Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Prevenția secun- Depistarea pre- examene medicale de bilanț, identificarea factorilor de risc,
dară coce a bolilor stabilirea grupelor de risc, sesizarea semnelor minime de
boală, confirmarea paraclinică, organizarea acțiunilor de
screening, educație sanitară
Preventia primara
Pentru a putea preveni apariția bolilor, mf ar trebui să știe mai întâi care sunt factorii patogeni
și factorii de risc, care ar putea produce anumite boli, iar apoi să cunoască problemele
concrete ale pacientului care ar trebui rezolvate pentru a putea preveni apariția anumitor boli.
Pentru a putea realiza o prevenție primară eficientă, mf trebuie să știe că unele boli, așa cum
este cazul mongolismului, al sindromului Marfan, al fenilcetonuriei, al galactozemiei și al
hemoftliei, pot să fie produse de factori genetici. Alte boli, așa cum ar fi traumatismele,
arsurile și carențele, pot să fie produse de factori de mediu. Iar alte boli, așa cum ar fi diabetul
zaharat, hipertensiunea arterială și schizofrenia, sunt produse atât de factori genetici cât și de
factori de mediu, care se intrică în diferite grade.
De aceea pentru a realiza o prevenție primară eficientă, mf va trebui să acționeze atât asupra
individului, cât și asupra familiei și asupra mediului în care aceasta trăiește.
1.Acțiuni de prevenire asupra individului
a.Acțiunile nespecifice
Educația pentru sănătate
Acțiunile nespecifice care se adresează individului ar trebui să începă de obicei cu
educația pentru sănătate Fiecare individ trebuie să știe că sănătatea nu este un bun
câștigat odată pentru totdeauna, ci dimpotrivă, ca este un bun care se câștigă sau se
pierde în fiecare zi. Fiecare individ trebuie să știe că organismul uman are anumite
limite și anumite nevoi și că nerespectarea acestor limite și nevoi duce, în mod
inevitabil, la apariția unor boli. De aceea fiecare individ trebuie să aibă cunoștințe
generale, de igiena corporală, de igiena alimentației, de igiena locuinței, de igiena
mediului, de prevenirea bolior infecțioase, de combatere a factorilor de risc
Fiecare individ ar trebui să știe care sunt nevoile și limitele sale. Fiecare individ ar
trebui să știe că organismul uman este un sistem deschis care trebuie să-și ia din
mediul înconjurător substanțele plastice, energetice și informația de care are nevoie.
De aceea fiecare individ ar trebui să știe ce ar trebui să mănânce pentru a-și putea
satisface nevoile sale în funcție de vârstă, de sex, de profesiune, de condițiile de viață
Fiecare individ ar trebui să știe care sunt limitele până unde poate solicita sau
suprasolicita organismul său. Pentru că chiar dacă unele boli sunt produse de niște
factori infecțioși, așa cum se întâmplă în cazul tuberculozei, apariția lor este
favorizată de anumite carențe alimentare, de suprasolicitarea profesională, de o
locuință necorespunzătoare, de un stil de viață necorespunzător .
De aceea, educația pentru sănătate ocupă un loc deosebit în activitatea mf. El poate
desfășura această activitate în cadrul unor discuții individuale, a unor convorbiri cu
grupuri mai mici sau mai mari de indivizi, a unor lecții cu elevii, a unor prelegeri, a
unor conferințe, a unor articole, broșuri, postere.
Cea mai eficeientă educație pentru sănătate este cea care se referă la cazuri concrete
din mediul de viață al indivizilor respectivi. In fiecare zi, în cadrul discuțiilor cu
pacienții sau cu rudele lor, mf are ocazia să abordeze anumite teme de educație pentru
sănătate. Așa spre exemplu în cadrul unor vizite la domiciliu, mf are ocazia să
abordeze problema consumului de lipide, a fumatului, a sedentarismului, a obezității.
In cazul în care într-o colectivitate predomină anumite boli, așa cum ar fi hepatita,
gripa sau dizenteria, mf are ocazia să atragă atenția aspura lor.
Printr-o educație sanitară susținută, mf trebuie să facă în așa fel încât să-l atragă pe
pacient la îngrijirea propriei sale sănătăți.
Factorii care influențează conținutul educației sanitare
Vârsta la preșcolari, însușirea deprinderilor de igienă personală la școlari, însușirea
normelor de igienă școlară, igiena alimentației, călirea organismului, exercițiul
fizic, odihna activă la tineri, evitarea fumatului, a consumului de alcool și de
droguri, igiena sexuală, prevenirea bolilor cu transmitere sexuală, adoptarea unui
stil de viață sanogenetic, la tinerii căsătoriți, igiena sexuală, sarcina, normele
igienico-sanitare care trebuie respectate în timpul sarcinii, îngrijirea copilului, la
adulți, evitarea factorilor de risc, alimentația rațională, evitarea excesului de lipide
saturate, evitarea fumatului, a consumului excesiv de alcool, a sedentarismului,
adoptarea unui stil de viață sanogenetic, la bătrâni, combaterea factorilor de risc,
abandonarea fumatului și a consumului excesiv de alcool, depistarea și tratamentul
corect a bolilor cronice, în vederea prevenirii complicațiilor
Bolile existente educația terapeutică a bolnavului privind etiologia bolii respective, manifestările ei
clinice, posibilitățile de confirmare paraclinică, posibilitățile de tratament ale bolii,
obiectivele terapeutice, modul de administrare a medicamentelor, eventualele
reacții adverse, importanța controlului medical periodic
Grupa de risc la bolnavii cu risc cardiovascular crescut se face educația sanitară privind
combaterea factorilor de risc și prevenirea bolilor respective, la bolnavele cu risc
de cancer de sân, se face educația sanitară privind combaterea factorilor de risc și
prevenirea cancerului de sân
Așa spre exemplu, educația sanitară a copilului mic se va referi mai ales la însușirea
noțiunilor și deprinderilor de igienă personală, așa cum ar fi spălatul pe mâini, alimentația
igienică, spălatul pe dinți, baia, pieptănatul, prevenirea accidentelor, joaca și altele.
Educația sanitară a tânărului se va referi mai ales la respectarea măsurilor de igienă
personală, la alimentația corectă, la stilul de viață sanogenetic, la pericolul fumatului, al
alcoolului și a drogurilor asupra sănătății, la respectarea măsurilor de igienă sexuală, la
evitarea bolilor cu transmitere sexuală, la practicarea exercițiului fizic, la călirea
organismului și așa mai departe.
Educația sanitară a gravidei se va referi mai ales la probleme de reproducere, la semnele de
sarcină, la eventualele tulburări ale sarcinii, la factori de risc care pot influența evoluția
sarcinii, la evitarea fumatului, a consumului de alcool, a consumului de droguri și de
medicamente, la evitarea bolilor infecțioase, la importanța controalelor prenatale, la
importanța investigațiilor paraclinice, la importanța concediului prenatal, la pregătirea pentru
naștere la îngrijirea nou-născutului, la importanța alimentației la sân a copilului .
In afara vaccinărilor obligatorii, se pot efectua și o serei de vaccinări opționale, așa cum ar fi
vaccinul inluenzae tip b (Hib), care se va administra la 2,4,6, luni și un rapel la 12 luni.
Vaccin ativaricelos care se administrează a între 1-12 ani. Vaccinul antihepatitic A care se
administrează la 1 an și 9 luni cu un rapel la 6 luni. Vaccinul antipneumococic între 2 luni și
la 2 ani. Vaccinul antimeningococic între 2 luni și 2 ani. Vaccinul antipolioma virus (HPV),
pentru prevenirea cancerului de col uterin, care se administrează la fetițe după vârsta de 9 ani,
în 3 doze, într-un interval de 6 luni, 0,2 și 6 luni.
Dar în afară de vaccinări, mf poate recurge și la alte mijloace specifice de prevenire, așa cum
ar fi sterilizarea unor purtători. Se poate întâmpla foarte des să întâlnim purtători sănătoși de
bacili dizenteriei, de bacili tifici, sau de streptococ beta-hemolicic cărora să li se aplice un
tratament specific cu antibiotice pentru a preveni răspândirea infecției și apariția unor boli,
așa cum se întâmplă în reumatismul poliarticular acut.
In afară de prevenirea specifică a bolilor contagioase, mf poate recurge și la prevenirea
specifică a unor boli necontagioase, așa cum ar fi prevenirea rahitismului prin administrarea
de vitamină D, la prevenirea gușei endemice tireopate prin adimistrarea de iod sau a anemiei
feriprive la gavide sau la copiii în creștere, prin administrarea de fier
b.Modul de alimentație
Alimentația face parte, alături de aer, de apă, de îmbrăcăminte de locuință și de
informație, dintre nevoile fundamentale ale ființei umane. De aceea omul a devenit un
sistem deschis care întreține un permanent schimb de substanțe, de energie și de in
formații cu mediul în care trăiește. Sănătatea omului depinde de aceste schimburi de
sub¬stanțe plastice și energetice. Carența sau excesul unor substanțe plastice sau
energetice pot fi dăunătoare, și deoarece alimentația omului se face de obicei în
familie, mf trebuie să acorde o importanță deosebită modului în care se alimentează
familia respectivă. Dacă alimentele sunt pastrate în condiții igienice, dacă alimentația
satisface nevoile calorice, plastice și energetice ale tuturor membrilor familiei în
funcție de vârstă și de activitatea depusă. Dacă ea este dezechilibrată, dacă predomină
anumite principii alimentare, așa cum ar fi lipidele animale, dacă ritmul și orele de
alimentație sunt corespunzătoare.
c.Condițiile de locuit
Deoarece locuința îi oferă omului nu numai un microclimat corespunzător, ci și locul
de odihnă, de relaxare și de petrecere a timpului liber, locuința joacă și ea un rol
deosebit în sănătatea omului și daca nu satisface anumite condiții, așa cum ar fi
suprafața, sau un confort termic corespunzător, ci dimpotrivă este poluată chimic și
sonor, este infestată cu diferite microorganisme, cu insecte sau cu rozătoare, atunci ea
ar putea dăuna sănătății individului.
De aceea mf, care efectuează deseori vizite la domiciliul pacientului, va trebui să
aprecieze condițiile de locuit, modul în care se face aprovizionarea cu apă, modul în
care se face evacuarea reziduurilor și microclimatul pe care ea îl realileazâ.
d.Stilul de viată
Nu numai la individul izolat, ci și în familie se pot întâlni obiceiuri
necorespunzătoare, așa cum ar fi consumul excesiv de alcool, fumatul, consumul
excesiv de sare, consumul excesiv de lipide, prepararea necorespunzătoare a hranei,
nerespectarea orelor de odihnă și așa mai departe. Iar mf are obligația de a sesiza
aceste obiceiuri necorespunzatoare și de a pleda pentru un stil de viață cât mai
sanogenetic.
Prevenția secundară
Palparc cancer de sân cancer tiroidian cancer rectal cancer ovarian cancer de prostată
cancer al testicoiului
1 im foame
Investigații radiologice, cancer pulmonar și cancer gastric mamografie, cancer de sân testul
Babeș-Papanicolau, cancer de col uterin antigenul prostatic specific, cancer de
prostată ecografia cancer de ovar BRCA Ișt 2, cancer de sân
Prevenția terțiară
Deoarece bolile cronice au de obicei o evoluție progresivă și extensivă, atrăgând în
procesul patologic tot mai multe aparate și organe și agravând astfel starea de sănătate a
bolnavului, după ce bolile au fost depistate, se pune problema tratării corecte și a prevenirii
agravărilor și a complicațiilor. în acest sens s-au elaborat o serie de norme privind
managementul bolilor cronice, privind elaborarea planului terapeutic stabilirea obiectivelor
terapeutice, evaluarea și utilizarea resurselor materiale si umane în vederea obținerii celor
mai bune rezultate, precum și urmărirea atentă a evoluției bolnavului.
In orice caz, s-a constatat că prin îngrijirea corespunzătoare a bolnavilor cronici se
poate preveni aparaiția complicațiilor, se poate îmbunătății calitatea vieții și se poate
prelungii viața bolnavilor.
Așa spre exmplu, în cazul hipertensiunii arteriale, mf trebuie să stabilească mai întâi
diagnosticul, forma de hipertensiune arterială, esențialială sau secundară, stadiul și
tratamentul corespunzător. Dacă pacientul are cefalee occipitală, astenie fizică, amațeli,
dispnee de efort dureri precordiale, suferințe cerebrale și o tensiune arterială constant
crescută, în jur de 200/120 mm Hg, atunci este vorba de o hipertensiune arterială severă, în
stadiul II. In mod spontan, prin afectarea organelor interne, hipertensiunea evoluează pro-
gresiv spre trecerea în stadiul III, în care apar complicații cardiace, nervoase și renale. Timpul
de apariție a acestor complicații depinde însă de valorile tensiunii arteriale. De aceea tratând
corect boala, mf poate amâna apariția complicațiilor. Astfel, unele cercetări au arătat că
aplicarea unui tratament corect poate reduce cu 45% complicațiile cerebrale și cardiace ale
HTA.
Același lucru se poate spune și despre celelalte boli, așa cum ar fi ulcerul
gastroduodenal, diabetul zaharat și dislipidemiile, a căror tratare corectă poate preveni
apariția complicațiilor. In felul acesta, mf poate îmbina activitatea curativă cu activitatea
preventivă.