3. Activitatea preventiva in M.

Tipurile de prevenție, scopurile și mijloacele lor de realizare

acțiuni asupra individului, examene medicale de bilanț,

identificarea și combaterea factorilor de risc interni,
asigurarea optimă a nevoilor, respectarea igienei personale,
stil de viață corespunzător, prevenția specifică, efectuarea
Prevenirea vaccinărilor, cultivarea factorilor sanagenici, educația
Prevenția primară
apariției bolilor sanitară, acțiuni asupra mediului, controale igienice, anchete
epidemiologice, combaterea factorilor patogeni, combaterea
factorilor de risc externi, respectarea igienei mediului,
combaterea poluării, respectarea igienei muncii, combaterea
noxelor, educație sanitară

Prevenția secun- Depistarea pre- examene medicale de bilanț, identificarea factorilor de risc,
dară coce a bolilor stabilirea grupelor de risc, sesizarea semnelor minime de
boală, confirmarea paraclinică, organizarea acțiunilor de
screening, educație sanitară

examene medicale de bilanț, depistarea precoce a bolii,

inițierea tratamentului corespunzător, educația terapeutică a
Prevenirea com- bolnavului, supravegherea tratamentului, combaterea
Prevenția terțiară
plicațiilor factorilor de risc, sesizarea în timp util a modificărilor,
evaluarea evoluției bolii, reconsiderarea tratamentului,
recuperarea bolnavului

Preventia primara
Pentru a putea preveni apariția bolilor, mf ar trebui să știe mai întâi care sunt factorii patogeni
și factorii de risc, care ar putea produce anumite boli, iar apoi să cunoască problemele
concrete ale pacientului care ar trebui rezolvate pentru a putea preveni apariția anumitor boli.
Pentru a putea realiza o prevenție primară eficientă, mf trebuie să știe că unele boli, așa cum
este cazul mongolismului, al sindromului Marfan, al fenilcetonuriei, al galactozemiei și al
hemoftliei, pot să fie produse de factori genetici. Alte boli, așa cum ar fi traumatismele,
arsurile și carențele, pot să fie produse de factori de mediu. Iar alte boli, așa cum ar fi diabetul
zaharat, hipertensiunea arterială și schizofrenia, sunt produse atât de factori genetici cât și de
factori de mediu, care se intrică în diferite grade.
De aceea pentru a realiza o prevenție primară eficientă, mf va trebui să acționeze atât asupra
individului, cât și asupra familiei și asupra mediului în care aceasta trăiește.
1.Acțiuni de prevenire asupra individului
a.Acțiunile nespecifice
Educația pentru sănătate
 Acțiunile nespecifice care se adresează individului ar trebui să începă de obicei cu
educația pentru sănătate Fiecare individ trebuie să știe că sănătatea nu este un bun
câștigat odată pentru totdeauna, ci dimpotrivă, ca este un bun care se câștigă sau se
pierde în fiecare zi. Fiecare individ trebuie să știe că organismul uman are anumite
limite și anumite nevoi și că nerespectarea acestor limite și nevoi duce, în mod
inevitabil, la apariția unor boli. De aceea fiecare individ trebuie să aibă cunoștințe
generale, de igiena corporală, de igiena alimentației, de igiena locuinței, de igiena
mediului, de prevenirea bolior infecțioase, de combatere a factorilor de risc
 Fiecare individ ar trebui să știe care sunt nevoile și limitele sale. Fiecare individ ar
trebui să știe că organismul uman este un sistem deschis care trebuie să-și ia din
mediul înconjurător substanțele plastice, energetice și informația de care are nevoie.
De aceea fiecare individ ar trebui să știe ce ar trebui să mănânce pentru a-și putea
satisface nevoile sale în funcție de vârstă, de sex, de profesiune, de condițiile de viață
 Fiecare individ ar trebui să știe care sunt limitele până unde poate solicita sau
suprasolicita organismul său. Pentru că chiar dacă unele boli sunt produse de niște
factori infecțioși, așa cum se întâmplă în cazul tuberculozei, apariția lor este
favorizată de anumite carențe alimentare, de suprasolicitarea profesională, de o
locuință necorespunzătoare, de un stil de viață necorespunzător .
 De aceea, educația pentru sănătate ocupă un loc deosebit în activitatea mf. El poate
desfășura această activitate în cadrul unor discuții individuale, a unor convorbiri cu
grupuri mai mici sau mai mari de indivizi, a unor lecții cu elevii, a unor prelegeri, a
unor conferințe, a unor articole, broșuri, postere.
 Cea mai eficeientă educație pentru sănătate este cea care se referă la cazuri concrete
din mediul de viață al indivizilor respectivi. In fiecare zi, în cadrul discuțiilor cu
pacienții sau cu rudele lor, mf are ocazia să abordeze anumite teme de educație pentru
sănătate. Așa spre exemplu în cadrul unor vizite la domiciliu, mf are ocazia să
abordeze problema consumului de lipide, a fumatului, a sedentarismului, a obezității.
 In cazul în care într-o colectivitate predomină anumite boli, așa cum ar fi hepatita,
gripa sau dizenteria, mf are ocazia să atragă atenția aspura lor.
 Printr-o educație sanitară susținută, mf trebuie să facă în așa fel încât să-l atragă pe
pacient la îngrijirea propriei sale sănătăți.
 Factorii care influențează conținutul educației sanitare
Vârsta la preșcolari, însușirea deprinderilor de igienă personală la școlari, însușirea
normelor de igienă școlară, igiena alimentației, călirea organismului, exercițiul
fizic, odihna activă la tineri, evitarea fumatului, a consumului de alcool și de
droguri, igiena sexuală, prevenirea bolilor cu transmitere sexuală, adoptarea unui
stil de viață sanogenetic, la tinerii căsătoriți, igiena sexuală, sarcina, normele
igienico-sanitare care trebuie respectate în timpul sarcinii, îngrijirea copilului, la
adulți, evitarea factorilor de risc, alimentația rațională, evitarea excesului de lipide
saturate, evitarea fumatului, a consumului excesiv de alcool, a sedentarismului,
adoptarea unui stil de viață sanogenetic, la bătrâni, combaterea factorilor de risc,
abandonarea fumatului și a consumului excesiv de alcool, depistarea și tratamentul
corect a bolilor cronice, în vederea prevenirii complicațiilor

Profesia la muncitorii din sectorul alimentar, însușirea normelor de igienă alimentară,

privind manipularea, transportarea și păstrarea diferitelor alimente, prevenirea
bolilor care ar putea fi transmise de alimente, la muncitorii din secții cu noxe,
respectarea normelor de protecție a muncii, efectuarea controalelor medicale
periodice

Bolile existente educația terapeutică a bolnavului privind etiologia bolii respective, manifestările ei
clinice, posibilitățile de confirmare paraclinică, posibilitățile de tratament ale bolii,
obiectivele terapeutice, modul de administrare a medicamentelor, eventualele
reacții adverse, importanța controlului medical periodic

Grupa de risc la bolnavii cu risc cardiovascular crescut se face educația sanitară privind
combaterea factorilor de risc și prevenirea bolilor respective, la bolnavele cu risc
de cancer de sân, se face educația sanitară privind combaterea factorilor de risc și
prevenirea cancerului de sân

Nivelul cultural adaptarea educației sanitare la nivelul cultural și de înțelegere a pacientului

respectiv, folosirea unor expresii simple și clare, conștientizarea pericolului pe care
îl reprezintă factorii de risc și factorii patogeni, se va insista asupra pericolului pe
care îl reprezintă fumatul, consumul de alcool, consumul de droguri, excesul
caloric și sedentarismul pentru sănătatea omului contemporan

Așa spre exemplu, educația sanitară a copilului mic se va referi mai ales la însușirea
noțiunilor și deprinderilor de igienă personală, așa cum ar fi spălatul pe mâini, alimentația
igienică, spălatul pe dinți, baia, pieptănatul, prevenirea accidentelor, joaca și altele.
Educația sanitară a tânărului se va referi mai ales la respectarea măsurilor de igienă
personală, la alimentația corectă, la stilul de viață sanogenetic, la pericolul fumatului, al
alcoolului și a drogurilor asupra sănătății, la respectarea măsurilor de igienă sexuală, la
evitarea bolilor cu transmitere sexuală, la practicarea exercițiului fizic, la călirea
organismului și așa mai departe.
Educația sanitară a gravidei se va referi mai ales la probleme de reproducere, la semnele de
sarcină, la eventualele tulburări ale sarcinii, la factori de risc care pot influența evoluția
sarcinii, la evitarea fumatului, a consumului de alcool, a consumului de droguri și de
medicamente, la evitarea bolilor infecțioase, la importanța controalelor prenatale, la
importanța investigațiilor paraclinice, la importanța concediului prenatal, la pregătirea pentru
naștere la îngrijirea nou-născutului, la importanța alimentației la sân a copilului .

Combaterea factorilor de risc interni

 Fiecare individ se naște cu o anumită zestre genetică, care poate să-i confere o
anumită rezistență, sau dimpotrivă o anumita predispoziție pentru anumite boli.
Prezența antigenelor HLA în unele boli poligenice

B8. DR3 miastenia gravis tircotoxicoza boala Addison dermatita

herpeti formă sindromul Sjogren hepatita cronici
lupusul eritematos sistcmic

B27 spondilita anchilozantă sindromul Reiter uveita

anterioară
DR4. DRJ, (B8. 13) diabet zaharat tip 1
DR4 artrita rcumatoidă
AJ. BI4 hemocromatoza
DfU scleroza multiplă
B5 Sindromul Bchcet

Studiile populaționale au arătat că sănătatea depinde într-un procent de 30% de factorii

bilogici, într-un procent de 30% de factorii de mediu și de 40% de stilul de viață.
De aceea factorii de risc au o importanță foarte mare în determinarea stării de sănătate a
individului. Așa spre exemplu, peste 60% din cancerele pulmonare apar la fumători. De
asemenea fumatul poate contribui la apariția infarctului de miocard. Desigur că nu toți
indivizii care fumează fac infarct de miocard. Dar infarctul de miocard apare de opt ori mai
frecvent la indivizii care fumează. Același lucru se poate spune și depre sex sau despre vârstă,
care sunt niște particularități normale și inevitabile, dar care pot reprezenta niște factori de
risc, bărbații fiind mai predispuși la atreoscleroză, iar femeile la osteoporoză.
Pentru a putea realiza o prevenție primară eficientă, MF trebuie să descopere nu numai
factorii patogeni, ci și factorii de risc interni. De remarcat ca unii factori de risc sunt
influențabili, iar alții sunt neinfluențabili. Așa spre exemplu, noi nu vom putea influența
sexul, vârsta sau antecedentele heredocolaterale ale unui individ. Dacă părinții unui individ
au murit de infarct miocardic, aceste antecedente vor rămâne un factor de risc neinfluențabil.
Dar vom putea influența alți factori de risc, așa cum ar fi obezitatea, fumatul, consumul
exagerat de alcool, sau de lipide animale. De aceea în prevenția primară va trebui să acordăm
o importanță deosebită factorilor de risc și mai ales celor care ar putea fi evitați.
In cadrul activității sale curente, MF poate descoperii o sumedenie de factori de risc. Cu
ajutorul anamnezei și al examenului obiectiv, MF poate face o primă apreciere a factorilor de
risc, putând întocmi chiar o riscogramă a individului respectiv. Având în vedere sexul, vârsta,
teansiunea arterială , colesterolemia și stilul de viață,
Dacă un bărbat de 70 de ani care este fumător, are tensiunea arterială sistolică de 180 mm Hg
și o colesterolemie de 300 mg, atunci riscul lui de avea un eveniment coronarian este mai
mare de 40%. Dacă la acești factori se mai adaugă și antecedentele personale și
heredocolaterale, precum și diabetul zaharat, obezitatea, microalbuminemia, retinopatia și
trigliceridele atunci riscul poate fi apreciat și mai bine.
Prin combaterea hipercolesterolemiei, a HTA, a fumatului și a sedentarismului, în unele țări
s-a reușit reducerea cu 50 % a mortalității prin boli cardiovasculare și cu 45 % prin cancer.
Deoarece unele boli, cum ar fi diabetul zaharat și hipertensiunea arterială pot fi factori de risc
pentru alte boli, așa cum ar fi cardiopatia ischemică, de multe ori prevenția primară se intrică
foarte mult cu prevenția secundară și terțiară. Atunci când mf caută să combată fumatul,
consumul excesiv de alcool și sedentarismul, el face o pevenție primară. Atunci când
combate hipertensiunea arterială și diabetul zaharat, care reprezintă factori de risc pentru car-
diopatia ischemică, cl face în același timp și o prevenție primară și o prevenție secundară.
Pe lângă factorii de risc cardiovascular mai există o serie întreagă de factori de risc
obstetrical, care pot să influențeze evoluția normală a sarcinii de factori de risc care pot
influența apariția cancerului de col uterin, a can¬cerului de sân și așa mai departe.
Așa spre exemplu, apariția cancerului de sân poate fi influențată de rasă, el apărând mai
frecvent la rasa albă decât la rasa neagră, de vârsta mai înaintată a femeii, de antecedentele
heredocolaterale, el fiind de 4 ori mai frecvent la femeile ale căror mame au avut cancer de
sân, de apariția precoce a menarhei, sub 12 ani, de instalarea târzie a menopauzei, peste 50 de
ani, de numărul de nașteri, el fiind mai frecvent la nulipare, de vârsta la care au avut sarcina,
el fiind mai frecvent la femeile care au fost însărcinate peste 35 de ani, de existența unei
displazii mamare, de consumul crescut de lipide, de administrarea de estrogeni, de consumul
crescut de alcool, de expunerea excesivă la razele solare, de mutațiile genelor BRCA1 șî
BRCA2, la 85% dintre femile cu cancer de sân fiind găsite mutații ale acestor gene .
Factorii de risc implicați în etiopatogenia cancerului de sân
1 Rasa albă
2 Vârsta mai avansată
3 Antecente hercdo-colaterale pozitive
 4 Apariția precoce a menarhei
5 Instalarea tărzie a menopauzei
6 Nuliparitatea
7 Sarcina târzie
8 Administrarea de estrogeni
9 Displazia mamară
10 Consumul crescut de lipide
II Consumul dc alcool
12 Expunerea la razele ultraviolete
13 Mutațiile genelor BRCA1 și BRCA2

b. Actiuni de prevenire specifică

Acțiunile de prevenire nespecifică pe care mf le întreprinde asupra individului se completează
de obicei cu o scrie de acțiuni de prevenire specifică, așa cum sunt vaccinările, administrarea
de vitamina D pentru prevenirea rahitismului, de fier pentru prevenirea anemiei fcriprive și
altele.
Vaccinările urmăresc realizarea unei imunizări specifice împotriva unor boli infecțioasc, mai
ales la acei indivizi, sau grupuri de indivizi, care prez¬intă o receptivitate crcsută față de
boala respectivă.
După cum se știe imunitatea față de o boală infecțioasâ se poate obține în mod activ, prin
contractarea bolii, sau prin vaccinare, sau în mod pasiv, prin injectarea dc seruri imune sau de
imunoglobulirie.

Principalele vaccinuri existente și căile lor de administrare

Tuberculoza i.d.*
—poliomielita (virus viu atenuat) oral
-poliomielita (virus omorât) s.c.**/i.m.***
Tetanos i.m./profund s.c.
Difterie i.m./profund s.c.
Tușea convulsivă s.c./i.m.
Rujeola i.m./s.c.
Hepatita B i.m./s.c./i.d.
Hepatita A i.m./s.c.
Rubeola s.c.
Parotidita i.m./s.c.
Gripa (cu virus omorât) s.c./i.m.
Infecții cu H. influenzae b i.m./s.c.
Adenoviroze (cu virus viu atenuat/omorât) oral/s.c.
Infecții cu pneumococ i.m./s.c.
" Febra tifoidă, paratifoidă A și B s.c./i.m.
Febra tifoidă (cu agenți vii atenuați) oral
Dizenteria bacilară (cu agenți vii atenuați) oral
Holeră cu vibrioni omorâți s.c./i.m.
Holeră cu vibrioni vii atenuați oral
Infecții cu rotavirusuri oral/s.c.
Rabie i.d./s.c.
Antrax i.m.
Pestă s.c./i.m.
Tifos exantematic s.c./i.m.
Meningita meningococică s.c./i.m.
Encefalita japoneză i.m./s.c.
Febra galbenă S.C.
antipapiloma virus (HPV) s.c.

Calendarul vaccinărilor obligatorii în funcție de vârsta copilului

naștere BCG, HB1

2 luni DTP1, VPOT, HB2
4 luni DTP2, VPOT
6 luni DTP3, HB3, VPOT
9-11 luni ROR
12 luni DTP, VPOT
30-35 luni DTP
7 ani DT, ROR
9 ani VPOT, HB
14 ani BCG, DT

In afara vaccinărilor obligatorii, se pot efectua și o serei de vaccinări opționale, așa cum ar fi
vaccinul inluenzae tip b (Hib), care se va administra la 2,4,6, luni și un rapel la 12 luni.
Vaccin ativaricelos care se administrează a între 1-12 ani. Vaccinul antihepatitic A care se
administrează la 1 an și 9 luni cu un rapel la 6 luni. Vaccinul antipneumococic între 2 luni și
la 2 ani. Vaccinul antimeningococic între 2 luni și 2 ani. Vaccinul antipolioma virus (HPV),
pentru prevenirea cancerului de col uterin, care se administrează la fetițe după vârsta de 9 ani,
în 3 doze, într-un interval de 6 luni, 0,2 și 6 luni.
Dar în afară de vaccinări, mf poate recurge și la alte mijloace specifice de prevenire, așa cum
ar fi sterilizarea unor purtători. Se poate întâmpla foarte des să întâlnim purtători sănătoși de
bacili dizenteriei, de bacili tifici, sau de streptococ beta-hemolicic cărora să li se aplice un
tratament specific cu antibiotice pentru a preveni răspândirea infecției și apariția unor boli,
așa cum se întâmplă în reumatismul poliarticular acut.
In afară de prevenirea specifică a bolilor contagioase, mf poate recurge și la prevenirea
specifică a unor boli necontagioase, așa cum ar fi prevenirea rahitismului prin administrarea
de vitamină D, la prevenirea gușei endemice tireopate prin adimistrarea de iod sau a anemiei
feriprive la gavide sau la copiii în creștere, prin administrarea de fier

2. Acțiuni preventive asupra familiei

a. Factorii genetici
 Am văzut că factorii genetici pot duce la apariția unor boli genetice. Modificările
genetice pot duce la apriția unor anomalii cromozomiale, așa cum ar fi trisomia 21,
sindromul Klinefelter, sindroamele XXX și XYY, la apariția unor tulburări
mogenice, așa cum ar fi rinichiul polichistic și neurofibromatoza, la apriția unor
tulburări recesive autosomale, așa cum ar fi cistinuria și fenilcetonuria, la apariția
unor tulburări legate de cromosomul X, așa cum ar fi hemofilia, dar și la apariția unor
tulburări poligenice, în care factorii genetici se întrepătrund cu factorii de mediu, așa
cum se întâmplă în diabetul zaharat, în poliartrita reumatoidă și în schizofrenie.
 De aceea mf trebuie să descopere tulburărilor genetice și să ia măsurile
corespunzătoare de prevenire, prin intermediul sfatului genetic și a consultului
prenatal, spre exemplu. De asemenea, el trebuie să combată modificarea factorilor
genetici, de către radiațiile ionizante, substanțele teratogene, sau infecțiile virotice,
care ar putea afecta informația genetică.

b.Modul de alimentație
 Alimentația face parte, alături de aer, de apă, de îmbrăcăminte de locuință și de
informație, dintre nevoile fundamentale ale ființei umane. De aceea omul a devenit un
sistem deschis care întreține un permanent schimb de substanțe, de energie și de in
formații cu mediul în care trăiește. Sănătatea omului depinde de aceste schimburi de
sub¬stanțe plastice și energetice. Carența sau excesul unor substanțe plastice sau
energetice pot fi dăunătoare, și deoarece alimentația omului se face de obicei în
familie, mf trebuie să acorde o importanță deosebită modului în care se alimentează
familia respectivă. Dacă alimentele sunt pastrate în condiții igienice, dacă alimentația
satisface nevoile calorice, plastice și energetice ale tuturor membrilor familiei în
 funcție de vârstă și de activitatea depusă. Dacă ea este dezechilibrată, dacă predomină
anumite principii alimentare, așa cum ar fi lipidele animale, dacă ritmul și orele de
alimentație sunt corespunzătoare.

c.Condițiile de locuit
 Deoarece locuința îi oferă omului nu numai un microclimat corespunzător, ci și locul
de odihnă, de relaxare și de petrecere a timpului liber, locuința joacă și ea un rol
deosebit în sănătatea omului și daca nu satisface anumite condiții, așa cum ar fi
suprafața, sau un confort termic corespunzător, ci dimpotrivă este poluată chimic și
sonor, este infestată cu diferite microorganisme, cu insecte sau cu rozătoare, atunci ea
ar putea dăuna sănătății individului.
 De aceea mf, care efectuează deseori vizite la domiciliul pacientului, va trebui să
aprecieze condițiile de locuit, modul în care se face aprovizionarea cu apă, modul în
care se face evacuarea reziduurilor și microclimatul pe care ea îl realileazâ.

d.Stilul de viată
 Nu numai la individul izolat, ci și în familie se pot întâlni obiceiuri
necorespunzătoare, așa cum ar fi consumul excesiv de alcool, fumatul, consumul
excesiv de sare, consumul excesiv de lipide, prepararea necorespunzătoare a hranei,
nerespectarea orelor de odihnă și așa mai departe. Iar mf are obligația de a sesiza
aceste obiceiuri necorespunzatoare și de a pleda pentru un stil de viață cât mai
sanogenetic.

e.Acțiuni preventive aspura mediului

 Deoarece sănătatea omului depinde foarte mult de mediul în care trăiește, pentru a
putea realiza prevenția primară, mf trebuie sa acționeze de multe ori și asupra
mediului înconjurător.
 Am văzut că unele boli sunt determinate de factori genetici, iar altele de factorii de
mediu. O serie întreagă de factori fizici, așa cum ar fi radiațiile, zgomotul, presiunea
și temperatura, de factori chimici, așa cum ar fi plumbul, siliciul, cadmiul, detergenții,
hidrocarburile policiclice, și pesticidele, de factori biologici așa cum ar fi virusurile,
bacteriile, paraziții și cipercile, sau de factori sociali așa cum ar fi aglomerările
urbane, stresul psihosocial, șomajul și sărăcia, pot să producă anumite îmbolnăviri. De
aceea pentru a putea realiza o prevenție eficace, MF trebuie să se adreseze și
mediului. El nu trebuie să uite că omul trăiește împreună cu celelalte animale într-un
eco-sistem, care este format dintr-un anumit mediu de viață, denumit habitat și dintr-o
mulțime de plante și de animale, care formează biocenoza.
 De-a lungul istoriei sale, omul a schimbat mediul său de viță, introducând o mulțime
de elemente artificiale, care au contribuit la îmbunătățire condițiilor sale de viață, dar
 care au dus și la apariția unor probleme foarte complicate, așa cum ar fi poluarea și
diferitele dezechilibre ecologice.
 Deși nu se va substitui igienistului, mf trebuie să acorde o importanâ deosebită
mediului înconjurător și mai ales mediului familial, din locuința și din gospodăria
pacientului.
 In aprecierea calității mediului, mf poate apela la observația directă, la metodele
organoleptice, fizice, chimice și biologice. Astfel, cu ajutorul văzului se poate face o
primă apreciere a locuinței, a calității apei, aerului și a hranei. Pentru aprecieri mai
exacte, el va putea apela însă la metode fizice (termometrie, radiometrie și
fotometrie), chimice (colorimetriE, polarografie, cromatografie și spectografie) și
biologice (determinări de virusuri, bacterii și paraziți).

Prevenția secundară

1.Depistarea precoce în cadrul consultațiilor curente

Pentru a putea depista cât mai precoce apariția unor boli, mf trebuie să dea dovadă de un
simț clinic deosebit. El trEbuie să țină seama nu numai de semnele clinice, ci și de prezența
factorilor de risc.
Așa spre exmplu, pentru depistarea precoce a aterosclerozei, care poate începe încă din
copilărie, este necesară mai întâi descoperirea factorilor de risc, așa cum sunt antecedentele
heredo- colaterale, excesul de lipide animale, sedentarismul, fumatul și stresurile psihice. Și
pentru că boala evoluează o perioadă foarte îndelungată fără nici o simptomatologie clinică,
după sesizarea factorilor de risc, mf trebuie să recurgă la investigațiile paraclinice
corespunzătoare, așa cum ar fi colesterolemia, trigliceridele și electrocardiograma, pentru
descoperirea unor tulburări cardiace latente. Dacă se descoperă prezența unor factori de risc,
atunci se va suspecta diagnosticul de atroscleroză chiar și înaintea apariției semnelor clinice.
Același lucru se poate spune și despre depistarea precoce a cancerului și a altor boli în
care factorii de risc joacă un rol deosebit.
In acest sens, nu trebuie uitat că mf vede într-un an între 40-60%, iar în trei ani peste
90% din pacienții săi. Și atunci când pacientul vine pentru o boală manifestă, el poate fi
investigat și pentru o altă boală latentă. Așa spre exemplu, dacă mf dispune de teste simple
pentru depistarea glicemiei sau a glicozuriei, el le poate aplica tuturor pacienților săi
indiferent de suferințele pe care le acuză.
In orice caz, mf dispune de metode simple pentru depistarea precoce a hipertensiunii
arteriale, a diabetului zaharat, a surdității, a cancerului de sân, a can-cerelor cutanate și în
felul acesta el poate îmbina activitatea curativă cu activitatea preventivă.

2.Depistarea precoce prin intermediul examenelor de bilanț

 Pentru depistarea precoce a bolilor, MF trebuie să se adreseze nu numai omului bolnav,
ci și omului sănătos, sau omului aparent sănătos, care nu acuză nici o simptomatologie, dar
care ar putea avea totuși o boală cronică cu evoluție asimptomatică. și acest lucru se poate
face atât în cazul consultațiilor curente, cât și cu ajutorul controlului periodic sau al screeng-
ului unoi grupe de populație cu risc crescut, așa cum ar fi indivizii care lucrează în condiții cu
noxe, sau cu antecedente favorizante.
Așa spre exemplu, pacienții care lucrează în secții de sinteză a unor substanțe chimice
nocive, în secții de vopsitore, sau în secțiile de turnătorie, cu praf de siliciu, vor fi controlați
periodic pentru a depista în timp util apariția unor tulburări.

3.Depistarea precoce prin intermediul screening-ului

Scriningul reprezintă depistarea activă în masă a unor boli, cum ar fi cancerul și
tuberculoza. Scrining-ul se adresează unor boli care au prevalență mai mare de 1%. Pentru a
efectua un sceening trebuie să dispunem de metode precise de diagnostic. Apoi este necesar
ca boala respectivă să dispună de un tratament eficace și acesta să dea rezultate cu atât mai
bune cu cât el este aplicat mai precoce
In sfârșit pentru a se putea efectua un screening trebuie să dispunem de teste
simple, ieftine și sigure. Screenin-ul se aplică de o echipă pregătită, întregii populații, în
cadrul unor campanii organizate.

4.Metode de depistare precoce

Pentru depistarea precce a diferitelor boli, mf dispune de metode clinice cu ajutorul
cărora poate depista HTA, unele forme de cancer, așa cum ar fi cancerele de piele, cancerul
de sân și cancerul de col uterin, precum și o serie de mijloace paraclinice, care sunt necesare
în depistarea preccoce a diabetului zaharat, a cardiopatiei ischemice, a cancerului pulmonar, a
cancerului gastric, a cancerului de prostată și așa mai departe.
După cum arată N. C. Stott și R. H. Davis, consultația pe care pacientul o solicită pentru
o anumită boală, reprezintă o oportunitate extraordinară pentru mf de a depista niște factori
de risc, sau niște semne minore, pentru a preveni anumite boli, sau pentru a depista precoce
alte boli.
In cadrul examenului de bilanț, mf poate descoperi o serie de boli în stadiul precoce. Așa
spre exemplu, prin inspecția foarte atentă a bolnavului, el poate descopri o exoftalmie, o gușe,
sau un cancer de piele. Prin palparea atentă, el poate descoperi un nodul tiroidian, un cancer
de sân, de rect, de anus, de ovare, de testicul, de prostată, sau un limfom. Iar cu ajutorul
investigațiilor radiologice poate descoperi un cancer pulmonar, sau un cancer gastric. Cu
ajutorul mamografiei poate descopri un cancer de sân. Prin determinarea antigenului prostatic
poate descoprei un cancer de prostată. Iar cu ajutorul examenului Babeș-Papanicolau poate
descoperi un cancer de col uterin cu ajutorul sigmoidoscopiei se poate descoperii un cancer
de colon, cu ajutorul ecografici poate descoperii un cancer de ovar.
Mijloacele de depistare precoce a unor forme de cancer
 Observație cancer de piele cancer de col uterin cancer al cavității bucale cancer tiroidian

Palparc cancer de sân cancer tiroidian cancer rectal cancer ovarian cancer de prostată
cancer al testicoiului
1 im foame

Investigații radiologice, cancer pulmonar și cancer gastric mamografie, cancer de sân testul
Babeș-Papanicolau, cancer de col uterin antigenul prostatic specific, cancer de
prostată ecografia cancer de ovar BRCA Ișt 2, cancer de sân

Prevenția terțiară
Deoarece bolile cronice au de obicei o evoluție progresivă și extensivă, atrăgând în
procesul patologic tot mai multe aparate și organe și agravând astfel starea de sănătate a
bolnavului, după ce bolile au fost depistate, se pune problema tratării corecte și a prevenirii
agravărilor și a complicațiilor. în acest sens s-au elaborat o serie de norme privind
managementul bolilor cronice, privind elaborarea planului terapeutic stabilirea obiectivelor
terapeutice, evaluarea și utilizarea resurselor materiale si umane în vederea obținerii celor
mai bune rezultate, precum și urmărirea atentă a evoluției bolnavului.
In orice caz, s-a constatat că prin îngrijirea corespunzătoare a bolnavilor cronici se
poate preveni aparaiția complicațiilor, se poate îmbunătății calitatea vieții și se poate
prelungii viața bolnavilor.
Așa spre exmplu, în cazul hipertensiunii arteriale, mf trebuie să stabilească mai întâi
diagnosticul, forma de hipertensiune arterială, esențialială sau secundară, stadiul și
tratamentul corespunzător. Dacă pacientul are cefalee occipitală, astenie fizică, amațeli,
dispnee de efort dureri precordiale, suferințe cerebrale și o tensiune arterială constant
crescută, în jur de 200/120 mm Hg, atunci este vorba de o hipertensiune arterială severă, în
stadiul II. In mod spontan, prin afectarea organelor interne, hipertensiunea evoluează pro-
gresiv spre trecerea în stadiul III, în care apar complicații cardiace, nervoase și renale. Timpul
de apariție a acestor complicații depinde însă de valorile tensiunii arteriale. De aceea tratând
corect boala, mf poate amâna apariția complicațiilor. Astfel, unele cercetări au arătat că
aplicarea unui tratament corect poate reduce cu 45% complicațiile cerebrale și cardiace ale
HTA.
Același lucru se poate spune și despre celelalte boli, așa cum ar fi ulcerul
gastroduodenal, diabetul zaharat și dislipidemiile, a căror tratare corectă poate preveni
apariția complicațiilor. In felul acesta, mf poate îmbina activitatea curativă cu activitatea
preventivă.