ea neavând trăsăt infracţ. fapta aceluia care îşi
însuşeşte un bun fără să ştie că în realitate acel bun fusese abandonat.

Incriminarea şi sancţionarea tentativei – incrimin limitate tentativei: “Tentativa se pedepseşte

numai când lg prev mod expres aceasta”(art. 33.1NCP).
Ca tehnică legislativă 2 modalităţi de incriminare: incriminarea şi pedepsirea în textul care consacră
fapta; prevederea unui articol comun, la sfârşitul capitol/secţiuni indică sancţionarea tentativei la o
grupă de infracţ/unele enumerate limitativ.
art. 33.2NCP, tentativa se sancţionează cu pedeapsa prev lg pt infracţ consumată, ale cărei limite se
reduc la jumătate. Când pentru infracţiunea consumată legea prevede pedeapsa detenţiunii pe
viaţă, iar instanţa s-ar orienta spre aceasta, tentativa se sancţion ped închis de la 10 la 20 de ani.

Infracţiuni la care tentativa nu este posibilă – specific elem material infracţiunii, tentativa nu este
posibilă la următoarele categorii de infracţiuni – Infracţ omisive, elem material -inacţiune, în
neîndeplinirea obligaţii impuse de lege. Dacă obligaţia de a face ceva tre executată de îndată, nefiind
legată de termen, neîndeplinirea ei echivalează cu infracţ consumată. Dacă lg prevede anum termen
în care obligaţia tre îndeplinită, infracţ se consumă la expirar termen, fără să fie vorba, până la acel
moment, despre punere executare hotărârii săvârş infracţ. Termen 3 luni pt plata pensiei de
întreţinere la a cărui expirare consumă infracţ abandon de familie, prev art. 378.c NCP.
-Infracţ execuţie promptă, prin modul cum sunt săvârşite, nu pot avea o desfăşurare în timp şi
spaţiu. Momentul efect prim act executare coincide cu moment consumării infracţ. infracţ săvârş prin
cuvinte (verbis) mărturia mincinoasă art. 273 NCP, instigarea publică art. 368 NCP, săvârşite oral.
Nu posibilă tentativa la infracţ consumare anticipată -luarea de mită art. 289 NCP, care se poate
săvârşi prin simpla acceptare/nerespingere promisiuni/oferte de mită, fapte care nu pot avea o
desfăşurare în timp şi spaţiu.
-Infracţ de obicei au ca elem material repetarea acţiunii tipice de un număr de ori, din care să
rezulte săvârş faptei din obicei/ca îndeletnicire. deoarece actele săvârşite sunt licite până la acumular
nr suficient de repetări din care să rezulte îndeletnicirea. Comiterea mai multor acte care învederează
obişnuinţa face ca infracţiunea să se consume.

Datorită specific elem subiectiv infracţ, tentativa nu este posibilă: - Infracţ din culpă la care nu există o
rezoluţie infracţională, nici reprezentarea unei desfăşurări în timp şi spaţiu, nu se poate vorbi de o
punere în executare hotărârii săvârşi infracţ. Activitatea infracţională efectuată din culpă devine
periculoasă prin rezultatul său, deci prin consumare. Nici în cazul culpei cu prevedere, deoarece
făptuitorul îşi reprezintă rezultatul socialm per ca imposibil în cazul dat, fiind convins că rezultatul nu
se va produce, de aceea nu se poate susţine că trece la realizarea lui. Tentativa pp existenţa unei
hotărâri de a comite infracţ,. In cz culpei din neglijenţă, tentativa nu este posibilă deoarece agentul
are în reprezentarea sa un alt rezultat decât cel care s-a produs efectiv. Acest rezultat a fost ceva
neprevăzut deşi previzibil pentru subiect (acesta trebuia şi putea să-l prevadă). Exclusă la infracţ
intenţie depăşită - rezultatul mai grav se produce din culpa agentului. Rezult nu este prevăzut de
agent deci acesta nu încearcă să-l producă. Conduita agentului nu poate fi evaluată decât în raport
cu infracţiunea de bază.
-Infracţ praeterintenţionate la care rezultatul mai grav produs din culpă; deşi a acţionat cu
intenţie, făptuitorul nu a acţionat în baza unei hotărâri de a produce rezultatul mai grav, acesta a
depăşit intenţia sa. latura subiectivă infracţ praeterintenţionate are o structură complexă întrucât
forma de vinovăţie mixtă şi se formează prin unirea intenţiei cu culpa. Daca primum delictum rămâne
numai o încercare, avem o tentativă la infracţ intenţionată. Când, se pune în executare hotărârea de a
comite fapta intenţionată (primum delictum) dar urmarea specifică acesteia nu are loc, în schimb se
produce un rezultat mult mai grav, dar pe care făptuitorul l-a prevăzut, nu l-a acceptat sperând fără
temei că nu se va produce ori nu l-a prevăzut deşi putea şi trebuia să-l prevadă, suntem în prezenţa
infracţiunii praeterintenţionate în forma consumată.
art. 35.2 NCP, infracţ complexă când în conţinutul său intră, ca elem constitutiv/circumstanţial
agravant, o acţ/inacţ care constituie prin ea însăşi o faptă prev lg pen; cuprinde în conţinutul său
simplu/agravat acţ/inacţ caracteristică unei alte fapte prev de lg pen, incriminată separat.
Integrarea conţinutului infracţ absorbite în infracţ absorbantă imprimă infracţ complexe caracterul de
unitate, interdependenţa şi condiţionarea reciprocă a componentelor sale atribuie acesteia o structură
unitară şi un pericol social propriu, mai ridicat decât acela al infracţ absorbite. infracţ complexă
constituie unitate legală de infracţ, fapta absorbită şi cea absorbantă îşi pierd individualitatea, chiar
dacă sunt susceptibile de încadrări juridice diferite. Acţ/inacţ componente infracţ complexe nu au, de
regulă, aceeaşi însemnătate, aceeaşi valoare, una dintre ele constituind acţiunea princip (acţiunea
scop) care are importanţă primordială pt caracterizarea infracţ complexe, cealaltă const acţ mijloc.
art. 36.3 NCP, infracţ complexă săvârş intenţie depăşită, dacă s-a produs numai rezultatul mai grav al
acţiunii secundare, sancţionează cu pedeapsa prev lg pentru infracţ complexă consumată

Infracţiunea - fapt consumat. =forma tipică/perfectă infracţ raport cu fazele desfăş activit infracţ. În
momentul consumării infracţ se realiz finalizarea deplină a hotăr infracţion iniţiale şi atingerea scop
urmărit de făptuitor prin desfăşurarea întregii activităţii infracţionale. se realizează integral latura
obiectivă, există o concordanţă perfectă cu latura subiectivă formată încă în momentul hotărârii
infracţionale. Infracţ consideră săvârşită în forma consumată at când activit infracţională a dus la
producerea rezultat infracţ urmărit, prezintă toate condţ cerute lg pt existenţa infracţ în configuraţia
tipică a acesteia.
Momentul consumării infracţ - fapte incrimin lg pen reprez numai acţiuni; creează stare de pericol,
primejdie pentru obiectul respectiv – infracţ pericol/formale.
Fapte incrim lg pen reprez acţiuni şi au anum- infracţ rezultat sau materiale. Infracţ se consumă în
momentul în care fapta săvârşită produce rezultatul tipic, necesar, potrivit legii, pentru existenţa
infracţ în forma tip a acesteia.
Rezultatul faptei poate avea forma stări pericol, forma vătămări materiale, forma consumare a infracţ
este diferită, infracţ formale/materiale. infracţ formale consumarea loc at când efectuat în întregime
acţiunea ce constituie element material infracţ. În acest moment produce şi starea pericol constituie
rezultatul în forma specifică a acestor infracţiuni. Infracţ materiale, pentru consumarea infracţ nu este
suficientă desfăşur integrală acţiunii, necesar să se producă vătămarea materială care constituie
rezultatul cerut de lege pentru existenţa infracţ. momentul consumării infracţ este momentul
producerii rezultatului, care este de regulă acelaşi cu momentul terminării acţiunii.
Stabilirea moment consum infracţiunii relevanţă - faptele care ajung până în momentul consumării
prezintă periculozitate socială deosebită, împotriva lor tre luate măsuri represive adecvate. Infracţ
consumate parcurg toate fazele infracţ. La aceste infracţ se ia în considerare numai faza ultimă, faza
consumării. Celelalte faze se absorb în faza consumării. Chiar dacă, la un moment dat, s-a realizat
numai tentativa şi apoi făptuitorul reia şi duce activitatea până în faza consumării, se va socoti tot
forma infracţiunii consumate.
Determinarea moment consum infracţ, stabilirea datei săvârş infracţ prezintă interes pt soluţionarea
probl în reglementarea raport dr pen. Prescripţia răspund pen începe să curgă din momentul consum
infracţ şi nu mai devreme. În cz infracţ calificate, cum consumarea se consideră terminată în
momentul în care s-au produs urmări mai grave, prescripţia începe să curgă din acest moment.
Amnistia legată tot de momentul consum infracţ. Dacă se acordă amnistie pt infracţ săvârşite până la
o anum dată, va opera numai pt infracţ consumate până la acea dată.
Aplicarea lg pen depinde de moment consum infracţ. Dacă o faptă a început sub lg veche dar se
consumă sub legea nouă, se va aplica legea nouă.

Infracţiunea – fapt epuizat. Momentul consumării este momentul final al producerii rezult social
peric. Uneori după moment consum faptei apar urmări noi, prin amplificarea rezult produs iniţial, prin
continuarea activit infracţ. Infracţ fapt epuizat formă derivată, atipică, caracteriz prin producerea, după
moment consumi faptei, a unor urmări noi. Aceste urmări posterioare continuă să se producă până la
un anum moment ulter, numit moment epuizării faptului, nicio evoluţie rezult nu mai este posibilă.
Categoriile de infracţiuni susceptibile de forma fapt epuizat – infracţ continue, continuate,
progresive şi de obicei. La toate aceste categorii de infracţiuni, există pe lângă un moment al
consumării, şi un moment al epuizării faptului.
Infracţ continuă ca infracţ fapt epuizat. Infracţ continue caracteriz prin prelungirea în timp a însăşi
acţiunii/inacţiunii ce constituie elemen material infracţ. Această prelungire în timp a elementului
material are loc şi după atingerea moment consumării, după o oarecare durată a acţiunii/inacţiunii şi
după producerea rezultatului social, durează până când un act contrar celui iniţial pune capăt stării
infracţionale. Infr lipsire de libertate în mod ilegal art.205 NCP se consumă când pers lipsită de
libertate în mod ilegal şi se epuizează când victima a fost pusă în libertate.
Infr continuată ca infracţ fapt epuizat. Infracţ este continuată când pers săvârş la diferite intervale de
timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv, acţiuni/inacţiuni care
prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni. (art. 35 alin. 1 NCP) Infracţ în forma ei tipică,
se consumă în moment consumării primei acţiuni/inacţiuni, iar săvârşirea celorlalte reprezintă o
amplificare atât a activit infracţ, cât şi a rezult iniţial. Amplificarea durează până în moment săvârş
ultimei acţiuni/inacţiuni, acesta fiind considerat momentul epuizării faptului.
Infracţ progresivă ca infracţ fapt epuizat. Infracţ progresive caracter prin producerea de noi urmări,
după ce s-a realizat conţinutul unei anum infracţ. Amplificarea progresivă a rezultat iniţial poate fi atât
de însemnată încât să corespundă conţinut unei infracţ mai grave în care se absoarbe faptul iniţial.
infracţ loviri/vătămări cauzatoare de moarte (art. 195 NCP) săvârş urma amplificării progresive a unei
urmări iniţiale produsă prin loviri/alte violenţe (art. 193 NCP), prin vătămate corporală (art. 194 NCP).
Există pe lângă moment consumării marcat prin producerea rezultatului iniţial caracteristic unei
infracţiuni mai puţin grave, şi un moment al epuizării care marchează încetarea definitivă a agravării.
Infracţ de obicei ca infracţ fapt epuizat. Infracţ de obicei caracteriz prin aceea că element material se
realiz prin săvârş mai multor acte de acelaşi fel. Infracţ se consumă după ce actele s-au repetat şi au
dat caracterul de obişnuinţă sau îndeletnicire şi se epuizează când activitatea infracţională a încetat.
Toate consecinţele priv aplicarea lg pen în sancţion făptuit se raportează la momentul epuizării.
art. 154.2-4 NCP, în materia prescripției răspund pen și a moment de la care încep să curgă termene
prescripție ,,Termenele prev încep să curgă de la dt săvârş infracţ. În cz infracţ continue termenul
curge de la data încetării acţiunii/inacţiunii, în cz infracţ continuate, de la data săvârş ultimei
acţiuni/inacţiuni, iar în cz infracţ de obicei, de la data săvârş ultimului act. În cz infracţ progresive,
termenul începe să curgă de la data săvârşirii acţiunii/inacţiunii şi se calculează în raport cu
pedeapsa corespunzătoare rezultatului definitiv produs. În cz infracț contra libertăţii şi integrităţii
sexuale, săvârşite faţă de un minor, termenul începe să curgă de la data la care acesta a devenit
major. Dacă minorul decedat înainte de împlinirea majorat, termenul începe să curgă de la data
decesului.