Elevi:Corbea Antonio

Stroe Constantin
Clasa:XI-A
 Fixarea azotului
 Fixarea azotului este un proces natural esenţial, în cadrul căruia
microorganismele transformă azotul, de altfel mai puţin reactiv, în
compuşi anorganici ai azotului. Aceştia sunt asimilaţi de plante şi intră în
lanţul nutriţional sub formă de compuşi organici ai azotului, asemenea
proteinelor din plante.
 Încă de la începutul secolului XX, când azotul prezent în sol, în principal
sub formă de nitraţi, s-a dovedit a fi insuficient pentru obţinerea unei
producţii agricole intense, au fost dezvoltate mai multe tehnologii
comerciale, inclusiv bine cunoscuta metodă Haber-Bosch pentru sinteza
amoniacului, în vederea producerii de îngrăşăminte pe bază de azot.
 Obţinerea de soluri chimice echilibrate a fost devansată în 1956, când a
fost descoperit şi elaborat, procedeul Kjeldahl de determinare a cantităţii
de azot existente în compuşii organici din sol.
Unitatea Auto Kjeldahl
 Ciclul azotului
1. Azot atmosferic (N2)
2. Bacterii fixatoare de azot din nodulii rădăcinilor legumelor
3. Bacterii fixatoare de azot din sol
4. Amoniu (NH4)
5. Bacterii nitrificatoare
6. Nitriţi (NO2-)
7. Bacterii nitrificatoare
8. Nitraţi (NO3-)
9. Bacterii denitrificatoare
10. Agenţi de descompunere (bacterii şi ciuperci aerobe şi
anaerobe)
 Unii oameni de ştiinţă au prezis foamete la nivel
mondial. Prin urmare, producerea de compuşi chimici ai
azotului folosind azotul atmosferic a devenit prioritară.
 Azotul este asimilat în principal de către plante sub
formă de ion de nitraţi şi ioni de amoniu.
 Soluţia a venit în 1908 din Germania, unde Fritz Haber
a descoperit principiile sintezei amoniacului, utilizând
toate cunoştinţele fizice şi chimice disponibile în
momentul respectiv. Sinteza are loc în prezenţa unui
catalizator pe bază de fier, la presiune înaltă şi
temperatură ridicată.
 .
 Carl Bosch, chimist la BASF (Badische Anilin- &
Soda-Fabrik) a transformat procedeul într-unul
comercial, realizând prima producţie de vârf la nivel
industrial în anul 1913. Acest procedeu industrial a
permis creşterea atât a producţiei agricole, cât şi a
populaţiei pe parcursul secolului XX
 Procesul Haber-Bosch
1. Producţia de N2 şi H2
2. Producţia de amoniac
3. Producţia de NOx
4. Producţia de acid azotic
5. Producţia de fertilizatori
6. Producţia de azotat de calciu
 Începând cu anul 1913, îngrăşămintele sintetice au fost produse la nivel
industrial şi au contribuit substanţial la îmbunătăţirea producţiei şi
creşterea randamentului culturilor. Începând cu această perioadă, au fost
aduse inovaţii în tehnologia de producere a îngrăşămintelor chimice,
incluzând comercializarea în anii 1930 a îngrăşămintelor granulate şi
introducerea în anul 1965 a îngăşămintelor sub formă de suspensie pe
piaţa americană. În anii 1970, granulaţia a fost rafinată suplimentar,
conducând la apariţia fertilizatorilor utilizaţi în gospodăriile individuale.
 Cele mai recente inovaţii în domeniul îngrăşămintelor includ capsule cu
eliberarea în timp a substanţei, al căror principal avantaj constă în faptul
că substanţa activă a îngrăşământului pătrunde în sol de-a lungul unei
anumite perioade de timp. Astfel, acest fapt permite evitarea supra-
fertilizării cu efecte nedorite asupra mediului înconjurător.
 În 1882, botanistul francez Pierre M. A. Millardet a folosit o
soluţie apoasă de sulfat de cupru şi lapte de var (zeama
bordeleză) pentru a combate mana viţei de vie din podgoriile
de pe teritoriul Franţei.
 Zeama bordeleză este utilizată în prezent pentru combaterea
a unui număr mare de ciuperci care atacă culturile. Această
dată a marcat, de asemenea, începutul utilizării pe scară largă
a fungicidelor şi a revoluţionat protecţia chimică a culturilor.
 Echipamentul de pulverizare din vremuri timpurii
 Inovaţiile chimice în domeniul fungicidelor agricole au
continuat cu introducerea fungicidelor pe bază de
ditiocarbamat în 1934 şi a fungicidelor pe bază de
strobilurină în 1996.
 Substante folosite
CuSo4 CuSo3 Ca(OH)2 NaOH
 Pesticidele protejează culturile agricole de pagubele produse de
ciuperci, insecte etc.În 1939, Paul Mueller a elaborat insecticidul
ieftin DDT (diclor-difenil-triclor-etan) pentru a combaterea
gândacilor de Colorado din culturile de cartofi şi a altor insecte.
 DDT-ul şi alte pesticide similare au fost utilizate în combaterea
dăunătorilor culturilor şi bolilor transmise de insecte vreme de
peste douăzeci de ani. În anii 1960, preocuparile legate de
acumularea de DDT în organismul uman, combinată cu rezistenţa
crescândă a speciilor de dăunători, a condus la dezvoltarea de noi
pesticide şi la declinul DDT-ului.
 În zilele noastre, utilizarea de pesticide în cantitate mai redusă
asigură un grad crescut de economisire pentru fermieri, protecţie
suplimentară pentru muncitori şi diminuează poluarea mediului
înconjurător mai mult decât oricând.
SFARSIT