UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU

FACULTATEA DE INGINERIE

REFERAT SEMESTRIAL

la disciplina

ŞTIINŢA ŞI INGINERIA
MATERIALELOR

Responsabil disciplină:

Prof. univ. dr. ing. MARIUS BIBU

Student: Popa Marian-Cristian

Anul I – TCM

Semigrupa: 112/2

2021 – 2022
 STRUCTURI DE ECHILIBRU ALE ALIAJELOR FIER - CARBON

Se consideră o probă metalografică de dimensiuni  10 x 15 mm, elaborată din:

• fontă albă (hipoeutectică cu 3,68% C)

I. Realizați pentru aceasta, o tehnologie completă de pregătire în vederea analizei

optice metalografice microstructurale. Se vor evidenția operațiile şi materialele necesare
pentru:
a. Stabilirea locului pentru debitarea probei metalografice;
b. Posibilitățile de extragere a probei metalografice;
c. Înglobarea probei metalografice;
d. Realizarea suprafeței plane de analiză a probei metalografice;
e. Șlefuirea probei metalografice;
f. Lustruirea probei metalografice;
g. Punerea în evidență a structurii probei metalografice (atacul chimic metalografic).

II. Elaborați o sinteză a aparaturii şi metodelor utilizabile practic în vederea efectuării

unei analize metalografice macro şi microscopice a probei considerate.

III. Considerând proba metalografică menționată anterior în stare de echilibru,

descrieți detaliat şi în ordine:
a. Principalele caracteristici fizico-mecanice şi de compoziție chimică ale aliajului
considerat (conform standardului);
b. Evidențierea transformărilor izoterme de stare pe care aliajul analizat le parcurge la
răcire (din faza lichidă până în starea de echilibru la temperatura ambiantă),
corespunzător diagramei metastabile sau stabile în care poate fi încadrat;
c. Identificarea, încadrarea și definirea fazelor și constituenților metalografici ai
aliajului considerat, pe parcursul ciclului de răcire traversat de acesta;
d. Caracteristicile şi proprietățile fazelor şi constituenților structurali omogeni şi
eterogeni, pe care aliajul analizat îl parcurge în timpul transformărilor din faza lichidă
în cea solidă;
e. Exemplificarea structurii metalografice a aliajului considerat la temperatura
ambiantă care ar putea fi practic observată prin analiza optică microstructurală (schiță
sau fotografie cu indicarea fazelor şi constituenţilor structurali existenți la temperatura
ambiantă).
 CONŢINUTUL LUCRĂRII

Fontele din sistemul Fe-Fe3C se numesc fonte albe datorită aspectului argintiu al rupturii,
determinat de prezența masivă a cementitei.

Fontele albe hipoeutectice – conțin între 2,11 și 4,3% C și la temperatura ambiantă

prezintă o structură alcătuită din perlită(P), cementită secundară (CeII) și ledeburită (Le).
Perlita arată ca niște formațiuni de culoare închisă, înconjurate de cementita secundară de
culoare albă și de ledeburita cu aspect punctiform-zebrat. Cementita secundară liberă și
cementita ledeburitică nu sunt separate una de alta, astfel, acestea nu pot fi deosebite la
microscop (fig. a).

Microstructuri ale fontelor albe (atac cu nital):

a) fontă cu 3% C (100:1)
b) fontă cu 4,3% C, ledeburită (500:1)
c) fontă cu 5% C (100:1)

I.
a. Stabilirea locului pentru debitarea probei metalografice:
Stabilirea locului de unde se poate extrage proba reprezintă prima fază de pregătire a
probei metalografice. Locul extragerii trebuie bine ales astfel încât să nu i se modifice
structura probei. În cazul pieselor turnate, probele vor fi extrase din fiecare zonă caracteristică
de solidificare.

b. Posibilități de extragere a probei metalografice:

Locul de extragere a probei este stabilit prin unele standarde generale, conform STAS
4203-74. Modul de scoatere a probei din piesă prezintă o importanță deosebită. Se vor evita
procedeele mecanice care produc deformări puternice ale materialului. În cazul în care
anumiți factori impun aceste procedee, stratul distorsionat se va îndepărta prin strunjire,
rabotare, etc., cu răcire abundentă.
Pentru extragerea probelor din piesele casante se pot lua probe prin lovirea acestora cu
ciocanul.
În mod obișnuit, probele metalografice supuse cercetării microscopice sunt de formă
cilindrică sau paralelipipedică, cu o dimensiune a laturii de 10-15 mm.

c. Înglobarea probei metalografice:

Dacă nu este necesară studierea microstructurii probei până la marginea probei, muchiile
suprafeței de examinat se teșesc ușor prin pilire sau polizare, însă dacă este necesară
examinarea structurii până la marginea piesei (sau proba are dimensiuni prea mici încât e greu
de ținut în mână) aceasta se poate monta în cleme metalice sau se fixează în rășini
sintetice(duracryl dentar, nestrapol, etc.) sau cu ajutorul unor aliaje ușor fuzibile care se
toarnă într-un cadru metalic.

d. Realizarea suprafeței plane de analiză a probei metalografice:

În general, obținerea suprafeței plane se realizează prin pilire, frezare, polizare sau cu
mașina pentru debitarea probelor metalografice. În timpul procedeului de polizare, proba se
ține cu mâna și se răcește din când în când cu apă. Este recomandat ca înălțimea probei să fie
mai mică decât dimensiunile în plan orizontal, ușurându-se astfel obținerea suprafeței plane la
operațiile de prelucrare ulterioare.

e. Șlefuirea probei metalografice:

La șlefuirea probei se impun realizarea unei suprafețe cât mai plane, precum și rotunjirea
tuturor muchiilor suprafețelor respective astfel încât la șlefuirea și lustruirea probei să nu se
deterioreze hârtia abrazivă sau discul de lustruire.

Operația de șlefuire se realizează cu ajutorul hârtiilor metalografice care prezintă o finețe

crescândă a particulelor abrazive formate din carbură de siliciu.
Șlefuirea se poate realiza:
• manual, prin mișcări rotative într-o singură direcție, pe hârtie din ce în ce mai fină;
• mecanizat, prin fixarea hârtiilor abrazive respective pe discurile rotative ale unor mașinării
de șlefuit. Pentru materiale dure(fonta) discurile se vor roti cu viteze periferice de până la 10
m/s.

f. Lustruirea probei metalografice:

Lustruirea probelor este operația prin care se urmărește eliminarea urmelor șlefuirii și
imprimarea unui luciu perfect suprafeței ce urmează a fi examinată.
Lustruirea se poate realiza prin următoarele două procedee, care de altfel sunt și cele mai
des utilizate:
• lustruire mecanică – se realizează pe un disc rotitor a cărei turație este de cca. 1000
rotații/minut pentru materialele dure, precum fonta. După lustruire, proba se spală cu apă și cu
alcool etilic și se usucă prin tamponare cu vată pe hârtie de filtru sau în curent de aer cald.
• lustruirea electrolitică – se bazează pe dizolvarea selectivă a asperităților prin pierderea
anodică de metal ce are loc într-un circuit electrolitic de electroliză în care proba metalică este
legată la anod.

g. Punerea în evidență a structurii probei metalografice (atacul chimic

metalografic):
Pentru a evidenția microstructura se procedează la tratarea suprafeței cu reactivi chimici
care dizolvă sau colorează selectiv constituenții structurali astfel încât să se poată distinge
unul de celălalt. Acest tratament chimic, numit atac metalografic, se realizează fie prin
imersie, fie prin tamponarea suprafeței probei cu vată îmbibată în reactiv. Durata practică de
atac variază de la câteva secunde până la 1-2 minute, în funcție de material, stabilindu-se prin
încercări repetate și observări la microscop. Proba se consideră atacată atunci când suprafața
pregătită și-a pierdut luciul metalic, devenind ușor mată.
Reactivii metalografici sunt foarte numeroși și diferă după natura și starea materialului
metalic, scopul cercetării etc.
După atacul metalografic, proba se spală în apă și alcool etilic și se usucă prin tamponare
ușoară pe hârtie de filtru sau în curent de aer cald, fiind astfel pregătită de examinarea
microstructurală.
 Pentru a pune în evidență constituția aliajelor Fe-C, întunecând perlita și dând contrast
între coloniile de perlită se utilizează acidul azotic concentrat (1,40) între 1 si 5 ml sau
alcoolul etilic/metilic 100 ml.
Alte metode de punere în evidență sunt:
• atacul electrolitic;
• atacul prin oxidare la cald;
• evaporarea selectivă în vid;
• bombardamentul ionic.

II.

Pentru pregătirea probei respective din fontă albă hipoeutectică cu 3,68% C s-au folosit
următoarele unelte și aparate în funcție de etapele de pregătire:
La prima etapă, adică extragerea probei metalografice s-a folosit un ciocan, deoarece
materialul era casant.
Următoarea etapă în pregătirea probei a fost șlefuirea probei care s-a realizat astfel:
• procedeul începe cu hârtie abrazivă de granulație 20 și continuă până la granulația 4;
• proba se ține cu mână (pentru evitarea încălzirii accidentale a probei peste 50-60°C) și se
apasă ușor, răcindu-se periodic în apă.
Aparatul folosit pentru această etapă este cel din imaginea de mai jos:

După terminarea procesului de șlefuire, s-a trecut la următoarea etapă de pregătire a probei
metalografice, aceasta fiind lustruirea probei care s-a realizat cu ajutorul instalației
METAPOLAN-2.

Această instalație este alcătuită din:

1 – vibratorul care imprimă diacului de lustruire mișcare periodică,
elicoidală în plan orizontal, astfel ca probele să se miște pe traiectorii
circulare și să se rotească în jurul propriei axe;
2 – cuva de electroliză;
3 – sursa de alimentare și reglare (c.c. sau c.a., 0-17 V, 0-8 A);
4 – borna (-);
5 – borna (+);
6 – cabluri flexibile;
7 – clemă de fixare a probei;
8 – contact alunecător;
9 – piesă de ghidare pentru patru probe;
10 – bloc contactor;
11 – piesă de centrare;
12 – inel de antrenare;
13 – tijă antrenoare.
 Analiza metalografică reprezintă examinarea macrostructurii și microstructurii
materialelor metalice, la o temperatură dată, cu: ochiul liber, lupă, microscop optic sau
electronic, microdurimetru, raze X, etc.:
• macrostructură (analiza macrostructurală) – structura cristalină vizibilă cu ochiul liber sau la
măriri sub 50×, pe probe pregătite într-un anumit mod, prin care se caracterizează aspectul,
forma, cantitatea și dispunerea reciprocă a fazelor și defectelor în macrovolume;
• microstructură (analiză microstructurală) – structura cristalină vizibilă la măriri mai mari de
50×, pe probe pregătite special, prin care se caracterizează aspectul, forma, cantitatea și
dispunerea reciprocă a fazelor și defectelor în microvolume.
Aparatura principală de lucru utilizată la efectuarea analizei metalografice este constituită
din microscopul optic metalografic.
Părțile componente ale unui microscop metalografic:
• sistemul optic (cu eventuale accesorii pentru microfotografiere): oculare, obiective, prisme,
oglinzi;
• sistemul de iluminare: sursa de lumină, filtre de lumină, diafragme, lentile;
• sistemul mecanic de reglare.
Pentru examinarea probei respective din fontă cu 3,68% C am folosit microscopul
metalografic EPITYP-2.
Microscopul metalografic vertical EPITYP-2:
• este un microscop cu măsuță superioară destinat cercetării metalografice în câmp luminos și
în lumină polarizată;
• poate fi dotat cu un microdurimetru tip mhp 100 pentru încercări de duritate cu microsarcini
și cu accesorii pentru microfotografiere.
Principalele elemente componente și de
manipulare sunt următoarele:
• platoul mobil al măsuței superioare 1 pentru
așezarea probei, poate glisa în plan orizontal față
de partea fixă a măsuței, 2, prin mișcări de
apăsare-tragere asupra tijelor de manipulare 18.
Proba poate fi fixată pe masă, peste orificiul
circular al plăcuței de așezare 16, cu ajutorul
clemei elastice 17. Platoul este prevăzut cu un
șurub de blocare 15 și șuruburi de centrare față de
axa optică a microscopului;
• inelul de reglare a diafragmei de apertură 3 (la
început se reglează în jurul cifrei 10);
• fantele pentru introducerea filtrelor de lumină 4
și cursoarele de obturare a fantelor 5;
• adaptorul pentru microfotografiere 7 și aparatul
fotografic 8, care se fixează la corpul
microscopului prin șurubul 6; Microscopul metalografic EPITYP-2

• binocularul 11;
• suportul obiectivelor 14, pe care sunt montate patru obiective ce se pot roti în jurul unui ax
orizontal prin apăsarea în jos şi rotirea, cu mâna, a suportului respectiv (fără a fi necesară
mișcarea măsuței superioare 1). Fixarea unui obiectiv în axul optic se controlează prin
alinierea celor două repere 13 marcate pe suport şi respectiv pe o piesă fixă;
• corpul de iluminare 19 prevăzut cu o lampă de proiecție 12 V - 100 W a cărei centrare se
realizează prin șuruburile 12 după îndepărtarea lentilei mate prin bascularea tijei 9. Șurubul
10 servește la deschiderea capacului corpului de iluminare. Corpul de iluminare este ventilat
în timpul funcționării microscopului. Alimentarea corpului de iluminare este asigurată de un
transformator 12 V - 100 VA, livrat ca accesoriu normal.
• șurubul 20 de reglare grosolană a înălțimii mesei, prevăzut cu un blocaj prin șurub;
• șurubul 21 de reglare fină a înălțimii mesei;
• pârghia 22 pentru reglarea diafragmei de câmp;
• comutatorul 23 pentru devierea fasciculului luminos spre aparatul pentru microfotografiere.

III.

a. Principalele caracteristici fizico-mecanice și de compoziție chimică ale aliajului

considerat (conform standardului):
Constituenții fontelor albe sunt cementita și perlita.
Factorii principali care favorizează obținerea fontei

Fontă albă hipoeutectică

albe sunt: răcirea cu viteză mare, temperatura de
turnare scăzută, conținutul relativ scăzut în siliciu și
ridicat în mangan.
Cementita impune fontelor albe o fragilitate ridicată
și o mare duritate (HB = 350 - 500, K ≅ 0), fapt care
face ca aceste aliaje să nu fie potrivite pentru o largă
utilizare, întrebuințarea lor fiind limitată la următoarele
două domenii:
• la turnarea de piese cu crustă foarte dură și rezistentă la uzură (bile pentru mori de măcinat,
cilindri de laminor, role pentru sape de foraj, roți de vagoane, etc.);
• la elaborarea fontelor maleabile, prin turnarea și maleabilizarea fontelor albe.

b. Evidențierea transformărilor izoterme de stare pe care aliajul analizat le

parcurge la răcire (din faza lichidă până în starea de echilibru la temperatura
ambiantă), corespunzător diagramei metastabile sau stabile în care poate fi încadrat:
----------------------------------

3,68
 Solidificarea acestei fonte în sistemul metastabil începe în punctul 1 cu formare de
austenită. În punctul 2 are loc reacția eutectică din care rezultă ledeburita primară.

Pe măsura răcirii, între punctele 2 și 3, din austenită separă continuu cementită secundară,
datorită micșorării solubilității carbonului în fierul gama. În punctul 3 se produce
transformarea izotermă eutectoidă, iar ca urmare ledeburita primară trece în ledeburită
secundară.

c. Identificarea, încadrarea și definirea fazelor și constituenților metalografici ai

aliajului considerat, pe parcursul ciclului de răcire traversat de acesta:
La temperatura ambiantă, în aliajele din sistemul metastabil Fe-Fe3C se disting faze sau
constituenți omogeni (ferita și cementita) și constituenți eterogeni (amestecuri mecanice:
perlita și ledeburita).
Fonta albă eutectică cu 3,68% C este un constituent eterogen deoarece conține perlită și
ledeburită.

d. Caracteristicile și proprietățile fazelor și constituenților structurali omogeni și

eterogeni, pe care aliajul analizat îl parcurge în timpul transformărilor din faza lichidă
în cea solidă:
Perlita (Pe) care se obține în urma transformării eutectoide reprezintă eutectoidul
diagramei Fe-Fe3C, adică un amestec mecanic format din feriră de concentrația dată de
metal P și de cementită cu concentrația dată de punctul K, rezultat în urma transformării
soluției solide γ (austenită).
Cementita este un compus chimic, respectiv o carbură de fier, cu formula Fe3C, conținând
6,67% C. Ea are o rețea ortorombică, cu posibilități reduse de alunecare, având o duritate
ridicată, însoțită și de o fragilitate foarte ridicată. Întrucât diferitele metode de măsurare a
durității se bazează pe pătrundere în material, deci pe o deformare plastică a materialului,
cementita practic nedeformându-se, determinarea exactă a durității ei întâmpină serioase
dificultăți. Din această cauză se dau valori cuprinse între 700-800 HB.
Ledeburita este eutecticul diagramei Fe-Fe3C, fiind la formare un amestec mecanic de
austenită de concentrația punctului E și cementită. La temperatura ambiantă este formată din
perlită și cementită.

e. Exemplificarea structurii metalografice a aliajului considerat la temperatura

ambiantă care ar putea fi practic observată prin analiza optică microstructurală (schiță
sau fotografie cu indicarea fazelor și constituenților existenți la temperatura ambiantă):
Fontele albe sunt aliajele care conțin mai mult de 2,11% C și în care carbonul se află sub
formă de cementită.
Fontele albe hipoeutectice au la temperatură ambiantă o structură formată din perlită
(culoare închisă), cementită secundară (culoare deschisă) și ledeburită (aspect punctiform
zebrat). Cementita secundară este concrescută cu cementita ledeburitică și ca atare nu pot fi
deosebite la microscop.
 BIBLIOGRAFIE

1. Bibu, M. – Studiul metalelor, Editura Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu, ISBN 973 -
651 - 024- 7, 2000. p. 415;
2. Bibu, M. – Metalografia aliajelor feroase şi neferoase, Editura Universităţii "Lucian Blaga"
din Sibiu, ISBN 973 - 651 - 027 - 1, 2000, p. 267;
3. Bibu, M. – Metode şi tehnici de analiză structurală a materialelor metalice, Editura
Universității "Lucian Blaga" din Sibiu, ISBN 973 - 651 - 030 - 1, 2000, p. 195;
4. Bibu, M. – Studiul materialelor. Bazele teoretice ale ştiinţei şi ingineriei materialelor
metalice, Editura Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu, ISBN 973 - 651 - 824 - 8, 2004, p.
492;
5. Bibu, M. – Știința materialelor, Editura Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu, ISBN 973 -
651 -826 - 4, 2004, p. 363;
6. Bibu, M. – Tehnici metalografice de bază în ingineria materialelor, Editura Universităţii
"Lucian Blaga" din Sibiu, ISBN 978 - 606 - 12 – 0620 - 9, 2013, p. 209;
7. Bibu, M. – Ştiinţa materialelor, Editura Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu, ISBN 978 -
606 – 12 – 0897 – 5, 2014, p. 380;
8. Bibu, M. – Analiza structurală a materialelor metalice, Editura Universităţii "Lucian Blaga"
din Sibiu, ISBN 978 - 606 - 12 - 1389 - 4, 2016, p. 206;
9. Bibu, M. – Materiale utilizate în construcţia de maşini, Editura Universităţii "Lucian Blaga"
din Sibiu, ISBN 978-606-12-1484-6, 2017, p. 221;
10. Bibu, M. – Materiale special utilizate în construcţia de maşini, Editura Universităţii
"Lucian Blaga" din Sibiu, ISBN 978-606-12-1581-2, 2018, p. 257;
11. Colan, H. ş.a., - Studiul metalelor, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983;
12. Domşa, A., Domşa, S. – Materiale metalice în construcţia de maşini şi instalaţii, Editura
Dacia, Bucureşti, 1981;
13. Gâdea, S., Petrescu, M., ş.a. – Metalurgie fizică şi studiul metalelor, vol.I, II şi III, E.D.P.,
Bucureşti, 1979, 1981, 1988;
14. Geru, N. – Metalurgie fizică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981;
15. Geru, N., ş.a. – Analiza structurii materialelor metalice, Editura Tehnică, Bucureşti, 1991;
16. Geru, N., ş.a. – Materiale metalice. Structură, proprietăţi, utilizări, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1985;
17. Mitelea, I., Radu, B. – Selecţia şi utilizarea materialelor inginereşti, Editura Politehnica,
Timişoara, 1998;
18. Mitelea, I., ş.a. – Ştiinţa materialelor în construcţia de maşini, Editura Sudura, Timişoara,
1999;
19. Truşculescu, M., ş.a. - Studiul metalelor - tehnici de laborator, Editura Facla, Timişoara,
1977.
20. *** Colecţia de standarde STAS, SR ISO, SR EN ş.a.