

INTRODUCERE
În prezent în Republica Moldova are loc trecerea de la economia centralizată
planificată la cea de piaţă, fapt ce a determinat necesitatea creării unui nou mecanism
de dirijare a economiei. Un rol primordial în aceasta îi revine contabilităţii, care în
actualele condiţii trebuie să asigure cu informaţie obiectivă şi veridică proprietarii şi
angajaţii întreprinderilor, investitorii şi creditorii, acţionarii, bursele de valori,
autorităţile fiscale şi alte autorităţi de stat, structurile de prognozare a dezvoltării
economiei şi alte categorii de utilizatori ai informaţiei prezentate în rapoartele
(situaţiile) financiare ale întreprinderilor. Contabiliatea financiară reprezintă un
sistem de colectare, prelucrare şi înregistrare a informaţiilor care se conţin în
rapoartele financiare.
Actualitatea temei: în cadrul unei unităţi economice se desfăşoară o multitudine
de operaţiuni care trebuie dirijate de contabilitate. Contabilitatea materialelor duce
evidenţa intrărilor şi ieşirilor materialelor în cadrul unităţii economice.
Structura:În baza temei “Contabilitatea materialelor” în cadrul unei unităţi
economice am structurat teza în următoarele capitole:
Capitolul I “Conţinutul economic şi noţiuni generale privind contabilitatea
materialelor”. În capitolul dat conţine noţiuni generale, regulile şi metodele de
evaluare a materialelor, şi simultan am menţionat şi caracterizat documentele aferente
contabilizării materialelor.
Capitolul II “Organizarea contabilităţii materialelor” Acest capitol constă din
prezentarea materialelor în rapoartele financiare şi evidente materialelor în
contabilitate şi la depozit.
Pentru studiul acestei teme am analizat contabilitatea materialelor ale
întreprinderii SRL “Ivlevi”. Această societate cu răspundere limitată activează în
oraşul Chişinău, bd. Moscova 29/10. a fost înregistrată pe 22 ianuarie 2004, pentru a
iniţia activitatea de prestare a serviciilor de construcţie. Nr. De înregistrare
1004600004193 şi cod fiscal 5678766. “Ivlevi” SRL oferă un asortiment larg de
servicii în sfera construcţiilor. Baza metodologică şi informativă constă în folosirea
metodelor, regulelor de evaluare şi contabilizarea materialelor.

CAPITOLUL I “Conţinutul economic şi noţiuni generale privind

contabilitatea materialelor”

1.1 Conţinutul şi structura materialelor

Orice întreprindere, pentru a-şi atinge obiectivul propus, trebuie să dispună de
mijloace industriale şi comerciale, respective de un aparat de producţie format din
maşini, utilaje, clădiri şi alte instrumente. Totodată, pentru a face să funcţioneze acest
aparat, întreprinderea va trebui să aibă în vedere:
 cumpărarea de materii prime;
 asigurarea stocurilor pe diferite stadii ale proceslui de producţie, în vederea
evitării întreruperilor şi salturilor în activitate;
 să vîndă produse obţinute pentru a-şi recupera resursele cheltuite.
Stocurile de mărfuri şi materiale se consumă la prima lor utilizare în procesul de
producţie, participînd la un singur ciclu de exploatare care, în general, nu poate fi mai
mare de un an. Ciclul de exploatare în care apar stocurile şi mărfurile se refră la
fazele circuitului economic al unităţii productive; aprovizionare, producţie –
desfacere. Pe parcursul acestor faze, stocurile îşi modifică atît forma , cît şi conţinutul
lor material. Astfel, în cazul întreprinderilor productive:
- în faza de aprovizionare: activele circulanate sub forma disponibilităţilor
băneşti se transformă în active circulante sub forma stocurilor de materii
prime şi materiale consumabile;
- în faza de producţie: stocurile de materii prime şi materiale consumabile se
transformă în stocuri de semifabricate şi produse finite;
- în faza de desfacere stocurile de semifabricate şi produse finite sunt
vîndute clienţilor, iar în urma decontărilor cu clienţii se transformă în
active circulante sub forma disponibilităţilor băneşti.
În cazul unei întreprinderi de comerţ- ciclul de exploatare este realizat numai
prin două faze ale circuitului economic: aprovizionare şi desfacere.
 În faza de aprovizionare întreprinderea cumpără bunuri, activele circulante
băneşti se transformă în active circulante sub forma stocurilor de mărfuri şi în faza de
desfacere are loc revînzarea lor în aceeaşi stare, cînd stocurile de mărfuri se
transformă în active circulante băneşti.
Potrivit paragrafului 6 din SNC 2, stocurile de mărfuri şi materiale sunt
reprezentate de:
a) materialele;
b) animale la creştere şi îngrăşat;
c) obiecte de mică valoare şi scurtă durată;
d) producţie în curs de execuţie;
e) produse;
f) mărfuri (inclusiv terenuri şi alte active materiale curente şi pe termen lung
achiziţionate şi destinate revînzării).
a) Materialele – sunt divizate în :
 Materiale prime (de bază) – reprezintă acele materiale care sunt consumate la
prima lor utilizare în procesul de producţie şicare se regăsesc în componenţa
produselor finite (servicii) integral sau parţial, în starea lor iniţială sau
transformată (de exemplu, materia primă făina; produsul finit pîinea).
 Materiale auxiliare (materiale consumabile) – reprezintă acele materiale care
sunt consumate pentru intreţinerea continuităţii procesului de producţie şi, de
obicei nu se regăsesc în componenţa produselor finite (de exemplu:
combustibil, piese de schimb, ambalaje şi materiale de ambalat, materiale de
construcţie, etc.)
1.2 Regulile şi metode de evaluare a materialelor

Declanşarea şi derularea operaţiunilor şi tranzacţiilor economico-financiare,

procurările de bunuri economice, consumul sau vînzarea lor, angajarea unor
cheltuieli, obţinerea veniturilor, încasarea creanţelor, plata datoriilor ş.a. necesită
înregistrarea oportună şi corectă a acestora în contabilitate. În vederea realizării
acestui obiectiv contabilitatea trebuie să constate şi să evalueze corect bunurile
economice intrate sau ieşite din întreprindere, precum şi alte mijloace, surse sau
procese economice generate de mişcarea acestor bunuri.
În conformitate cu Bazele conceptuale ale pregătirii şi prezentării rapoartelor
financiare, constatarea este un proces de includere în rapoartele financiare a postului
care corespunde definiţiei elementului din raportul financiar şi următoarelor criterii
de constatare:
- avantajele economice viitoare aferente postului pot fi obţinute (pierdute) de
întreprindere;
- postul are o valoare care poate fi evaluată cu un grad înalt de exactitate.
Pentru a determina corespunderea acestor criterii şi ca urmare recunoaşterea
activelor sau altor posturi în rapoartele financiare, este necesar de ţinut cont de
noţiunea de esenţialitate. Legătura reciprocă dintre posturile unui sau altui raport
financiar face ca postul care corespunde definiţiei şi criteriilor de constatare a unui
element să impună în mod automat constatarea altui element. De exemplu, procurarea
materialelor de la furnizori generează automat şi datoria întreprinderii faţă de acestea.
Materialele achiziţionate se constată în contabilitate, indiferent de achitarea
contravalorii acestora, cu condiţia existenţei obligatorii a documentului primar
însoţitor (factura de expediţie, factura fiscală, actul de achiziţie, bonul de intrare etc.).
Potrivit prevederilor S.N.C. 2, valoarea materialelor vîndute se constată drept
cheltuială a perioadei în care se determină veniturile din aceste vînzări, fapt care
asigură concordanţa dintre cheltuielile efectuate şi veniturile obţinute. În cazul cînd
întreprinderea evaluează materialele la valoarea realizabilă netă (V.R.N.), se
înregistrează pierderi (apar ca diferenţă dintre cost şi V.R.N.) care trebuie să fie
constatate drept cheltuieli în perioada în care s-a efectuat evaluarea şi s-a utilizat
V.R.N. Este de menţionat că în practică pot fi cazuri cînd în următoarea perioadă de
gestiune V.R.N. a materialelor se majorează şi, ca rezultat, diferenţa din aceasta în
limitele costului materialelor se constată ca venit în perioada în care s-a produs
majorarea V.R.N.
Potrivit prevederilor actelor normative în vigoare, materialelor pot fi evaluate în
următoarele momente reprezentative ale perioadei de gestiune:
- la intrarea în patrimoniu (în întreprindere);
- la ieşirea din patrimoniu;
- la inventariere;
- la data întocmirii rapoartelor financiare.
Este de menţionat că în literatura de specialitate evaluarea la intrarea în
patrimoniu este denumită evaluare iniţială (istorică), evaluarea la ieşire- evaluare
curentă, iar la data întocmirii rapoartelor financiare- evaluare de bilanţ.
Regula generală de evaluare şi înregistrare a materialelor este evaluarea la valoare
de intrare care poate fi:
- pentru bunurile achiziţionate de la terţi- valoarea de cumpărare plus cheltuielile
privind achiziţionarea;
- pentru bunurile obţinute din producţia proprie- costul efectiv al consumurilor
de producţie care cuprinde consumurile materiale directe, consumurile
indirecte de producţie, consumurile directe privind retribuirea muncii;
- în cazul schimbului materialelor în procesul operaţiunilor comerciale între
părţile independente- valoarea venală a bunurilor primite sau predate în
procesul schimbului;
- pentru materialele aduse ca aport la capital obţinute cu titlu gratuit sau prin
donaţie- valoarea de utilitate.
La intrarea în patrimoniu materialele se evaluează la valoarea de intrare, care
constă din următoarele elemente:
 a. valoarea (preţul ) de cumpărare a materialelor;
b. taxe vamale aferente materialelor importate;
c. cheltuieli accesorii de achiziţionare.
Acestea sunt cheltuieli directe sau indirecte legate de aprovizionare pînă la intrarea
bunurilor în gestiune: comisioane, cheltuieli de tranzit, asigurare, transport extern,
transport pe parcursul intern, cheltuieli de încărcare- descărcare, recepţie etc.
În costul de achiziţie nu se includ impozitele care ulterior urmează a fi restituite
întreprinderii de către organele fiscale şi rabaturile acordate de furnizori.
În condiţiile de economie de piaţă, influenţate uneori şi de fenomenul inflaţionist,
bunurile economice se achiziţionează la diferite preţuri şi, ca rezultat, acestea intră în
patrimoniu la diferite valori. Acest fapt face dificilă identificarea cu exactitate a
valorii de intrare a bunurilor economice la ieşirea din patrimoniu. În practica
contabilă internaţională şi naţională se folosesc mai multe metode de evaluare a
bunurilor la ieşirea din patrimoniu, toate avînd la bază valoarea de intrare (iniţială sau
costul istoric).
În paragrafele 19-25 din S.N.C.2 „Stocuri de mărfuri şi materiale”, cu modificările
şi completările din 3 martie 2000, se precizează că la evaluarea materialelor în
contabilitatea curentă pot fi aplicate următoarele metode:
- costului normativ;
- vînzărilor cu amănuntul;
- de identificare;
- costului mediu ponderat (C.M.P.);
- primei intrări – primei ieşiri (F.I.F.O.);
- ultimei intrări – primei ieşiri (L.I.F.O.).
Metoda costului normativ poate fi utilizată la evaluarea curentă şi controlul
operativ al existenţei şi circulaţiei produselor finite şi producţiei în curs de execuţie.
La determinarea costului normativ trebuie să se ţină cont de nivelul normativ al
consumurilor şi cheltuielilor materiale şi de muncă vie directe, precum şi al
consumurilor şi cheltuielilor indirecte.
 Metoda vînzărilor cu amănuntul, numită şi procentul de profit global, se
recomandă a fi aplicată în comerţ la evaluarea unei cantităţi mari de materiale care au
un profit relativ egal în preţul vînzărilor, în cazul unui sortiment care variază rapid.
Metoda de identificare se aplică, de regulă în cazul determinării costului unităţilor
de materiale ce nu sunt reciproc substituibile.
Metodele costului mediu ponderat (C.M.P.), primei intrări – primei ieşiri
(F.I.F.O.), ultimei intrări – primei ieşiri (L.I.F.O.) se aplică la determinarea costului
materialelor ieşite cu un sortiment variat şi reciproc substituibile.
Costul mediu ponderat poate fi determinat în două variante:
1. stabilirea unui cost mediu ponderat unitar calculat ca raport dintre valoarea
stocului şi cantitate, după fiecare intrare;
2. determinarea unui C.M.P. calculat ca raport dintre valoarea totală a stocului
iniţială plus valoarea intrărilor în cursul lunii şi cantitatea existentă în stocul
iniţial plus cantităţile intrate în cursul lunii.
Evaluarea ieşirilor din stoc după metoda F.I.F.O.: Potrivit acestei metode,
materialele ieşite din gestiune se evaluează la valoarea de intrare a primei intrări. Pe
măsura epuizării lo9tului, materialele ieşite din gestiune se evaluează la valoarea de
intrare a lotului următor, în ordine cronologică.
Evaluarea ieşirilor din stoc după metoda L.I.F.O. constă în următoarele: bunurile
ieşite din gestiune se evaluiază la costul de achiziţie sau de producţie al ultimei intrări
sau al ultimului lot. Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieşite din gestiune se
evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al lotului anterior, pînă la epuizare.
Utilizînd metodele prezentate mai sus este determinată de faptul că în condiţiile
economiei de piaţă diferite cantităţi din acelaşi stoc figurează în contabilitate la
diferite preţuri, în raport cu sursa de aprovizionare şi momentul aprovizionării.
Aplicarea unei sau altei metode se concretizează în politica de contabilitate a
întreprinderii în raport cu obiectivele şi tipul de activitate a acesteia.
Indiferent de metoda de evaluare practicată de întreprindere, aceasta trebuie să fie
aceeaşi pentru toată perioada de gestiune şi cea ulterioară, pentru a asigura
comparabilitatea informaţiilor şi posibilitatea unei analize în dinamică.
 Dacă se schimbă totuşi metoda de evaluare din motive justificative, trebuie să se
determine influenţa asupra situaţiei patrimoniale, financiare, precum şi asupra
rezultatelor.
În vederea asigurării integrităţii bunurilor economice întreprinderile efectuează
inventarierea acestora.
Materialele se evaluează la inventariere la valoarea de inventar sub formă de
V.R.N.
Potrivit art.11 din Regulamentul privind inventarierea nr.30 din 5 martie 2001,
valoarea de inventar este valoarea stabilită la evaluarea elementelor patrimoniale la
momentul inventarierii, în funcţie de utilitatea bunului şi preţul pieţei.
Evaluarea materialelor la întocmirea rapoartelor financiare are ca scop obţinerea
prin bilanţ a unei situaţii reale a patrimoniului şi a stocurilor. Evaluarea stocurilor în
bilanţ, pusă în acord cu rezultatele inventarierii, se efectuează în conformitate cu
prevederile S.N.C.2.
Regula de bază privind evaluarea şi înregistrarea materialelor, conţinută în
paragraful 7 din S.N.C.2, prevede că materialele se reflectă în rapoartele financiare la
valoarea cea mai mică dintre cost şi valoarea realizabilă netă.
Costul materialelor cuprinde cheltuielile de achiziţionare, cheltuielile pentru
prelucrare şi alte cheltuieli aferente aducerii materialelor la locul păstrării şi în starea
de utilitate.
Valoarea realizabilă netă reprezintă preţul probabil de vînzare al materialelor în
procesul activităţii economice ordinare, diminuată cu cheltuielile accesorii pentru
comercializarea lor, cum sunt cheltuielile de transport, comisioanele cedate,
cheltuielile în perioada de garanţie, alte cheltuieli de desfacere.
1.3 Documente aferente materialelor

Documente primare de intrare

Intrarea materialelor se reflectă în contabilitate astfel:
1. Prin cumpărare:
 Factura Fiscală – este un document de evidenţă strictă cu regim special
de formă tipizat aprobat prin ordenul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova
nr. 19 din 05.02.2002 şi Departamentul Statistică şi Sociologie nr. 14 din 05.02.2002.
Este completat întotdeauna de către furnizorul de bunuri sau servicii la vînzarea
acestora, adică transferul de proprietate. Factura fiscală se eliberează de către
Inspectoratul Fiscal teritorial la prezentarea unui set de documente. Documentul se
completează în trei exemplare care au aceeaşi serie şi număr, cu indigou. Primul
exemplar rămîne la furnizor, al doilea la cumpărăator, iar al treilea la transportator.
Pe fiecare exemplar se pune ştampila vînzătorului şi a cumpărătorului şi sunt semnate
de ambele părţi implicate. În factura fiscală se reflectă:
 data eliberării/data livrării
 codurile fiscale ale persoanelor implicate
 denumirea unităţilor implicate cu toate rechizitele aferente acesotra
(adresa, banca, contul de decontare, telefonul, etc.)
 punctul încărcării şi descărcării mărfii respective
 codul şi denumirea obiectului
 unitatea de măsură
 cantitatea mărfurilor, volumul serviciilor
 valoarea livrării impozabile, etc.
 Factura Fiscală se utilizează de către plătitorii de TVA, a căror valoare a
livrărilor depăşeşte 200 000 lei. Dacă unitatea economică nu este plătitoarea de TVA
atunci factura fiscală este înlocuită cu factura de expediţie.
 Factura de Expediţie – este un formular tipizat aprobat prin ordinaul
comun al Departamentului Statisticii al Republicii Moldova şi Ministerul Finanţelor
al R.M. nr. 24/36 din 25 martie 1998. Documentul se eliberează de editura Statistica
în seturi la cererea agenţilor economici. Conţine aceeaşi indicatori ca şi Factura
Fiscală. Ori de cîte ori are loc vînzarea de bunuri sau servicii indiferent de faptul că
suntem sau nu plătitori de TVA este necesar a se reflecta atît în factura fiscală, cît şi
de expediţie suma TVA. În Factura Fiscală şi Factura de Expediţie eliberată la
vînzarea se reflectă TVA colectată, iar în Factura Fiscală şi de Expediţie îrimite de la
furnizori de bunuri şi servicii se reflectă TVA deductibilă. La procurarea facturilor
fiscale şi de expediţie acestea trebuie înregistrate în Registru de evidenţă a
documentelor cu regim special. În cazul în care la completarea facturilor se produc
eronări acestea se anulează, nu se aruncă se înregistrează într-un registru special prin
numărul şi seria lor .
 Bon de casă (fiscal)
Orice intrare de materiale în întreprindere trebuie să fie trecută prin maşina de
casă. Procurarea şi punerea în funcţiune a maşinii de casă este necasar de înregistrat
la Inspectoatul Fiscal. La intrarea materialelor prin cumpărare suma se înregistrează
în maşina de casă care eliberează bonul de casă (fiscal).
 Bon de vînzare – este solicitat de cumpărător la procurarea materialelor şi
eliberat de magazin.
2.Pentru materialele obţinute prin producţia proprie se întocmeşte bonul de
predare, raport de producţie, documente eliberate din care se fabrică produsele (se
întocmesc la predarea produselor în depozit). Acest document primar circulă şi este
întocmit doar în interiorul întreprinderii.
3. Intrarea de materiale sub formă de plusuri la inventar – „Lista de inventariere
a materialelor” – se deschide în contabilitate în baza registrului de evidenţă a
materialelor. Anticipat acestei acţiuni conducătorul emite un ordin în care stabileşte
perioada de inventariere şi comisia. În listele de inventariere a materialelor se scrie:
  numărul bunurilor inventariate
 numărul de inventar
 unitatea de măsură
 cantitatea efectivă şi scriptică
 diferenţa cantitativă
 valoarea de bilanţ şi de inventar
 valoarea şi motivul
În perioada de inventariere toate locurile de păstrare a materialelor se sigilează.
Comisia de inventariere constată efectiv cantitatea sau valoarea fiecărui tip de
material sau produs, cîntăreşte, numără, calitatea apreciază şi inscrie datele în dreptul
materialului în cauză, determinînd abaterea (motivul). După efectuarea inventarierii
listele sunt semnate de magazinier. În baza listei de inventariere se întocmeşte
procesul verbal de inventariere în care se stabileşte rezultatele inventariereii plusul,
minusul (motivul), persoanele culpabile, gradul de deterioare a materialelor, modul
de compensare/recuperare a pierderilor sunt semnate de membrii comisiei şi înmînate
administratorului întreprinderii. Conducătorul emite un ordin de recuperare a
materialelor de la persoanele culpabile stabilind valoarea şi metodele. În caz că
persoana refuză să restituie, procesul verbal serveşte ca document justificativ de
recuperare a valorii în organele de judecată.
Nota de recepţie şi constatare de diferenţă este echivalent cu „Procesul verbal de
primire/predare a mijloacelor fixe”. Odată sosite la întreprindere a materialelor sunt
supuse recepţiei de către magazinier, cantaragiu, şofer, reprezentantul furnizorului .
Materialele se analizează:
 cantitativ – se numără, măsoară, se cîntăreşte;
 calitativ – datele efective constatate sunt comparate cu cele din factura fiscală
şi avizul de însoţire a mărfii. Acest document serveşte ca document justificativ care
confirmă provenienţa materialelor pe parcursul transportării acestora organele de
poliţie, organele vamale, etc. care aceeaşi indicator ca şi factura fiscală şi foaia de
parcurs.
Nota de recepţie se completează în cazul în care se constată abateri între datele
din documente şi datele efective se completează în 2-3 exemplare, al treilea exemplar
– transportatorul, se efectuează de o persoană terţă. Nota de recepţie serveşte ca
document justificativ de inaintare a informaţiei. Primul exemplar – furnizorului; al
doilea exemplar – unităţii care a procurat stocurile şi al treilea exemplar la
transportatorul. Serveşte ca piesă justificativă de soluţionare a litigiului în organele
de judecată. Nota de recepţie se întocmelşte în cazul recepţiei stocurilor sosite fără
documente sau procurate de la persoane fizice.
Documente primare de ieşire
1. La vînzarea materialelor:
 Contractul de vînzare/cumpărare angro oncheiat între vînzător şi
cumpărător
 Factura Fiscală – completată de furnizor (unitatea) ori de cîte ori are loc
livrarea stocurilor.
 Factura de expediţie – document întocmit de furnizor neplătitor de TVA.
 Cont factură este un document care este îtocmit de furnizor fără regim
special. În factura dată se reflectă: furnizorul – adresa şi contul lui de decontare;
expeditorul şi gara de expediţie; plătitorul – adresa şi contul lui de decontare;
denumirea, unitatea de măsură, cantitatea, preţul de materiale care sunt vîndute.
2. Ieşirea materialelor prin consum:
 Bonul de consum – document întocmit de către persoana gestioanră care
solicită materiale ori de cîte ori are nevoie de un consum. Documentul se întocmeşte
în 2 exemplare, se merge cu el la compartimentul financiar-contabil unde este iscălit
de persoane autorizată cu eliberarea materialelor, ulterior solicitantul materialului
care este şeful unei secţii a unei întreprinderi se deplasează la depozitul de materiale
cu ambele exemplare. La depozit beneficiarului se elibearează materialul de către
magazinier. Beneficiarul şi magazinierul se semnează (beneficiarul de primire, iar
magazinierul a eliberat). În document se reflectă numărul, data, materialul solicitat,
cantitatea şi semnăturile persoanelor implicate, secţia în care se consumă, etc. La
sfîrşitul fiecărei luni sau altei perioade în funcţie de graficul de circulaţie a
documnetelor stabilite în întreprindere. Magazinierul prezintă darea de seamă privind
mişcarea materialelor şa depozit în care reflectă pe fiecare material soldul său iniţial
la începutul lunii, intrările şi ieşirile de material şi soldul final. La darea de seamă se
anexează documente primare de intrare şi ieşire a materialelor o prezintă contabilului
pe materiale.
În baza Bonului de consum se fac înregistrările pe parcursul perioadei de
gestiune în Fişa de evidenţă a materialelor la depozit. Documentul ţine o evidenţă
strictă a materialelor în magazie, şi conţine: denumirea magaziei, unde sunt
depozitate materialele, marca, calitatea, profilul şi denumirea, preţul materialelor,
intrările, ieşirile de materiale, etc. odată sosit în contabilitate un exemplar a bonului
de consum este ataşat mapei de evidenţă a materialelor în vederea contabilizării
consumului de material. Iar al doilea exemplar se ataşează mapei de evidenţă a
consumului în vederea contabilizării consumului, documentul se activează la
compartimentul financiar-contabil.
 Fişa limită de consum (de ridicare a valorilor materiale).
Se întocmeşte pentru consumul unui anumit tip de material la fabricarea unui
produs sau prestarea unui serviciu. Se completează în baza fişei tehnologice sau fişa
de cost standard al produsului în care se reflectă limita, norma sau standardul de
material respectiv la fabricarea produsului spre deosebire de bonul de consum, fişa
limită se deschide pentru o anumită perioadă şi ori de cîte ori este necesar consumul
respectivului material, se merge la depozit cu aceeaşi fişă perioada de deschidere a
fişei este în funcţie de durata procesului tehnologic de fabricarea produselor.
Documentele se deschid în contabilitate prin reflectarea duratei, a cantităţii limită,
produsul sau serviciul la fabricarea căruia este consumat materialul secţia şi semnat
de persoanele autorizate cu eliberarea materialelor ori de cîte ori se merge la depozit,
în fişa se semnează data, cantitatea eliberată, semnătura beneficiarului şi
magazinierului. La sfîrşitul perioadei de deschiderea documentului se calculează
totalurile cantităţii eliberate şi se completează în două exemplare la prezentarea lor la
compartimentul financiar contabil. Un exemplar este ataşat mapei de evidenţă a
materialelor în vederea ieşirii de material, iar al doilea exemplar la mapa de evidenţă
a consumurilor în vederea contabilităţii consumului. Este posibilă modificarea
cantităţii limită înscrisă în fişa pe parcursul procesului tehnologic. Această depăşire
trebuie înregistrată în fişă şi consumată de persoanele autorizate în eliberarea
materialelor, se arhivează la compartimentul financiar contabil. Ieşirea materialelor
prin lipsă şi distrugeri în urma calamităţilor naturale – „Listele şi procesele verbale de
inventariere”.
Documente centralizatoare
 La depozit – „Fişa de evidenţă a materialelor”
Documentul se completează la depozit de către magazioner într-un singur
exemplar pentru fiecare material separat se deschide pentru o lună sau trimestru, se
completează în baza documentelor primare de intrare şi ieşire a materialelor respectiv
la data consumării evenimentului. În document se reflecttă data, numărul
documentului primar, conţinutul operaţiunii economice, intrări, ieşiri şi soldul sub
aspect cantitativ a costului unitar valoric şi numărul lotului şi sfîrşitul lunii se reflectă
soldul final:
Soldul final = Soldul iniţial + Intrări -Ieşiri
Destinaţia documentlui ne ajută să constatăm situaţia efecitvă pentru fiecare
material la o anumită dată. Totodată documentul serveşte la întocmirea dării de seamă
a magazinionerului faţă de contabilului pe materiale. De cele mai dese ori evidenţa la
depozit se ţine cont cantitativ, iar în contabilitate cantitativ şi valoric.
Documentul fiind unul de evidenţă operativ-contabilă, un circulă cu
întreprindere, se arhivează la compartimentul financiar-contabil. Pe parcursul lunii
contabilul de matriale poate verifica modul de completare a fiţei la depozit semnînd
fişa după fiecare verificare. În fişa de evidenţă a materiale este aplicată metoda de
valorizare a stocurilor la ieşire.
 La compartimentul financiar-contabil – „Registrul materialelor” – document
centralizator completat în baza dării de seamă şi a documentelor primare anexate la
ea de magazinier. Registrul materialelor se completează de contabilul pe materiale şi
în cazul la depozit evidenţă se ţin doar cantitativ în contabilitate are loc evaluarea
intrărilor şi ieşirilor pe fiecare tip de material. Astfel în registru pe fiecare material se
rezervează cîteva pagini, se înscrie soldul iniţial, ieşirile, inrările şi soldul final la
finele lunii. Dacă evidenţa la depozit există cantitativ-valoric atunci în contabilitate
evidenţa este valorică pe fiecare material inscriindu-se doar soldul iniţial, total
ieşirilor, totalul intrărilor, soldul final.
Documente sintetice – este Jurnalul order deschis pe fiecare cont sintetic al
grupei 21, este compus din două părţi Debit şi Credit. Se deschide la începutul lunii
prin înregistrarea soldului iniţial pe debit, a tuturor intrărilor şi soldului final pe debit,
iar pe credit toate ieşirile indiferent de forma lor şi se deschide pentru o lună unde se
efectuează contabilizarea operaţiunilor de intrare şi ieşire a materialelor.
În particular, la SRL „Ivlevi” se conduce de Standardul Naţional de
Contabilitate 11 „Contractele de construcţie”, care prevede stabilirea modului de
determinare şi constatare a veniturilor, consumurilor şi cheltuielilor aferente
contractelor de construcţie, descrierea metodicii de contabilizare, repartizarea pe
perioadele de gestiune şi reflectarea acestora în rapoartele financiare.
Contractul de construcţie este un contract încheiat între antreprenor şi beneficiar
pentru construcţia unui obiect distinct sau a unui grup de obiecte, care sunt
interconexate şi interdependente conform condiţiilor proiectării, tehnologiei
construcţiei şi funcţionării sau potrivit destinaţiei (utilizării finale) acestora.
CAPITOLUL II“Organizarea contabilităţii materialelor”
2.1 Contabilitatea materialelor

Contabilitatea stocurilor se organizează în cadrul unui sistem de contul din clasa

2 „Active curente”, grupa 21 „Stocuri de mărfuri şi materiale” care cuprinde
următoarele conturi sintetice:
211 – „Materiale”
212 – „Animale la creştere şi îngrăşat”
213 – „Obiecte de mica valoare şi scurtă durată”
214 – „Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată”
215 – „Producţia în curs de execuţie”
216 – „Produse”
217 – „Mărfuri”
Aceste conturi sunt destinate generalizării informaţiei ca privire la existenţa şi
mişscarea stocurilor, au funcţie contabilă de activ şi se reflectă în subcontul 2.1
„Stocuri de mărfuri şi materiale” din Bilanţul Contabil (cu excepţia Contului 214
„Uzura obiectelor de mica valoare şi scurtă durată”) este cont de pasiv destinat
generalizării informaţiei privind uzura obiecteor de mica valore şi scurtă durată şi a
construcţiilor speciale provizorii.
Conturile de stocuri asigură:
condiţii pentru organizarea contabilităţii stocurilor după structură, pe categorii de
stocuri prevăzute de paragraful 6 din SNC 2 „Stocurile de mărfuri şi materiale”;
realizarea normelor specifice de gestiune pentru :
- stocurile din depozitele proprii;
- stocurile aflate la terţi pe categorii;
 bunurile achiziţionate sau vîndute;
aplicarea regulilor prevăzute la evaluarea şi înregistrarea stocului;
promovarea principiului prudenţei la inventariei şi evaluarea în bilanţ a activelor
materiale circulante.

Contabilitatea sintetică a materialelor aflate în proprietatea întreprinderii se

realizează cu ajutorul contului 211 „Materiale” şi are următoarele subconturi:
211.1 – Materii prime şi materiale de bază
211.2 – Semifabricate cumpărate şi articole de completare
211.3 - Combustibil
211.4 – Ambalaje şi materiale pentru ambalat
211.5 – Piese de schimb
211.6 – Alte materiale
211.7 – Materiale transmise pentru prelucrare
211.8 – Materiale de construcţie
211.9 – Materiale cu destinaţie agricolă.
Contul 211 „Materiale” se foloseşte pentru evidenţa existenţei şi mişcării
stocurilor de materii prime şi materiale care participă direct la fabricarea produselor,
prestarea serviciilor şi se regăsesc integral sau parţial în produsul finit. Se debitează
cu valoarea de intrare a materialelor procurate prin creditul contului care indică sursa
de provienienţă şi se creditează cu valoarea materialelor ieşite din stoc.
Intrările de materiale:
1. Pentru valoarea de cumpărare a materialeloe achiziţionate, în funcţie de sursa
de provienienţă:
- în cazul achitării directe
Debit 211 „Materiale” Credit 241 „Casa”
Debit 211 „Materiale” Credit 242 „Cont de decontare”
Debit 211 „Materiale” Credit 243 „Cont valutar”
Debit 211 „Materiale” Credit 244 „Conturi speciale la bănci”
- în cazul acceptării documentelor de decontare ale plăţilor nelegate şi/sau
părţilor legate
 Debit 211 „Materiale” Credit 227 „Creanţe pe termen scurt ale
personalului”
- în cazul aprovizionării prin intermediul titularilor de avans fără primirea
avansului
Debit 211 „Materiale” Credit 532 „Datorii faţă de personal privind
alte operaţii”
- în cazul primirii stocurilor cu titlu gratuit
Debit 211 „Materiale” Credit 622 „Venituri din activitatea
financiară”
- în cazul cînd intrarea materialelor ca aporturi la capitalul statutar
Debit 211 „Materiale” Credit 313 „Capital nevărsat”
2. Pentru cheltuieli accesorii (cheltuieli de transport, taxe vamale, cheltuieli
privind asigurările etc.)
- la transportarea materialelor pînă la depozitul întreprinderii
Debit 211 „Materiale” Credit 521 „Datorii pe termen scurt privind
factura comercială”
- în cazul acceptării documentelor de decontare a părţilor legate
Debit 211 „Materiale” Credit 522 „Datorii pe termen scurt faţă de
părţile legate”
- servicii de transport, de încărcare-descărcare prestate de activităţile
auxiliare ale întreprinderii
Debit 211 „Materiale” Credit 812 „Activităţi auxiliare”
- în cazul achitării taxelor vamale
Debit 211 „Materiale” Credit 242 „Cont de decontare”
- pentru taxele vamale de achitat
Debit 211 „Materiale” Credit 539 „Alte datorii pe termen scurt”
- în cazul achitării prin intermediul titularului de avans, după primirea
avansului şi respectiv fără primirea avansului
Debit 211 „Materiale” Credit 227 „Creanţe pe termen scurt ale
personalului” – primirea avansului
 Debit 211 „Materiale” Credit 532 „Datorii faţă de personal privind
alte operaţii” – fără primirea avansului
- CAS calculat
Debit 211 „Materiale” Credit 533 „Datorii privind asigurările”

3. Pentru materialele achiziţionate prin schimb contra altor active:

Debit 211 „Materiale” Credit 221 „Creanţe pe termen scurt aferente
facturilor comerciale”
Debit 211 „Materiale” Credit 223 „Creanţe pe termen scurt ale
părţilor legate”
4. Pentru plusurile la inventariere de materiale
Debit 211 „Materiale” Credit 612 „Alte venituri operaţionale”
5. Pentru materialele şi deşeurile utilizabile obţinute din:
- casarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată
Debit 211 „Materiale” Credit 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă
durată”
- lichidarea mijloacelor fixe
Debit 211 „Materiale” Credit 123 „Mijloace fixe”
Debit 211 „Materiale” Credit 621 „Venituri din activitatea de
investiţii”
Ieşirile de materiale:
1. Consumul materialelor:
- în cazul procesului aprovizionării a altor stocuri
Debit 211 „Materiale” Credit 211 „Materiale”
Debit 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”
Credit 211 „Materiale”
Debit 217 „Produse” Credit 211 „Materiale”
- în cazul procesului de producţie, pot fi:
a. de bază
Debit 811 „Producţia de bază” Credit 211 „Materiale”
b. în secţiile auxiliare
 Debit 812 „Activităţi auxiliare” Credit 211 „Materiale”
c. consumuri indirecte de producţie (administrarea secţiilor de bază)
Debit 813 „Consumuri indirecte de producţie”
Credit 211 „Materiale”
- cazul procesuli de distribuţie
Debit 712 „Cheltuieli comerciale” Credit 211 „Materiale”
- aferente administrării şi organizării şi ansamblu a întreprinderii
Debit 713 „Cheltuieli generale şi administrative”
Credit 211 „Materiale”
- în cazul consumuli de materiale la demolarea mijloacelor fixe
Debit 721 „Cheltuieli ale activităţii de investiţii”
Credit 211 „Materiale”
2. Materiale distruse în urma calamităţilor naturale
Debit 723 „Pierderi excepţionale” Credit 211 „Materiale”
3. Lipsuri de materiale constatate la inventariere
Debit 714 „Alte cheltuieli operaţionlae” Credit 211 „Materiale”
4. Materiale consumate la construcţia mijloacelor fixe
Debit 121 „Active materiale în curs de execuţie”
Credit 211 „Materiale”
Exemplul 1:
Folosind datele întreprinderii „Ivlevi” se vor înregistra operaţiunile în cauză în
baza facturii nr.0979068 astfel:
1. Pentru valoarea contractuală a materialelor procurate:
Debit 211.8 „Materiale de construcţie” 13476,3 lei
Credit 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” 13476,3 lei
2. Pentru TVA aferent procurărilor:
Debit 534.2 „Datorii privind TVA” 2695,27 lei
Credit 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” 2695,27 lei
În baza facturii nr.0241797 astfel:
3. Pentru valoarea contractuală a materialelor procurate :
Debit 211.8 „Materiale de construcţie” 4103,75 lei
 Credit 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” 4103,75 lei
4. Pentru TVA:
Debit 534.2 „Datorii privind TVA” 820.75 lei
Credit 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” 820.75 lei
Pentru vînzările de materiale se vor reflecta următoarele formule contabile:
1. Pentru decontare valorii de bilanţ a materialelor livrate
Debit 714.1 „Cheltuieli privind realizarea altor active curente”
9145,83lei (vezi Darea de seamă privind mişcarea valorilor de materiale)
Credit 211.8 „Materii de construcţie” 9145,83 lei
2.Reflectăm înregistrarea venitului din livrare:
Debit 221 „Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale” 10976 lei
Credit 612.1 „Venituri din realizarea altor active curente” 10976 lei
3.Reflectăm TVA aferentă livrărilor efectuate:
Debit 221 „Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale” 2195 lei
Credit 534.2 „Datorii privind TVA” 2195 lei
4. Reflectăm stingerea creanţei:
Debit 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” 13171 lei
Credit 221 „Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale” 13171 lei
În baza Procesului – verbal de recepţie a lucrărilor executate, pe parcursul
perioadei de gestiune se vor întocmi următoarele formule contabile:
1. Reflectăm consumurile de materiale în baza Devizului local de cheltuieli, la
obiectul analizat în Devizul dat:
Debit 811 „Activitatea de baza” 9773,79 lei
Credit 211.8 „Materii de construcţie” 9773,79 lei
2. Reflectăm salariul aferent lucrărilor executate:
Debit 811 „Activitatea de bază” 4517,04 lei
Credit 531 „Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii” 4517,04 lei
3. Reflectăm contribuţiile la asigurările sociale aferente salariului calculat
Debit 811 „Activitatea de bază” 1309,94 lei (29% *4517,04)
Credit 533 „Datorii privind asigurările sociale ” 1309,94 lei
4.Reflectăm cheltuielile de transport de materiale:
 Debit 811 „Activitatea de bază” 684,17 lei
Credit 211.8 „Materii de construcţie” 684,17 lei (7%* 9773,79)
5. Reflectăm cheltuielile de regie:
Debit 813 „Consumuri indirecte de producţie” 2450,30 lei
(654,97+189,94+1516,4)
Credit 531 „Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii” 654,97
lei(4517,04*14,5%)
Credit 533 „Datorii privind asigurările sociale ” 189,94lei (1309,94*14,5%)
Credit 211.8 „Materii de construcţie” 1516.4 lei (9773,79 + 684,17)*14,5%

Componenţa şi mişcarea materialelor:

211.8 521
„Materii de construcţie” „Datorii pe termen scurt
privind facturile comerciale”
Si=11032,63 Si=0
Rd=9145,83 Rc=16284,17 Rd=0 Rc=9145,83
Sf=3894,29 Sf=9145,83

714
„Alte venituri operaţionale”
Si=0
Rd=16284,17 Rc=0
Sf=16284,17
2.2 Prezentarea materialelor în rapoartele financiare
Rapoartele fiananciare reprezintă un sistem reglementat de indicatori financiari
generalizatori care caracterizează situaţia patrimonială şi financiară a întreprinderii şi
rezultatele activităţii economice acesteia obţinute în cursul perioadei de gestiune
respective. Pentru întocmirea rapoartelor financiare la întreprindere se desfăşoară o
activitate amplă de pregătire. Scopul acesteia constă în verificarea oportunităţii
plenitudinii şi obiectivităţii datelor care vor fi incluse în rapoartele financiare. În baza
acestor date utilizatorii rapoartelor financiare vor estima rezultatele activităţii
întreprinderii în perioadele de gestiune curentă şi precedentă, le vor compara cu
rezultatele activităţii altor întreprinderi, fapt ce le va oferi posibilitatea de a adopta
decizii rezonabile.
Materialele sunt înregistrate în rîndul 190 al bilanţului contabil şi în anexa privind
existenţa şi mişcarea activelor curente în rapoartele financiare într-un mod care să
aibă legătură cu activitatea întreprinderii şi să indice valorile incluse în fiecare din
categorii principale ale materialelor.Materiale existente în întreprindere se reflectă în
rapoartele financiare astfel: la valoarea cea mai mică dintre cost şi valoarea
realizareale netă:
- costul: cheltuieli de achiziţie, pentru prelucrare şi alte cheltuieli;
- valoarea relozabilă netă: preţul probabil de vînzare diminuat cu cheltuielile
pentru comercializare.
2.3 Perfecţionarea contabilităţii materialelor
Orice unitate economică, pentru a-şi atinge obiectivul propus, trebuie să dispună
de mijloace industriale şi comerciale, respectiv de un aparat de producţie format din
maşini, utilaje clădiri şi alte instrumente. Responsabilitate pentu organizare şi ţinere a
contabilităţii o poartă conducătorul unităţii economice care creează condiţii optime
pentru organizarea corectă a contabilităţii, întocmireaşi prezentarea oportună a
rapoartelor, asigură îndeplinirea riguroasă de către toate subdiviziunile cu profit
economic a cerinţelor contabilului-şef privind întrocmirea documentelor şi
prezentarea informaţiei necesare pentru ţinerea evidenţei şi completarea rapoartelor
financiare. Contabilul-şef asigură controlul şi reflectarea în conturile contabile a
tuturor operaţiunilor economice efectuate, prezentarea informaţiei operative şi
întocmirea rapoartelor financiare în termenele stabilite, poartă răspundere pentru
respectarea principiilor metodologice de organizare a contabilităţii. Stocurile de
mărfuri şi materiale sunt sursele economice cu formă fizică pe care şi-o pierd la
prima lor întrebuinţă utilizate în fazele ciclului economkic în scopuri administrative
sociale, aflate la păstrare, la alte persoane fizice şi juridice, obţinute din procesul de
producţie, sau în curs de execuţie, precum şi destinate vînzării în aceeaşi static.
Potrivit Planului de conturi contabile al ativităţii economico-fiananciare a
întreprinderilor stocurile de mărfuri şi materiale este din clasa 2 „Active curente” şi
este contabilizat cu ajutorul contului 21. Cum am menţionat în teză stocurile de
mărfuri şi materiale cuprinde următoarele subconturi:
211 „Materiale” şi subconturile
211.1 „Materii prime şi matriale de bază”
211.2 „Semifabricate cumpărate şi articole de completare”
211.3 „Combustibil”
211.4 „Ambalaje şi materiale pentru ambalaj”
211.5 „Piese de schimb”
211.6 „Alte materiale”
 211.7 „”Materiale transmise pentru prelucrare””
211.8 „Materiale pentru construcţii”
211.9 „Materiale cu destinaţie agricolă”
În paragrafele 19-29 din SNC 2 „Stocurile de mărfuri şi materiale”, cu
modificările şi completările din 3 martie 2000, se precizează că la evaluarea
materialelor în contabilitatea curentă pot fi aplicate următoarele metode:
I Metoda de identificare – se aplică în cazul determinării costului unităţilor
materiale ce nu sunt reciproc substituibile.
II Metoda costului mediu ponderat (AVECO) – poate fi determinat în 2
variante:
1) Stabilirea unui cost mediu ponderat unitar calculat ca raportul dintre
valoarea stocului şi cantitate, după fiecare intrare;
2) Determinarea unui cost mediu ponderat unitar lunar, calculat ca
raportul dintre valoarea totală a stocului iniţial plus valoarea intrărilor
în cursul lunii (perioadei) şi cantitatea existentă în stocul iniţial plus
cantităţile intrate în cursul lunii (perioadei).
Relaţiile de determniare a costului mediu ponderat unitar şi a valorii
stocurilor ieşite pot fi prezentate astfel:
Valoarea stocului initial +valoarea int rarilor
AVECO=
Cantitatea in stocul initial+cantitatea int rata
Valoarea stocurilor ieşite = AVECO*Cantitatea stocurilor ieşite
Conform SNC 2 „Stocurile de mărfuri şi materiale”, metoda costului mediu
ponderat poate fi aplicată în două variante şi anume:
1) actualizarea costului mediu ponderat unitar după fiecare intrare: constă
în calculul unui cost mediu unitar ponderat folosit în evaluarea ieşirilor
după fiecare intrare în stoc a materialului respectiv. Vom avea atîtea
costuri calcultate cîte intrări de materiale au avut loc pe parcursul
perioadei de gestiune.
AVECO dupa Valoarea soldului ina int ea int rarii +Valoarea int rarii
=
fiecare int rare Cantitatea soldului inaint ea int rarii +int rarii
Dezavantajul: Această metodă complică calculele şi respectiv contabilitatea.
 Avantajul: este necesitatea aşteptării sfîrşitul perioadei pentru evaluarea ieşirilor
(dezavantajul al doilei versiuni AVECO).
2) actualizarea periodică a costului mediu ponderat fie lunar, fie în alta
perioadă: presupune calculul unui cost mediu unitar ponderat pentru
fiecare material la ieşirea acestuia în baza următoarei relaţii:
AVECO la finele
Valoarea soldului ina int ea int rarii +Valoarea int rarii
=
perioadei de gestiune Cantitatea soldului inaint ea int rarii +int rarii

Pentru perioada de gestiune se calculează un cost mediu unitar ponderat utilizat

la evaluarea ieşirilor de material respectiv pe parcursul perioadei de gestiune.
Dezavantajul: nu se cunoaşte valoarea fiecărei ieşiri pe parcursul perioadei, ci
doar la sfîrşitul ei.1
Exemplul 2: Să presupunem că întreprinderea „Ivlevi” SRL are la 1 mai 2004
un stoc de materiale „X” (300 unităţi cantitative) la un cost efectiv de 1,20
lei/unitatea.
În cursul lunii mai s-a efectuat următoarele operaţiuni economice:
1) În baza facturii de expediţie la 4 mai s-au cumpărat materiale „X”
(2 000 unităţi*1,50 lei/unitatea);
2) La 8 mai s-au eliberat în producţia de bază materiale „X” (500 unităţi),
bonul de consum;
3) La 12 mai, în baza facturii de expediţie s-au achiziţionat materiale „X”
(380 unităţi*1,75 lei);
4) Potrivit bonului de consum la 14 mai s-au eliberat materiale (400
unităţi) pentru întreţinerea mijloacelor finanicare;
5) La 27 mai s-au înregistrat intrări de materiale „X” prin procurare în
baza facturii de expediţie materiale „X” (150 unităţi*1,60 lei).

1
Bojan Octavian, „Contabilitatea generală”, Bucureşti, 1998
 Actualizarea costului mediu ponderat unitar după fiecare intrare (în lei)
Tabelul 2.1

Data Explicaţia Intrări Ieşiri Stoc

Q Pr Suma Q Pr Suma Q Pr Suma

01.0 Stoc iniţial 300 1,20 360 300 1,200 360

5
04.0 Intrări 2000 1,50 3000 2300 1,4608 3360
5
08.0 Ieşire 500 1,4608 730 1800 1,4608 2630
5
12.0 Intrări 380 1,75 665 2180 1,5112 3295
5
14.0 Ieşire 400 1,5112 604 1780 1,5112 2691
5
27.0 Intrări 150 1,60 240 1930 1,5181 2931
5
Total 2830 1,507 4265 900 1,4832 1334
31.0 Stoc final 1930 1,5181 2931
5
360+3000 3360
= = =1 , 4608695
CMP/04.05 300+2000 2300
2630+665 3295
= = =1 ,5112844
CMP/12.05 1800+380 2180
2691+240 2931
= = =1, 5181968
CMP/27.05 1780+150 1930
Multitudinea de calcule prevăzute de metoda actualizării periodice a costului
mediu ponderat unitar după fiecare intrare impune folosirea acesteia în condiţiile unei
dotări tehnice corespunzătoare.
În continuare se exemplifică modul de calcul a costului mediu ponderat global
determinat lunar, la finele perioadei de gestiune, folosind datele prezentate anterior în
exemplul 2.
 Tabelul 2.2
Calculul costului mediu ponderat global (calculat lunar) (în lei)
Data Explicaţia Intrări Ieşiri Stoc

Q Pr Suma Q Pr Suma Q Pr Sum

a

01.0 Stoc iniţial 300 1,2 360

5 0
04.0 Intrări 2000 1,5 3000
5 0
08.0 Ieşiri 50 1,50 753,5
5 0
12.0 Intrări 380 1,7 665
5 5
14.0 Ieşiri 40 1,50 602,8
5 0
27.0 Intrări 150 1,6 240
5 0
Total 2830 1,5 4265 90 1,50 1356,3
0 0 0
31.0 Stoc final 193 1,50 2908,7
5 0
4265
==1 . 5070671
CMP/global 2830

V Metoda FIFO (prima intrare-prima ieşire)

Potrivit acestei metode, stocurile ieşite din gestiune se evaluează la valoarea de
intrare (achiziţie) a primei intrări. Pe măsura epuizării lotului, stocurile ieşite din
gestiune se evaluează la valoarea de intrare (achiziţie ) a lotului următor, în ordine
cronologică. În această metodă fiecare lot trebuie identificat prin cont, cost unitar,
cantitatea, etc. Dezavantajul metodei se reliefează în perioadele de inflaţie în aceste
perioade ieşirile de stocuri sunt evaluate la costurile cele mai vechi care sunt şi cele
mai mici, aceasta determină micşorarea consumurilor şi chelutielilor şi respectiv
majorarea rezultatului financiar şi consecinţă impozitul pe venit.
În baza informaţiilor expuse în Exemplul 1 voi exemplifica modul de
determinare a costului stocurilor ieşite în cazul aplicării metodelor FIFO şi LIFO.

Tabelul 2.3
Calculul costului materialelor ieşite (consumate) după metoda FIFO

Data Explicaţia Intrări Ieşiri Stoc

Q Pr Sum Q Pr Sum Q Pr Suma

a a
01.05 Stoc iniţial 300 1,2 360 300 1,20 360
0
04.05 Intrări 2000 1,5 3000 300 1,20 360
0 200 1,50 3000
0
08.05 Ieşiri 300 1,20 360
200 1,50 300 180 1,50 2700
0
12.05 Intrări 380 1,7 665 180 1,50 2700
5 0 1,75 665
380
14.05 Ieşiri 400 1,50 600 140 1,50 2100
0 1,75 665
380
27.05 Intrări 150 1,6 240 140 1,50 2100
0 0 1,75 665
380 1,60 240
 150

Total 2830 1,5 4265 900 1,40 1260

07

31.05 Stoc final 193 1,55 3005

0 7

VI Metoda LIFO (ultima intrare – prima ieşire)

Face parte din metoda de epuizare a loturilor şi este opusă metodei FIFO.
Metoda constă în evaluarea stocurilor la ieşire la costul de intrare a celor mai recente
loturi intrate în stoc în direcţia celor mai vechi. Metoda este eficientă a fi aplicată în
perioadele de inflaţie deoarece ultimele loturi au şi costurile cele mai ridicate aceasta
majorează consumurile şi cheltuielile şi respectiv la micşorarea rezultatului financiar
în consecinţă a impozitului pe venit (obligaţiile fiscale).metoda determină o scădere a
valorii stocurilor.
Tabelul 2.4
Calculul costului materialelor ieşite (consumate) după metoda LIFO (în lei)

Data Explicaţi Intrări Ieşiri Stoc

a Q Pr Suma Q Pr Suma Q Pr Suma

01.0 Stoc 300 1,20 360 300 1,20 360

iniţial
5
04.0 Intrări 200 1,50 3000 300 1,20 360
0 2000 1,50 300
5
08.0 Ieşiri 500 1,50 750 300 1,20 360
1500 1,50 2250
5
12.0 Intrări 380 1,75 665 300 1,20 360
1500 1,50 2250
5
380 1,75 665
14.0 Ieşiri 380 1,75 665 300 1,20 36000
20 1,50 30 1480 1,50 2220
5
27.0 Intrări 150 1,60 240 300 1,20 360
5 1480 1,50 2220
150 1,60 240
Total 283 1,507 4265 900 1,605 1445
0
31.0 Stoc final 1930 1,461 2820
1
5

Utilizarea metodelor prezentate mai sus este determinată de faptul că în

condiţiile economiei de piaţă diferite cantităţi din acelaşi stoc figurează în
contabilitate la diferite preţuri, în raport cu sursa de aprovizionare şi momentul
aprovizionării.
Aplicarea unei sau altei metode se concretizează în politica de contabilitate
aîntreprinderii în raport cu obiectivele şi tipul de activitate a acesteia.
Generalizînd concluziile rezultate din aplicarea metodelor de evaluare curentă a
stocurilor prezentate anterior, prin prisma costului de achiziţie al materialelor ieşite
(consumate) şi a nivelului stocurilor, precum şi intru selectarea metodei optime, se
poate întocmi următorul tabel comparativ.

Tabelul 2.5
Compararea informaţiilor prin aplicarea diferitelor metode (variante) de
evaluare (în lei)

Metoda (varianta) de Costul efectiv (valoarea de Valoarea

evaluare bilanţ) al materialelor ieşite stocurilor
(consumate) finale de materiale
CMP 1356630 2908,7
(calculat global, lunar)
CMP (actualizat după 133488 2931
fiecare intrare)
FIFO 126000 3005

LIFO 144500 2820

Din cele sus menţionate rezultă că fiecare metodă determină costul materialelor
ieşite şi al stocurilor diferite ca o consecinţă a esenţei acestora şi evident, rezultatele
vor fi corelate şi influienţate în sensul creşterii sau diminuării lor.
 Indiferent de metoda de evaluare practicată de întreprindere, aceasta trebuie să
fie aceeaşi pentru toate perioadele de gestiune şi cea ulterioară, pentru a asigura
comparabilitatea informaţiilor şi posibilitatea unei analize în dinamică. Dacă se
schimbă totuşi metode de evaluare din momente justificative trebuie să se determine
influienţa asupra situaţiei patrimoniale, financiare, precum şi asupra rezultatelor.
Pentru a duce evidenţa contabilă a materialelor sunt utilizate următoarele documente
aferente.
1. Documente primare de intrare a materialelor
- prin cmpărare:
 Factura Fiscală
 Bon de casă
 Bon de vînzare
- obţinute prin producţie proprie:
 Bon de predare
- sub formă de plusuri la inventar:
 Listele proceselor verbale de inventariere
 Notele de recepţie şi constatare de diferenţe
2. Documente primare de ieşire
- vînzarea materialelor:
 Contract de vînzare/cumpărare
 Factura fiscală
 Factura de exepediţie
 Cont factură
- consumul materialelor:
 Bonul de consum
 Fişa de stoc
 Fişa limită de consum
3. Documente centralizatoare:
a) La depozit – Fişa de evidenţă a materialelor
b) La compartimentul financiar-contabil – Registrul materialelor
4. Document sintetic – Jurnalul order al contului 211.
 În baza documentelor de mai sus are loc contabilizarea materialelor. Conform
SNC 2 toate operaţiunile economice trebuie să fie înregistrate în contabilitate în baza
documentelor aferente materialelor.
În rapoartele financiare unităţile economice reflectă evenimentele şi cauzele
activităţii economice care au condus la majorarea valorii realizabile nete a
materialelor în limitele costului acestora. Este necesar să se indice suma oricărei
depăşiri a valorii realizabile nete a materialelor în limitele costului acestora, trecută
anterior la pierderi în urma evaluării lor la valoarea realizabilă netă, care se
recunoaşte ca venit în perioada de gestiune specifică, valoarea de bilanţ a materialelor
calculată în baza valorii realizabile nete.