Colegiul Economic “Dimitrie Cantemir” Suceava

PROIECT DE SPECIALITATE PENTRU EXAMENUL DE

CERTIFICARE A CALIFICĂRII PROFESIONALE

Nivelul 3 avansat

Calificare profesională: Agent fiscal

Profesor coordonator,
Lăzăreanu Elena Candidat,
Rusu Mihaela

Promoţia 2014

1
 TEMA:
OBLIGAŢIILE FISCALE ALE
S.C.XENIA S.A.

2
Cuprins
Argument................................................................................................................................4
CAPITOLUL I. NOŢIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND OBLIGAŢIUNILE
FISCALE.............................................................................................................................................5
1.1.Elementele tehnice ale impozitelor ...........................................................................5
CAPITOLUL II. OBLIGAŢIILE FISCALE DIRECTE ................................................9
2.1.Impozite cuvenite Bugetului Administraţiei Centrale de Stat .............................9
2.1.1.Impozitul pe profit.....................................................................................................9
2.1.2.Impozitul pe salarii..................................................................................................13
Cap.III.OBLIGAŢIILE FISCALE INDIRECTE..........................................................27
3.1.Taxa pe valoarea adăugată.........................................................................................27
3.2.Accizele.........................................................................................................................43
3.3.Taxele vamale...............................................................................................................47
CAP.IV. Studiu de caz privind obligaţiile fiscale la S.C.Xenia S.A………..….53
Concluzii……………………………………………………………………………..63
Bibliografie………………………………………………………………………..…67

3
 Argument
Am ales ca temă de atestat ,,Obligaţiile fiscale ale S.C.Xenia S.A.”
deoarece într-o economie liberă, în care fiecare agent economic acţionează în interes
propriu şi sub egida unui cadru legislativ reglementat astfel încât unele aspecte nu
sunt întotdeauna clare, este de aşteptat că se va ridica problema identificării sarcinii
fiscale într-o modalitate cât mai fidelă.
Lucrarea de faţă este structurată în patru părţi, organizată în capitole.
Este foarte important ca informaţiile de ordin procedural să ajungă la destinatar
nedistorsionate. Mai concret, fiecare persoană pusă în postura de a analiza textele
legislative să poată digera informaţia, atât un finanţist aflat încă pe băncile facultăţii,
cât şi un expert în domeniu.
Interesantă este opinia lui Gabriel Sincu(2012): “Unul dintre paradoxurile
fiscalităţii noastre este că singura constantă a domeniului o reprezintă procesul de
modificare continuă.”Considerăm că aici intervin cu un rol foarte important
consultanţii fiscali, care, analizând legea ocultă, pot ajuta contribuabilii în dirijarea
aceleaşi sume către sisteme diferite de impunere. Evident, se va alege varianta în care
suma netă va fi minimă.
În prima parte am studiat noţiuni introductive privind obligaţiile fiscale şi
elementele tehnice ale impozitelor.
Considerăm foarte importantă cunoaşterea modalităţilor de determinare a
obligaţiilor fiscale, iar optimizarea fiscală poate consta şi în acurateţea rezultatelor
obţinute.
În a doua parte au fost studiate obligaţiile fiscale directe cu importanţa
impozitelor cuvenite Bugetului Adminitraţiei Centrale de stat, cu impozitul pe profit şi
impozitul pe salarii.
Multitudinea obligaţiilor fiscale pe care legislaţia le impune
contribuabililor, dar mai ales povara acestor obligaţii, au determinat stimularea în
toate timpurile ingeniozitate contribuabililor în a inventa procedee diverse de eludare
a obligaţiilor fiscale fraudând statul.

4
 În ultima parte teoretică a acestei lucrări, am enumerat şi am detaliat
obligaţiile fiscale indirecte ele unei societăţi comerciale.Şi în cele din urmă, în ultima
parte am realizat studiul de caz.
Luarea în discuţie a fiscalităţii este importantă şi necesară, întrucât, din
modul în care acesta este construită şi funcţionează, se pot desprinde concluzii
referitoare la presiunea fiscală, politica fiscală şi eficienţa implicării puterii publice în
viaţa economică şi socială a unei societăţi.

5
 CAPITOLUL I. NOŢIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND
OBLIGAŢIUNILE FISCALE

1.1.Elementele tehnice ale impozitelor

Înainte de a trece la arătarea elementelor tehnice ale oricărui impozit, vom

defini notiunea de contribuabil. Legiuitorul român înţelege prin contribuabil orice
persoană fizică ori juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică care
datorează impozite, taxe, contribuţii şi alte sume bugetului general consolidat.
În al doilea rând, impozitul reprezintă o contribuţie bănească obligatorie şi cu
titlu nerambursabil, datorată, conform legii, bugetului de stat de către persoanele
fizice şi persoanele juridice pentru veniturile pe care le obţin sau bunurile pe care le
posedă.
Prin elementele constitutive ale impozitului inţelegem acele componente care
contribuie la stabilirea mărimii impozitului, a faptului care-l generează şi a
momentului datorării sale. Ele sunt definitorii pentru stabilirea legalităţii perceperii şi
a cuantumului obligaţiei fiscale din partea contribuabilului.
1.Un prim element îl reprezintă faptul generator care este actul sau evenimentul
care dă naştere creanţei în legătură cu impozitul în profitul bugetului de stat.
Producerea faptului generator contribuie la îndeplinirea condiţiilor legale pentru ca
impozitul să devină exigibil fiscal, adică să apară creanţa fiscală a statului asupra
contribuabilului de drept.
Faptul generator este important pentru stabilirea regimului juridic care este
aplicabil în momentul când acesta a avut loc. În condiţiile modificării legislatiei
fiscale, controlul fiscal ulterior trebuie să aibă în vedere regimul juridic existent la
data producerii faptului generator. Prin regim juridic, în acest context, se întelege:
metodele de determinare şi evaluare a materiei impozabile, cotele de impozitare,
procedeele de calcul a sumelor datorate şi termenele de plată a impozitului.

6
 2. Al doilea element îl constituie sfera de aplicare a impozitului. Sfera de
aplicare se referă la operaţiunile impozabile, delimitarea spaţiala a acestora
(teritorialitatea) şi la subiectii impozabili (persoane fizice si persoane juridice).
3. Aşezarea impozitului constituie un alt important element constitutiv al
impozitului, care urmează logic după primele două amintite. Ea constă în determinarea
(identificarea) şi evaluarea materiei impozabile.
a)Determinarea materiei impozabile se poate face fie având la bază principiul
realităţii, fie ţinând seama de principiul personalizării, în funcţie de tipul impozitului.
Dacă se are în vedere principiul realităţii, atunci nu se ţine seama de situaţia
personală a contribuabilului sau de alţi factori, ci numai de situaţia de fapt, de
realitatea materiei impozabile (obiectului impozabil). Pe de altă parte, dacă se are în
vedere principiul personalizării, atunci se ţine seama de situaţia personală a
contribuabilului.
b)Evaluarea materiei impozabile are la bază, în principal, trei metode: metodele
declarative, metodele prezumtive şi metodele administrative.
b.1)În cadrul metodelor declarative se disting: metoda care are la bază
declaraţia contribuabilului (declaraţia controlată) şi declaraţia terţului.
Declaraţia contribuabilului (declaraţia controlată) este procedeul cel mai simplu
de cunoaştere (evaluare) a materiei impozabile şi constă în furnizarea de către
contribuabil, cu promptitudine şi pe propria sa răspundere, a elementelor privind
situaţia sa fiscală. Se pleacă de la premiza că, în mod efectiv, contribuabilul este cel
mai în măsură să cunoască natura şi mărimea veniturilor sale, a moştenirii sau a cifrei
de afaceri, precum şi să indice administraţiei fiscale situaţia sa personală, familială
sau profesională.
Metoda declarativă, prin faptul că asociază pe contribuabil cu administraţia
pentru determinarea bazei impozabile, implică din partea administraţiei fiscale
recunoaşterea unei prezumţii de exactitate şi de sinceritate din partea contribuabilului
în completarea declaraţiei de impunere. Dar tocmai aici se află, fără îndoială,
principala lacună a procedeului: riscul de fraudă care impune existenţa controlului.
De asemenea, mecanismul arătat prezintă lacune de ordin psihologic; declaraţia
este adesea percepută sau resimţită de către contribuabil ca pe o constrângere dură:

7
aceea de a dezvălui un aspect fundamental al vieţii private, de a colabora la propria
spoliere.
Avantajele acestui procedeu constau, în schimb, în uşurarea sarcinii
administraţiei fiscale (care nu trebuie să mai alerge după informaţiile necesare) şi în
oferirea unui element de probă pentru administraţie care-l poate opune
contribuabilului.
Declaratia tertului constă în declararea de către persoana care cunoaşte marimea
materiei impozabile a datelor necesare pentru evaluarea acestuia de către organele
fiscale (salarii, chirii, drepturi de autor, etc.).
Acest procedeu prezintă avantajul pentru administraţie că aceasta obţine
informaţii foarte exacte, deoarece terţul nu are nici un interes să diminueze sau să
subevalueze materia impozabilă. Explicaţia constă în faptul că el se expune
sancţiunilor în cazul unor date inexacte, iar pe de altă parte, salariile plătite de
antreprenor, arendele platite de fermier (arendas), drepturile de autor platite de editor
sunt în acelaţi timp cheltuieli care se deduc din profitul acestora.
b.2) Metodele prezumtive se caracterizează prin aproximaţie. Din cadrul acestor
metode fac parte tehnica bazată pe indicii (semne exterioare, aparenţe) şi tehnica
forfetară.
Metodele indiciare au la bază indiciile şi se aplică în cazul impozitelor reale
(funciar, pe cladiri etc.) şi dăo imagine destul de aproximativă asupra valorii
obiectului supus impozitării, fără să ţină seama de persoana care deţine obiectul
respectiv. Aceasta evaluare prezintă avantajul că este simplă şi puţin costisitoare, dar
are dezavantajul că nu asigură o impunere echitabilă.
Tehnicile forfetare urmăresc să distribuie o anumită valoare obiectului
impozabil de către administraţia fiscală, de comun acord cu contribuabilul, stabilind în
acest fel mărimea masei impozabile, şi în acest caz, evaluarea se face cu aproximaţie.
b.3) Metodele de evaluare administrativa
Aceste metode de evaluare constau în stabilirea de către administraţia fiscală a
valorii materiei impozabile. Ele sunt consecinţa prerogativelor atribuite de lege
administraţiei, procedurile din oficiu la care aceasta recurge constituind mijlocul

8
excepţional de a învinge rezistenţa sau tăcerea contribuabilului, de a împiedica reaua
voinţă a acestuia în cazul apelării la instrumente de ascundere a obligaţiilor fiscale.
Aceste tehnici se disting prin caracterul lor unilateral, absenţa contribuabilului
şi existenţa de privilegii mari pentru fisc.
În legislatia noastră este prevăzut dreptul organelor fiscale de a determina
obligaţiile fiscale prin estimare atunci când contribuabilul nu face el însuşi acest lucru
sau încearcă să ascundă o parte sau în totalitate materia impozabilă.
4. Calcularea impozitului. Odată cunoscută valoarea materiei impozabile se
poate trece la calculul impozitului, dacă este cunoscută şi rata de impozitare.
În majoritatea covârşitoare a cazurilor cotele folosite pentru diferite genuri de
impozite de către sistemele fiscale actuale sunt sub formă procentuală.
Cota de impunere este suma sau procentul care se aplică asupra bazei
impozabile şi cu ajutorul căreia se calculează impozitul. Numărul şi nivelul ratelor
(cotelor) de impozitare sunt specifice fiecărui impozit. Aceste cote pot fi:
a) cote fixe (în sumă fixă, forfetară) ; suma impozitului este neschimbată,
independent de mărimea venitului impozabil, de averea sau situaţia plătitorului ;
b) cote procentuale - se aplică numai bazelor impozabile exprimate valoric şi
care la rândul lor pot fi :
- proporţionalese caracterizează prin accea ca ea rămâne tot timpul neschimbată,
indiferent de modificările intervenite în baza de calcul . Ea cuprinde un singur
procent, de exemplu 8%, cu ajutorul căruia se calculează impozitul, aplicându-se acel
procent unic legal prestabilit, la valoarea bunului impozabil, la venitul lunar ori anual
impozabil etc. fără să se ţină cont de mărimea în concret a acestor valori. Cu toate că
procentul tarifului proporţional de impunereeste unic, cuantumul bănesc al impozitlui
creşte proporţional cu valoarea obiectului impozabil.
- progresive (cresc într-un ritm constant sau variabil pe măsura creşterii masei
impozabile) ; cotele progresive pot să opreze atât pe orizontală, cât şi pe verticală.
Pentru progresivitatea orizontală este caracteristic faptul că, la venituri impozabile
egale ca marime, cota de impunere este diferită în funcţie de natura venitului
impozabil şi categoriile de plătitori.

9
 În schimb, la progresivitatea verticală, cota de impozit creşte pe masura
creşterii veniturilor, precum şi în funcţie de natura venitului impozabil şi de categoria
de plătitori ; coteleprogresive verticale sunt, la rândul lor, de doua feluri : simple
(globale) şicompuse (pe tranşe) ; în cazul cotelor progresive simple se aplică procentul
de impunere aferent tranşei superioare a venitului impozabil la întregul venit
impozabil realizat de plătitor ; cotele progresive compuse (pe tranşe) se
calculeazăseparat, aplicându-se fiecărei tranşe procentul aferent ; după efectuarea
acestei operaţiuni se însumează impozitul corespunzator fiecărei tranşe de venit
impozabil şi se obţine impozitul total de plata ;
- regresive (nivelul lor scad pe masura creşterii materiei impozabile) sau
- degresive (cotele de impozite cresc până la un nivel al bazei de impozitare, de
la care descresc pe masura creşterii bazei de impozitare).
De asemenea, poate exista, pentru un anumit impozit, fie o rată generală, fie o
ratăstandard însoţită de alte rate inferioare (cazul TVA) sau superioare, fie o cotă
adiţională la cota standard.

10
 CAPITOLUL II. OBLIGAŢIILE FISCALE DIRECTE

2.1. Impozite cuvenite Bugetului Administraţiei

Centrale de Stat

2.1.1. Impozitul pe profit

 
Profitul este o formă de venit obţinut prin intermediul unei activităţi
economice,ca urmare a investirii unui capital. Pentru ca venitul realizat să poata fi
calificat profit, este necesar ca activitatea economică să fie desfăşurată cu scopul
obţinerii de beneficiu.
Această subliniere este foarte importantă, întrucât, în practică, există situaţia în
care o entitate desfăşoară o activitate producatoare de venit ce nu este calificată
drept profit, pentru că nu există intenţia obţinerii unui beneficiu, ci veniturile sunt
destinate susţinerii unei alte activităţi proprie entităţii respective. Este cazul
persoanelor juridice fără scop lucrativ.Impozitul pe profit este un impozit direct care
se aplică beneficiului obţinut din desfăşurarea unei activităţi economice. El reprezintă
una din principalele surse de venituri ale bugetului de stat.

Determinarea profitului impozabil

Profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile realizate din orice
sursă şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din
care se scad veniturile neimpozabile şi la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La
stabilirea profitului impozabil se iau în calcul şi alte elemente similare veniturilor şi
cheltuielilor potrivit normelor de aplicare.
La calculul profitului impozabil, pentru activităţile de cercetare-dezvoltare se
acordă următoarele stimulente fiscale:
a) deducerea suplimentară la calculul profitului impozabil, în proporţie de 50%,
a cheltuielilor eligibile pentru aceste activităţi; deducerea suplimentară se calculează

11
trimestrial/anual; în cazul în care se realizează pierdere fiscală, aceasta se recuperează
potrivit dispoziţiilor art. 26;
b) aplicarea metodei de amortizare accelerată şi în cazul aparaturii şi
echipamentelor destinate activităţilor de cercetare-dezvoltare.
(2) În aplicarea prevederilor prezentului articol se elaborează norme privind
deducerile pentru cheltuielile de cercetare-dezvoltare, aprobate prin ordin comun al
ministrului finanţelor publice şi al ministrului educaţiei, cercetării şi inovării.
(3) Stimulentele fiscale se acordă pentru activităţile de cercetare-dezvoltare
care conduc la obţinerea de rezultate ale cercetării, valorificabile de către
contribuabili, efectuate atât pe teritoriul naţional, cât şi în statele membre ale Uniunii
Europene sau în statele care aparţin Spaţiului Economic European.
(4) Activităţile de cercetare-dezvoltare eligibile pentru acordarea deducerii
suplimentare la determinarea profitului impozabil trebuie să fie din categoriile
activităţilor de cercetare aplicativă şi/sau de dezvoltare tehnologică, relevante pentru
activitatea industrială sau comercială desfăşurată de către contribuabili.
(5) Stimulentele fiscale se acordă separat pentru activităţile de cercetare-
dezvoltare din fiecare proiect desfăşurat.
Codul Fiscal actualizat prin:
OG 8/2013 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind
Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 23 ianuarie 2013,
Monitorul Oficial 54/2013; 2

Sunt considerate cheltuieli deductibile:

Conform noilor prevederi aduse de OUG 102/2013, cu aplicabilitate de la 01
ianuarie 2014, apar modificări privind cheltuielile cu deductibilitate limitată, astfel:
 contribuţiile efectuate în numele angajaţilor la fondurile
de pensii facultative, în conformitate cu legislaţia în
materie, precum şi cele la schemele de pensii facultative
calificate astfel în conformitate cu legislaţia privind
pensiile facultative de cître Autoritatea de Supraveghere
Financiară, efectuate către societăţi autorizate, stabilite

12
 în state membre ale Uniunii Europene sau aparţinând
Spaţiului Economic European, în limita echivalentului în
lei a 400 de euro pentru fiecare participant, într-un an
fiscal;
 dobânzi aferente împrumuturilor de la persoane fizice şi
juridice, altele decât instituţiile care desfăşoară
activitatea de creditare cu titlu profesional, utilizate în
desfăşurarea activităţii, pe baza contractului încheiat
între părţi, în limita nivelului dobânzii de referinţă a
Băncii Naţionale a României, pentru împrumuturile în lei,
în vigoare la data restituirii împrumutului, şi, respectiv,
nivelul ratei dobânzii pentru împrumuturile în valută,
prevăzută la art. 23 alin. (5) lit. b).
 În urma apariţie OUG 102, rămân nemodificate şi sunt
aplicabile în continuare dispoziţiile privind celelalte
cheltuieli cu deductibilitate limitata, şi anume:
 cheltuielile de sponsorizare, mecenat, precum şi pentru
acordarea de burse private, efectuate conform legii, în
limita unei cote de 5% din baza de calcul (determinată ca
diferenţă între venitul brut şi cheltuielile deductibile,
altele decât cheltuielile de sponsorizare, mecenat, pentru
acordarea de burse private, cheltuielile de protocol,
cotizaţiile plătite la asociaţiile profesionale);
 cheltuielile de protocol, în limita unei cote de 2% din
baza de calcul determinată în acelaşi mod ca mai sus;
 cheltuielile sociale, în limita sumei obţinute prin
aplicarea unei cote de până la 2% la fondul de salarii
realizat anual;
 pierderile privind bunurile perisabile, în limitele
prevăzute de actele normative în materie;

13
  cheltuielile reprezentând tichetele de masă acordate de
angajatori, potrivit legii;
 cheltuielile reprezentând tichetele de vacanţă acordate de
angajatori, potrivit legii;
 prima de asigurare voluntară de sănătate, conform legii,
în limita echivalentului în lei a 250 euro anual pentru o
persoană;
 cheltuielile efectuate pentru activitatea independentă, cât
şi în scopul personal al contribuabilului sau asociaţilor
sunt deductibile numai pentru partea de cheltuială care
este aferentă activităţii independente;
 cheltuielile reprezentând contribuţii sociale obligatorii
pentru salariaţi şi contribuabili, inclusiv cele pentru
asigurarea de accidente de muncă şi boli profesionale,
potrivit legii;
 cheltuielile efectuate de utilizator, reprezentând chiria
(rata de leasing) în cazul contractelor de leasing
operaţional, respectiv cheltuielile cu amortizarea şi
dobânzile pentru contractele de leasing financiar, stabilite
în conformitate cu prevederile privind operaţiunile de
leasing şi societăţile de leasing;
 cotizaţii plătite la asociaţiile profesionale în limita a 2%
din baza de calcul (determinată ca diferenţă între venitul
brut şi cheltuielile deductibile, altele decât cheltuielile de
sponsorizare, mecenat, pentru acordarea de burse private,
cheltuielile de protocol, cotizaţiile plătite la asociaţiile
profesionale);
 cheltuielile reprezentând contribuţiile profesionale
obligatorii datorate, potrivit legii, organizaţiilor
profesionale din care fac parte contribuabilii, în limita a
5% din venitul brut realizat.

14
Cheltuielile pentru care nu se admite deducerea sunt:
 impozitul pe profit datorat;
 amenzile şi penalităţile datorate către autorităţi;
 cheltuieli pentru protocol, reclamă şi publicitate, sponsorizare peste  limitele
legale;
 sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor şi
provizioanelor, peste limita legală;
 sumele care depăşesc limitele cheltuielilor considerate
deductibile, conform legilor  bugetare;
 cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor constatate lipsa din gestiune 
sau de
gradate şi neimputabile, TVA aferent acestora, TVA colectat aferent bunuril
or şi serviciilor folosite în scop personal sau predate cu titlu gratuit, TVA
aferent bunurilor acordate salariaţilor sub forma avantajelor în natură,
precum şi TVA nedeductibil aferentcheltuielilor de protocol ce depăşesc cota
prevazută de legislaţia în vigoare;
 cheltuielile de delegare, de detaşare şi de deplasare în interesul serviciului
care
depăşesc plafoanele prevăzute pentru salariaţii instituţiilor publice şi a regiil
or autonome cu specific deosebit; cheltuielile de asigurare care nu
privesc activele corporale şi circulante;
 discounturile, remizele sau alte reduceri de preţ acordate clienţilor, în cazul
în care acestea nu sunt evidenţiate distinct în documentele de vânzare;
cheltuielile cu perisabilitaţile peste limitele legale; orice alte cheltuieli care
nu sunt aferente realizării veniturilor.

15
 2.1.2.Impozitul pe salarii

Factorul muncă reprezintă un element determinant în procesul de creare a

bogăţiei. Prezentarea în documente contabile trebuie să reflecte rolul personalului în
întreprindere.
Costul factorului muncă sau cheltuielile de personal include ansamblul
remuneraţiilor brute acordate personalului cât şi cheltuielile cu caracter social
suportate de întreprindere (cum sunt cotizaţiile patronale la asigurările sociale, la
fondul de şomajla un regim complementar de pensii acordate personalului). Deoarece
cheltuielile sociale suportate de patronat sunt destinate să finanţeze acţiuni sociale în
favoarea personalului cum sunt indemnizaţiile de boală, indemnizaţiile de şomaj
etc.,acestea pot fi considerate o ,,formă indirectă de salarii".
Informaţiile privind cheltuielile de personal sunt furnizate de contul de profit şi
pierdere sub forma sumelor privind cheltuielile cu remuneraţiilor brute acordate
personalului şi cheltuielile cu asigurările şi protecţie socială suportate de
întreprindere, fără nici o delimitare a lor pe categorii de personal. Anexa, în varianta
românească, nu impune furnizarea de informaţii detaliate privind personalul
întreprinderii.Astfel apare în practica contabilă necesitatea întocmirii unui bilanţ
social.
Costul factorului muncă nu se limitează doar la cheltuielile de personal angajate
de întreprindere.Gestiunea personalului angajează şi diverse alte cheltuieli cum sunt
cheltuielile cu transportul personalului suportat de întreprindere, cheltuieli cu
formarea personalului, cheltuieli cu premii etc., contabilizate drept cheltuieli după
natura lor şi nu se regăsesc în cheltuielile de personal.
Întreprinderea utilizează persoane angajate pe bază de contract de muncă sau
colaboratori pe baza contactului sau convenţiei civile.
Salariul, element esenţial al contractului individual de muncă, reprezintă
contraprestaţia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă,
respectiv suma de bani datorată de patron salariatului pentru munca prestată sau
serviciile aduse de salariat.

16
 În legislaţie se utilizează şi alţi termeni care definesc preţul muncii prestate de
salariat, cum ar fi: retribuţie, remuneraţie, indemnizaţie (noţiune specifică
demnitarilor) sau soldă (în cazul militarilor).

Componentele salariului sunt următoarele  :

Salariul de bază– constituie elementul principal al salariului şi se determină
pentru fiecare salariat în raport de:
 importanţa şi complexitatea atribuţiilor postului;
 nivelul studiilor;
 calificarea şi pregătirea profesională.
Salariul de bazăreprezintă partea fixă a salariului, în funcţie de care se
calculează celelalte drepturi ale salariaţilor (ex. sporuri, indemnizaţia de conducere,
salariul de merit).
 
Indemnizaţiile – constituie alături de sporuri şi adaosuri partea variabilă şi
accesorie a salariului; sunt întâlnite, de regulă, în sistemul de salarizare a personalului
din instituţiile publice şi reprezintă un drept bănesc pentru unele categorii de personal
cu funcţii de conducere.
Potrivit Codului muncii, indemnizaţia este reglementată ca obligaţie a
angajatorului în următoarele condiţii:
întreruperea temporară a activităţii dacă salariaţii se vor afla la dispoziţia
angajatorului, indemnizaţia fiind de cel puţin 75% din salariul de bază corespunzător
locului de muncă ocupat;
participarea la cursuri sau stagii de formare profesională iniţiate de angajator,
dacă participarea presupune scoaterea integrală din activitate;
efectuarea concediului de odihnă - reprezintă suma de bani ce revine salariaţilor
pentru perioada concediului de odihnă, care se calculează ca medie a drepturilor
salariale din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul şi nu poate
fi mai mică decât valoarea totală a drepturilor salariale cuvenite pentru perioada
respectivă;

17
 Delegarea şi detaşarea – reprezintă suma de bani cuvenită pentru compensarea
cheltuielilor personale ale salariaţilor aflaţi în delegare sau detaşaţi.

Sporurile - se acordă în raport de condiţiile în care se desfăşoară activitatea, de

timpul de muncă, de vechimea concretizată în creşterea eficienţei economice a muncii
prestate.
 În Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anul
2005-2006 sunt prevăzute următoarele sporuri:
 pentru condiţii deosebite de muncă, grele, periculoase sau penibile
10% din salariul de bază. Se acordă personalului care lucrează în
condiţii de efort fizic ridicat, la temperaturi ridicate sau scăzute, în
mediu umed, la înălţime, la adâncime, în subteran în alte condiţii
de mediu unde atragerea şi menţinerea forţei de muncă se face cu
dificultate.
 pentru condiţii nocive de muncă, 10% din salariul minim negociat
la nivel de unitate. În locurile de muncă unde există anumite
condiţii vătămătoare sănătăţii este necesar să se acorde peste
salariul de bază o sumă în plus pentru atragerea şi menţinerea forţei
de muncă atât timp cât condiţiile se menţin. Lista locurilor de
muncă pentru care se acordă acest spor se stabilesc pe categorii de
condiţii nocive de către consiliul de administraţie al unităţii, la
propunerea.
Comitetului de securitate şi sănătate în muncă, de comun acord cu sindicatul şi
face parte din contractul colectiv de muncă. În principiu, locurile de muncă cu condiţii
nocive se pot grupa în locuri unde:
 se dezvoltă pulberi nocive în procesul de producţie;
 se folosesc diferite substanţe toxice;
 se amplifică zgomotele si trepidaţiile;
 acţionează radiaţiile infraroşii, ionizate, luminoase şi
ultraviolete;
 există expunere la contaminări.

18
 Sporurile se acordă pe baza determinărilor efectuate de organele de specialitate,
din care sa rezulte ca nivelul noxelor depăşesc limitele admise.
Pentru orele suplimentare şi pentru orele lucrate în zilele libere şi în zilele de
sărbători legale;
Munca suplimentară se efectuează în condiţiile stabilite de Codul muncii, adică
cu acordul salariatului şi în limita a 8 ore pe săptămână, cu excepţia cazului de forţă
majoră sau pentru lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori
înlăturării consecinţelor unui accident. De asemenea, prestarea muncii în zilele de
repaus săptămânal se desfăşoară în mod excepţional în cazul în care acordarea zilelor
libere ar prejudicia interesul public sau desfăşurarea normală a activităţii.
Pentru activitatea prestată în zilele de repaus săptămânal se prevede obligaţia de
a plăti un spor, stabilit prin contractul colectiv de muncă sau contractul individual de
muncă, iar în cazul în care zilele de repaus săptămânal se acordă cumulat după o
perioada de 15 zile calendaristice, sporul este de 150% din salariul de bază .
Pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, sporul acordat este de cel
puţin 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de
lucru .
Pentru vechime în muncă minimum 5% pentru 3 ani vechime şi maxim 25%
pentru o vechime de peste 20 de ani din salariul de bază.
Codul Muncii prevede ca timpul legal de munca este de opt ore pe zi timp de
cinci zile, cu doua zile de repaus. Totuşi există cazuri în care angajaţii sunt obligaţi să
rămână peste program, pentru a-şi îndeplini atribuţiile de serviciu, iar în cazul în care
refuză riscă concedierea. Plata orelor de muncă suplimentară este stabilită prin
negociere şi nu poate fi mai fi mai mică de 75% din salariul de bază, conform Codului
Muncii actualizat în 2014.
Pentru exercitarea şi a altei funcţii se poate acorda un spor de până la 50% din
salariul de bază al funcţiei înlocuite; cazurile în care se aplică această prevedere si
cuantumul indemnizaţiei se vor stabili prin negocieri colective la nivel de ramură,
grupuri de unităţi sau unităţi.
Prin contractele colective la nivel de ramură, grupuri de unităţi sau unităţi s-au  
stabilit şi alte categorii de sporuri, de ex; spor de şantier, acordat personalului

19
nelocalnic cu domiciliul permanent la o distanţă mai mare de 10 km de localitatea
unde îşi desfăşoară activitatea care nu are posibilitatea de a reveni, după orele de
program la domiciliu, spor de izolare, spor pentru folosirea unei limbi străine, cu
excepţia cazului in care este cuprinsa in obligaţiile postului etc.
 
Adaosurile la salariu sunt întâlnite sub formă de:
 adaosul de acord – reprezintă diferenţa dintre suma încasată
potrivit formei de salarizare în acord practicată şi salariul de
bază corespunzător timpului lucrat. Acest adaos este legat
nemijlocit de producţia realizată şi se evidenţiază separat pe
statul de plată.
 premiile acordate din fondul de premiere, calculate într-o
proporţie de minim 1,5% din fondul de salarii realizat lunar
şi cumulat. Premiile sunt adaosuri care nu se acordă în
funcţie de condiţiile de muncă sau de situaţii speciale, ci în
funcţie de contribuţia fiecăruia la realizarea scopului
unităţii. Fiind o recompensă şi nu un drept al salariatului,
premiul nu se negociază.
 alte adaosuri, reglementate la nivel de unitate (de ex.
primele de vacanţă stabilite în sumă fixă sau ca o cotă-parte
din salariul de bază).

Tichetele de masă - acestea se acordă salariaţilor de către angajatori,  

reprezentând o alocaţie individuală de hrană, suportată integral pe costuri de către
angajator.
Au dreptul la tichete de masă salariaţii din cadrul societăţilor comerciale,
regiilor autonome şi din sectorul bugetar, precum şi din cadrul unităţilor cooperatiste
şi a celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea
unui contract individual de muncă.
Tichetele de masă în format electronic sunt bonuri de valoare pe suport
electronic reglementate exclusiv de prevederile legii şi destinate exclusiv acordării

20
alocaţiei individuale de hrană a salariaţilor, în conformitate cu prevederile prezentei
legi. Nu sunt modificări în ce priveşte beneficiarii-salariaţi cu contract individual de
muncă sau în ce îi priveşte pe angajatorii care suportă integral, pe costuri, cheltuiala
cu alocaţia individuală de hrană.

Indemnizaţia de asigurări sociale - reprezintă venit de înlocuire pentru pierderea

totală sau parţială a veniturilor profesionale ca urmare a accidentelor, bolilor sau
maternităţii;
Pentru anul 2014 se va menține tariful total de contribu ție la asigurările sociale
de stat în valoare de 29% (23% – plătite de angajator și 6% – plătite de salariat).
Contribuția din sectorul agricol se va menține la nivelul de 22% (dintre care 6%
vor fi subvenționate de la bugetul de stat).
Pentru angajații din aviația civilă se menține contribuția de 33%.
Persoanele fizice, ce activează din cont propriu și titularii de patentă, vor achita
o taxă fixă anuală în valoare de 5748 lei. Aceea și sumă este prevăzută și în cazul
asigurării benevole pentru persoanele fizice.
Persoanele fizice, care sînt proprietari de terenuri agricole și prelucrează
terenurile în mod individual, vor achita o contribu ție în valoare de 1428 lei.
Potrivit actului normativ, de la 1 ianuarie 2014, cotele de contribuţii de
asigurări sociale vor rămâne la aceeaşi valoare ca şi în anul 2013, respectiv:
Pentru angajator:
- contribuţia de asigurări sociale pentru condiţii: normale de muncă: 20,8%; deosebite
de muncă: 25,8%; speciale de muncă: 30,8%;
- contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale, diferenţiată
în funcţie de clasa de risc, între 0,15 şi 0,85%,
- contribuţia de asigurări de sănătate: 5,2%;
- contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii: 0,85%;
- contribuţia datorată la bugetul asigurărilor pentru şomaj: 0,5%;
- contribuţia datorată la Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale: 0,25%.
Pentru angajat:
- contribuţia individuală de asigurări sociale: 10,5%;

21
- contribuţia individuală de asigurări de sănătate: 5,5%;
- contribuţia individuală datorată la bugetul asigurărilor pentru şomaj: 0,5%.
În cota de contribuţie individuală de asigurări sociale este inclusă şi cota de
4,5% aferentă fondurilor de pensii administrate privat, prevăzută de Legea nr.
411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat.
Indemnizaţia de şomaj - reprezintă compensaţia parţială a veniturilor
asiguratului ca urmare a pierderii locului de muncă sau a veniturilor absolvenţilor
instituţiilor de învăţământ şi militarilor care au efectuat stagiul militar şi care nu s-au
putut încadra în muncă;
Printre persoanele care au dreptul la indemnizatie de somaj se numără cele
care :

 şi-au pierdut locul de muncă din motive neimputabile lor;

 au încheiat un contract de asigurare pentru şomaj şi nu
realizează venituri sau realizează venituri mai mici decât
valoarea indicatorului social de referinţă, în vigoare ( valoarea
ISR este de 500 de lei în 2014);
 au încetat activitatea ca urmare a pensionării pentru invaliditate
şi ulterior, au redobândit capacitatea de muncă, dar nu au reuşit
să se încadreze în muncă;
 au desfăşurat activitate în baza convenţiei civile, însă aceasta a
încetat;
 sunt absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ, în varstă de
minimum 16 ani, care într-o perioadă de 60 de zile de la
absolvire nu au reuşit să se încadreze în muncă potrivit
pregătirii profesionale;
 sunt absolvenţi ai şcolilor speciale pentru persoane cu handicap
în vârstă de minimum 16 ani, care nu au reuşit să se încadreze
în muncă potrivit pregătirii profesionale.

22
 Indemnizaţia cuvenită cenzorilor sau administratorilor societăţii comerciale

- care sunt remuneraţi cu o sumă fixă, determinată prin statut sau de către
adunarea generală care i-a numit;
Indemnizaţia de instalare, de mutare în altă localitate - acordată personalului
mutat în cadrul aceleiaşi unităţi, în altă localitate, şi care este egală cu un salariu de
bază lunar precum şi indemnizaţiile de instalare ce se acordă o singură dată, la
încadrarea într-o unitate situată într-o altă localitate decât cea de domiciliu, în primul
an de activitate după absolvirea studiilor, în limita unui salariu de bază la angajare;
Indemnizaţia cuvenită personalului român trimis în străinătate - calculată şi
acordată potrivit;
Indemnizaţia cuvenită deputaţilor şi senatorilor - în temeiul, republicată;
Indemnizaţia pentru concediul paternal – Concediul de creştere a copilului până la 2
ani (3 ani în cazul copilului cu handicap) mai este cunoscut şi sub abrevierile CIC
(Concediu de Îngrijire a Copilului) sau CCC (Concediu de Creştere a Copilului).
Pot beneficia de concediu de creştere a copilului în vârstă de până la 2 ani sau,
în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, cu plata unei indemnizaţii de creştere
a copilului următoarele categorii de persoane:
 unul dintre parinţii fireşti ai copilului
 persoanele care adoptă un copil
 persoanele care iau în plasament un copil
 persoana care este tutorele copilului
 Persoana care solicită concediu de creştere a copilului trebuie să
îndeplinească simultan următoarele condiţii:
 este cetăţean român, străin sau apatrid;
 are domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul României, potrivit legii;
 locuieşte împreună cu copilul/copiii pentru care solicită drepturile
şi se ocupă de creşterea şi îngrijirea acestuia/acestora;
 a realizat, timp de 12 luni anterioare naşterii copilului, venituri
supuse impozitului pe venit, conform Codului fiscal.

23
  şi-a achitat obligaţiile faţă de bugetul local pentru bunurile pe care
le deţine în proprietate;
Veniturile impozabile la care se face referire pot fi provenite din salarii,
activităţi independente sau din activităţi agricole.
De asemenea, în cele 12 luni anterioare naşterii copilului pot fi incluse perioade
asimilate în care părintele îndreptăţit s-a aflat în una dintre următoarele situaţii:
 şi-a însoţit soţul în misiune permanentă în străinătate;
 a beneficiat de indemnizaţie de somaj;
 a beneficiat de concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de
sănătate;
 a realizat perioade asimilate stagiului de cotizare în sistemul public
de pensii;
 a beneficiat de indemnizaţia pentru creşterea copilului până la 2/3
ani;
 a beneficiat de pensia de invaliditate;
 a beneficiat de concediu fără plată pentru a participa la cursuri de
formare/perfecţionare profesională din iniţiative/cu acordul
angajatorului;
 a urmat sau urmează cursurile de zi ale învăţământului universitar
postuniversitar sau liceal organizat potrivit legii;
 se afla în perioada de 60 zile de la absolvirea cursurilor de zi a
învăţământului universitar cu examen de diploma/licenţă.
În situaţia părinţilor adoptivi, a persoanelor care au luat copilul în plasament
sau al tutorilor, se ia în considerare îndeplinirea condiţiilor timp de 12 luni anterior
adopţiei, plasamentului sau tutelei.
Începând cu luna octombrie 2012, prin Legea nr. 166/2012, s-a desfiinţat limita
de 3 naşteri (sau, dupa caz, limita de 3 adopţii / încredinţari / plasamente / tutele)
pentru acordarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului. Astfel, indemnizaţia pentru
creşterea copilului se cuvine oricărei mame, indiferent de numărul de copii pentru care
a beneficiat în trecut de aceasta.

24
 În funcţie de data la care s-a nascut copilul, se poate aplica fie OUG 111/2010
privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, fie OUG
nr.148/2005 privind susţinerea familiei, care reglementează în mod diferit dreptul la
concediu şi indemnizaţie pentru creşterea copilului.
Vom discuta pe rând fiecare dintre cazuri:
1. În cazul parinţilor ai căror copii s-au născut până la 31.12.2010, se aplică
OUG nr. 148/2005, respectiv Legea nr. 166/2012, prin care au dreptul la concediu de
creştere a copilului în vârstă de până la 2 ani (3 ani în cazul copilului cu handicap) şi
la o indemnizaţie aferentă în cuantum de 85% din media veniturilor nete pe ultimele
12 luni anterioare naşterii copilului, respectandu-se însă pragurile de minim 600 lei şi
maxim 1200 lei.
2. În cazul părinţilor ai căror copii s-au nascut după 01.01.2011, se aplică OUG
nr. 111/2010, care dă dreptul solicitanţilor să aleagă între 2 opţiuni:
a. Concediu creştere copil până la împlinirea vârstei de 1 an a copilului cu
indemnizaţie lunară de 85% din media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni
anterioare naşterii copilului care nu poate fi mai mica de 600 lei şi nici mai mare de
3.400 lei
b. Concediu creştere copil până la împlinirea varstei de 2 ani a copilului cu
indemnizaţie lunară în cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate pe
ultimele 12 luni care nu poate fi mai mica de 600 lei şi nici mai mare de 1.200 lei.
Cazuri speciale:
Gemeni, tripleţi, multipleţi: nivelul indemnizaţiilor lunare se majorează cu 600
lei, începând cu al doilea copil, pentru fiecare copil născut dintr-o sarcina gemelară,
de tripleţi sau multipleţi.
Indemnizaţia pentru creşterea copilului se plăteşte în funcţie de data la care este
depusă cererea, astfel:
 începând cu ziua următoare celei în care încetează concediul de
maternitate, dacă cererea este depusă în termen de 60 de zile
lucrătoare de la acea dată.
 începând cu data naşterii copilului, în cazul persoanelor care nu
îndeplinesc condiţiile legale pentru acordarea concediului de

25
 maternitate, daca cererea este depusă în termen de 60 zile
lucratoare de la acea data.
 Pentru copilul cu dizabilităţi:
 De la data emiterii certificatului de încadrare în grad de handicap,
în situaţia în care, după alegerea opţiunii de concediu de către
persoana îndreptăţită, copilul este încadrat în grad de handicap,
dacăcererea este depusă în termen de 60 de zile de la această dată.
 De la data emiterii certificatului de încadrare în grad de handicap,
în situaţia în care după împlinirea vârstei de 1 an sau 2 ani copilul,
respectiv unul sau mai mulţi dintre copiii rezultaţi din sarcini
multiple este încadrat într-un grad de handicap, dacă cererea este
depusă în termen de 60 de zile de la această dată.
 Pentru copilul adoptat, cel aflat în plasament sau cel pentru care s-
a instituit tutela:
 incepand cu data adoptiei, a instituirii tutelei, plasamentului sau
plasamentului in regim de urgenta, daca cererea este depusa in
termen de 60 zile lucratoare de la acea data.
 De la data depunerii cererii in celelalte cazuri.
 Cand se suspenda dreptul la indemnizatia pentru cresterea
copilului:
 Începând cu anul 2012, pentru menţinerea dreptului la indemnizaţia
pentru creşterea copilului, beneficiarul care are drepturi stabilite de
cel putin 6 luni are obligaţia să îşi achite impozitele şi taxele locale
faţă de bugetul local pentru bunurile pe care le deţin în proprietate.
În cazul persoanelor singure care se ocupă de creşterea şi îngrijirea
unuia sau a mai multor copii, menţinerea drepturilor la
indemnizaţie nu este condiţionată de această obligaţie.
 Nerespectarea acestei obligaţii determină suspendarea drepturilor
pentru o perioadă de 5 luni, iar neachitarea obligaţiilor pe perioada
suspendării atrage încetarea dreptului.

26
  Achitarea acestor obligaţii în termenul în care a intervenit
suspendarea atrage reluarea plăţii drepturilor, începând cu luna
următoare celei în care s-a achitat obligaţia, inclusiv pentru
drepturile cuvenite în perioada suspendării.

Diurna – reprezintă o indemnizaţie zilnică care se acordă   pe durata detaşării

sau delegării, în vederea acoperirii cheltuielilor de hrană, a celor mărunte uzuale,
precum şi a costului transportului în interiorul localităţii în care îşi desfăşoară
activitatea.
 În cazul în care, la nivelul societăţii, nu este obligatorie încheierea unui
contract colectiv de  muncă, prevederile legate de deplasarea salariatului, inclusiv cele
legate de stabilirea diurnei,   vor fi evidenţiate într-un act adiţional la contractul
individual de muncă. Sub aspect fiscal, conform prevederilor art. 21 alin.1 din Legea
nr. 571/2003  privind Codul Astfel, sunt considerate cheltuieli efectuate   în scopul
realizării de venituri impozabile şi cheltuielile de transport şi de cazare în ţară şi în  
străinătate efectuate pentru salariaţi şi administratori, precum şi pentru alte persoane
fizice  asimilate acestora, stabilite prin norme.
Categoria persoanelor fizice asimilate salariaţilor include şi: directorii care îşi
desfăşoară activitatea în baza contractului de mandat; persoanele fizice rezidente
şi/sau nerezidente detaşate, potrivit legii, în situaţia în care contribuabilul suportă
drepturile legale cuvenite acestora. Pe de altă parte, în acest fel, diurna poate fi
asimilată venitului salarial şi poate fi supusă   impozitării şi plăţii contribuţiilor sociale
aferente, conform cu prevederile art. 55 alin. 2 lit. i   din Codul Fiscal, unde se
precizează că se impozitează indemnizaţia şi orice alte sume de aceeaşi   natură,
primite de salariaţi pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, în ţară şi în  
străinătate, în interesul serviciului, pentru partea care depăşeşte limita a de 2,5 ori
nivelul legal stabilit prin Hotărâre a Guvernului pentru personalul din instituţiile
publice. Aceste prevederi se aplică şi în cazul salariaţilor reprezentanţelor din
România ale persoanelor juridice străine.
Un alt aspect referitor la acordarea diurnei este cel care se referă la persoanele
fizice detaşate  în România de la un angajator nerezident pentru care limita este mai

27
mare. Astfel, vor fi  asimilate veniturilor salariale şi impozitate în consecinţă
indemnizaţiile sau sumele de aceeaşi   natură ce depăşesc valoarea diurnei stabilită
legal în ţara de origine a angajatorului nerezident.

Salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată

Începând cu data de 1 ianuarie 2014, salariul de bază minim brut pe ţară
garantat în plată se stabileşte la 850 lei lunar, pentru un program complet de lucru de
168 de ore în medie pe lună în anul 2014, reprezentând 5,059 lei/oră. Începând cu data
de 1 iulie 2014, salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată se stabileşte la
900 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168 de ore în medie pe lună în
anul 2014, reprezentând 5,357 lei/oră.
Constatarea contravenţiei şi aplicarea sancţiunii se fac de către personalul
Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice prin
inspectoratele teritoriale de muncă judeţene şi al municipiului Bucureşti, împuternicit,
după caz, prin ordin al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor
vârstnice.

Plata salariului, modalităţi de plată

Plata salariilor reprezintă o obligaţie principală a angajatorului. Anterior plăţii
însă, angajatorul realizează o serie de operaţiuni financiar-contabile care constau în:
 calculul drepturilor salariale;
 reţinerea şi, după caz, virarea contribuţiilor de asigurări sociale, sănătate,
şomaj şi a impozitului pe venit.
Salariul se plăteşte cel puţin o dată pe lună, la data stabilită prin contractul
individual de muncă, contractul colectiv aplicabil sau regulamentul intern. Angajatorul
are posibilitatea să plătească salariul în două tranşe (chenzinal), ultima plată
denumită, de obicei, lichidare se efectuează în prima parte a lunii următoare celei
pentru care este datorat salariul.

28
Modalităţile de plată a salariului sunt următoarele:
 prin virament în contul bancar al salariatului, dacă această
posibilitate este prevăzută prin contractul colectiv de muncă
aplicabil.
 în numerar, practica cea mai folosită, prin casieria unităţii;
 De asemenea, angajatorul are posibilitatea de a face plata în natură
a unei părţi din salariu, care se poate efectua numai în măsura în
care aceasta este prevăzută în mod expres în contractul colectiv de
muncă aplicabil. În această situaţie suma de bani care rămâne de
plătit nu va fi mai mică decât salariul minim brut pe ţară.

 Plata salariului se face:

 direct titularului sau persoanei împuternicite de acesta pe bază de
procură autentificată specială sau generală;
 unui membru al familiei sau unei persoane încadrate în aceeaşi
unitate, în baza unei împuterniciri vizată de şeful ierarhic superior
al titularului.
 În cazul decesului salariatului, ordinea persoanelor îndreptăţite să
încaseze drepturile salariale neplătite este următoarea:
 soţul supravieţuitor;
 copii majori ai defunctului;
 părinţii acestuia;
 în cazul în care nu există nici una dintre aceste categorii, drepturile
salariale se vor plăti altor moştenitori, în condiţiile dreptului
comun.

Reţineri din salariu

Reţinerile din salariu sunt supuse unor reguli stricte, astfel încât nici o reţinere
nu poate fi operată, în afara cazurilor şi condiţiilor prevăzute de lege. Orice altă
reţinere, în afara celor reprezentând contribuţiile legale şi impozitul determinate de
angajator în sarcina salariatului, nu poate fi efectuată decât dacă datoria salariatului

29
este scadentă, lichidă şi exigibilă şi a fost constatată printr-o hotărâre judecătorească
definitivă şi irevocabilă.
Scadentă – a ajuns la termenul când era prevăzută plata.
Lichidă –  datoria are un cuantum bine determinat.
Exigibilă – datoriile pentru care se poate cere executarea întrucât au ajuns la
scadenţă.
Întrucât Codul muncii interzice reţinerile care au un alt temei decât hotărârea
judecătorească, iar angajamentul de plată nu mai constituie titlu executoriu pentru
recuperarea prejudiciului, angajatorul nu are decât posibilitatea de a se adresa
instanţei de judecată.
În situaţia pluralităţii de creditori ai salariatului, se impune următoarea ordinea
în care vor fi efectuate plăţile:
obligaţiile de întreţinere, conform Codului Familiei. Potrivit art.84 din Codul
familiei, obligaţia de întreţinere există între soţ şi soţie, părinţi şi copii, adoptator şi
adoptat, bunici şi nepoţi, străbunici şi strănepoţi, fraţi şi surori, precum şi între alte
persoane prevăzute de lege;
contribuţiile şi impozitele datorate către stat;
daunele cauzate proprietăţii prin fapte ilicite;
acoperirea altor datorii.
Plăţile astfel efectuate în decursul unei luni nu pot depăşi jumătate din salariul
net. Salariile şi celelalte drepturi băneşti cuvenite angajaţilor de orice fel pot fi
urmărite:
până la 1/2 din salariul lunar net, pentru sumele datorate cu titlu de obligaţii de
întreţinere;
până la 1/3 din salariul lunar net, pentru pagubele pricinuite proprietăţii
publice;
până la 1/5 din salariul lunar net, pentru orice alte datorii.

 Cotele sunt valabile din 01.01.2014 si aplicabile la la fondul de salarii din luna calendaristica.

Pensii – CAS:
- 20,8% – condiţii normale de muncă, 25,8% – condiţii deosebite de muncă, 30,8% –

30
condiţii speciale de muncă (valabil la ce datorează un angajator)
- 10,5 % – condiţii normale de muncă, 10,5% – condiţii deosebite de muncă, 10,5% –
condiţii speciale de muncă (aferente contribuţiilor datorate de angajat).
Sănătate– CASS:
- 5.2% (angajator)
- 5.5% (angajat)
- 0.85% (angajator) – contribuţia aferentă concediilor şi indemnizaţiilor
ANOFM – SOMAJ:
- 0.5% (angajator)
- 0.5% (angajat)
- 0.25% (angajator) – fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale

Impozit pe venituri din salarii – în cuantum de 16%, calculat astfel:

SALARIU BRUT – ( CAS ANAGAJAT (10,5%)+CASS ANAGAJAT (5,5%)+S ANAGAJAT

(0,5%) ) = REZULTAT 1
apoi
REZULTAT 1 – DEDUCEREA LEGALĂ(de la 250 RON în jos, în funcţie de salariu =
REZULTAT 2
apoi
REZULTAT 2 X 16% = IMPOZIT PE VENIT CE TREBUIE REŢINUT ANGAJATULUI ŞI
PLĂTIT

Prioritatea plăţii salariului faţă de celelalte creanţe ale angajatorului

Salariile se plătesc înaintea oricăror obligaţii ale angajatorului. Ordinea de
priorităţi în materia plăţilor prevede ca, în cazul angajatorilor supuşi procedurii de
reorganizare judiciară şi a falimentului, creanţele care izvorăsc din contractele
individuale de muncă, pe o perioadă de cel mult 6 luni de la începerea procedurii, se
plătesc după două categorii de creanţe şi anume:
 taxe, timbre şi orice alte cheltuieli aferente procedurii
instituite de lege, inclusiv cheltuieli necesare pentru

31
 conservarea şi administrarea bunurilor din averea
debitorului;
 creanţe reprezentând creditele, cu dobânzile şi cheltuielile
aferente, acordate de instituţii de credit după deschiderea
procedurii, precum şi creanţe rezultând din continuarea
activităţii debitorului după deschiderea procedurii;  
Faţă de această enumerare, creanţele din salarii se plătesc după cele două
categorii de creanţe, însă înaintea creanţelor altor creditori.

Fondul de garantare a salariilor

Prin acest fond se va asigura plata creanţelor care privesc salarizarea. Modul de
constituire şi utilizarea a acestui fond se vor reglementa prin lege specială.
 
Contribuţii şi impozite aferente salariului

Angajatorul are obligaţia de a calcula şi vira lunar, contribuţiile pe care le

datorează bugetului asigurărilor sociale de stat, împreună cu contribuţiile individuale
reţinute de la asiguraţi. Plata contribuţiilor sociale de asigurări datorate de angajator şi
de asiguraţi se efectuează cu ordin de plată la trezoreriile judeţene, respectiv
trezoreriile sectoarelor municipiului Bucureşti, în conturile prevăzute de lege, până la
data de 25 a lunii următoare pentru luna precedentă.
Neplata contribuţiilor la termenele stabilite prin lege atrage după sine obligaţia
angajatorului de a plăţi majorări de întârziere.
Reţinerea de către angajator de la salariaţi a contribuţiilor datorate bugetelor de
asigurări sociale şi nevirarea la termenele stabilite constituie infracţiune şi se
pedepseşte de lege.
Cumulul de funcţii nu exclude calculul şi plata contribuţiilor aferente
drepturilor salariale, datorate atât de asigurat cat şi de angajator.
 
Baza lunară de calcul a contribuţiei individuale o constituie salariile individuale
brute, realizate lunar, inclusiv sporurile şi adaosurile reglementate prin lege şi nu

32
poate depăşi valoarea corespunzătoare a 5 salarii medii brute pe economie. Baza
lunară de calcul, la care angajatorul datorează contribuţia de asigurări sociale, o
constituie fondul total de salarii brute lunare realizate de angajaţi.
Baza de calcul nu poate fi mai mare decât produsul dintre numărul mediu al
asiguraţilor (media aritmetică simplă rezultată din suma efectivelor zilnice de asiguraţi
din luna respectivă, exclusiv zilele de repaus săptămânal şi de sărbători legale,
raportată la numărul total de zile lucrătoare din luna pentru care se calculează
contribuţia) şi valoarea corespunzătoare a 5 salarii medii brute lunare pe economie.

Contribuţia de asigurări sociale nu se datorează pentru sumele reprezentând:

 prestaţii de asigurări sociale care se suportă din fondurile
asigurărilor sociale sau din fondurile angajatorului şi care se
plătesc direct de acesta, potrivit legii;drepturile plătite potrivit
dispoziţiilor legale în cazul încetării raporturilor muncă, încetării
raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici sau încetării
mandatului sau a calităţii de membru cooperator, altele decât cele
acordate potrivit legii pentru perioada de preaviz;
 diurnele de deplasare şi de delegare, indemnizaţiile de delegare,
detaşare şi transfer,  precum şi drepturile de autor;
 sumele reprezentând participarea salariaţilor la profit;
 premii şi alte drepturi exceptate prin legi speciale, care se acordă
din fondul de salarii şi pentru care se prevede expres prin acte
normative cu caracter special că pentru acestea nu se datorează
contribuţie de asigurări sociale.
 
Contribuţia la asigurările pentru accidente de muncă şi boli profesionale
Cotele de contribuţie datorate de angajatori în funcţie de clasa de risc sunt
stabilite de la 0,5% la 4%, aplicate asupra fondului total de salarii brute lunare
realizate, din care sunt excluse aceleaşi drepturi băneşti asupra cărora nu se aplică
contribuţia de asigurări sociale de stat.

33
 Potrivit Normelor Metodologice de calcul al contribuţiei de asigurări pentru
accidente de munca şi boli profesionale, clasele de risc se stabilesc pe categorii de
activităţi ale economiei naţionale, conform Clasificării activităţilor din economia
naţională – CAEN.
Contribuţia lunară de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale
datorate de angajatori se determină după formula  : C=(TRxFs)/100. 
 TR - tariful de risc aferent sectorului de activitate din care face parte angajatorul;
 FS - fondul brut de salarii realizate de către angajator în luna anterioară perioadei
de plată a contribuţiei.
 
Contribuţia la bugetul asigurărilor pentru şomaj
Contribuţia individuală la bugetul asigurărilor pentru şomaj se calculează de
angajator prin aplicarea unei cote de 1% asupra:
 salariului de bază brut lunar, corespunzător funcţiei îndeplinite, la care se adaugă,
după caz, indemnizaţia de conducere, salariul de merit şi alte drepturi salariale care
fac parte din salariul de bază (de ex. sporul de vechime), pentru persoanele cu
contract individual de muncă, funcţionarii publici   sau persoane numite;
 indemnizaţiilor brute lunare, ca unică formă de remunerare, în cazul magistraţilor
şi al altor categorii de personal pentru care indemnizaţia lunară este unica formă de
remunerare, precum şi pentru persoanele care ocupă funcţii elective sau care sunt
numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti;
 soldei brute lunare pentru militarii angajaţi pe bază de contract.
Contribuţia individuală nu se reţine în perioada în care raporturile de muncă sau
de serviciu ale persoanelor asigurate obligatoriu sunt suspendate potrivit legii, cu
excepţia perioadei de incapacitate temporară de muncă, dacă aceasta nu depăşeşte 30
de zile.
Angajatorii au obligaţia de a plăti lunar o contribuţie la bugetul asigurărilor
pentru şomaj, în cota de 3 %, aplicată asupra fondului total de salarii brute realizate de
asiguraţi.
Fondul total de salarii brute lunare, la care se aplică cota de 3%, cuprinde:
 salariile de bază;

34
 indemnizaţiile ca unică formă de remunerare a activităţii;
 salariile de bază aferente personalului român trimis în misiune permanentă în
străinătate;
 sporurile, adaosurile şi indemnizaţiile;
 salariile de merit;
 sumele realizate prin plata cu ora, gărzile, indemnizaţiile clinice;
 stimulentele şi premiile de orice fel care se plătesc din fondul de salarii;
 indemnizaţiile pentru perioadele de incapacitate temporară de muncă suportate de
unităţi, conform legii din fondul de salarii;
 alte sume plătite din fondul de salarii.
 
Contribuţia la asigurările sociale de sănătate
Au calitatea de asiguraţi toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară, precum şi
cetăţenii străini şi apatrizi care au domiciliul sau reşedinţa în România, fiind obligaţi
la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate.
În acest sens, salariatul are obligaţia plăţii lunare a unei contribuţii în cotă de
6,5%, aplicată asupra veniturilor din salarii ce se supun impozitului pe venit.
Sunt asigurate, cu plata contribuţiei de la bugetul asigurărilor sociale de stat,
persoanele care se află în concediu medical, în concediu medical pentru sarcină şi
lăuzie, în concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani
sau în concediu pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani şi în
cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani. Contribuţiile pentru
aceste persoane se stabilesc prin aplicarea unei cote de 6,5% asupra sumei
reprezentând valoarea a două salarii de bază minime brute pe ţară.
Persoanele juridice sau fizice la care îşi desfăşoară activitatea asiguraţii au
obligaţia să calculeze şi sa vireze casei de asigurări o contribuţie de 7%, datorată
pentru asigurarea sănătăţii personalului din unitatea respectivă, raportată la fondul de
salarii realizat.

35
  
Contribuţia agenţilor economici pentru persoanele cu handicap
Agenţii economici care au cel puţin 75 de angajaţi, precum şi autorităţile şi
instituţiile publice care au cel puţin 25 de funcţii contractuale au obligaţia de a angaja
persoane cu handicap cu contract individual de muncă într-un procent de cel puţin 4%
din numărul total de angajaţi, respectiv din numărul de funcţii contractuale prevăzute
în statul de funcţii.
Sunt exceptate de la plata obligaţiei agenţii economici, autorităţile şi instituţiile
publice care fac dovada că au solicitat trimestrial A.J.O.F.M., respectiv a municipiului
Bucureşti, repartizarea persoanelor cu handicap calificate în meseriile respective şi că
acestea nu au repartizat astfel de persoane în vederea angajării.
  
Fondul de salarii cuprinde:
 salariul de bază brut corespunzător timpului efectiv lucrat în programul normal şi
suplimentar;
 sporurile şi indemnizaţiile acordate sub formă de procent din salariul de bază brut
şi sume fixe;
 alte adaosuri la salariu potrivit legii;
 sumele plătite pentru timpul nelucrat (ex. indemnizaţia de concediu);
 indemnizaţiile acordate pentru incapacitatea de muncă plătite din fondul de salarii,
exclusiv sumele plătite din bugetul asigurărilor sociale de stat;
 premiile din cursul anului şi anuale plătite din fondul de salarii;
 alte sume plătite din fondul de salarii (ex. premii de vacanţă).

Comisionul astfel datorat se plăteşte până la data de 25 a lunii următoare celei

pentru care s-a datorat.Până la aceeaşi dată angajatorii vor depune la inspetoratul
teritorial de muncă o declaratie fiscală de stabilire a comisionului datorat.  
Neplata la termenul stabilit a comisionului atrage  obligaţia debitorului la plată
unor majorări de întârziere.
 

36
 Cap.III. OBLIGAŢIILE FISCALE INDIRECTE

          3.1.Taxa pe valoarea adăugată

Taxa pe valoarea adăugată se aplică în România începând cu data de 1 iulie

1993, fiind reglementată prin O.G.nr.3/1992.
Aceasta a înlocuit vechiul impozit pe circulaţia mărfurilor cuimpozit ce se
aplică asupra tranzacţiilor fiecărui stadiu al circuitului economic. Din punct de
vedere al bugetului de stat taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirectcare se
stabileşte asupra operaţiilor privind transferul proprietăţii bunurilor şi asupra
prestărilor de servicii.
Taxa pe valoarea adăugată se datorează bugetului de stat şi acţionează pe 
principiuldeductibilitaţii. Din punct de vedere contabil, valoarea adăugată este un
indicator care permite evaluarea valorii nou create de întreprindere prin activitatea sa
şi, implicit, a puterii economice a întreprinderii.
Impozitarea bunurilor se face în ţara în care se consumă, de aceea bunurile
importatese impozitează la fel ca şi bunurile produse în ţară, iar bunurile exportate se
detaxează prin aplicarea scutirii de taxa pe valoarea adăugată cu drept de deducere.
Taxa pe valoarea adăugată este un impozit neutru pentru că afectează preţul
final al unui bunsau al unui serviciu în momentul în care acesta ajunge la
consumatorul final, indiferent de număruloperaţiunilor care preced livrarea sau
prestarea la consumatorul final. Neutralitatea impozitului esteasigurată de aplicarea
acestuia asupra valorii adăugate în fiecare stadiu al circuitului economic al unui  bun
sau serviciu, care este echivalentă cu diferenţa dintre vânzările şi cumpărările în
cadrul aceluiaşistadiu alcircuitului economic.
TVA este un impozit cu un randament fiscal ridicat, însă ca orice impozit
indirect este inechitabil. Acest lucru se traduce prin aceea ca devine regresiv în raport
cu creşterea veniturilor şi nici nu se preteaza la un minim neimpozabil .

37
 Având în vedere necesitatea implementării unor măsuri în vederea evitării
deschiderii procedurii de infringement împotriva României ca urmare a faptului că în
dosarul EU PILOT 4.387/12/TAXU Comisia a respins răspunsul României, stabilind că
implementarea sistemului TVA la încasare trebuie să fie opţională pentru operatorii
economici şi, de asemenea, nu trebuie impusă colectarea TVA la o anumită limită de
timp de la emiterea facturii, fazele din procedura precontencioasă a dosarului
menţionat vor fi parcurse în decursul anului 2014, făcând astfel necesară modificarea
sistemului în cursul anului, fapt imposibil de realizat având în vedere că trecerea de la
sistemul obligatoriu la cel opţional nu se poate realiza decât la începutul unui an
calendaristic datorită complexităţii sistemului, a faptului că cifra de afaceri pentru
determinarea eligibilităţii persoanelor care aplică sistemul este anuală şi că regulile
tranzitorii necesare nu pot fi instituite în cursul anului întrucât ar crea dificultăţi
majore în aplicarea şi administrarea sistemului.
Luând în considerare faptul că majorarea nivelului accizelor pentru motorină,
benzină cu şi fără plumb şi kerosen, de la 1 ianuarie 2014, ar fi putut genera o
majorare a preţurilor la carburanţi cu implicaţiile aferente asupra preţurilor bunurilor
şi serviciilor, având în vedere faptul că la 1 ianuarie 2014 încetează suspendarea
aplicării prevederilor Legii nr. 148/2012 privind înregistrarea operaţiunilor comerciale
prin mijloace electronice, precum şi faptul că prevederile referitoare la facturare
cuprinse în Legea nr. 148/2012 contravin acquis-ului comunitar în domeniul TVA şi
pot conduce la declanşarea de către Comisia Europeană a procedurii de infringement
împotriva României, întrucât prevederile referitoare la bonuri fiscale şi la chitanţe
cuprinse în Legea nr. 148/2012 creează paralelism legislativ sau contravin prevederilor
actelor normative care reglementează regimul acestor documente, în considerarea
faptului că aceste elemente vizează interesul general public şi constituie situaţii
extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată, în temeiul art.115 alin. (4) din
Constituţia României, republicată, Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de
urgenţă.

Persoane impozabile şi activitatea economică

38
 Este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfăşoară, de o
manieră independentă indiferent de loc, activităţi economice, oricare ar fi scopul sau
rezultatul acestei activităţi.
Instituţiile publice sunt persoane impozabile pentru activităţile desfăşurate în
aceleasi condiţii legale ca şi cele aplicabile operatorilor economici, chiar dacă sunt
prestate în calitate de autoritate publică, precum şi pentru activităţile următoare:
 telecomunicaţii
 furnizarea de apă, gaze, energie electrică, energie termică, agent frigorific şi altele
de aceeaşi natură
 transport de bunuri şi de personae
 servicii prestate de porturi şi aeroporturi
 livrarea de bunuri noi, produse pentru vânzare
 activitatea târgurilor şi expoziţiilor comerciale
 depozitarea
 activităţile organelor de publicitate comercială
 activităţile agenţilor de călătorie
 activităţile magazinelor pentru personal, cantine, restaurante şi alte localuri
asemanatoare.
Sunt asimilate instituţiilor publice, în ceea ce priveşte regulile aplicabile din
punct de vedere al taxei pe valoarea adaugată, orice entităţi a căror înfiinţare este
reglementată prin legi sau hotarâri ale Guvernului, pentru activităţile prevăzute prin
actul normativ de înfiinţare, care nu creează distorsiuni concurenţiale, nefiind
desfăşurate şi de alte persoane impozabile.
Prin excepţie, exigibilitatea taxei intervine la data încasării contravalorii
integrale sau parţiale a livrării de bunuri ori a prestării de servicii, în cazul
persoanelor impozabile care optează în acest sens, denumite în continuare persoane
care aplică sistemul TVA la încasare.
Sunt eligibile pentru aplicarea sistemului TVA la încasare:
a)persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153, care
au sediul activităţii economice în România conform art. 125 1 alin. (2) lit. a), a căror
cifră de afaceri în anul calendaristic precedent nu a depăşit plafonul de 2.250.000 lei.

39
Persoana impozabilă care în anul precedent nu a aplicat sistemul TVA la încasare, dar
a cărei cifră de afaceri pentru anul respectiv este inferioară plafonului de 2.250.000
lei, şi care optează pentru aplicarea sistemului TVA la încasare aplică sistemul TVA la
încasare începând cu prima zi a celei de-a doua perioade fiscale din anul următor celui
în care nu a depăşit plafonul, cu condiţia ca la data exercitării opţiunii să nu fi depăşit
plafonul pentru anul în curs. Cifra de afaceri pentru calculul plafonului de 2.250.000
lei este constituită din valoarea totală a livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii
taxabile şi/sau scutite de TVA, precum şi a operaţiunilor rezultate din activităţi
economice pentru care locul livrării/prestării se consideră ca fiind în străinătate,
conform art. 132 şi 133, realizate în cursul anului calendaristic;
b)persoanele impozabile, care au sediul activităţii economice în România
conform art. 125 1 alin. (2) lit. a), care se înregistrează în scopuri de TVA conform art.
153 în cursul anului şi care optează pentru aplicarea sistemului TVA la încasare
începând cu data înregistrării în scopuri de TVA.

Nu sunt eligibile pentru aplicarea sistemului TVA la încasare:

a)persoanele impozabile care fac parte dintr-un grup fiscal unic conform
prevederilor art. 127 alin. (8);
b)persoanele impozabile care nu sunt stabilite în România conform art. 1251
alin. (2) lit. a);
c)persoanele impozabile care în anul precedent au depăşit plafonul de 2.250.000
lei prevăzut la alin. (3) lit. a);
d)persoanele impozabile care se înregistrează în scopuri de TVA conform art.
153 în cursul anului şi care au depăşit plafonul de 2.250.000 lei prevăzut la alin. (3)
lit. a) în anul precedent sau în anul calendaristic în curs, calculat în funcţie de
operaţiunile realizate în perioada în care respectiva persoană a avut un cod valabil de
TVA conform art. 153.
Persoana impozabilă care optează pentru aplicarea sistemului TVA la încasare
este obligată să aplice sistemul respectiv cel puţin până la sfârşitul anului calendaristic
în care a optat pentru aplicarea sistemului, cu excepţia situaţiei în care în cursul
aceluiaşi an cifra de afaceri depăşeşte plafonul de 2.250.000 lei, caz în care sistemul

40
se aplică până la sfârşitul perioadei fiscale următoare celei în care plafonul a fost
depăşit.
Dacă în primul an de aplicare a sistemului TVA la încasare persoana impozabilă
nu depăşeşte plafonul de 2.250.000 lei, poate aplica sistemul TVA la încasare până la
sfârşitul perioadei fiscale următoare celei în care plafonul de 2.250.000 lei, calculat
pentru fiecare an calendaristic în parte, a fost depăşit pe parcursul unui an
calendaristic. Orice persoană impozabilă care a optat pentru aplicarea sistemului TVA
la încasare şi care nu depăşeşte în cursul unui an plafonul de 2.250.000 lei poate
renunţa la aplicarea sistemului respectiv oricând în cursul anului, prin depunerea unei
notificări la organul fiscal competent între data de 1 şi 25 ale lunii, cu excepţia
primului an în care a optat pentru aplicarea sistemului. Radierea persoanei respective
din Registrul persoanelor care aplică sistemul TVA la încasare se operează de organele
fiscale competente începând cu prima zi a perioadei fiscale următoare celei în care a
fost depusă notificarea.
Persoanele impozabile care optează pentru aplicarea sistemul TVA la încasare
aplică sistemul respectiv numai pentru operaţiuni pentru care locul livrării, sau locul
prestării, se consideră a fi în România, dar nu aplică sistemul respectiv pentru
următoarele operaţiuni care intră sub incidenţa regulilor generale privind exigibilitatea
TVA:
a)livrările de bunuri/prestările de servicii pentru care beneficiarul este persoana
obligată la plata taxei conform art. 150 alin. (2)–(6), art. 152 3 alin. (10) sau art. 160;
b)livrările de bunuri/prestările de servicii care sunt scutite de TVA;
c)operaţiunile supuse regimurilor speciale prevăzute la art. 152–152;
d)livrările de bunuri/prestările de servicii pentru care beneficiarul este o
persoană afiliată furnizorului/prestatorului potrivit art. 7 alin. (1) pct. 21.“
Dreptul de deducere a TVA aferente achiziţiilor efectuate de o persoană
impozabilă de la o persoană impozabilă care aplică sistemul TVA la încasare este
amânat până la data la care taxa aferentă bunurilor şi serviciilor care i-au fost
livrate/prestate a fost plătită furnizorului/prestatorului său.
Pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează
să îi fie livrate ori serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie prestate în beneficiul

41
său de către o persoană impozabilă, să deţină o factură emisă în conformitate cu
prevederile art. 155, precum şi dovada plăţii în cazul achiziţiilor efectuate de către
persoanele impozabile care aplică sistemul TVA la încasare, respectiv de către
persoanele impozabile care achiziţionează bunuri/servicii de la persoane impozabile în
perioada în care aplică sistemul TVA la încasare;“.
Persoana impozabilă, care optează să aplice sistemul TVA la încasare, trebuie să
depună la organele fiscale competente, până la data de 25 ianuarie inclusiv, o
notificare din care să rezulte că cifra de afaceri din anul calendaristic precedent, nu
depăşeşte plafonul de 2.250.000 lei şi că optează pentru aplicarea sistemului TVA la
încasare. Se consideră că persoana impozabilă a optat în mod tacit pentru continuarea
aplicării sistemului TVA la încasare, neavând obligaţia să depună notificarea, dacă în
anul precedent a aplicat sistemul TVA la încasare şi cifra sa de afaceri nu a depăşit
plafonul de 2.250.000 lei. Persoana impozabilă care optează să aplice sistemul TVA la
încasare, trebuie să depună la organele fiscale competente o notificare din care să
rezulte că optează pentru aplicarea sistemului TVA la încasare din momentul
înregistrării sale în scopuri de TVA.
Când se constată că persoana impozabilă a fost înregistrată de organele fiscale,
în temeiul alin. (11) sau al art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2012 pentru
modificarea şi completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, aprobată cu
modificări prin Legea nr. 208/2012, ca urmare a unei erori, în Registrul persoanelor
impozabile care aplică sistemul TVA la încasare, aceasta va fi radiată, din oficiu sau
la cererea persoanei impozabile, de organele fiscale competente din Registrul
persoanelor impozabile care aplică sistemul TVA la încasare, începând cu data înscrisă
în decizia de îndreptare a erorii. Pe perioada cuprinsă între data înregistrării şi data
radierii în/din Registrul persoanelor impozabile care aplică sistemul TVA la încasare:
a)persoana impozabilă care nu trebuia să aplice sistemul TVA la încasare aplică
regulile generale privind exigibilitatea taxei, iar dreptul de deducere a TVA aferente
achiziţiilor efectuate de persoana impozabilă în perioada respectivă se exercită în
conformitate cu prevederile art. 145 alin. (1). Persoana impozabilă nu este însă
sancţionată în cazul în care în perioada respectivă aplică sistemul TVA la încasare şi
îşi exercită dreptul de deducere.

42
 b)dreptul de deducere a TVA aferente achiziţiilor efectuate de beneficiari care
nu aplică sistemul TVA la încasare de la persoanele impozabile respective nu se
exercită pe măsura plăţii, indiferent de regimul aplicat de furnizor/prestator în
perioada respectivă.
Persoana impozabilă care aplică sistemul TVA la încasare şi care depăşeşte în
cursul anului calendaristic curent plafonul de 2.250.000 lei are obligaţia să depună la
organele fiscale competente, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare perioadei
fiscale în care a depăşit plafonul, o notificare din care să rezulte cifra de afaceri
realizată, determinată, în vederea schimbării sistemului aplicat.
În situaţia în care persoana impozabilă care depăşeşte plafonul nu depune
notificarea, aceasta va fi radiată din oficiu de organele fiscale competente, începând
cu data înscrisă în decizia de radiere, din Registrul persoanelor impozabile care aplică
sistemul TVA la încasare prevăzut la alin. (13).
În perioada cuprinsă între data la care persoana impozabilă avea obligaţia de a
nu mai aplica sistemul TVA la încasare şi data radierii din oficiu de către organele
fiscale competente din Registrul persoanelor impozabile care aplică sistemul TVA la
încasare:
a)pentru livrările de bunuri/prestările de servicii efectuate de persoana
impozabilă se aplică regulile generale privind exigibilitatea taxei, iar dreptul de
deducere a TVA aferente achiziţiilor efectuate de persoana impozabilă în perioada
respectivă se exercită în conformitate cu prevederile art. 145 alin. (1);
b)dreptul de deducere a TVA aferente achiziţiilor efectuate de beneficiari care
nu aplică sistemul TVA la încasare de la persoanele impozabile respective se exercită
pe măsura plăţii în conformitate cu prevederile art. 145 alin. (1). De la data radierii
din oficiu a furnizorului/prestatorului din Registrul persoanelor impozabile care aplică
sistemul TVA la încasare, beneficiarul deduce TVA pentru achiziţiile realizate de la
acesta.
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală organizează Registrul persoanelor
impozabile care aplică sistemul TVA la încasare.. Registrul este public şi se afişează
pe site-ul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Înscrierea în Registrul
persoanelor impozabile care aplică sistemul TVA la încasare se face de către organul

43
fiscal competent, pe baza notificărilor depuse de persoanele impozabile potrivit alin.
(11), până la data de 1 a perioadei fiscale următoare celei în care a fost depusă
notificarea sau, în cazul persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de TVA în
cursul anului calendaristic, de la data înregistrării acestora în scopuri de TVA.
Radierea din Registrul persoanelor impozabile care aplică sistemul TVA la încasare se
face de către organul fiscal competent, pe baza notificărilor depuse de persoanele
impozabile până la data de 1 a perioadei fiscale următoare celei în care a fost depusă
notificarea sau din oficiu. În cazul înregistrării persoanei impozabile în Registrul
persoanelor impozabile care aplică sistemul TVA la încasare, în situaţia în care data
publicării în registru este ulterioară datei de la care persoana impozabilă aplică
sistemul TVA la încasare, beneficiarii îşi exercită dreptul de deducere, începând cu
data publicării în registru.

Persoanele impozabile care la data de 1 ianuarie 2014 aplică sistemul TVA

la încasare astefel:
 pot continua aplicarea sistemului TVA la încasare, fără depunerea vreunei
notificări, dacă sunt eligibile pentru aplicarea acestui sistem, caz în care se
consideră că au optat pentru continuarea aplicării sistemului;
 pot solicita oricând în cursul anului 2014, să fie radiate din Registrul persoanelor
impozabile care aplică sistemul TVA la încasare prin depunerea unei notificări la
organele fiscale competente, chiar dacă sunt eligibile pentru aplicarea sistemului,
anul 2014 nefiind considerat primul an în care au optat pentru aplicarea sistemului
TVA la încasare. Organele fiscale competente operează radierea din Registrul
persoanelor impozabile care aplică sistemul TVA la încasare începând cu data de 1
a perioadei fiscale următoare celei în care a fost depusă notificarea. Până la data
radierii persoanele impozabile trebuie să aplice sistemul TVA la încasare;
 au obligaţia să depună la organele fiscale competente până la data de 25 ianuarie
2014 o notificare în situaţia în care au depăşit plafonul de 2.250.000 lei, în ultima
perioadă fiscală a anului 2013, în vederea radierii din Registrul persoanelor care
aplică sistemul TVA la încasare. Prevederile nu se aplică în situaţia persoanelor
impozabile care se înregistrează în scopuri de TVA conform art. 153 din Legea nr.

44
 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, în cursul anului 2014 şi care
optează pentru aplicarea sistemului TVA la încasare, care sunt obligate să aplice
sistemul respectiv cel puţin până la finele anului 2014, cu excepţia cazului în care
depăşesc plafonul de 2.250.000 lei.
Atât în cazul persoanelor impozabile care continuă aplicarea sistemului TVA la
încasare, cât şi al celor care ies din sistem, pentru operaţiunile al căror fapt generator
de taxă a intervenit până la data de 31 decembrie 2013 inclusiv, precum şi pentru
facturile emise înainte de această dată, în situaţia în care cea de-a 90-a zi
calendaristică de la data emiterii facturii sau de la termenul-limită prevăzut de lege
pentru emiterea facturii este ulterioară datei de 31 decembrie 2013, exigibilitatea taxei
intervine la data încasării totale sau parţiale a contravalorii bunurilor
livrate/serviciilor prestate.

Livrarea de bunuri
Prin livrare de bunuri se înţelege orice transfer al dreptului de proprietate
asupra bunurilor de la proprietar către o altă persoană, direct prin persoane care
acţionează în numele acestuia.
Prin bunuri se întelege bunurile corporale mobile şi imobile, prin natura lor sau
prin destinaţie.Energia electrică, energia termică, gazele naturale, agentul frigorific şi
altele de aceeaşi natură sunt considerate bunuri mobile corporale.
Următoarele operaţiuni sunt considerate, de asemenea, livrări de bunuri:
 predarea efectivă a bunurilor către o altă persoană, ca urmare a
unui contract care prevede că plata se efectuează în rate sau a
oricărui alt tip de contract care prevede că proprietatea este
atribuită cel mai târziu în momentul plăţii ultimei sume scadente,
cu excepţia contractelor de leasing;
 transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor, în urma
executării silite;
 trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul
persoanelor impozabile, în condiţiile prevăzute de legislaţia

45
 referitoare la proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, în
schimbul unei despăgubiri.
 Sunt asimilate livrărilor de bunuri efectuate cu plată următoarele
operaţiuni:
 preluarea de către o persoană impozabilă a bunurilor mobile
achiziţionate sau produse de către aceasta pentru a fi utilizate în
scopuri care nu au legătură cu activitatea economică desfăşurată,
dacă taxa aferentă bunurilor respective sau părţilor lor componente
a fost dedusă total sau parţial;
 preluarea de către o persoană impozabilă a bunurilor mobile
achiziţionate sau produse de către aceasta pentru a fi puse la
dispoziţie altor persoane în mod gratuit, dacă taxa aferentă
bunurilor respective sau părţilor lor componente a fost dedusă total
sau parţial;
 preluarea de către o persoană impozabilă de bunuri mobile
corporale achiziţionate sau produse de către aceasta, altele decât
bunurile de capital prevăzute la art. 149 alin. (1) lit. a), pentru a fi
utilizate în scopul unor operaţiuni care nu dau drept integral de
deducere, dacă taxa aferentă bunurilor respective a fost dedusă
total sau parţial la data achiziţiei;
Orice distribuire de bunuri din activele unei persoane impozabile către asociaţii
sau acţionarii săi, inclusiv o distribuire de bunuri legată de lichidarea sau de
dizolvarea fără lichidare a persoanei impozabile, cu excepţia transferului, constituie
livrare de bunuri efectuată cu plată, dacă taxa aferentă bunurilor respective sau
părţilor lor componente a fost dedusă total sau parţial.
În cazul a două sau mai multe transferuri succesive ale dreptului de proprietate
asupra unui bun, fiecare transfer este considerat o livrare separată a bunului, chiar
dacă bunul este transportat direct beneficiarului final.
Transferul tuturor activelor sau al unei părţi a acestora, efectuat cu ocazia
transferului de active sau, după caz, şi de pasive, indiferent dacă este realizat ca
urmare a vânzării sau ca urmare a unor operaţiuni precum divizarea, fuziunea ori ca

46
aport în natură la capitalul unei societăţi, nu constituie livrare de bunuri dacă
primitorul activelor este o persoană impozabilă. Primitorul activelor este considerat a
fi succesorul cedentului în ceea ce priveşte ajustarea dreptului de deducere prevăzută
de lege.

Nu constituie livrare de bunuri:

 bunurile acordate gratuit din rezerva de stat, ca ajutoare umanitare
externe sau interne
 acordarea în mod gratuit de bunuri ca monstre în cadrul
companiilor publicitare, pentru încercarea produselor sau pentru
demonstraţii la punctele de vânzare, alte bunuri acordate în scopul
stimulării vânzarilor
 acordarea de bunuri, în mod gratuit, în cadrul acţiunilor de
sponsorizare, de mecenat, de protocol, precum şi alte destinaţii
prevăzute de lege, în condiţiile stabilite prin norme.
 acordarea de bunuri de mica valoare, în mod gratuit, în cadrul
acţiunilor de sponsorizare, de mecenat, de protocol/reprezentare, în
condiţiile stabilite prin norme.

Importul de bunuri
Importul de bunuri reprezintă:
a) intrarea pe teritoriul Comunităţii de bunuri care nu se află în liberă circulaţie
în înţelesul art. 24 din Tratatul de înfiinţare a Comunităţii Europene;
b) pe lângă operaţiunile prevăzute la lit. a), intrarea în Comunitate a bunurilor
care se află în liberă circulaţie, provenite dintr-un teritoriu terţ, care face parte din
teritoriul vamal al Comunităţii  .
                  
Locul operaţiunilor impozabile
Se consideră a fi locul livrării de bunuri:

47
 a) locul unde se găsesc bunurile în momentul când începe expedierea sau
transportul, în cazul bunurilor care sunt expediate sau transportate de furnizor, de
beneficiar sau de un terţ;
b) locul unde se efectuează instalarea sau montajul, în cazul bunurilor care fac
obiectul unei instalări sau montaj, indiferent dacă punerea în funcţiune este efectuată
de către furnizor sau de altă persoană în contul său;
c) locul unde se găsesc bunurile în care are loc livrarea, în cazul bunurilor care
nu sunt expediate sau transportate;
d) locul de plecare al transportului de pasageri, în cazul în care livrările de
bunuri sunt efectuate la bordul unui vapor, sau avion;
e) locul de plecare al transportului de pasageri, în cazul în care livrările de
bunuri sunt efectuate într-un autocar sau tren, şi pe partea din parcursul transportului
de pasageri efectuat în interiorul ţării.
Locul livrării este întotdeauna în România, în cazul vânzărilor la distanţă de
produse accizabile, efectuate dintr-un stat membru către persoane neimpozabile din
România, altele decât persoanele juridice neimpozabile, fără să se aplice plafonul.
Prin derogare, în cazul unei vânzări la distanţă care se efectuează dintr-un stat
membru spre România, locul livrării se consideră în România dacă livrarea este
efectuată către un cumpărător persoană impozabilă sau persoană juridică neimpozabilă,
care beneficiază de derogarea de la sau către orice altă persoană neimpozabilă şi dacă
sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a) valoarea totală a vânzărilor la distanţă al căror transport sau expediere în
România se realizează de către un furnizor, în anul calendaristic în care are loc o
anumită vânzare la distanţă, inclusiv valoarea respectivei vânzări la distanţă, sau în
anul calendaristic precedent, depăşeşte plafonul pentru vânzări la distanţă de 35.000
euro, al cărui echivalent în lei se stabileşte prin norme; sau
b) furnizorul a optat în statul membru din care se transportă bunurile pentru
considerarea vânzărilor sale la distanţă, care presupun transportul bunurilor din acel
stat membru în România, ca având loc în România.

Locul prestării de servicii

48
 Locul prestării de servicii este considerat a fi locul unde prestatorul îşi are
stabilit sediul activităţii economice sau un sediu permanent de la care serviciile sunt
efectuate sau, în lipsa acestora, domiciliul sau reşedinţa sa obişnuită.
Prin excepţie pentru urmatoarele prestări de servicii, locul prestării este
considerat a fi:
locul unde bunul imobil este situat, pentru prestările de servicii efectuate în
legătură directă cu un bun imobil, inclusiv prestările agenţiilor imobiliare şi de
expertiză, ca şi prestările privind pregătirea sau coordonarea executării lucrărilor
imobiliare, cum ar fi, prestaţiile furnizate de arhitecţi, serviciile de supervizare;
locul unde se efectuează transportul, în funcţie de distanţele parcurse, în cazul
transportului de bunuri şi de personae.
Sediul activităţii economice sau sediul permanent al beneficiarului pentru care
sunt prestate serviciile sau, în absenţa acestora, domiciliul sau resedinţa obişnuită a
beneficiarului în cazul următoarelor servicii:
1.   închirierea de bunuri mobile corporale;
2.   operaţiunile de leasing având ca obiect utilizarea bunurilor mobile
corporale;
3.   transferul sau transmiterea folosinţei drepturilor de autor, brevetelor,
licenţelor, mărcilor comerciale şi al altor drepturi similar;
4.   serviciile de publicitate şi marketing;
5.   serviciile de consultanţă, de inginerie, juridice şi de avocatură, serviciile
contabililor şi experţilor contabili, ale birourilor de studii şi alte servicii similar;
6.   prelucrarea de date şi furnizarea de informaţii;
7.   operaţiunile bancare, financiare şi de asigurări, inclusiv de reasigurări, cu
excepţia închirierii de seifuri;
8.   punerea la dispoziţie de personal;
9.   telecomunicaţiile - sunt considerate servicii de telecomunicaţii serviciile
având ca obiect transmiterea, emiterea ţi recepţia de semnale, înscrisuri, imagini şi
sunete sau informaţii de orice natură prin cablu, radio, mijloace optice, inclusiv
cedarea dreptului de utilizare a mijloacelor pentru astfel de transmisii, emiteri sau

49
recepţii; serviciile de telecomunicaţii cuprind şi furnizarea accesului la reţeaua
mondială de informaţii;
10. serviciile de radiofuziune şi de televiziune;
11. serviciile furnizate pe cale electronică; sunt considerate servicii furnizate pe
cale electronică: furnizarea şi conceperea de site-uri informatice, mentenanţa la
distanţă a programelor şi echipamentelor, furnizarea de programe informatice -
software - şi actualizarea acestora, furnizarea de imagini, de texte şi de informaţii şi
punerea la dispoziţie de baze şi date, furnizarea de muzică, de filme şi de jocuri,
inclusiv jocuri de noroc, transmiterea şi difuzarea de emisiuni şi de evenimente
politice, culturale, artistice, de divertisment şi furnizarea de servicii de invăţământ la
distanţă. Atunci când furnizorul de servicii şi clientul său comunică prin curier
electronic, serviciul furnizat nu reprezintăun serviciu electronic;
12.  obligaţia de a se abţine de la realizarea sau exercitarea, total sau parţial, a
unei activităţi economice;
13.  prestările de servicii efectuate de intermediari care intervin în furnizarea
prestărilor de servicii;
Locul unde beneficiarul este stabilit, îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa
obişnuită, în cazul următoarelor servicii prestate către o persoană neimpozabilă:
1. serviciile de telecomunicaţii;
2. serviciile de radiodifuziune şi televiziune;
3. serviciile furnizate pe cale electronică. (se aplică din 1 ianuarie 2015)
Prestările de servicii care determină decontări sau plăţi succesive, cum sunt
serviciile de construcţii-montaj, consultanţă, cercetare, expertiză şi alte servicii
similare, sunt considerate efectuate la data la care sunt emise situaţii de lucrări,
rapoarte de lucru, alte documente similare pe baza cărora se stabilesc serviciile
efectuate sau, după caz, în funcţie de prevederile contractuale, la data acceptării
acestora de către beneficiari.
În cazul livrărilor de bunuri şi al prestărilor de servicii care se efectuează
continuu, cum sunt: livrările de gaze naturale, de apă, serviciile de telefonie, livrările
de energie electrică şi altele asemenea, se consideră că livrarea/prestarea este
efectuată la datele specificate în contract pentru plata bunurilor livrate sau a

50
serviciilor prestate sau la data emiterii unei facturi, dar perioada de decontare nu poate
depăşi un an.

Importul de bunuri
Se consideră import de bunuri intrarea de bunuri în România provenind dintr-un
alt stat.
Atunci când bunurile sunt plasate, după intrarea lor în  ţară, în regimuri vamale
suspensive, aceste bunuri nu se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea
adaugată. Totuşi, acestea sunt supuse reglementărilor vamale în ceea ce priveşte plata
sau, dupa caz, garantarea drepturilor de import pe perioada cât se afla în regim vamal
suspensiv.
Importul bunurilor plasate în regimuri vamale suspensive este efectuat în statul
pe teritoriul căruia bunurile ies din aceste regimuri.
Nu se cuprinde în sfera de aplicare a taxei pe valoarea bunurilor aflate în
regimuri vamale suspensive.
Exigibilitatea taxei intervine la data la care are loc faptul generator.
Prin excepție, exigibilitatea taxei intervine:
a) la data emiterii unei facturi, înainte de data la care intervine faptul generator;
b) la data la care se încasează avansul, pentru plăţile în avans efectuate înainte
de data la care intervine faptul generator. Avansurile reprezintă plata parţială sau
integrală a contravalorii bunurilor şi serviciilor, efectuată înainte de data livrării ori
prestării acestora;
c) la data extragerii numerarului, pentru livrările de bunuri sau prestările de
servicii realizate prin mașini automate de vânzare, de jocuri sau alte ma șini similare.
Nu sunt eligibile pentru aplicarea sistemului TVA la încasare:
a) persoanele impozabile care fac parte dintr-un grup fiscal unic;
b) persoanele impozabile care nu sunt stabilite în România;
c) persoanele impozabile care în anul precedent au depăşit plafonul de
2.250.000 lei;

51
 d) persoanele impozabile care se înregistrează în scopuri de TVA în cursul
anului şi care au depăşit plafonul de 2.250.000 lei anul precedent sau în anul
calendaristic în curs, calculat în funcţie de operaţiunile realizate în perioada în care
respectiva persoană a avut un cod valabil de TVA.
Înregistrările contabile pentru transpunerea prevederilor referitoare la amânarea
exigibilităţii sunt urmatoarele:
 
  A. La furnizori:
  a) Înregistrarea livrării de bunuri:
         411 = %
               707
               4428
  b) La data achitării taxei pe valoarea adăugată de către beneficiari operaţiunea
se înscrie în jurnalul de vânzări în coloanele 8 şi 9 sau 10 şi 11, după caz, iar pe baza
copiei documentului de plată transmis de beneficiari se înregistrează taxa pe valoarea
adaugată devenită exigibilă:
         4428 = 4427
  c) Concomitent se înregistrează reducerea taxei colectate pentru aceste
operaţiuni, care se evidenţiază la rândul de regularizări din Decontul de taxă pe
valoarea adăugată:
         4427 = 411
  B. La beneficiari:
  a) Înregistrarea achiziţiei de bunuri:
         % = 404
        212
        4428
  b) Achitarea taxei pe valoarea adăugată la bugetul de stat, rezultată din
facturile furnizorilor pentru care s-a obţinut certificatul de amânare a exigibilităţii
taxei pe valoarea adăugată:
        4426 = 512

52
   Operaţiunea se înscrie în jurnalul pentru cumpărări în coloanele 7 şi 8 sau 9 şi
10, după caz.
  c) Stingerea datoriei faţă de furnizor pentru partea privind taxa pe valoarea
adăugată achitată în numele său:
        404 = 4428
  
Cota standard şi cota redusă
 Cota standard a taxei pe valoarea adăugată este de 24% şi se aplică asupra
bazei de impozitare pentru orice operaţiune impozabilă care nu este scutită de taxa pe
valoarea adăugată sau care nu este supusă cotei reduse a taxei pe valoarea adăugată.
Cota redusă a taxei pe valoarea adăugată este de 9% şi se aplică asupra bazei de
impozitare, pentru următoarele prestări de servicii şi/sau livrări de bunuri:
 dreptul de intrare la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice,
monumente de arhitectură şi arheologie, grădini zoologice şi botanice, târguri,
expoziţii;
 livrarea de manuale şcolare, cărţi, ziare şi reviste, cu excepţia celor destinate
exclusiv pubicităţii;
 livrările de proteze de orice fel şi accesoriile acestora, cu excepţia protezelor
dentare;
 livrările de produse ortopedice;
 medicamente de uz uman şi veterinar;
 cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcţie similară, inclusiv
închirierea terenurilor pentru camping.
      
Operaţiuni scutite de plata TVA-ului
Scutiri pentru operaţiunile din interiorul ţării
Următoarele operaţiuni de interes general sunt scutite de taxa pe valoarea
adaugată:
 spitalizarea, îngrijirile medicale, inclusiv veterinare, şi operaţiunile strâns legate
de acestea, desfăşurate de unităţi pentru astfel de activităţi, indiferent de forma de
organizare, precum spitale, sanatorii, centre de sănătate rurale sau urbane,

53
 dispensare, cabinete şi laboratoare medicale, centre de îngrijire medicală şi de
diagnostic, baze de tratament şi recuperare, staţii de salvare şi alte unităţi
autorizate să desfăşoare astfel de activităţi, cantinele organizate pe lângă aceste
unităţi, serviciile funerare prestate de unităţile sanitare;
 prestările de servicii efectuate în cadrul profesiunii lor către stomatologi şi
tehnicieni dentari precum şi livrarea de proteze dentare efectuată de stomatologi şi
de tehnicienii dentari;
 prestările de ingrijire şi supraveghere efectuate de personal medical şi paramedical;
 transportul bolnavilor şi al persoanelor accidentate, în vehicule special amenajate
în acest scop;
 livrările de organe, de sânge şi de lapte, de provenienţă umană;
 activitatea de învăţământ prevăzută de Legea învăţământului, cu modificările şi
completările ulterioare, desfăşurate de unităţile autorizate, inclusiv activitatea
căminelor şi a cantinelor organizate pe lângă aceste unităţi, formarea profesională a
adulţilor, precum şi prestările de servicii livrările de bunuri strâns legate de
acestea, efectuate de către instituţiile publice sau de către alte entităţi recunoscute,
care au aceste obiective;
 prestările de servicii şi/sau de bunuri strâns legate de protecţia copiilor şi a
tinerilor, efectuate de instituţiile publice sau alte entităţi recunoscute ca având
caracter social;
 prestările de servicii şi/sau de bunuri furnizate membrilor în interesul lor colectiv,
în schimbul unei cotizaţii fixate conform statutului, de organizaţii fără scop
patrimonial ce au obiective de natură politică, sindicală, religioasă, patriotică,
filozofică, filantropică, patronală, profesională sau civică, precum şi obiective de
reprezentare a intereselor membrilor lor, în condiţiile în care această scutire nu
provoacă distorsiuni de concurenţă ;
 prestările de servicii strâns legate de practicarea sportului sau a educaţiei fizice,
efectuate de organizaţii fără scop patrimonial pentru persoanele care practică
sportul sau educaţia fizică;

54
 prestările de servicii culturale şi livrările de bunuri strâns legate de acestea,
efectuate de instituţiile publice, precum şi operaţiunile care intră în sfera de
aplicare a impozitului pe spectacole;
 realizarea, difuzarea şi retransmiterea programelor de radio şi de televiziune, cu
excepţia celor de publicitate, efectuate de unităţile care produc şi difuzează
programele audiovizuale, precum şi de unităţile care au un obiect de activitate
difuzarea prin cablu a programelor audiovizuale;
 vânzarea de licenţe de filme sau de programe, drepturi de difuzare, abonamente la
agenţiile internaţionale de ştiri şi alte drepturi de difuzare similare, destinate
activităţii de radio şi de televiziune, cu excepţia celor de publicitate.

Alte operaţiuni scutite de taxa pe valoarea adaugată:

 activităţile de cercetare-dezvoltare şi inovare pentru realizarea programelor,
subprogramelor şi proiectelor, precum şi a acţiunilor cuprinse în Planul Naţional de
cercetare-dezvoltare şi inovare, în programele-nucleu şi în planurile sectoriale;
 livrările de bunuri şi prestările de servicii efectuate de producătorii agricoli
individuali şi asociaţiile fără personalitate juridică a acestora.

Scutiri la import
Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată:  
 importul de bunuri a căror livrare în România este scutită de
taxa pe valoarea adăugată;
 bunurile introduse în ţară de călători sau de alte persoane fizice
cu domiciliul în ţară ori în străinatate, în condiţiile şi în limitele
stabilite potrivit reglementărilor legale în vigoare, pentru
regimul vamal aplicabil persoanelor fizice;
 bunurile importate destinate comercializării în regim duty-free,
precum şi în magazinele pentru servirea în exclusivitate a
reprezentanţelor diplomatice şi al personalului acestora;
 importul de bunuri de către misiunile diplomatice şi birourile
consulare, precum şi de către cetăţenii străini cu statutul

55
 diplomatic sau consular în România, în condiţiile de
reciprocitate, potrivit procedurii stabilite prin norme;
 importul de bunuri efectuat de reprezentantele organismelor
internaţionale şi interguvernamentale acreditate în România,
precum şi de către cetăţenii străinii angajaţi ai acestor
organizaţii, în limitele şi în conformitate cu condiţiile precizate
în convenţiile de înfiinţare a acestor organizaţii, potrivit
procedurii stabilite prin norme;
 importul de bunuri de către forţele armate ale statelor străine
membre NATO pentru uzul acestora sau al personalului însoţitor
ori pentru aprovizionarea cantinelor, în cazul în care aceste
forţe sunt destinate efortului comun de aparare;
 importul de suporturi materiale, cum ar fi pelicule, benzi
magnetice, discuri, pe care sunt înregistrate filme sau programe
de radio sau televiziune, cu excepţia celor de publicitate;
 importul de bunuri primite în mod gratuit cu titlu de ajutoare
sau donaţii destinate unor scopuri cu caracter religios, de
aparare a sănătăţii, de apărare a ţării sau siguranţei naţionale,
artistic, sportiv, de protecţie şi ameliorare a mediului, de
protecţie şi conservare a monumentelor istorice şi de
arhitectură, în condiţiile stabilite prin norme;
 importul de bunuri finanţate din împrumuturi nerambursabile
acordate de guverne străine, organisme internaţionale şi
nonprofit din străinătate şi din ţări, în condiţiile stabilite prin
norme
 importul următoarelor bunuri: bunuri de origine română, bunuri
străine care, potrivit legii, devin proprietatea statului, bunurile
reparate în străinatate sau bunurile care le înlocuiesc pe cele
necorespunzătoare calitativ, returnate partenerilor externi în
perioada de garanţie, bunuri care se înapoiază în ţară ca urmare
a unei expedieri eronate, echipamentele pentru protecţia

56
 mediului, stabilite prin hotarâre a Guvernului pentru transportul
international.

Regimul deducerilor
 Dreptul de deducere ia naştere în momentul în care taxa pe
valoarea adăugată deductibilă devine exigibilă.
 Dacă bunurile şi serviciile achiziţionate sunt destinate utilizării în
folosul operaţiunilor sale taxabile, orice persoană impozabilă
înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată are dreptul să
deducă:
 taxa pe valoarea adăugată datorată sau achitată, aferentă bunurilor
care i-au fost livrate sau urmează să-i fie livrate, şi pentru
prestările de servicii care i-au fost prestate ori urmează să-i fie
prestate de o altă persoană impozabilă;
 taxa pe valoarea adăugată achitată pentru bunurile importate.
 De asemenea, se acordă oricărei persoane impozabile, înregistrată
ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, dreptul de deducere pentru
taxa pe valoarea adăugată, dacă bunurile şi serviciile achiziţionate
sunt destinate utilizării pentru realizarea următoarelor operaţiuni:
 livrări de bunuri şi prestări de servicii scutite de TVA;
 operaţiuni rezultând din activităţi economice, pentru care locul
livrării/prestării este considerat a fi în străinătate, dacă taxa pe
valoarea adăugată ar fi deductibilă, în cazul în care operaţiunea s-
ar desfăşura în   ţară.
 Nu poate fi dedusă taxa pe valoarea adăugată pentru:
 bunuri/servicii achiziţionate de furnizori sau prestatori în contul
clienţilor şi care apoi se decontează acestora;
 băuturi alcoolice şi produse din tutun destinate acţiunilor de
protocol. 

57
     Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată, orice
persoană impozabilă trebuie săjustifice dreptul de deducere, în funcţie de felul
operaţiunii, cu unul din următoarele documente:
 pentru taxa pe valoarea adăugata sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost
livrate sau urmează să fie livrate, şi pentru prestările de servicii care i-au fost
prestate ori urmează să-i fie prestate de o altă perssoană impozabilă cu factură
fiscală şi este emisă pe numele persoanei de către o persoană impozabilă
înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată. Beneficiarii serviciilor care
sunt înregistraţi ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, justifică taxa dedusă,
cu factură fiscală.
 pentru importuri de bunuri, cu declaraţia vamală de import sau un act
constatator emis de autorităţile vamale; pentru importurile care mai beneficiază
de amânarea plăţii taxei în vamă, se va prezenta şi documentul care confirmă
achitarea taxei pe valoarea adăugată.
    Pentru exercitarea dreptului de deducere, trebuie îndeplinite următoarele
condiţii:
 bunurile respective urmează a fi folosite cu drept de deducere;
 persoana impozabilă trebuie să deţină o factură fiscală sau un alt document legal
aprobat care justifică suma taxei pe valoarea adăugată aferente bunurilor
achiziţionate.
Taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor şi serviciilor achiziţionate,
destinate realizării obiectivelor proprii de investiţii, stocurilor de produse cu
destinaţie specială, finanţate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, se deduce
potrivit prevederilor legale. Cu taxa pe valoarea adăugată dedusă pentru realizarea
obiectivelor proprii de investiţii se vor restrânge obligatoriu disponibilităţile de
investiţii. Sumele deduse în cursul anului fiscal pentru obiectivele proprii de
investiţii pot fi utilizate numai pentru plăţi aferente aceluiaşi obiectiv de investiţii. La
încheierea exercitiului financiar, sumele deduse şi neutilizabile se virează de la
bugetul de stat sau bugetele locale în conturile şi la termenele stabilite prin normele
metodologice anuale privind încheierea exercitiului financiar-bugetar şi financiar-
contabil, emise de Ministerul Finanţelor Publice.

58
 Perioada fiscală
Perioada fiscală pentru taxa pe valoarea adăugată este luna calendaristică.
Prin derogare pentru persoanele impozabile care nu au depăşit în cursul anului
precedent o cifră de afaceri din operaţiuni taxabile şi scutite cu drept de deducere de
100.000 euro inclusiv, la cursul de schimb valutar din ultima zi lucrătoare a anului
precedent, perioada fiscală este trimestrul calendaristic.
Persoanele impozabile care au cifra de afaceri sub 100.000 euro la sfârşitul
anului au obligaţia de a depune la organele fiscale teritoriale, până la data de 25
ianuarie, o declaraţie în care să menţioneze cifra de afaceri din anul precedent.
Persoanele impozabile care iau fiinţă în cursul anului trebuie să declare, cu
ocazia înregistrării fiscale, cifra de afaceri pe care preconizează să o realizeze în
cursul anului, iar dacă aceasta nu depăşeşte 100.000 de euro inclusiv, au obligaţia de a
depune deconturi trimestriale în anul înfiinţării.
Dacă cifra de afaceri obţinută în anul înfiinţării este mai mare de 100.000 euro,
în anul următor perioada fiscală va fi calendaristică, iar dacă cifra de afaceri obţinută
nu depăşeşte 100.000 euro inclusiv, perioada fiscală va fi trimestrul.
Orice persoană impozabilă, înregistrata ca plătitor de taxa pe valoarea adăugată,
care realizează sau urmează să realizeze atât operaţiuni care dau drept de deducere,
atât şi operaţiuni care nu dau drept de deducere, este denumită în continuare plătitor
de taxă pe valoarea adăugată cu regim mixt.
Achiziţiile de bunuri şi servicii destinate exclusiv realizării de operaţiuni care
dau drept de deducere, inclusiv de investiţii destinate realizării de astfel de operaţiuni,
se înscriu într-un jurnal pentru cumpărături, care se întocmeşte separat pentru aceste
operaţiuni, şi taxa pe valoarea adăugată aferentă acestora se deduce intregal.
Achiziţiile de bunuri şi servicii destinate exclusiv realizării de operaţinuni care
nu dau drept de deducere, precum şi de investiţii care sunt destinate realizării de astfel
de operaţinui se înscriu în jurnal de cumpărături, care se întocmesc separat pentru
aceste operaţiuni, iar taxa pe valoarea adăugată aferentă acestora nu se deduce.
În cursul anului este permisă deducerea integrală a taxei pe valoarea adăugată.
                     

59
 3.2.Accizele
 
Taxele speciale de consumaţie sau accizele sunt aşezate asupra unor produse
care se consumă în cantităţi mari şi care nu pot fi înlocuite de cumpărători cu altele,
pentru ca în acest fel impozitul să aibă în mod constant un randament fiscal cât mai
ridicat.
Accizele sunt venituri la bugetul de stat. Termenul de plată a accizelor este până
la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care accizele devin exigibile, cu
excepţia cazurilor pentru care prezentul capitol prevede în mod expres alt termen de
plată.
Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în cazul furnizorilor autorizaţi de
energie electrică sau de gaz natural, termenul de plată a accizelor este data de 25 a
lunii următoare celei în care a avut loc facturarea către consumatorul final.
În cazul importului unui produs accizabil, care nu este plasat într-un regim
suspensiv, prin derogare de la alin. (1) momentul plăţii accizelor este momentul
înregistrării declaraţiei vamale de import.
Potrivit OUG nr. 102/2013, în situaţia în care cursul de schimb stabilit de Banca
Centrală Europeană în prima zi a lunii octombrie din anul precedent, care este publicat
în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, este mai mic decat cel existent în anul anterior
anului precent, atunci se va lua în calcul cursul din anul anterior anului precedent .
Acesta va fi actualizat cu media anuală a indicelui preţurilor de consum (IPC) din luna
septembrie a anului precedent, anunţată de Institutul Naţional de Statistică până la
data de 15 octombrie.
De asemenea, pentru anul 2014 media anulă a IPC calculată în luna septembrie
2013 este de 104,77%, se precizează în documentul citat.
În condiţiile în care cursul de schimb stabilit în 2013 de BCE, de 4,4485
lei/euro, este mai mic decât cel din 2012 de 4,5223 lei/euro, cursul luat în calcul
pentru stabilirea accizelor în 2014 va fi, conform noilor reglementări, cel din 2012,
adică4,5223 lei/euro. La acesta se va adăuga rata inflaţiei din luna septembrie 2013,
care este de 104,77%.

60
 Concret, formula de calcul a cursului de schimb valabil pentru accizele din
2014este următoarea:
 4,5223 lei/euro x 104,77% = 4,7380 lei/euro
Astfel, accizele vor fi stabilite în 2014 în funcţie de cursul valutar de 4,7380
lei/euro, mai mare faţă de cel de 4,4485 lei/euro, stabilit până să fie modificat Codul
fiscal.
Modificările aduse Codului fiscal prin OUG nr.102/2013 au schimbat nu doar
modalitatea de calcul a cursului de schimb, ci au majorat şi accizele pentru carburanţi,
prin introducerea unei taxe de 7 eurocenti/litru de combustibil.  Concret, accizele
pentru carburanţi vor creşte ca urmare a aplicării unui curs de schimb mai mare, dar şi
din cauza majorării introduse de Guvern. Termenul de intrare în vigoare a acestei
masuri, stabilit prin OUG nr. 102/2013, a fost 1 ianuarie 2014, însă a fost amânat prin
OUG nr.111/2013 pentru 1 aprilie 2014.  
Astfel, accizele la carburanţi valabile din 1 aprilie 2014 sunt următoarele: 
 la benzină cu plumb acciza se majorează cu 16,6% la
637,91 euro/tona, de la 547 euro/tona şi la 491,19 euro/1000
litri, de la 421,19 euro/1000 litri;
 la benzina fără plumb acciza se majorează cu 19,4% la
557,91 euro/tona de la 467 euro/tona şi la 429,59 euro/1000
litri de la 359,59 euro/1000 litri;
 la motorină acciza se majorează cu 21,2% la 473,85
euro/tona de la 391 euro/tona şi la 400,395 euro/1000 litri de
la 330,395 euro/1000 litri.
 lapetrol lampant (kerosen) utilizat drept combustibil
pentru motor acciza se majorează cu 18,6% la 557,39
euro/tona de la 469,89 euro/tona şi la 445,91 euro/1000 litri
de la 375,91 euro/1000 litri.

Produsele cărora li se aplică accize

Conform Codului fiscal, accizele se aplica pentru urmatoarele produse:
 alcool şi băuturi alcoolice,
61
 tutun prelucrat,
 produse energetice (printre care se numără benzina cu şi fără
plumb, motorina, gazul natural, cărbunele) şi electricitate,
 cafea verde, prăjită, solubilă,
 berea/baza de bere din amestecul cu băuturi nealcoolice, la care
ponderea gradelor Plato provenite din malţ, cereale maltificabile
şi/sau nemaltificabile este mai mică de 30% din numărul total de
grade Plato – acciza este de 10 euro/hl de produs;
 băuturile fermentate, altele decât bere şi vinuri, la care ponderea de
alcool absolut (100%) provenită din fermentarea exclusivă a
fructelor, sucurilor de fructe şi sucurilor concentrate de fructe este
mai mică de 50% - acciza este de 25 euro/hl de produs.
 De asemenea, de la 1 septembrie 2013 au fost introduse noi
produse în categoria celor accizabile:
 bijuterii din aur şi/sau din platină, cu excepţia verighetelor - acciza
este de 1 euro/gram pentru bijuteriile cu până la 14k şi de 2
euro/gram pentru cele peste 14k;
 confecţii din blănuri naturale - acciza este cuprinsă între 50 şi 1200
euro/bucata, în funcţie de costul de achiziţie al blănurilor;
 iahturi şi alte nave şi ambarcaţiuni cu sau fărămotor pentru
agrement, cu excepţia celor destinate utilizării în sportul de
performanţă - se vor acciza numai iahturile şi navele care au
lungimea egală sau mai mare de 8 metri (acciza fiind de 500
euro/metru liniar) şi navele cu motor peste 100 de cai-putere
(acciza fiind 10 euro/CP);
 autoturisme şi autoturisme de teren, inclusiv cele importate sau
achiziţionate intracomunitar, noi sau rulate, a căror capacitate
cilindrică este mai mare sau egală cu 3000 cm3 - acciza este de 1
euro/cm3;

62
  arme de vânătoare şi arme de uz personal altele decât cele de uz
militar sau de uz sportiv - acciza variază între 50 şi 1500
euro/bucata, în funcţie de costul de achiziţie al armelor;
 cartuşe cu glonţ şi alte tipuri de muniţie pentru armele prevăzute
anterior - acciza este cuprinsă între 0,1 şi 0,4 euro/bucata în funcţie
de costul de achiziţie;
 motoarele de peste 100 CP destinate iahturilor şi altor nave şi
ambarcaţiuni pentru agrement.

Plătitorii de accize sunt:

 operatorii economici care produc, achiziţionează din teritoriul comunitar ori
importă produsele;
 persoanele fizice care achiziţionează din teritoriul comunitar ori importă produsele
accizabile;
Plătitorii de accize pentru produsele menţionate mai sus sunt antrepozitarii
autorizaţi, destinatarii înregistraţi, operatorii economici care achiziţionează astfel de
produse din teritoriul comunitar ori care importă astfel de produse.
Operatorii economici care achiziţionează din teritoriul comunitar produseau
obligaţia ca, înainte de primirea produselor, să se înregistreze la autoritatea
competentă, în condiţiile prevăzute în normele metodologice, şi să respecte
următoarele cerinţe:
 să garanteze plata accizelor în cuantumul şi în condiţiile stabilite în normele
metodologice;
 să ţină evidenţa livrărilor de astfel de produse;
 să prezinte produsele la cererea organelor de control;
 să accepte orice monitorizare sau verificare a stocurilor din partea organelor de
control.
Nu se supun acestor cerinţe antrepozitarii autorizaţi şi destinatarii înregistraţi
care achiziţionează din teritoriul comunitar şi nici operatorii economici care
achiziţionează produsele pentru uzul propriu.

63
 Sunt scutite de la plata accizelor produsele livrate la rezerva de stat şi la rezerva
de mobilizare, pe perioada în care au acest regim.
Operatorii economici care exportă sau care livrează într-un alt stat membru
sortimente de cafea obţinute din operaţiuni proprii de prelucrare a cafelei achiziţionate
direct de către aceştia din alte state membre ori din import pot solicita autorităţilor
fiscale competente, pe bază de documente justificative, restituirea accizelor virate la
bugetul de stat, aferente cantităţilor de cafea utilizate ca materie primă pentru cafeaua
exportată sau livrată în alt stat membru.
Produsele accizabile sunt scutite de plata accizelor dacă sunt destinate utilizării:
 în contextul relaţiilor diplomatice sau consulare;
 de către organizaţiile internaţionale recunoscute ca atare de autorităţile publice din
România şi de către membrii acestor organizaţii, în limitele şi în condiţiile stabilite
prin convenţiile internaţionale privind instituirea acestor organizaţii sau prin
acordurile de sediu;
 de către forţele armate ale oricărui stat parte la Tratatul Atlanticului de Nord, altul
decât România, pentru uzul forţelor armate în cauză, pentru personalul civil
însoţitor sau pentru aprovizionarea popotelor ori a cantinelor acestora;
 de către forţele armate ale Regatului Unit staţionate în Cipru în temeiul Tratatului
de instituire a Republicii Cipru din 16 august 1960, pentru uzul forţelor armate în
cauză, pentru personalul civil însoţitor sau pentru aprovizionarea popotelor ori a
cantinelor acestora;
 pentru consum în cadrul unui acord încheiat cu ţări terţe sau cu organizaţii
internaţionale, cu condiţia ca acordul în cauză să fie permis ori autorizat în ceea ce
priveşte scutirea de la plata taxei pe valoarea adăugată.
Orice plătitor de accize prevăzut la prezentul capitol are obligaţia de a depune
lunar la autoritatea competentă o declaraţie de accize, indiferent dacă se datorează sau
nu plata accizei pentru luna respectivă.
Declaraţiile de accize se depun la autoritatea competentă, de către plătitorii de
accize, până la data de25 inclusiv a lunii următoare celei la care se referă declaraţia.
Documentul de însoţire se întocmeşte de către furnizor în 3 exemplare şi se
utilizează după cum urmează:

64
 a) primul exemplar rămâne la furnizor;
b) exemplarele 2 şi 3 însoţesc produsele accizabile pe timpul transportului până
la primitor;
c) exemplarul 2 rămâne la primitorul produselor;
d) exemplarul 3 trebuie să fie restituit furnizorului, cu certificarea recepţiei şi
cu menţionarea tratamentului fiscal ulterior al produselor accizabile în statul membru
de destinaţie, dacă furnizorul solicită în mod expres acest lucru în scop de restituire de
accize.

65
 3.3.Taxele vamale

Taxele vamale sunt un impozit indirect care apar ca urmare a intervenţiei

statului în comerţul internaţional. Această intervenţie a statului în economie se
realizează pe doua căi: direct şi indirect.
Valoarea în vamă a mărfurilor importate este, conform Acordul privind punerea
în aplicare a articolului VII al Acordului general pentru tarife vamale şi comerţ
(GATT)1994, valoarea de tranzacţie, respectiv preţul efectiv plătit sau de plătit pentru
mărfuri atunci când sunt vândute pentru export pe teritoriul vamal al Comunităţii.
Valoarea de tranzacţie poate fi ajustată atunci când anumite elemente specifice
care sunt considerate ca făcând parte din valoarea în vamă sunt în sarcina
cumpărătorului, dar nu sunt incluse în preţul efectiv plătit sau de plătit pentru
mărfurile importate (de exemplu, cheltuielile de transport şi costul asigurării
mărfurilor importate, precum şi cheltuielile de încărcare şi manipulare legate de
transportul mărfurilor importate până la punctul de introducere a mărfurilor pe
teritoriul vamal al Comunităţii, redevenţe şi drepturi de licenţă, etc.).
În valoarea de tranzacţie se includ şi anumite prestaţii făcute de cumpărător în
favoarea vânzătorului sub formă de mărfuri sau de servicii determinate, altele decât
sub formă de bani. Sunt prevăzute şi elemente care nu se includ în valoarea în vamă a
mărfurilor, cu condiţia să fie evidenţiate separat de preţul efectiv plătit sau de plătit
( de exemplu, cheltuielile de transport pentru mărfuri după sosirea lor la locul de
intrare pe teritoriul Comunităţii, comisioane de cumpărare, etc.).  
Atunci când valoarea în vamă nu poate fi determinată pe baza preţului de
tranzacţie, ea se determină prin parcurgerea succesivă a următoarelor regulilor de
evaluare până la prima în conformitate cu care această valoare poate fi stabilită:
(a) valoarea de tranzacţie a mărfurilor identice vândute pentru export în Comunitate şi
exportate în acelaşi sau aproximativ acelaşi moment cu mărfurile care se evaluează;
(b) valoarea de tranzacţie a mărfurilor similare vândute pentru export în Comunitate şi
exportate în acelaşi sau aproximativ acelaşi moment cu mărfurile care se evaluează;
(c) valoarea bazată pe preţul unitar care corespunde vânzărilor în Comunitate de
mărfuri importate sau de mărfuri identice sau similare importate totalizând cantitatea

66
cea mai mare, către persoane care nu au legătură cu vânzătorii;
(d) valoarea calculată egală cu suma:
 costului sau valorii materialelor şi fabricării sau altor transformări în procesul
de fabricare a mărfurilor importate;
 valorii profitului şi cheltuielilor generale egale cu cele care se reflectă în mod
obişnuit în vânzările de mărfuri de aceeaşi natură sau tip cu mărfurile evaluate
care sunt fabricate de producători în ţara exportatoare pentru a fi exportate în
Comunitate;
 cheltuielilor de transport şi costul asigurării mărfurilor importate, precum şi
cheltuielile de încărcare şi manipulare legate de transportul mărfurilor importate
până la punctul de introducere a mărfurilor pe teritoriul vamal al Comunităţii.
Determinarea valorii în vamă nu trebuie să se bazeze pe anumite elemente, cum
ar fi: preţul de vânzare în Comunitate pentru mărfuri produse în Comunitate, preţul
mărfurilor de pe piaţa internă a ţării exportatoare, valori în vamă minime, arbitrare sau
fictive, etc.
Taxele vamale percepute in Uniunea Europeană (UE) la importul din ţări terţe
sunt:
 Taxele vamale convenţionale stabilite potrivit politicii
comerciale comunitare şi/sau acordurilor internaţionale la care
aceasta este parte semnatară.
 Taxele vamale preferenţiale ce fac obiectul unor acorduri sau
aranjamente preferenţiale, a unor acorduri de asociere încheiate
de Uniunea Europeană cu diverse ţări sau grupuri de ţări.
După modul de exprimare, taxele vamale folosite în UE sunt:
 taxe ad valorem;
 taxe specifice (o sumă fixă pentru o unitate de produs
importat);
 taxe compuse (o taxă ad valorem plus o taxă specifică);
 taxe mixte sau alternative (cu un minimum şi un maximum);

67
  taxe variabile, în funcţie de preţul CIF de intrare în UE,
utilizate la importul de fructe şi legume;
 taxe de sezon;
 taxe stabilite pe baza unei formule tehnice de calcul (folosite
în  cazul „produselor agricole transformate” obtinute din
produse agricole primare şi/sau transformate, de exemplu
produse conţinând lapte, zahăr şi făină, pentru care taxa
vamală se determină pe baza unei reţete).
Tariful vamal de import al României este, de la 1 ianuarie 2007, Tariful Vamal
Comun al Uniunii Europene. Aplicabil în toate Statele Membre ale U.E., acesta
asigură buna funcţionare a Pieţei   Interne Europene.
De la 1 ianuarie 2007, ca stat membru al Uniunii Europene (UE), România
aplică Tariful Vamal Comun al UE.
Tariful Vamal Comun  a fost instituit în 1968, o dată cu încheierea procesului
de eliminare a taxelor vamale între ţările membre UE şi cu formarea uniunii vamale.
Tariful Vamal Comun cuprinde lista taxelor vamale aplicate pe fiecare linie
tarifară importurilor din ţări terţe, de către toate Statele Membre ale UE, în regimul
clauzei naţiunii celei mai favorizate. Taxele vamale sunt identice în oricare punct de
intrare a mărfurilor în teritoriul vamal constituit al UE, ceea ce asigură condiţii de
concurenţă loială în Piaţa Internă Unică.
Taxele vamale înscrise în Tariful Vamal Comun respectă angajamentele asumate
de UE în cadrul OMC, pentru domeniul tarifar, în numele tuturor Statelor Membre.
Marea majoritate a taxelor vamale din Tariful Vamal Comun sunt consolidate în cadrul
OMC. 
Ţările UE trebuie să facă economie la energie, în timp ce pachetul legislativ ce
vizează supravegherea instituţiilor de credit permite limitarea primelor acordate
bancherilor.
Conform Directivei UE nr. 27/2012 privind eficienţa energetică, începând cu 1
ianuarie 2014, fiecare stat membru trebuie să se asigure că 3% din suprafaţa totală a
clădirilor încălzite şi/sau răcite deţinute şi ocupate de administraţia sa centrală se

68
renovează anual pentru a îndeplini cerinţele minime în materie de performanţă
energetică.
Pachetul CRD IV va consacra în legislaţia UE un set cuprinzător de standarde
internaţionale, cunoscute sub denumirea de Acordul Basel III. Pachetul cuprinde
Directiva UE nr. 36/2013 cu privire la accesul la activitatea instituţiilor de credit şi
supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii şi
Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
Măsurile din pachet, care intră în vigoare la 1 ianuarie 2014, au ca scop
consolidarea stabilităţii financiare prin sporirea rezistenţei sectorului bancar la şocuri
financiare, să contribuie la o creştere economică durabilă, prin introducerea de norme
armonizate necesare pentru piaţa unică şi, în acelaşi timp, prin garantarea fluxului
creditelor către economia reală.
Începutul de an aduce şi intrarea în vigoare a Regulamentului UE nr 1.336/2013
de modificare a Directivelor 17/2004, 18/2004 şi 81/2009 în ceea ce priveşte pragurile
de aplicare pentru procedurile de atribuire a contractelor de achiziţii.
Modificările vizează creşterea valorilor pragurilor contractelor cărora li se
aplică cele trei directive.
La 9 decembrie, Consiliul UE a adoptat un Regulament prin care se suspendă
taxele vamale la importurile de combustibil pentru avioane cu reacţie, de la 1 ianuarie
2014. Suspendarea taxelor vamale, care se ridică în prezent la 4,7%, va fi revizuită
peste 5 ani.
De la 1 ianuarie se aplică Regulamentul 143/2013 al Comisiei din 19 februarie
2013 de modificare a Directivei 2007/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului
şi a Regulamentului (CE) nr. 692/2008 al Comisiei în ceea ce priveşte stabilirea
emisiilor de CO2 generate de vehiculele supuse omologării de tip în mai multe etape.
Anul 2014 aduce şi o reducere a birocraţiei pentru societăţile care fuzionează,
prin simplificarea procedurii de notificare a concentrărilor economice şi prin utilizarea
unei proceduri simplificate pentru cazurile de fuziune care nu pun probleme.
De la 7 ianuarie 2014, Directiva 2010/75/UE - intrată în vigoare la 6 ianuarie
2011 - privind emisiile industriale va înlocui alte şase directive.

69
 Directiva conţine dispoziţii speciale pentru următoarele tipuri de instalaţii:
instalaţiile de ardere, instalaţiile de incinerare sau coincinerare a deşeurilor, anumite
instalaţii şi activităţi care utilizează solvenţi organici şi instalaţiile producătoare de
dioxid de titan.
Ea nu se aplică activităţilor de cercetare şi dezvoltare sau testării de noi produse
şi procese.
Codurile adiţionale se folosesc atunci când o măsură tarifară sau netarifară este
instituită doar pentru o parte din mărfurile clasificate la un anumit cod tarifar sau
pentru o anumită origine a acestor mărfuri
Tipuri de măsuri reprezentate prin coduri adiţionale
a)TARIFARE
                Coduri Meursing
                Accize
                TVA
                Taxe antidumping şi compensatorii
b) NETARIFARE
                Prohibiţii
                Restricţii
                Restituţii la export
                Măsuri de supraveghere comunitară şi statistică
Măsurile sunt datorii vamale, taxe (TVA si accize), si restrictii si prohibitii
nontarifare, care sunt asignate unor coduri nomenclatura.
Măsurile de politică comercială sunt stabilite prin acte normative la nivel
comunitar şi naţional şi se aplică la importul şi exportul anumitor categorii de mărfuri.
Politica comercială include şi restricţiile cantitative şi interdicţiile comerciale în
probleme de politică externă (embargouri şi sancţiuni). Unele dintre acestea acoperă
toate aspectele relaţiilor comerciale, altele vizează numai anumite produse sau grupe
de produse.
Ca excepţie de la regula generală de politică comercială a UE, conform căreia
importul şi exportul se desfăşoară liber, fără a fi supus unor limitări cantitative,
Comunitatea Europeană a stabilit:

70
 regimuri speciale de supraveghere prealabilă pentru importul de produse siderurgice
originare din toate ţările terţe;
 regimuri speciale de dublă supraveghere sau de control pentru anumite produse
siderurgice originare din unele ţări terţe;
 regimuri speciale de supraveghere sau de control la o serie de produse textile originare
din anumite ţări terţe.
        Administrarea acestor regimuri specifice de import sau de export se face
prin documente de autorizare emise de autorităţile naţionale competente din fiecare
stat membru. În România, autoritatea emitentă a documentelor de autorizare este
Direcţia Generală Politici Comerciale din cadrul MIMMCTPL.

        Măsurile de politică comercială au drept scop:

 apărarea sănătăţii animalelor, protecţia animalelor, prevenirea transmiterii de boli de
la animale la om, siguranţa alimentelor de origine animală şi non-animală destinate
consumului uman, salubritatea furajelor pentru animale şi protecţia mediului. Din
aceste considerente operaţiunile de import/export se efectuează în condiţiile
prezentării unor documente sau îndeplinirii unor formalităţi speciale;
 protecţia împotriva introducerii şi răspândirii organismelor de carantină dăunătoare
plantelor sau produselor vegetale, scop în care vegetalele şi produsele vegetale trebuie
să fie însoţite la import şi export de un certificat fitosanitar;
 controlul respectării măsurilor de protecţie a mediului; autorităţile competente pentru
protecţia mediului conduc procedura de reglementare şi emit, după caz, avize de
mediu, acorduri şi autorizaţii, in condiţiile legii, care se prezintă autorităţii vamale la
depunerea declaraţiei vamale de import sau export;
 restricţionarea sau interzicerea la utilizare a substanţelor şi preparatelor chimice
periculoase; în acest sens, importul/exportul se efectuează în conformitate cu
prevederile acordurilor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte, în
baza unui document specific eliberat de autorităţile competente;
 realizarea politicii statului în domeniul controlului calităţii medicamentelor şi a altor
produse de uz uman (de ex. dispozitive medicale); operaţiunile de import/export a

71
 medicamentelor şi a dispozitivelor medicale se realizează pe baza unei autorizaţii
emisă de autorităţile din domeniul sănătăţii;
 reglementarea introducerii pe piaţă, a comercializării şi distribuirii gratuite a
articolelor de îmbrăcăminte purtată sau uzată şi a articolelor textile uzate sau purtate;
în scopul protejării vieţii şi sănătăţii populaţiei, se admite introducerea în ţară a
acestor categorii de produse numai dacă se face dovada că acestea au fost supuse
operaţiunilor de curăţare, dezinfecţie şi dezinsecţie.  

Restricţii
        Sunt considerate prohibite toate mărfurile a căror introducere sau scoatere de pe
teritoriul vamal al României este, potrivit legii, interzisă cu orice titlu.    
       În valoarea de tranzacţie se includ şi anumite prestaţii făcute de cumpărător în
favoarea vânzătorului sub formă de mărfuri sau de servicii determinate, altele decât
sub formă de bani. Sunt prevăzute şi elemente care nu se includ în valoarea în vamă a
mărfurilor, cu condiţia să fie evidenţiate separat de preţul efectiv plătit sau de plătit
( de exemplu, cheltuielile de transport pentru mărfuri după sosirea lor la locul de
intrare pe teritoriul Comunităţii, comisioane de cumpărare, etc.).  
Atunci când valoarea în vamă nu poate fi determinată pe baza preţului de
tranzacţie, ea se determină prin parcurgerea succesivă a următoarelor regulilor de
evaluare până la prima în conformitate cu care această valoare poate fi stabilită:
(a) valoarea de tranzacţie a mărfurilor identice vândute pentru export în Comunitate şi
exportate în acelaşi sau aproximativ acelaşi moment cu mărfurile care se evaluează;
(b) valoarea de tranzacţie a mărfurilor similare vândute pentru export în Comunitate şi
exportate în acelaşi sau aproximativ acelaşi moment cu mărfurile care se evaluează;
(c) valoarea bazată pe preţul unitar care corespunde vânzărilor în Comunitate de
mărfuri importate sau de mărfuri identice sau similare importate totalizând cantitatea
cea mai mare, către persoane care nu au legătură cu vânzătorii;
(d) valoarea calculată egală cu suma:
 costului sau valorii materialelor şi fabricării sau altor transformări în procesul de
fabricare a mărfurilor importate;

72
 valorii profitului şi cheltuielilor generale egale cu cele care se reflectă în mod obişnuit
în vânzările de mărfuri de aceeaşi natură sau tip cu mărfurile evaluate care sunt
fabricate de producători în ţara exportatoare pentru a fi exportate în Comunitate;
 cheltuielilor de transport şi costul asigurării mărfurilor importate, precum şi
cheltuielile de încărcare şi manipulare legate de transportul mărfurilor importate până
la punctul de introducere a mărfurilor pe teritoriul vamal al Comunităţii.

        Determinarea valorii în vamă nu trebuie să se bazeze pe anumite elemente, cum

ar fi: preţul de vânzare în Comunitate pentru mărfuri produse în Comunitate, preţul
mărfurilor de pe piaţa internă a ţării exportatoare, valori în vamă minime, arbitrare sau
fictive, etc.
Originea este “naţionalitatea” economică a mărfurilor în comerţul internaţional.
Există doua tipuri de origine, preferenţială şi nepreferenţială.
Regulile de origine nepreferenţială  sunt folosite pentru a determina originea
produselor supuse măsurilor de politică comercială, cum ar fi, taxe anti-dumping şi de
compensaţie, embargouri comerciale, măsuri de protecţie şi compensatorii, restricţii
cantitative, dar şi pentru cote tarifare, pentru statistici comerciale, pentru achiziţii
publice, pentru marcarea originii etc. În plus, restituţiile la export în UE în cadrul
Politicii Agricole Comune se bazează de cele mai multe ori pe originea
nepreferenţială.  
Originea preferenţială conferă anumite beneficii pentru mărfurile comercializate
între diferite ţări, în special taxe vamale reduse sau chiar zero.
În ambele cazuri un element important în determinarea originii este clasificarea
lor tarifară. Mărfurile comercializate sunt identificate în Comunitate printr-un cod
numeric în Nomenclatura Combinată şi înainte de a determina originea este esenţial să
se determine codul CN.

73
 CAP.IV.STUDIU DE CAZ PRIVIND OBLIGAŢIILE
FISCALE LA S.C.XENIA S.A.

Societatea Comercială “XENIA”S.A. s-a constituit prin Contractul de Societate

între acţionarii:
CIOBANU CONSTANTIN, domiciliat în localitatea Băişeşti, str.Morii, jud.
Suceava, de cetăţenie română;
GAGEA DOREL, domiciliat în Băişeşti, str.Mrii, nr. 15, jud.Suceava, de
cetăţenie română.
CAMCIUC MIHAI, domiciliat în localitatea Băişeşti, str. Principală, nr.3, jud.
Suceava, de cetăţenie română.
CORICI ALEXIE, domiciliat în localitatea Cornu Luncii, str. Şcolii, nr.7, jud.
Suceava, de cetăţenie română.
Forma societăţii comerciale, în conformitate cu reglementările Legii nr.
31/1990, este de societate pe acţiuni.
Sediul societăţii comerciale se află în România, localitatea Cornu Luncii, str.
Principală, Suceava.
Obiectul societăţii comerciale îl constituie :
-comercializare de produse agricole, alimentare şi nealimentare, (întreaga gamă
de produse, cu excepţia celor prohibite de lege), produse de tutungerie, băuturi
alcoolice, en-gros şi en-detail, prin magazine proprii, ambulatoriu, târguri, pieţe, etc;
- servicii de alimentaţie publică;
- activităţi de service în domeniile electronic, electric, uz casnic, radio- TV şi în
general bunuri de larg consum;
- articole electrice, electronice, electrotehnice, electrocasnice;
În continuare, voi prezenta modul de calcul al cate un impozit sau taxă suportate
de către firmă.

74
 IMPOZITUL PE SALARII

I. Gagea Domnica este angajată la S.C. „XENIA”S.A., în calitate de contabil şef

cu un salariu de 850 lei, spor de vechime de 10% . Se calculează impozitul reţinut
acestuia pe salariu, ştiind că nu are persoane în întreţinere.

Salariul de încadrare = 850lei

Spor de vechime = Salariul de încadrare x 10%= 850 x10% = 85 lei
Salariul brut = Salariul de încadrare + Spor de vechime= 850+ 85= 935 lei
Salariu impozabil= Salar brut- deduceri = 935-154,3= 780,7 lei
Total deduceri sociale= 154,3 lei
(CAS) contribuţia individuală la asigurările sociale (10,5%*salariul brut) = 935
x 10,5% = 98,2 lei;
(CASS) contribuţia la fondul asigurărilor sociale de sănătate (5,5%*salariul
brut) = 935 x 5,5% = 51,4 lei;
(CFS) contribuţia la fondul de şomaj (0,5% x salariul brut) = 0,5% x 935= 4,7
lei;
Impozitul pe salariu= Salariul impozabil x 16% = 780,7 x 16% = 124,9 lei
Salariu net= Salariu brut- Impozitul pe salariu - CAS – CASS – CFS= 935 –
124,9 – 98,2 – 51,4 – 4,7 = 655,8 lei
Deducere personală = 258,1
Venit bază de calcul = venit net- deduceri personale de bază- deduceri
suplimentare = 655,8 – 258,1= 397,7 lei.

II. Ciobanu Gabriel este angajat la S.C ,, XENIA” S.A în calitate de şofer cu un
salariu de încadrare de 1.800 lei, spor de vechime 10%, spor de conducere 5%, cu o
primă de concediu de 500 lei. Persoana în cauză are 2 copii în întreţinere şi o rată
pentru credit de 450 lei.

75
 Spor de vechime = Salariu de încadrare x 10% = 1800 x 10% = 180 lei
Spor de conducere = Salariu de încadrare x 5% = 1800 x 5% = 90 lei
Salar Brut = Salariu de încadrare + Spor de vechime + Spor de conducere +
Primă de concediu = 1800 + 180 + 90 + 500 = 2570 lei
Salar impozabil = Salar brut – Deduceri = 2570 – 97- 270 – 141 – 13 = 2049 lei
Deduceri :
1. Deduceri personale
450 x [ 1 – 2570 – 1000/ 2000] = 450 x [ 1 – 1570/ 2000 ] = 97
2. Deduceri sociale:
CAS = 10,5 % x 2570 = 270 lei
CASS = 5,5 % x 2570 = 141 lei
CFS = 0,5 % x 2570 = 13 lei

Impozit pe salariu = Salar impozabil x 16% = 2049 x 16% = 328 lei

Salar net = Salar brut – Impozit pe salariu – CAS - CASS – CFS – rata = 2570 –
328 - 270 – 141 – 13 – 450 = 1.368 lei.

III. Angajatul Bistriceanu Claudiu este angajat al S.A ,, XENIA “ S.A cu func ţia
de şofer cu un salariu de încadrare de 1200 lei, cu o persoană în întreţinere, spor de
vechime 20%, 20 tichete de masă a 9 lei /tichet, cu primă de concediu de odihnă in
valoare de 250 lei, 4 ore suplimentare lucrate.

Spor de vechime: Salariu de încadrare x 20 % = 1200 x 20% = 240 lei

Ore suplimentare: 1200/160 x 4 = 30 lei
Valoare tichete: 20 x 9 = 180 lei

Salar brut = Salar de încadrare + Spor vechime + valoare tichete de masă + primă de
concediu de odihnă + valoare ore suplimentare = 1200 + 240 + 180 + 250 + 30 = 1900
lei.

Salar impozabil = Salar brut – deduceri = 1900 – 193- 200 – 105- 10 = 1392 lei.

76
Deduceri : 1. Deduceri personale : 350 x [ 1 – 1900-100/2000] = 193 lei
2. Deduceri sociale : CAS = 10,5% x 1900 = 200 lei
CASS = 5.5% x 1900 = 105 lei
CFS = 0,5% x 1900 = 10 lei
Impozitul pe salariu = Salariu impozabil x 16% = 1392 x 16 % = 223 lei

Salariu net = Salar brut – Impozitul pe salariu – CAS- CASS – CFS= 1900 – 223 – 200
– 105 – 10 = 1.362 lei.

IMPOZITUL PE PROFIT

S.C. „XENIA” S.A. cu capital social de 90.000 lei prezintă următoarea situaţie a
veniturilor şi cheltuielilor la 31 decembrie 2013:
Venituri din exploatare = 50.000 lei
Venituri financiare = 1.500 lei
Venituri excepţionale = 300 lei
Cheltuieli de exploatare = 3.500lei
Chetuieli financiare = 1.400 lei
Cheltuieli excepţionale = 200 lei

Profitul brut = (venituri din exploatare – cheltuieli din exploatare) + (venituri

financiare – cheltuieli financiare) + (venituri excepţionale – cheltuieli excepţionale)=
(50.000 – 3.500) + (1.500 – 1.400)+ (300 – 200) = 46.500 + 100 + 100 = 46.700 lei
Profit impozabil = Profit brut – Cheltuieli deductibile/venituri neimpozabile +
Cheltuieli nedeductibile = 46.700 lei
Impozit pe profit = 46.700 *16% = 7.472 lei
Profit net = Profit brut – Impozit pe profit = 46.700 – 7.472 = 39.228 lei

77
 IMPOZITUL PE DIVIDENDE

S.C.”XENIA” S.A. a înregistrat la 31 decembrie 2013, un profit net, după plata

impozitului pe profit, de:
Profit net = profit brut – impozit pe profit = 39.228 – 7.472 = 31.756 lei
care în baza hotărârii A.G.A., se va distribui integral sub formă de dividende.
Acţionarii societăţii şi cotele deţinute de aceştia sunt:
CIOBANU CONSTANTIN 40%;
GAGEA DOREL 20%;
CAMCIUC MIHAI 25%;
CORICI ALEXIE 15%
Impozitul pe dividende reţinut la sursă de către societatea comercială „XENIA”
S.A., precum şi dividendul distribuit fiecărui acţionar sunt:

CIOBANU CONSTANTIN (40%)

Dividend brut= 39.228 x 40% = 15.691 lei
Impozitul pe dividende= 15.691,2 x 16% = 2.511 lei
Dividend net= 15.691 – 2.511 = 13.180 lei

GAGEA DOREL (20%)

Dividend brut= 39.228 x 20% = 7.846 lei
Impozitul pe dividende= 7.846 x 16% = 1.255 lei
Dividend net= 7.846 – 1.255 = 6.591 lei

CAMCIUC MIHAI (25%)

Dividend brut= 39.228 x 25% = 9.807 lei
Impozitul pe dividende= 9.807 x 16% = 1.569 lei
Dividend net= 9.807 – 1.569 = 8.238 lei

CORICI ALEXIE (15%)

Dividend brut= 39.228 x 15% = 5.884 lei

78
 Impozitul pe dividende = 5.884 x 16 % = 941 lei
Dividend net= 5.884 – 941 = 4943 lei

IMPOZITUL PE CLĂDIRI

S.C.”XENIA” S.A deţine în proprietate o clădire în valoare de 35.000 lei în

localitatea Cornu Luncii, judeţul Suceava. Cota de impunere este de 1%.
Impozitul pe clădire calculat = 35.000 *1% = 350 lei/an.

TAXA ASUPRA MIJLOACELOR DE TRANSPORT

Autoturismele deţinute de S.C.”XENIA” S.A. precum şi impozitul datorat

pentru acestea sunt:
3 autoturisme cu capacitate cilindrică fiecare de 1859 cm 3 pentru care datorează
un impozit de :
Valoarea impozitului auto anual pe un singur autoturism este de 167,3.
167,3*3= 501,9 lei anual
4 microbuze cu o capacitate cilindrică de 3867 cm 3 pentru care datorează un
impozit de:
Valoarea impozitului auto pe un singur microbuz este de 5607,1 lei.
5607,1* 4= 22.428,4 lei anual

TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ

S.C.XENIA S.A în luna noiembrie a anului 2013, când a înregistrat următoarele

operaţiuni:
-vânzările de produse finite, la preţ cu ridicata, au fost de 705lei
-vânzările de mărfuri din depozit, la preţ cu ridicata, de 250lei
-marfă returnată de către clienţi în valoarea de 60lei
-prestări servicii efectuate clienţilor, în valoare de 90 lei

79
 -cumpărările de materii prime şi materiale, necesare obţinerii produselor finite,
la preţ cu ridicata, au fost de 620lei
-cumpărările de mărfuri, la preţ cu ridicata, de 98 lei
-cumpărări pentru nevoile firmei, la preţ cu ridicata, de 31 lei
-ambalaje returnate furnizorilor, la preţ cu ridicata, în valoare de 8.3lei.

Determinăm TVA colectată (TVAc), aferentă operaţiunilor de ieşire (vânzărilor)

:
T.Oe – total operaţiuni de ieşire;
T.Oeimp – total operaţiuni de ieşire impozabile (total vânzări cu cota normală
de TVA, ţinând seama şi de marfa returnată, care reprezintă un storno la o vânzare
anterioară, pentru care la vremea respectivă s-a colectat TVA, fapt pentru care, acum
acel TVA trebuie regularizat, scăzut );
Osfd – operaţiuni scutite fără drept de deducere (în cazul de faţă este vorba de
livrările de articole de îmbrăcăminte pentru nou-născuţi, care sunt scutite de taxa pe
valoarea adaugată, dar fără drept de deducere )
T.Oe = 705 +250 + (- 60 ) + 90 = 985 lei
T.Oeimp = (705– 200) + 250– 60 + 90= 785 lei
TVAc = T.Oeimp x 24% = 785x 24% = 188,4lei

Determinăm TVA deductibilă (TVAd), aferentă intrărilor (cumpărărilor) :

T.Oi – total operaţiuni de intrare (total cumpărări, ţinând cont şi de ambalajele
returnate, pentru care, atunci când le-am cumpărat am beneficiat de o taxă pe valoarea
adăugată deductibilă, ce ne-a adus taxa pe valoarea adăugată de plată la momentul
respectiv, iar acum că le-am returnat, trebuie să regularizăm TVAd, adică să o
reducem corespunzător );
TVAd mf – taxa pe valoarea adăugată aferentă mărfurilor achiziţionate ;
TVAd mp - taxa pe valoarea adăugată aferentă materiilor prime şi materialelor
achiziţionate;
TVAd nev - taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor achiziţionate pentru
nevoile firmei;

80
 TVAd am - taxa pe valoarea adăugată aferentă ambalajelor returnate.
T.Oi = 620+ 98+ 31+ ( - 8.3 ) = 740.7 lei
TVAd = TVAd mp +TVAd mf +TVA d nev +TVAd am =
= 620 x 24% + 98 x 24% + 31 x 24% + ( - 8.3 )x 24% =
= 148,8 + 23,52 + 7,4 – 2 = 177,7lei
TVAc =188,4 lei
TVAd =177,7 lei
TVA de plată = 10,7 lei.

ACCIZELE

S.C.”XENIA” S.A importă 3.000 l alcool din Germania cu o concentraţie de

35% în valoare de 220.000 lei. Acciza aplicată este de 500 EURO/hl de alcool pur.
Cursul de schim leu/EURO este de 4,4 lei/EURO.
Acciza datorată este:
A = QxCxKxCs
A = 30hlx35% x 500 EURO/hlx 4,4lei/EURO
= 23.100 lei.

81
 CONCLUZII

Fiscalitatea naşte variate consecinţe. Cunoaşterea lor este necesară pentru a le

putea regla. Din acest punct de vedere interesează: natura efectelor, întinderea acţiunii
lor, localizarea şi evaluarea amplitudinii dobândite, folosirea consecinţelor în
politicile financiare.
Efectele impozitelor sunt în funcţie de volumul facilităţii, de structura acesteia,
de configuraţia alcătuirii sistemului fiscal.Volumul prelevărilor generează reacţii la
contribuabili faţă de reducerea veniturilor băneşti, iar structura impozitelor provoacă
deformări (distorsiuni) economice (pentru a scăpa de impozite contribuabilii îşi
schimbă comportamentul). Se vede că efectele sunt localizate pe elemente diferite:
contribuabil, economie, societate.
Cea mai genarală schemă de abordare a efectelor impozitelor înseamnă
ordonarea lor în:
 efecte asupra contribuabilului;
 efecte asupra economiei;
 efecte sociale.

Efecte asupra contribuabilului

Semnifică ansamblul reacţiilor, atitudinilor contribuabilului faţă de impozite.
Apar ca efecte psihologice ale impozitelor şi pot fi de două feluri: unele influenţează
impozitele, altele se adaugă reacţiilor economice normale ale contribuabililor pe care,
fie că le modifică, fie că le contrariază.
În primul caz, efectul este de „anunţ” şi se situează înainte de plata impozitului,
când contribuabilul caută să reducă sarcina sa fiscală, fenomen cunoscut sub numele
de evaziune fiscală.
În al doilea caz, efectul este de „venit” şi este situat după plata impozitului,
diminuând venitul plătitorului (nominal sau real după natura prelevării), care va

82
încerca să transfere obligaţia sa fiscală asupra altor persoane, fenomen numit
repercusiune.
Evaziunea fiscală constituie acţiunea de sustragere de la impunere a unei părţi
din materia impozabilă. Reducerea asietei fiscale prin evaziune fiscală poate fi
săvârşită la adăpostul legii şi este legală sau au ca efect diminuarea încasărilor din
impozite.
Avansarea evaziunii fiscale este preocupare continuă pentru organele financiare
şi este posibilă fie pe seama adaptării legislaţiei fiscale la condiţiile în schimbare din
economie, fie pe seama îngrădirii fenomenelor de încălcare a prevederilor legii
finanţelor. Calea importantă este aceasta din urmă. Aplicarea sa implică cunoaşterea
diferitelor forme de fraudă fiscală.
Frecvent întâlnite sunt: absenţa declaraţiei de impunere; întocmirea de declaraţii
de impunere false (diminuarea materiei impozabile; nedeclararea tuturor veniturilor);
prezentarea de documente de plată fictive; ţinerea de registre contabile nereale
(contabilitate dublă); efectuarea de operaţii fără documente aferente ascunzând astfel
venituri, neîncadrarea corectă în termenele legale privind scutirile fiscale;
supraevaluarea cheltuielilor care micşorează venitul impozabil; subevaluarea preţului
la export în acte în înţelegere cu partenerii străini; transferul de profit prin preţ;
existenţa firmelor fantomă; corupţia şi relaţiile de tip mafiot, altele. Potrivit legii,
astfel de infracţiuni sunt sancţionate penal.
Repercusiunea impozitelor este acţiunea de transfer (translaţie) de impozite de
către cel care plăteşte către cei care îl suportă efectiv. În cadrul ei, contribuabilul legal
(subiect al impozitului) este o altă persoană decât contribuabilul real (persoana care
suportă impozitul). Aceasta înseamnă că persoana care plăteşte impozitul reuşeşte să-
şi recupereze parţial sau total, suma vărsată fiscului de la alte persoane cu care se află
în raporturi economice. Efcetul economic al impozitului, prin mecanismul
repercusiunii, se transmite într-un alt sector al vieţii economice asupra altor persoane,
la un alt nivel, pe o altă piaţă sau într-o altă economie. Instrumentul prin care se
realizează este preţul.
Repercusiunea este consecinţă indirectă a impozitului fiindcă se produce
mijlocit prin intermediul contribuabilului plătitor (acesta transferă sarcina fiscală). Ea

83
apare ca o reacţie de apărare a contribuabililor în faţa impozitelor, prin urmare, nu
este sustragere de la plată (evaziune).
Repercusiunea este caracteristică impozitelor indirecte dar poate fi întâlnită şi
în cazul impozitelor directe.
Efecte economice
Toate efectele psihologice provocate de impozite modifică comportamentul
economic al contribuabilului real, de cele mai multe ori negativ.Efectele economice
ale fiscalităţii sunt caracterizate prin termenul de „distorsiuni economice de origine
fiscală”. Noţiunea desemnează orice alterare şi deformare în sistemul economic în
cauză de ordin fiscal sau financiar ce îi debiază acestuia fiscalitatea. Obişnuit, factorul
perturbator în sistem îl reprezintă o decizie fiscală neadecvată luată de autoritatea
politică naţională (poate fi şi o măsură externă), care dă naştere fie la evaziune, fie la
repercusiuni suportate prin costuri, venituri şi economii, fie la majorarea nejustificată
a prelevării.
În acest fel, efectele deformatoare pot atinge întreaga economie (distorsiuni
globale), anumite segmente ale economiei, chiar un singur produs (distorsiuni
parţiale).
Efecte sociale
Fiscalitatea este produsul acţiunii a numeroşi factori între care cei sociali sunt
factori primari. La rândul ei, aceasta induce în social numeroase efecte, care
sintetizează înlănţuirea tuturor reacţiilor contribuabililor la impozite. Există, prin
integrare, două mari categorii de efecte sociale: una caracterizează apăsarea,
constrângerea fiscală, sugerând gradul de suportabilitate a sarcinii fiscale (posibil
măsurabilă prin indicatorul presiune fiscală), cealaltă exprimă sacrificiile pentru
cetăţeni provicate de impozite, de unde aspiraţia spre o cât mai echitabilă repartizare a
sarcinilor fiscale între plătitori.
Cunoaşterea efectelor de tipul celor de faţă au reală însemnătate practică,
servind, după caz, fie la dimensionarea fiscalităţii (limita superioară este dată de acel
nivel dincolo de care randamentul fiscal începe să descrească), fie la asigurarea
justiţiei în materie de impunere (întemeiată pe conceptul de facultate contributivă).

84
 BIBLIOGRAFIE

1.Ana Morariu, G. Radu, M. Păunescu, Contabilitate şi fiscalitate în dezvoltarea

firmei,Ed. Ex Ponto, Constanţa, 2005
2.Costel Istrate –Fiscalitate şi contabilitate în cadrul firmei, ediţia a 2-a, Ed.
Polirom, Iaşi, 2000
3.Grigorie N. Lăcriţa Fiscalitate controverse şi soluţii, Ed. Irecson, Bucureşti,
2007
4.L. Ţâţu, C. Şerbănescu, D. Ştefan, D. Cataramă, A. Nica –Fiscalitate –de la
lege la practică, Ed. All Beck, Bucureşti, 2005
5.Răducan Oprea Drept comercial român, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 2009
6.www.codfiscal.net
7.www.mfinante.ro
8.www.fisc.md
9.www.statistic.anaf.ro

85