Dependența de benzodiazepine

O dependență mai puțin cunoscută de majoritatea

oamenilor este reprezentată de dependența de
benzodiazepine. Acestea sunt o clasă
de medicamente psihotrope (psihoactive) în a
căror structură chimică este prezent un
nucleu benzenic fuzionat cu un nucleu de
diazepină. Cel mai cunoscut medicament
din această clasă este Xanax (Alprazolamul).

Benzodiazepinele acționează ca un sedativ -

încetinind funcțiile corpului - și sunt utilizate atât
pentru probleme de somn, cât și pentru anxietate. Totuși,
acestea nu trebuie utilizate ca singurul tratament pentru depresie.
Acționează prin creșterea efectului unei substanțe chimice cerebrale
numite GABA (acid gamma butiric amino), care reduce activitatea
creierului în zonele creierului responsabile de: gândire rațională,
memorie, emoții și funcții esențiale, cum ar fi respirația.

Sunt prescrise pentru afecțiuni precum anxietate, insomnie, tulburări

de consum de substanțe, crize de epilepsie, sau pentru inducerea stării de
relaxare înaintea anumitor proceduri medicale inconfortabile. Totuși,
trebuie prescrise doar pentru o perioadă scurtă de timp, deoarece au înalt
potențial adictiv.

Din păcate, acestea sunt asociate cu un risc crescut de sinucidere.

Utilizarea pe termen lung este controversată din cauza preocupărilor cu
privire la eficacitatea scăzută, dependența fizică, sindromul de sevraj
benzodiazepinic și un risc crescut de demență și cancer. Folosite în mod
excesiv, benzodiazepinele devin droguri, deoarece au același efect ca
acestea și au înalt potențial adictiv.
2. Contraindicații și reacții adverse
Toate benzodiazepinele necesită precauții speciale când sunt
utilizate de către copii sau de către pacienți care sunt dependenți
de alcool sau de droguri. O deosebită importanță trebuie acordată
femeilor însărcinate și persoanelor în vârstă, persoanelor care prezintă
un istoric de abuz de substanțe (în principal de alcool) și persoanelor
care au asociate boli psihiatrice. Utilizarea alprazolamului trebuie făcută
sub supraveghere și sub atenta monitorizare a personalului medical
specializat la pacienții care prezintă: miastenie
gravis, glaucom acut, deficiențe hepatice severe, apnee, depresie
respiratorie pre-existentă, insuficiență
respiratorie severă, psihoză cronică, hipersensibilitate sau alergie la
benzodiazepine și tulburare de personalitate borderline (unde poate
induce tendința de suicid).
Fiind un deprimant al sistemului nervos central, alprazolamul în
doze ridicate poate cauza alterarea semnificativă a stării de vigilență și
poate induce somnolență și tulburări de concentrare, în special la
pacienții care nu sunt obișnuiți cu acest tratament, fiind astfel
contraindicat pacienților care trebuie să conducă autovehicule sau care
necesită o stare de atenție crescută.

Reacțiile adverse asociate utilizării alprazolamului

 Cele mai frecvente reacții adverse care au fost observate în urma
tratamentului cu alprazolam sunt: depresia, sedarea, somnolența,
tulburările de concentrare, ataxia constipația, xerostomia sau uscăciunea
gurii, somnolența, sedarea, dezorientarea, fatigabilitatea, amețeala,
tulburările de coordonare și vertijul.
Alte reacții mai puțin frecvente includ: amnezia
anterogradă (pierderea capacității de memorare după administrare),
convulsiile, dezinhibarea, halucinațiile, icterul, retenția urinară,
slăbiciunea musculară, tendințele suicidare, vedere încețoșată, dureri de
cap, tremurături.

3. Între medicament și drog

Benzodiazepinele sunt folosite ca drog unic foarte rar. Se
estimează ca 80% din cazurile de  abuz de benzodiazepine se înscriu
într-o dependența multiplă, cel mai adesea asociată cu opiaceele, cum ar
fi heroina. Un studiu desfășurat pe o perioada de doi ani de către
Institutul Național al Dependenței de Droguri din SUA a revelat că 15%
din persoanele dependente de heroină consumau și benzodiazepine zilnic
de peste un an, iar 73% foloseau benzodiazepine săptămânal sau mai
des.
Benzodiazepinele
fac parte dintre
substanțele care
facilitează agresiunea
sexuală. Ele slăbesc
funcțiile care sunt
responsabile de
rezistență în fața
agresiunii sexuale sau
a atacurilor. Folosite in
acest scop, ele sunt adăugate în băuturi care conțin alcool sau în sucuri,
în forma de pudră sau lichid, cu un gust greu de depistat.
4. Dependența și sevrajul
Dependenta de benzodiazepine se poate instala cu preponderență la
persoanele care suferă de anxietate, dereglări de somn sau probleme de
temperament. Adesea, acestea vor găsi acest medicament util și vor
crește dozele progresiv, pentru a-i menține sau spori efectele. Astfel
apare dependența, prin administrarea unor doze din ce în ce mai mari.

Simptomele de sevraj sunt: tulburări de somn, încordare,

nervozitate, stări de confuzie și depresie, frica, senzația că cei din jur vor
să îți facă rău, panică, stări de neliniște, distanțarea, lipsa de interacțiune
cu cei din jur, simțuri mai ascuțite sau distorsionate (de exemplu,
zgomotele sunt percepute amplificat), tremurături, convulsii, durere,
rigiditate, dureri musculare, spasme, sângerări abundente la menstruație
și dureri de sâni (la femei). În plus, pot apărea: tensiune și puls ridicate,
insomnie, hipersensibilitate senzorială. Simptomele grave de sevraj sunt
convulsii, delirium tremens, comă sau chiar moartea.

Durata simptomelor de sevraj variază, media fiind de 6 săptămâni

sau mai mult. Sevrajul se instalează de obicei la doua zile după încetarea
administrării pastilelor si se manifesta cel mai acut in prima săptămâna.
Unele persoane se confrunta cu simptome ușoare de sevraj timp de
câteva luni. Re-expunerile la benzodiazepine au dus de obicei la
reactivarea toleranței și a sindromului de sevraj.

5. Prevenție
Potrivit Formularului Național Britanic, cea mai eficientă metodă
de a preveni sevrajul de benzodiazepine este reducerea treptată a dozei,
astfel încât să se minimizeze intensitatea și severitatea simptomelor.

În timp ce unele farmacoterapii substitutive pot avea efecte

benefice, dovezile actuale sunt insuficiente pentru a susține utilizarea
lor. Doar trei studii au descoperit beneficii ale adăugării de melanină,
paroxetină, trazodonă, sau valproat, coroborate cu o reducere treptată a
dozei.

6. Tratarea sevrajului
Antipsihoticele sunt în general ineficiente pentru psihozele legate
de retragerea benzodiazepinelor. Acestea trebuie evitate, deoarece
acestea tind să agraveze simptomele de întrerupere, inclusiv convulsiile.

Bupropionul, care este utilizat în principal ca antidepresiv și ca

ajutor de renunțare la fumat, este contraindicat persoanelor care se retrag
brusc din benzodiazepine sau alte sedative din cauza unui risc crescut de
convulsii. Totuși, nu s-a constatat că augmentarea buspironei crește rata
de succes a întreruperii.

Carbamazepina, un anticonvulsivant, pare să aibă unele efecte

benefice în tratamentul și gestionarea retragerii benzodiazepinelor; cu
toate acestea, cercetarea este limitată și, prin urmare, capacitatea
experților de a face recomandări cu privire la utilizarea sa în tratarea
sevrajului nu este posibilă în prezent.

Pregabalinul poate ajuta la reducerea severității simptomelor de

sevraj la benzodiazepine și la reducerea riscului de recidivă.

7. Consecințe
Simptomele persistente, aferente tratării sevrajului, includ gândire
tulbure, oboseală, simptome musculare, cum ar fi tensiunea gâtului,
depersonalizare, crampe și tremurături și simptomele perceptive
caracteristice ale retragerii benzodiazepinelor, și anume, senzația de ac și
ace, piele arsă, durere și senzații subiective de distorsiune corporală.
 7. Bibliografie
https://castlecraig.ro/dependenta/droguri/tipuri-de-droguri/
benzodiazepine
https://en.wikipedia.org/wiki/Benzodiazepine
https://ro.wikipedia.org/wiki/Benzodiazepin%C4%83
https://www.mind.org.uk/information-support/drugs-and-
treatments/sleeping-pills-and-minor-tranquillisers/about-
benzodiazepines/
https://en.wikipedia.org/wiki/
Benzodiazepine_withdrawal_syndrome#Prevention
https://ro.wikipedia.org/wiki/Alprazolam#Contraindica%C8%9Bii