Didactica învățământului special și incluziv

Conf. univ. dr. Anca Luştrea

Cursul IX

Lecția
 Ce este lecția?
▪ Lectia reprezinta o modalitate fundamentala de organizare a
activitatii didactice.
▪ Ea este "forma de bază principală, dominantă, la nivelul procesului
de învățământ" (Cerghit, 1983).
▪ Lecția este o formă a procesului de învățământ, microstructură a
procesului de învățământ, ce reunește într-o structură funcțională,
totalitatea mijloacelor și acțiunilor implivate în procesul de instruire
într-o oră școlară. (Cucoș, 2005).
▪ Lecția este un program didactic, bazat pe "un sistem de actiuni
structurate" in functie de obiectivele generale si specifice ale
procesului de invatamant operationalizate adecvat la nivelul
intregului colectiv de elevi, " ( Ionescu, 1995).
▪ Ea este o activitate a elevilor desfăşurată sub îndrumarea
profesorilor în vederea realizării obiectivelor prevăzute de o temă
din programa şcolară, desfăşurată într-o anumită unitate de timp
(ora de clasă).
 Coordonatele lecției
Coordonatele lectiei reflecta structura unui "model tridimensional„
▪ a) coordonata funcțională a lecției vizează competenţele generale și
specifice ale activității stabilite în cadrul unor documente de politica a
educației (plan de învățământ, programe școlare) care reflectă în plan
didactic finalitățile sistemului de educație (definite la nivelul: idealului
pedagogic, scopurilor pedagogice);
▪ b) coordonata structurală a lecției vizează resursele pedagogice
angajate în cadrul activității la nivel material (spațiul,timpul didactic
disponibil, mijloacele de învățământ disponibile), informațional
(calitatea programelor școlare, materialelor documentare, informatizate
etc.) si uman (calitățile pedagogice ale profesorului, capacitățile
elevilor);
▪ c) coordonata operațională a lecției vizează acțiunea de proiectare și
realizare a obiectivelor concrete ale activității, deduse din obiectivele
generale și specifice ale lecției, cu respectarea particularităților clasei de
elevi, prin angajarea creativității pedagogice a profesorului în sensul
valorificării depline a resurselor (conținuturi-metodologie, condiții de
instruire) și a modalităților de evaluare necesare în contextul didactic
respectiv.
 Tipuri de lecții

▪ Tipul de lecție reprezintă un anumit mod de organizare și

desfășurare a activității de predare-învățare-evaluare,
posibil și necesar în vederea realizării sarcinii didactice
fundamentale.
▪ Sarcina didactica fundamentală reprezintă obiectivul
principal sau dominant al lecției care poate viza:
comunicarea unor cunoștinte, formarea unor strategii și
atitudini cognitive, sistematizarea unor cunoștințe și
capacități; evaluarea unor cunoștințe, aptitudini și atitudini
dobândite anterior etc.
 Tipuri de lecții

▪ Există mai multe clasificări ale tipurilor de lecţii posibile, cea mai
cunoscută tipologie fiind cea după sarcinile didactice fundamentale:

Principalele tipuri de lecţie sunt:

►Lecţia de comunicare / dobândire de noi cunoştinţe
►Lecţia de formare de priceperi şi deprinderi
►Lecţia mixtă
►Lecţia de structurare, sistematizare și recapitulare
►Lecţia de verificare şi apreciere ale rezultatelor şcolare (de evaluare).
 Lecția de dobândire de noi cunoștințe
▪ Lecţia de dobândire de noi cunoştinţe are ca obiectiv
fundamental ca elevii să-şi însuşească noi cunoştinţe, să
adâncească şi să completeze unele cunoştinţe vechi
nesistematizate şi superficiale şi să elimine din sistemul lor de
cunoştinţe unele păreri eronate.
▪ Sarcina fundamentală – dobândirea de noi cunoștințe
▪ Lecţiile de dobândire de noi cunoştinţe se organizează la toate
disciplinele de învăţământ când se cere ca elevii să-şi însuşească
în mod ştiinţific noţiuni noi, reguli, definiţii, legi, principii.
▪ Structura acestor lecţii diferă în funcţie de vârsta elevilor, de
obiectul de învăţământ şi de tema lecţiei. La elevii din şcoala
primară structura lecţiei de comunicare de noi cunoştinţe se
apropie de cea a lecţiei mixte, insistându-se asupra etapei de
însuşire a cunoştinţelor noi. Cu cât creşte vârsta elevilor la care se
predă cu atât această etapă se extinde, încât în liceu lecţia de
comunicare de cunoştinţe noi se reduce la etapa comunicării.
▪ Acest tip de lecţie se realizează de obicei ca lecţie introductivă (la
început de temă).
 Lecția de dobândire de noi cunoștințe

Structura generală a acestui tip de lecţie este următoarea:

• momentul organizatoric prezent în orice lecţie şi prin care se asigură
condiţiile unei bune desfăşurări a lecţiei
• pregătirea pentru tema nouă care constă în reactualizarea unor cunoştinţe
anterioare, necesare noii învăţări
• Captarea atenției
• anunţarea subiectului (titlului) şi a obiectivelor lecţiei, acestea din urmă vor
fi prezentate într-o formă accesibilă în vederea motivării şi cointeresării lor pe
parcursul lecţiei
• dirijarea învățării care constă în transmiterea cunoştinţelor, este etapa de
bază a lecţiei, care ocupă cea mai mare parte a timpului. Prin strategii specifice,
profesorul/învăţătorul prezintă noul conţinut şi dirijează învăţarea elevilor,
asigurând o participare activă a acestora până la obţinerea performanţei vizate
• conexiunea inversă, care se poate realiza prin conversaţii sau aplicaţii
practice
• asigurarea retenției, anunţarea şi explicarea temei pentru acasă
 Lecția de formare de deprinderi și
priceperi

▪ Lecția de formare de deprinderi și priceperi are ca obiectiv

fundamental ca elevii să-şi formeze și automatizeze noi
deprinderi
▪ Sarcina fundamentală – formarea de deprinderi și priceperi.
▪ Poate fi inclusă în ciclul învățarii de la învățarea dependentă
de profesor (lecția de dobândire de noi cunoștințe) la
învățarea independentă (lecția de evaluare). Acest tip de
lecție urmează în unitatea de învățare după cea de
dobândire de noi cunoștințe sau cea mixtă.
▪ Poate fi specifică și unor domenii de activitate diverse:
desen, muzică, abilităţi practice, educaţie fizică, literatură
etc.
 Lecția de formare de deprinderi și
priceperi
▪ Structura lecției de formare de deprinderi și priceperi
• momentul organizatoric prezent în orice lecţie şi prin care se asigură
condiţiile unei bune desfăşurări a lecţiei
• pregătirea pentru tema nouă care constă în reactualizarea unor cunoştinţe
anterioare, necesare noii învăţări
• Captarea atenției
• anunţarea subiectului (titlului) şi a obiectivelor lecţiei, acestea din urmă vor
fi prezentate într-o formă accesibilă în vederea motivării şi cointeresării lor pe
parcursul lecţiei
• Dirijarea învățării
- explicarea şi demonstrarea modelului acţiunii de executat, realizate de
regulă de cadrul didactic, în vederea formării la elevi a modelului intern al
acţiunii respective
- exersarea propriu – zisă, care se realizează mai întâi sub îndrumarea
cadrului didactic şi apoi independent, sub forma unor exerciţii variate,
dozate şi gradate
• aprecierea performanței elevilor și precizări asupra modului de continuare
a activității
 Lecția mixtă

▪ Lecţia mixtă vizează realizarea, în măsură aproximativ egală,

a mai multor scopuri sau sarcini didactice: comunicare,
sistematizare, fixare, verificare.
▪ Este tipul de lecţie cel mai frecvent întâlnit în practica
educativă, îndeosebi la clasele mici, datorită diversităţii
activităţilor implicate şi sarcinilor multiple pe care le joacă.
▪ Este tipul de lecție predominant în educația specială.
 Lecția mixtă
▪ Structura lecției mixte
• momentul organizatoric prezent în orice lecţie şi prin care se asigură condiţiile
unei bune desfăşurări a lecţiei
• verificarea conţinuturilor insuşite: verificarea temei; verificarea cunoştinţelor,
deprinderilor, priceperilor dobândite de elev
• pregătirea elevilor pentru receptarea noilor cunoştinţe (se realizează, de obicei,
printr-o conversaţie introductivă, în care sunt actualizate cunoştinţe dobândite
anterior de elevi, relevante pentru noua temă, prin prezentarea unor situaţii –
problemă, pentru depăşirea cărora sunt necesare cunoştinţe noi, etc.)
• Captarea atenției
• precizarea titlului şi a obiectivelor: învăţătorul trebuie să comunice elevilor, într-
o formă accesibilă, ce aşteaptă de la ei la sfârşitul activităţii
• dirijarea învățării - comunicarea / însuşirea noilor cunoştinţe, printr-o strategie
metodică adaptată obiectivelor, conţinutului temei şi elevilor şi prin utilizarea
acelor mijloace de învăţământ care pot facilita şi eficientiza realizarea acestei
sarcini didactice
• fixarea şi sitematizarea conţinuturilor predate prin repetare şi exerciţii aplicative
• conexiunea inversă, care se poate realiza prin conversaţii sau aplicaţii practice
• asigurarea retenției, anunţarea şi explicarea temei pentru acasă
 Lecţia de structurare, sistematizare și
recapitulare
▪ Această lecție vizează consolidarea cunoştinţelor însuşite, dar şi
aprofundarea lor şi completarea unor lacune.
▪ Se realizează prin recapitulare; recapitularea nu înseamnă
reluarea într-o formă identică a unităţilor de conţinut însuşite
anterior.
▪ Condiţia de bază a eficientizării acestui tip de lecţie o constituie
redimensionarea conţinuturilor în jurul unor idei cu valoare
cognitivă relevantă, astfel încât elevii să fie capabili de conexiuni
care să permită explicaţii din ce în ce mai complete şi de aplicaţii
optime în contexte din ce în ce mai largi ale cunoaşterii.
▪ Asemenea lecţii se ţin la începutul anului şcolar, spre a reaminti
elevilor principalele cunoştinţe însuşite şi astfel să înţeleagă mai
bine material noului an; se mai organizează la sfârşit de capitol
sau la sfârşitul câtorva capitole din programă, de asemenea la
sfârşit de semestru şi de an şcolar. În urma acestui tip de lecţie
profesorul poate observa gradul de asimilare şi sistematizare a
cunoştinţelor, golurile în sistemul de cunoştinţe şi propriile
deficienţe în predare.
 Lecţia de structurare, sistematizare și
recapitulare
Structura orientativă a acestui tip de lecţie:
• precizarea conţinutului, a obiectivelor şi a unui plan de
recapitulare; este de dorit ca această etapă să se realizeze în doi
timpi: înaintea desfăşurării propriu – zisă a orei, apoi la începutul
orei sau orelor de recapitulare
• recapitularea conţinutului de bază a planului stabilit: această
etapă e destinată clarificării şi eliminării confuziilor constatate de
cadrul didactic, stabilirii unor conexiuni prin lărgirea contextului
parcurs şi realizării unor scheme sau sinteze care să pună în relaţie
tot ceea ce reprezintă esenţialul la nivelul conţinutului analizat
• realizarea de către elevi a unor lucrări pe baza cunoştinţelor
recapitulate; în cazul lecţiilor de consolidare de deprinderi, această
etapă ocupă ponderea cea mai mare în structură lecţiei şi se
concretizează, în funcţie de specificul disciplinei, prin: rezolvare de
exerciţii şi probleme, analize gramaticale, analize literare, realizarea
unor lucrări având caracter tehnic, etc.
• aprecierea performanței
• asigurarea retenției, anunţarea şi explicarea temei pentru acasă
 Lecţia de verificare şi apreciere ale
rezultatelor şcolare (de evaluare).

▪ Aceasta urmăreşte constatarea nivelului de pregătire a

elevilor, dar şi actualizarea şi încadrarea cunoştinţelor în noi
cadre de referinţă şi semnificare, cu consecinţe importante
asupra viitoarelor trasee de învăţare.
 Lecţia de verificare şi apreciere ale
rezultatelor şcolare (de evaluare).

Structura acestui tip de lecţie:

• precizarea conţinutului ce urmează a fi verificat
• verificarea conţinutului (în cazul verificării orale,
această etapă poate constitui un bun prilej pentru
sistematizarea cunoştinţelor, corectarea de confuzii, etc)
• aprecierea rezultatelor – dacă în cazul verificării orale
sau practice aprecierea se face la sfârşitul orei, în cazul
verificării scrise acest moment se va consuma în
următoarea întâlnire a cadrului didactic cu elevii
• precizări privind modalităţile de completare a
lacunelor şi de corectare a greşelilor şi sugestii în
legătură cu valorificarea conţinuturilor actualizate în
activitatea viitoare.
 Proiectul de lecție
▪ Proiectul de lecție cuprinde
Partea introductivă – informaţii din care se deduc coordonatele activităţii:
obiectul de învăţământ, subiectul / tema activităţii, data, ora, clasa,
propunător, obiectivul fundamental, categoria de lecţie;
Partea ce vizează desfăşurarea propriu – zisă a activităţii – scenariul
didactic - obiectivele operaţionale, conţinuturi, situaţii / activităţi de
învăţare, strategii didactice, evaluare.
Etapele proiectării didactice:
♦Etapa identificării şi dimensionării obiectivelor operaționale ale lecţiei.
♦Etapa care vizează stabilirea resurselor educaţionale.
♦Etapa care vizează conturarea strategiilor didactice optime.
♦Etapa care vizează stabilirea tehnicilor de evaluare a rezultatelor învăţării.
Proiectarea unei activităţi presupune realizarea unei concordanţe
între trei puncte cheie:
→Obiective – Spre ce tind?
→Metode, materiale, mijloace şi experienţe sau exerciţii de învăţare –
Cum să ajung acolo?
→Evaluarea – Cum voi ştii când am ajuns?
 Proiectul de lecție
▪ Precizarea obiectului de învăţământ la care se desfăşoară activitatea
▪ Precizarea temei din cadrul respectivului obiect ce trebuie parcursă ((a
grupului de lectii, a subcapitolului, a capitolului)
▪ Precizarea subiectului lectiei (titlul lectiei care va fi predata-invatata-
evaluata)
▪ Precizarea clasei la care se desfăşoară lecţia, pentru a ţine seama de
caracteristicile de vârstă şi cunoştinţe ale elevilor
▪ Precizarea datei de desfăşurare, pentru a observa corelaţia cu
planificarea iniţială şi a orei de desfăşurare pentru a vedea momentul
curbei de efort.
▪ În funcţie de sarcinile didactice de rezolvat în respectiva temă se
stabileşte tipul de lecţie pe care o va realiza profesorul.
▪ Întotdeauna se continuă cu stabilirea obiectivelor operaționale și a celor
specifice urmărite în respectiva activitate. Întreaga lecţie trebuie deci
orientată în vederea atingerii acestor finalităţi. Obiectivele pe care ni le
propunem sunt asociate cu un anumit conţinut, propus de programă
(cel dat de tema respectivă).
 Proiectul de lecție

▪ În funcţie de conţinuturile ce trebuie asimilate de elevi se

pot inventaria resursele materiale (mijloacele de învăţământ
cu materialele didactice) necesare desfăşurării activităţii
▪ Fiecare obiectiv poate fi atins prin mai multe metode, dar în
funcţie de particularităţile clasei, ale elevilor, ale
cunoştinţelor anterioare şi de resursele existente se alege
cea mai potrivită metodă.
▪ În funcţie de metodele stabilite şi de tipul de lecţie
preconizat se precizează modurile de organizare a
activităţii: frontal, individual sau pe grupe.
▪ Odată stabilite toate aceste puncte, se trece la proiectarea
scenariului desfăşurării activităţii:
 Scenariul didactic

▪ Specialiştii proiectării didactice au reuşit să elaboreze un

„film general” al evenimentelor în orice activitate didactică
eficientă – scenariul didactic. Acestea sunt în număr de 9 şi
se succed, cel mai adesea în felul următor. Simpla urmărire a
lor poate oferi profesorului sugestii pentru realizarea unor
proiecte didactice eficiente.
 Evenimentele instruirii

▪ 1. Momentul organizatoric – pregătirea elevilor pentru

lecție
▪ 2. Reactualizarea cunoștințelor – reactualizarea
cunoştinţelor, deprinderilor, abilităţilor sau capacităţilor
dobândite anterior şi aflate în legătură cu cele ce vor fi
învăţate în activitatea didactică dată are ca efect creşterea
gradului de accesibilitate şi de temeinicie a învăţării
acestora. Legarea obiectivelor activităţii didactice anterioare
de obiectivele celei actuale prin câteva idei-ancoră sau
deprinderi-ancoră va asigura continuitatea învăţării şi
temeinicia ei.
 Evenimentele instruirii
▪ 3. Captarea atenţiei – un scenariu didactic este bun numai
dacă conţine o procedură inedită, eficace de captare a
atenţiei tuturor elevilor până la sfârşitul activităţii. Nu
anunţând tema sau ascultând lecţia şi punând note poate fi
captat interesul elevilor ci întrebuinţând o formulă
ingenioasă care să stârnească o motivaţie imediată care să
le menţină atenţia până la atingerea obiectivelor urmărite.
Ea poate lua forma unei povestiri, unei conversaţii cu elevii,
discuţii pe marginea unei sau chiar a unui joc
▪ 4. Anunțarea temei și obiectivelor lecției – trebuie realizată
pentru ca procesul educaţional să se desfăşoare conştient
(include şi anunţarea temei lecţiei). Elevii trebuie să
urmărească conştient ceea ce au de realizat şi ce trebuie să
cunoască la sfârşitul lecţiei. Pe lângă caracterul conştient al
activităţii este asigurată şi o motivaţie eficientă, elevul
urmărind să atingă scopurile propuse.
 Evenimentele instruirii
▪ 5. Dirijarea învăţării: Ce învaţă elevul şi cum determină profesorul
temeinicia acestei învăţări trebuie consemnate prin evenimentele
esenţiale care ceea ce face profesorul pentru ca să producă schimbări
esenţiale în conduita elevului în direcţia celor enunţate de obiective.
Pentru a evita improvizaţiile şi eşecurile educatorul îşi imaginează
anticipat cum va proceda pentru explicarea fiecărei secvenţe didactice,
ce va face el şi ce vor face elevii, ce forme de activitate şi ce mijloace
didactice sunt mai potrivite pentru însuşirea respectivului conţinut, ce
exerciţii şi ce probleme va rezolve, ce aplicaţii va face. Pas cu pas, elevul
va fi condus spre atingerea fiecărui obiectiv propus de către profesor.
Cel care se îndreaptă spre ţintă este elevul, îndrumat de profesor, care
trebuie să-l ajute pe elev să găsească pe cât posibil el însuşi răspunsurile
problemelor şi nu să i le ofere de-a gata.
▪ 6. Obţinerea performanţei reprezintă evenimentul nodal atât al
scenariului didactic cât şi al activităţii didactice reale. Elevul nu are încă
impresia că obiectivul a fost atins. Ultimul pas în realizarea obiectivelor
elevii trebuie să îl facă singuri. Este elementul de învăţare prin
descoperire pe care profesorul trebuie să-l aibă în vedere. Dar nu toţi
elevii sunt capabili să conştientizeze singuri momentul acesta de
învăţare. De aceea urmează
 Evenimentele instruirii
▪ 7. Conexiunea inversă (Realizarea feed-back-ului) se realizează
prin aplicarea unor probe de control prin care să se evidențieze
nivelul atingerii obiectivwelor concret=operaționale.
▪ 8. Aprecierea performanţei constă în aprecierea nivelului de
înţelegere al fiecărui elev în parte, explicarea părţilor bune dar şi
a celor nereuşite din performanţa elevului. El trebuie să
conştientizeze punctele insuficient înţelese sau stăpânite pentru a
putea să se autocorecteze.
▪ 9. Asigurarea retenţiei şi transferului: proiectantul trebuie să se
întrebe : „Va mai şti elevul la începutul următoarei lecţii să facă ce
ştie la sfârşitul celei actuale?”. Activitatea actuală nu poate fi
considerată încheiată dacă nu aruncăm noi ancore către lecţia
următoare. Învăţarea s-a produs deja, dar menţinerea ei este
absolut necesară. Sunt preferate în acest sens temele pentru
acasă, sarcini de învăţare cu ţintă precisă pentru obiectivele
urmărite.