1.

NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Drumurile sunt căi de transport terestre. Cuvântul drum provine din limba greacă, de la
cuvântul dromos, şi exprimă noţiunea, cu totul generală, a unei fâşii de teren rezervată exclusiv
circulaţiei, indiferent de gradul ei de amenajare sau consolidare; astfel prin drum se înţelege o cale, de
la potecă până la autostrada cea mai modernă.
Cuvântul şosea provine din limba franceză – chaussee- şi se referă la un drum lucrat,
consolidat; deci, noţiunea de şosea exprimă un drum amenajat în vederea circulaţiei. Când şoseaua
traversează o localitate, ea capătă, în general, denumirea de stradă. Cuvântul stradă provine din limba
latină, via strata, care înseamnă o şosea executată în straturi, sistem tipic roman pentru executarea
drumurilor.
Drumurile sunt părţi componente ale infrastructurii unei ţări, destinate asigurării comunicaţiilor
terestre. În acest sens, ele intră în categoria indicatorilor de evaluare a nivelului de civilizaţie a
respectivei ţări.
La nivelul unei zone a ţării, căile de transport rutier fac parte din planul de sistematizare şi de
organizare a teritoriului. Ele sunt folosinţe neagricole cu destinaţie specială.
Definit tehnic, drumul este acea fâşie de teren special amenajată, care este destinată
transportului terestru cu vehicule şi se caracterizează prin lungime mare şi lăţime mică .
Infrastructura reprezintă totalitatea lucrărilor care au rolul de a susţine partea carosabilă şi de a
transmite eforturile date de suprastructură terenului de fundaţie, de a asigura continuitatea drumului la
trecerile peste cursurile de apă, văi, etc.
Suprastructura drumului reprezintă totalitatea lucrărilor ce constituie partea amenajată,
consolidată, calea pe care se circulă, adică partea carosabilă şi benzile de încadrare ale acesteia. Ea
constituie elementul intermediar între vehicul şi terenul natural şi are rolul de a prelua sarcinile date de
vehicule şi de a le transmite la teren prin intermediul infrastructurii.
Suprafaţa de pământ de la partea superioară amenajată în mod special – pe care se aşază
sistemul rutier – pentru a prelua încărcările din circulaţia vehiculelor este denumită patul drumului.
Sistemul rutier este alcătuit din ansamblu de straturi aşezate pe patul drumului care constituie
structura de rezistenţă a drumului. Acesta cuprinde: îmbrăcămintea, stratul de bază, fundaţia şi
substratul de fundaţie.
Terasamentele includ totalitatea lucrărilor de pământ care cuprind operaţiile de săpătură,
umplutură şi transport al pământului, descărcarea şi punerea în operă a acestuia, precum şi lucrările de
finisare. De asemenea, în lucrările de terasamente sunt cuprinse şi lucrările privind asigurarea scurgerii
apelor de suprafaţă şi subterane, consolidarea şi sprijinirea masivelor de pământ.
Platforma drumului este suprafaţa care cuprinde partea carosabilă şi acostamentele.
Prin trafic se înţelege totalitatea mijloacelor de transport ce se deplasează în ambele sensuri pe
un sector de drum, împreună cu pietonii care utilizează drumul.
Intensitatea traficului reprezintă numărul de vehicule unitate ce trec printr-o secţiune de drum,
în ambele sensuri, în 24 de ore.
Vehiculul etalon este un vehicul convenţional utilizat pentru echivalarea diferitelor tipuri de
vehicule fizice care circulă pe un drum.

1
 Transformarea diferitelor autovehicule fizice în autovehicule etalon se face pe baza principiului
că două traficuri se consideră echivalente dacă produc aceeaşi deformaţie asupra unui drum.
Viteza de proiectare este viteza maximă cu care poate circula un autovehicul în punctele cele
mai dificile ale traseului, în deplină siguranţă a circulaţiei, în ipoteza că starea suprafeţei drumului este
bună, condiţiile atmosferice favorabile, iar traficul normal.

2
 2. CONŢINUTUL PROIECTULUI TEHNIC

Proiectul tehnic face parte din documentaţia tehnico-economică ce se întocmeşte pentru

finanţarea unei investiţii. Documentaţia tehnico-economică se elaborează pentru participarea la licitaţii
şi obţinerea acordurilor de finanţare, aceasta cuprinde următoarele faze de proiectare:
- Studiul de prefezabilitate;
- Studiul de fezabilitate;
- Proiect tehnic şi caiet de sarcini;
- Detalii de execuţie;
- Evaluarea economică.
Trecerea de la o fază la alta de proiectare se face numai după elaborarea şi aprobarea fiecărei
faze a documentaţiilor.
Pentru construcţia sau modernizarea unui drum este necesară întocmirea unei documentaţii
tehnice din care face parte şi proiectul tehnic. Proiectul este alcătuit din două părţi: piese scrise şi piese
desenate. Piesele scrise cuprind calcule, descrieri, explicaţii şi justificări ale soluţiilor adoptate. Piesele
desenate cuprind elemente constructive componente ale unui drum reprezentate prin desene.

2.1. PIESE SCRISE

Piesele scrise cuprind toate elementele ce justifică şi susţin soluţia dată în proiect (tema de
proiectare, diferite acte normative de clasificare, studii de trafic care au stat la baza alegerii soluţiei,
note de calcul, procese verbale prin care s-au stabilit sursele de materiale şi memoriile justificative),
precum şi toate piesele economice care duc la evaluarea lucrării (devize, antemăsurători, extrase de
materiale, eşalonării lucrărilor de execuţie, etc.).
Din prima categorie, intitulată piese justificative şi explicative, memoriul tehnic este piesa cea
mai importantă, deoarece cuprinde justificarea şi descrierea soluţiei proiectate, precum şi calculele care
stau la baza soluţiei.
Din categoria pieselor economice fac parte: antemăsurători pe categorii de lucrări, preţurile,
extrasele de materiale, devize şi eşalonarea lucrărilor.

2.2. PIESE DESENATE

Piesele desenate care fac parte dintr-un proiect sunt: extrasul de hartă, planul de situaţie, profilul
în lung, profiluri transversale prin picheţi, profilurile transversale tip, detaliile amenajărilor curbelor,
podeţelor, şanţurilor, etc.

2.2.1. Extrasul de hartă

Reprezintă planul de ansamblu sau planul general; se folosesc hărţi la scara 1:10 0000 ...1:20
000 şi are drept scop să reprezinte ansamblul regiunii în care se proiectează drumul; de asemenea, se
arată modul în care traseul drumului proiectat se racordează la reţeaua căilor de comunicaţie existente.

3
2.2.2. Planul de situaţie

Se întocmeşte la scara 1:1000...1:2000 şi urmăreşte să prezinte în amănunt desfăşurarea

drumului în raport cu detaliile locale de planimetrie şi nivelment (fig. 2.1.). planul de situaţie cuprinde
în mod amănunţit elementele traseului în plan, înscrierea în formele de relief, încrucişările cu alte căi
de comunicaţii, cursurile de apă şi localităţile traversate.
Redactarea planului se face respectând regula generală a pieselor desenate ale proiectelor;
elementele existente se desenează în negru, iar ceea ce se proiectează, în roşu, respectându-se semnele
de desen topografic standardizat.

Fig. 2.1. Plan de situaţie

Axa drumului se desenează cu linie-punct, având marcate toate profilurile transversale, poziţia
hectometrică şi kilometrică, precum şi elementele curbelor. Marginile platformei, şanţurilor şi amprizei
se desenează cu linii continue, subţiri. Lucrările de artă şi zidurile de sprijin sunt marcate prin semne
convenţionale şi poziţia kilometrică.

4
2.2.3. Profilul în lung

Profilul longitudinal are drept scop să arate succesiunea şi mărimea declivităţilor drumului;
precum şi înălţimea umpluturilor şi adâncimea săpăturilor în ax (fig. 2.2). Pentru a se evidenţia
neregularităţile terenului, profilul longitudinal se prezintă grafic la scară deformată şi anume scara
înălţimilor se ia de regulă de zece ori mai mare decât scara lungimilor. Scările uzuale sunt: 1: 1000 şi 1:
2000 pentru lungimi cu 1:100 şi 1:200 pentru înălţimi (cote), utilizându-se formatul A4 desfăşurat.
Profilul longitudinal sau profilul în lung al drumului este secţiunea verticală, prin axa drumului,
cu suprafaţa terenului natural şi cu suprafaţa căii, desfăşurată pe un plan vertical.

Fig. 2.2. Profilul în lung

Proiecţia intersecţiei cu suprafaţa terenului este o linie neregulată şi se numeşte linia terenului
sau linia neagră.
Proiecţia intersecţiei cu suprafaţa platformei drumului, prin axul lui, se prezintă sub forma unei
linii continue, regulate şi se numeşte linia proiectului sau linia roşie.
Orice punct de pe cele două linii este definit printr–o cotă. Cotele punctelor de pe linia roşie se
numesc cotele proiectului; cotele punctelor de pe linia neagră se numesc cotele terenului.
Diferenţele, măsurate pe verticală, dintre cotele proiectului şi cotele terenului sunt numite cote
de lucru sau cote de execuţie. Ele pot fi pozitive sau negative, după cum linia roşie se află deasupra sau

5
dedesubtul liniei terenului, adică după cum drumul de găseşte în rambleu (umplutură) sau debleu
(săpătură), fig. 2.2.
Linia roşie, care are forma unei linii poligonale, este formată din porţiuni orizontale numite
paliere şi din porţiuni înclinate, numite declivităţi. Declivităţile sunt pozitive în cazul rampelor şi
negative în cazul pantelor, după cum drumul urcă sau coboară. Acestea se exprimă în procente sau prin
tangenta trigonometrică a unghiului de înclinare în funcţie de sensul drumului, considerat faţă de
punctul de origine. Din punctul de vedere al circulaţiei, rampa pentru circulaţie într-un sens devine
pantă pentru circulaţie în sens contrar.
Punctele de pe linia roşie în care declivităţile îşi schimbă valoarea sau sensul se numesc puncte
de schimbare de declivitate, iar distanţa orizontală dintre doua puncte succesive de schimbare de
declivitate se numeşte pas de proiectare.
În punctele de schimbare a declivităţii se introduc arce de cerc care racordează declivităţile
adiacente, denumite racordări verticale. Aceste sectoare curbilinii pot fi concave sau convexe, după
cum centrul de curbură se află deasupra liniei roşii, respectiv sub linia roşie iniţială.
Pentru studiul şi fixarea liniei roşii există o serie de criterii generale, tehnice şi economice, de
care trebuie să se ţină seama la proiectarea liniei roşii şi anume: declivitatea maximă admisă,
racordarea declivităţilor, lungimea pasului de proiectare, cote obligate, volumul terasamentelor şi
compensarea terasamentelor.

2.2.4. Profiluri transversale

Profilurile transversale se întocmesc la scara 1:100, pe format A4 desfăşurat şi conţin toate

elementele necesare realizării terasamentelor şi lucrărilor de apărare-consolidare din cadrul amprizei
(fig. 2.3.).

Fig. 2.3. Profil transversal mixt

Profilurile transversale sunt necesare în toate punctele în care terenul îşi schimbă înclinarea şi
natura, acolo unde se vor executa lucrări de artă, în punctele caracteristice ale curbelor, iar în

6
aliniament se prevăd la distanţa de 25 - 50 m. Ele cuprind linia terenului şi elementele necesare
executării infrastructurii (dimensiunile şi cotele căii, taluzuri, supralărgiri, dimensiunile şi cotele
şanţurilor şi rigolelor de scurgere a apelor, drenuri, podeţe), precum şi a suprastructurii (lăţimea,
grosimea, şi supraînălţarea căii, dimensiunile banchetelor şi acostamentelor etc.). Profilurile
transversale se marchează prin numărul de ordine al pichetului şi poziţia hectometrică.
Profilurile transversale se fac pentru toate punctele indicate în profilul longitudinal, prin picheţi
(fig. 2.4.).

Fig. 2.4. Corelaţia dintre profilul longitudinal şi profilul transversal

2.2.5. Profiluri transversale tip

Acestea sunt secţiuni transversale care caracterizează sectoarele de drum prin elemente
constante care le compun: lăţimea căii, a acostamentelor şi a şanturilor sau rigolelor, pantele căii, ale
acostaentelor şi taluzurilor, alcătuirea, natura şi grosimea straturilor sistemului rutier (fig. 2.5.). Se
desenează la scara 1:20 sau 1:50 pentru fiecare sector de drum care comportă aceleaşi elemente
componente distincte, specificându-se kilometrajul pe care se aplică, atât pe profilul tip, cât şi profilul
longitudinal.

Fig. 2.5.
7 Profil transversal tip