SodaPDF-merged-Merging Result

1. Certificarea.
Noțiuni generale și terminologie
Odată cu dezvoltarea continua a tehnologiilor și a înnoirii rapide a ofertei

de produse pe piață, s-a constatat necesitatea introducerii de practici noi, ce au
scopul de a asigura atât încrederea între partenerii comerciali din diferite țări,
cât și încrederea consumatorilor cu privire la calitatea produselor și serviciilor
achiziționate.
Utilizarea conceptului de calitate s-a dovedit a fi una din cele mai eficiente
practici manageriale ce poate asigura succesul unei organizații. Modalitatea în
care organizația gestioneaza problema calității produselor și/sau serviciilor
oferite se reflectă în poziția acesteia pe piață și în nivelul de performanță atins,
reflectat în nivelul de profitabilitate al fiecărei activități.
Ca urmare, rezultă o evidentă preocupare în sensul creșterii continue a
nivelului de calitate al produselor și serviciilor. În vederea atingerii acestui
deziderat, acțiunile întreprinse trebuie sa vizeze cunoașterea la fiecare moment
de timp a nivelului de calitate aferent tuturor activităților desfășurate în cadrul
organizației. Acest lucru poate fi posibil prin evaluarea periodică a nivelului
de calitate.
Evaluarea calității constituie o pârghie importantă în vederea atingerii mai
multor obiective, precum: imbunătățirea calității, eficacitatea sistemului
calității implementat, cunoașterea nivelului de calitate la un moment dat,
gradul de indeplinire al obiectivelor stabilite la nivelul organizației, etc.
Preponderent, însă, evaluarea calității se realizează în vederea certificării, cu
scopul de a beneficia de avantajele oferite de aceasta:
• identificarea problemelor in procesul de productie;
• imbunatatirea imaginii si a relatiilor publice;
• sporirea si imbunatatirea productivitatii si eficientei;
• limitarea incidentelor ce implica responsabilitatea juridica a organizatiei;
• responsabilizarea personalului;
• satisfacerea cerintelor clientilor;
• economii ale tuturor tipurilor de resurse;
• avantaje financiare si de imagine;
• cresterea credibilitatii si a increderii in calitatea produselor / serviciilor;
• satisfacerea cerintelor partenerilor de afaceri si a cerintelor legale;
• crearea cadrului pentru imbunatatirea continua;
• cucerirea unor pieţe de desfacere;
• castigarea increderii partilor interesate, inclusiv a autoritatilor;
• asigurarea partenerilor si clientilor ca se respecta legislatia in domeniu;
• cresterea prezentei pe piata, cu deosebire pe piata internationala;
• conditiile de acordare a asigurarilor si a creditelor pot deveni mai
avantajoase;
• imbunatatirea conditiilor de munca ale salariatilor;
Întrucât simpla declarație a producătorului, cu privire la calitatea

produselor, nu mai oferea garanții obiective, într-o serie de țări, cu precădere
cele dezvoltate, a fost introdus sistemul de certificare. Acesta are ca obiectiv
principal de a garanta, prin intermediul unui organism terț , independent de
producător și beneficiar, conformitatea unui produs , serviciu,proces sau
chiar a sistemului calității organizației cu un referențial prestabilit.
În vederea facilitării acestui proces, în cadrul Organizației Internaționale
de Standardizare (ISO) se înființeaza Comitetul consultativ CERTICO, care,
începănd cu anul 1985, devine Comitetul pentru evaluarea conformității (
Commitee on conformity assesment – CASCO), având următoarele obiective:
- studierea mijloacelor de evaluare a conformității produselor, serviciilor
și sistemelor calității, cu standarde sau alte documente de referință;
- elaborarea de ghiduri internaționale referitoare la încercări, inspecții și
certificarea produselor, serviciilor, sistemelor calității și pentru
evaluarea laboratoarelor de încercări, organismelor de inspecție și de
certifcare;
- promovarea recunoașterii reciproce a sistemelor naționale și regionale
de evaluare a conformității și utilizarea în acest scop a standardelor
internaționale pentru încercări, inspecție și certificare.
Conform definiției formulate în standardul SR EN ISO/IEC 17000:2020 -
Evaluarea conformității - Vocabular și principii generale, certificarea
reprezintă „ atestarea de către o terță parte, referitoare la un obiect de
evaluare a conformității, cu excepția acreditării”.
Pentru o mai bună întelegere a definiției prezentate în standard, este
necesară definirea următorilor termeni:
Atestarea - emiterea unei declarații, bazată pe o decizie, conform căreia
îndeplinirea cerințelor specificate a fost demonstrate.
Decizie – concluzia, pe baza rezultatelor revizuirii, că îndeplinirea
cerințelor specificate a fost sau nu demonstrată.
Revizuire – luarea în considerare a caracterului potrivit, adecvat și
eficacitatea activităților de selecție și de determinare, precum și rezultatele
acestor activități, în ceea ce privește îndeplinirea cerințelor specificate printr-
un obiect de evaluare a conformității.
Cerință specificată – nevoia sau așteptarea declarată.
Obiect de evaluare a conformității – entitate căreia i se aplică cerințele
specificate.
Acreditare - atestare de către o terță parte, referitoare la un organism de
evaluare a conformității, care transmite o demonstrație formală a
competenței sale, imparțialitate și funcționare consecventă în efectuarea
activităților specifice de evaluare a conformității.
Organism de evaluare a conformității – organism care efectuează
activități de evaluare a conformității, cu excepția acreditării.
Imparțialitate – obiectivitate în ceea ce privește rezultatul unei activități
de evaluare a conformității.
2. Cadrul conceptual al certificării conformității și acreditării
Pentru a asigura o bază unitară pentru acreditare, organismele europene de

standardizare CEN (Comitetul European de Standardizare), CENELEC (Comittul
European de Standardizare în Electrotehnică) și ETSI (Institutul European de Standarde
în Telecomunicații), au elaborat seria de standarde EN ISO/IEC 17000. Aplicarea
acestor standarde este obligatorie în țările Uniunii Europene și ale Asociaței Europene
a Liberului Schimb. Unele dintre acestea au fost adoptate și în România, ca standarde
naționale.
Organismele internaționale şi europene
Organismele internaționale şi europene cu rol în procesele de acreditare şi

certificare sunt:
➢ I.A.F. (International Accreditation Forum) – asociație mondială a organismelor de
acreditare , cu scopul de a dezvolta un program unic de evaluare a conformităTii,
în vederea reducerii riscurilor şi furnizării de încredere clienTilor în certificatele
obTinute sub acreditare. Alte roluri ale I.A.F.:
- Asigură că membrii săi acreditează exclusive organisme de certificare
competente şi care nu sunt în conflict de interese
- Stabileşte protocoale de recunoaştere reciprocă (MLA – Multilateral
Recognition Arrangements) a certificatelor obținute într-o țară, pe teritoriul altor țări/
zone economice
➢ E.A. (European Co-operation for Accredation) - organizație nonprofit, inființată în
1997, care reprezintă rețeaua organismelor naționale din Europa, care efectuează
acreditări în domeniul laboratoarelor, organismelor de certificare şi al celor de
inspecție. Atribuții E.A.:
o Asigură transparența activității membrilor săi
o Asigură interpretarea comună a standardelor utilizate de către membrii E.A.
în evaluare şi certificare
o Pe baza acordurilor de tip MLA, organizează şi administrează un sistem de
evaluări reciproce între membrii săi, în vederea stabilirii de protocoale
pentru recunoaşterea şi acceptarea reciprocă a sercviciilor de evaluare şi a
rezultatelor acestora.
Legislație
Reglementările europene, transpuse în legislația din România, stabilesc

cerințele şi modalitățile de supraveghere a pieței din statele membre UE, cu scopul
comercializării în aceste state numai de produse conforme cu cerințele aplicabile.
Cele mai importante acte normative sunt:
- REGULAMENTUL (CE) NR. 765/2008 AL PARLAMENTULUI
EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI din 9 iulie 2008 de stabilire a cerințelor de
acreditare şi de supraveghere a pieței în ceea ce priveşte comercializarea produselor
şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93
- OG nr. 23/2009 - privind activitatea de acreditare a organismelor de evaluare
a conformităTii
- Hotărârea 306 din 23 martie 2011 privind unele măsuri de supraveghere a
pieței produselor reglementate de legislația Uniunii Europene care armonizează
condițiile de comercializare a acestora.
Infrastructura națională
RENAR este Organismul Național de acreditare care evaluează competența

Organismelor de Evaluare a Conformității, promovează şi dezvoltă acreditarea şi
evaluarea conformității. Asociația este recunoscută oficial ca organism național de
acreditare unic, in temeiul OG 23/ 2009 şi în baza prevederilor Regulamentului
(CE) nr. 765/2008 şi funcționează în coordonarea şi sub supravegherea Ministerului
Economiei. Pentru a demonstra conformitatea cu criteriile stabilite în standardul
armonizat de referință pentru organismele de acreditare, RENAR se supune
evaluării la nivel de omologi organizată de European Accreditation (E.A.), în
calitatea sa de infrastructură europeană a acreditarii, recunoscuta ca atare de
Comisie in temeiul articolului 14 al Regulamentului nr. 765/2008, după consultarea
statelor membre.
RENAR a fost evaluat şi acceptat ca membru al acordului EA – MLA (Acord
European Multilateral) pentru următoarele domenii:
- laboratoare de încercări, inclusiv laboratoare de analize medicale;
- laboratoare de etalonare;
- organisme de certificare a sistemelor de management al calității;
- organisme de certificare a sistemelor de management al mediului;
- organisme de certificare a produselor.
ASRO este o asociație, persoană juridică română de drept privat, de interes
public, fără scop lucrativ, neguvernamentală şi apolitică constituită ca organism
național de standardizare în baza prevederilor OG 39/98, Legii 177/2005 şi a Legii
nr. 355/2002, recunoscută ca organism național de standardizare prin HG 985/2004.
- este membru cu drepturi depline CEN - Comitetul European de Standardizare
(01.01.2006) şi membru cu drepturi depline CENELEC - Comitetul European
pentru Standardizare în domeniul Electrotehnicii (01.02.2006)
- este membru al ISO - Organizația Internațională de Standardizare(1950) şi CEI
- Comisia Electrotehnică Internațională (1920)
- este membru observator al ETSI - Institutul European de Standardizare în
domeniul TelecomunicaTiilor (2005)
Standarde
Standarde europene referitoare la certificare și acreditare
ISO/IEC 17000:2020 Evaluarea conformității - Vocabular și principii

generale
Evaluarea conformităţii. Îndrumări pentru redactarea

SR ISO/CEI 17007:2010 documentelor normative adecvate utilizării în evaluarea
conformităţii
Evaluarea conformității - Cerințe pentru organismele de
ISO/IEC 17011:2018 acreditare care acreditează organismele de evaluare a
conformității
Evaluarea conformității - Cerințe pentru funcționarea

ISO/IEC 17020:2012 diferitelor tipuri de organisme care efectuează inspecția
ISO/IEC 17021-1:2015 Evaluarea conformității - Cerințe pentru

organismele care furnizează audit și certificare a
sistemelor de management - Partea 1: Cerințe
ISO/IEC 17021-2:2019 Evaluarea conformităţii. Cerinţe pentru
organismele care efectuează audit şi certificare ale
sistemelor de management. Partea 2: Cerinţe de
competenţă pentru auditarea şi certificarea
sistemelor de management de mediu
sistemelor de management al calităţii
sistemelor de management. Partea 4: Cerințe de
competență pentru audit și certificare a sistemelor
de management al sustenabilității evenimentelor
sistemelor de management al activelor
sistemelor de management al continuităţii
activităţii
sistemelor de management anti-mită
sistemelor de management al sănătăţii şi securităţii
în muncă
sistemelor de management pentru managementul
facilităților
ISO/IEC 17023:2013 Evaluarea conformității - Linii directoare pentru
determinarea duratei auditurilor de certificare a
sistemului de management
ISO/IEC 17024:2012 Evaluarea conformității - Cerințe generale pentru
organismele care efectuează certificarea
persoanelor
ISO/IEC 17025:2017 Cerințe generale pentru competența laboratoarelor
de testare și calibrare
ISO/IEC 17027:2014 Evaluarea conformității - Vocabular referitor la
competența persoanelor care certifică personal
ISO/IEC 17028:2017 Evaluarea conformității - Liniile directoare și
exemple ale unui sistem de certificare pentru
servicii
ISO/IEC 17029:2019 Evaluarea conformității - Principii generale și
cerințe pentru organe de validare și verificare
mărcile de conformitate ale terților
ISO/IEC 17032:2019 Evaluarea conformității - orientări și exemple ale
unei scheme pentru certificarea proceselor
ISO/IEC 17040:2005 Evaluarea conformităţii. Cerinţe generale pentru
evaluarea între părţi a organismelor de evaluare a
conformităţii şi organismelor de acreditare
încercările de competenţă
ISO/IEC 17050-1:2010 Evaluarea conformității - declarația de
conformitate data de furnizo. Partea 1: Cerințe
generale
ISO/IEC 17050-2:2005 Evaluarea conformităţii. Declaraţia de
conformitate dată de furnizor. Partea 2:
Documentaţie suport
ISO/IEC 17065:2013 Evaluarea conformităţii. Cerinţe pentru organisme
care certifică produse, procese şi servicii
ISO/IEC 17067:2014 Evaluarea conformităţii. Principii fundamentale ale
certificării produselor şi linii directoare pentru
schemele de certificare a produselor
ISO/IEC 9712:2013 Examinări nedistructive. Calificarea şi certificarea
personalului pentru examinări nedistructive
SR 13465:2007 Cerinţe pentru certificarea personalului în
managementul proiectelor şi programelor
SR ISO/TS 22003:2016 Sisteme de management al siguranţei alimentelor.

Cerinţe pentru organismele care efectuează audit şi
certificare a sistemelor de management al
siguranţei alimentelor
Tehnologia informației. Managementul serviciilor.
SR ISO/IEC 20000-6:2020 Partea 6: Cerințe pentru organismele care asigură
auditul și certificarea sistemelor de management al
serviciilor
Tehnologia informaţiei. Tehnici de securitate.
SR ISO/IEC 27006:2016 Cerinţe pentru organismele care furnizează servicii
de auditare şi certificare a sistemelor de
management al securităţii informaţiei
Electroacustică. Instrumente pentru măsurarea
SR EN 61265:2000 zgomotului aeronavelor. Prescripţii referitoare la
sistemele de măsurare a nivelurilor de presiune
acustică pe treimi de octavă, pentru certificarea
acustică a avioanelor de transport
SR EN IEC 61265:2019 zgomotului aeronavelor. Cerinţe referitoare la
acustică pentru certificarea acustică a aeronavelor
Componente BOS pentru sisteme fotovoltaice.
SR EN 62093:2006 Certificarea concepţiei şi încercări de mediu
Sisteme fotovoltaice de pompare. Certificarea

SR EN 62253:2012 proiectului şi măsurarea performanţelor
Cerinţe privind politica de certificare pentru

SR ETSI TS 101 456 autorităţile care emit certificate calificate
V1.2.1:2005
SR 13476-1:2003 Certificarea calificării profesionale a
întreprinderilor din construcţii. Partea 1: Cerinţe
generale pentru organismele de certificare
Certificarea calificării profesionale a
SR 13476-2:2003 întreprinderilor din construcţii. Partea 2: Criterii
pentru certificare
Aplicaţii feroviare. Sudarea vehiculelor şi a
SR EN 15085-2:2008 componentelor feroviare. Partea 2: Cerinţe de
calitate şi certificare pentru constructori
Calitatea aerului. Certificarea sistemelor automate
SR EN 15267-1:2009 de măsurare. Partea 1: Principii generale
SR EN 15267-2:2009 de măsurare. Partea 2: Evaluarea iniţială a
sistemului de management al calităţii al
producătorului SAM şi supravegherea post
certificare a procesului de producţie
SR EN 15267-3:2008 de măsurare. Partea 3: Criterii de performanţă şi
proceduri de încercare pentru sistemele automate
de măsurare pentru monitorizarea emisiilor de la
surse fixe
proceduri de încercare pentru sisteme automate de
măsurare pentru măsurarea periodică a emisiilor de
la surse fixe
SR EN ISO 34101-4:2019 Cacao durabilă și trasabilă. Partea 4: Cerințe pentru
scheme de certificare
SR CEI 61253-1:2000 Rezonatoare ceramice piezoelectrice. Specificaţie
în sistemul CEI de asigurare a calităţii
componentelor electronice (IECQ). Partea 1:
Specificaţie generală. Certificare
Performanţa energetică a clădirilor. Indicatori,
SR CEN ISO/TR 52003- cerinţe şi certificare. Partea 2: Explicaţii şi
2:2017 justificări pentru ISO 52003-1
SR EN IEC 61400-6:2020 Turbine eoliene. Partea 22: Încercări de
conformitate şi certificare
SR EN 9104-001:2013 Serie aerospaţială. Sisteme de management al
calităţii. Partea 001: Cerinţe pentru procedurile de
certificare ale sistemelor de management al calităţii
în aeronautică, spaţiu şi apărare
calităţii. Partea 002: Cerinţe pentru supravegherea
procedurilor de certificare a sistemului de
management al calităţii
Cenuşă zburătoare pentru beton. Partea 2:
SR EN 450-2:2006 Evaluarea conformităţii
Ghid pentru aplicarea evaluării conformităţii la
SR CEN/CLC/ETSI/TR cerinţele de accesibilitate pentru achiziţiile publice
101 552:2018 de produse şi servicii TIC în Europa
Silice ultra fină pentru beton. Partea 2: Evaluarea
SR EN 13263-2+A1:2009 conformităţii
Zgură granulată de furnal măcinată pentru utilizare
SR EN 15167-2:2007 în beton, mortar şi pastă. Partea 2: Evaluarea
conformităţii
Oţeluri pentru armarea betonului. Cuple de
SR ISO 15835-3:2020 îmbinare mecanică a barelor de armare. Partea 3:
Schema de evaluare a conformității
SR EN ISO 52003-1:2017 cerinţe, evaluare şi certificate. Partea 1: Aspecte
generale şi aplicarea la performanţa energetică
globală.
Acreditarea laboratoarelor de încercări
Capitolul 6.
ACREDITAREA LABORATOARELOR DE ÎNCERCĂRI
6.1. Aspecte generale ale acreditării laboratoarelor

Definiţii :
Prin acreditarea unui laborator de încercări se înţelege atestarea oficială a
competenţei unui laborator pentru a executa anumite tipuri de încercări.
Acreditarea laboratorului poate fi definită ca o recunoaştere oficială de către un
organism autorizat a competenţei tehnice a unui laborator de a desfăşura încercări şi/sau
etalonări. Această recunoaştere este dată de un organism de acreditare care acţionează ca o
a treia parte între laborator şi clienţii săi şi care ţinteşte stabilirea încrederii între cele două
părţi.
Unul dintre principalele obiective şi motive pentru existenţa sistemelor de acreditare
este nevoia de a înlătura barierele tehnice pentru piaţa internaţională. De exemplu, pentru un
produs odată încercat într-un laborator acreditat ar trebui să nu mai fie necesară o altă
încercare de către client.
Cu toate acestea, acreditarea este garantată normal pentru un domeniu limitat de
activităţi sau încercări, care, în general, nu include toate încercările sau analizele pe care
laboratorul le oferă clienţilor săi. Depinde de laborator să propună organismului de acreditare
ce încercări sau tipuri de încercări doreşte să includă în aria acreditării.
Acreditarea, conform ISO Ghid 2:1996, reprezintă procedeul prin care o organizaţie
autoritară recunoaşte oficial că un organism sau o persoană este competentă să efectueze
sarcini specifice.
În contextul unui laborator care face măsurări, acreditarea este recunoaşterea oficială că
laboratorul este competent să efectueze etalonări şi/sau încercări specifice sau tipuri specifice
de etalonări şi/sau încercări.
Certificarea, conform ISO Ghid 2:1996, reprezintă procedeul prin care o a treia parte dă
asigurări scrise că un produs, proces sau serviciu este conform cu cerinţele specificate.
Certificarea diferă în principal de acreditare prin faptul că competenţa tehnică nu este
adresată specific.
Conform aceleiaşi surse, încercarea este definită ca operaţiunea tehnică de determinare
a uneia sau mai multor caracteristici ale unui anumit produs, proces sau serviciu, în
conformitate cu o procedură specificată.
6.2. Prezentarea standardului ISO/IEC 17025

Standardul ISO/IEC 17025 „Cerinţe generale pentru competenţa laboratoarelor de
încercări şi etalonări” reprezintă documentul central care stă la baza activităţii de încercare
pentru a demonstra competenţa tehnică a laboratorului şi obiectivitatea în furnizarea serviciilor
acestuia.
Acest standard constituie referenţialul pentru acreditarea laboratoarelor de încercări,
începând cu 30 aprilie 2000.
Acest standard este rezultatul aplicării documentelor ISO/IEC Ghid 25:1990 şi EN
45001:1989. Scopul acestuia este de a obţine un standard uniform pe plan mondial pentru
activitatea de încercare, care să conţină inclusiv cerinţele standardului ISO 9001 aplicabil
laboratoarelor de încercări. Prin urmare, laboratoarele acreditate pe ISO/IEC 17025 operează cu
ISO 9001. Însă certificarea în raport cu ISO 9001 nu demonstrează numai prin ea însăşi că
182
laboratoarele sunt competente să obţină rezultate şi date valide din punct de vedere tehnic.
Standardul ISO/IEC 17025 se aplică tuturor laboratoarelor care efectuează activităţi de
încercare şi/sau etalonare, inclusiv activităţi de eşantionare, aplicând metode standardizate,
nestandardizate şi dezvoltate în laborator.
Dacă laboratoarele de încercare şi etalonare se conformează ISO/IEC 17025, acestea vor
aplica un sistem al calităţii pentru activităţile de încercare şi etalonare care îndeplinesc şi
cerinţele ISO 9001 când se desfăşoară proiectarea/dezvoltarea unor noi metode şi/sau
desfăşoară programe de încercare care combină metodele standardizate şi nestandardizate de
încercare şi etalonare.
Standardul ISO/IEC 17025 scoate în evidentă că este foarte important să nu se considere
ca rezultat o singură măsurare, ci rezultatul global al încercării. În acest caz, incertitudinea
măsurării cuprinde toate componentele încercării. Unele dintre componente încercării pot fi
obţinute prin interpretarea statistică a rezultatelor dintr-o serie de măsurări. Altele trebuie să
fie obţinute prin utilizarea unor metode complementare (plan de sampling, experimente).
Rezultatele încercării trebuie să fie cea mai bună aproximare faţă de valoarea adevărată.
Al doilea concept fundamental punctat în Standardul ISO/IEC 17025 este trasabilitatea
rezultatelor măsurărilor chimice, incluzând aspecte legate de rolul materialelor de referinţă
pentru asigurarea trasabilităţii în laboratoarele analitice de încercare şi/sau etalonare.
Standardul ISO/IEC 17025 este structurat pe două secţiuni:
- cerinţe de management;
- cerinţe tehnice.
Cerinţele de management cuprind:
• Organizarea
• Sistemul calităţii
• Controlul documentelor
• Analiza comenzilor, ofertelor şi contractelor
• Subcontractarea încercărilor şi etalonărilor
• Aprovizionarea cu servicii şi materiale
• Servicii către clienţi
• Reclamaţii
• Controlul lucrărilor de încercare şi/sau etalonare neconforme
• Acțiuni corective
• Acţiuni preventive
• Controlul înregistrărilor
• Audituri interne
• Audituri efectuate de management
Cerinţele tehnice cuprind:
• Generalităţi
• Personal
• Condiţii de mediu şi de acomodare
• Metode de încercare şi etalonare şi validarea metodelor
• Echipamente
• Trasabilitatea măsurării
• Eşantionare
• Manipularea obiectelor de încercare şi etalonare
• Asigurarea calităţii rezultatelor încercărilor şi etalonărilor
• Raportarea rezultatelor
183
Politicile şi obiectivele sistemului calităţii al laboratorului trebuie definite într-un manual
al calităţii.
Obiectivele generale trebuie să fie documentate într-o politică a calităţii. Declaraţia de
politică a calităţii trebuie emisă sub autoritatea şefului executiv şi trebuie să conţină
următoarele:
➢ Angajamentul managementului laboratorului de bună practică profesională şi
referitor la calitatea serviciilor de încercare şi etalonare oferite clienţilor;
➢ Declaraţia managementului de laborator privind standardul serviciilor
laboratorului;
➢ Obiectivele sistemului calităţii;
➢ O cerinţă ca tot personalul implicat în activităţile de încercare şi etalonare din
laborator să fie familiarizat cu documentaţia referitoare la calitate şi să implementeze politicile
şi procedurile în activitatea lor;
➢ Angajamentul managementului laboratorului de a asigura conformitatea cu
standardul.
Controlul documentelor – laboratorul trebuie să stabilească şi să menţină proceduri
pentru controlul tuturor documentelor care fac parte din sistemul calităţii (de exemplu:
reglementări, standarde şi alte documente normative, metode de încercare şi/sau etalonare
etc.). toate documentele difuzate personalului din laborator, ca parte a sistemului calităţii,
trebuie analizate şi aprobate pentru folosire, de personal autorizat, înainte de difuzare.
Analiza comenzilor, ofertei (pentru licitaţie) sau contractelor – laboratorul trebuie să
menţină proceduri pentru analiza cererilor de ofertă, ofertei şi contractelor
Subcontractarea încercărilor şi etalonărilor – subcontractarea se poate efectua cu un
subcontractant competent. De exemplu, un subcontractant competent este acela care
satisface cerinţele ISO/IEC 17025. Laboratorul este responsabil faţă de clienţii săi pentru
lucrarea subcontractată.
Laboratorul trebuie să aibă politică şi proceduri pentru selectarea şi aprovizionarea de
servicii şi furnituri utilizate care afectează calitatea încercărilor şi/sau etalonărilor. Trebuie să
existe proceduri pentru aprovizionarea, recepţia şi depozitarea reactivilor, materialelor
consumabile de laborator relevante pentru încercări şi etalonări.
Servicii către client – clienţii apreciază menţinerea unei bune comunicări,
recomandărilor şi îndrumărilor în probleme tehnice precum şi a opiniilor şi a interpretărilor
bazate pe rezultate. Trebuie menţinută comunicarea cu clientul pe tot parcursul lucrării.
Reclamaţii – laboratorul trebuie să aibă o politică şi o procedură pentru rezolvarea
reclamaţiilor primite de la clienţi sau din alte părţi.
Controlul lucrărilor de încercare şi/sau etalonare neconforme - Laboratorul trebuie să
aibă politică şi proceduri care trebuie implementate atunci când orice aspecte ale lucrărilor de
încercare şi/sau etalonare sau rezultatele acestor lucrări nu sunt conforme.
Atunci când se identifică lucrări neconforme sau abateri de la politici şi proceduri în
sistemul calităţii, sau de la activităţi tehnice, laboratorul trebuie să stabilească o politică şi o
procedură şi să deseneze responsabilii pentru implementarea acţiunii corective. Procedura
trebuie să înceapă cu un proces de investigare pentru determinarea cauzelor primare ale
problemei. Atunci când identificarea neconformităţilor sau abaterilor conduce la apariţia unor
îndoieli privind conformitatea laboratorului cu propriile politici şi proceduri, laboratorul trebuie
să se asigure că respectivele zone de activitate sunt auditate cât mai curând posibil.
Acţiunea preventivă – este un proces pro-activ de identificare a oportunităţilor de
îmbunătăţire. Procedurile trebuie să includă iniţierea de astfel de acţiuni şi controale.
Controlul înregistrărilor – laboratorul trebuie să stabilească proceduri pentru
184
identificare, colectare, indexare, acces, clasare, depozitare, păstrare şi eliminare a
înregistrărilor.
Laboratorul trebuie să efectueze periodic, conform unei planificări şi proceduri
prestabilite, audituri interne ale activităţilor sale, pentru a verifica dacă funcţionarea sa
continuă să satisfacă cerinţele sistemului calităţii şi pe cele ale ISO 17025.
Managementul executiv al laboratorului trebuie să efectueze periodic, conforma cu
unele proceduri prestabilite, o analiză a sistemului calităţii şi a activităţilor de încercare şi/sau
etalonare ale laboratorului.
În capitolul Cerinţe tehnice sunt descrise cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească
laboratorul pentru a demonstra că este competent tehnic pentru efectuarea încercărilor sau
tipurilor de încercare pentru care solicită acreditarea.
Competenţa tehnică a laboratorului are în vedere în principal corectitudinea şi
fiabilitatea rezultatelor obţinute la încercările sau tipurile de încercări pe care le execută.
Elementele de competenţă tehnică se referă la următoarele aspecte de bază :
- factorul uman;
- spaţii şi condiţii de mediu adecvate;
- metode de încercări, etalonări şi metode de validare;
- echipamente adecvate;
- trasabilitatea măsurării;
- prelevarea, manipularea şi păstrarea probelor;
- asigurarea calităţii rezultatelor încercărilor;
- modul de raportare al rezultatelor.
Laboratoarele trebuie să ia în considerare toţi aceşti factori când:
• Pun la punct metode de încercare/etalonare;
• Instruieşte şi califică personalul;
• Alege şi etalonează echipamentele folosite.
Personalul – managementul laboratorului trebuie să se asigure de competenţa tuturor
celor care lucrează cu echipamente specifice, care efectuează încercări şi/sau etalonări, care
evaluează rezultate şi semnează rapoarte de încercări şi certificare de etalonare. Laboratorul
trebuie să aibă o politică şi proceduri pentru identificarea necesităţilor de instruire şi furnizarea
instruirii personalului.
Condiţii de mediu şi de acomodare – laboratorul trebuie:
▪ să se asigure că mediul nu invalidează rezultatele sau nu afectează calitatea cerută a
oricărei măsurători;
▪ să acorde o atenţie deosebită prelevării, încercării şi/sau etalonării;
▪ să documenteze cerinţele tehnice pentru condiţii de mediu şi de acomodare;
▪ să controleze, să monitorizeze şi să înregistreze condiţiile de mediu aşa cum este cerut
de specificaţiile relevante, metode şi proceduri sau atunci când acestea influenţează calitatea
rezultatelor ;
▪ să acorde o atenţie deosebită sterilităţii biologice, prafului, interferenţelor
electromagnetice, radiaţiei, umidității etc., astfel încât să fie adecvate activităţilor tehnice în
cauză;
▪ să oprească încercările şi etalonările atunci când condiţiile de mediu periclitează
rezultatele;
▪ să fie luate măsuri pentru asigurarea bunei gospodăriri în laborator şi, dacă este
necesar, să se elaboreze o procedură specifică.
Metode de încercare, etalonare şi validarea metodei – laboratorul trebuie să folosească
metode şi proceduri adecvate pentru toate încercările şi/sau etalonările din domeniul său,
185
inclusiv pentru prelevare, manipulare, transport, depozitare şi pregătirea obiectelor pentru
încercare şi/sau etalonare şi pentru estimarea incertitudinii de măsurare, precum şi pentru
tehnicile statistice de analiză a datelor de la încercare şi/sau etalonare. În activitatea sa,
laboratorul trebuie să folosească metode de încercare şi/sau etalonare care satisfac necesităţile
clientului şi care sunt adecvate încercărilor/etalonărilor pe care le efectuează. Trebuie utilizate,
de preferinţă metodele publicate în standarde. Atunci când clientul nu specifică metoda care
trebuie utilizată, laboratorul trebuie să aleagă metode corespunzătoare publicate în standarde
sau metode dezvoltate de laborator sau adaptate de acesta, dacă sunt corespunzătoare
scopului şi dacă sunt validate. Clientul trebuie informat cu privire la metoda aleasă.
Metodele dezvoltate de laborator, pentru uzul propriu, trebuie să fie o activitate
planificată şi să fie repartizată unui personal calificat, dotat cu resursele adecvate.
Metodele nestandardizate trebuie să facă obiectul unui acord cu clientul şi să inclusă
specificaţii clare ale cerinţelor clientului şi ale scopului încercării şi/sau etalonării.
Validarea reprezintă confirmarea prin examinare şi furnizarea de dovezi obiective că
anumite cerinţe specifice pentru o utilizare internațională sunt îndeplinite.
Laboratorul trebuie să valideze metodele nestandardizate, metodele
proiectate/dezvoltate de laborator, metodele standardizate folosite în afara domeniului de
aplicare şi extinderea şi modificările metodelor standardizate.
Estimarea incertitudinii de măsurare – un laborator de încercare şi/sau etalonare trebuie
să posede şi să aplice proceduri pentru a estima incertitudinea de măsurare. Controlul datelor
– calculele şi transferul de date trebuie să fie supuse unor verificări corespunzătoare, în mod
sistematic. Laboratorul trebuie să se asigure că softul calculatorului este adecvat, există
proceduri pentru protecţia datelor şi calculatoarele şi echipamentul utilizat sunt întreţinute.
Echipamente – Laboratorul trebuie să fie dotat cu toate echipamentele de eşantionare,
măsurare şi încercare necesare pentru efectuarea corectă a încercărilor şi/sau etalonărilor.
Echipamentul şi softul trebuie să redea exactitatea cerută. Pentru fiecare componentă
semnificativă a echipamentului şi softului acestuia trebuie păstrate înregistrări. Laboratorul
trebuie să aibă proceduri pentru securitatea manipulării în transport, depozitare, utilizare şi
mentenanţa echipamentului.
Trasabilitatea măsurării - Toate echipamentele de măsurare şi încercare care au un efect
semnificativ asupra exactității sau validității rezultatelor încercărilor/etalonărilor sau
eșantionării sunt etalonate înainte de punerea în funcțiune şi periodic după un program
aprobat anual. Pentru echipamentele de măsurare şi echipamentele de încercare cu funcție de
măsurare se aplică un program de etalonare ce asigura trasabilitatea la unitățile şI sau la
materiale de referință certificate, pentru a asigura ca echipamentele realizează incertitudinea
de măsurare necesara.
Etaloanele de referinţă trebuie etalonate de un organism care poate asigura
trasabilitatea. Astfel de etaloane trebuie utilizate numai pentru etalonare şi nu în alte scopuri,
decât dacă se demonstrează că performanţa lor de etalonare nu va fi invalidată.
Eşantionare – laboratorul trebui să aibă un plan şi o procedură de eşantionare atunci
când se efectuează eşantionarea substanţelor, materialelor sau produselor, pentru încercări sau
etalonări ulterioare.
Manipularea obiectelor de încercat şi/sau eşantionat - Laboratorul trebuie să aibă
proceduri pentru : transportul, recepția, manipularea, protejarea, depozitarea, păstrare şi/sau
eliminarea obiectelor de încercare şi/sau etalonare, inclusiv pentru toate masurile de protejare
a integrității obiectelor de încercare şi protecția intereselor laboratorului şi clienţilor.
186
Asigurarea calităţii rezultatelor încercărilor şi etalonărilor – laboratorul trebuie să aibă
proceduri de control al calităţii pentru monitorizarea valabilităţii rezultatelor încercărilor şi
etalonărilor efectuate
Raportarea rezultatelor - Rezultatele fiecărei încercări sau etalonări, sau serii de
încercări sau etalonări trebuie redate intr-un Raport de încercare sau într-un certificat de
etalonare şi cuprind rezultatele cerute de beneficiar sau necesare pentru interpretarea
rezultatelor încercării.
6.3. Recomandări speciale pentru certificarea şi acreditarea laboratoarelor. Exemplu

„Acreditarea laboratoarelor chimice”
Încercarea chimică este recunoscută ca un domeniu în care este necesară îndrumarea cu
ajutorul unor documente speciale, dezvoltate de organizaţiile care recomandă reguli specifice
pentru laboratoarele de analiză chimică şi/sau interpretează criteriile generale standardizate.
✓ Buna practică de laborator
✓ Linia directoare WELAC/EURACHEM – „Acreditarea laboratoarelor chimice”
✓ Documentele CITAC şi EURACHEM/CITAC
✓ Alte documente
Pregătirea, organizarea şi realizarea acreditării
Pregătirea şi organizarea acreditării constituie cea mai importantă parte a acreditării
laboratoarelor şi organismelor de acreditare.
6.4. Acreditarea laboratoarelor de încercări

Această acreditare se face de către un organism de terţă parte, independent, care la
rândul său este acreditat (notificat de guvern – RENAR).
Etapele principale ale acreditării laboratoarelor:
➢ Aplicarea
➢ Evaluarea
➢ Acreditarea
➢ Supravegherea
Organismul de acreditare execută acreditarea după nişte criterii de acreditare, care
reprezintă un set de cerinţe care trebuie îndeplinite de un laborator pentru a fi acreditat (figura
6.1.).
Criteriile de acreditare se pot clasifica astfel:
• generale – cuprinse în standardele generale SR EN 45001;
• specifice – referitoare la organizarea, pregătirea şi executarea unor anumite tipuri de
încercări;
• suplimentare – specifice anumitor laboratoare (surse de radiaţii, flacără deschisă).
Pentru a putea fi acreditat fiecare laborator trebuie să îndeplinească obligatoriu
normele SR EN 45001, adică să aibă un Sistem al Calităţii implementat şi documentat.
Acreditarea se dă prima dată pentru 2 ani, apoi pentru 3 ani schimbându-se însă echipa
de Audit.
Acreditarea se face în general pentru laboratoarele ale căror rezultate "ies afară" din
organizaţie, contribuind la sporirea încrederii în produsele încercate în respectivele laboratoare.
Acreditarea se poate:
- extinde – la cerere;
- restrânge – la cerere;
- retrage, când organismul de acreditare consideră că laboratorul nu mai îndeplineşte
condiţiile acreditării.
187
În vederea asigurării unei baze unitare pentru acreditare, organismele europene de
standardizare, CEN (Comitetul European de Standardizare) şi CENELEC (Comitetul European de
Standardizare în Electrotehnică) au elaborat standardele EN seria 45000.
188
Fig. 6.1. . Diagrama de activităţi legate de acreditarea unui laborator

189
Etapele aplicare, evaluarea, acreditarea şi supravegherea sunt indicate în figurile 6.2.,

6.3., 6.4, şi 6.5 sub forma unor scheme logice
Fig.6.2. Aplicarea
Fig. 6.3 Evaluarea

190
Fig.6.4 Acreditarea
Fig.6.5. Supravegherea
În mod normal, după prezentarea unei cereri de acreditare, laboratorul candidat este
evaluat de o echipă de evaluatori calificaţi care au fost instruiţi conform cerinţelor acreditării şi
metrologiei şi include experţi tehnic pentru domeniile de încercare propuse pentru acreditare.
După evaluare este întocmit un raport care pune în evidenţă aspectele care nu sunt în
acord cu cerinţele şi necesită îmbunătăţiri. Acest raport este trimis candidatului care
comentează şi descrie acţiunile corective şi preventive luate pentru a elimina neconformităţile.
191
Dacă aceste acţiuni sunt judecate satisfăcător, acreditarea este permisă pentru un domeniu
bine definit fiind înscrisă în certificatul de acreditare şi laboratorul este autorizat să folosească
acreditarea verbală.
Dacă, urmare comentariilor făcute de candidat, încă există îndoieli, este planificată în
continuare o evaluare pentru a verifica eficienţa acţiunilor corective. În mod normal, după un
an este făcută o evaluare de control, ţinând cont de monitorizarea respectării continue a
cerinţelor acreditării şi, ulterior la intervale regulate de timp (1-2 ani).
În cazul unei nerespectări serioase şi repetate, acreditarea poate fi suspendată sau chiar
anulată. De asemenea, laboratorul poate solicita extinderea domeniului sau, din contră, o
reducere a domeniului de desfăşurare.
Organismele de acreditare au un mod complementar de a colecta informaţiile despre
competenţa laboratoarelor, prin participarea lor la scheme de încercare a competenţei sau la
comparaţiile interlaboratoare.
Decizia dacă laboratorul este acreditat sau nu este luată de organismul de acreditare pe
baza rezultatelor măsurătorilor efectuate. Este permisă o acreditare pe termen lung sau pe o
perioadă limitată şi ataşarea de condiţii suplimentare. Perioada maximă de acreditare variază
în funcţie de ţară de la 2 la 5 ani.
Organismul de acreditare trebuie informat despre orice schimbare organizatorică
importantă şi despre măsurările referitoare la activitatea de încercare.
6.5. Situaţia acreditării în România

Asociația de Acreditare din România (RENAR) – Asociația de Acreditare din România
este organismul național unic de acreditare al laboratoarelor de încercare şi etalonare precum
şi a organismelor de certificare şi inspecție . Este un organism neguvernamental privat, de
interes național, având statutul de asociație non-profit. Prin Ordonanța de Guvern nr
38/30.01.1998, aprobata prin legea 245/29.04.2002 precum şi Decizia Ministerului Științei şi
Tehnologiei din 08.07.1998, RENAR este recunoscut de Guvernul României ca Organism
National pentru acreditarea organismelor din infrastructura de evaluare a conformității. RENAR
a fost fondat în iulie 1998 prin fuziunea RELAR (Rețeaua de Acreditare a Laboratoarelor de
Încercări din România ) şi IRS – DCANO ( Direcția de Certificare, Acreditare şi Notificare a
Organismelor şi Calităţii – fondata în aprilie 1992);
✓ RENAR a fost acceptat în noiembrie 1999 ca membru plin al Europeean Co-operation for
Accreditation (EA), organism specializat al Comisiei Europene. RENAR a fost evaluată de
către EA pentru aderarea la Protocolul Mutual de Recunoaștere (MLA) pentru
acreditarea laboratoarelor de încercări şi organisme de certificare a sistemelor de
management al calităţii. Prin semnarea acestui protocol întreaga infrastructura privind
evaluarea conformității va fi recunoscuta în UE;
✓ RENAR este membru al Comitetelor Tehnice 2 şi 3 ale ILAC ( Co-operarea Internațională
privind Acreditarea Laboratoarelor) şi este membru plin al Consiliului International
pentru Infrastructura Calităţii şi Reglementările Tehnice;
✓ RENAR acreditează:
- laboratoare de încercare şi etalonare;
- organisme de inspecție;
- organisme de certificare pentru produse;
- organisme de certificare pentru sisteme de calitate;
- organisme de certificare pentru personal;
- organisme de certificare pentru sisteme de management de mediu.
192
În procesul de acreditare al laboratoarelor de încercări şi etalonări, RENAR utilizează
standardul SR EN ISO/CEI 17025 – Cerințe generale pentru competenta laboratoarelor de
încercări şi etalonări;
6.6. Instrumente de asigurare a calităţii în laboratoare

6.6.1. Controlul intern al calităţii
Un laborator acreditat SR ISO 17025:2005 trebuie sa aibă implementat 3 nivele de
control al calităţii rezultatelor analitice, şi anume:
• nivel de control primar gestionat de responsabilul de analiză;
• nivel de control secundar gestionat de RAC – Responsabil asigurarea calităţii;
• nivel de control terţiar gestionat de şeful de laborator.
Nivelul de control primar
Primul nivel de control primar este gestionat de responsabilul de analiză şi are ca scop
verificarea exactităţii şi validităţii rezultatelor.
Ele consta în:încercări în dublu sau multiplu,
• repetarea încercării pe contraprobe;
• corelarea rezultatelor diferiţilor parametri pentru o probă dată;
• utilizarea etaloanelor sau a materialelor de referinţă;
• utilizarea de diagrame de control.
Nivelul de control secundar
Nivelul de control secundar este gestionat de responsabilul cu asigurarea calităţii şi are
ca scop verificarea sistemului de management al calităţii.
Responsabilul cu asigurarea calităţii întocmeşte un plan de control secundar prin care
stabileşte modul de efectuarea a acestuia, încercările supuse controlului, precum şi tipul de
probe folosite.
Planul nivelului de control secundar constă în:
• utilizarea metodei adaosului pe diferite tipuri de probe;
• încercări efectuate pe aceiaşi probă utilizând executanţi diferiţi sau echipamente
diferite dacă este posibil.
Rezultatele obţinute în cadrul nivelului de control secundar sunt centralizate de către
responsabilul cu asigurarea calităţii într-o fişă de urmărire a nivelului de control secundar al
calităţii.
Periodic (după finalizare), responsabilul cu asigurarea calităţii şi şeful de laborator
verifică rezultatele din urma controlului secundar, şi se trag concluziile necesare.
Nivel de control terţiar
Nivel de control terţiar este gestionat de şeful de laborator şi are ca scop stabilirea
performanţelor laboratorului. Ca şi control terțiar sunt comparările interlaboratoare.
6.6.2. Controlul extern al calităţii - Comparările Interlaboratoare (ILC)

Acreditarea laboratoarelor conform SR EN ISO/CEI 17025:2006 are ca scop de a atesta
competenţa laboratoarelor de a realiza etalonări sau încercări cu mijloace specificate.
Comparările interlaboratoare sunt mecanisme fiabile şi performante pentru a atinge
acest scop :
- de a asigura calitatea rezultatelor prestaţiilor livrate de laborator,
- de a contribui la demonstrarea competenţei sale, fiind un mecanism de progres.
Rezultatele comparărilor interlaboratoare permit Organizațiilor Naționale de Acreditare
de a asigura corelarea rezultatelor încercărilor şi etalonărilor între laboratoare atât la nivel
naţional cât şi la nivel internaţional.
193
Se disting patru tipuri de comparări:
• comparări punctuale sau bilaterale între laboratoare acreditate;
• comparări naţionale pilotate de un laborator recunoscut ca laborator de referinţă şi la
care participă laboratoarele acreditate pentru un domeniu determinat;
• comparări internaţionale, la care participă laboratoarele acreditate de Organismul
Naţional de Acreditare (ONA);
• programe administrate de organizatori de comparări interlaboratoare, care includ în
particular teste de competenţă.
O comparare interlaboratoare este concepută pentru a răspunde la unul din obiectivele
următoare:
• a evalua aptitudinile laboratoarelor,
• a evalua caracteristicile unui material,
• a evalua caracteristicile unei metode de analiză, încercare sau etalonare.
Teste de Competenţă: evaluarea performanţelor unui laborator de încercări sau
etalonări prin comparări interlaboratoare.
Comparări interlaboratoare: organizarea, executarea şi evaluarea rezultatelor
încercărilor sau etalonărilor în baza comparărilor identice sau asemănătoare prin cel puţin două
laboratoare diferite în condiţii predeterminate.
Politica Organizaților Naționale de Acreditare referitoare al comparările
interlaboratoare este reprezentată de :
• ONA promovează comparările interlaboratoare deoarece ele constituie un instrument
de progres pentru laboratoare şi ele pot fi utilizate ca un element de demonstrare a
competenţei lor. Reieșind din aceasta, ONA va implementa o schemă de acreditare a
organizatorilor ILC cu scopul de a furniza un ajutor laboratoarelor.
• ONA publică periodic informaţii referitoare la organizatorii ILC destinate să evalueze
aptitudinea laboratoarelor acreditate.
• Laboratoarele acreditate trebuie, atunci când există şi sunt adecvate, să participe la ILC
punctuale sau bilaterale, naţionale sau internaţionale, pentru a demonstra competenţa şi a
asigura calitatea rezultatelor lor.
• Este responsabilitatea laboratorului de a determina circuitele şi frecvenţa de participare,
pentru a acoperi într-un ciclu de acreditare, ansamblul activităţilor legate de domeniul de
acreditare.
• Când ele există, modalităţile particulare de participare la ILC în domeniile reglementate
trebuie să fie specificate în documente corespunzătoare, reieşind din necesităţile exprimate de
autoritățile publice.
• Când ILC sunt organizate în cadrul acordurilor multilaterale de recunoaştere EA,
laboratoarele acreditate solicitate de ONA sunt obligate să participe.
• În cazul rezultatelor nesatisfăcătoare, laboratorul trebuie să examineze cauzele şi
consecinţele eventuale asupra validităţii rezultatelor încercărilor /etalonărilor. Reieşind din
această analiză, el trebuie să ia măsuri corespunzătoare, care să includă, dacă este cazul,
oprirea lucrărilor, rechemarea rapoartelor de încercări invalide şi acţiuni corective care să
permită de a garanta din nou calitatea rezultatelor.
• Laboratoarele trebuie să fie capabile, dacă este cazul, să demonstreze eforturile depuse
pentru căutarea circuitelor de ILC aplicabile domeniilor lor de acreditare, sau pentru a
demonstra că acestea nu sunt adecvate activităţii lor.
• Când nici un program de comparări nu există într-un domeniu specific, este rolul
laboratorului să asigure corelarea rezultatelor sale, să recurgă la utilizarea regulată a
194
materialelor de referinţă, sau să coreleze rezultatele sale cu ale altor laboratoare, sau să repete
încercările sau etalonările cu ajutorul metodelor echivalente .
• Înainte de acordarea acreditării iniţiale sau extinderii acreditării pentru un nou domeniu,
ONA, dacă este cazul, examinează rezultatele obţinute la ILC pentru a evalua aptitudinea
laboratoarelor de a realiza încercările sau etalonările cerute pentru acreditare. Echipa de
evaluare examinează, dacă laboratorul are dovezi care să demonstreze eforturile depuse de a
participa la ILC potrivite, existente pentru domeniul cerut la acreditare.
• Pentru a se asigura de menţinerea competenţei laboratorului, rezultatele obţinute la ILC
sunt examinate în timpul supravegherii sau reevaluării pe parcursul ciclului de acreditare. Când
rezultatele obţinute la ILC pun la îndoială calitatea prestaţiilor acreditate şi în absenţa acţiunilor
corective eficace ale laboratorului, ONA va lua măsuri adecvate până la suspendarea acreditării
pentru domeniul în cauză în aşteptarea rezolvării deficienţelor.
6.7. Evaluarea laboratoarelor

În timpul vizitei de evaluare a laboratorului , echipa de evaluare descrie situaţia
observată referitor la programele ILC la care a participat laboratorul şi modul de utilizare a
rezultatelor.
Rezultatele acestor observaţii sunt consemnate în raportul de evaluare şi se referă la
punctele următoare:
• Politica laboratorului de participare la programul ILC (frecvenţa, înregistrarea şi
evaluarea rezultatelor şi acţiunile corective efectuate după caz) care este documentată
şi aplicată;
• Alegerea organizatorilor de ILC a căror competenţă şi servicii propuse sunt evaluate de
laborator în conformitate cu necesităţile sale . O alegere relevantă poate să se bazeze pe
o acreditare a organizatorilor în raport cu referenţialul ISO/CEI 17043 şi Ghidul ILAC G13
sau din lipsa acestora, pe funcţionarea organizaţiei sale în conformitate cu aceste
documente.
• Justificarea de către laborator a neparticipării la ILC; în acest caz el a implementat alte
mijloace pentru a demonstra competenţa sa şi a asigura corelarea rezultatelor sale
195
Capitolul 6.
ACREDITAREA LABORATOARELOR DE ÎNCERCĂRI
6.1. Aspecte generale ale acreditării laboratoarelor

Definiţii :
Prin acreditarea unui laborator de încercări se înţelege atestarea oficială a
competenţei unui laborator pentru a executa anumite tipuri de încercări.
Acreditarea laboratorului poate fi definită ca o recunoaştere oficială de către un
organism autorizat a competenţei tehnice a unui laborator de a desfăşura încercări şi/sau
etalonări. Această recunoaştere este dată de un organism de acreditare care acţionează ca o
a treia parte între laborator şi clienţii săi şi care ţinteşte stabilirea încrederii între cele două
părţi.
Unul dintre principalele obiective şi motive pentru existenţa sistemelor de acreditare
este nevoia de a înlătura barierele tehnice pentru piaţa internaţională. De exemplu, pentru un
produs odată încercat într-un laborator acreditat ar trebui să nu mai fie necesară o altă
încercare de către client.
Cu toate acestea, acreditarea este garantată normal pentru un domeniu limitat de
activităţi sau încercări, care, în general, nu include toate încercările sau analizele pe care
laboratorul le oferă clienţilor săi. Depinde de laborator să propună organismului de acreditare
ce încercări sau tipuri de încercări doreşte să includă în aria acreditării.
Acreditarea, conform ISO Ghid 2:1996, reprezintă procedeul prin care o organizaţie
autoritară recunoaşte oficial că un organism sau o persoană este competentă să efectueze
sarcini specifice.
În contextul unui laborator care face măsurări, acreditarea este recunoaşterea oficială că
laboratorul este competent să efectueze etalonări şi/sau încercări specifice sau tipuri specifice
de etalonări şi/sau încercări.
Certificarea, conform ISO Ghid 2:1996, reprezintă procedeul prin care o a treia parte dă
asigurări scrise că un produs, proces sau serviciu este conform cu cerinţele specificate.
Certificarea diferă în principal de acreditare prin faptul că competenţa tehnică nu este
adresată specific.
Conform aceleiaşi surse, încercarea este definită ca operaţiunea tehnică de determinare
a uneia sau mai multor caracteristici ale unui anumit produs, proces sau serviciu, în
conformitate cu o procedură specificată.
6.2. Prezentarea standardului ISO/IEC 17025

Standardul ISO/IEC 17025 „Cerinţe generale pentru competenţa laboratoarelor de
încercări şi etalonări” reprezintă documentul central care stă la baza activităţii de încercare
pentru a demonstra competenţa tehnică a laboratorului şi obiectivitatea în furnizarea serviciilor
acestuia.
Acest standard constituie referenţialul pentru acreditarea laboratoarelor de încercări,
începând cu 30 aprilie 2000.
Acest standard este rezultatul aplicării documentelor ISO/IEC Ghid 25:1990 şi EN
45001:1989. Scopul acestuia este de a obţine un standard uniform pe plan mondial pentru
activitatea de încercare, care să conţină inclusiv cerinţele standardului ISO 9001 aplicabil
laboratoarelor de încercări. Prin urmare, laboratoarele acreditate pe ISO/IEC 17025 operează cu
ISO 9001. Însă certificarea în raport cu ISO 9001 nu demonstrează numai prin ea însăşi că
182
laboratoarele sunt competente să obţină rezultate şi date valide din punct de vedere tehnic.
Standardul ISO/IEC 17025 se aplică tuturor laboratoarelor care efectuează activităţi de
încercare şi/sau etalonare, inclusiv activităţi de eşantionare, aplicând metode standardizate,
nestandardizate şi dezvoltate în laborator.
Dacă laboratoarele de încercare şi etalonare se conformează ISO/IEC 17025, acestea vor
aplica un sistem al calităţii pentru activităţile de încercare şi etalonare care îndeplinesc şi
cerinţele ISO 9001 când se desfăşoară proiectarea/dezvoltarea unor noi metode şi/sau
desfăşoară programe de încercare care combină metodele standardizate şi nestandardizate de
încercare şi etalonare.
Standardul ISO/IEC 17025 scoate în evidentă că este foarte important să nu se considere
ca rezultat o singură măsurare, ci rezultatul global al încercării. În acest caz, incertitudinea
măsurării cuprinde toate componentele încercării. Unele dintre componente încercării pot fi
obţinute prin interpretarea statistică a rezultatelor dintr-o serie de măsurări. Altele trebuie să
fie obţinute prin utilizarea unor metode complementare (plan de sampling, experimente).
Rezultatele încercării trebuie să fie cea mai bună aproximare faţă de valoarea adevărată.
Al doilea concept fundamental punctat în Standardul ISO/IEC 17025 este trasabilitatea
rezultatelor măsurărilor chimice, incluzând aspecte legate de rolul materialelor de referinţă
pentru asigurarea trasabilităţii în laboratoarele analitice de încercare şi/sau etalonare.
Standardul ISO/IEC 17025 este structurat pe două secţiuni:
- cerinţe de management;
- cerinţe tehnice.
Cerinţele de management cuprind:
• Organizarea
• Sistemul calităţii
• Controlul documentelor
• Analiza comenzilor, ofertelor şi contractelor
• Subcontractarea încercărilor şi etalonărilor
• Aprovizionarea cu servicii şi materiale
• Servicii către clienţi
• Reclamaţii
• Controlul lucrărilor de încercare şi/sau etalonare neconforme
• Acțiuni corective
• Acţiuni preventive
• Controlul înregistrărilor
• Audituri interne
• Audituri efectuate de management
Cerinţele tehnice cuprind:
• Generalităţi
• Personal
• Condiţii de mediu şi de acomodare
• Metode de încercare şi etalonare şi validarea metodelor
• Echipamente
• Trasabilitatea măsurării
• Eşantionare
• Manipularea obiectelor de încercare şi etalonare
• Asigurarea calităţii rezultatelor încercărilor şi etalonărilor
• Raportarea rezultatelor
183
Politicile şi obiectivele sistemului calităţii al laboratorului trebuie definite într-un manual
al calităţii.
Obiectivele generale trebuie să fie documentate într-o politică a calităţii. Declaraţia de
politică a calităţii trebuie emisă sub autoritatea şefului executiv şi trebuie să conţină
următoarele:
➢ Angajamentul managementului laboratorului de bună practică profesională şi
referitor la calitatea serviciilor de încercare şi etalonare oferite clienţilor;
➢ Declaraţia managementului de laborator privind standardul serviciilor
laboratorului;
➢ Obiectivele sistemului calităţii;
➢ O cerinţă ca tot personalul implicat în activităţile de încercare şi etalonare din
laborator să fie familiarizat cu documentaţia referitoare la calitate şi să implementeze politicile
şi procedurile în activitatea lor;
➢ Angajamentul managementului laboratorului de a asigura conformitatea cu
standardul.
Controlul documentelor – laboratorul trebuie să stabilească şi să menţină proceduri
pentru controlul tuturor documentelor care fac parte din sistemul calităţii (de exemplu:
reglementări, standarde şi alte documente normative, metode de încercare şi/sau etalonare
etc.). toate documentele difuzate personalului din laborator, ca parte a sistemului calităţii,
trebuie analizate şi aprobate pentru folosire, de personal autorizat, înainte de difuzare.
Analiza comenzilor, ofertei (pentru licitaţie) sau contractelor – laboratorul trebuie să
menţină proceduri pentru analiza cererilor de ofertă, ofertei şi contractelor
Subcontractarea încercărilor şi etalonărilor – subcontractarea se poate efectua cu un
subcontractant competent. De exemplu, un subcontractant competent este acela care
satisface cerinţele ISO/IEC 17025. Laboratorul este responsabil faţă de clienţii săi pentru
lucrarea subcontractată.
Laboratorul trebuie să aibă politică şi proceduri pentru selectarea şi aprovizionarea de
servicii şi furnituri utilizate care afectează calitatea încercărilor şi/sau etalonărilor. Trebuie să
existe proceduri pentru aprovizionarea, recepţia şi depozitarea reactivilor, materialelor
consumabile de laborator relevante pentru încercări şi etalonări.
Servicii către client – clienţii apreciază menţinerea unei bune comunicări,
recomandărilor şi îndrumărilor în probleme tehnice precum şi a opiniilor şi a interpretărilor
bazate pe rezultate. Trebuie menţinută comunicarea cu clientul pe tot parcursul lucrării.
Reclamaţii – laboratorul trebuie să aibă o politică şi o procedură pentru rezolvarea
reclamaţiilor primite de la clienţi sau din alte părţi.
Controlul lucrărilor de încercare şi/sau etalonare neconforme - Laboratorul trebuie să
aibă politică şi proceduri care trebuie implementate atunci când orice aspecte ale lucrărilor de
încercare şi/sau etalonare sau rezultatele acestor lucrări nu sunt conforme.
Atunci când se identifică lucrări neconforme sau abateri de la politici şi proceduri în
sistemul calităţii, sau de la activităţi tehnice, laboratorul trebuie să stabilească o politică şi o
procedură şi să deseneze responsabilii pentru implementarea acţiunii corective. Procedura
trebuie să înceapă cu un proces de investigare pentru determinarea cauzelor primare ale
problemei. Atunci când identificarea neconformităţilor sau abaterilor conduce la apariţia unor
îndoieli privind conformitatea laboratorului cu propriile politici şi proceduri, laboratorul trebuie
să se asigure că respectivele zone de activitate sunt auditate cât mai curând posibil.
Acţiunea preventivă – este un proces pro-activ de identificare a oportunităţilor de
îmbunătăţire. Procedurile trebuie să includă iniţierea de astfel de acţiuni şi controale.
Controlul înregistrărilor – laboratorul trebuie să stabilească proceduri pentru
184
identificare, colectare, indexare, acces, clasare, depozitare, păstrare şi eliminare a
înregistrărilor.
Laboratorul trebuie să efectueze periodic, conform unei planificări şi proceduri
prestabilite, audituri interne ale activităţilor sale, pentru a verifica dacă funcţionarea sa
continuă să satisfacă cerinţele sistemului calităţii şi pe cele ale ISO 17025.
Managementul executiv al laboratorului trebuie să efectueze periodic, conforma cu
unele proceduri prestabilite, o analiză a sistemului calităţii şi a activităţilor de încercare şi/sau
etalonare ale laboratorului.
În capitolul Cerinţe tehnice sunt descrise cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească
laboratorul pentru a demonstra că este competent tehnic pentru efectuarea încercărilor sau
tipurilor de încercare pentru care solicită acreditarea.
Competenţa tehnică a laboratorului are în vedere în principal corectitudinea şi
fiabilitatea rezultatelor obţinute la încercările sau tipurile de încercări pe care le execută.
Elementele de competenţă tehnică se referă la următoarele aspecte de bază :
- factorul uman;
- spaţii şi condiţii de mediu adecvate;
- metode de încercări, etalonări şi metode de validare;
- echipamente adecvate;
- trasabilitatea măsurării;
- prelevarea, manipularea şi păstrarea probelor;
- asigurarea calităţii rezultatelor încercărilor;
- modul de raportare al rezultatelor.
Laboratoarele trebuie să ia în considerare toţi aceşti factori când:
• Pun la punct metode de încercare/etalonare;
• Instruieşte şi califică personalul;
• Alege şi etalonează echipamentele folosite.
Personalul – managementul laboratorului trebuie să se asigure de competenţa tuturor
celor care lucrează cu echipamente specifice, care efectuează încercări şi/sau etalonări, care
evaluează rezultate şi semnează rapoarte de încercări şi certificare de etalonare. Laboratorul
trebuie să aibă o politică şi proceduri pentru identificarea necesităţilor de instruire şi furnizarea
instruirii personalului.
Condiţii de mediu şi de acomodare – laboratorul trebuie:
▪ să se asigure că mediul nu invalidează rezultatele sau nu afectează calitatea cerută a
oricărei măsurători;
▪ să acorde o atenţie deosebită prelevării, încercării şi/sau etalonării;
▪ să documenteze cerinţele tehnice pentru condiţii de mediu şi de acomodare;
▪ să controleze, să monitorizeze şi să înregistreze condiţiile de mediu aşa cum este cerut
de specificaţiile relevante, metode şi proceduri sau atunci când acestea influenţează calitatea
rezultatelor ;
▪ să acorde o atenţie deosebită sterilităţii biologice, prafului, interferenţelor
electromagnetice, radiaţiei, umidității etc., astfel încât să fie adecvate activităţilor tehnice în
cauză;
▪ să oprească încercările şi etalonările atunci când condiţiile de mediu periclitează
rezultatele;
▪ să fie luate măsuri pentru asigurarea bunei gospodăriri în laborator şi, dacă este
necesar, să se elaboreze o procedură specifică.
Metode de încercare, etalonare şi validarea metodei – laboratorul trebuie să folosească
metode şi proceduri adecvate pentru toate încercările şi/sau etalonările din domeniul său,
185
inclusiv pentru prelevare, manipulare, transport, depozitare şi pregătirea obiectelor pentru
încercare şi/sau etalonare şi pentru estimarea incertitudinii de măsurare, precum şi pentru
tehnicile statistice de analiză a datelor de la încercare şi/sau etalonare. În activitatea sa,
laboratorul trebuie să folosească metode de încercare şi/sau etalonare care satisfac necesităţile
clientului şi care sunt adecvate încercărilor/etalonărilor pe care le efectuează. Trebuie utilizate,
de preferinţă metodele publicate în standarde. Atunci când clientul nu specifică metoda care
trebuie utilizată, laboratorul trebuie să aleagă metode corespunzătoare publicate în standarde
sau metode dezvoltate de laborator sau adaptate de acesta, dacă sunt corespunzătoare
scopului şi dacă sunt validate. Clientul trebuie informat cu privire la metoda aleasă.
Metodele dezvoltate de laborator, pentru uzul propriu, trebuie să fie o activitate
planificată şi să fie repartizată unui personal calificat, dotat cu resursele adecvate.
Metodele nestandardizate trebuie să facă obiectul unui acord cu clientul şi să inclusă
specificaţii clare ale cerinţelor clientului şi ale scopului încercării şi/sau etalonării.
Validarea reprezintă confirmarea prin examinare şi furnizarea de dovezi obiective că
anumite cerinţe specifice pentru o utilizare internațională sunt îndeplinite.
Laboratorul trebuie să valideze metodele nestandardizate, metodele
proiectate/dezvoltate de laborator, metodele standardizate folosite în afara domeniului de
aplicare şi extinderea şi modificările metodelor standardizate.
Estimarea incertitudinii de măsurare – un laborator de încercare şi/sau etalonare trebuie
să posede şi să aplice proceduri pentru a estima incertitudinea de măsurare. Controlul datelor
– calculele şi transferul de date trebuie să fie supuse unor verificări corespunzătoare, în mod
sistematic. Laboratorul trebuie să se asigure că softul calculatorului este adecvat, există
proceduri pentru protecţia datelor şi calculatoarele şi echipamentul utilizat sunt întreţinute.
Echipamente – Laboratorul trebuie să fie dotat cu toate echipamentele de eşantionare,
măsurare şi încercare necesare pentru efectuarea corectă a încercărilor şi/sau etalonărilor.
Echipamentul şi softul trebuie să redea exactitatea cerută. Pentru fiecare componentă
semnificativă a echipamentului şi softului acestuia trebuie păstrate înregistrări. Laboratorul
trebuie să aibă proceduri pentru securitatea manipulării în transport, depozitare, utilizare şi
mentenanţa echipamentului.
Trasabilitatea măsurării - Toate echipamentele de măsurare şi încercare care au un efect
semnificativ asupra exactității sau validității rezultatelor încercărilor/etalonărilor sau
eșantionării sunt etalonate înainte de punerea în funcțiune şi periodic după un program
aprobat anual. Pentru echipamentele de măsurare şi echipamentele de încercare cu funcție de
măsurare se aplică un program de etalonare ce asigura trasabilitatea la unitățile şI sau la
materiale de referință certificate, pentru a asigura ca echipamentele realizează incertitudinea
de măsurare necesara.
Etaloanele de referinţă trebuie etalonate de un organism care poate asigura
trasabilitatea. Astfel de etaloane trebuie utilizate numai pentru etalonare şi nu în alte scopuri,
decât dacă se demonstrează că performanţa lor de etalonare nu va fi invalidată.
Eşantionare – laboratorul trebui să aibă un plan şi o procedură de eşantionare atunci
când se efectuează eşantionarea substanţelor, materialelor sau produselor, pentru încercări sau
etalonări ulterioare.
Manipularea obiectelor de încercat şi/sau eşantionat - Laboratorul trebuie să aibă
proceduri pentru : transportul, recepția, manipularea, protejarea, depozitarea, păstrare şi/sau
eliminarea obiectelor de încercare şi/sau etalonare, inclusiv pentru toate masurile de protejare
a integrității obiectelor de încercare şi protecția intereselor laboratorului şi clienţilor.
186
Asigurarea calităţii rezultatelor încercărilor şi etalonărilor – laboratorul trebuie să aibă
proceduri de control al calităţii pentru monitorizarea valabilităţii rezultatelor încercărilor şi
etalonărilor efectuate
Raportarea rezultatelor - Rezultatele fiecărei încercări sau etalonări, sau serii de
încercări sau etalonări trebuie redate intr-un Raport de încercare sau într-un certificat de
etalonare şi cuprind rezultatele cerute de beneficiar sau necesare pentru interpretarea
rezultatelor încercării.
6.3. Recomandări speciale pentru certificarea şi acreditarea laboratoarelor. Exemplu

„Acreditarea laboratoarelor chimice”
Încercarea chimică este recunoscută ca un domeniu în care este necesară îndrumarea cu
ajutorul unor documente speciale, dezvoltate de organizaţiile care recomandă reguli specifice
pentru laboratoarele de analiză chimică şi/sau interpretează criteriile generale standardizate.
✓ Buna practică de laborator
✓ Linia directoare WELAC/EURACHEM – „Acreditarea laboratoarelor chimice”
✓ Documentele CITAC şi EURACHEM/CITAC
✓ Alte documente
Pregătirea, organizarea şi realizarea acreditării
Pregătirea şi organizarea acreditării constituie cea mai importantă parte a acreditării
laboratoarelor şi organismelor de acreditare.
6.4. Acreditarea laboratoarelor de încercări

Această acreditare se face de către un organism de terţă parte, independent, care la
rândul său este acreditat (notificat de guvern – RENAR).
Etapele principale ale acreditării laboratoarelor:
➢ Aplicarea
➢ Evaluarea
➢ Acreditarea
➢ Supravegherea
Organismul de acreditare execută acreditarea după nişte criterii de acreditare, care
reprezintă un set de cerinţe care trebuie îndeplinite de un laborator pentru a fi acreditat (figura
6.1.).
Criteriile de acreditare se pot clasifica astfel:
• generale – cuprinse în standardele generale SR EN 45001;
• specifice – referitoare la organizarea, pregătirea şi executarea unor anumite tipuri de
încercări;
• suplimentare – specifice anumitor laboratoare (surse de radiaţii, flacără deschisă).
Pentru a putea fi acreditat fiecare laborator trebuie să îndeplinească obligatoriu
normele SR EN 45001, adică să aibă un Sistem al Calităţii implementat şi documentat.
Acreditarea se dă prima dată pentru 2 ani, apoi pentru 3 ani schimbându-se însă echipa
de Audit.
Acreditarea se face în general pentru laboratoarele ale căror rezultate "ies afară" din
organizaţie, contribuind la sporirea încrederii în produsele încercate în respectivele laboratoare.
Acreditarea se poate:
- extinde – la cerere;
- restrânge – la cerere;
- retrage, când organismul de acreditare consideră că laboratorul nu mai îndeplineşte
condiţiile acreditării.
187
În vederea asigurării unei baze unitare pentru acreditare, organismele europene de
standardizare, CEN (Comitetul European de Standardizare) şi CENELEC (Comitetul European de
Standardizare în Electrotehnică) au elaborat standardele EN seria 45000.
188
Fig. 6.1. . Diagrama de activităţi legate de acreditarea unui laborator

189
Etapele aplicare, evaluarea, acreditarea şi supravegherea sunt indicate în figurile 6.2.,

6.3., 6.4, şi 6.5 sub forma unor scheme logice
Fig.6.2. Aplicarea
Fig. 6.3 Evaluarea

190
Fig.6.4 Acreditarea
Fig.6.5. Supravegherea
În mod normal, după prezentarea unei cereri de acreditare, laboratorul candidat este
evaluat de o echipă de evaluatori calificaţi care au fost instruiţi conform cerinţelor acreditării şi
metrologiei şi include experţi tehnic pentru domeniile de încercare propuse pentru acreditare.
După evaluare este întocmit un raport care pune în evidenţă aspectele care nu sunt în
acord cu cerinţele şi necesită îmbunătăţiri. Acest raport este trimis candidatului care
comentează şi descrie acţiunile corective şi preventive luate pentru a elimina neconformităţile.
191
Dacă aceste acţiuni sunt judecate satisfăcător, acreditarea este permisă pentru un domeniu
bine definit fiind înscrisă în certificatul de acreditare şi laboratorul este autorizat să folosească
acreditarea verbală.
Dacă, urmare comentariilor făcute de candidat, încă există îndoieli, este planificată în
continuare o evaluare pentru a verifica eficienţa acţiunilor corective. În mod normal, după un
an este făcută o evaluare de control, ţinând cont de monitorizarea respectării continue a
cerinţelor acreditării şi, ulterior la intervale regulate de timp (1-2 ani).
În cazul unei nerespectări serioase şi repetate, acreditarea poate fi suspendată sau chiar
anulată. De asemenea, laboratorul poate solicita extinderea domeniului sau, din contră, o
reducere a domeniului de desfăşurare.
Organismele de acreditare au un mod complementar de a colecta informaţiile despre
competenţa laboratoarelor, prin participarea lor la scheme de încercare a competenţei sau la
comparaţiile interlaboratoare.
Decizia dacă laboratorul este acreditat sau nu este luată de organismul de acreditare pe
baza rezultatelor măsurătorilor efectuate. Este permisă o acreditare pe termen lung sau pe o
perioadă limitată şi ataşarea de condiţii suplimentare. Perioada maximă de acreditare variază
în funcţie de ţară de la 2 la 5 ani.
Organismul de acreditare trebuie informat despre orice schimbare organizatorică
importantă şi despre măsurările referitoare la activitatea de încercare.
6.5. Situaţia acreditării în România

Asociația de Acreditare din România (RENAR) – Asociația de Acreditare din România
este organismul național unic de acreditare al laboratoarelor de încercare şi etalonare precum
şi a organismelor de certificare şi inspecție . Este un organism neguvernamental privat, de
interes național, având statutul de asociație non-profit. Prin Ordonanța de Guvern nr
38/30.01.1998, aprobata prin legea 245/29.04.2002 precum şi Decizia Ministerului Științei şi
Tehnologiei din 08.07.1998, RENAR este recunoscut de Guvernul României ca Organism
National pentru acreditarea organismelor din infrastructura de evaluare a conformității. RENAR
a fost fondat în iulie 1998 prin fuziunea RELAR (Rețeaua de Acreditare a Laboratoarelor de
Încercări din România ) şi IRS – DCANO ( Direcția de Certificare, Acreditare şi Notificare a
Organismelor şi Calităţii – fondata în aprilie 1992);
✓ RENAR a fost acceptat în noiembrie 1999 ca membru plin al Europeean Co-operation for
Accreditation (EA), organism specializat al Comisiei Europene. RENAR a fost evaluată de
către EA pentru aderarea la Protocolul Mutual de Recunoaștere (MLA) pentru
acreditarea laboratoarelor de încercări şi organisme de certificare a sistemelor de
management al calităţii. Prin semnarea acestui protocol întreaga infrastructura privind
evaluarea conformității va fi recunoscuta în UE;
✓ RENAR este membru al Comitetelor Tehnice 2 şi 3 ale ILAC ( Co-operarea Internațională
privind Acreditarea Laboratoarelor) şi este membru plin al Consiliului International
pentru Infrastructura Calităţii şi Reglementările Tehnice;
✓ RENAR acreditează:
- laboratoare de încercare şi etalonare;
- organisme de inspecție;
- organisme de certificare pentru produse;
- organisme de certificare pentru sisteme de calitate;
- organisme de certificare pentru personal;
- organisme de certificare pentru sisteme de management de mediu.
192
În procesul de acreditare al laboratoarelor de încercări şi etalonări, RENAR utilizează
standardul SR EN ISO/CEI 17025 – Cerințe generale pentru competenta laboratoarelor de
încercări şi etalonări;
6.6. Instrumente de asigurare a calităţii în laboratoare

6.6.1. Controlul intern al calităţii
Un laborator acreditat SR ISO 17025:2005 trebuie sa aibă implementat 3 nivele de
control al calităţii rezultatelor analitice, şi anume:
• nivel de control primar gestionat de responsabilul de analiză;
• nivel de control secundar gestionat de RAC – Responsabil asigurarea calităţii;
• nivel de control terţiar gestionat de şeful de laborator.
Nivelul de control primar
Primul nivel de control primar este gestionat de responsabilul de analiză şi are ca scop
verificarea exactităţii şi validităţii rezultatelor.
Ele consta în:încercări în dublu sau multiplu,
• repetarea încercării pe contraprobe;
• corelarea rezultatelor diferiţilor parametri pentru o probă dată;
• utilizarea etaloanelor sau a materialelor de referinţă;
• utilizarea de diagrame de control.
Nivelul de control secundar
Nivelul de control secundar este gestionat de responsabilul cu asigurarea calităţii şi are
ca scop verificarea sistemului de management al calităţii.
Responsabilul cu asigurarea calităţii întocmeşte un plan de control secundar prin care
stabileşte modul de efectuarea a acestuia, încercările supuse controlului, precum şi tipul de
probe folosite.
Planul nivelului de control secundar constă în:
• utilizarea metodei adaosului pe diferite tipuri de probe;
• încercări efectuate pe aceiaşi probă utilizând executanţi diferiţi sau echipamente
diferite dacă este posibil.
Rezultatele obţinute în cadrul nivelului de control secundar sunt centralizate de către
responsabilul cu asigurarea calităţii într-o fişă de urmărire a nivelului de control secundar al
calităţii.
Periodic (după finalizare), responsabilul cu asigurarea calităţii şi şeful de laborator
verifică rezultatele din urma controlului secundar, şi se trag concluziile necesare.
Nivel de control terţiar
Nivel de control terţiar este gestionat de şeful de laborator şi are ca scop stabilirea
performanţelor laboratorului. Ca şi control terțiar sunt comparările interlaboratoare.
6.6.2. Controlul extern al calităţii - Comparările Interlaboratoare (ILC)

Acreditarea laboratoarelor conform SR EN ISO/CEI 17025:2006 are ca scop de a atesta
competenţa laboratoarelor de a realiza etalonări sau încercări cu mijloace specificate.
Comparările interlaboratoare sunt mecanisme fiabile şi performante pentru a atinge
acest scop :
- de a asigura calitatea rezultatelor prestaţiilor livrate de laborator,
- de a contribui la demonstrarea competenţei sale, fiind un mecanism de progres.
Rezultatele comparărilor interlaboratoare permit Organizațiilor Naționale de Acreditare
de a asigura corelarea rezultatelor încercărilor şi etalonărilor între laboratoare atât la nivel
naţional cât şi la nivel internaţional.
193
Se disting patru tipuri de comparări:
• comparări punctuale sau bilaterale între laboratoare acreditate;
• comparări naţionale pilotate de un laborator recunoscut ca laborator de referinţă şi la
care participă laboratoarele acreditate pentru un domeniu determinat;
• comparări internaţionale, la care participă laboratoarele acreditate de Organismul
Naţional de Acreditare (ONA);
• programe administrate de organizatori de comparări interlaboratoare, care includ în
particular teste de competenţă.
O comparare interlaboratoare este concepută pentru a răspunde la unul din obiectivele
următoare:
• a evalua aptitudinile laboratoarelor,
• a evalua caracteristicile unui material,
• a evalua caracteristicile unei metode de analiză, încercare sau etalonare.
Teste de Competenţă: evaluarea performanţelor unui laborator de încercări sau
etalonări prin comparări interlaboratoare.
Comparări interlaboratoare: organizarea, executarea şi evaluarea rezultatelor
încercărilor sau etalonărilor în baza comparărilor identice sau asemănătoare prin cel puţin două
laboratoare diferite în condiţii predeterminate.
Politica Organizaților Naționale de Acreditare referitoare al comparările
interlaboratoare este reprezentată de :
• ONA promovează comparările interlaboratoare deoarece ele constituie un instrument
de progres pentru laboratoare şi ele pot fi utilizate ca un element de demonstrare a
competenţei lor. Reieșind din aceasta, ONA va implementa o schemă de acreditare a
organizatorilor ILC cu scopul de a furniza un ajutor laboratoarelor.
• ONA publică periodic informaţii referitoare la organizatorii ILC destinate să evalueze
aptitudinea laboratoarelor acreditate.
• Laboratoarele acreditate trebuie, atunci când există şi sunt adecvate, să participe la ILC
punctuale sau bilaterale, naţionale sau internaţionale, pentru a demonstra competenţa şi a
asigura calitatea rezultatelor lor.
• Este responsabilitatea laboratorului de a determina circuitele şi frecvenţa de participare,
pentru a acoperi într-un ciclu de acreditare, ansamblul activităţilor legate de domeniul de
acreditare.
• Când ele există, modalităţile particulare de participare la ILC în domeniile reglementate
trebuie să fie specificate în documente corespunzătoare, reieşind din necesităţile exprimate de
autoritățile publice.
• Când ILC sunt organizate în cadrul acordurilor multilaterale de recunoaştere EA,
laboratoarele acreditate solicitate de ONA sunt obligate să participe.
• În cazul rezultatelor nesatisfăcătoare, laboratorul trebuie să examineze cauzele şi
consecinţele eventuale asupra validităţii rezultatelor încercărilor /etalonărilor. Reieşind din
această analiză, el trebuie să ia măsuri corespunzătoare, care să includă, dacă este cazul,
oprirea lucrărilor, rechemarea rapoartelor de încercări invalide şi acţiuni corective care să
permită de a garanta din nou calitatea rezultatelor.
• Laboratoarele trebuie să fie capabile, dacă este cazul, să demonstreze eforturile depuse
pentru căutarea circuitelor de ILC aplicabile domeniilor lor de acreditare, sau pentru a
demonstra că acestea nu sunt adecvate activităţii lor.
• Când nici un program de comparări nu există într-un domeniu specific, este rolul
laboratorului să asigure corelarea rezultatelor sale, să recurgă la utilizarea regulată a
194
materialelor de referinţă, sau să coreleze rezultatele sale cu ale altor laboratoare, sau să repete
încercările sau etalonările cu ajutorul metodelor echivalente .
• Înainte de acordarea acreditării iniţiale sau extinderii acreditării pentru un nou domeniu,
ONA, dacă este cazul, examinează rezultatele obţinute la ILC pentru a evalua aptitudinea
laboratoarelor de a realiza încercările sau etalonările cerute pentru acreditare. Echipa de
evaluare examinează, dacă laboratorul are dovezi care să demonstreze eforturile depuse de a
participa la ILC potrivite, existente pentru domeniul cerut la acreditare.
• Pentru a se asigura de menţinerea competenţei laboratorului, rezultatele obţinute la ILC
sunt examinate în timpul supravegherii sau reevaluării pe parcursul ciclului de acreditare. Când
rezultatele obţinute la ILC pun la îndoială calitatea prestaţiilor acreditate şi în absenţa acţiunilor
corective eficace ale laboratorului, ONA va lua măsuri adecvate până la suspendarea acreditării
pentru domeniul în cauză în aşteptarea rezolvării deficienţelor.
6.7. Evaluarea laboratoarelor

În timpul vizitei de evaluare a laboratorului , echipa de evaluare descrie situaţia
observată referitor la programele ILC la care a participat laboratorul şi modul de utilizare a
rezultatelor.
Rezultatele acestor observaţii sunt consemnate în raportul de evaluare şi se referă la
punctele următoare:
• Politica laboratorului de participare la programul ILC (frecvenţa, înregistrarea şi
evaluarea rezultatelor şi acţiunile corective efectuate după caz) care este documentată
şi aplicată;
• Alegerea organizatorilor de ILC a căror competenţă şi servicii propuse sunt evaluate de
laborator în conformitate cu necesităţile sale . O alegere relevantă poate să se bazeze pe
o acreditare a organizatorilor în raport cu referenţialul ISO/CEI 17043 şi Ghidul ILAC G13
sau din lipsa acestora, pe funcţionarea organizaţiei sale în conformitate cu aceste
documente.
• Justificarea de către laborator a neparticipării la ILC; în acest caz el a implementat alte
mijloace pentru a demonstra competenţa sa şi a asigura corelarea rezultatelor sale
195
CERTIFICARE ISO – Descriere și beneficii
ISO Descriere de bază Beneficii certificare

ISO 9001:2015 ISO 9001 reprezintă standardul internațional ce specifică ✓ ajuta companiile sa asigure o calitate constanta a
Sistem de condițiile pentru un sistem de management al calității. produselor si seviciilor pe care le ofera;
management al Standardul este folosit de către companii pentru a ✓ ajuta companiile sa-si organizeze sistemul de
calității demonstra capacitatea lor de a oferi produse și servicii de management al calitatii si sa isi imbunatateasca in
calitate. Acesta este cel mai popular standard din seria mod constant serviciile;
ISO 9000 și este singurul standard din această serie în ✓ aduce beneficii si pe parte financiara,ajutând
care se pot certifica organizațiile. ISO 9001:2015 se organizatiile sa faca economie si sa investeasca banii
preteaza pentru orice companie, indiferent de marime sau in mod inteligent;
domeniul de activitate. Certificarea ISO 9001 ajută ✓ crearea cadrului pentru o imbunatatire continua;
companiile să-și organizeze procesele, sa le mareasca ✓ o mai mare intelegere a proceselor organizatiei, ce
eficienta si sa-si imbunatateasca in mod constant implica angajamentul ferm al managementului;
activitatea. Un certificat ISO 9001 pune la dispozitie un ✓ definirea clara a responsabilitatilor si autoritatilor;
plan orientat pe procese pentru a documenta si a revizui ✓ comunicarea interna si externa imbunatatita;
structura, responsabilitatile si procesele necesare pentru a ✓ utilizarea mai eficienta a resurselor si reducerea
atinge un management eficient in orice organizatie. costurilor de neconformitate;
✓ cresterea credibilitatii si a increderii in calitatea
produselor / serviciilor
ISO 14001:2015 ISO 14001 reprezinta standardul international ce ✓ imbunatatirea eficientei resurselor;
Sistem de specifica cerintele pentru un sistem de management de ✓ minimizarea costurilor;
management de mediu (SMM) eficient. Un certificat ISO 14001 atesta ✓ reducerea risipei;
mediu faptul ca o organizatie ia masuri in minimizarea ✓ castigarea unui avantaj competitiv in industrie;
impactului asupra mediului rezultat din productie sau ✓ asigurarea ca impactul asupra mediului este
serviciile oferite. Standardul poate fi folosit de catre orice controlat;
organizatie ce doreste sa puna bazele, sa imbunatateasca ✓ cresterea oportunitatilor pentru viitoare afaceri;
sau sa mentina un SMM ce corespunde cu politica sa de ✓ indeplinirea obligatiilor legale;
mediu si cerintele stabilite. Cerintele acestui standard pot ✓ imbunatatirea impactului asupra mediului;
fi incorporate in orice sistem de management si sunt ✓ sporirea increderii clientilor si investitorilor;
relevante pentru orice organizatie, indiferent de marime, ✓ gestionarea consistenta si responsabila a obligatiilor
locatie, domeniu sau industrie. Acest standard urmareste de mediu;
oferirea unui cadru specific prin care o organizatie sa ✓ reducerea costurilor pentru gestionarea deseurilor;
abordeze politica sa de mediu si sa implementeze ✓ reducerea costurilor pentru consumul de energie si
planurile si actiunile. de materiale;
Certificarea ISO 14001 urmareste ca organizatiile sa ✓ reducerea costurilor de distributie;
identifice toate impacturile pe care le au asupra mediului ✓ asigurarea accesului la licitatii, intrucat foarte multi
si sa implementeze actiuni prin care sa isi imbunatateasca organizatori de licitatii impun existenta unui SMM
procesele, minimizand astfel impactul negativ. certificat ISO pentru a fi eligibil;
✓ imbunatatirea relatiilor cu companiile de asigurare;
✓ sporirea competitivitatii pe piata internationala.
ISO 45001:2018 ISO 45001 este standardul ISO pentru sistemele de ✓ imbunatatirea conditiilor si securității la locul de
Sistem de management al sanatatii la locul de munca. Acesta a fost munca.
mangement al dezvoltat de catre organizatii de comert international si ✓ beneficii de ordin economic, intrucat un mediu de
sănătății și securtății organisme de certificare pentru a asigura existenta unui lucru sigur asigura o performanta optima a
ocupaționale standard international atunci cand vine vorba despre angajatilor imbunatatirea imaginii si credibilitatii
sanatatea si siguranta la locul de munca. organizatiei printre clienti, investitori, parteneri si
ISO 45001 a fost dezvoltat in asa fel incat sa fie public in general;
compatibil cu ISO 9001 si ISO 14001, doua dintre cele ✓ adoptarea unei conduite internationale optime cu
mai cunoscute certificari ISO. Astfel, organizatiile pot privire la managementul riscurilor la locul de
implementa cu usurinta si eficienta specificatiile pentru a munca;
crea un mediu de lucru mai sigur. ✓ asigurarea bunastarii si sanatatii angajatilor,
subcontractorilor si publicului in general;
✓ minimizarea riscurilor la care sunt supusi angajatii
prin adoptarea unor controale proactive, nu reactive;
✓ constientizarea cadrului legal si conformarea la
aceste reguli;
✓ reducerea accidentelor ocupationale prin reducerea
sau eliminarea hazardelor la locul de munca;
✓ imbunatatirea procesului de investigare a cauzelor si
circumstantelor in care s-a produs un incident;
✓ marirea motivatiei angajatilor prin punerea la
dispozitie a unui mediu de lucru mai sigur si prin
participarea directa a acestora in acest proces;
✓ cifre reduse de accidente la locul de munca;
✓ costuri de asigurare reduse;
✓ siguranta juridica datorita unei aplicari stricte a
legilor privind siguranta la locul de munca;
✓ micsorarea pierderilor de materiale;
✓ eficientizarea timpului de productie datorita
minimizarii riscului de accidente ce pot intarzia
procesele de productie.
ISO 22000:2019 ISO 22000 – “Sisteme de management al sigurantei ✓ furnizarea unor produse de calitate si sigure pentru
Sistem de alimentelor” reprezinta standardul international conceput utilizare, fie ca este vorba despre un produs finit sau
management al pentru industria alimentara. Acest certificat permite intermediar in lantul productiei alimentelor;
siguranței oricarei organizatii din industria alimentara sa ✓ imbunatatirea continua;
alimentelor implementeze un sistem de management al sigurantei ✓ evaluarea si respectarea cerintelor din partea
alimentare (SMSA) eficient. Acest certificat ISO 22000 clientilor si conformarea cu acestea;
este asemanator cu standardul ISO 9001 pentru ✓ comunicarea eficienta a organizatiei cu clientii sau
managementul calitatii. Astfel, pentru companiile din alte parti interesate de serviciile oferite;
industria alimentara deja certificate ISO 9001 este mult ✓ conformarea cu reglementarile impuse de catre
mai usor sa se certifice ISO 22000, intrucat aceste autoritati pe segmentul sigurantei alimentelor;
standarde sunt compatibile. ✓ respectarea unor politici proprii de siguranta a
Certificarea ISO 22000 combina elemente cheie precum alimentelor;
comunicarea interactiva, managementul sistemului, ✓ cresterea increderii din partea clientilor sau altor
principiile HACCP (Hazard Analysis and Critical Control parti interesate;
Point) si programele preliminare. Acestea asigura ✓ o eficientizare la nivelul timpului si costurilor de
siguranta alimentelor de la primele etape de productie, productie;
pana la punctul final de consum. In comparatie cu alte ✓ cresterea transparentei in ceea ce priveste procesul
sisteme de certificare pentru securitatea alimentara, ISO de productie sau prestare de servicii;
22000 nu are cerinte specifice pentru programele ✓ cresterea noilor oportunitati de afaceri.
preexistente. Cu toate acestea, este necesar ca organizatia
sa identifice si sa implementeze programele potrivite,
pentru un sistem mai flexibil si pentru ca orice companie
alimentara sa poata obtine aceasta certificare. Certificarea
ISO 22000 poate fi aplicata in mod independent fata de
alte sisteme de management sau chiar integrata cu
cerintele unor sisteme de management deja existente. ISO
22000 integreaza principiile HACCP, precum si pasi
dezvoltati de catre Comisia Codex Alimentarius
ISO 27001:2018 ISO/IEC 27001 reprezinta standardul international de ✓ pastrarea in siguranta a informatiilor confidentiale;
Sistem de securitate a informatiei, publicat de catre Organizatia ✓ este un factor de incredere pentru clienti sau
management al Internationala de Standardizare (ISO) si Comisia investitori vis-à-vis de modalitatea prin care
securității informației Electrotehnica Internationala (IEC). Acesta este o organizatia gestioneaza factorii de risc;
specificatie pentru un sistem de management al securitatii ✓ asigura un schimb de informatii realizat in siguranta;
informatiei (SMSI). Un SMSI este un cadru de polite si ✓ ajuta organizatia sa se supuna altor reglementari;
proceduri ce includ toate controalele fizice, tehnice si ✓ asigura un avantaj competitiv;
legale implicate in procesele de management al riscului ✓ mareste satisfactia clientilor, ceea ce duce la
informatiilor dintr-o organizatie. pastrarea acestora;
ISO 27001 a fost dezvoltat pentru a oferi un model pentru ✓ consistenta in livrarea serviciilor sau produselor
implementarea, operarea, mentinerea si imbunatatirea organizatiei;
unui sistem de management al informatiei ce va asigura ✓ gestioneaza si minimizeaza expunerea la factori de
securitatea informatiilor din cadrul organizatiei. risc;
✓ cladeste o cultura a securitatii;
✓ protejeaza compania, bunurile, actionarii si
directorii.
CERTIFICARE ISO – Ce reprezinta un certificat si care sunt etapele in vederea obtinerii acestuia
ISO Ce reprezinta certificatul? Etape obtinere certificat

ISO 9001:2015 Scopul oricarei organizatii ar trebui sa fie acela de a-si In primul rand, trebuie cunoscute in detaliu cerintele sale,
Sistem de desfasura activitatea la capacitate maxima si a oferi dar si obiectivele proprii pe care le are organizatia. In acest
management al produse sau servicii la un standard de calitate recunoscut fel se va determina daca avantajele aduse de standard vor
calității international. Exact pentru aceste lucruri au fost create ajuta intr-adevar la dezvoltarea afacerii.
standardele ISO, cel mai comun fiind un certificat ISO Regulile impuse de standardul de calitate trebuie sa fie
9001 pentru managementul calitatii. Unul dintre cele mai aplicate in absolut toate departamentele din cadrul
cautate standarde este ISO 9001, publicat prima data in organizatiei pentru a fi eficiente. Asadar, fiecare
1987 si adoptat pana in prezent de catre mii de organizatii departament trebuie sa fie pus la curent cu atributiile sale si
din peste 100 de tari. Acesta reprezinta standardul global trebuie sa respecte cerintele intocmai.
de management al calitatii, iar scopul sau a fost acela de Pentru a deveni certificata ISO 9001, o companie trebuie sa
a pune bazele unui sistem ce asigura un standard comun dezvolte un sistem de management al calitatii solid si foarte
al calitatii, indiferent de domeniul in care activeaza o atent documentat. Documentatia facuta va cuprinde:
companie. ✓ responsabilitatile pe care le are fiecare angajat;
ISO 9001 permite integrarea in orice organizatie, ✓ structura organizatiei;
indiferent de domeniul acesteia sau de marime si asista ✓ procesele de care este nevoie in vederea obtinerii
companiile axate pe servicii sau productie sa ajunga la un certificarii ISO 9001;
standard de calitate recunoscut si apreciat pe plan global. ✓ persoanele asignate sa inregistreze informatiile, dar
Intreaga companie, cu absolut toate departamentele, si ce informatii vor fi arhivate;
trebuie sa faca demersuri pentru a contura sistemul de ✓ comunicarea realizata intre departamentele
management al calitatii. In acest sens, compania va trebui organizatiei;
sa: ✓ o continuitate in mentinerea cerintelor pentru
✓ tina o arhiva a activitatilor fiecarui departament; standardul ISO chiar si in momentul in care intervin
✓ verifice standardul ISO 9001 pentru a determina schimbari in personalul organizatiei.
daca sunt respectate cerintele pe care le impune
certificarea;
✓ determine care sunt clientii fiecarui departament
in parte din cadrul companiei;
✓ evidentieze fiecare arie in care au fost identificate
probleme si sa ia actiuni corective.
Pentru obtinerea unei certificari ISO 9001 este necesar un
efort colectiv si trebuie ca tot personalul sa fie informat
cu privire la procesele si actiunile de care este nevoie
pentru atingerea acestui scop. Este de asemenea necesara
arhivarea documentatiei realizate inaintea si in timpul
procesului de implementare a sistemului de management
al calitatii, precum si asigurarea constanta a noilor
versiuni pentru a mentine calitatea optima.
ISO 14001:2015 Un certificat ISO 14001 este o marturie pentru implicarea Exista o serie de cerinte care trebuie indeplinite pentru a
Sistem de companiei in protejarea mediului prin adoptarea unor implementa un SMM eficient, care sa poata fi certificat ISO:
management de actiuni ce au ca rol minimizarea impactului negativ • redactarea unei politici de mediu care sa contina in detaliu
mediu asupra acestuia. Standardul apartine familiei 14001 si este angajamentele pe care le-a luat organizatia;
un standard voluntar. • desemnarea unei echipe sau a unei persoane responsabile
Indiferent de marimea unei organizatii sau de domeniul in cu buna organizare a SMM-ului;
care-si desfasoara activitatea, certificarea ISO 14001 • determinarea relatiei si a interactiunii companiei cu
poate fi integrata cu succes. Aceasta este dezvoltata mediul;
pentru a fi compatibila cu alte standarde de sisteme de • determinarea impactului existent si cel potential pe care il
management – de exemplu, cu ISO 9001, privind au procesele companiei asupra mediului;
managementul calitatii, cel mai cunoscut standard ISO.
ISO 14001 este relevant atat pentru organizatiile care • determinarea cerintelor care trebuie respectate si
activeaza in sectorul productiei, cat si pentru cele axate pe indeplinite pentru ca organizatia sa fie in conformitate cu
servicii. Datorita flexibilitatii si potrivirii sale cu ISO mediul;
9001 se poate implementa cu usurinta in cadrul proceselor • determinarea obiectivelor si programelor pentru mediu ce
interne ale companiei. Efectul sau are multe implicatii trebuie urmate;
benefice, printre care o mai buna gestionare a resurselor, • supravegherea si masurarea atenta a cresterilor ce s-au
dar si o imbunatatire a imaginii generale pe care o are produs in firma, cu scopul final de obtinere a certificarii ISO;
compania. • reexaminarea SMM-ului si a reusitelor pentru a identifica
O organizatie responsabila urmareste obtinerea acestei si corecta eventualele erori;
certificari, prin implementarea unui SMM eficient si • constanta imbunatatire a performantelor rezultate din
luarea de actiuni ce ajuta la imbunatatirea constanta a integrarea SMM-ului in cadrul companiei.
proceselor. Astfel se minimizeaza impactul negativ Nu in ultimul rand, iata si o lista cu pasii ce trebuie urmati
existent sau potential pe care-l are asupra mediului in momentul in care doriti sa obtineti certificarea ISO 14001
pentru compania dvs.:
• dezvoltarea politicii de mediu ce trebuie urmata si
distribuirea acesteia in toate departamentele organizatiei;
• reexaminarea aspectelor legate de mediu;
• realizarea unei evaluari a aspectelor legislative legate de
mediu si asigurarea ca organizatia le respecta intocmai;
• determinarea scopurilor pe care le urmareste compania si
alcatuirea unui plan de actiune pentru ca acestea sa fie
atinse;
• stabilirea daca personalul necesita instructaj special pentru
a respecta prevederile programului de mediu si organizarea
unor cursuri de training acolo unde este cazul;
• managementul trebuie sa reexamineze SMM-ul, cat si
reusitele companiei in adoptarea politicii de mediu si buna
implementare a acesteia.
ISO 45001:2018 Un certificat ISO 45001 cuprinde cerintele ce trebuie In vederea obtinerii unui certificat ISO 45001 se pargurg
Sistem de indeplinite de catre o organizatie pentru a-si pune la punct urmatoarele etape:
mangement al un sistem de management ce permite un control eficient ✓ Managementul trebuie sa-si ofere sprijinul in
sănătății și securtății al riscurilor de sanatate, in scopul de a-si spori siguranta actiunea de a primi certificarea ISO;
ocupaționale la locul de munca. ✓ Efectuarea unui studiu aprofundat al contextului si
Certificarea ISO 45001 este folosita la scara larga de catre cerintelor legislative;
nenumarate organizatii dintr-o varietate de domenii si
industrii. Prevederile standardului pot fi implementate cu ✓ Determinarea razei de actiune pe care o va acoperi
succes in cadrul oricarei companii ce doreste sa-si reduca sistemul de management pentru sanatate si siguranta
riscurile legate de sanatate si accidentele la locul de la locul de munca;
munca. Prevederile au ca scop protejarea atat a angajatilor ✓ Determinarea proceselor si procedurilor ce trebuie
proprii, cat si a clientilor sau publicului in general. aplicate;
Organizatiile care urmaresc aceasta certificare pot face ✓ Punerea in practica a procedurilor si proceselor
parte din domeniul constructiilor, productiei, serviciilor prevazute de standardul ISO;
medicale si nu numai. ✓ Pregatirea si informarea personalului despre
Standardul pentru sanatate si siguranta la locul de munca procesele si procedurile care urmeaza sa fie
aduce un beneficiu imediat in special organizatiilor ce au implementate pentru asigurarea unui mediu de lucru
intre 5 si 500 de angajati. Acest sistem de management se mai sigur;
focuseaza pe angajati si asigura un loc de munca mai sigur ✓ Gasirea unei companii de cerfificare ce impartaseste
si reduce riscul de accidente. Un mediu de lucru mai sigur aceeasi viziune cu organizatia dvs.;
duce la o eficienta sporita in productie sau serviciile ✓ Aplicarea cerintelor impuse de standardul ISO si
oferite, lucru care genereaza o crestere generala a calitatii arhivarea documentatiei folosita de-a lungul
serviciilor oferite de catre organizatie. intregului proces;
✓ Programarea unor audituri interne pentru a
supraveghea progresul facut;
✓ Reevaluarea managementului;
✓ Aplicarea unor masuri si actiuni de corectare pentru
ariile ce creeaza probleme;
✓ Obtinerea certificarii ISO 45001.
ISO 22000:2019 Un certificat ISO 22000 reprezinta standardul global Primul pas de pe lista este, evident, dezvoltarea unui SMSA.
Sistem de dezvoltat pentru sectorul alimentar, care ajuta companiile Acesta este si cel mai important, intrucat acesta este un
management al din aceasta industrie sa adopte un sistem de management sistem documentat care va fi implementat integral in absolut
siguranței al sigurantei alimentare (SMSA). toate departamentele organizatiei. Sistemul cuprinde:
alimentelor Acest standard este foarte asemanator cu ISO 9001 pentru • un HACCP creat pentru a identifica, preveni si inlatura
managementul calitatii, care este si cel mai popular hazardele ce pot pune in pericol siguranta alimentelor;
standard ISO in care se certifica firmele. Daca organizatia • programele deja existente pentru a asigura un spatiu de
a obtinut deja aceasta certificare, demersurile pentru a lucru curat si salubru;
obtine si ISO 22000 ar trebui sa fie mult mai usoare. Cele • procese documentate si aprobate pentru SMSA prin care se
doua sisteme sunt compatibile si pot aduce numeroase va administra securitatea alimentelor in organizatie.
beneficii firmelor din industria alimentara. Procesele si procedurile pornesc de la administrare si planul
Pentru identificarea si inlaturarea sau minimizarea de afaceri si ajung pana la demersurile de zi cu zi ce au loc
hazardelor care ameninta siguranta alimentelor, una intr-o companie si care pot afecta siguranta alimentelor.
dintre primele conditii ce trebuie respectate este o ISO 22000 cuprinde reguli specifice pentru asigurarea
comunicare optima pe parcursul intregului lant alimentar. securitatii alimentelor, care trebuie urmate si acoperite de
Accidente care pot duce la compromiterea produsului pot catre SMSA-ul creat. Standardul necesita procese specifice
sa se produca in fiecare etapa a procesului de productie. ale SMSA, care cuprind:
Din acest motiv, intregul proces trebuie sa fie atent tinut • evidentierea telurilor ce vor ajuta organizatia sa
sub observatie. indeplineasca cerintele noilor politici;
Fiecare companie ce raspunde pentru o anumita faza a • existenta unei polite generale de siguranta alimentara pusa
productiei trebuie sa mentina o stransa legatura cu la punct de catre managementul companiei;
celelalte entitati implicate in acest proces, pentru ca riscul • planuirea si revizuirea si documentarea unui SMSA;
producerii incidentelor sa fie micsorat. Mai mult, este • arhivarea documentatiei folosite, pentru a putea monitoriza
imperativ ca o companie sa mentina si o buna comunicare in mod eficient SMSA-ul;
cu clientii sau furnizorii, precum si o buna comunicare • punerea bazelor unui grup de persoane calificate care sa se
interna. Toate aceste demersuri au ca scop final scoaterea ocupe cu monitorizarea securitatii alimentare;
pe piata a unor produse sigure si aliniate la standardele de • dezvoltarea unui plan pentru situatiile urgente;
calitate internationale. • punctarea procedurilor de comunicare, astfel incat
Standardul ISO 22000 cuprinde cateva elemente de baza, contactele importante din exteriorul organizatiei (clienti,
cum ar fi principiile HACCP (Hazard Analysis and furnizori, regulatori etc.) sa mentina o buna comunicare. Tot
Critical Control Point), managementul sistemului, aceste proceduri pot fi aplicate si pentru buna comunicare
comunicarea interactiva si programele preexistente. din cadrul companiei;
Scopul sau este acela de a oferi siguranta alimentelor in • stabilirea sedintelor pentru reevaluarea managementului in
fiecare etapa a productiei, de la fazele preliminare si pana ideea de a evalua eficient SMSA-ul adoptat;
in momentul in care intra in consum. • includerea programelor care exista deja;
O certificare ISO 22000 nu are nevoie de reguli speciale • urmarea principiilor HACCP;
pentru programele care exista deja in structura companiei, • oferirea resurselor optime pentru a asigura functionarea
dupa cum este cazul la alte sisteme de siguranta a eficienta a SMSA-ului. Aici vorbim despre o infrastructura
alimentelor. corespunzatoare, angajati calificati si instruiti
Un certificat ISO 22000 permite implementarea in mod corespunzator, precum si un spatiu de lucru optim pentru a
absolut independent fata de alte sisteme de management garanta siguranta alimentelor;
deja existente si poate fi integrat chiar si cu cerintele • dezvoltarea unui sistem ce permite urmarirea unui produs
acestora. Standardul reuneste principiile HACCP, precum pentru a-l putea identifica;
si pasii creati de catre Comisia Codex Alimentarius. • implementarea unei proceduri documentate care
Modul in care poate fi dezvoltat un SMSA eficient este informeaza cum trebuie manevrat un produs care a fost scos
prin analiza atenta a hazardului, prin care pot fi adoptate din productie;
actiuni de control si prevenire pentru a garanta siguranta • includerea unui sistem de proceduri de corectare si
alimentelor. controlare a produselor care nu ating normele de calitate
impuse;
In functie de rezultatele analizei de hazard, organizatia • o verificare constanta a aparatelor folosite pentru masurare
poate sa opteze pentru cea mai potrivita strategie, care va si supraveghere;
fi folosita in scopul de control al hazardului. Strategia va • innoirea si imbunatatirea continua a SMSA-ului
cuprinde planul HACCP, precum si programele implementat.
preexistente.
ISO 27001:2018 Acest certificat reprezinta standardul international pentru Obtinerea unui certificat ISO 27001 presupune urmarea a 3
Sistem de securitatea informatiei, publicat de catre Organizatia etape:
management al Internationala de Standardizare (ISO) si Comisia 1. In etapa preliminara se dezvolta si evalueaza un SMSI. In
securității informației Electrotehnica Internationala (IEC). aceasta faza trebuie stabilita intreaga documentatie
Acest standard contine specificatiile necesare pentru a solicitata de politica de securitate a companiei dvs. Tot
putea introduce un sistem de management al securitatii acum trebuie stabilit si un plan pentru tratarea riscului;
informatiei (SMSI) in cadrul firmei. SMSI reprezinta, pe 2. In faza a doua se determina daca sistemul respecta
scurt, o serie de proceduri si reguli create pentru a proteja regulile ISO 27001. Se verifica daca SMSI-ul a fost realizat
siguranta datelor vehiculate intr-o companie. Acestea si adoptat in mod corespunzator, dar si daca acesta opereaza
includ controalele tehnice, fizice si legale necesare. conform asteptarilor. Pe scurt, aceasta este etapa in care se
ISO 27001 exista pentru a asista organizatiile sa dezvolte, determina daca SMSI-ul creat este potrivit pentru a fi
implementeze, opereze si imbunatateasca in mod constant certificat ISO;
un SMSI ce pastreaza in siguranta informatiile si datele 3. Ultima etapa este una “activa”, adica presupune viitoare
care sunt vehiculate zilnic in cadrul unei companii. audituri si reevaluari a SMSI-ului. Scopul este urmarirea
Adoptarea standardului ISO se poate dovedi a fi absolut evolutiei acestuia si asigurarea unei functionari optime.
necesara, intrucat in momentul de fata exista nenumarate Va oferim si o lista cu cativa pasi ce trebuie urmati pentru a
moduri prin care se poate transmite o informatie. integra cerintele standardului in compania dvs.:
Companiile distribuie zilnic date sub forma de e-mail, • stabilirea razei de actiune pe care o are proiectul de
informatie scrisa sau printata, prezentari, discutii directe certificare ISO;
sau telefonice etc. Toate acestea risca sa fie transmise mai • stabilirea cerintelor legislative, contractuale si regulatoare,
departe, chiar si la concurenta, fie in mod deliberat sau precum si partile interesate;
accidental. Implementarea unui SMSI eficient ajuta la • reevaluarea si adoptarea actiunilor de control necesare;
controlul acestor riscuri de securitate. • alcatuirea documentatiei impuse de SMSI;
Orice organizatie care doreste sa-si protejeze datele poate • monitorizarea, masurarea, evaluarea si programarea
sa includa standardul ISO 27001 in structura sa, indiferent auditului pentru revizuirea SMSI-ului;
de dimensiuni sau domeniul de activitate. Siguranta • capatarea suportului si implicarii conducerii si dobandirea
informatiilor reprezinta un avantaj nu doar pentru afacere unui buget necesar pentru proiectul de certificare ISO;
in sine, ci si pentru angajati, parteneri, investitori, • estimarea factorilor de risc;
actionari sau pentru clienti. • extinderea competentei interne;
• programarea unui curs de training pentru instructajul
personalului;
• obtinerea unui certificat ISO 27001.

aceste reguli;
directorii.

certificarea;
atinse;
impuse;
preexistente.
personalului;
Regulament specific calificarea si certificarea personalului pentru
examinari nedistructive (END)
Regulamentul de certificare descrie procesul general de certificare prin care

CNCIR-CERT determina faptul ca o persoana indeplineste cerintele de calificare si
certificare, incluzand:
- solicitarea,
- evaluarea,
- decizia asupra certificarii,
- recertificarea,
- folosirea certificatelor si a siglelor/marcilor.
Competenta persoanelor precum si alte cerinte obligatorii legate de categoriile

ocupationale sau de indemanare specifice ale persoanelor sunt cuprinse in schemele
specifice de certificare
Schemele specifice de certificare sunt cuprinse in domeniile:

- certificarea personalului care efectueaza examinari nedistructive (END) industriale
Certificarea acopera competenta intr-unul sau mai multe procedee de sudare din
urmatoarele:
 examinarea prin emisie acustica;
 examinarea prin curenti tubionari;
 examinarea prin termografie cu radiatii infrarosii;
 verificarea etanseitatii (incercarile de presiune fiind excluse);
 examinarea magnetoscopica (cu pulberi magnetice si prin flux magnetic de scapari);
 examinarea cu lichide penetrante;
 examinarea radiografica;
 examinarea cu ultrasunete;
 examinarea vizuala (sunt excluse examinarile vizuale directe cu ochiul liber si cele
efectuate in timpul aplicarii altei metode END).
CNCIR-CERT initiaza, promoveaza, mentine si administreaza schemele de

certificare a personalului in conformitate cu cerintele standardului SR EN ISO 17024:2012.
CNCIR-CERT asigura ca schemele pentru certificarea personalului sunt controlate

si administrate astfel incat sa asigure impartialitatea si ca deciziile luate la toate nivelele,
incluzand conducerea organismului si comitetele, sunt ferite de presiuni comerciale sau de
alta natura care ar putea impiedica furnizarea obiectiva a serviciilor de certificare.
SOLICITAREA
Pentru fiecare schema de certificare, solicitantul depune la sediul CNCIR-CERT o

solicitare pentru certificare.
Solicitarile formale trebuie facute pe formularul de solicitare F-PSL-END-01,
disponibil direct de la sediile CNCIR-CERT sau pe site-ul CNCIR-CERT www.cncir.eu.
Solicitarea pentru certificare trebuie semnata de solicitantul de certificare sau de
angajator.
Nici o programare de examinare nu poate fi considerata confirmata pana cand nu a
fost primit un formular de solicitare completat corect.
Solicitantul sau angajatorul trebuie sa achite initial tariful de certificare.
Formularele de solicitare vor fi insotite de urmatoarele documente:

a) document de identitate;
b) documente referitoare la educatia, formarea si experienta candidatului;
c) cerinte referitoare la vedere;
d) dovada platii tarifului de certificare.
EVALUAREA
Solicitarea de certificare si setul de documente aferent sunt analizate in vederea

completitudinii solicitarii si indeplinirii cerintelor de admisibilitate aferentei fiecarei scheme
de certificare.
Candidatul trebuie sa indeplineasca cerintele minime privind sanatatea si formarea

inainte de examenul de calificare si trebuie sa indeplineasca cerintele minime privind
experienta industriala inainte de certificare.
Cerinte referitoare la formare
Candidatul trebuie sa furnizeze o dovada documentata, acceptabila de catre

CNCIR-CERT, ca a absolvit in mod satisfacator un curs de formare care sa acopere partile
relevante din programele analitice prezentate in standardele aplicabile (ISO/TR 25107) in
metoda si pentru nivelul pentru care a solicitat certificarea.
Pentru toate nivelurile, candidatul trebuie sa urmeze in mod satisfacator un curs de

formare teoretica si practica recunoscut de catre CNCIR-CERT.
Durata minima de formare urmata de candidatul la certificare trebuie sa fie cea

definita in tabelul 1 pentru metoda END aplicabila.
Tabelul 1
Metoda END Nivelul1 (h) Nivelul 2 (h) Nivelul 3 (h)
AT 40 64 48
ET 40 48 48
LT 24 32 32
MT 16 24 32
PT 16 24 24
ST 16 24 20
TT 40 80 40
RT 40 80 40
UT 40 80 40
VT 16 24 24
NOTA - Pentru RT, orele de formare nu includ formarea in domeniul protectiei impotriva radiatiilor.
Accesul direct la nivelul 2 cere suma orelor indicate in tabelul 1 pentru nivelurile 1 si 2.
Accesul direct la nivelul 3 cere suma orelor indicate in tabelul 1 pentru nivelurile 1, 2 si 3.
Pentru nivelul 3, fata de formarea minima data in tabelul 1, in functie de potentialul

stiintific si tehnic al candidatului, pregatirea pentru calificare poate fi realizata in diferite
moduri, incluzand participarea la alte cursuri de formare, conferinte sau seminarii,
studierea unor carti, periodice sau alte lucrari specializate, tiparite sau in format electronic.
Reducerile posibile ale duratei de formare:
- pentru toate nivelurile:

a) pentru candidatii care solicita certificarea in mai mult decat o metoda (de exemplu MT,
PT) sau pentru cei care sunt deja certificati si solicita certificare in alta metoda, atunci cand
programa analitica de formare repeta anumite aspecte (de exemplu tehnologia produselor),
numarul total de ore de formare pentru aceste metode (de exemplu PT, MT, VT) poate fi
redus in acord cu programa analitica;
b) pentru candidatii care au absolvit cu diploma intr-un domeniu relevant un colegiu tehnic
sau o universitate sau care au urmat cel putin doi ani de studii ingineresti sau stiintifice la
un colegiu sau la o universitate, numarul total de ore de formare poate fi redus pana la
50 %.
- pentru nivelurile 1 si 2, atunci cand certificarea urmarita este limitata:
a) ca aplicare
b) ca tehnica
durata de formare poate fi redusa pana la 50 %.
c) pentru accesul direct la nivelul 2 RT, atunci cand certificarea este limitata la interpretarea
radiografiilor si la un singur sector de produse, se aplica o cerinta de formare minima de
56 h.
Reducerea totala sa nu depaseasca 50 % din durata de formare.

Orice reducere necesita acordul CNCIR-CERT.
CNCIR-CERT recunoaste certificatele emise, in baza standardului EN 9712, de alte

organisme de certificare acreditate. De asemenea recunoaste si certificatele emise de alte
organisme neutre (ex. ISCIR; TUV; Bureau Veritas etc), caz in care se face si o evaluare a
experientei in domeniu de catre CNCIR-CERT.
Cerinte referitoare la experienta industriala
Durata minima a experientei care trebuie dobandita in sectorul in care candidatul

solicita certificarea trebuie sa fie cea definita in tabelul 2.
Tabelul 2
Experienta
Metoda END lunia
Nivelul1 Nivelul2 Nivelul3
AT, ET, LT, RT, UT, TT 3 9 18
MT, PT, ST, VT 1 3 12
a Experienta de lucru se bazeaza pe o saptamana nominala de munca de 40 h/saptamana
sau pe saptamana legal a de munca. Cand un operator lucreaza mai mult de 40 h/saptamana,
poate fi creditat cu o experienta bazata pe numarul total de ore, dar trebuie sa i se ceara sa
furnizeze dovada acestei experiente.
Atunci cand candidatul solicita certificarea in mai mult decat o metoda, durata totala
a experientei trebuie sa fie suma duratelor de experienta cerute pentru fiecare metoda.
Pentru certificarea nivel 2, experienta de lucru este dobandita ca persoana
certificata nivel 1. Daca o persoana este calificata direct pe nivelul 2, experienta trebuie sa
constea din suma duratelor cerute pentru nivelul 1 si nivelul 2. Nu trebuie acordata nicio
reducere a duratei de experienta.
Experienta industriala intr-un sector specific trebuie sa fie dobandita fiecare anterior
urmarii cu succes unei examinari pentru calificare.
Atunci cand urmeaza ca o parte a experientei sa fie dobandita dupa reusita la

examen, rezultatele examenului sunt valabile doi ani sau durata totala de experienta ceruta
pentru metodele implicate, care din aceste valori este mai mare.
Pentru nivelul 3 Tabelul 2 detaliaza experienta minima pentru candidati care au

urmat cu succes un colegiu tehnic sau cel putin doi ani de studii ingineresti sau stiintifice
intr-un colegiu sau universitate acreditata. Daca situatia nu este aceasta, durata trebuie
multiplicata cu 2.
Pentru certificarea nivel 3, se considera ca experienta de lucru este dobandita ca

persoana certificata nivel 2. Daca o persoana este calificata direct de pe nivelul 1 pe nivelul
3, experienta trebuie sa constea din suma duratelor cerute pentru nivelul 2 si nivelul 3. Nu
trebuie acordata nicio reducere a duratei de experienta.
Dovada documentata a experientei trebuie confirmata de catre angajator si

prezentata CNCIR-CERT.
Reducerile posibile ale duratei de experienta:

Se iau in considerare urmatoarele elemente.
a) Calitatea experientei poate fi variabila, iar bunele practici pot fi asimilate mai rapid intr-un
mediu unde experienta este concentrata si are o relatie stransa cu certificarea urmarita.
b) Atunci cand se acumuleaza experienta simultan in doua sau mai multe metode END de
suprafata, de exemplu MT, PT si VT, experienta dobandita in aplicarea unei metode END
poate fi complementara experientei dobandite in una sau mai multe alte metode de
suprafata.
c) Experienta intr-un sector pentru o metoda END pentru care este detinuta deja
certificarea poate fi complementara experientei cu aceasta metoda intr-un alt sector.
d) Nivelul si calitatea educatiei pe care o are candidatul ar trebui luate, de asemenea, in
considerare. Acesta este cazul, in special, pentru nivelul 3, dar se poate aplica si altor
niveluri.
Creditul privind experienta de lucru se poate castiga simultan in doua sau mai multe
metode END acoperite standardul international, cu o reducere a experientei totale cerute
dupa cum urmeaza:
a) doua metode de examinare: reducerea cu 25 % a duratei totele cerute;
b) trei metode de examinare: reducerea cu 33% a duratei totale cerute;
c) patru sau mai multe metode de examinare: reducerea cu 50 % a duratei totale cerute.
Pentru fiecare din metodele de examinare pentru care se solicita certificarea,

experienta va fi egala cu cel putin 50 % din durata ceruta In tabelul 2.
Pentru fiecare combinatie de metoda END si sector pentru care se solicita

certificarea, experienta va fi egala cu cel putin jumatate din experienta ceruta, iar aceasta
nu trebuie sa fie niciodata mai mica decat o luna.
Cerinte referitoare la vedere
Candidatii pentru examinarea CNCIR-OCP trebuie obligatoriu, in ziua examinarii sa

prezinte o dovada a rezultatului testului referitoare la vedere obtinua cu cel mult 12 luni mai
inainte.
Vederea din apropiere trebuie sa permita cel putin lectura numarului 1 de pe scala
Jaeger sau a literei N in Times Roman 4,5 sau a caracterelor echivalente (avand inaltimea
de 1,6 mm), la o distanta de minimum 30 cm, cu unul sau cu amandoi ochii, cu sau fara
corectie;
Perceptia culorilor trebuie sa fie satisfacatoare, astfel incat sa permita candidatului

sa distinga si sa diferentieze contrastul dintre culorile sau nuantele de gri utilizate in
metoda END implicata, asa cum este specificat de catre angajator.
In cazul ca solicitarea de certificare impreuna cu setul de documente satisfac

conditiile de admisibilitate, se aloca numarul unic din registrul CNCIR-CERT si se
programeaza solicitantul pentru examinare.
Examinarea in vederea certificarii
Examinarea in vederea certificarii consta intr-o parte scrisa generala si specifica, si o

examinare specifica practica acoperind aplicarea metodei END pe esantioane
reprezentative de produse in unul sau mai multe sectoare industriale.
Inainte de inceperea examenului scris, solicitantul trebuie sa faca dovada achitarii

costului de examinare si sa semneze declaratia de acceptare a „Codul etic pentru
detinatorii de certificate CNCIR-CERT”, publicat ca PC-GEN-01.
Examenul scris cuprinde intrebari alese la intamplare din colectia de intrebari a

organismului de certificare acoperind metoda si pentru nivelul pentru care a solicitat
certificarea.
Examenul practic include efectuarea examinarii pe probeIe pentru examen

prescrise, inregistrarea (iar in cazul candidatilor pentru nivelul 2, si interpretarea)
informatiilor rezultate in masura ceruta si raportarea rezultatelor in formatul cerut.
Candidatul pentru nivelul 2 trebuie sa redacteze cel putin o instructiune END
adecvata personalului de nivel 1, pentru o proba aleasa de examinator.
Rezultatul global al examenului de calificare si certificare este considerat

satisfacator daca rezultatele testului de cunostinte tehnice si rezultatele tuturor
examinarilor practice efectuate in timpul examenului sunt satisfacatoare.
Reexaminare
Candidatul care nu a obtinut nota ceruta pentru promovare la oricare parte a

examenului, poate fi reexaminat a doua oara la partea (partile) la care nu a reusit, cu
conditia ca reexaminarea sa aiba loc nu mai devreme de o luna, numai daca a
incheiat in mod satisfacator un program ulterior de formare, acceptabil pentru
organismul de certificare, dar nu mai tarziu de 2 ani dupa examenul initial.
Un candidat care nu a reusit la reexaminare trebuie sa solicite si sa sustina din nou
examenul conform procedurii stabilite pentru candidatii noi.
Un candidat respins datorita unei comportari contrare deontologiei trebuie sa
astepte cel putin 12 luni inainte de a se prezenta din nou la un examen.
DECIZIA ASUPRA CERTIFICARII
Decizia de certificare este luata de catre Comitetul de Certificare pe baza

rezultatelor examinarilor teoretice si practice
Dosarul prezentat Comitetului de Certificare pentru personalul sudor- schema

PSUD va contine, in functie de examinarea efectuata si nivelul de certificare solicitat,
urmatoarele:
a) Solicitare pentru examinare sudori, cod F-RS-CERT-02.1-05;
b) Rezultatul detaliat si final al examinarilor de calificare si certificare sustinute de
fiecare solicitant, cu calificativele obtinute:
- examen scris general (nivel 1, 2);
- examen scris specific (nivel 1, 2 );
- examen practic (nivel 1, 2);
- examen de baza, partile A, B, C, D, E (nivel 3);
- examen referitor la metoda principala (nivel 3);
c) Documentele referitoare la educatia, formarea si experienta solicitantului certificarii;
d) Dovada satisfacerii acuitatii vizuale;
e) Declaratia de acceptare a „Codul etic pentru detinatorii de certificate CNCIR-
CERT”, publicat ca PC-GEN-01;
f) Copie dupa actul de identitate;
g) Dovada achitarii tarifului de certificare si al costului de examinare.
Decizia de certificare poate fi:

- acordarea / neacordarea sau acordarea partiala a certificarii, in faza initiala,
reinnoire, recertificare;
- acordarea certificarii dupa completarea experientei obtinute sub
supraveghere calificata (completarea trebuie sa se realizeze intr-o perioada de max. 2 ani
de la promovarea examenului de calificare).
Daca decizia este de acordare a certificarii, se editeaza certificatul de sudor.
Certificatul este valabil cinci ani de la data certificarii iar data de expirare este
indicata pe certificat.
Certificatul contine date referitoare la:
- numele si prenumele persoanei certificate;
- data pronuntarii certificarii;
- data la care expira valabilitatea certificarii;
- o referire la standard international de certificare (ISO 9712:2013);
- nivelul certificarii;
- numele organismului de certificare;
- metoda (metodele) END;
- sectorul (sectoarele) aplicabil(e);
- daca este cazul, domeniul de aplicare al limitarilor certificarii si/sau al aplicatiilor speciale;
- un numar unic de identificare a persoanei;
- semnatura persoanei certificate;
- un dispozitiv de prevenire al falsificarii legitimatiei, de exemplu timbru sec, plastifiere etc;
- semnatura reprezentantului desemnat al organismului de certificare.
Inmanarea certificatului se face, pe baza de semnatura, dupa ce se face dovada

achitarii tarifului de eliberare certificat.
REINNOIREA SI RECERTIFICAREA
Inainte de expirarea fiecarei perioade secunde de valabilitate (Ia fiecare 5 ani),

persoana certificata poate fi recertificata de catre organismul de certificare pentru o noua
perioada de cinci ani sau mai putin, daca pe langa dovada satisfacerii testului referitor la
vedere, in cursul ultimelor 12 luni sunt prezentate si urmatoarele documente:
a) o inregistrare a perioadei de angajare (folosind Anexa D1) ce acopera perioada
de valabilitate a certificatului care trebuie revalidat;
b) o inregistrare completa a punctelor obtinute;
c) dovada achitarii taxei de reinnoire.
Pentru a asigura continuitatea in certificare, se recomanda transmiterea solicitarilor

pentru reinnoire sau recertificare cu cel putin 56 de zile inainte de expirarea certificatului.
Solicitarile pentru reinnoire sau recertificare dupa ce a expirat certificatul pot fi luate
in considerare (pana la un an dupa expirare), dar asemenea solicitari vor fi supuse platii
unei taxe de administrare suplimentare.
Pentru revalidarea certificarii dupa o intrerupere semnificativa, persoana trebuie sa

sustina un examen de recertificare. Certificarea este revalidata pentru o noua perioada de
valabilitate de cinci ani de la data revalidarii.
Daca reinnoirea este solicitata dupa mai mult de 12 luni de la expirare, va fi ceruta o
recertificare prin examinare. Examinarea va fi ca o examinare initiala completa – generala,
specifica si practica – pentru Nivelul 1 si Nivelul 2 si o examinare de metoda principala
pentru Nivelul 3, incluzand-o pe cea practica de Nivel 2.
FOLOSIREA CERTIFICATELOR SI A SIGLELOR/MARCILOR
Detinatorii de certificate trebuie sa utilizeze certificatele numai pentru scopul si

domeniul pentru care a fost eliberat.
Detinatorilor de certificat sau angajatorilor nu li se permite sa sugereze ca sunt
certificati cu un alt nivel mai avansat de competenta, decat cel specificat in certificatul
primit.
Detinatorii de certificate sau angajatorii lor nu trebuie sa foloseasca sau sa faca
referire la certificatele PEND sau la marca de certificare CNCIR-CERT, si nici nu trebuie
nici sa permita, cu buna stiinta, sa fie folosite sau sa se faca referinta la ele de catre o
terta parte, intr-o maniera care poate fi considerata frauduloasa.
Sanctiunea pentru folosirea gresita a certificarii sudorului in toate cazurile este
invalidarea certificatului.
Pierderea sau furtul certificatelor trebuie sa fie publicata in monitorul oficial si
anuntata la CNIR-CERT.
Modul de utilizare al marcii CNCIR-CERT este reglementat de reguli stabilite de
CNCIR-CERT in documentul „Regulament general de utilizare a marcii CNCIR-CERT” si
afisate pe Web: www.cncir.eu, sectiunea CNCIR-CERT.
Certificarea produselor
Certificarea de produs si certificarea de sistem sunt complementare, obtinerea

certificatului pentru sistemul de management al calitatii nu înseamna ca în mod automat
produsele vor fi furnizate fara abateri fata de cerintele prestabilite.
Întreprinderile mici opteaza initial pentru certificarea de produs – daca aceasta operatie
nu impune existenta unui sistem de management al calitatii implementat – si ulterior, dupa
implementarea si mentinerea lui, se încearca certificarea de sistem.
Certificarea produselor poate fi:
- obligatorie (domeniul reglementat) – daca se refera la produse care pot afecta viata,
sanatatea si securitatea persoanelor, calitatea mediului ambiant, probleme reglementate prin
acte legislative si standarde obligatorii;
- voluntara (domeniul nereglementat) – daca se aplica la toate celelalte produse pentru
care nu sunt prevazute reglementari obligatorii; acest tip de certificare are drept scop
promovarea comerciala a produselor pe piata mondiala.
Dupa aplicarea procedurilor de certificare (încercari si controale specifice), daca
cercetarile sunt concludente, se va elibera pentru produsul analizat un certificat de conformitate.
Acest certificat se acorda de organismul de certificare în conditii bine definite si are valabilitate
limitata în timp si spatiu. Daca sunt înregistrate abateri sau reclamatii, organismul de certificare
poate retrage certificatul.
La cerere, orice organizatie poate opta pentru recertificare, înainte ca durata de
valabilitate sa expire, in vederea asigurarii continuităţii certificării.
În decursul perioadei de valabilitate, organizaţia poate solicita extinderea sau
restrângerea domeniului de certificare.
Prin recunoasterea reciproca a certificatelor de conformitate date de anumite organizatii
din diferite tari se asigura libera circulatie transfrontaliera a marfurilor în tarile din Uniunea
Europeana.
Odata cu certificatul de conformitate, organismul de certificare confera dreptul de
utilizare a marcii de conformitate (marcaj). Aceasta este reprezentata printr-un simbol grafic sau
literal. In Romania, dreptul de utilizare a "mărcilor de conformitate cu standardele române“ este
acordat de Asociaţia de Standardizare din România - ASRO, pe baza avizului Comitetului de
Marcă, corespunzător domeniului din care face parte produsul în cauză.
Au fost înregistrate la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, marca "SR" şi marca "SR-S".
Marca "SR" este o marcă de certificare a conformităţii produselor cu standardele române de
referinţă. Marca "SR-S" este o marcă de securitate, utilizată pentru certificarea conformităţii cu
standardele române de securitate.
Prin "Regulamentul general al mărcii SR de certificare a conformităţii produselor şi/sau
serviciilor cu standardele române", au fost stabilite condiţiile de organizare generală, utilizare şi
gestionare a celor două mărci, cerinţele generale pentru comitetele de marcă, regimul financiar
şi sancţiunile aplicabile în cazurile de nerespectare de către titulari a regulilor specificate. Potrivit
acestui regulament, certificarea produselor şi serviciilor se face de către organisme de certificare.
De asemenea, încercările necesare certificării se fac numai în laboratoare acreditate. Mărcile de
certificare (obligatorie sau voluntara) au fost înregistrate de Organizația Mondială a Proprietății
Intelectuale din Geneva în 1995.
Marca trebuie sa fie vizibila, lizibila si usor accesibila autoritatilor, insarcinate cu
supravegherea pietei, si consumatorilor. Marca trebuie aplicata in asa fel incat indepartarea
totala a acesteia sa fie imposibila. In functie de natura produsului, titularii dreptului de utilizare
a mărcilor de conformitate aplica marca direct pe produs, pe o eticheta de date prinsa de acesta,
pe ambalaj sau pe documente referitoare la produs. Dupa aplicarea marcii se trece numarul de
identificare al organismului de certificare. De asemenea, titularii au dreptul să facă referiri la
mărcile de conformitate în contracte sau alte documente privind produsele certificate. Aceste
mărci pot fi utilizate în cadul unor acţiuni de publicitate sau de informare în relaţiile comerciale.
În România se accepta si marcajul CE. Avantajele marcajului CE:

- marcajul CE indica oficialitatilor guvernamentale ca produsul poate fi introdus pe piata
lor nationala;
- marcajul CE pe un produs asigura libera circulatie a produselor pe piata unica
europeana;
- marcajul CE constituie o indicatie a conformitatii cu un minimum de standarde si un nivel
minim de calitate;
- marcajul CE semnifica preocuparile organizatiei pentru respectarea standardelor si
directivelor europene;
- marcajul CE devine pentru consumatori un „simbol al calitatii”.
Consiliul Comunitatilor Europene a stabilit un concept modular numit „Abordare Globala”
privind diferitele faze ale procedurilor de evaluare a conformitatii produselor. Se utilizeaza 8
module – notate A, B, C, D, E, F, G, H. In functie de riscurile pe care le prezinta produsele,
organizatia alege unul sau câteva module pentru evaluarea conformitatii si certificarii produselor
sale.
Modulul A: Controlul intern al producției
Acoperă atât faza de proiectare, cât și faza de producție.
Producătorul garantează el însuși conformitatea produselor cu cerințele legislative (fără
examinare UE de tip).
Modulul A1: Controlul intern al producției plus testarea supravegheată a produsului
A + testări cu privire la aspecte specifice ale produsului efectuate de un organism intern
acreditat sau sub responsabilitatea unui organism notificat ales de producător.
Modulul A2: Controlul intern al producției plus verificări supravegheate ale produsului
la intervale aleatorii
A + verificări ale produsului la intervale aleatorii efectuate de un organism notificat sau
de un organism intern acreditat.
Modulul B: Examinare UE de tip
Acoperă faza de proiectare.
Este urmat întotdeauna de alte module pe baza cărora este demonstrată conformitatea
produselor cu tipul UE aprobat.
Un organism notificat examinează proiectarea tehnică și/sau eșantionul unui tip, verifică
și atestă conformitatea acestuia cu cerințele din instrumentul legislativ aplicabil, eliberând un
certificat de examinare UE de tip. Există trei moduri de a realiza o examinare UE de tip: 1. tipul
de producție; 2. combinație a tipului de producție cu tipul de proiectare; și 3. tipul de proiectare.
Modulul C: Conformitatea cu tipul UE bazată pe controlul intern al producției
Acoperă faza de producție și urmează modulului B.
Producătorul trebuie să asigure controlul intern al producției sale pentru a asigura
conformitatea produsului cu tipul UE aprobat în temeiul modulului B.
Modulul C1: Conformitatea cu tipul UE bazată pe controlul intern al producției plus
testarea supravegheată a produsului
C + testări cu privire la aspecte specifice ale produsului efectuate de un organism intern
acreditat sau sub responsabilitatea unui organism notificat ales de producător (*).
verificări supravegheate ale produsului la intervale aleatorii
Modulul C + verificări ale aspectelor specifice ale produsului la intervale aleatorii
efectuate de un organism notificat sau de un organism intern acreditat.
Modulul D: Conformitatea cu tipul UE bazată peasigurarea calității procesului de
producție
Producătorul aplică un sistem de asigurare a calității producției (partea legată de
producție și inspecția produsului finit) pentru a garanta conformitatea cu tipul UE. Organismul
notificat evaluează sistemul de calitate.
Modulul D1: Asigurarea calității procesului de producție
producție și inspecția produsului finit) pentru a garanta conformitatea cu cerințele legislative
(fără tip UE; modulul este utilizat ca modulul D, dar fără modulul B). Organismul notificat
evaluează sistemul de calitate a producției (partea legată de producție și inspecția produsului
finit).
Modulul E: Conformitatea cu tipul UE bazată pe asigurarea calității produsului
Producătorul aplică un sistem de asigurare a calității produsului (= calitatea producției
fără partea legată de fabricație) pentru inspecția și testarea produse lor finite cu scopul de a
garanta conformitatea cu tipul UE. Un organism notificat evaluează sistemul de calitate.
Principiul de la baza modulului E este similar cu cel al modulului D: ambele au la bază un
sistem de calitate și completează modulul B. Diferența este că sistemul de calitate din cadrul
modulului E are scopul de a garanta calitatea produsului finit, în timp ce sistemul de calitate din
cadrul modulului D (și D1) are scopul de a garanta calitatea întregului proces de producție
(inclusiv partea le gată de producție și testarea produsului finit). Prin urmare, modulul E este
asemănător cu modulul D, dar fără dispozițiile cu privire la procesul de fabricație.
Modulul E1: Asigurarea calității produsului finit Inspecția și testarea
fără partea legată de fabricație) pentru inspecția produselor finite și testarea produselor cu
scopul de a garanta conformitatea cu cerințele legislative [fără modul B (tip UE); modulul este
utilizat ca modulul E, dar fără modulul B].
Organismul notificat evaluează sistemul de calitate.
Principiul de la baza modulului E1 este similar cu cel din cadrul modulului D1: ambele au
la bază un sistem de calitate. Diferența este că sistemul de calitate din cadrul modulului E1 are
scopul de a asigura calitatea produsului finit, în timp ce sistemul de calitate din cadrul modulului
D1 are scopul de a asigura ca litatea întregului proces de producție (inclusiv partea legată de
producție și testele pe produsul finit). Prin urmare, modulul E1 este asemănător cu modulul D1,
dar fără dispozițiile cu privire la procesul de fabricație.
Modulul F: Conformitatea cu tipul UE bazată pe verificarea produsului
Producătorul garantează conformitatea produselor fabricate cu tipul UE aprobat.
Organismul notificat efectuează verificări ale produselor (testarea fiecărui produs sau verificări
statistice) pentru a se asigura de conformitatea produsului cu tipul UE.
Modulul F este similar modulului C2, dar organismul notificat efectuează mai multe
verificări sistematice ale produsului.
Modulul F1:Conformitatea bazată pe verificarea produsului
Producătorul garantează conformitatea produselor fabricate cu cerințele legislative.
statistice) pentru a controla conformitatea produsului cu cerințele legislative (fără tip UE;
modulul este utilizat ca modulul F, dar fără modulul B).
Modulul F1 este similar modulului A2, dar organismul notificat efectuează verificări mai
detaliate ale produsului.
Modulul G: Conformitatea bazată pe verificarea unității de produs
Organismul notificat verifică fiecare produs individual pentru a se asigura de conformitatea cu
cerințele legislative (fără tip UE).
Modulul H: Conformitatea bazată pe asigurarea totală a calității
Producătorul aplică un sistem de asigurare totală a calității pentru a asigura conformitatea
cu cerințele legislative (fără tip UE). Organismul notificat evaluează sistemul de calitate.
Modulul H1: Conformitatea bazată pe asigurarea totală a calității plus examinarea
proiectării
cu cerințele legislative (fără tip UE). Organismul notificat evaluează sistemul de calitate, precum
și proiectarea produsului și eliberează un certificat de examinare UE a proiectării.
Față de modulul H, modulul H1 prevede în plus realizarea de către organismul notificat a
unei verificări mai detaliate a proiectării produsului.
Certificatul de examinare UE a proiectării nu trebuie confundat cu certificatul de
examinare UE de tip din cadrul modulului B, care atestă conformitatea unui eșantion
„reprezentativ al producției vizate”, astfel încât conformitatea produse lor să poată fi verificată
în raport cu acest eșantion. În cazul certificatului de examinare UE a proiectării din cadrul
modulului H1, nu există un astfel de eșantion. Certificatul de examinare UE a proiectării atestă
faptul că respectiva conformitate a proiectării produsului a fost verificată și certificată de un
organism notificat.
Reglementarea tehnică prevede pentru fiecare categorie de produse dintr-un domeniu
reglementat una sau mai multe proceduri pentru evaluarea conformităţii; procedura pentru
evaluarea conformităţii este formată din unul sau o combinaţie adecvată a modulelor prezentate.
In urma certificării produselor organizația beneficiază de următoarele avantaje:
- contribuie la promovarea produselor firmei – clientii dobândesc mai multa încredere în
produsele certificate, întrucât certificarea este o dovada obiectiva, furnizata de o terta parte, ca
sunt respectate caracteristicile de calitate mentionate în documentul de referinta;
- optimizarea raportului calitate/pret;
- perfectionarea continua a produsului;
- identificarea punctelor slabe legate de fabricatia produslui;
- elimina încercarile multiple si costisitoare efectuate de furnizori, clienti si
intermediari/distribuitori.

Europeana.

lor nationala;
europeana;
minim de calitate;
sale.
producție
finit).
proiectării
organism notificat.
CERTIFICAREA SISTEMELOR DE MANAGEMENT
În sens larg certificarea conformităţii unui sistem de management al calităţii reprezintă un mijloc
de comunicare care se realizează prin compararea de către o terţă parte (independente de sistemul de
referinţă) a unei realităţi obiective cu ce s-a planificat să se realizeze în acel sistem.
Auditul de certificare este mijlocul fundamental de comunicare prin care membrii echipei de
audit influenţează modul de a gândi şi de a munci al persoanelor auditate. Astfel participanţii la audit
trebuie să respecte principiile şi criteriile definite în SR EN ISO 19011-2018 – ghid referitor la auditarea
SMC.
În general auditorii de certificare a sistemului de management al calităţii verifică:
- dacă organizaţia auditată are implementat un sistem care să corespundă normelor propuse de
standardul internaţional pentru care se solicită autorizarea.
- modul în care funcţionează priincipiile managementului în organizaţie.
Nevoia de certificare
În funcţie de domenul de activitate al fiecărei organizaţii certificarea poate fi impusă prin lege
(exemplu: furnizorii din salubritate, construcţii, alimentar, electric, auto, etc.) prin caietul de sarcini al
licitaţiei prin efectul provocativ al certificatelor concurentului.
Nevoia de certificare vine din procesul de comunicare al organizaţiei cu mediile din afara sau din
înauntrul ei.
O primă etapă în procesul de certificare a calităţii o reprezintă alegerea organismului de

certificare. Un criteriu esenţial în alegerea organismului de certificare îl constituie faptul ca acesta să fie
acreditat în România. Alegerea organismului de cerficare poate fi impusă şi de preferinţele principalilor
clienţi pe care organizaţia ii are.
Lista cu principalele instituţii acreditate pentru certificarea sistemelor de management al calităţii

din România poate fi consultată pe site-ul Asociaţiei de Acreditare din Romania RENAR – organizaţie
românească de acreditare organisme de certificare a conformităţii.
Valoarea adăugată de procesul de certificare şi de certificatul de conformitate pentru organizaţie

derivă din valoarea/credibilitatea/recunoaşterea organismului de certificare. Altfel spus certificarea este
un proces de transfer de credibilitate de la organismul de certificare la clientul certificat.
Un al doilea criteriu în alegerea unui organism de certificare după credibilitate îl reprezintă tariful
solicitat de acesta.
Înainte de înscrierea la certificare este necesară o autoevaluare (audit intern), deoarece unele
organisme de certificare nu vin până organizaţia auditată nu prezintă dovezi concrete că a efectuat un
audit intern cu cel puţin 3 luni în urmă.
În general oferta procesului de certificare elaborată de organism, se bazează pe normativele

furnizate de documente internaţionale recunoscute în domeniu (numărul auditorilor, zile, locul de
desfăşurare al auditului).
A. Convorbirea de informare preliminară reprezintă o primă luare de contact nemijlocită între
conductătorul echipei de audit desemnat şi organizaţia interesată a fi certificată.
Obiective:
- clarificarea problemelor privind procedura de certificare;
- explicarea cerinţelor sistemului de management, clarificarea eventualelor excluderi, clarificarea

etapelor procesului de ceritificare (conţinut, obiective, atribuţii, costuri, documente ce urmează a fi puse
la dispoziţie), durata procesului privind certificarea sau valabilitate certificat, precum şi avantajele oferite
de organismul de certificare în cauză;
- obţinerea unei imagini în ansamblu a sistemului de management implementat de organizaţia

care solicită certificarea;
- numirea şi prezentarea auditorului şef al organizaţiei certificatoare.
Auditul de certificare se va desfăşura la sediul organizaţiei solicitante la o dată convenită între

părţi.
Organizaţia care solicită certificarea:
- transmite organismului de certificare cererea de înscriere la certificare şi formularul de

autoevaluare (chestionarul scurt) completat; se va avea în vedere includerea unui tabel cu procesele,
compartimentele implicate şi proprietarii de procese, pe baza căruia conducătorul echipei de audit să
poată identifica fluxurile de auditat şi să elaboreze planul de (pre) audit;
- numeşte un împuternicit pentru buna funcţionare a auditului (în general reprezentantul

managementului pentru calitate din cadrul respectivei organizaţii) a cărui constituindu-se ca persoană de
contact pe parcursul procesului de certificare pentru organizaţia certificatoare;
- pune la dispoziţia echipei de audit un spaţiu de lucur adecvat (sală separată);
- facilitează accesul în zonele în care se solicită certificarea, o scurtă vizită pentru primele impresii;
- asigură participarea persoanelor stabilite (de regulă, managerul general, reprezentanului

managementului pentru calitate, proprietarii de procese, etc.).
Un avantaj al convorbirii preliminare este şi că, în cazul unor neconformităţi majore care ar
compromite recomandarea pentru acordarea certificatului, organizaţia certificatoare nu acceptă
declanşarea procedurii de certificare, astfel organizaţia solicitantă economisind bani.
B. Convorbirile pregătitoare vor fi desfăşurate de auditorul şef al echipei de audit stabilit de

organismul de certificare:
Obiective:
- o bună cunoaştere din timp a eventualelor puncte slabe ale sistemului de management al calităţii
precum şi a posibilelor interpretări necorespunzătoare ale documentului de referinţă;
- eficienţa activităţilor ulterioare din cadrul procesului de certificare prin eliminarea eventualelor
dificultăţi în desfăşurarea acestuia;
- simplificarea procedurii de certificare.
În urma convorbirilor pregătitoare, dacă se apreciază că sunt îndeplinite condiţiile cerute de

procedura pentru declanşarea procesului de certificare, organismul de certificare înregistrează organizaţia
ca aflată în proces de certificare şi îi transmite spre studiu un exemplar din contract.
Prin completarea chestionarului (scurt) de autoevaluare în vederea pregătirii auditului ajută

organizaţia ce urmează a fi auditată să îşi dea seama în amănunt dacă sistemul de management a calităţii
pe care 1-a implementat este pregătit să fie supus certificării. După semnarea chestionarului acesta se
transmite către organismul de certificare.
După această etapă se trece la elaborarea, negocierea şi încheierea propriuzisă a contractul de

certificare şi astfel organizaţia interesată se obligă să respecte cerinţele documentului de referinţă al
sistemului de management al calităţii pentru care urmează să se evalueze conformitatea.
C. Elaborarea planului de audit pe baza datelor transmise prin chestionarul de autoevaluare

completat de organizaţia ce urmează a fi auditată.
Rezultatele evaluării de către organismul de certificare a răspunsurilor date de organizaţia ce

urmează a fi auditată la chestionarul de autoevaluare sunt prezentate într un raport.
Raportul de evaluare devine proprietatea organizaţia ce urmează a fi auditată şi este destinat

informării compartimentelor şi pentru planificarea acţiunilor de îmbunătăţire şi în elaborarea auditurilor
interne.
Fiecare etapă a procesului de certificare se va desfăşura pe baza unui plan şi se va încheia printr-
un raport prezentat de organismul de certificare. Contravaloarea acestor rapoarte este regăsită în costul
final al certificării. Ca o recomandare putem afirma ca persoanele prezente la procesul de auditare să-şi
noteze principalele idei, obiecţii, recomandări, acestea putând fi folosite în procesul ulterior de
îmbunătăţire al sistemului de management al calităţii.
În general, cu o lună înainte de desfăşurarea auditului în vederea certificării, auditorul şef

elaborează planul de audit (programarea evaluării documentaţiei, auditul la faţa locului pe zile şi ore,
precum şi persoanele de contact).
Între data prevăzută pentru evaluarea documentaţiei şi cea pentru auditul la faţa locului de
regulă, se lasă o perioadă de câteva săptămâni în care organizaţia ce urmează a fi auditată mai remediază
situaţia proprie pe baza rezultatelor din raportul de evaluare a documentelor sistemului de management
a calităţii.
D. Examinarea şi evaluarea documente SM (manual, proceduri de sistem)
Organismul de certificare comunică organizaţiei ce urmează a fi auditată componenţa echipei de

audit (compusă în general din auditorul şef şi unul sau mai mulţi auditori în funcţie de mărimea
organizaţiei), precum şi lista documentelor de sistem de management al calităţii ce trebuiesc transmise în
exemplar controlat la sediul organismului de certificare pentru examinare şi evaluare.
Stabilirea documentelor ce urmează a fi transmise se face de către auditorul şef, pe baza

constatărilor sale preliminare. În baza aptitudinilor sale auditorul poate realiza o imagine reală la sediul
organizaţiei auditate prin examinarea modului în care se desfăşoară activitatea lucrativă a respectivei
societăţi punându-se accent pe: curăţenie, gestionarea corespunzătoare a documentelor, controlul
înregistrărilor, acestea fiind câteva dintre procesele sistemului de management a calităţii la care se
observă cel mai uşor neconformităţile.
Auditul reprezintă o evaluare prin eşantionare, valoarea auditului şi credibilitatea certificatului

depind de competenţa auditorului şef.
Organizaţia ce urmează a fi auditată infirmează în scris organismul certificator acordul sau

dezacordul său în legătură cu componenţa echipei de audit propusă (care poate fi refuzază de maxim două
ori). Dacă există suspiciuni cu privire la componenţa echipei de audit este recomandat ca organizaţia
auditată să se intereseze dacă vre-un membru al echipei a fost angajat al vre-unei societăţi concurente
sau în litigiu.
Documentele se transmit către organismul de certificare, cu menţiunea faptului că reprezintă

ediţia în vigoare. Documentaţia este evaluată, de regulă, de către auditorul şef pe baza unor chestionare
de evaluare a fiecărui document. Evaluarea are ca obiectiv principal stabilirea conformităţii situaţiei
descrise în document cu cerinţele aplicabile ale documentului de referinţă; altfel spus, dacă merită să se
facă auditul la faţa locului fără riscul de a refuza recomandarea de acordare a certificatului.
Auditorul nu poate face recomandări organizaţiei auditate, dincolo de cerinţele documentului de

referinţă, auditorul pleacând de la premisa că personalul auditat este cunoaşte cel mai bine profilul
activităţii desfăşurate.
Obiectivele şi avantajele pentru organizaţia ce urmează a fi auditată în vederea evaluării

documentaţiei sistemului de management al calităţii de către auditorul şef:
- stabilirea dacă sistemul de management al calităţii prezentat poate fi auditat - sunt documentate
toate procesele necesare, gradul de detaliere este adecvat, etc.;
- evaluarea, pe cât posibil a adecvării măsurilor descrise în documentele examinate (în acest scop,
unele organisme de certificare desfăşoară examinarea documentaţiei la sediul organizaţiei auditate, unde
se pot clarifica orice neconcordanţe);
- cunoaşterea, încă din faza incipientă a procesului de certificare, dacă sistemul de management
al calităţii descris în manual şi în proceduri îndeplineşte cerinţele documentului de referinţă;
- diminuarea şi/sau eliminarea cheltuielilor cu post-auditurile determinate de neconformităţi.
Organismul de certificare transmite către organizaţia auditată raportul privind evaluarea

documentaţiei sistemului de management al calităţii.
Abaterile de la documentul de referinţă constatate la sistemul descris vor fi eliminate de

organizaţia auditată până la desfăşurarea auditului la faţa locului.
În cazul unor abateri semnificative este necesară suplimentarea investigaţiilor de către organismul
de certificare. În cazul în care situaţia descrisă de documentele evaluate este bună se poate decide
scurtarea termenelor.
Preţul evaluării include o componentă fixă şi una stabilită în funcţie de situaţia efectivă de la faţa
locului (număr suplimentar de auditori, numărul de ore, etc.).
De regulă, preţurile fazelor din cadrul procesului de certificare se definitivează după încheierea
fazei respective, pentru a se lua în calcul, pe baza tarifelor orare comunicate în prealabil de organismul de
certificare, consumul suplimentar de manoperă (auditorii).
Dacă organismul de certificare constată, după evaluarea documentaţiei, că se poate trece la etapa
următoare a procedurii de certificare - (pre)auditul la faţa locului - informează în scris organizaţia auditată
prin raportul de evaluare documentaţie de aceasta.
Un element obligatoriu în luarea acestei decizii îl constituie existenţa sistemului de audituri

interne şi facultativ, a auditorilor externe anterioare. Principalele tipuri de întrebări pe care le adresează
un auditor responsabil sunt: “aţi mai fost auditaţi?”, “de către cine?”,” îmi puteţi prezenta raportul?”,
“cum aţi îndeplinit acţiunile corective?” etc.
E. Pre-auditul la organizaţia auditată
Cu o lună înainte de data stabilită a auditului, are loc un contact pregătitor între auditorul şef şi
organizaţia auditată, cu această ocazie:
- sunt discutate rezultatele evaluării documentelor sistemului de management al calităţii (raportul

de evaluare);
- se definitivează detaliile planului pentru auditul la organizaţia auditată;
- se aprofundează cunoaşterea reciprocă.
Certificarea este un proces de lungă durată şi practic durează atâta timp cât doreşte organizaţia
respectivă să deţină certificatul. În consecinţă, este extrem de importantă cunoaşterea reciprocă a celor
două părţi implicate. Pe cât posibil, dacă nu apar modificări în componenţa personalului organizaţiilor, se
va asigura participarea aceloraşi persoane la reuniune.
Preauditul este efectuat de aceeaşi echipă ca şi auditul (sau, după caz, numai de către auditorul
şef.
Obiectivele preauditului constau în analiza şi identificarea exactă a stării reale a sistemului de

management al calităţii, a eficacităţii sale, în conformitate cu cerinţele documentelor de referinţă, pe bază
de dovezi materiale (date, acte, fapte concrete, documente, etc.).
În general un preaudit este compus din:
a) reuniune de deschidere a preauditului,
- clarificare procedee de culegere informaţii de audit, criterii de evaluare a dovezilor pentru

stabilirea constatărilor de audit; putându-se face ajustări de ultim moment ale planului de preaudit;
- modificările eventuale ale domeniului auditului lucrurile sunt mai complexe decât în cazul
planului orar, totuşi putându-se face ajustări minore; în cazul în care se solicită extinderea domeniului
este preferat să se aştepte auditul de supraveghere deoarece calificările auditorilor, nu pot fi adaptate de
la o zi la alta, precum şi evaluarea documentaţiei ar trebui revăzută.
b) auditarea fiecărui proces al sistemului de management (culegerea informaţiilor-dovezilor de

audit), eventualele neconformităţi se pun de acord cu reprezentanţii împuterniciţi ai organizaţiei auditate,
în fond, ei trebuie să le accepte şi să le semneze. Auditorul şef poate sugera recomandări care însă nu
obligă în nici un fel organizaţia auditată în elaborarea planului de acţiuni corective. Înainte de a părăsi
sectorul respectiv auditorul şef sintetizează în ideea unor revederi ulterioare aspectele pozitive şi
posibilele neconformităţi observate, astfel i se dă şansa auditatului de a aduce înregistrări la reuniunea de
închidere. În elaborarea chestionarului de audit, auditorul şef va face notificările corespunzătoare în
prezenţa auditaţilor, pentru ca aceştia să vadă şi să-şi însuşească cele scrise.
Rezultatul preauditului se detaliază în general în rapoarte de neconformitate, câte un exemplar

pentru fiecare neconformitate în parte, care se anexează raportului de audit. Raportul este structural în
neconformităţi şi observaţii.
Raportul de pre-audit materializează valoarea adăugată de auditori. Este ceea ce rămâne; dosarul
de certificare este însă mai voluminos, incluzând şi planul de preaudit, raportul analizei documentelor
sistemului de management al calităţii, chestionarul completat de auditori la organizaţia auditată, scrisorile
de însoţire a raportului de pre audit.
Avantajele pre-auditului la nivelul organizaţiei auditate sunt:
- posibilitatea unei evaluări planificate, sistematice, aprofundate, independente, cuprinzătoare,

documentate, înregistrate a sistemului de management al calităţii, mai relaxate decât la auditul de
certificare (de regulă la pre-audit nu se întocmesc rapoarte de neconformitate; cu cât lista de observaţii
la preaudit este mai mare, cu atât este de aşteptat că vor fi mai puţine neconformităţi la audit); pre-auditul
(ca şi celelalte faze ale procedurii de certificare de până aici) oferă auditorului o oarecare libertate să
furnizeze consultanţă;
- reducerea duratei şi a cheltuielilor legate de auditul de certificare;
- dobândirea unei surse - raportul de pre-audit destinat informării largi a personalului organizaţiei
auditate - pentru îmbunătăţirea sistemului de management al calităţii şi planificarea auditurilor interne.
F. Auditul de certificare se caracterizează prin:
- documentele sistemului de management al calităţii sunt examinate şi auditate la organizaţia

solicitantă;
- respectarea planului de audit convenit între organismul auditor şi organizaţia auditată;
- repetarea în principiu, mai detaliată a paşilor, conţinutului, documentelor, înregistrărilor de la

pre-audit;
- este un proces care se bazează pe comunicarea directă; partenerii de discuţie ai echipei de audit
nu sunt stabiliţi în prealabil, oricine poate fi intervievat de auditori în legătură cu modul în care îşi
desfăşoară activitatea.
Auditorii au stabilit deja că nivelul de conformitate a documentaţiei sistemului de management

al calităţii cu documentele de referinţă este acceptabil.
Scopul auditului la organizaţia auditată, urmăreşte conformitatea modului efectiv de lucru cu

descrierile din documentele sistemului de management al calităţii. Auditorul va constata în teren dacă
oamenii lucrează după fişe tehnologice, instrucţiuni de lucru, specifice fiecărui loc de muncă şi dacă
acestea sunt conforme cu standardele la care societatea aderă.
În cadrul auditului la organizaţia auditată:
- întrebările adresate se orientează pe aspectele principale din documentele de referinţă privind

activitatea respectivă şi caută să se convingă în ce măsură aceste aspecte sunt cunoscute şi aplicate corect
de executanţi şi dacă există dovezi ale aplicării corecte şi înainte de momentul actual (se solicită
înregistrări concrete);
- se urmăreşte să se convingă pe bază de date, documente, fapte concrete, verificabile

independent, că măsurile de management descrise în documentele sistemului de management al calităţii,
sunt aplicate corect la toate nivelurile şi funcţiile organizaţiei.
În general obiectivele principale ale auditului sunt următoarele:
- obţinerea de dovezi obiective referitoare la conformitatea cu documentele de referinţă a

sistemului de management al calităţii, atât ca documentare cât şi ca implementare;
- furnizarea de posibilităţi de îmbunătăţire, neconformităţi identificate cu ocazia auditului.
În general un audit are următorul conţinut:
- evaluarea pe baza unui chestionar pentru auditul de certificare a proceselor sistemului de

management al calităţii aplicat, cu luarea în considerare a prevederilor din documentele de referinţă,
obiective, politica referitoare la calitate, manualul calităţii, etc.;
- dovezile de audit care sunt informaţii culese în timpul auditului la organizaţia respectivă şi sunt
discutate permanent cu personalul împuternicit al organizaţiei auditate;
- constatările în urma auditului se fac pe baza informaţiilor culese în timpul auditului şi se referă
la posibilităţile de îmbunătăţire a sistemului de management a calităţii, neconformităţile din sistem, etc.).
Neconformităţile sunt astfel descrise detaliat, fiecare în câte un raport de neconformitate, care să asigure
trasabilitatea neconformităţii respective de la descriere, până la urmărirea modului în care a fost
prevenită repetarea ei;
- prin evaluarea constatărilor din timpul auditului faţă de obiectivele auditului sunt stabilite
concluziile auditului (exemplu: Organizaţia auditată dispune de un sistem de management al calităţii
conform cu criteriile de audit, atât ca documentare, cât şi ca implementare; sau după caz nu dispune de
acesta);
- recomandarea auditorului şef de a, sau nu a, se acorda certificatul este elaborată pe baza

concluziei auditului şi este comunicată organizaţiei auditate la reuniunea de încheiere a auditului;
Auditorii consemnează în chestionarul de audit, odată cu dovezile (informaţiile) de audit, şi

numele persoanelor cu care au discutat. Neconformităţile sunt elementele notate în chestionar.
Auditul este o examinare documentată.Notificările se vor face în formulare special concepute,

astfel:
- chestionar de audit;
- plan de (pre)audit;
- raport de neconformitate;
- raport de analiza documentaţiei;
- raport de (pre) audit;
- raport reuniune de deschidere şi încheiere audit;
- raport de finalizare audit;
- alte rapoarte pe care organismul de certificare le consideră necesare pentru a îşi susţine decizia
de acordare sau nu a certificatului;
- formulare pentru scrisori de însoţire ale rapoartelor trimise organizaţiei auditate.
Etapele auditului
G. Eliminarea (prevenirea) cauzelor neconformităţilor, constituie un element care condiţionează

acordarea certificatului de conformitate şi este verificată de auditori fie printr-un audit de urmărire când
sunt conformităţi majore, fie prin examinarea documentelor transmise de organizaţia auditată.
Planul de acţiuni corective elaborat de societatea auditată reflectă aptitudinea acesteia de a

culege, înregistra, analiza şi valorifica datele semnificative privind calitatea produsului şi/sau procesului,
sistemului de management al calităţii în ansamblu. Eficacitatea acestei planificări se bazează pe
funcţionarea unui sistem de informare (raportări), în care intră şi procesele de monitorizare-măsurare şi
ţinere sub control a înregistrărilor.
Aplicarea cu eficacitate a planului de acţiuni corective presupune existenţa şi funcţionarea la
organizaţia auditată a unui sistem de comunicare eficace.
Acţiunea corectivă vizează prevenirea repetării unei neconformităţi apărute, aceasta realizându-
se prin identificarea şi eliminarea cauzei adevărate care a dus la apariţia neconformităţii.
În consecinţă este necesară, identificarea, înregistrarea, centralizarea, analiza datelor specifice. În

lipsa datelor, analiza managerială nu se poate desfăşura deoarece nu poate fi vorba de acţiune corectivă
şi implicit îmbunătăţire a sistemului de management al calităţii fără analiza şi date.
Modul în care organizaţia auditată ţine sub control acţiunile corective sunt descrise în procedurile
care acoperă cerinţele respective din documentele de referinţă.
Acţiunea preventivă are ca scop prevenirea apariţiei a unei neconformităţi potenţiale, care nu s-
a manifestat încă (tendinţe, situaţii de urgenţă, evoluţii ale performanţelor, etc.).
Prevenirea se realizează prin identificarea şi eliminarea cauzei adevărate a neconformităţilor

potenţiale, fiind necesară valorificarea datelor relevante. O importanţă deosebită o constituie
înregistrările corecte privind produsul, procesul, sistemul de management al calităţii în ansamblu şi
cunoaşterea tehnicilor de valorificare a datelor.
Corecţia neconformităţilor:
- se manifestă ca o acţiune promptă şi vizează tratarea obiectului neconformităţilor cât mai

aproape de momentul apariţiei şi manifestării lor;
- se referă la eliminarea neconformităţilor printr-o acţiune directă asupra obiectului neconform,

nu este o acţiune de prevenire (corectivă sau preventivă), nu se referă la eliminarea cauzelor
neconformităţii efective şi/sau potenţiale;
- este o acţiune tehnologică şi nu de management, corecţia trebuie şi ea planificată, ţinută sub

control, efectuată pe baza unei tehnologii gândite în prealabil, verificată şi înregistrată, pentru a i se
determina eficacitatea.
Conţinutul acţiunilor de prevenire (corective şi preventive) constituie o imagine despre stadiul

sistemului de management al calităţii, cele mai frecvente simptome ale lipsei de maturitate a acestuia
este confundarea acţiunilor corective cu corecţiile.
Organismul certificator examinează planul de acţiuni corective transmis de organizaţia auditată şi

decide dacă este cazul să evalueze eficacitatea acestuia printr-un post-audit sau pe baza documentaţiei
constând în: proceduri revizuite, rapoarte de instruire personală, raportul de audit intern confirmând
eficacitatea acţiunilor implementate, raportul analizei efectuate de management referitoare la
acceptarea rezultatelor acţiunilor, prezentate ulterior de către organizaţia auditată.
Tratarea observaţiilor va fi verificată la auditul de supraveghere următor. Organizaţia auditată

trebuie să prezinte organismului de certificare, până la eliberarea certificatului, un plan de acţiuni
corective, care să cuprindă termenele, resursele şi responsabilităţile. Termenii privind tratarea
observaţiilor nu pot fi mai îndepărtaţi decât auditul de supraveghere.
Neconformităţile constituie abateri de la cerinţele documentelor de referinţă, neîndepliniri ale
performanţelor planificate şi pot pune sub semnul întrebării eficacitatea sistemului de management al
calităţii de a asigura creşterea satisfacţiei clienţilor şi a altor parţi interesate ale organizaţiei auditate.
H. Post-auditul:
- are loc după caz în cazul unor neconformităţi grave;
- se referă numai la procesele implicate în neconformităţile respective, nu la întregul sistem de

management al calităţii;
- are loc la data convenită de cele două părţi, după expirarea termenul scadent al acţiunilor
corective implementate de organizaţia auditată;
- componenţa echipei de audit este cea iniţială sau participă numai un singur auditor, delegat de
auditorul şef;
- punctul de plecare îl constituie neconformităţile consemnate în rapoartele de neconformitate

anexate la raportul de audit.
Obiectivul post-auditului constă în examinarea acţiunilor corective aplicate sistemului de

management al calităţii pentru eliminarea cauzelor neconformităţilor majore găsite la auditul de
certificare sau supraveghere. Gravitatea neconformităţilor şi necesitatea derulării post-auditului, sunt
hotărâte de auditorul şef, prin consultarea cu echipa sa de audit. Această hotărâre este documentată în
raportul de neconformitate.
Date de ieşire: raportul post-auditului care este elaborat de auditorul şef şi prezentat
organismului certificator care îl transmite organizaţiei auditate. Prin transmiterea raportului post-
auditului se încheie astfel activitatea de examinare a sistemului de management al calităţii al organizaţiei
auditate.
Dacă în raportul de post-audit se confirmă eficacitatea acţiunilor corective pentru care pentru
care a fost necesar se trece la evaluarea dosarului de audit.
I. Evaluarea dosarului de audit
- este completat de auditorul şef;
- se va încheia cu recomandarea de a (nu) se acorda certificatul şi acţiunile de întreprins în

consecinţă;
- are la bază: gravitatea neconformităţilor, neconformităţi ale dosarului de audit, neconcordanţă

între datele din dosar şi concluziile auditului,
În general, recomandarea auditorului şef nu este infirmată de evaluatori, deoarece auditorii sunt
singurii care au dobândit o imagine cât mai reală a modului de implementare al sistemului de management
al calităţii organizaţiei auditate.
În practică pot apărea şi cazuri în care evaluatorii pot dispune reauditări ale anumitor segmente
ale sistemului de management al calităţii.
Prin acţiunea echipei de evaluare, dosarul de audit se transformă în dosar de certificare.
Datele de ieşire ale evaluării îl constituie dosarul de certificare.
Evaluarea dosarului de audit se încheie prin decizia de acordare sau nu a certificatului.
J. Decizia de acordare (sau nu) a certificatului de conformitate:
- are la bază dosarul de certificare, împreună cu recomandările echipei de evaluare;
- dacă se ia decizia suspendării procesului de certificare, auditul de certificare deja desfăşurat se

consideră pre-audit.
Organismul certificator transmite organizaţiei auditate condiţiile de utilizare a certificatului de

conformitate şi ale mărcii (siglei) aferente, precum şi referitor la auditurile de supraveghere.
După primirea contractelor semnate, organismul certificator transmite organizaţiei auditate

certificatul şi înscrie organizaţia auditată în lista oficială a deţinătorilor de certificate, pe care o dă
publicităţii, inclusiv pe site-ul propriu şi o comunică organismului de acreditare şi o actualizează periodic.
Certificatul emis:
- este în conformitate cu standardele ISO în vigoare;
- este acordat pe baza auditului; - nu conferă garanţie de bună performanţă;
- exprimă conformitatea sistemului de management al calităţii al organizaţiei deţinătoare cu

documentele de referinţă numai la data auditului şi numai pentru aspectele strict menţionate în raportul
de audit şi documentele pe care acesta este bazat. Numărul raportului de audit este înscris explicit pe
certificatul emis;
- nu aduce profit şi clienţi;
- avantajele deţinerii din punct de vedere al concurenţei se diminuează din ce în ce mai mult pe
măsură ce tot mai multe organizaţii îl obţin;
- stă la baza cerinţelor legale pentru tot mai multe domenii, astfel încât certificatul de
conformitate este tot mai mult un punct de pornire pentru piaţă, nu un obiectiv;
- poate fi extrem de valoros dacă organizaţia certificată este realmente serioasă în ceea ce
priveşte sistemul de management al calităţii;
- are o valabilitate limitată în timp, în general trei ani de la data auditului de certificare încheiat cu
succes. Organizaţia deţinătoare se angajează prin contract să menţină sistemul de management al calităţii
în funcţiune cel puţin la nivelul constatat de auditul de certificare şi să comunice organismului certificator
printr-un raport modificările semnificative;
- explicitează clar domeniile pentru care a fost eliberat: părţi (amplasamente) ale organizaţiei
deţinătoare.
K. Auditul de supraveghere:
- în cazul în care rezultatul final este pozitiv se menţine valabilitatea certificatului;
- în general este planificat anual conform cu procedura fiecărui organism certificator în parte;
- de regulă, se execută de către un auditor al organismului de certificare, cu precădere membru

al echipei iniţiale de audit;
- se bazează pe lista de verificări.
Obiectivul acestui audit este asigurarea organismului certificator că sistemul de management al

calităţii certificat continuă să fie conform cerinţelor declarate la momentul obţinerii certificatului.
Conţinutul auditului de supraveghere: -
evaluarea periodică a eficacităţii acţiunilor corective aplicate sistemului de management al

calităţii în baza neconformităţilor consemnate în raportul auditului de certificare;
- scurtă auditare a proceselor, astfel încât pe parcursul celor trei ani ai valabilităţii certificatului să
fie auditate toate procesele sistemului de management al calităţii;
- supravegherea modificărilor organizaţionale relevante pentru sistemul de management al

calităţii aplicate de către organizaţia deţinătoare în intervalul scurs de la auditul precedent
În cazul unui rezultat favorabil al auditului de supraveghere se menţine valabilitatea certificatului

pentru perioada de timp până la următorul audit de supraveghere. Rezultatul auditului de supraveghere
se documentează într-un raport, semnat de auditor şi înaintat organismului certificator, care îl transmite
organizaţiei deţinătoare.
Eventualele neconformităţi ale sistemului de management al calităţii consemnate în raportul

auditului de supraveghere urmează a fi tratate prin acţiuni elaborate şi aplicate de organizaţia deţinătoare
a certificatului. Organismul de certificare examinează şi evaluează eficacitatea acestor acţiuni la următorul
audit, de supraveghere sau recertificare.
În cazul unor neconcordanţe majore consemnate în raportul auditului de supraveghere,

organismul certificator suspendă, temporar sau anulează certificatul.
L. Audit de prelungire a valabilităţii certificatului
Se realizează după expirarea perioadei de valabilitate a certificatului, pe baza unui nou contract.
Constă în auditarea de certificare a întregului sistem de management al calităţii al organizaţiei deţinătoare
a certificatului.
Prelungirea valabilităţii certificatului se actualizează în baza de date a organismului de certificare.

1. Certificarea. Noțiuni generale și terminologie
Odată cu dezvoltarea continua a tehnologiilor și a înnoirii rapide a ofertei

de produse pe piață, s-a constatat necesitatea introducerii de practici noi, ce au
scopul de a asigura atât încrederea între partenerii comerciali din diferite țări,
cât și încrederea consumatorilor cu privire la calitatea produselor și serviciilor
achiziționate.
Utilizarea conceptului de calitate s-a dovedit a fi una din cele mai eficiente
practici manageriale ce poate asigura succesul unei organizații. Modalitatea în
care organizația gestioneaza problema calității produselor și/sau serviciilor
oferite se reflectă în poziția acesteia pe piață și în nivelul de performanță atins,
reflectat în nivelul de profitabilitate al fiecărei activități.
Ca urmare, rezultă o evidentă preocupare în sensul creșterii continue a
nivelului de calitate al produselor și serviciilor. În vederea atingerii acestui
deziderat, acțiunile întreprinse trebuie sa vizeze cunoașterea la fiecare moment
de timp a nivelului de calitate aferent tuturor activităților desfășurate în cadrul
organizației. Acest lucru poate fi posibil prin evaluarea periodică a nivelului
de calitate.
Evaluarea calității constituie o pârghie importantă în vederea atingerii mai
multor obiective, precum: imbunătățirea calității, eficacitatea sistemului
calității implementat, cunoașterea nivelului de calitate la un moment dat,
gradul de indeplinire al obiectivelor stabilite la nivelul organizației, etc.
Preponderent, însă, evaluarea calității se realizează în vederea certificării, cu
scopul de a beneficia de avantajele oferite de aceasta:
• identificarea problemelor in procesul de productie;
• sporirea si imbunatatirea productivitatii si eficientei;
• limitarea incidentelor ce implica responsabilitatea juridica a organizatiei;
• responsabilizarea personalului;
• satisfacerea cerintelor clientilor;
• economii ale tuturor tipurilor de resurse;
• avantaje financiare si de imagine;
• cresterea credibilitatii si a increderii in calitatea produselor / serviciilor;
• satisfacerea cerintelor partenerilor de afaceri si a cerintelor legale;
• crearea cadrului pentru imbunatatirea continua;
• cucerirea unor pieţe de desfacere;
• castigarea increderii partilor interesate, inclusiv a autoritatilor;
• asigurarea partenerilor si clientilor ca se respecta legislatia in domeniu;
• cresterea prezentei pe piata, cu deosebire pe piata internationala;
• conditiile de acordare a asigurarilor si a creditelor pot deveni mai
avantajoase;
• imbunatatirea conditiilor de munca ale salariatilor;
Întrucât simpla declarație a producătorului, cu privire la calitatea

produselor, nu mai oferea garanții obiective, într-o serie de țări, cu precădere
cele dezvoltate, a fost introdus sistemul de certificare. Acesta are ca obiectiv
principal de a garanta, prin intermediul unui organism terț , independent de
producător și beneficiar, conformitatea unui produs , serviciu,proces sau
chiar a sistemului calității organizației cu un referențial prestabilit.
În vederea facilitării acestui proces, în cadrul Organizației Internaționale
de Standardizare (ISO) se înființeaza Comitetul consultativ CERTICO, care,
începănd cu anul 1985, devine Comitetul pentru evaluarea conformității (
Commitee on conformity assesment – CASCO), având următoarele obiective:
- studierea mijloacelor de evaluare a conformității produselor, serviciilor
și sistemelor calității, cu standarde sau alte documente de referință;
- elaborarea de ghiduri internaționale referitoare la încercări, inspecții și
certificarea produselor, serviciilor, sistemelor calității și pentru
evaluarea laboratoarelor de încercări, organismelor de inspecție și de
certifcare;
- promovarea recunoașterii reciproce a sistemelor naționale și regionale
de evaluare a conformității și utilizarea în acest scop a standardelor
internaționale pentru încercări, inspecție și certificare.
Conform definiției formulate în standardul SR EN ISO/IEC 17000:2020 -
Evaluarea conformității - Vocabular și principii generale, certificarea
reprezintă „ atestarea de către o terță parte, referitoare la un obiect de
evaluare a conformității, cu excepția acreditării”.
Pentru o mai bună întelegere a definiției prezentate în standard, este
necesară definirea următorilor termeni:
Atestarea - emiterea unei declarații, bazată pe o decizie, conform căreia
îndeplinirea cerințelor specificate a fost demonstrate.
Decizie – concluzia, pe baza rezultatelor revizuirii, că îndeplinirea
cerințelor specificate a fost sau nu demonstrată.
Revizuire – luarea în considerare a caracterului potrivit, adecvat și
eficacitatea activităților de selecție și de determinare, precum și rezultatele
acestor activități, în ceea ce privește îndeplinirea cerințelor specificate printr-
un obiect de evaluare a conformității.
Cerință specificată – nevoia sau așteptarea declarată.
Obiect de evaluare a conformității – entitate căreia i se aplică cerințele
specificate.
Acreditare - atestare de către o terță parte, referitoare la un organism de
evaluare a conformității, care transmite o demonstrație formală a
competenței sale, imparțialitate și funcționare consecventă în efectuarea
activităților specifice de evaluare a conformității.
Organism de evaluare a conformității – organism care efectuează
activități de evaluare a conformității, cu excepția acreditării.
Imparțialitate – obiectivitate în ceea ce privește rezultatul unei activități
de evaluare a conformității.
2. Cadrul conceptual al certificării conformității și acreditării
Pentru a asigura o bază unitară pentru acreditare, organismele europene de

standardizare CEN (Comitetul European de Standardizare), CENELEC (Comittul
European de Standardizare în Electrotehnică) și ETSI (Institutul European de Standarde
în Telecomunicații), au elaborat seria de standarde EN ISO/IEC 17000. Aplicarea
acestor standarde este obligatorie în țările Uniunii Europene și ale Asociaței Europene
a Liberului Schimb. Unele dintre acestea au fost adoptate și în România, ca standarde
naționale.
Organismele internaționale şi europene
Organismele internaționale şi europene cu rol în procesele de acreditare şi

certificare sunt:
➢ I.A.F. (International Accreditation Forum) – asociație mondială a organismelor de
acreditare , cu scopul de a dezvolta un program unic de evaluare a conformităTii,
în vederea reducerii riscurilor şi furnizării de încredere clienTilor în certificatele
obTinute sub acreditare. Alte roluri ale I.A.F.:
- Asigură că membrii săi acreditează exclusive organisme de certificare
competente şi care nu sunt în conflict de interese
- Stabileşte protocoale de recunoaştere reciprocă (MLA – Multilateral
Recognition Arrangements) a certificatelor obținute într-o țară, pe teritoriul altor țări/
zone economice
➢ E.A. (European Co-operation for Accredation) - organizație nonprofit, inființată în
1997, care reprezintă rețeaua organismelor naționale din Europa, care efectuează
acreditări în domeniul laboratoarelor, organismelor de certificare şi al celor de
inspecție. Atribuții E.A.:
o Asigură transparența activității membrilor săi
o Asigură interpretarea comună a standardelor utilizate de către membrii E.A.
în evaluare şi certificare
o Pe baza acordurilor de tip MLA, organizează şi administrează un sistem de
evaluări reciproce între membrii săi, în vederea stabilirii de protocoale
pentru recunoaşterea şi acceptarea reciprocă a sercviciilor de evaluare şi a
rezultatelor acestora.
Legislație
Reglementările europene, transpuse în legislația din România, stabilesc

cerințele şi modalitățile de supraveghere a pieței din statele membre UE, cu scopul
comercializării în aceste state numai de produse conforme cu cerințele aplicabile.
Cele mai importante acte normative sunt:
- REGULAMENTUL (CE) NR. 765/2008 AL PARLAMENTULUI
EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI din 9 iulie 2008 de stabilire a cerințelor de
acreditare şi de supraveghere a pieței în ceea ce priveşte comercializarea produselor
şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93
- OG nr. 23/2009 - privind activitatea de acreditare a organismelor de evaluare
a conformităTii
- Hotărârea 306 din 23 martie 2011 privind unele măsuri de supraveghere a
pieței produselor reglementate de legislația Uniunii Europene care armonizează
condițiile de comercializare a acestora.
Infrastructura națională
RENAR este Organismul Național de acreditare care evaluează competența

Organismelor de Evaluare a Conformității, promovează şi dezvoltă acreditarea şi
evaluarea conformității. Asociația este recunoscută oficial ca organism național de
acreditare unic, in temeiul OG 23/ 2009 şi în baza prevederilor Regulamentului
(CE) nr. 765/2008 şi funcționează în coordonarea şi sub supravegherea Ministerului
Economiei. Pentru a demonstra conformitatea cu criteriile stabilite în standardul
armonizat de referință pentru organismele de acreditare, RENAR se supune
evaluării la nivel de omologi organizată de European Accreditation (E.A.), în
calitatea sa de infrastructură europeană a acreditarii, recunoscuta ca atare de
Comisie in temeiul articolului 14 al Regulamentului nr. 765/2008, după consultarea
statelor membre.
RENAR a fost evaluat şi acceptat ca membru al acordului EA – MLA (Acord
European Multilateral) pentru următoarele domenii:
- laboratoare de încercări, inclusiv laboratoare de analize medicale;
- laboratoare de etalonare;
- organisme de certificare a sistemelor de management al calității;
- organisme de certificare a sistemelor de management al mediului;
- organisme de certificare a produselor.
ASRO este o asociație, persoană juridică română de drept privat, de interes
public, fără scop lucrativ, neguvernamentală şi apolitică constituită ca organism
național de standardizare în baza prevederilor OG 39/98, Legii 177/2005 şi a Legii
nr. 355/2002, recunoscută ca organism național de standardizare prin HG 985/2004.
- este membru cu drepturi depline CEN - Comitetul European de Standardizare
(01.01.2006) şi membru cu drepturi depline CENELEC - Comitetul European
pentru Standardizare în domeniul Electrotehnicii (01.02.2006)
- este membru al ISO - Organizația Internațională de Standardizare(1950) şi CEI
- Comisia Electrotehnică Internațională (1920)
- este membru observator al ETSI - Institutul European de Standardizare în
domeniul TelecomunicaTiilor (2005)
Standarde
Standarde europene referitoare la certificare și acreditare
ISO/IEC 17000:2020 Evaluarea conformității - Vocabular și principii

generale
Evaluarea conformităţii. Îndrumări pentru redactarea

SR ISO/CEI 17007:2010 documentelor normative adecvate utilizării în evaluarea
conformităţii
Evaluarea conformității - Cerințe pentru organismele de
ISO/IEC 17011:2018 acreditare care acreditează organismele de evaluare a
conformității
Evaluarea conformității - Cerințe pentru funcționarea

ISO/IEC 17020:2012 diferitelor tipuri de organisme care efectuează inspecția

sistemelor de management - Partea 1: Cerințe
sistemelor de management de mediu
sistemelor de management al calităţii
sistemelor de management. Partea 4: Cerințe de
competență pentru audit și certificare a sistemelor
de management al sustenabilității evenimentelor
sistemelor de management al activelor
sistemelor de management al continuităţii
activităţii
sistemelor de management anti-mită
sistemelor de management al sănătăţii şi securităţii
în muncă
sistemelor de management pentru managementul
facilităților
ISO/IEC 17023:2013 Evaluarea conformității - Linii directoare pentru
determinarea duratei auditurilor de certificare a
sistemului de management
organismele care efectuează certificarea
persoanelor
ISO/IEC 17025:2017 Cerințe generale pentru competența laboratoarelor
de testare și calibrare
ISO/IEC 17027:2014 Evaluarea conformității - Vocabular referitor la
competența persoanelor care certifică personal
ISO/IEC 17028:2017 Evaluarea conformității - Liniile directoare și
exemple ale unui sistem de certificare pentru
servicii
ISO/IEC 17029:2019 Evaluarea conformității - Principii generale și
cerințe pentru organe de validare și verificare
mărcile de conformitate ale terților
ISO/IEC 17032:2019 Evaluarea conformității - orientări și exemple ale
unei scheme pentru certificarea proceselor
evaluarea între părţi a organismelor de evaluare a
conformităţii şi organismelor de acreditare
încercările de competenţă
ISO/IEC 17050-1:2010 Evaluarea conformității - declarația de
conformitate data de furnizo. Partea 1: Cerințe
generale
ISO/IEC 17050-2:2005 Evaluarea conformităţii. Declaraţia de
conformitate dată de furnizor. Partea 2:
Documentaţie suport
ISO/IEC 17065:2013 Evaluarea conformităţii. Cerinţe pentru organisme
care certifică produse, procese şi servicii
ISO/IEC 17067:2014 Evaluarea conformităţii. Principii fundamentale ale
certificării produselor şi linii directoare pentru
schemele de certificare a produselor
ISO/IEC 9712:2013 Examinări nedistructive. Calificarea şi certificarea
personalului pentru examinări nedistructive
SR 13465:2007 Cerinţe pentru certificarea personalului în
managementul proiectelor şi programelor
SR ISO/TS 22003:2016 Sisteme de management al siguranţei alimentelor.

Cerinţe pentru organismele care efectuează audit şi
certificare a sistemelor de management al
siguranţei alimentelor
Tehnologia informației. Managementul serviciilor.
SR ISO/IEC 20000-6:2020 Partea 6: Cerințe pentru organismele care asigură
auditul și certificarea sistemelor de management al
serviciilor
Tehnologia informaţiei. Tehnici de securitate.
SR ISO/IEC 27006:2016 Cerinţe pentru organismele care furnizează servicii
de auditare şi certificare a sistemelor de
management al securităţii informaţiei
SR EN 61265:2000 zgomotului aeronavelor. Prescripţii referitoare la
acustică pe treimi de octavă, pentru certificarea
acustică a avioanelor de transport
SR EN IEC 61265:2019 zgomotului aeronavelor. Cerinţe referitoare la
acustică pentru certificarea acustică a aeronavelor
Componente BOS pentru sisteme fotovoltaice.
SR EN 62093:2006 Certificarea concepţiei şi încercări de mediu
Sisteme fotovoltaice de pompare. Certificarea

SR EN 62253:2012 proiectului şi măsurarea performanţelor
Cerinţe privind politica de certificare pentru

SR ETSI TS 101 456 autorităţile care emit certificate calificate
V1.2.1:2005
SR 13476-1:2003 Certificarea calificării profesionale a
întreprinderilor din construcţii. Partea 1: Cerinţe
generale pentru organismele de certificare
Certificarea calificării profesionale a
SR 13476-2:2003 întreprinderilor din construcţii. Partea 2: Criterii
pentru certificare
Aplicaţii feroviare. Sudarea vehiculelor şi a
SR EN 15085-2:2008 componentelor feroviare. Partea 2: Cerinţe de
calitate şi certificare pentru constructori
SR EN 15267-1:2009 de măsurare. Partea 1: Principii generale
SR EN 15267-2:2009 de măsurare. Partea 2: Evaluarea iniţială a
sistemului de management al calităţii al
producătorului SAM şi supravegherea post
certificare a procesului de producţie
proceduri de încercare pentru sistemele automate
de măsurare pentru monitorizarea emisiilor de la
surse fixe
proceduri de încercare pentru sisteme automate de
măsurare pentru măsurarea periodică a emisiilor de
la surse fixe
SR EN ISO 34101-4:2019 Cacao durabilă și trasabilă. Partea 4: Cerințe pentru
scheme de certificare
SR CEI 61253-1:2000 Rezonatoare ceramice piezoelectrice. Specificaţie
în sistemul CEI de asigurare a calităţii
componentelor electronice (IECQ). Partea 1:
Specificaţie generală. Certificare
SR CEN ISO/TR 52003- cerinţe şi certificare. Partea 2: Explicaţii şi
2:2017 justificări pentru ISO 52003-1
SR EN IEC 61400-6:2020 Turbine eoliene. Partea 22: Încercări de
conformitate şi certificare
calităţii. Partea 001: Cerinţe pentru procedurile de
certificare ale sistemelor de management al calităţii
în aeronautică, spaţiu şi apărare
calităţii. Partea 002: Cerinţe pentru supravegherea
procedurilor de certificare a sistemului de
management al calităţii
Cenuşă zburătoare pentru beton. Partea 2:
SR EN 450-2:2006 Evaluarea conformităţii
Ghid pentru aplicarea evaluării conformităţii la
SR CEN/CLC/ETSI/TR cerinţele de accesibilitate pentru achiziţiile publice
101 552:2018 de produse şi servicii TIC în Europa
Silice ultra fină pentru beton. Partea 2: Evaluarea
SR EN 13263-2+A1:2009 conformităţii
Zgură granulată de furnal măcinată pentru utilizare
SR EN 15167-2:2007 în beton, mortar şi pastă. Partea 2: Evaluarea
conformităţii
Oţeluri pentru armarea betonului. Cuple de
SR ISO 15835-3:2020 îmbinare mecanică a barelor de armare. Partea 3:
Schema de evaluare a conformității
SR EN ISO 52003-1:2017 cerinţe, evaluare şi certificate. Partea 1: Aspecte
generale şi aplicarea la performanţa energetică
globală.

aceste reguli;
directorii.

certificarea;
atinse;
impuse;
preexistente.
personalului;

Europeana.

lor nationala;
europeana;
minim de calitate;
sale.
producție
finit).
proiectării
organism notificat.
CERTIFICAREA SISTEMELOR DE MANAGEMENT
În sens larg certificarea conformităţii unui sistem de management al calităţii reprezintă un mijloc
de comunicare care se realizează prin compararea de către o terţă parte (independente de sistemul de
referinţă) a unei realităţi obiective cu ce s-a planificat să se realizeze în acel sistem.
Auditul de certificare este mijlocul fundamental de comunicare prin care membrii echipei de
audit influenţează modul de a gândi şi de a munci al persoanelor auditate. Astfel participanţii la audit
trebuie să respecte principiile şi criteriile definite în SR EN ISO 19011-2018 – ghid referitor la auditarea
SMC.
În general auditorii de certificare a sistemului de management al calităţii verifică:
- dacă organizaţia auditată are implementat un sistem care să corespundă normelor propuse de
standardul internaţional pentru care se solicită autorizarea.
- modul în care funcţionează priincipiile managementului în organizaţie.
Nevoia de certificare
În funcţie de domenul de activitate al fiecărei organizaţii certificarea poate fi impusă prin lege
(exemplu: furnizorii din salubritate, construcţii, alimentar, electric, auto, etc.) prin caietul de sarcini al
licitaţiei prin efectul provocativ al certificatelor concurentului.
Nevoia de certificare vine din procesul de comunicare al organizaţiei cu mediile din afara sau din
înauntrul ei.
O primă etapă în procesul de certificare a calităţii o reprezintă alegerea organismului de

certificare. Un criteriu esenţial în alegerea organismului de certificare îl constituie faptul ca acesta să fie
acreditat în România. Alegerea organismului de cerficare poate fi impusă şi de preferinţele principalilor
clienţi pe care organizaţia ii are.
Lista cu principalele instituţii acreditate pentru certificarea sistemelor de management al calităţii

din România poate fi consultată pe site-ul Asociaţiei de Acreditare din Romania RENAR – organizaţie
românească de acreditare organisme de certificare a conformităţii.
Valoarea adăugată de procesul de certificare şi de certificatul de conformitate pentru organizaţie

derivă din valoarea/credibilitatea/recunoaşterea organismului de certificare. Altfel spus certificarea este
un proces de transfer de credibilitate de la organismul de certificare la clientul certificat.
Un al doilea criteriu în alegerea unui organism de certificare după credibilitate îl reprezintă tariful
solicitat de acesta.
Înainte de înscrierea la certificare este necesară o autoevaluare (audit intern), deoarece unele
organisme de certificare nu vin până organizaţia auditată nu prezintă dovezi concrete că a efectuat un
audit intern cu cel puţin 3 luni în urmă.
În general oferta procesului de certificare elaborată de organism, se bazează pe normativele

furnizate de documente internaţionale recunoscute în domeniu (numărul auditorilor, zile, locul de
desfăşurare al auditului).
A. Convorbirea de informare preliminară reprezintă o primă luare de contact nemijlocită între
conductătorul echipei de audit desemnat şi organizaţia interesată a fi certificată.
Obiective:
- clarificarea problemelor privind procedura de certificare;
- explicarea cerinţelor sistemului de management, clarificarea eventualelor excluderi, clarificarea

etapelor procesului de ceritificare (conţinut, obiective, atribuţii, costuri, documente ce urmează a fi puse
la dispoziţie), durata procesului privind certificarea sau valabilitate certificat, precum şi avantajele oferite
de organismul de certificare în cauză;
- obţinerea unei imagini în ansamblu a sistemului de management implementat de organizaţia

care solicită certificarea;
- numirea şi prezentarea auditorului şef al organizaţiei certificatoare.
Auditul de certificare se va desfăşura la sediul organizaţiei solicitante la o dată convenită între

părţi.
Organizaţia care solicită certificarea:
- transmite organismului de certificare cererea de înscriere la certificare şi formularul de

autoevaluare (chestionarul scurt) completat; se va avea în vedere includerea unui tabel cu procesele,
compartimentele implicate şi proprietarii de procese, pe baza căruia conducătorul echipei de audit să
poată identifica fluxurile de auditat şi să elaboreze planul de (pre) audit;
- numeşte un împuternicit pentru buna funcţionare a auditului (în general reprezentantul

managementului pentru calitate din cadrul respectivei organizaţii) a cărui constituindu-se ca persoană de
contact pe parcursul procesului de certificare pentru organizaţia certificatoare;
- pune la dispoziţia echipei de audit un spaţiu de lucur adecvat (sală separată);
- facilitează accesul în zonele în care se solicită certificarea, o scurtă vizită pentru primele impresii;
- asigură participarea persoanelor stabilite (de regulă, managerul general, reprezentanului

managementului pentru calitate, proprietarii de procese, etc.).
Un avantaj al convorbirii preliminare este şi că, în cazul unor neconformităţi majore care ar
compromite recomandarea pentru acordarea certificatului, organizaţia certificatoare nu acceptă
declanşarea procedurii de certificare, astfel organizaţia solicitantă economisind bani.
B. Convorbirile pregătitoare vor fi desfăşurate de auditorul şef al echipei de audit stabilit de

organismul de certificare:
Obiective:
- o bună cunoaştere din timp a eventualelor puncte slabe ale sistemului de management al calităţii
precum şi a posibilelor interpretări necorespunzătoare ale documentului de referinţă;
- eficienţa activităţilor ulterioare din cadrul procesului de certificare prin eliminarea eventualelor
dificultăţi în desfăşurarea acestuia;
- simplificarea procedurii de certificare.
În urma convorbirilor pregătitoare, dacă se apreciază că sunt îndeplinite condiţiile cerute de

procedura pentru declanşarea procesului de certificare, organismul de certificare înregistrează organizaţia
ca aflată în proces de certificare şi îi transmite spre studiu un exemplar din contract.
Prin completarea chestionarului (scurt) de autoevaluare în vederea pregătirii auditului ajută

organizaţia ce urmează a fi auditată să îşi dea seama în amănunt dacă sistemul de management a calităţii
pe care 1-a implementat este pregătit să fie supus certificării. După semnarea chestionarului acesta se
transmite către organismul de certificare.
După această etapă se trece la elaborarea, negocierea şi încheierea propriuzisă a contractul de

certificare şi astfel organizaţia interesată se obligă să respecte cerinţele documentului de referinţă al
sistemului de management al calităţii pentru care urmează să se evalueze conformitatea.
C. Elaborarea planului de audit pe baza datelor transmise prin chestionarul de autoevaluare

completat de organizaţia ce urmează a fi auditată.
Rezultatele evaluării de către organismul de certificare a răspunsurilor date de organizaţia ce

urmează a fi auditată la chestionarul de autoevaluare sunt prezentate într un raport.
Raportul de evaluare devine proprietatea organizaţia ce urmează a fi auditată şi este destinat

informării compartimentelor şi pentru planificarea acţiunilor de îmbunătăţire şi în elaborarea auditurilor
interne.
Fiecare etapă a procesului de certificare se va desfăşura pe baza unui plan şi se va încheia printr-
un raport prezentat de organismul de certificare. Contravaloarea acestor rapoarte este regăsită în costul
final al certificării. Ca o recomandare putem afirma ca persoanele prezente la procesul de auditare să-şi
noteze principalele idei, obiecţii, recomandări, acestea putând fi folosite în procesul ulterior de
îmbunătăţire al sistemului de management al calităţii.
În general, cu o lună înainte de desfăşurarea auditului în vederea certificării, auditorul şef

elaborează planul de audit (programarea evaluării documentaţiei, auditul la faţa locului pe zile şi ore,
precum şi persoanele de contact).
Între data prevăzută pentru evaluarea documentaţiei şi cea pentru auditul la faţa locului de
regulă, se lasă o perioadă de câteva săptămâni în care organizaţia ce urmează a fi auditată mai remediază
situaţia proprie pe baza rezultatelor din raportul de evaluare a documentelor sistemului de management
a calităţii.
D. Examinarea şi evaluarea documente SM (manual, proceduri de sistem)
Organismul de certificare comunică organizaţiei ce urmează a fi auditată componenţa echipei de

audit (compusă în general din auditorul şef şi unul sau mai mulţi auditori în funcţie de mărimea
organizaţiei), precum şi lista documentelor de sistem de management al calităţii ce trebuiesc transmise în
exemplar controlat la sediul organismului de certificare pentru examinare şi evaluare.
Stabilirea documentelor ce urmează a fi transmise se face de către auditorul şef, pe baza

constatărilor sale preliminare. În baza aptitudinilor sale auditorul poate realiza o imagine reală la sediul
organizaţiei auditate prin examinarea modului în care se desfăşoară activitatea lucrativă a respectivei
societăţi punându-se accent pe: curăţenie, gestionarea corespunzătoare a documentelor, controlul
înregistrărilor, acestea fiind câteva dintre procesele sistemului de management a calităţii la care se
observă cel mai uşor neconformităţile.
Auditul reprezintă o evaluare prin eşantionare, valoarea auditului şi credibilitatea certificatului

depind de competenţa auditorului şef.
Organizaţia ce urmează a fi auditată infirmează în scris organismul certificator acordul sau

dezacordul său în legătură cu componenţa echipei de audit propusă (care poate fi refuzază de maxim două
ori). Dacă există suspiciuni cu privire la componenţa echipei de audit este recomandat ca organizaţia
auditată să se intereseze dacă vre-un membru al echipei a fost angajat al vre-unei societăţi concurente
sau în litigiu.
Documentele se transmit către organismul de certificare, cu menţiunea faptului că reprezintă

ediţia în vigoare. Documentaţia este evaluată, de regulă, de către auditorul şef pe baza unor chestionare
de evaluare a fiecărui document. Evaluarea are ca obiectiv principal stabilirea conformităţii situaţiei
descrise în document cu cerinţele aplicabile ale documentului de referinţă; altfel spus, dacă merită să se
facă auditul la faţa locului fără riscul de a refuza recomandarea de acordare a certificatului.
Auditorul nu poate face recomandări organizaţiei auditate, dincolo de cerinţele documentului de

referinţă, auditorul pleacând de la premisa că personalul auditat este cunoaşte cel mai bine profilul
activităţii desfăşurate.
Obiectivele şi avantajele pentru organizaţia ce urmează a fi auditată în vederea evaluării

documentaţiei sistemului de management al calităţii de către auditorul şef:
- stabilirea dacă sistemul de management al calităţii prezentat poate fi auditat - sunt documentate
toate procesele necesare, gradul de detaliere este adecvat, etc.;
- evaluarea, pe cât posibil a adecvării măsurilor descrise în documentele examinate (în acest scop,
unele organisme de certificare desfăşoară examinarea documentaţiei la sediul organizaţiei auditate, unde
se pot clarifica orice neconcordanţe);
- cunoaşterea, încă din faza incipientă a procesului de certificare, dacă sistemul de management
al calităţii descris în manual şi în proceduri îndeplineşte cerinţele documentului de referinţă;
- diminuarea şi/sau eliminarea cheltuielilor cu post-auditurile determinate de neconformităţi.
Organismul de certificare transmite către organizaţia auditată raportul privind evaluarea

documentaţiei sistemului de management al calităţii.
Abaterile de la documentul de referinţă constatate la sistemul descris vor fi eliminate de

organizaţia auditată până la desfăşurarea auditului la faţa locului.
În cazul unor abateri semnificative este necesară suplimentarea investigaţiilor de către organismul
de certificare. În cazul în care situaţia descrisă de documentele evaluate este bună se poate decide
scurtarea termenelor.
Preţul evaluării include o componentă fixă şi una stabilită în funcţie de situaţia efectivă de la faţa
locului (număr suplimentar de auditori, numărul de ore, etc.).
De regulă, preţurile fazelor din cadrul procesului de certificare se definitivează după încheierea
fazei respective, pentru a se lua în calcul, pe baza tarifelor orare comunicate în prealabil de organismul de
certificare, consumul suplimentar de manoperă (auditorii).
Dacă organismul de certificare constată, după evaluarea documentaţiei, că se poate trece la etapa
următoare a procedurii de certificare - (pre)auditul la faţa locului - informează în scris organizaţia auditată
prin raportul de evaluare documentaţie de aceasta.
Un element obligatoriu în luarea acestei decizii îl constituie existenţa sistemului de audituri

interne şi facultativ, a auditorilor externe anterioare. Principalele tipuri de întrebări pe care le adresează
un auditor responsabil sunt: “aţi mai fost auditaţi?”, “de către cine?”,” îmi puteţi prezenta raportul?”,
“cum aţi îndeplinit acţiunile corective?” etc.
E. Pre-auditul la organizaţia auditată
Cu o lună înainte de data stabilită a auditului, are loc un contact pregătitor între auditorul şef şi
organizaţia auditată, cu această ocazie:
- sunt discutate rezultatele evaluării documentelor sistemului de management al calităţii (raportul

de evaluare);
- se definitivează detaliile planului pentru auditul la organizaţia auditată;
- se aprofundează cunoaşterea reciprocă.
Certificarea este un proces de lungă durată şi practic durează atâta timp cât doreşte organizaţia
respectivă să deţină certificatul. În consecinţă, este extrem de importantă cunoaşterea reciprocă a celor
două părţi implicate. Pe cât posibil, dacă nu apar modificări în componenţa personalului organizaţiilor, se
va asigura participarea aceloraşi persoane la reuniune.
Preauditul este efectuat de aceeaşi echipă ca şi auditul (sau, după caz, numai de către auditorul
şef.
Obiectivele preauditului constau în analiza şi identificarea exactă a stării reale a sistemului de

management al calităţii, a eficacităţii sale, în conformitate cu cerinţele documentelor de referinţă, pe bază
de dovezi materiale (date, acte, fapte concrete, documente, etc.).
În general un preaudit este compus din:
a) reuniune de deschidere a preauditului,
- clarificare procedee de culegere informaţii de audit, criterii de evaluare a dovezilor pentru

stabilirea constatărilor de audit; putându-se face ajustări de ultim moment ale planului de preaudit;
- modificările eventuale ale domeniului auditului lucrurile sunt mai complexe decât în cazul
planului orar, totuşi putându-se face ajustări minore; în cazul în care se solicită extinderea domeniului
este preferat să se aştepte auditul de supraveghere deoarece calificările auditorilor, nu pot fi adaptate de
la o zi la alta, precum şi evaluarea documentaţiei ar trebui revăzută.
b) auditarea fiecărui proces al sistemului de management (culegerea informaţiilor-dovezilor de

audit), eventualele neconformităţi se pun de acord cu reprezentanţii împuterniciţi ai organizaţiei auditate,
în fond, ei trebuie să le accepte şi să le semneze. Auditorul şef poate sugera recomandări care însă nu
obligă în nici un fel organizaţia auditată în elaborarea planului de acţiuni corective. Înainte de a părăsi
sectorul respectiv auditorul şef sintetizează în ideea unor revederi ulterioare aspectele pozitive şi
posibilele neconformităţi observate, astfel i se dă şansa auditatului de a aduce înregistrări la reuniunea de
închidere. În elaborarea chestionarului de audit, auditorul şef va face notificările corespunzătoare în
prezenţa auditaţilor, pentru ca aceştia să vadă şi să-şi însuşească cele scrise.
Rezultatul preauditului se detaliază în general în rapoarte de neconformitate, câte un exemplar

pentru fiecare neconformitate în parte, care se anexează raportului de audit. Raportul este structural în
neconformităţi şi observaţii.
Raportul de pre-audit materializează valoarea adăugată de auditori. Este ceea ce rămâne; dosarul
de certificare este însă mai voluminos, incluzând şi planul de preaudit, raportul analizei documentelor
sistemului de management al calităţii, chestionarul completat de auditori la organizaţia auditată, scrisorile
de însoţire a raportului de pre audit.
Avantajele pre-auditului la nivelul organizaţiei auditate sunt:
- posibilitatea unei evaluări planificate, sistematice, aprofundate, independente, cuprinzătoare,

documentate, înregistrate a sistemului de management al calităţii, mai relaxate decât la auditul de
certificare (de regulă la pre-audit nu se întocmesc rapoarte de neconformitate; cu cât lista de observaţii
la preaudit este mai mare, cu atât este de aşteptat că vor fi mai puţine neconformităţi la audit); pre-auditul
(ca şi celelalte faze ale procedurii de certificare de până aici) oferă auditorului o oarecare libertate să
furnizeze consultanţă;
- reducerea duratei şi a cheltuielilor legate de auditul de certificare;
- dobândirea unei surse - raportul de pre-audit destinat informării largi a personalului organizaţiei
auditate - pentru îmbunătăţirea sistemului de management al calităţii şi planificarea auditurilor interne.
F. Auditul de certificare se caracterizează prin:
- documentele sistemului de management al calităţii sunt examinate şi auditate la organizaţia

solicitantă;
- respectarea planului de audit convenit între organismul auditor şi organizaţia auditată;
- repetarea în principiu, mai detaliată a paşilor, conţinutului, documentelor, înregistrărilor de la

pre-audit;
- este un proces care se bazează pe comunicarea directă; partenerii de discuţie ai echipei de audit
nu sunt stabiliţi în prealabil, oricine poate fi intervievat de auditori în legătură cu modul în care îşi
desfăşoară activitatea.
Auditorii au stabilit deja că nivelul de conformitate a documentaţiei sistemului de management

al calităţii cu documentele de referinţă este acceptabil.
Scopul auditului la organizaţia auditată, urmăreşte conformitatea modului efectiv de lucru cu

descrierile din documentele sistemului de management al calităţii. Auditorul va constata în teren dacă
oamenii lucrează după fişe tehnologice, instrucţiuni de lucru, specifice fiecărui loc de muncă şi dacă
acestea sunt conforme cu standardele la care societatea aderă.
În cadrul auditului la organizaţia auditată:
- întrebările adresate se orientează pe aspectele principale din documentele de referinţă privind

activitatea respectivă şi caută să se convingă în ce măsură aceste aspecte sunt cunoscute şi aplicate corect
de executanţi şi dacă există dovezi ale aplicării corecte şi înainte de momentul actual (se solicită
înregistrări concrete);
- se urmăreşte să se convingă pe bază de date, documente, fapte concrete, verificabile

independent, că măsurile de management descrise în documentele sistemului de management al calităţii,
sunt aplicate corect la toate nivelurile şi funcţiile organizaţiei.
În general obiectivele principale ale auditului sunt următoarele:
- obţinerea de dovezi obiective referitoare la conformitatea cu documentele de referinţă a

sistemului de management al calităţii, atât ca documentare cât şi ca implementare;
- furnizarea de posibilităţi de îmbunătăţire, neconformităţi identificate cu ocazia auditului.
În general un audit are următorul conţinut:
- evaluarea pe baza unui chestionar pentru auditul de certificare a proceselor sistemului de

management al calităţii aplicat, cu luarea în considerare a prevederilor din documentele de referinţă,
obiective, politica referitoare la calitate, manualul calităţii, etc.;
- dovezile de audit care sunt informaţii culese în timpul auditului la organizaţia respectivă şi sunt
discutate permanent cu personalul împuternicit al organizaţiei auditate;
- constatările în urma auditului se fac pe baza informaţiilor culese în timpul auditului şi se referă
la posibilităţile de îmbunătăţire a sistemului de management a calităţii, neconformităţile din sistem, etc.).
Neconformităţile sunt astfel descrise detaliat, fiecare în câte un raport de neconformitate, care să asigure
trasabilitatea neconformităţii respective de la descriere, până la urmărirea modului în care a fost
prevenită repetarea ei;
- prin evaluarea constatărilor din timpul auditului faţă de obiectivele auditului sunt stabilite
concluziile auditului (exemplu: Organizaţia auditată dispune de un sistem de management al calităţii
conform cu criteriile de audit, atât ca documentare, cât şi ca implementare; sau după caz nu dispune de
acesta);
- recomandarea auditorului şef de a, sau nu a, se acorda certificatul este elaborată pe baza

concluziei auditului şi este comunicată organizaţiei auditate la reuniunea de încheiere a auditului;
Auditorii consemnează în chestionarul de audit, odată cu dovezile (informaţiile) de audit, şi

numele persoanelor cu care au discutat. Neconformităţile sunt elementele notate în chestionar.
Auditul este o examinare documentată.Notificările se vor face în formulare special concepute,

astfel:
- chestionar de audit;
- plan de (pre)audit;
- raport de neconformitate;
- raport de analiza documentaţiei;
- raport de (pre) audit;
- raport reuniune de deschidere şi încheiere audit;
- raport de finalizare audit;
- alte rapoarte pe care organismul de certificare le consideră necesare pentru a îşi susţine decizia
de acordare sau nu a certificatului;
- formulare pentru scrisori de însoţire ale rapoartelor trimise organizaţiei auditate.
Etapele auditului
G. Eliminarea (prevenirea) cauzelor neconformităţilor, constituie un element care condiţionează

acordarea certificatului de conformitate şi este verificată de auditori fie printr-un audit de urmărire când
sunt conformităţi majore, fie prin examinarea documentelor transmise de organizaţia auditată.
Planul de acţiuni corective elaborat de societatea auditată reflectă aptitudinea acesteia de a

culege, înregistra, analiza şi valorifica datele semnificative privind calitatea produsului şi/sau procesului,
sistemului de management al calităţii în ansamblu. Eficacitatea acestei planificări se bazează pe
funcţionarea unui sistem de informare (raportări), în care intră şi procesele de monitorizare-măsurare şi
ţinere sub control a înregistrărilor.
Aplicarea cu eficacitate a planului de acţiuni corective presupune existenţa şi funcţionarea la
organizaţia auditată a unui sistem de comunicare eficace.
Acţiunea corectivă vizează prevenirea repetării unei neconformităţi apărute, aceasta realizându-
se prin identificarea şi eliminarea cauzei adevărate care a dus la apariţia neconformităţii.
În consecinţă este necesară, identificarea, înregistrarea, centralizarea, analiza datelor specifice. În

lipsa datelor, analiza managerială nu se poate desfăşura deoarece nu poate fi vorba de acţiune corectivă
şi implicit îmbunătăţire a sistemului de management al calităţii fără analiza şi date.
Modul în care organizaţia auditată ţine sub control acţiunile corective sunt descrise în procedurile
care acoperă cerinţele respective din documentele de referinţă.
Acţiunea preventivă are ca scop prevenirea apariţiei a unei neconformităţi potenţiale, care nu s-
a manifestat încă (tendinţe, situaţii de urgenţă, evoluţii ale performanţelor, etc.).
Prevenirea se realizează prin identificarea şi eliminarea cauzei adevărate a neconformităţilor

potenţiale, fiind necesară valorificarea datelor relevante. O importanţă deosebită o constituie
înregistrările corecte privind produsul, procesul, sistemul de management al calităţii în ansamblu şi
cunoaşterea tehnicilor de valorificare a datelor.
Corecţia neconformităţilor:
- se manifestă ca o acţiune promptă şi vizează tratarea obiectului neconformităţilor cât mai

aproape de momentul apariţiei şi manifestării lor;
- se referă la eliminarea neconformităţilor printr-o acţiune directă asupra obiectului neconform,

nu este o acţiune de prevenire (corectivă sau preventivă), nu se referă la eliminarea cauzelor
neconformităţii efective şi/sau potenţiale;
- este o acţiune tehnologică şi nu de management, corecţia trebuie şi ea planificată, ţinută sub

control, efectuată pe baza unei tehnologii gândite în prealabil, verificată şi înregistrată, pentru a i se
determina eficacitatea.
Conţinutul acţiunilor de prevenire (corective şi preventive) constituie o imagine despre stadiul

sistemului de management al calităţii, cele mai frecvente simptome ale lipsei de maturitate a acestuia
este confundarea acţiunilor corective cu corecţiile.
Organismul certificator examinează planul de acţiuni corective transmis de organizaţia auditată şi

decide dacă este cazul să evalueze eficacitatea acestuia printr-un post-audit sau pe baza documentaţiei
constând în: proceduri revizuite, rapoarte de instruire personală, raportul de audit intern confirmând
eficacitatea acţiunilor implementate, raportul analizei efectuate de management referitoare la
acceptarea rezultatelor acţiunilor, prezentate ulterior de către organizaţia auditată.
Tratarea observaţiilor va fi verificată la auditul de supraveghere următor. Organizaţia auditată

trebuie să prezinte organismului de certificare, până la eliberarea certificatului, un plan de acţiuni
corective, care să cuprindă termenele, resursele şi responsabilităţile. Termenii privind tratarea
observaţiilor nu pot fi mai îndepărtaţi decât auditul de supraveghere.
Neconformităţile constituie abateri de la cerinţele documentelor de referinţă, neîndepliniri ale
performanţelor planificate şi pot pune sub semnul întrebării eficacitatea sistemului de management al
calităţii de a asigura creşterea satisfacţiei clienţilor şi a altor parţi interesate ale organizaţiei auditate.
H. Post-auditul:
- are loc după caz în cazul unor neconformităţi grave;
- se referă numai la procesele implicate în neconformităţile respective, nu la întregul sistem de

management al calităţii;
- are loc la data convenită de cele două părţi, după expirarea termenul scadent al acţiunilor
corective implementate de organizaţia auditată;
- componenţa echipei de audit este cea iniţială sau participă numai un singur auditor, delegat de
auditorul şef;
- punctul de plecare îl constituie neconformităţile consemnate în rapoartele de neconformitate

anexate la raportul de audit.
Obiectivul post-auditului constă în examinarea acţiunilor corective aplicate sistemului de

management al calităţii pentru eliminarea cauzelor neconformităţilor majore găsite la auditul de
certificare sau supraveghere. Gravitatea neconformităţilor şi necesitatea derulării post-auditului, sunt
hotărâte de auditorul şef, prin consultarea cu echipa sa de audit. Această hotărâre este documentată în
raportul de neconformitate.
Date de ieşire: raportul post-auditului care este elaborat de auditorul şef şi prezentat
organismului certificator care îl transmite organizaţiei auditate. Prin transmiterea raportului post-
auditului se încheie astfel activitatea de examinare a sistemului de management al calităţii al organizaţiei
auditate.
Dacă în raportul de post-audit se confirmă eficacitatea acţiunilor corective pentru care pentru
care a fost necesar se trece la evaluarea dosarului de audit.
I. Evaluarea dosarului de audit
- este completat de auditorul şef;
- se va încheia cu recomandarea de a (nu) se acorda certificatul şi acţiunile de întreprins în

consecinţă;
- are la bază: gravitatea neconformităţilor, neconformităţi ale dosarului de audit, neconcordanţă

între datele din dosar şi concluziile auditului,
În general, recomandarea auditorului şef nu este infirmată de evaluatori, deoarece auditorii sunt
singurii care au dobândit o imagine cât mai reală a modului de implementare al sistemului de management
al calităţii organizaţiei auditate.
În practică pot apărea şi cazuri în care evaluatorii pot dispune reauditări ale anumitor segmente
ale sistemului de management al calităţii.
Prin acţiunea echipei de evaluare, dosarul de audit se transformă în dosar de certificare.
Datele de ieşire ale evaluării îl constituie dosarul de certificare.
Evaluarea dosarului de audit se încheie prin decizia de acordare sau nu a certificatului.
J. Decizia de acordare (sau nu) a certificatului de conformitate:
- are la bază dosarul de certificare, împreună cu recomandările echipei de evaluare;
- dacă se ia decizia suspendării procesului de certificare, auditul de certificare deja desfăşurat se

consideră pre-audit.
Organismul certificator transmite organizaţiei auditate condiţiile de utilizare a certificatului de

conformitate şi ale mărcii (siglei) aferente, precum şi referitor la auditurile de supraveghere.
După primirea contractelor semnate, organismul certificator transmite organizaţiei auditate

certificatul şi înscrie organizaţia auditată în lista oficială a deţinătorilor de certificate, pe care o dă
publicităţii, inclusiv pe site-ul propriu şi o comunică organismului de acreditare şi o actualizează periodic.
Certificatul emis:
- este în conformitate cu standardele ISO în vigoare;
- este acordat pe baza auditului; - nu conferă garanţie de bună performanţă;
- exprimă conformitatea sistemului de management al calităţii al organizaţiei deţinătoare cu

documentele de referinţă numai la data auditului şi numai pentru aspectele strict menţionate în raportul
de audit şi documentele pe care acesta este bazat. Numărul raportului de audit este înscris explicit pe
certificatul emis;
- nu aduce profit şi clienţi;
- avantajele deţinerii din punct de vedere al concurenţei se diminuează din ce în ce mai mult pe
măsură ce tot mai multe organizaţii îl obţin;
- stă la baza cerinţelor legale pentru tot mai multe domenii, astfel încât certificatul de
conformitate este tot mai mult un punct de pornire pentru piaţă, nu un obiectiv;
- poate fi extrem de valoros dacă organizaţia certificată este realmente serioasă în ceea ce
priveşte sistemul de management al calităţii;
- are o valabilitate limitată în timp, în general trei ani de la data auditului de certificare încheiat cu
succes. Organizaţia deţinătoare se angajează prin contract să menţină sistemul de management al calităţii
în funcţiune cel puţin la nivelul constatat de auditul de certificare şi să comunice organismului certificator
printr-un raport modificările semnificative;
- explicitează clar domeniile pentru care a fost eliberat: părţi (amplasamente) ale organizaţiei
deţinătoare.
K. Auditul de supraveghere:
- în cazul în care rezultatul final este pozitiv se menţine valabilitatea certificatului;
- în general este planificat anual conform cu procedura fiecărui organism certificator în parte;
- de regulă, se execută de către un auditor al organismului de certificare, cu precădere membru

al echipei iniţiale de audit;
- se bazează pe lista de verificări.
Obiectivul acestui audit este asigurarea organismului certificator că sistemul de management al

calităţii certificat continuă să fie conform cerinţelor declarate la momentul obţinerii certificatului.
Conţinutul auditului de supraveghere: -
evaluarea periodică a eficacităţii acţiunilor corective aplicate sistemului de management al

calităţii în baza neconformităţilor consemnate în raportul auditului de certificare;
- scurtă auditare a proceselor, astfel încât pe parcursul celor trei ani ai valabilităţii certificatului să
fie auditate toate procesele sistemului de management al calităţii;
- supravegherea modificărilor organizaţionale relevante pentru sistemul de management al

calităţii aplicate de către organizaţia deţinătoare în intervalul scurs de la auditul precedent
În cazul unui rezultat favorabil al auditului de supraveghere se menţine valabilitatea certificatului

pentru perioada de timp până la următorul audit de supraveghere. Rezultatul auditului de supraveghere
se documentează într-un raport, semnat de auditor şi înaintat organismului certificator, care îl transmite
organizaţiei deţinătoare.
Eventualele neconformităţi ale sistemului de management al calităţii consemnate în raportul

auditului de supraveghere urmează a fi tratate prin acţiuni elaborate şi aplicate de organizaţia deţinătoare
a certificatului. Organismul de certificare examinează şi evaluează eficacitatea acestor acţiuni la următorul
audit, de supraveghere sau recertificare.
În cazul unor neconcordanţe majore consemnate în raportul auditului de supraveghere,

organismul certificator suspendă, temporar sau anulează certificatul.
L. Audit de prelungire a valabilităţii certificatului
Se realizează după expirarea perioadei de valabilitate a certificatului, pe baza unui nou contract.
Constă în auditarea de certificare a întregului sistem de management al calităţii al organizaţiei deţinătoare
a certificatului.
Prelungirea valabilităţii certificatului se actualizează în baza de date a organismului de certificare.

REGULI GENERALE PENTRU EVALUAREA CONFORMITATII PRODUSELOR
CUPRINS
1. FAZELE CERTIFICĂRII / ATESTARII CONFORMITATII PRODUSELOR
Fazele certificarii / atestarii
Solicitarea licentei pentru certificare
Evaluarea preliminara a produsului
Auditul de certificare
Postauditul
Acordarea certificarii
Supravegherea titularilor de licente
Limitele maxime de timp care se acorda pentru stabilirea si rezolvarea corectiilor si actiunilor
corective
2. DOCUMENTELE DE CERTIFICARE / ATESTARE A CONFORMITATII PRODUSELOR
Emiterea si eliberarea documentelor de certificare / atestare
Valabilitatea documentelor de certificare
Mentinerea valabilitatii documentelor de certificare
Prelungirea documentelor de certificare
Extinderea documentelor de certificare
Renuntarea la documentele de certificare
Suspendarea certificatului de conformitate si a dreptului de utilizare a marcii de conformitate
Retragerea documentelor de certificare si a dreptului de utilizare a marcii de conformitate
3. DOCUMENTE DE REFERINTA
1. FAZELE CERTIFICARII / ATESTARII CONFORMITATII PRODUSELOR
Fazele certificarii/atestarii conformitatii produselor sunt urmatoarele:
✓ solicitarea documentelor de certificare;
✓ evaluarea preliminara a produsului;
✓ auditul de certificare;
✓ acordarea certificarii;
✓ supravegherea titularilor de licente
Solicitarea documentelor de certificare / atestare a conformitatii produselor

• Solicitatea documentelor de certificare / atestare a conformităţii
unui produs se poate face prin adresa /fax sau e-mail.
Solicitarea se poate face de fabricantul, montatorul,
importatorul sau distribuitorul unui produs.
• Pentru declanşarea procesului de certificare atestare a
conformităţii unui produs poate sa aiba loc o intilnire / discutie de
informare intre managerul departamentului produse si un
reprezentant al solicitantului in care sa se aleaga schema de
certificare.
• In urma acestei intalniri /discutii de informare se poate intocmi
oferta care se transmite solicitantului .
• În urma acceptării ofertei, solicitantul va primi de la
„ORGANISMUL DE CERTIFICARE”, pentru completare, chestionarul
preliminar pentru produs si cererea de certificare.
• Managerul departamentului produse preia documentele
completate de solicitant şi analizeaza raspunsul primit.
• Daca in urma analizei rezulta ca se poate incheia contactul de
certificare Directorul Executiv / Managerul departamentului
produse întocmeşte contractul.
• contractul semnat se transmite la solicitant.

În urma derularii fazei de solicitare a certificarii / atestarii se primesc de la solicitant:
1) Cererea (completată, semnată şi cu toate anexele);
2) Chestionarul preliminar;
3) Documentul normativ faţă de care se solicită certificarea conformităţii produsului.
Managerul departamentului produse analizează documentele primite de la solicitanti şi

rezolvă cu acesta eventualele probleme apărute (completări, semnături, ştampile, etc.).
În cadrul acestei analize se verifică:
1. Modul în care s-a asimilat produsul (faza, executanţi, încercări initiale de tip, buletine de
încercări, fişe de măsurări);
2. Existenţa documentaţiei necesare pentru fabricaţia şi comercializarea produsului:
documentaţie de bază, documentaţie tehnologică, documentaţie de exploatare, documentaţie
auxiliară, etc.
3. Existenţa documentului normativ faţă de care se solicită certificarea conformităţii
produsului (caiet de sarcini, specificaţie tehnică, standard profesional, standard de
firmă, etc.), care sa indeplineasca cerintele din SR ISO/IEC17007:2010, sau dupa caz a
standardelor nationale, europene( armonizate sau nu) sau internationale;
4. Stabilitatea procesului de fabricaţie (prin compararea buletinelor de încercări şi fişelor
de măsurări din diverse faze);
5. Controalele, verificările şi încercările efectuate de solicitant pentru verificarea
conformităţii produsului cu documentul normativ specificat.
In urma analizei se întocmesc şi se aprobă regulile specifice de certificare a

conformităţii, dacă acestea nu există si se transmit la solicitant
Auditul de certificare / atestare a conformitatii

Auditul pentru certificarea / atestarea conformitatii produselor are ca scop verificarea
conformitatii produsului cu cerintele din documentul normativ de referinta utilizat pentru
fabricarea produsului.
In cazul in care au fost efectuate activitati legate de certificarea / atestareaa
conformitatii produselor anterior depunerii cererii (in special inspectii si incercari cu o durata
foarte mare de timp si/sau care sunt foarte costisitoare) pentru certificare, „ORGANISMUL DE
CERTIFICARE” poate lua in considerare rezultatele acestora, daca solicitantul:
1) Informeaza organismul odata cu depunerea cererii, despre aceste situatii.
2) Prezinta rezultatele activitatilor desfasurate anterior.
3) Prezinta dovezi privind competenta, impartialitatea si calificarea celor implicati
anterior.
Decizia luarii in considerare a activitatilor mai sus mentionate este luata de Managerul
departamentului produse care tine cont de aceste activitati in momentul analizarii datelor
continute in chestionarul preliminar, Decizia se consemneaza pe chestionarul preliminar. Daca
este cazul Managerul departamentului produse efectueaza analiza impreuna cu un specialist in
domeniul respectiv.
Auditul de certificare / atestare se declanseaza in momentul in care solicitantul a achitat
taxa pentru audit, confirmand achitarea ei si a propus data pentru efectuarea auditului.
Fazele sale de baza sunt:
1) Desemnarea echipei de audit
2) Pregatirea auditului
3) Efectuarea auditului
4) Intocmirea raportului de audit
5) Urmarirea aplicarii actiunilor corective
La constituirea echipei de audit se au in vedere:

- asigurarea acoperirii corespunzatoare a domeniului auditat respectiv din punct
de vedere al problemelor generale si profesionale,
In echipa de audit se va include cel putin o persoana (auditor sau expert tehnic)
competenta (pe baza educatiei, instruirii, aptitudinilor si experientei corespunzatoare) in
- evaluarea documentatiei si fluxului de fabricatie a produsului respectiv.
garantarea impartialitatii membrilor echipei,si asigurarea increderii solicitantului in competenta
absenta oricarui conflict de interese, utilizarea de personal si auditori calificati (personal intern
si extern)
Planul de audit se elaboreaza de catre auditorul sef, impreuna cu echipa, dupa
confirmarea datei auditului de certificare de catre solicitant.
Daca auditatul are obiectii la unele prevederi ale planului de audit, acestea sunt aduse la
cunostinta auditorului sef si vor fi rezolvate de comun acord, inainte de efectuarea auditului, cu
consultarea Directorului executiv si a Managerului departamentului produse.
Auditatul transmite o adresa prin care confirma acordul referitor la planul, componenta
echipei de audit si graficul de desfasurare a auditului.
Efectuarea propriu-zisa a auditului de certificare /atestare a conformitatii se realizeaza
in scopul de a verifica conformitatea produsului cu cerintele din documentul normativ de
referinta.
Efectuarea propriu-zisa a auditului de certificare / atestare a conformitatii consta in
urmatoarele etape:
1 Efectuarea inspectiei locului producţiei şi a controlului producţiei în fabrica;
2 Prelevarea de probe pentru incercari;
3 Efectuarea incercarilor in laboratoare,
Planul de audit se poate modifica de auditorul sef cu acordul sau la propunerea
conducerii auditatului, in cadrul sedintei de deschidere
Echipa de audit se intruneste la sfarsitul fiecarei zile (daca auditul dureaza mai multe
zile) pentru a se pune de acord asupra :
1. aspectelor constatate si dovezilor obiective;
2. modul de lucru in continuare;
3. constataţilor care se constituie ca neconformitati si sunt raportate ca atare;
4. investigatiilor suplimentare
Constatarile se identifica si se incadreaza dupa cum urmeaza:
1. Neconformitati (care conditioneaza acordarea / mentinerea docuemntelor de
certificare / atestare a conformitatii) - abateri de la cerintele specifice si limitele
caracteristicilor continute in documentul tehnic normativ de referinta al produsului fata de care
se solicita certificarea conformitatii produsului, care afecteaza aplicarea si eficacitatea
controlului productiei in fabrica, in asemenea masura incat, produsele care nu sunt conforme
cu documentul tehnic normativ de referinta relevant, ar putea fi plasate pe piata. Acest tip de
neconformitate, in mod normal, face necesara repetarea intregii sau a unei parti din inspectia
initiala a controlului productiei in fabrica, sau a incercarilor .
2. Observatii (pentru care este necesara prezentarea unui program cu corectii si actiuni
corective si dovezi ale rezolvarii acestora in maxim 2-3 luni) - abateri de la cerintele
documentelor utilizate pentru tinerea sub control a intregului proces de fabricatie a produsului
(tehnologii, regulamente, proceduri, decizii etc) si fata de documentele sistemului de
management al calitatii aplicat.
3. Observatii - constatari care nu creeaza nici un risc pentru aplicarea eficace a controlului
productiei in fabrica.
Neconformitatile se analizeaza in cadrul echipei de audit si sunt prezentate
reprezentantului solicitantului pentru a fi agreate si se redacteaza pe RNACP, inaintea sedintei
de inchidere, unde vor fi prezentate conducerii solicitantului.
In cazul in care auditatul nu pune la dispozitie, in cursul auditului o parte din produsele
inscrise in cererea de certificare / atestare, echipa de audit va decide dupa caz:
1) Prelungirea duratei auditului de certificare / atestare;
2) Reprogramarea auditului pentru acele produse. In acest caz data se stabileste impreuna
cu auditatul.
Sedinta de inchidere este condusa de catre auditorul sef la terminarea auditului la care
participa conducerea auditatului la cel mai inalt nivel si toti sefii compartimentelor auditate si
are ca scop:
1) prezentarea constatarilor pozitive;
2) prezentarea constataţilor auditului (RNACP pentru neconformitati si observatiile) astfel
incit sa se asigure intelegerea lor de catre auditat;
3) prezentarea concluziei si propunerii echipei de audit.
RNACP-urile se prezinta conducerii auditatului la sedinta de inchidere.
Daca in timpul sedintei de inchidere a auditului exista diferente de opinii intre echipa de
audit si conducerea auditatului asupra unora din neconformitatile constatate si nu se poate
conveni asupra lor, in PV al sedintei de inchidere se va consemna nr. RNACP-urilor
pentru care urmeaza sa se faca apel de catre conducerea auditatului.
Recomandarile pe care le poate face echipa de audit nu sunt obligatorii pentru
organizatia
auditata. Este sarcina sa de a determina modalitatile si mijloacele pentru: a elimina
neconformitatile si a preveni repetarea acestora.
2.4.17. Sedinta de inchidere a auditului se incheie cu proces verbal intocmit de auditorul
sef si
semnat de reprezentantul managementului si auditorul sef. Acesta devine dovada obiectiva
(inregistrare) la dosarul solicitantului.
2.4.18. Intocmirea raportului de audit: are loc la sediul „ORGANISMUL DE CERTIFICARE” pe baza
constatarilor din timpul auditului si a fiselor de masurari/ buletinelor de inspectii si incercari
primite de la laboratoarele in care acestea au avut loc, etc, de catre auditorul sef pe baza
datelor furnizate de membrii echipei de audit.
2.4.19. Raportul se analizeaza de catre managerul departamentului produse, se prezinta la

Directorul general pentru aprobare si dupa aceea se inregistreaza in registrul de intrare- iesire
din „ORGANISMUL DE CERTIFICARE” si se transmite la solicitant.
3.1. Postauditul
1. Postauditul are ca scop verificarea indeplinirii actiunilor corective intreprinse pentru
corectarea neconformitatilor care conditioneaza acordarea documenteolor de certificare /
atestare constatate la auditul de certificare / atestare.
2. Postauditul se declanseaza dupa rezolvarea neconformitatilor din raportul de audit,
analizarea si acceptarea actiunilor corective intreprinse, achitarea taxei pentru postaudit si
confirmarea platii.
3. Postauditul se executa de catre auditorul sef/membru al echipei de audit nominalizat de
catre directorul executiv, conform celor stabilite in sedinta de inchidere si consemnate pe
procesul verbal al sedintei de inchidere :
a. la sediul solicitantului caz in care acesta este anuntat prin intermediul adresei «Adresa
privind stabilirea postauditului»cod F-087-95
b. sau la sediul „ORGANISMUL DE CERTIFICARE” prin prezentarea dovezilor de catre
solicitant, caz in care nu se mai utilizeaza formularul F-087-95.
4. Postauditul se finalizeaza cu raport de postaudit intocmit pe formular F-071A-2000
5. Raportul de postaudit se intocmeste intr-un singur exemplar de auditorul sef si se
aproba de catre Directorul executiv. Dupa inregistrare in registrul de intrare-iesire din
„ORGANISMUL DE CERTIFICARE” este introdus in dosarul de certificare.
3.2. Acordarea docuemntelor de certificare / atestare a conformitatii produselor
3.2. În urma parcurgerii etapelor din P-G-020 şi P-G-007 (după caz), managerul
departamentului produse întocmeşte referatul pentru acordarea licenţei pentru certificare /
certificatului CE si-l prezinta impreuna cu dosarul de certificare directorului executiv.
3.2. La referat se anexează licenţa F-139-96 şi certificatul de conformitate F-141-96 sau
certificatul CE (F-141A-07 / F-141B-07 / F-141C-07 / F-141D-07 - in functie de sistemul de
certificare aplicat).
3.2. Managerul Departamentului certificare produse si Directorul executiv analizează
dosarul, semneaza referatul si le prezinta pentru decizie in Comitetul de certificare
corespunzator (CC- „ORGANISMUL DE CERTIFICARE”).
3.2. CC-”ORGANISMUL DE CERTIFICARE” analizeaza dosarul si decide asupra emiterii
certificatului conform prevederilor din ROF-CD, Anexa 1 (regulament de functionare comitete
de certificare).
3.2. Directorul general semnează licenţa şi certificatele
3.2. Eliberarea documentelor de certificare are loc dupa achitarea taxelor corespunzatoare.
3.3. Supravegherea titularilor de documente de certificare
3.3. Supravegherea titularilor de documente de certificare se face de personalul
„ORGANISMUL DE CERTIFICARE” conform conditiilor din contractul de supraveghere a
conformitatii produselor (intocmit conform P-Ad-001) si din regulile specifice pentru
certificarea conformitatii produselor.
3.3. Supravegherea are ca scop verificarea mentinerii conformitatii produselor certificate cu
cerintele din documentul normativ de referinta fata de care au fost certificate.
3.3. Supravegherea se face prin :
1) Audituri de supraveghere neprogramate.
2) Inspectii de supraveghere programate

3.3. Inspectii de supraveghere programate
1) Inspectiile se executa in primii doi ani dupa acordarea documentelor de
certificare
„ORGANISMUL DE CERTIFICARE” si apoi dupa prelungirea (in anul 3) a documentelor
de certificare in primii
doi din fiecare ciclu de trei ani de valabilitate a acestor documente. In cazul certificatelor CE
inspectiile se desfasoara anual dupa acordarea certificatelor.
2) Pentru se intocmeste un plan (de audit)
3) In timpul inspectiei se urmaresc urmatoarele:
b) Supravegherea activitatii titularului
c) Se preleveaza produse pe care se efectueaza inspectiile si incercarile stabilite de seful
echipei care efectueaza inspectia.
d) Se studiaza rezultatele inspectiilor si incercarilor care au fost efectuate de solicitant in
timpul scurs de la ultimul audit.
4) Inspectiile se finalizeaza cu raport de inspectie.
3.3. Audituri de supraveghere neprogramate
1) Se executa in situatiile prevazute in continuare:
b) Daca se semnaleaza cazuri de incalcare de catre detinator a obligatiilor ce-i revin
conform acestor reguli generale
c) Daca apar reclamatii referitoare la titularul de licenta, privind:
i) Calitatea produselor certificate
ii) Utilizarea abuziva a documentelor de certificare sau a marcii de conformitate
iii) Daca apar situatii de modificare a documentului normativ de referinta
2) Are ca scop verificarea mentinerii conformitatii produselor cu cerintele din
documentul normativ de referinta fata de care au fost certificate.
3) Decizia pentru efectuarea lor se ia de catre Directorul executiv, pe referat pentru
efectuare audit de supraveghere neprogramat.
4) Se executa la fel ca inspectiile de supraveghere programate.
5) Neconformitatile se trateaza conform P-G-020 si P-G-022.
3.3. Auditurile de recertificare sunt similare auditului de certificare
1) Se desfasoara numai pentru produsele certificate in regim voluntar (odata la trei ani),
pentru produsele cu certificate CE se desfasoara anual /semestrial doar supravegheri.
2) Au ca scop prelungirea documentelor de certificare, solicitata de detinatorul
de
certificat. Se executa dupa primirea cererii de prelungire, cu 60 de zile inainte
de
expirarea valabilitatii documentelor de certificare.
3) Se finalizeaza cu raport de audit de recertificare.
4) Se intocmeste un referat de prelungire a documentelor de certificare de managerul
departamentului produse, care este evaluat impreuna cu raportul si dosarul de Directorul
executiv.
3.3. Audituri de repetare

1) Au ca scop verificarea indeplinirii actiunilor corective initiate de auditat pentru
eliminarea neconformitatilor identificate in timpul:
a. inspectiilor de supraveghere programate;
b. auditurilor de supraveghere neprogramate;
c. auditurilor de recertificare.
2) Se executa similar cu postauditul.
2.8. Limitele maxime de timp care se acorda pentru stabilirea si rezolvarea corectiilor
si
actiunilor corective
2.8.1. Auditorul sef / seful echipei de inspectie stabileste limitele de timp pentru
stabilirea si
rezolvarea corectiilor si actiunilor corective asfel:
1) Pentru neconformitati se solicita :
a) un program de corectii /actiuni corective care trebuie prezentat la „ORGANISMUL DE
CERTIFICARE” in maxim 30 de zile de la data auditului
b) dovezi ale rezolvarii corectiilor si aplicarii actiunilor corective aferente, prezentate la
sediul „ORGANISMUL DE CERTIFICARE” sau la sediul organizatiei in maxim 60 zile (locul
verificarii rezolvarii se stabileste de auditorul sef / seful echipei de inspectie si mentioneaza in
documentele mentionate la pct. 2.9.4
Nota : daca dovezile rezolvarii neconformitatilor si ale actiunilor corective aferente nu sunt
prezentate la termenele stabilite:
1. se repeta auditul de certificare/ recertificare, in cazul auditurilor de certificare/
recertificare
2. se declanseaza procedura de suspendare a certificarii produselor, in cazul inspectiilor de
supraveghere
2) Pentru observatii (pentru care este necesara prezentarea unui program cu corectii si
actiuni corective si dovezi ale rezolvarii acestora in maxim 2-3 luni), se cer :
b) dovezi ale rezolvarii prezentate la sediul „ORGANISMUL DE CERTIFICARE” in maxim 90
zile
3) Pentru observatii - constatari care nu creeaza nici un risc pentru aplicarea eficace a
controlului productiei in fabrica - se cere doar un program de corectii /actiuni corective care
trebuie prezentat la „ORGANISMUL DE CERTIFICARE” in maxim 30 de zile de la data auditului.
Aplicarea lor se verifica la urmatorul audit/ inspectie programata.
2.8.2. Aceste termene se mentioneaza pe rapoartele de inspectie intocmite si pe procesul
verbal al sedintei de inchidere.
3. DOCUMENTELE DE CERTIFICARE / ATESTARE A CONFORMITATII

PRODUSELOR
3.1. Emiterea si eliberarea documentelor de certificare
3.1.1. Documentele de certificare (licenta pentru pentru utilizarea certificatelor si a marcii de
conformitate / certificatul de conformitate CE) se emit in baza deciziei Comitetului de
Certificare, conform P-G-021 "Emiterea licentelor pentru certificare".
3.1.2. Dupa primirea dovezilor de achitare, de catre solicitant, a taxei de utilizare anuala,
„ORGANISMUL DE CERTIFICARE” anunta solicitantul - prin adresa/fax/telex - pentru a se
prezenta si intra in posesia documentelor de certificare.
3.1.3. Eliberarea documentelor de certificare se face numai pe baza de semnatura a
imputernicitului (reprezentantului) solicitantului in registrul de evidenta a certificatelor emise.
3.2. Valabilitatea documentelor de certificare
3.2.1. Licenta pentru certificare se poate utiliza numai daca este insotita de certificate de
conformitate in vigoare.
3.2.2. Certificatul de conformitate initial este valabil pe o perioada de 3 ani. Prelungirea
ulterioara a certificatului se face pe o perioada de 3 ani.
3.2.3. Au dreptul de a utiliza marca „ORGANISMUL DE CERTIFICARE” numai titularii de licente
pentru certificare emise de
„ORGANISMUL DE CERTIFICARE” care se angajeaza sa respecte regulamentul privind marca de
conformitate prin semnarea contractului de certificare.
3.2.4. Certificatele CE au termen de valabiliatate 1 an si se reemit automat (fara costuri
suplimentare) dupa efectuarea activitatilor de supraveghere
3.2.5. Efectuarea activitatilor de supraveghere anuale este o conditie a mentinerii valabilitatii
documentelor de certificare, iar rapoartele de inspectie intocmite constituie dovada mentinerii
valabilitatii acestora.
3.3. Mentinerea valabilitatii documentelor de certificare
3.3.1. In perioada de valabilitate a certificatului, detinatorul are obligatiile prevazute in
regulile
specifice.
3.3.2. Pentru a verifica mentinerea conformitatii produselor certificate cu cerintele din
documentul normativ de referinta fata de care au fost certificate „ORGANISMUL DE
CERTIFICARE” desfasoara activitati de supraveghere.
3.3.3. Daca in urma inspectiilor / auditurilor de supraveghere sau de repetare se constata
situatii care se incadreaza la par.3.8 sau par.3.9, documentele de certificare se suspenda sau se
retrag, dupa caz.
3.3.4. Taxele pentru auditul de supraveghere, de repetare (dupa caz) si pentru auditurile
neprogramate, se achita conform prevederilor din contractul de certificare si supraveghere a
conformitatii produselor.
3.4. Prelungirea documentelor de certificare
3.4.1. Titularul de licenta care doreste prelungirea certificatului de conformitate si a dreptului
de
utilizare a marcii de conformitate, trebuie sa se adreseze in scris la „ORGANISMUL DE
CERTIFICARE” cu cel putin 2 luni inaintea termenului de expirare a certificatului si sa achite taxa
pentru auditul de recertificare.
3.4.2. Dupa confirmarea achitarii taxei pentru auditul de recertificare „ORGANISMUL DE
CERTIFICARE” aplica prevederile
din P-G-011-1 "Recertificarea, extinderea, restrângerea, suspendarea si retragerea certificarii
produselor", aplicand si prevederile P-G-022 "Supravegherea titularilor de licente pentru
certificare”. Raportul de audit de recertificare se intocmeste si se expediaza la detinator.
3.5. Extinderea documentelor de certificare
3.5.1. In cazul in care detinatorul doreste sa extinda valabilitatea documentelor de certificare
si asupra altor produse, intocmeste o cerere pentru extinderea licentei pentru certificare si o
transmite la „ORGANISMUL DE CERTIFICARE”.
3.5.2. Daca produsul/ produsele in cauza sunt fabricate in aceeasi fabrica si in conformitate
cu acelasi standard de referinta ca si produsul / produsele certificate (in functie de
rezultatele inspectiilor anterioare ale fabricii si ale controlului produsului in fabrica) se poate
decide, de catre managerul departamentului produse, sa nu se mai repete inspectia sau sa se
efectueze doar o inspectie partiala si sa se tina seama de rezultatele ultimei inspectii efectuate.
cu alt standard de referinta decat cel utilizat pentru produsul / produsele deja certificate
(in functie de rezultalele inspectiilor anterioare ale fabricii si ale controlului produsului in
fabrica) se poate decide, de catre managerul departamentului produse, sa nu se mai repete
inspectia sau sa se efectueze doar o inspectie partiala si sa se tina seama de rezultatele ultimei
inspectii efectuate (daca majoritatea elementelor sistemului de control al productiei in fabrica
sunt comune pentru produsele in cauza- cel nou si cel deja certificat).
3.5.4. Daca produsul/ produsele in cauza sunt fabricate in alta fabrica se considera ca este o
noua certificare.
3.5.5. Intotdeauna se efectueaza incercarile initiale de tip conform schemei / sistemului
de certificare / atestare aplicabil pentru produsul in cauza.
3.5.6. Echipa care a desfasurat ultima inspectie sau una care este desemnata de catre
managerul departamentului produse efectueaza doar o analiza a cererii, a ultimului raport de
inspectie a fabricii si a controlului productiei in fabrica precum si a rezultatelor incercarilor
initiale de tip. Rezultatele sunt consemnate in raportul de audit. Apoi se aplica prevederile
paragrafului 2.6 pentru emiterea certificatului (unul nou, sau se reemite si se completeaza cel
anterior emis).
3.6. Restrangerea certificarii produselor

3.6.1. Restrangerea certificarii produselor are loc prin excluderea din documentele de
certificare a acelor produse care:
1) nu mai sunt conforme cu cerintele standardului de referinta, sau care
2) nu se mai fabrica
3.6.2. Restrangerea are loc la solicitarea detinatorului documentelor de certificare, sau in
primul caz, in urma constatarilor echipelor de inspectie / audit si a imposibilitatii detinatorului
documentelor de certificare de a reintra in normalitate in perioada de timp convenita cu echipa
de inspectie / audit.
3.7. Renuntarea la documentele de certificare

3.7.1. In cazul in care detinatorul doreste sa renunte la documentele de certificare inainte de
expirarea lor, va transmite la „ORGANISMUL DE CERTIFICARE” o cerere oficiala, cu motivele
renuntarii si seriile / numarul de loturi ale produselor ramase in stoc; la cerere se anexeaza
licenta pentru certificare si certificatul de conformitate (in original).
3.7.2. Indiferent de data intocmirii cererii, taxa anuala platita pentru utilizarea certificatului nu
se restituie. Daca taxa nu s-a platit, odata cu cererea de renuntare se transmite si taxa cuvenita
pentru perioada de timp cat s-a utilizat certificatul.
3.7.3. Pentru prelungirea certificatelor la care s-a renuntat se aplica procedura de
certificare completa.
3.8. Suspendarea certificatului de conformitate si a dreptului de utilizare a marcii de

conformitate
3.8.1. Documentele de certificare / atestare se suspenda de „ORGANISMUL DE CERTIFICARE”
in una din urmatoarele situatii:
1. cand in urma inspectiilor / auditurilor de supraveghere s-au depistat neconformitati fata
de cerintele din documentul normativ de referinta si detinatorul nu le rezolva in
perioadele de timp stabilite in rapoarte (neconformitatile nu sunt de natura sa impuna
retragerea documentelor de certificare);
2. cand in urma auditurilor de repetare s-au depistat neconformitati nerezolvate sau
rezolvate in mod necorespunzator
3. cand detinatorul documentelor de certificare / atestare a utilizat incorect sau abuziv
documentele de certificare si marca de certificare si nu ia masurile corespunzatoare pentru a
remedia problemele;
4. cand titularul de licenta pentru certificare a utilizat incorect sau abuziv documentele de
certificare si marca si nu ia masurile corespunzatoare pentru a remedia problemele;
5. cand titularul licentei / certificatului CE a operat modificari care nu au fost acceptate de
„ORGANISMUL DE CERTIFICARE”;
6. cand titularul licentei / certificatului CE nu aplica modificarile din documentele
normative de referinta si/ sau operate de „ORGANISMUL DE CERTIFICARE” in regulile specifice
de certificare;
7. cand nu se desfasoara inspectiile de supraveghere
8. cand nu se achita taxele aferente activitatilor desfasurate
9. daca fabricatia produselor respective este intrerupta mai mult de un an de zile
3.8.2. In cazul constatarii unei situatii care se incadreaza in cele de mai sus directorul general
aproba urmatoarele masuri:
1) atentionarea titularului de licenta privind suspendarea certificatului si a dreptului de
utilizare a marcii de conformitate;
2) anuntarea in scris (adresa/telex/fax) a titularului de licenta, de obligatia ca in maxim 30
de zile de la primirea documentului sa rezolve cauzele care au dus la suspendare si sa anunte
„ORGANISMUL DE CERTIFICARE”, in scris, pentru a verifica si revoca suspendarea.
3.8.3. Suspendarea efectiva a documentelor de certificare se face pe o perioada de max.6 luni,
se face publica de „ORGANISMUL DE CERTIFICARE” si nu se adauga la durata de valabilitate a
certificatului.
3.8.4. In urma suspendarii certificatului, detinatorul acestuia nu are voie sa faca nici o referire
in activitatea sa, la certificat sau la licenta si nu poate aplica marca de conformitate.
3.8.5. La terminarea perioadei de suspendare „ORGANISMUL DE CERTIFICARE” face o
verificare, pentru a se asigura ca sau rezolvat cauzele care au dus la suspendare si ca sunt
indeplinite conditiile pentru a restabili valabilitatea documentelor de certificare (numai daca
„ORGANISMUL DE CERTIFICARE” a fost anuntata in scris).
3.8.6. Daca este cazul, in urma verificarii:
1) se ridica suspendarea;
2) certificatul de conformitate este repus in vigoare;
3) se anunta detinatorul;
4) se publica ridicarea suspendarii
3.8.7. In caz contrar, „ORGANISMUL DE CERTIFICARE” dispune retragerea certificatului.
3.8.8. Cheltuielile generate de verificarea rezolvarii cauzelor care au dus la suspendarea
documentelor de certificare, a eventualelor apeluri, publicarea suspendarii, ridicarii
suspendarii, etc se suporta de detinatorul certificatului.
3.9. Retragerea documentelor de certificare si a dreptului de utilizare a marcii de
conformitate
3.9.1. Documentele de certificare si dreptul de utilizare a marcii de conformitate se retrag de
„ORGANISMUL DE CERTIFICARE” cand titularul de licenta pentru certificare:
1. nu achita taxele pentru inspectiile/auditurile efectuate;
2. nu achita taxa pentru auditul de repetare;
3. nu achita costul incercarilor efectuate in cadrul inspectiilor sau auditurilor;
4. nu achita taxa anuala de utilizare a documentelor de certificare;
5. are certificatul de conformitate si/ sau dreptul de utilzare a marcii de conformitate
suspendate conform situatiilor prevazute mai sus si nu a rezolvat cauzele care au dus la
suspendare, in perioada de suspendare efectiva a certificatului (maxim 6 luni), sau actiunile
corective luate au fost necorespunzatoare;
6. nu poate sau nu vrea sa indeplineasca noile cerinte din documentele normative de
referinta si/ sau din regulile de certificare generale sau specifice ale „ORGANISMUL DE
CERTIFICARE”, modificate.
7. renunta, in scris, la documentele pentru certificare;
8. nu achita facturile de plata pentru alte servicii prestate de „ORGANISMUL DE
CERTIFICARE” cu ocazia suspendarii;
9. nu face cerere de prelungire pana la data expirarii certificatului de conformitate
3.9.2. In toate aceste cazuri, directorul general dispune - dupa audierea finala a detinatorului -
urmatoarele masuri:
1) retragerea licentei, certificatului si dreptului de utilizare a marcii de conformitate;
2) anuntarea in scris, a titularului de licenta despre retragerea certificatului si de
obligatia acestuia de a returna licenta si certificatul (originalele);
3) publicarea retragerii certificatului.
3.9.3. Cheltuielile generate de verificarea si analizarea eventualelor apeluri ale titularului de
licenta la decizia de retragere a certificatului se suporta de detinatorul certificatului, indiferent
de decizia finala.
3.9.4. In urma retragerii certificatului, cel care l-a detinut nu are voie sa faca nici o referire in
activitatea sa, la certificatul retras si sa utilizeze marca de certificare, si poate face apel .
3.9.5. Pentru reinnoirea documentelor de certificare retrase se aplica procedura de certificare
completa.
Solicitarea auditarii
La aparitia unei solicitari de evaluare sau de auditare a unui sistem de management, pentru a putea
planifica si pregati in mod corespunzator auditul este necesar ca auditorul/auditoria sa aiba acces la
o serie de informatii privind organizatia auditata. Aceste informatii se refera in general la
urmatoarele aspecte:
❑Date generale despre organizatie, precum: nume, adresa, persoana de contact,domeniu de activitate, gama de
produse,puncta de lucru, procese, regelementari, etc.
❑Resurse umane, resurse tehnice;
❑Resurse financiare, apartenenta la corporatii, daca este cazul;
❑Procese subcontractuale care pot influenta conformitatea cu cerintele;
❑Standarde sau alte cerinte, eventual impuse de client;
❑Domeniul de ceritficare
❑ Procese cu impact asupra mediului;
❑ Materii prime utilizate si deseuri rezultate;
❑ Procese si echipamente de lucur utilizate care au impact asupra SSM;
❑ Posibile situatii de urgenta si accidente.
Toate aceste informatii pot fi obtinute fie prin intermediul unor chestionare completate de solicitant, fie prin
discutii directe cu solicitantul, fie prin accesarea paginii WEB a solicitantului.
Initierea auditului
Etape:
o DESEMNAREA AUDITORULUI SEF
Cei care sunt responsabili pentru conducerea programului de audit ar trebui să numească şeful
echipei de audit pentru un anume audit.
Atunci când se efectuează un audit comun, este important să se ajungă la un acord între
organizaţiile care auditează înainte ca auditul să înceapă referitor la responsabilităţile specifice ale
fiecărei organizaţii, în special cele referitoare la autoritatea şefului echipei desemnat pentru audit.
Initierea auditului
Etape:
o DEFINIREA OBIECTIVELOR, DOMENIULUI ŞI A CRITERIILOR AUDITULUI
Obiectivele auditului definesc ceea ce urmează să se realizeze prin audit. Obiectivele unui audit pot include:
- Determinarea gradului de conformitate a sistemului de management al auditatului sau a părţilor ale acestuia, cu
criteriile de audit;
- Evaluarea capabilităţii sistemului de management de a se asigura de conformitatea cu cerinţele reglementate şi
contractuale;
- Evaluarea eficacităţii sistemului de management în atingerea obiectivelor specificate; sau
- Identificarea zonelor de îmbunătăţire potenţială a sistemului de management
Initierea auditului
Etape:
Domeniul auditului descrie amploarea şi limitele auditului cum sunt: locaţiile fizice, unităţile
organizaţionale, activităţile şi procesele care vor fi auditate şi perioada de timp acoperită de audit.
Criteriile de audit pot include politici, cerinţe contractuale sau coduri de bună practică aplicabile ale unor
domenii industriale sau de afaceri.
Initierea auditului
Etape:
o DETERMINAREA FEZABILITATII AUDITULUI
Cei care sunt responsabili pentru conducerea programului de audit ar trebui să determine fezabilitatea auditului luând în considerare factori
cum sunt:
- Informaţii suficiente şi corespunzătoare pentru planificarea auditului;
- Cooperare adecvată din partea auditatului;
- Timpul şi resursele adecvate.
Atunci când auditul nu este fezabil, ar trebui să fie propusă clientului auditului o alternativă de cei responsabili de programul de audit, prin
consultare cu auditatul.
Initierea auditului
Etape:
o SELECTAREA ECHIPEI DE AUDIT
Atunci când se decide mărimea şi componenţa echipei de audit, ar trebui să se ia în considerare următoarele:
- Obiectivele, domeniul, criteriile şi durata estimată a auditului;

- Competenţa globală a echipei de audit necesară pentru realizarea obiectivelor auditului;
- Cerinţele organismelor de acreditare/certificare, după cum este aplicabil;
- Necesitatea de a se asigura independenţa echipei de audit de activităţile care sunt auditate şi de a evita conflictele
de interese;
- Abilitatea membrilor echipei de audit de a interacţiona eficace cu auditatul şi de a lucra împreună;
- Limba în care se desfăşoară auditul şi înţelegerea caracteristicilor sociale şi culturale fie prin abilităţile personale ale
auditorului fie prin sprijinul unui expert tehnic.
Initierea auditului
Etape:
o STABILIREA CONTACTULUI INIŢIAL CU AUDITATUL
Contactul iniţial cu auditatul poate fi neoficial sau oficial şi ar trebui să fie stabilit de cei responsabili de conducerea
programului de audit sau de conducătorul/şeful echipei de audit. Scopul contactului iniţial este să:
- Stabilească canalele de comunicare

- Furnizeze informaţii despre perioada de timp propusă şi componenţa echipei de audit;
- Solicite accesul la documentele relevante, inclusiv înregistrări;
- Determine regulile de securitate aplicabile zonei;
- Stabilească acordurile pentru efectuare auditului;
- Convină reciproc asupra necesităţii persoanelor însoţitoare cum sunt: observatorii sau ghizii echipei de audit.
REGULAMENT
PRIVIND
CERTIFICAREA PRODUSELOR
ÎN DOMENIUL VOLUNTAR
SRAC-R-01-VOL
Aprobat
DIRECTOR GENERAL
ing. Mihaela Cristea
Ediţie: 2
Revizie: 0
COD: SRAC-R-01-VOL
REGULAMENT PRIVIND CERTIFICAREA Ed. 2
PRODUSELOR IN DOMENIUL VOLUNTAR
Rev. 0
LISTA ACTUALIZĂRILOR
Edi Revi Continutul modificarii Pag. Data

tia zia modificata
1 0 Elaborare iniţială 15.08.2017
1 1 Introducere precizari GDPR 20.05.2018
2 0 Modificare durata valabilitate certificat 15.08.2019
la 5 ani, de la 3 ani
Pg 2 / 21
COD: SRAC-R-01-VOL
Rev. 0
1. SCOP SI DOMENIU
1.1. Prezentul regulament defineste regulile pe care trebuie sa le respecte o organizatie care
solicita la SRAC certificări produse în domeniul voluntar conform schemelor de certificare a
produselor (precizate in tab 1 din SR EN ISO / CEI 17067:2014) mai jos mentionate:
1) Schema 1b (pentru loturi de produse),
2) Schema 3 (pentru produse. In aceasta schema supravegherea implica prelevarea de
esantioane din produsul aflat la locul de productie si incercarea acestora pentru a
verifica daca sunt respectate cerintele atestarii initiale),
3) Schema 5 (pentru produse. In aceasta schema alegerea in timpul supravegherii
periodice intre prelevarea esantioanelor de la locul de productie, de pe piata sau
ambele metode pentru a verifica daca sunt respectate cerintele atestarii initiale; de
asemenea la supraveghere se evalueaza procesul de productie sau se efectueaza
auditul SM sau ambele variante),
4) Schema 6 (pentru certificarea serviciilor si a proceselor; supravegherea ar trebui sa
includa audituri periodice ale SM si evaluarea periodica a serviciului sau a procesului).
1.2. Schemele generale SRAC se particularizeaza in instructiunile specifice fiecarei categorie
de produse / servicii / procese, prin precizarea elementelor preluate din schema generala.
Codurile schemelor de certificare utilizate de SRAC CERT sunt similare cu codurile din SR
EN ISO/CEI 17067
1.2. Pentru certificarea în domeniul voluntar, obținerea unui certificat de conformitate pentru un
produs ii confera producătorului dreptul de a utiliza marca de certificare produse SRAC
CERT pentru produsul respectiv.
1.3. Aceste reguli se aplica activitatilor de acordare, mentinere, extindere, restrangere,
suspendare, ridicarea unei suspendari, sau retragerea certificarii, si fac parte integranta din
contractul de certificare incheiat cu SRAC.
2.1. SR EN ISO / IEC 17065:2013 – „Evaluarea conformitatii. Cerinte pentru organisme care
certifica produse, procese si servicii”
2.2. SR EN ISO/CEI 17067:2014 – Evaluarea conformitatii. Principii fundamentale ale certificarii
produselor si linii directoare pentru schemele de certificare a produselor
3. DEFINITII SI ABREVIERI
3.1. Definitii
3.1.1. evaluarea conformitatii – demonstrarea indeplinirii cerintelor specificate referitoare la un
produs, proces,
3.1.2. schema de certificare – sistem de evaluare a conformitatii referitor la obiecte specificate
supuse evaluarii conformitatii carora li se aplica aceleasi cerinte specificate, reguli specifice
si proceduri;
3.1.3. cerinta specificata – nevoie sau asteptare declarata;
3.1.4. esantionare – prelevare a unui esantion din obiectul supus evaluarii conformitatii, in baza
unei proceduri;
3.1.5. incercare – determinare a unei sau a mai multor caracteristici ale unui obiect supus
evaluarii conformitatii, in baza unei proceduri;
Pg 3 / 21
COD: SRAC-R-01-VOL
Rev. 0
3.1.6. supraveghere – reluare sistematica a activitatilor de evaluare a conformitatii, ca o baza

pentru mentinerea validitatii declaratiei de conformitate;
3.1.7. suspendare – invalidare temporara a declaratiei de conformitate pentru intreg domeniul de
atestare specificat sau pentru o parte a acestuia;
3.1.8. neconformitate - absenţa uneia sau mai multor cerinţe prevazute de documentul normativ
de referinta aferente sistemului de control al productiei in fabrica, sau abateri de la limitele
caracteristicilor specificate in documentul normativ de referinta al produsului fata de care se
solicita certificarea. Acest tip de neconformitate, in mod normal, face necesara repetarea
intregii sau a unei parti din inspectia initiala a controlului productiei in fabrica, sau a
incercarilor;
3.1.9. marcă de certificare produse - marcă protejată emisă de un organism care efectuează
evaluarea conformităţii de terţă parte, care arată că un produs supus evaluării conformităţii
este în conformitate cu cerinţele specificate (formulate, de regulă, în documente normative
cum ar fi standarde internaţionale, standarde regionale sau naţionale, reglementări şi
specificaţii);
3.1.10. proprietarul unei mărci de certificare produse - persoană sau organizaţie care are dreptul
legal asupra unei mărci de certificare de terţă parte (în cazul de faţă, proprietarul mărcii de
certificare produse este SRAC CERT.
3.2. Abrevieri
3.2.1. SRAC - SRAC CERT SRL
3.2.2. CIP - Controlul Intern al Productiei
3.2.3. ECP – Evaluarea conformitatii produsului
4. CONDITII GENERALE
4.1. Accesul la serviciile de certificare oferite de SRAC este liber si nediscriminatoriu. Acesta nu
este conditionat de marimea organizatiei sau de apartenenta acesteia la o asociatie sau
grup.
4.2. Serviciile de certificare SRAC nu includ nici o forma de consultanta pentru solicitantul
certificarii (cum ar fi elaborarea documentelor sau implementarea cerintelor CIP).
4.3. Cazurile in care solicitantul a detinut un certificat emis de un alt organism notificat, se
trateaza ca o recertificare.
4.4. Indiferent de ce declara sau sugereaza unele organizaţii de consultanţă cum că certificarea
ar fi mai simplă, mai uşoară, mai rapidă sau mai puţin costisitoare dacă se apelează la
SRAC CERT, absolut toti solicitantii de certificare vor fi tratati in mod similar si cu
respectarea principiilor de mai jos care sunt implementate si furnizeaza linii directoare
pentru luarea deciziilor:
4.4.1. impartialitate: deciziile sunt luate pe baza dovezilor obiective de conformitate (sau
neconformitate) si nu sunt influentate de alte interese sau alte parti;
4.4.2. competenta: aptitudinea demonstrata a personalului SRAC CERT de a aplica cunostinte si
abilitati la toate nivelurile;
4.4.3. responsabilitate: clientul, are responsabilitatea îndeplinirii cerinţelor de certificare, iar SRAC
CERT are responsabilitatea de a obţine suficiente dovezi obiective, pe care să se bazeze o
decizie de certificare. Pe baza unei analize a dovezilor, acesta ia o decizie de acordare a
certificării, în cazul în care există suficiente dovezi de conformitate, o decizie de a nu
acorda certificarea, în cazul în care nu există suficiente dovezi de conformitate, sau o
decizie de a nu menţine certificarea;
Pg 4 / 21
COD: SRAC-R-01-VOL
Rev. 0
4.4.4. transparenta: SRAC CERT furnizeaza accesul corespunzator la, sau difuzarea de,
informatii neconfidentiale referitoare la procesele de audit si de certificare, precum si cele
referitoare la statutul certificarii (respectiv acordarea, extinderea, mentinerea, reinnoirea,
suspendarea, restrangerea domeniului sau retragerea certificarii) pentru a furniza
increderea in integritatea si credibilitatea certificarii;
4.4.5. confidentialitate: SRAC CERT pastreaza in mod confidential orice informatii care constituie
proprietatea clientului, asigurand o balanta corespunzatoare intre principiile de transparenta
si confidentialitate;
4.4.6. acces la informatii: orice informaţii deţinute de organismul de certificare despre un produs
care face obiectul unei evaluări şi/sau certificări sunt accesibile, la cerere, persoanei sau
organizaţiei care a încheiat un contract cu SRAC pentru efectuarea activităţii de certificare
in cauza;
4.4.7. raspunsul la reclamatii: reclamatiile partilor interesate sunt intotdeauna investigate si
procesate intr-un mod adecvat
4.5. Pentru a obtine si a mentine certificatul de conformitate în domeniul voluntar aferent unui
produs de constructii organizatia trebuie:
4.5.1. sa respecte cerintele documentului normativ de referinta si legislatia aplicabila;
4.5.2. sa intocmeasca o documentatie tehnica in care sunt descrise toate elementele relevante
controlului productiei in fabrica, pentru produsul certificat;
4.5.3. sa respecte cerintele prezentului regulament;
4.5.4. sa faca toate aranjamentele necesare pentru realizarea evaluarii, inclusiv a analizei
documentelor si a inregistrarilor necesare, precum si accesul in toate zonele a persoanelor
desemnate de SRAC care efectueaza, esantionarea produselor in vederea incercarii lor,
evaluarea, supravegherea, audituri speciale sau solutioneaza reclamatii;
4.5.5. sa tina seama de modificarile efectuate asupra produsului-tip si asupra documentelor
normative de referinta aplicabile;
4.5.6. sa mentina un registru de reclamatii/sesizari pentru produse neconforme si de rechemari
ale unor produse neconforme livrate pe piata;
4.5.7. sa asigure ca produsele fabricate poarta mentiunea tipului, lotului sau numarului de serie
sau a oricarui element care sa permita identificarea lor
4.5.8. sa asigure la comercializarea produsului, ca produsul este insotit de instructiuni si informatii
de siguranta, de manipulare st transport, de instructiuni de punere in opera si de alte
elemente care pot afecta conformitatea produsului;
4.5.9. sa plateasca, facturile emise de SRAC, la termenele stabilite conform contractului de
certificare semnat;
4.5.10. sa aplice marca de certificare SRAC, conform Regulamentului de utilizare a marcilor de
certificar SRAC, cod SRAC-R-02 numai pe produsele certificate;
4.6. In timpul activitatilor de audit, auditorii SRAC trebuie sa considere ca persoane de contact
numai acele persoane inscrise in structura organizatorica a organizatiei. In cazul in care
organizatia doreste ca alte persoane sa participe la audit (de ex., consultanti), aceasta este
obligata sa se asigure ca rolul acestora se rezuma la a fi observatori.
4.7. Pe de alta parte, echipa de audit SRAC poate include observatori (de ex. auditorii
organismului de acreditare, monitori) si / sau auditori in formare.
4.8. Perioadele de audit si numele auditorilor desemnati (ţinând cont de competenţele necesare
pentru realizarea obiectivelor auditului şi de cerinţele referitoare la imparţialitate) se vor
comunica organizatiei, care trebuie sa-si dea acordul.
Pg 5 / 21
COD: SRAC-R-01-VOL
Rev. 0
4.9. Organizatia are dreptul sa refuze o dată echipa de audit sau un membru al acesteia, in
scris si motivat in termen de 3 zile de la data notificarii. Daca nu se primeste nici un
raspuns in acest interval SRAC considera ca echipa de audit a fost confirmata in mod tacit.
4.10. Certificatul de conformitate în domeniul voluntar se acordă conform regulilor proprii de
certificare ale SRAC.
4.11. Pe toată perioada de valabilitate a Certificatului de conformitate, titularul este supravegheat
pentru a se asigura că sunt menţinute condiţiile faţă de care a fost acordată certificarea.
4.12. In cazul in care asupra echipei de audit se exercita amenintari din partea organizatiei
auditate sau a altor parti interesate, sau daca organizatia auditata refuza sa prezinte dovezi
care sa sustina acordarea si mentinerea certificarii, auditorul sef are autoritatea de a
intrerupe auditul.
5. SCHEMELE DE CERTIFICARE UTILIZATE
SCHEMA DE CERTIFICARE 1b
(lot de produse)
ACTIVITATI DE EVALUARE A CONFORMITATII PRODUSELOR
I SELECTIA
 Activitati de planificare si pregatire
 Specificarea cerintelor (documente normative si esantionare, dupa caz)
II DETERMINAREA CARACTERISTICILOR prin:

 Incercare
 Inspectie
 Verificare
Nota: se aleg una sau mai multe, dupa caz in functie de produs si cerintele din documentul
normativ de referinta.
III ANALIZA
 Examinarea dovezilor de conformitate obtinute in timpul etapei de determinare
pentru a stabili daca s-au indeplinit cerintele specificate
IV DECIZIA REFERITOARE LA CERTIFICARE
 Acordarea, mentinerea, extinderea, restrangerea, suspendarea, retragerea certificarii
V ATESTAREA, LICENTIEREA
 Emiterea unui certificat de conformitate pentru un lot de produse
 Acordarea dreptului de utilizare a certificatului
 Acordarea dreptului de utilzare a marcii de conformitate
SCHEMA DE CERTIFICARE 3
ACTIVITATI DE EVALUARE A CONFORMITATII

PRODUSELOR
I SELECTIA
Pg 6 / 21
COD: SRAC-R-01-VOL
Rev. 0
II DETERMINAREA
a) Caracteristicilor prin:
1) Incercare
2) Inspectie
3) Verificarea proiectului
4) Alte activitati de determinare, de exemplu verificarea
Nota: se aleg una sau mai multe, dupa caz in functie de produs si cerintele din
documentul normativ de referinta.
b) Evaluarea productiei
III ANALIZA
 Acordarea, mentinerea, extinderea, restrangerea, suspendarea, retragerea
certificarii
V ATESTAREA, LICENTIEREA
 Emiterea certificatului de conformitate (atestare)
VI SUPRAVEGHEREA
 Incercarea sau inspectia esantioanelor din fabrica
 Evaluarea productiei

PRODUSELOR
I SELECTIA
II DETERMINAREA
1) Incercare
2) Inspectie
3) Verificarea proiectului
4) Alte activitati de determinare, de exemplu verificarea
Nota 1: se aleg una sau mai multe, dupa caz in functie de produs si cerintele din
documentul normativ de referinta.
b) Evaluarea productiei si / sau
c) Audituri ale sistemului de management
Nota 2: se alege b) si/sau c), dupa caz in functie de produs si cerintele din
documentul normativ de referinta
Pg 7 / 21
COD: SRAC-R-01-VOL
Rev. 0
III ANALIZA
V ATESTAREA, LICIENTIEREA

VI SUPRAVEGHEREA
a) Incercarea sau inspectia esantioanelor din fabrica si / sau
b) Incercarea sau inspectia esantioanelor de pe piata
Nota 3: se alege a) si/sau b), dupa caz in functie de produs si cerintele din
c) Evaluarea productiei si / sau
d) Audituri ale sistemului de management combinate cu incercari si inspectii aleatoare
Nota 4: se alege c) si/sau d), dupa caz in functie de produs si cerintele din
Nota 5: daca schema presupune si audituri al SM atunci are loc si un audit initial al
SM

SERVICIILOR / PROCESELOR
I SELECTIA
II DETERMINAREA
a. Evaluarea serviciilor sau proceselor
b. Alte activitati de determinare, de exemplu verificarea
Nota 1: se aleg una sau mai multe, dupa caz in functie de serviciu / proces si
cerintele din documentul normativ de referinta.
b) Evaluarea livrarii de servicii sau a functionarii procesului si / sau
c) Audituri ale sistemului de management
Nota 2: se alege b) si/sau c), dupa caz in functie de produs si cerintele din
III ANALIZA
 Examinarea dovezilor de conformitate obtinute in timpul etapei de determinare pentru
a stabili daca s-au indeplinit cerintele specificate
Pg 8 / 21
COD: SRAC-R-01-VOL
Rev. 0
V ATESTAREA, LICIENTIEREA

VI SUPRAVEGHEREA
a) Evaluarea livrarii de servicii sau a functionarii procesului
b) Audituri ale sistemului de management
Nota 4: se alege a) si/sau b), dupa caz in functie de proces / serviciu si cerintele din
Nota 5: daca schema presupune si audituri al SM atunci are loc si un audit initial al
SM
6. SELECTIA
6.1. Contractul de certificare
6.1.1. Organizaţia completează, prin reprezentantul sau autorizat, toate rubricile aplicabile din
cererea de certificare/ extindere, transmisa de SRAC.
6.1.2. SRAC efectueaza analiza acestei cereri completate de organizatie, si stabileste durata
auditului si costurile aferente conform procedurilor proprii.
6.1.3. SRAC transmite organizatiei in functie de solicitarea acesteia, fie o oferta personalizata, fie
direct contractul de certificare.
6.1.4. Dupa ce organizatia accepta oferta primita, SRAC intocmeste contractul de certificare.
6.1.5. Contractul de certificare contine in Anexa si prezentul Regulament.
6.1.6. Prin returnarea unui exemplar semnat al contractului, organizatia se angajeaza sa respecte
toate conditiile contractuale, precum si prevederile prezentului regulament.
6.1.7. Inainte de a incepe activitatea de evaluare, SRAC trebuie să primeasca de la organizatie
un necesar minim de documentatie, elaborata conform prevederilor standardelor specifice
fiecarui produs solicitat la certificare. Aceasta documentatie trebuie sa acopere fabricaţia şi
comercializarea produsului: documentaţie de bază, documentaţie tehnologică,
documentaţie de exploatare, documentaţie auxiliară, etc.
6.1.8. Conditiile contractuale isi pasteaza valabilitatea daca organizatia demareaza certificarea in
interval de 6 luni de la data incheierii contractului. In cazul in care se depaseste acest
interval, organizatia este obligata sa actualizeze comanda de certificare, luand in
considerare eventualele modificari intervenite. In aceasta situatie, SRAC are dreptul sa
modifice termenii contractului.
6.1.9. Daca un produs este realizat in multiple unitati de productie, SRAC va efectua evaluarea in
fiecare dintre aceste unitati de productie si va elibera cate un certificat pentru fiecare locatie
de productie.
6.2. Analiza documentelor sistemului de control intern al productiei si a documentatiei
tehnice aferente produsului
6.2.1. Are loc in urmatoarele situatii:
1) la certificare
Pg 9 / 21
COD: SRAC-R-01-VOL
Rev. 0
2) in cazul extinderii certificarii;

3) in cazul unor modificari semnificative ale sistemului CIP / documentatiei tehnice
aferente produsului
6.2.2. Documentaţie este examinată în scopul de a verifica dacă aceasta este completă şi
corespunzătoare cu cerinţele specificate de documentaţia normativă aplicabilă produsului
în cauză.
6.2.3. După examinare, SRAC comunică solicitantului eventualele neconformităţi identificate în
documentaţie. Solicitantul trebuie să transmită către SRAC, în termenul convenit prin
programul de certificare, măsurile pe care fabricantul intenţionează să le adopte în vederea
eliminării neconformităţilor. Trecerea la etapa următoare se face numai după ce SRAC
analizează şi consideră adecvate toate măsurile propuse şi aplicate de solicitant.
7. DETERMINAREA
7.1. Evaluarea conformitatii produsului
7.1.1. Eşantionarea produselor pentru încercările iniţiale
1) Programele şi metodele de încercare pentru evaluarea conformitatii produsuului (de
exemplu numărul şi tipul de eşantioane ce trebuie să fie încercate, dimensiunile lor,
echipamente de încercare, nivelurile şi clasele de performanţă necesare, valorile de
prag ale unor caracteristici etc.) sunt cele prevăzute in documentul de referinta
aplicabil, convenite cu solicitantul (producătorul) si sunt precizate in Instructiunea de
lucru aplicabila produsului in cauza.
2) Numărul şi tipurile de eşantioane prelevate pentru încercări se stabilesc astfel încât să
permită determinarea tuturor caracteristicilor care, luate împreună, determină
performanţa produsului.
3) Regulile de eşantionare sunt stabilite de către SRAC Instructiunea de lucru aplicabila
produsului in cauza.
4) De regulă, eşantionarea este efectuată de către un membru al echipei de audit în
timpul inspectiei iniţiale a fabricii şi a controlului producției în fabrică
(auditului/inspecţiei iniţiale) şi sunt ulterior expediate către laboratorul de încercări
implicat prin grija şi cheltuiala producătorului. Operaţiile de manipulare, împachetare,
identificare, marcare şi transportare sunt făcute în aşa fel încât să fie protejată
integritatea şi să se evite confundarea sau compromiterea probelor.
5) Încercările pentru evaluarea conformitatii produsului se efectuează în laboratoare
subcontractate „acceptate” de SRAC.
6) Orice apelare la un laborator "acceptat" trebuie să obţină acordul prealabil al
solicitantului (producătorului). În mod reciproc, SRAC poate accepta orice laborator
propus de către solicitant, cu condiţia ca acest laborator să îndeplinească criteriile
menţionate mai sus şi dacă este de acord să colaboreze în această privinţă. Daca
laboratorul nu este acreditat, SRAC evalueaza laboratorul conform cerintelor din SR
EN ISO 17025 si instructiunii proprii aplicabile
7) După încheierea încercărilor, SRAC primeşte câte o copie din fiecare raport de
încercare si se analizeaza rezultatele obtinute.
8) Dacă rezultatele încercării identifică o neconformitate în raport cu cerinţele
documentului de referinta pentru produs, SRAC împreună cu fabricantul, pot cere
repetarea totală sau parţiala a încercării cu aceleaşi eşantioane sau cu eşantioanele
modificate corespunzător, pe cheltuiala fabricantului.
9) Dacă rezultatele încercărilor nu sunt conforme cu cerinţele standardului de produs,
aplicabil, procesul de evaluare poate fi reluat numai după eliminarea neconformităţilor.
Pg 10 / 21
COD: SRAC-R-01-VOL
Rev. 0
7.2. Inspectia initiala a fabricii si a controlului intern al productiei in fabrica

7.2.1. Cu 7 zile (de regula) înainte de data planificată a inspectiei iniţiale, SRAC transmite
solicitantului planul de audit/inspecţie, care conţine detaliile activităţilor desfăşurate în
fiecare din unităţile de fabricaţie evaluate.
7.2.2. Solicitantul comunică SRAC acordul său sau eventualele observaţii şi obiecţiuni la plan,
împreună cu explicaţiile şi motivaţia respectivă şi se convine asupra varaiantei finale,
7.2.3. Se efectuează inspectia, utilizând chestionarul specific din Instructiune de lucru aplicabila
produslui in cauza, urmarindu-se in principal:
1) conformitatea produsului şi a sistemului de producţie (planurile de fabricaţie, procesele
tehnologice, echipamentele, inspecţiile şi încercările finale asociate) cu cerinţele
capitolelor aplicabile ale standardului de referinta.
2) aplicarea documentaţiei asociate CIP (incluzând un „manual”, un „plan al calităţii” sau
un alt document principal, indiferent de denumirea folosită, procedurile şi instrucţiunile
de lucru, în conformitate cu cerinţele standardului aplicabil şi care asigură funcţionarea
sistemului de CIP în toate etapele procesului de fabricaţie (inspecţia sau testarea
materialelor şi a componentelor aprovizionate, conformitatea procesului de producţie,
de inspecţie sau de testare a produsului finit etc.),
3) respectarea frecventei de incercare conform standardului specific,
4) înregistrările rezultatelor tuturor controalelor, încercărilor şi verificărilor prevăzute de
documentaţia CIP,
5) gestionărea rezultatelor obţinute pentru a corecta eventualele abateri, reparării
efectelor provenite din astfel de abateri, tratării oricăror situaţii rezultate din
neconformităţi,
6) evaluarea instalaţiilor, mijloacelor de măsurare şi personalului aferent ce permit
producătorului să efectueze verificările şi încercările necesare,
7) evaluarea etalonării şi/sau verificării echipamentelor de măsurare şi/sau de încercare şi
menţinerea acestora sub control în bune condiţii de funcţionare, în conformitate cu
procedurile documentate,
8) formarea (instruiri) adecvate şi continue a personalului implicat în procesul de
producţie,
9) asigurarea ambalării (daca este cazul) şi condiţiilor rezonabile de manipulare şi
depozitare, pentru a nu deteriora produsele,
7.2.4. Evaluarea de către SRAC a sistemului de CIP nu reprezintă o certificare a SMC în cadrul
căruia acesta este integrat.
7.2.5. La sfârşitul vizitei, echipa de audit se reuneşte pentru a analiza şi sintetiza constatările
auditului / inspecţiei, pentru stabilirea concluziilor, pe baza cărora se redactează raportul de
audit/inspecţie, si dacă este cazul, rapoartele de neconformitate / domenii de imbunatatire
aferente.
7.2.6. În timpul şedinţei de închidere, se prezintă auditatului concluziile auditului/inspecţiei, astfel
încât acestea să fie înţelese şi însuşite, şi face aprecieri asupra gradului de conformitate
şi/sau de neconformitate al elementelor auditate/inspectate cu cerinţele aplicabile.
7.2.7. Eventualele opinii divergente se discută şi, pe cât posibil, se rezolvă pe loc.
7.2.8. Dacă nu s-au identificat neconformităţi SRAC transmite solicitantului o copie a raportului de
audit/inspecţie cel mai târziu in 14 de zile de la data auditului /inspecţiei.
Pg 11 / 21
COD: SRAC-R-01-VOL
Rev. 0
7.2.9. Dacă s-au identificat neconformităţi, se remit auditatului rapoartele de neconformitate, în

care acesta înscrie cauzele neconformităţilor, corecţiile şi acţiunile corective propuse pentru
eliminarea acestora şi termenele de realizare a măsurilor propuse. Aceste termene nu
trebuie să depăşească 20 de zile lucrătoare de la data auditului/inspecţiei.
7.2.10. SRAC analizează şi avizează măsurile propuse de Solicitant şi decide dacă pentru
verificarea implementării şi eficacităţii acestora este necesară o inspecţie suplimentară
7.3. Elaborarea raportului de audit final
7.3.1. Raportul de audit (final) se intocmeste dupa finalizare fazei corespunzatoare a evaluarii
(certificare, supraveghere si recertificare), include cel putin urmatoarele:
1) Raport evaluare incercari, (la certificare, supraveghere si recertificare)
2) Raport audit certificare, (la certificare si recertificare)
3) Raport audit supraveghere, (la supraveghere)
4) Program audit ECP, (la certificare si recertificare)
8. MANAGEMENTUL NECONFORMITATILOR
8.1. Constatarile auditului se pot clasifica astfel:
8.1.1. neconformitate (care conditioneaza acordarea / mentinerea certificarii) absenţa uneia sau
mai multor cerinţe prevazute de standardul armonizat aplicabil sistemului de control al
productiei in fabrica, si care nu asigura constanta performantei produsului fabrica sau
abateri de la limitele caracteristicilor specificate in standardul armonizat de referinta al
produsului fata de care se solicita certificarea. Acest tip de neconformitate, in mod normal,
face necesara repetarea intregii sau a unei parti din inspectia initiala a controlului productiei
in fabrica, sau a incercarilor;
8.1.2. domeniu de imbunatatire – actiune stabilita, in vederea imbunatatirii eficacitatii sistemului
de control al produsului.
8.2. Rapoartele de neconformitati se intocmesc și se predau auditatului (câte un exemplar) la
finalizarea auditului. Se va lua acordul auditatului pentru rapoartele de neconformitati
intocmite, înainte, sau în timpul sedintei de închidere.
8.3. Organizatia are termen de 7 zile de la data finalizarii auditului, pentru a completa și trimite
la Conducatorul echipei de audit (CEA) identificarea cauzelor neconformitatilor, corectiile/
acțiunile corective stabilite și termenele de implementare, completate pe formularele de
neconformitati
8.4. CEA analizeaza corecţiile şi acţiunile corective formulate de client şi stabileste dacă
acestea sunt acceptabile (prin semnarea Raportului de neconformitate) în termen de max 7
zile de la primirea lor de la reprezentantul organizatiei.
8.5. CEA trebuie să verifice eficacitatea oricărei corecţii şi acţiuni corective aplicate. Dovada
obţinută pentru a susţine rezolvarea neconformităţilor se înregistrează în Raportul de
neconformitate. Clientul va fi informat asupra rezultatelor analizei şi verificării.
8.6. Verificarea eficacităţii corecţiilor şi acţiunilor corective se poate face pe baza unei analize a
documentaţiei furnizate de client sau, atunci când este necesar, prin audit suplimentar de
verificare la faţa locului.
8.7. Dacă în urma auditului rezulta neconformitati, acestea sunt comunicate la sedinta de
închidere si se amana luarea deciziei, pana la data verificarii acestora.
8.8. Organizatia are termen de 6 luni, de la ultima zi a auditului de certificare, pentru a rezolva
acțiunile corective stabilite de ea și acceptate de CEA în vederea rezolvarii
neconformitatilor. În caz contrar, se reface auditul de la început.
Pg 12 / 21
COD: SRAC-R-01-VOL
Rev. 0
8.9. CEA va specifica în Raportul de neconformitate si in Procesul verbal al sedintei de

inchidere a auditului, dacă pentru verificarea închiderii neconformitatii, este necesar un
audit de urmarire, cu deplasare la sediul auditatului, la termenul de solutionare stabilit, sau
verificarea se va face doar in baza de dovezi documente, puse la dispozitie de organizatie,
fara deplasare la sediul ei.
8.10. Inainte de luarea in considerare a deciziei CEA trebuie sa verifice eficacitatea corectiilor si
a actiunuilor corective stabilite si aplicate pentru eliminarea neconformitatilor asa cum s-a
stabilit in cadrul Sedintei de inchidere si s-a consemnat în Raportul de neconformitate si in
Procesul verbal al sedintei de inchidere a auditului.
8.11. Daca in urma auditului de supraveghere rezulta neconformitati, acestea sunt comunicate la
sedinta de inchidere si se procedeaza ca si la auditul de certificare – cu exceptia faptului ca
termenul de implementare a corectiilor si actiunilor corective de catre solicitant si verificarea
implementarii acestora de catre CEA nu trebuie sa depaseasca 6 luni.
8.12. Pana la rezolvarea si verificarea eficacitatii neconformitatilor, certificarea va fi suspendata.
In aceasta situatie, SRAC anunta clientul despre suspendarea certificatului, in termen de 5
zile. Din acel moment organizatia nu mai are dreptul de a utiliza certificatul de conformitate
detinut in relatiile cu terti si nu poate pune pe piata produse cu marcajul CE insotit de
numarul de idendificare al SRAC ca organism notificat.
8.13. Daca se constata ca neconformitatile nu s-au finalizat in termen de 6 luni, certificarea este
retrasa.
9. ACORDAREA CERTIFICATULUI DE CONFORMITATE (ANALIZA si DECIZIA)
9.1. Rezultatele evaluarii documentelor, ale inspectiei fabricii, a CIP şi ale incercarilor
produsului, consemnate în raportul de audit/inspecţie, în raportul de evaluare a rezultatelor
incercarilor si in rapoartele de încercare aferente, impreuna cu raportul de audit (final) sunt
analizate de o persoana desemnata din Comitetul tehnic care nu a participat în nici o etapă
la procesul de evaluare respectiv.
9.2. In cadrul analizei se au in vedere urmatoarele:
9.2.1. îndeplinirea integrală şi competentă a tuturor etapelor prezentei proceduri de ECP.
9.2.2. asigurarea, dacă este cazul, că fabricantul a stabilit, a implementat şi aplică în mod eficace
un sistem de CIP, astfel încât produsele realizate să îndeplinească integral şi în mod
continuu cerinţele specificate de părţile relevante ale documentelor normative.
9.2.3. conformitatea rezultatelor incercarilor de determinare a performantei.
9.3. Luarea deciziei de certificare pentru un produs, se face numai in cazul in care nu sunt
constatate neconformitati in timpul auditului, sau dupa ce fabricantul a implementat
actiunile corective stabilite pentru inchiderea neconformitatilor constatate.
9.4. In urma luarii deciziei de certificare SRAC emite Certificatul de conformitate a produsului /
procesului / serviciului.
9.5. Dacă s-a decis refuzul Certificarii, solicitantul este informat în scris si poate depune la
SRAC o contestaţie, care va fi tratată în conformitate cu procedura SRAC-PS-19 “Apeluri”.
9.6. Certificatul de conformitate are o valabilitate de cinci (5) ani daca atat standardul, produsul de
constructii, metodele de evaluare si verificare a conformitatii cat si conditiile de productie, nu
sunt modificate semnificativ, si daca SRAC nu suspenda sau anuleaza cerificatul.
9.7. Certificatul emis de SRAC contine 5 spatii destinate aplicarii anuale a unei holograme de
securitate, care reprezinta viza anuala de mentinere a valabilitatii certificatului.
9.8. Astfel la eliberarea intiala a certificatului de conformitate, SRAC aplica in primul spatiu
holograma de securitate, iar in celelalte 4 spatii ramase, inscriptioneaza data maxima pana la
Pg 13 / 21
COD: SRAC-R-01-VOL
Rev. 0
care trebuie efectuat fiecare audit anual de supraveghere, conditie pentru mentinerea
valabilitatii certificatului.
9.9. Ulterior efectuării unui audit anual de supraveghere şi a achitării de catre organizatie a
contravalorii acestuia, SRAC transmite organizatiei, holograma securizata daca nu au fost
constatate neconformitati, sau in cazul existentei acestora dupa rezolvarea lor
9.10. Conform instructiunilor primite de la SRAC organizatia aplica holograma in spatiul aferent
anului in care s-a efectuat auditul de supraveghere.
9.11. Datele referitoare la emiterea sau retragerea unor Certificate se înscriu în Registrul
certificatelor de conformitate a produselor, in sistem voluntar, eliberate de SRAC. Acest
registru include şi titularii Certificatelor şi este accesibil la cerere tutoror entităţilor
interesate. Registrul este actualizat după fiecare Certificat acordat sau retras.
9.12. Titularii certificatelor poartă întreaga răspundere pentru toate activităţile care concură la
promovarea produsului pe piaţă şi nu se pot prevala de certificarea acordată de SRAC-
CERT pentru a fi exonerati de răspundere sau pentru împărtirea răspunderii.
10. SUPRAVEGHEREA
10.1.1. SRAC efectuează anual, audituri/inspecţii de supraveghere utilizând chestionare specifice.
10.1.2. Datele efectuării auditurilor/inspecţiilor de supraveghere şi activităţile implicate se convin şi
se consemnează în programul de audit care se finalizeaza la sfarsitul auditului si se trimite
auditatului odata cu certificatul emis.
10.1.3. Primul audit in termen de maxim 12 luni de la data luarii deciziei de certificare si apoi la
interval de 24 luni de la data luarii deciziei de certificare.
10.1.4. Tinand seama de perioada de iarna noiembrie-martie, cand productia de materiale de
constructii se poate opri, cu acordul fabricantului, supravegherile se pot efectua si in alte
perioade, decat cele mentionate mai sus cu conditia ca ele sa fie efectuate cel putin o data
intr-un an calendaristic de la data luarii deciziei de certificare.
10.1.5. In cadrul auditului/ inspectiei de supraveghere anuala, echipa de audit evalueaza toate
cerintele aferente schemei de certificare aplicabila, inclusiv daca organizatia, utilizeaza
corect marca de certificare si numarul certificatului emis de SRAC, astfel incat sa nu
induca o utilizare incorecta si inselatoare pentru alte produse si respectiv referentiale care
nu au intrat in domeniul de certificare SRAC
10.1.6. In functie de schema de certificare, pe parcursul auditului se preleveaza si produse si se
fac incercari. Se procedeaza ca si la determinarea produslui tip prin incercari
10.1.7. Daca schema de certificare prevede, SRAC efectuează - în afară de auditul/inspecţia CIP şi
Incercarea sau inspectia esantioanelor de pe piata / Incercarea sau inspectia esantioanelor
din fabrica
10.1.8. Dacă rezultatele încercării confirmă – alături de rezultatele auditului/inspecţiei - că
performanţa produsului în cauză se menţine, Certificatul de conformitate rămâne valabil. În
caz contrar, şi coroborat cu rezultatele auditului/inspecţiei de supraveghere, Certificatul se
suspendă, se anulează sau se restrânge domeniul.
10.1.9. Dacă este necesar, pentru a verifica implementarea şi eficacitatea măsurilor luate de
producător, SRAC poate efectua un audit/inspecţie suplimentar sau poate repeta
încercarea prin sondaj.
11. AUDITURI SUPLIMENTARE
11.1. Auditul suplimentar are ca scop verificarea inchiderii neconformitatilor si a eficacitatii
actiunilor corective intreprinse. Durata auditului suplimentar este functie de amploarea
Pg 14 / 21
COD: SRAC-R-01-VOL
Rev. 0
actiunilor ce urmeaza a se implementa de client si este recomandata de auditorul sef pe

raportul de neconformitate si este stabilita de directorul tehnic
11.2. Acest audit suplimentar este stabilit printr-un act aditional la contractul in curs si este platit
de client
11.3. Auditul suplimentar are loc in termen de maxim 6 luni de la data terminarii auditului de
certificare/ extindere / supraveghere.
11.4. Daca neconformitatile mentionate nu s-au rezolvat in aceasta perioada (6 luni):
11.5. in cazul auditurilor de certificare / extindere - se reface auditul initial, la o data ulterioara
convenita cu clientul, dupa ce acesta a incheiat act aditional sau contract nou pentru
reluarea procesului de certificare/ reinnoire/ extindere,
11.6. in cazul auditurilor de supraveghere - se retrage certificatul, urmand ca in cazul in care
clientul doreste din nou certificare, sa reia ciclul de certificare de la inceput, ca nou client.
12. AUDITURI NEPROGRAMATE
12.1. Suplimentar, SRAC poate efectua audituri anuntate cu putin timp inainte sau neanuntate la
sediul producătorului, generate de diferite situatii cum ar fi :
1) pentru a investiga reclamaţiile,
2) privind activitatile pentru care au fost certificate produsele organizatiei,
3) privind utilizarea abuziva a certificatului SRAC si a marcii de certificare,
12.1.1. ca răspuns la modificări semnificative in organizatie anuntate de detinatorul documentelor
de certificare,
12.1.2. ca audituri de urmărire,
12.1.3. modificări semnificative în organizarea procesului, măsurile sau tehnologia de fabricaţie.
12.2. Decizia efectuarii auditurilor neprogramate apartine directorului general la propunerea
managerului de produs.
12.3. Ca rezultat al acestor audituri neprogramate, se intocmeste un raport de audit.
12.4. In aceste cazuri clientul nu are posibilitatea de a obiecta asupra membrilor echipei de audit.
12.5. Tariful pentru aceste audituri este de 150 euro pe zi / auditor, iar durata este de 1-2 zile /
auditor in functie de natura si amploarea subiectelor ce necesita evaluare si se stabileste
de Directorul tehnic. Decizia privind efectuarea acestor audituri si durata lor se comunica
auditatului.
12.6. In cazurile mentionate la punctele: 18.1.1 tariful se suporta de clientul certificat doar daca in
urma evaluarii se constata ca acesta poarta intreaga raspundere pentru cauza care a
declansat auditul respectiv.
13. RECERTIFICAREA
13.1. Scopul auditului de recertificare este să confirme continua conformitate şi eficacitate a
controlului productiei in fabrica tinand cont de schimbarile interne si externe si relevanta si
aplicabilitatea lui continua pentru domeniul de recertificare declarat in conformitate fata de
cerintele documentului normativ de referinta aplicabil, si mentinerea performantelor
declarate ale produsului fata cerintele documentului normativ de referinta.
13.2. Auditul de recertificare se efectueaza pe baza unui plan de audit
13.2.1. In timpul auditului de recertificare are loc si prelevarea de produse, conform schemei de
certificare aplicabile, in vederea confirmarii / determinarii (noilor) performantelor declarate.
13.3. Auditul de recertificare se desfasoara in acelasi mod ca si auditul de certificare initiala.
Pg 15 / 21
COD: SRAC-R-01-VOL
Rev. 0
13.4. Raportul de evaluare a documentelor se completeaza doar daca documentele au suferit

modificari. Daca nu au fost modificari se mentioneaza acest lucru in raport.
13.5. Daca in urma auditului de recertificare rezulta domenii de imbunatatire, se procedeaza ca si
la auditul de certificare.
13.6. Daca in urma auditului de recertificare rezulta neconformitati, acestea sunt comunicate la
sedinta de inchidere si se procedeaza ca si la auditul de certificare – cu exceptia faptului ca
in cazul neconformitatilor termenul de implementare a actiunilor corective de catre solicitant
si verificarea implementarii acestora de catre CEA nu trebuie sa depaseasca data expirarii
certificatelor existente.
13.7. Când activităţile de recertificare sunt încheiate cu succes înainte de data de expirare a
certificării în vigoare, data de expirare a noii certificări poate fi data de expirare a certificării
în vigoare. Data de eliberare a noului certificat poate fi data în care se ia decizia de
recertificare sau după aceasta data.
13.8. Dacă nu se poate finaliza auditul de recertificare sau SRAC nu a fost în măsură să verifice
implementarea corecţiilor şi acţiunilor corective pentru neconformităţile înainte de data de
expirare a certificării, atunci recertificarea nu este recomandată şi validitatea certificatului
nu este extinsă. Solicitantul este informat şi consecinţele sunt explicate acestuia.
13.9. După expirarea certificării, organismul de certificare poate restabili certificarea în termen de
6 luni cu condiţia ca activităţile de recertificare să fie efectuate complet, în caz contrar se va
se reia procesul de certificare initiala.
14. EXTINDEREA DOMENIULUI CERTIFICATULUI DE CONFORMITATE
14.1. În cazul în care un titular de cetificat de conformitate doreşte si alte tipuri de produse
realizate în aceleaşi unităţi de producţie sau/şi în cazul în care doreşte includerea în
procesul de fabricaţie a unor noi unităţi de producţie, trebuie să transmita la SRAC
solicitarea in scris utilizand formularul de cerere. In urma analizei acestor documente se va
incheia un Act aditional la Contractul de certificare existent.
14.2. Auditul de extindere se desfasoara in acelasi mod ca si auditul de certificare, si poate fi
efectuat odata cu auditul de supraveghere programat pentru produsele deja certificate.
15. AUDITURI ASISTATE
15.1. Auditurile asistate se defasoara in cadrul programului de acreditare al SRAC
15.2. Auditurile asistate sunt activitati efectuată de RENAR prin care observă, fără a interveni și a
influența, un audit efectuat de o echipă de audit SRAC. În funcție de obiectivele auditului,
poate fi observat auditul complet sau doar părțile relevante ale auditului.
15.3. Pentru auditurile asistate, la solicitarea RENAR, SRAC trebuie sa trimita programul de
audituri pentru o perioada de timp impusa de RENAR. RENAR alege un client al SRAC
unde se va desfasura auditul asistat.
15.4. In cazul auditurilor asistate nu sunt permise modificari ale programului de audit, planului de
audit, duratei de audit sau echipei de audit dacat cu furnizarea unor justificari care trebuie
acceptate de RENAR.
15.5. Clientii SRAC sunt obligati a accepte prezenta in cadrul echipelor de audit (evaluare prin
asistare) a reprezentantilor organismului de acreditare, a autoritatii responsabile cu
desemnarea /aprobarea/ recunoasterea sau a proprietarilor schemei de certificare.
15.6. In cazul refuzului de a accepta prezenta in cadrul echipelor de audit a reprezentatilor de
mai sus, refuzul trebuie justificat in scris şi acceptat de SRAC şi RENAR. Dacă motivele
invocate pentru refuzul de a accepta evaluarea prin asistare nu sunt acceptate de RENAR,
Pg 16 / 21
COD: SRAC-R-01-VOL
Rev. 0
SRAC retrage certificarea sub acreditare sau, dacă organizatia nu detine încă certificarea
SRAC nu emite un certificat acreditat.
15.7. In aceasta situatie, daca organizatia doreste sa transfere certificarea la un alt organism de
certificare, acesta nu va putea elibera un certificat acreditat si nici SRAC nu va putea
elibera un certificat sub o alta acreditare.
15.8. Daca SRAC nu procedeaza astfel RENAR ii suspenda sau retrage acreditarea.
15.9. In timpul asistării, activitățile evaluatorilor RENAR sunt cele ale unui observator al activitatii
desfasurate de echipa de audit SRAC, fără a influența desfășurarea auditului de către
echipa de audit a SRAC. Accesul la documentația clientului auditat de către echipa de audit
a SRAC este furnizat la cerere dar numai prin intermediul auditorilor SRAC.
15.10. Evaluatorii RENAR nu intervieveaza direct clientul SRAC si nu fac propria evalauare. Ei nu
emit nici o opinie vis-a-vis de activitatea desfasurata de clientul SRAC si de sistemul de
management al acestuia
15.11. Orice informație colectată în timpul audierii unui audit este confidențială și este tratată în
mod corespunzător de evaluatorii RENAR.
16. MENTINEREA, SUSPENDAREA, RETRAGEREA CERTIFICATULUI DE
CONFORMITATE, RESTRANGEREA DOMENIULUI DE CERTIFICARE
16.1. Atunci când este dovedită o neconformitate cu cerinţele ECP, fie ca un rezultat al
supravegherii, fie în alt mod, SRAC ia în considerare şi decide asupra acţiunilor
corespunzătoare, ce pot include:
16.1.1. menţinerea Certificatului de Conformitate în condiţiile specificate (de exemplu, efectuarea
unei supravegheri suplimentare),
16.1.2. reducerea domeniului acoperit de Certificatului de conformitate pentru a elimina variantele
de produs ale căror performanţe nu corespund cu cele specificate de standardul aplicabil
sau declarate în Declaratia de conformitate,
16.1.3. suspendarea Certificatului Conformitate în aşteptarea acţiunilor de remediere efectuate de
client (titular),
16.1.4. retragerea Certificatului de Conformitate.
16.2. Suspendarea Certificatului de Conformitate
16.2.1. În cazul suspendării unui Certificatului de Conformitate, se comunică în scris clientului
acţiunile necesare pentru a ridica suspendarea şi a restabili valabilitatea Certificatului de
Conformitate pentru produsul în cauză, conform regulilor şi procedurilor sale de ECP,
precum si orice alte acţiuni cerute de referenţialele aplicabile şi de documentele
contractuale.
16.2.2. Situatiile care conduc la suspendarea certificarii pot fi urmatoarele:
1) cu ocazia supravegherii periodice, se constata ca sistemul de control al productiei in
fabrica prezinta neconformitati, si nu mai asigura conformitatea produsului declarata de
producator,
2) organizatia certificata nu permite efectuarea auditurilor de supraveghere conform
termenelor planificate si convenite,
3) organizatia incalca prevederile contractului de certificare (inclusiv prin neefectuarea
platilor pentru serviciile efectuate de SRAC conform contractului),
4) organizatia utilizeaza incorect sau inselator certificatul de conformitate a produsului
emis de SRAC si respectiv a marcii de certificare,
Pg 17 / 21
COD: SRAC-R-01-VOL
Rev. 0
5) organizatia nu informeaza SRAC cu privire la modificarile importante efectuate si care

pot influenta functionarea eficace a controlului productiei in fabrica cat si performantele
produsului certificat,
6) organizatia solicita suspendarea certificarii in mod voluntar,
16.2.3. In cazul in care suspendarea certificarii se datoreaza unor neconformitati CIP care conduc
la neasigurarea conformitatii produsului, SRAC poate solicita producatorului urmatoarele
masuri:
1) retragerea de pe piata a produselor potential neconforme, si depozitarea controlata a
acestora in unitatea de fabricatie sau in alt loc stabilit, in vederea reevaluarii acestora,
2) indepartarea marcii de conformitate de pe documentele produselor retrase,
reprelucrarea sau inlocuirea produselor retrase.
3) In cazul in care suspendarea se datoreaza utilizarii incorecte sau inselatoare a
certificatului de conformitate emis de SRAC solicita:
4) corectarea declaratiei de conformitate in termen de max 7 zile de la constatare,
5) retragerea declaratiilor de conformitate incorecte/inselatoare pentru produsele deja
puse pe piata si inlocuirea acestora cu documente corecte.
16.2.4. In situatia in care se constata cu ocazia supravegherii si evaluarii produsului fabricat, ca
sistemul CIP prezinta neconformitati astfel incat produsul pentru constructii nu mai are
aceiasi performanta cu produsul-tip declarat, se va acorda un termen limita de rezolvare de
6 luni, dar pana la rezolvarea acestora, certificarea este suspendata.
16.2.5. In termen de 24 de ore SRAC anunta clientul despre suspendarea certificatului.
16.2.6. In perioada de 6 luni de suspendare, organizatia nu mai are dreptul sa utilizeze certificatul
emis de SRAC, in relatiile cu tertii, sa emite declaratii de conformitate cu mentionarea
numelui SRAC si a nr de certificat, si sa aplice marca SRC pentru produsul respectiv.
16.2.7. In cazul efectuarii reducerii domeniului / suspendarii / retragerii unui Certificat de
Conformitate, SRAC face mentiunile necesare in Registrul de certificate.
16.3. Retragerea certificarii
16.3.1. Daca se constata ca neconformitatile stabilite la certificare/ supraveghere sau in urma
auditurilor suplimentare efectuate, nu s-au finalizat in termen de max 6 luni de la data
efectuarii auditului, certificarea este retrasa.
16.3.2. SRAC anunta clientul, in termen de 24 de ore, de la luarea deciziei de retragere a
certificatului. Din acel moment SRAC ridica definitiv dreptul organizatia de a utiliza
certificatul emis de SRAC, de a emite declaratii de conformitate pentru produsul respectiv.
16.3.3. Restrangere
16.3.4. Restrangerea are loc la cererea clientului, de exemplu ca urmare a restrangerii gamei de
produse fabricate.
16.3.5. Cererea de restrangere transmisa de client este analizata de SRAC urmand a se incheia un
act aditional la contractul de certificare.
17. NOTIFICAREA MODIFICARILOR
17.1. Modificari efectuate de SRAC privind schemele de certificare
17.1.1. In cazul modificarilor semnificative privind regulile de certificare, tarifele aplicate, si/sau
actualizari/le si,sau modificarile standardelor de produs, SRAC:
1) anunta organizatiile implicate;
Pg 18 / 21
COD: SRAC-R-01-VOL
Rev. 0
2) ia in considerare orice comentariu din partea partilor interesate privind modificarile

aparute;
3) specifica data de la care modificarile intra in vigoare, acordand o perioada de timp
rezonabila astfel incat organizatia sa se poata pregati pentru conformare.
17.1.2. Pe perioada de coexistenta / abrogare a unui standard, atat procesul de certificare de la
contractare si pana la emiterea certificatului, cat si procesul de supraveghere, se
desfasoara cu precadere, dupa noul referential publicat.
17.1.3. Daca nu se constata neconformitati in urma auditului de supraveghere, comitetul tehnic
propune actualizarea referentialului pe certificatul emis anterior Organizatia (deja certificata
sau in proces) este indreptatita sa renunte la certificare daca considera ca nu poate sa se
conformeze noilor cerinte. O asemenea decizie trebuie notificata in scris si transmisa catre
SRAC, cu cel putin 30 zile inainte de data finala de conformare.
17.2. Modificari efectuate de organizatie
17.2.1. Organizatia trebuie sa informeze SRAC, fara intarziere (pentru a fi analizate de SRAC), cu
privire la:
1) modificarile produse in statutul sau juridic;
2) schimbarea sediului social si/sau a locatiei de productie;
3) a denumirii, adresei.
17.2.2. In cazul in care reprezentantii organizatiei decid cesionarea, cedarea, fuziunea, absorbtia
societatii catre alta persoana juridica sau fizica, sunt obligati sa instiinteze SRAC in termen
de 5 zile lucratoare de la obtinerea de la autoritatile competente a documentelor justificative
privind modificarile in cauza, pentru a putea stabili conditiile in care prezentul contract isi
produce efectele.
17.2.3. De asemenea, organizatia trebuie sa notifice SRAC cu cel putin 10 zile inainte, despre
modificarile pe care intentioneaza sa le faca si care pot afecta capabilitatea sistemului CIP
sa satisfaca cerintele, cum ar fi:
1) schimbari tehnologice, inclusiv retete de fabricatie,
2) modificarea surselor de materii prime sau de materiale componente,
3) inlocuirea echipamentelor de productie,
4) inlocuirea laboratorului de incercari
5) schimbari majore in structura organizatorica etc
17.2.4. Organizatia nu trebuie sa furnizeze produse certificate, ca rezultat al modificarilor anuntate,
fara un acord scris din partea SRAC.
17.2.5. SRAC va analiza natura fiecarei modificari aduse de organizatie si, daca acestea pot
influenta controlul productiei in fabrica deja certificat, va programa un nou audit.
17.3. Întreruperea şi oprirea producţiei
17.3.1. Dacă fabricarea unui produs acoperit de un Certificatul de Conformitate este oprită sau
întreruptă temporar pentru o perioada mai mare de 12 luni, fabricantul trebuie să informeze
în scris SRAC.
17.3.2. În acest caz, SRAC se va pune de acord şi va programa împreuna cu titularul o schimbare
a programului de audit corelată cu perioadele de producţie, în aşa fel încât să se asigure
continuitatea conformitatii produselor fabricate. Daca nu se reuseste acest lucru certificatul
este suspendat.
Pg 19 / 21
COD: SRAC-R-01-VOL
Rev. 0
17.3.3. În cazul încetării producţiei pe o durată mai mare de 18 luni, Certificatul de Conformitate va
fi definitiv retras.
18. CONFIDENTIALITATE
18.1. SRAC garanteaza confidentialitatea completa a informatiilor obtinute in timpul activitatilor
de certificare, daca cerintele legale nu impun altfel.
18.2. Personalul angajat SRAC, precum si colaborator (auditori / experti cu care a incheiat un
contract de colaborare) semneaza si se angajeaza sa nu divulge informatii primite in timpul
procesului de audit, catre o terta parte, fara autorizarea scrisa primita din partea
organizatiei.
19. MANAGEMENTUL RECLAMATIILOR SI APELURILOR
19.1. Organizatia are dreptul de a formula reclamatii sau apeluri scrise cu identificarea completa
a datelor de contact.
19.2. Apelul este refuzul organizatiei de acceptare a deciziilor luate de SRAC CERT privind
activitatile de evaluare si certificare. Disputele deriva din refuzul organizatiei de a accepta
decizia SRAC CERT in cazul unui apel.
19.3. Apelul este formulat în scris şi înaintat la SRAC CERT in cel mult 30 zile de la data la care
s-a primit notificarea cu decizia respectivă.
19.4. Apelantului i se transmite o confirmare privind primirea apelului.
19.5. SRAC CERT analizează toate sursele documentate privitoare la subiect.
19.6. După obţinerea tuturor informaţiilor necesare, SRAC CERT comunică decizia apelantului.
19.7. Dacă apelul este justificat, SRAC CERT dispune corecţiile / acţiunile corective / preventive
necesare şi se asigură că acestea au fost implementate.
19.8. Durata de rezolvare a apelului este de 30 de zile de la primirea acestuia de către SRAC
CERT, dacă nu există motive obiective care să necesite prelungirea perioadei.
19.9. În cazul în care clientul este nemulţumit de răspunsul primit, acesta poate contesta decizia
SRAC CERT.
19.10. În acest caz, Directorul General are obligaţia de a stabili împreună cu clientul o Comisie de
Etică şi Apel (CAp) care va face o investigaţie şi analiză independentă, iar decizia ei va fi
definitivă.
19.11. Costurile aferente investigaţiei vor fi suportate de către apelant in cazul in care CAp
constată că apelul este nefondat, si dispune in favoarea SRAC CERT, iar in cazul in care
CAp decide ca apelul este îndreptăţit, si decide in favoarea apelantului, toate cheltuielile
legate de efectuarea investigaţiei vor fi suportate de SRAC CERT. Prin cheltuieli necesare
investigaţiei se înţeleg toate cheltuielile efectuate cu scopul de a dispune in cazul apelului
(de ex, costurile CAp, plata martorilor, expertizele, etc.).
19.12. Dacă în urma rezoluţiei date de către CAp, apelantul se considera nedreptăţit, el se poate
adresa instanţelor competente, declanşând un litigiu care va fii soluţionat conform
prevederilor legislaţiei române in vigoare.
19.13. Reclamatia priveste nemultumirea organizatiei privind performanta administrativa sau
tehnica a SRAC CERT sau privind sistemul calitatii al unui client al SRAC CERT.
19.14. Reclamatiile se inregistreaza de catre SRAC CERT care:
19.15. Confirmă petentului primirea reclamaţiei;
19.16. Informează clientul reclamat despre primirea reclamaţiei.
19.17. SRAC CERT analizează reclamaţia şi toate datele conexe.
Pg 20 / 21
COD: SRAC-R-01-VOL
Rev. 0
19.18. Dacă reclamaţia este întemeiată SRAC CERT stabileşte acţiunile necesare şi informează
petentul în acest sens.
19.19. SRAC CERT nu-si asumă nici o responsabilitate pentru producerea de pagube sau
accidente în funcţionarea defectuoasă sau din culpă a proceselor si instalaţiilor din cadrul
organizaţiilor si nici pentru produsele cu defecte.
19.20. Ca urmare, reclamaţiile din aceste categorii nu intră în sfera de competenţă a SRAC CERT
ca organism de certificare.
19.21. Decizia privind rezolvarea reclamaţiei, este stabilită / aprobată de persoane neimplicate
anterior în subiectul reclamaţiei.
19.22. Durata de rezolvare a reclamaţiei este de 30 de zile de la primirea acestuia de către SRAC
CERT, dacă nu există motive obiective care să necesite prelungirea perioadei.
20. PROTECTIA DATELOR CU CARACTER PERSONAL
20.1. Atunci când prelucrează date cu caracter personal în legătură cu prezentul contract, fiecare
parte se obligă să se conformeze cu legislația aplicabilă privind protecția datelor cu caracter
personal, incluzând, dar fără a se limita la, prevederile Regulamentului general privind
protecția datelor ("GDPR") UE 2016/679, legislația de punere în aplicare și deciziile pe care
autoritatea de supraveghere desemnata le poate emite în legătură cu acestea. Fiecare
parte va divulga celeilalte părți date cu caracter personal privind angajații, colaboratorii sau
reprezentanții săi responsabili cu executarea prezentului contract. Aceste date pot consta
în: nume prenume, poziție, număr de telefon, adresa de e-mail si in anumite cazuri CV-ul.
Acolo unde legea prevede, fiecare parte care divulgă informații în legătură cu angajații,
colaboratorii sau reprezentanții săi trebuie să se asigure ca a luat masurile necesare cu
privire la informarea, prelucrarea, păstrarea sau eliminarea datelor cu caracter personal ale
acestora la care face referire acest contract, asa cum este precizat in legislatia respectiva.
20.2. Părțile iau cunoștință și convin ca fiecare parte să determine, în mod independent,
scopul/scopurile și mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal în legătură cu
acest contract. Mai precis, părțile convin prin prezenta și confirmă că nu o să acționeze ca
operatori asociați sau să fie într-o relație de tip operator-persoană împuternicită de
operator, fiecare Parte acționând ca un operator de date independent pentru propria
prelucrare a datelor în legătură cu prezentul contract, și niciuna dintre părți nu acceptă vreo
răspundere pentru o încălcare de către cealaltă parte a legislației aplicabile.
20.3. SRAC se angajează sa păstreze confidențialitatea datelor cu caracter personal oferite de
organizație si sa le utilizeze doar in scopul derulării activităților de evaluare a conformității
(certificare, inspecție, verificare, expertiza tehnica etc.) cat si pentru a trimite informații si
comunicări privind activități conexe (actualizări documente de referința, instruire, seminare,
simpozioane, feed-back, conferințe, alerte etc). In anumite cazuri necesare derulării
activității, comunicarea acestor date cu caracter personal se poate face si către terțe parți
cum ar fi: organismul de acreditare, ministere, agenții de reglementare in diferite domenii,
asociații din industrie (ex. IQNet), proprietarilor de scheme de certificare, către alte
organisme de certificare (in cazul transferurilor sau auditurilor comune, sau al obligatiilor
legale de comunicare) sau in cazurile cerute de lege.
Pg 21 / 21
CUPRINS
Postauditul
corective

certificare.


auxiliară, etc.


anterior.
domeniul respectiv.

si extern)
referinta.
urmatoarele etape:
cu auditatul.
are ca scop:
organizatia
sef si

3.1. Postauditul
confirmarea platii.
de certificare).

certificare
de
de
executiv.

si
stabilirea si
recertificare
supraveghere
zile

PRODUSELOR
regulile
specifice.
retrag, dupa caz.
de
noua certificare.
anterior emis).



conformitate
remedia problemele;
de certificare;
certificatului.
conformitate
urmatoarele masuri:
de decizia finala.
completa.
CUPRINS
Postauditul
corective

certificare.


auxiliară, etc.


anterior.
domeniul respectiv.

si extern)
referinta.
urmatoarele etape:
cu auditatul.
are ca scop:
organizatia
sef si

3.1. Postauditul
confirmarea platii.
de certificare).

certificare
de
de
executiv.

si
stabilirea si
recertificare
supraveghere
zile

PRODUSELOR
regulile
specifice.
retrag, dupa caz.
de
noua certificare.
anterior emis).



conformitate
remedia problemele;
de certificare;
certificatului.
conformitate
urmatoarele masuri:
de decizia finala.
completa.
ASOCIAŢIA DE ACREDITARE DIN ROMÂNIA
ORGANISMUL NAŢIONAL DE ACREDITARE
REGULAMENT SPECIFIC DE ACREDITARE

în domeniul acreditării laboratoarelor de etalonări
conform SR EN ISO/CEI 17025:2005
RENAR Cod: RS-1.1 LE
APROBAT: Pagina 1 din 28
Director general al structurii executive Ediţia din data aprobării: 28.02.2020

Alina Elena TAINĂ
Data intrării în vigoare: 04.03.2020
Reproducerea integrală sau parțială, dacă nu există acordul scris al RENAR, a prezentului document în orice publicaţii şi prin orice
procedeu (electronic, mecanic, fotocopiere, microfilme, etc.), este interzisă.
RENAR - Cod: RS-1.1 LE
Asociaţia de Acreditare REGULAMENT SPECIFIC DE ACREDITARE
Ediția din 28.02.2020
din România în domeniul acreditării laboratoarelor de etalonări
Organismul Naţional de conform SR EN ISO/CEI 17025:2005
Acreditare Pagina 2 / 28
CUPRINS
1. INTRODUCERE .......................................................................................................................3
2. DOMENIU DE APLICARE ........................................................................................................3
3. TERMINOLOGIE, DEFINIŢII ŞI PRESCURTĂRI......................................................................3
4. CERINȚE SPECIFICE PENTRU ACREDITARE.......................................................................3
5. PREVEDERI SPECIFICE PRIVIND APLICAREA STANDARDULUI SR EN ISO/CEI
17025:2005 .....................................................................................................................................4
6. CERINŢE TEHNICE ...............................................................................................................18
7. MODIFICĂRI FAŢĂ DE EDIŢIA ANTERIOARĂ ......................................................................28
8. ISTORICUL DOCUMENTULUI...............................................................................................28
1. INTRODUCERE
Cerinţele referitoare la management şi cele tehnice pe care laboratoarele de etalonări trebuie să le

îndeplinească pentru a obţine acreditarea sunt stipulate în standardul SR EN ISO/CEI 17025
„Cerinţe generale pentru competenţa laboratoarelor de încercări şi etalonări”.
Trebuie reţinut faptul că la elaborarea şi implementarea documentelor sistemului de management

se vor avea în vedere, cel puţin şi recomandările ghidurilor EA, ILAC aplicabile. Aceste documente
pot fi accesate la urmatoarele adrese web: www.european-accreditation.org, www.ilac.org.
Acest document prezintă interpretarea şi/sau explicitarea anumitor cerinţe ale SR EN ISO/CEI
17025:2005, pentru a se asigura că aceste cerinţe sunt aplicate în mod consecvent şi unitar
(NOTA 1, cap.1 - SR EN ISO/CEI 17025).
2. DOMENIU DE APLICARE
Prezentul document este aplicabil tuturor laboratoarelor care efectuează etalonări şi care doresc
obţinerea acreditării pentru o parte sau pentru toate activităţile de etalonare.
3. TERMINOLOGIE, DEFINIŢII ŞI PRESCURTĂRI
Prezentul document utilizează termenii şi definiţiile din documentele de referinţă precizate la cap.
4, precum şi cei menţionaţi în SR EN ISO/CEI 17000:2005 Evaluarea conformităţii. Vocabular şi
principii generale.
Personal permanent – personalul angajat de laboratorul de etalonări pe bază de contract individual

de muncă.
Personal colaborator – personal angajat de laboratorul de etalonări pe bază de contract de prestări
servicii.
4. CERINȚE SPECIFICE PENTRU ACREDITARE
4.1. Standarde pentru acreditare
 SR EN ISO/CEI 17025:2005 Cerinţe generale pentru competenţa laboratoarelor de

încercări şi etalonări
4.2. Ghiduri de aplicare a standardelor de acreditare
 EA-4/02 M:2013 – Evaluation of the uncertainty of measurement in calibration

 ILAC P10:01/2013 – ILAC Policy on Traceability of Measurement Results
 ILAC P14:2013 Policy for Uncertainty in Calibration
 ILAC G24:2007 – Guidelines for the determination of calibration intervals of measuring
instruments
4.3. Documente RENAR
 P-04 Politica privind utilizarea în acreditare a încercărilor de competență și a comparărilor

interlaboratoare
 P-05 Politica privind trasabilitatea metrologică a rezultatelor măsurărilor
 RE-01 Regulament pentru acreditare
 RE-02 Regulament privind utilizarea mărcii naţionale de acreditare, referirea la statutul de

acreditat al unui organism de evaluare a conformității și la statutul RENAR de semnatar al
acordurilor de recunoaştere multilaterală
 I-02-1 Instructiune pentru elaborarea certificatului de etalonare
5. PREVEDERI SPECIFICE PRIVIND APLICAREA STANDARDULUI SR EN ISO/CEI

17025:2005
Capitolul 5 urmăreşte ordinea articolelor din standardul SR EN ISO/CEI 17025:2005.

Notă: Articolele din standard pentru care nu au fost necesare prevederi specifice nu sunt menționate.
5.1. Art. 4.1 din SR EN ISO/CEI 17025:2005 - Organizare
Date de identificare
Laboratorul care solicită acreditarea conform SR EN ISO/CEI 17025 trebuie să prezinte date de
identificare care să cuprinda cel puţin următoarele:
 Nume complet, conform statutului de funcţionare

 Numele scurt sau initialele, unde este cazul
 Statutul juridic al laboratorului şi/sau al organizaţiei din care face parte (după caz)
 Număr de înregistrare la Registrul Comerţului/ Numărul codului unic de identificare (CUI)
numărul sentinţei judecătoreşti de aprobare a statutului pentru asociatii, etc.
 Adresa sediului central
 Adresa poştala
 Telefon/ fax/ e-mail/ web site
Dacă laboratorul are mai multe sedii, trebuie furnizate aceste informatii pentru toate sediile pentru
care se solicită acreditarea
Documente aplicabile în care se prezintă datele de identificare ale laboratorului la solicitarea

acreditării:
 Cerere pentru acreditare (prezentată de laborator la solicitarea acreditării)
 Manualul de management
Statut juridic
 Statutul juridic al laboratorului sau organizaţiei din care face parte, trebuie să fie clar
identificat (persoană juridică de drept privat sau aparţinând statului) şi demonstrat prin
documente relevante.
 Statutul de organizaţie, aparţinând statului, trebuie să reiasă dintr-un document legislativ
adecvat (Hotărâre de guvern, ordonanţă, lege).
 În cazul în care laboratorul solicită acreditarea, în statut trebuie să fie menţionat clar
obiectul de activitate corespunzător (CAEN 7120 - activităţi de testări şi analize tehnice)
 Responsabilitatea juridică se consideră faţă de legislaţia din România.
 La acreditarea de laboratoare aflate sub jurisdicţia altor state, cerinţa de responsabilitate
juridică trebuie asigurată şi evaluată de o persoană juridică competentă în legislaţia statului
respectiv, care poate susţine adecvat îndeplinirea acestei cerinţe.
Asigurare
 Laboratorul trebuie să aibă o asigurare de răspundere civilă validă cu excepţia cazurilor în

care laboratorul este asigurat de stat prin efectul legii
 Asigurarea trebuie să fie atât contractuală cât şi de răspundere civilă
 Valoarea asigurată trebuie corelată cu tipul, domeniul şi volumul activităţii

laboratorului/organizaţiei şi trebuie să fie credibilă fiind o dovada a puterii financiare a
acestuia. Această valoare trebuie să rezulte din asigurarea de răspundere civilă.
 Dacă laboratorul nu are personalitate juridica proprie obligaţia asigurării revine (asigurarea
trebuie să acopere întregul domeniu acreditat/solicitat pentru acreditare al laboratorului)
organizaţiei de care acesta aparţine (organizaţia mamă).
Documentele relevante care trebuie prezentate de solicitant pentru a confirma îndeplinirea

cerinţelor sunt cele precizate în cererea pentru acreditare.
Mod de funcţionare şi domeniul tehnic de activitate
Documentele sistemului de management trebuie să descrie modul de funcţionare al laboratorului

solicitant de acreditare precizând următoarele elemente:
 tipurile de activităţi inclusiv alte activităţi în afara celor pentru care se solicită sau pentru
care a fost acordată acreditarea
 locaţiile unde se desfăşoară aceste activităţi trebuie prezentate suficient de detaliat pentru
a oferi o imagine clară a activităţilor prestate (dacă este cazul)
 domeniul tehnic al laboratorului trebuie descris: masurandul, obiectul supus etalonarii,
intervalul de măsurare, conditii de masurare, procedura, incertitudinea extinsa de
masurare)
Atunci când efectuează activităţi la sediul clientului, pe teren sau cu mijloace mobile, trebuie să
existe prevederi de management, competenţă tehnică şi proceduri specifice pentru aceste
activităţi.
Documente utilizabile:
 Lista de definire a etalonărilor
Relaţiile cu organizaţiile înrudite sau din care face parte laboratorul
Dacă laboratorul face parte dintr-o organizaţie mai mare, dar are personalitate juridică trebuie
furnizate informaţii privind relaţiile cu această organizaţie. În plus faţă de informaţiile generale
trebuie prezentate:
 Principalele domenii de activitate/ tipuri de produse ale organizaţiei mamă
 O organigramă a organizaţiei mamă cu precizarea pozitiei laboratorului
 Toate nivelurile organizatorice dintre laborator şi managementul de varf cu numele şi
funcţiile personalului de conducere
 O evaluare a măsurii în care organizaţia mamă influenţează funcţionarea laboratorului în
ceea ce priveşte sistemul de management, investiţii, resurse umane, aprovizionare, etc.
Dacă laboratorul nu are personalitate juridică contractul de acreditare se încheie cu organizaţia

mamă. În acest caz managementul organizaţiei mamă trebuie să acţioneze în numele laboratorului
în probleme legate de acreditare.
Laboratorul trebuie să aibă identificată poziţia în organigramă, pentru a dovedi independenţa sa

faţă de alte compartimente din cadrul organizaţiei din care face parte.
În plus organizaţia mama trebuie să garanteze că nu va exercita presiuni de nici un fel asupra
laboratorului sau personalului său şi îi va lăsa deplina libertate în probleme tehnice şi ştiintifice.
Documente utilizabile:
 Manualul de management,
 Organigrame relevante
 Fişe de post
 Declaraţia de politică
 Angajamentul managementului
Independenţă şi imparţialitate
Personalul cheie din organizaţie având implicare sau influenţe asupra activităţii laboratorului poate
fi considerat a fi format din:
 manageri în subordinea cărora se află laboratorul,
 manageri care asigură resursele laboratorului (inclusiv plata salariilor),
 manageri care comercializează serviciile de etalonare sau produsele etalonate.
În organizaţii mici, în care funcţia de management căreia i se subordonează şeful de laborator

cumulează şi responsabilităţi de alocarea resurselor de contractare şi livrare a produselor
etalonate sau serviciilor de etalonare, trebuie să existe angajamente, dispoziţii organizatorice,
proceduri, responsabilităţi şi înregistrări privind evitarea unor conflicte de interese şi în special
privind independenţa de decizie tehnică a laboratorului referitoare la rezultatele etalonărilor.
 Personalul de management trebuie numit prin decizie în care să se specifice delegarea de

autoritate necesară realizării sarcinilor şi alocării resurselor necesare activităţii
laboratorului,
 Personalul de management şi tehnic trebuie să aibă menţionate în fişele posturilor limitele
de autoritate în special în identificarea apariţiei de abateri în sistemul de management şi
iniţierii de acţiuni corective, preventive.
 Laboratorul trebuie să aibă identificate, documentate, resursele necesare realizării
sarcinilor (materiale şi umane) şi să demonstreze documentat că acestea există.
Documente aplicabile pentru a demonstra competenţa/îndeplinirea cerinţei:

 Manualul de management;
 Fişe de post;
 Declaraţia de politică.
Confidenţialitate
Laboratorul trebuie să-şi declare modalitatea de asigurare a confidenţialităţii şi de respectare a

drepturilor de proprietate care trebuie să fie adecvată clauzelor contractuale şi înţelegerilor între el
şi clienţii săi.
Este recomandabil să existe un sistem documentat de clasificare a informaţiilor, fiecărei clase

corespunzându-i un set de măsuri de protecţie.
Persoanele autorizate să aibă în posesie sau să utilizeze documente/ înregistrări clasificate trebuie
declarate în scris, iar documentele respective listate.
Personalul poate în cursul activităţii să intre în posesia unor informaţii confidenţiale sau secrete
(ex. Informaţii privind produse, procese, date comerciale, date personale şi de sanatate, etc.).
Confidenţialitatea referitoare la acestea trebuie asigurată.
Contractele de munca trebuie să stipuleze obligativitatea respectării confidenţialităţii.

Trebuie declarat dacă şi în ce condiţii se pot scoate din incinta laboratorului documente şi
înregistrări clasificate (de exemplu pentru a termina un certificat de etalonare acasă).
Sistemul de protecţie a datelor computerizate trebuie documentat.
Documente aplicabile pentru a demonstra competenţa/îndeplinirea cerinţei:

 Proceduri de securitate şi acces, dacă nu reprezintă informaţii clasificate;

 Cod etic, etc.
Structura organizatorică
Trebuie să existe o organigramă oficială a laboratorului şi dacă acesta face parte dintr-o
organizaţie şi o organigramă oficială a organizaţiei cu identificarea locului laboratorului. Este
necesară o explicitare documentată a responsabilităţilor, autorităţii şi relaţiilor dintre funcţiile şi
persoanele laboratorului.
Trebuie să fie prezentate în mod documentat:

 relaţiile laboratorului cu departamentele de producţie, resurse umane, comercial,
administrativ, etc.
 Nivelurile organizatorice din organizaţie (dacă este cazul)
 Limitele de autoritate şi responsabilitate
 Gradul de centralizare şi de delegare
 Responsabilităţile pentru personalul permanent şi/sau colaborator
Documente aplicabile din care să rezulte competenţa/îndeplinirea cerinţei:

 Organigrame;
 Fişe de post.
Supervizarea
Persoanele care asigură supervizarea, trebuie să fie identificate, sarcinile de supervizare precizate
în scris (fişă a postului, etc) şi trebuie să aibă competenţă adecvată unei bune supervizări.
Supervizarea are ca scop:

 monitorizarea menţinerii competenţei tehnice a personalului laboratorului
 monitorizarea activităţilor tehnice efectuate de personal în perioada de probă, în curs de
calificare sau instruire, etc.
Modul de efectuare a supervizării trebuie documentat.
Documente aplicabile din care să rezulte competenţa/îndeplinirea cerinţelor:

 Organigrame;
 Fişe de post.
Management Tehnic
Managementul tehnic se referă la asigurarea resurselor de personal, cunoştinţe, abilităţi, metode şi

proceduri pentru a menţine şi îmbunătăţi standardul de servicii oferit de laborator.
Persoana care are responsabilitatea tehnică trebuie să fie identificabilă în documentele

organismului.
Calificarea şi experienţa trebuie să fie relevante pentru această responsabilitate şi trebuie să fie în
concordanţă cu fişa postului.
În organizaţiile mari cu activităţi tehnice multiple pot fi mai multe persoane numite ca manageri
tehnici.
În acest caz entităţile vor funcţiona separat unele de celelalte şi acest lucru va trebui să rezulte din
organigramă.
Liniile de demarcare între entităţi trebuie să fie foarte clare din descrierea activităţii entităţilor.
Fiecare manger tehnic trebuie să satisfacă cerinţele postului relevante pentru entitatea sa.

 Organigrame
 Fişe de post
Responsabilul Calităţii
Managerul/responsabilul calităţii trebuie să aibă acces direct la managementul de vârf.

Funcţia de manager/responsabil al calităţii poate fi cu normă întreagă sau partială, în funcţie de
mărimea laboratorului.
Poziţia sa independenta ar trebui să fie evidenţiată în organigramă, acolo unde este posibil.
Responsabilităţile managerului/responsabilului calităţii:

 efectuarea auditurilor interne
 menţinerea adecvării sistemului faţă de cerinţele standardelor de referinţă
 actualizarea documentelor sistemului de management
 identificarea problemelor de calitate şi iniţierea acţiunilor corective
 asigurarea datelor de intrare ale analizei de management

 Organigrame
 Fişe de post
 Declaraţia de politică
 Angajamentul managementului
Locţiitori
În desemnarea locţiitorilor trebuie avute în vedere şi considerente juridice. De aceea este de dorit
ca locţiitorii să aibă aceeaşi calificare şi experienţă ca şi titularul postului.
Laboratorul trebuie să prezinte o lista cu locţiitorii şi deciziile de numire ale acestora.
 Decizii de numire a locţiitorilor
Conştientizare şi comunicare
Managementul laboratorului trebuie să se asigure că fiecare membru al personalului înţelege rolul

pe care îl are în sistem şi măsura în care contribuie la atingerea obiectivelor de management
fixate.
Managementul de vârf trebuie să asigure o circulaţie adecvată a informaţiei şi deciziei în

organizaţie şi un sistem de comunicare eficace pentru toate aspectele sistemului de management.
5.2. Art. 4.2 din SR EN ISO/CEI 17025:2005 - Sistemul de management
Sistem de management adecvat activităţilor desfăşurate
Sistemul de management este instrumentul prin care managementul îşi poate aplica politica şi îşi
poate atinge obiectivele.
Sistemul de management implementat de laborator trebuie să transpună cerinţele acestui standard

la specificul laboratorului şi activităţilor sale specifice.
Sistemul de management trebuie să fie cunoscut, înteles şi aplicat efectiv. El trebuie să asigure
realizarea activităţilor la nivelul declarat de către management şi aşteptat de clienţi.
Sistemul de management trebuie să asigure prevenirea problemelor referitoare la calitate.
Sistemul de management trebuie actualizat pentru a-şi menţine adecvarea. Revizuirea sistemului
este necesară când apar:
 Modificări de metode, reglementări
 Schimbări în organizare şi personal
 Schimbări de activităţi sau de cerinţe ale clienţilor
 Acţiuni corective/ preventive
Nivelul de documentare trebuie adecvat activităţii (volum, complexitate), mărimii şi organizatiei

(laborator independent, sau parte dintr-o organizatie mai mare, cu mai multe entităţi sau localuri).
Se recomandă evitarea supradocumentării, din punct de vedere al conţinutului şi numărului de
exemplare. Elementele cuprinse într-un document, nu trebuie repetate în alt document.

 Controlul documentelor (procedură)
 Controlul înregistrărilor (procedură)
 Audit intern şi analiza sistemului (procedură)
 Feed-back şi acţiuni corective/ preventive (procedură)
Politicile referitoare la calitate
Manualul calităţii trebuie să cuprindă o declaraţie de politică privind calitatea, semnată de

persoana având funcţia managerială executivă şi autoritatea de a stabili politica, organizarea şi de
a aloca resursele laboratorului respectiv: directorul organizaţiei din care face parte laboratorul sau
directorul laboratorului dacă laboratorul este persoană juridică.
Declaraţia trebuie să formuleze obiectivele generale privind calitatea.
Politica privind calitatea trebuie să vizeze realizarea obiectivelor principale ale laboratorului:
 Satisfacţia clienţilor
 Capacitatea de a efectua etalonările la timp şi la nivelul de performanţă declarat/ solicitat
 Asigurarea securităţii şi confidenţialităţii
 Respectarea drepturilor de proprietate
Politica trebuie să indice modalitatea în care sunt atinse obiectivele fixate.

Cu exceptia obiectivelor permanente şi generale cum sunt cele de mai sus se vor fixa obiective
specifice şi masurabile.
Politica poate cuprinde aspecte cum ar fi:

 Standardul serviciilor de etalonare oferite clienţilor
 Selecţia personalului având calificarea, instruirea şi experienţa adecvată domeniul de
activitate şi tipului de etalonări
 Conştientizarea şi motivarea personalului
 Alegerea metodelor şi procedurilor adecvate
 Asigurarea cu echipamente şi materiale auxiliare de calitate
 Alegerea metodelor adecvate de asigurare a calităţii rezultatelor,
 Angajamentul managementului de a urmări şi realiza conformitatea cu cerinţele

standardului de referinţă SR EN ISO/CEI 17025 şi criteriile organismului de acreditare.

 Declaraţia/ angajament a managementului de vârf
Documentarea sistemului de management
Cele mai importante aspecte ale funcţionării sistemului de management al laboratorului trebuie
prezentate într-un manual al calităţii.
Cu excepţia laboratoarelor foarte mari, formate din multe entităţi sau sedii, manualul calităţii, poate
include procedurile generale, prin care se realizează cerinţele prezentului standard, aceasta
asigurându-i o mai mare unitate şi coerenţă.
Manualul calităţii poate să conţină anexe care să expliciteze suficient: resursele (inclusiv
personalul), structura organizatorică, structura documentaţiei sistemului (inclusiv de origine
externă).
În manual trebuie cuprinse responsabilităţile funcţiilor de conducere din laborator (şef laborator,
şefi de entităţi tehnice, manager tehnic şi managerul calităţii). Responsabilităţile personalului tehnic
operativ, sunt cuprinse în documente operaţionale (proceduri, regulamente, instrucţiuni, programe,
etc)
Manualul calităţii trebuie să prezinte dovada că a fost analizat şi aprobat de managementul de vârf
care recunoaşte că acesta îi reprezintă corect intenţiile, iar cunoaşterea şi aplicarea sa este
obligatorie pentru personal.
Documentele sistemului de management vor fi redactate în limba română.

In cazul in care limba oficiala utilizata în laborator sau în organizaţia din care acesta face parte
este alta decat limba romana, se pot accepta numai documente redactate in limba engleza -
proceduri si instructiuni de lucru.
Documente din care să rezulte competenţa/îndeplinirea cerinţelor:

 Lista documente interne
 Lista documente externe
 Ghiduri
 Regulamente
5.3. Art 4.3 din SR EN ISO/CEI 17025:2005 - Controlul documentelor
Se recomandă elaborarea unei proceduri privind controlul documentelor care pe lângă ţinerea sub
control a documentaţiei în revizia la zi şi distribuirea acesteia prezinta şi reguli de analiză,
aprobare, modificare, responsabilităţile şi înregistrările referitoare la aplicarea procedurii.
Procedura trebuie să definească printr-o listă completă, documentele (interne şi externe) ţinute sub
control, în revizia la zi şi situaţia difuzării lor.
Trebuie definită limita de autoritate privind conţinutul modificărilor făcute de mână.
Trebuie stabilite proceduri care să descrie cum se fac şi se controlează modificările în documente
stocate în sisteme computerizate.
Laboratorul trebuie să se asigure că:

 Toate documentele, noi sau revizuite, sunt verificate şi aprobate, de personal autorizat,
înainte de a fi emise
 Ediţiile în vigoare ale documentaţiei necesare se află la locul de munca al fiecărui angajat
 Reviziile se fac astfel încat să asigure o documentare corectă, la timp, pentru fiecare
activitate şi funcţie relevantă
 Se evită utilizarea documentelor vechi sau circulaţia, concomitent, a două revizii/ ediţii ale
aceluiaşi document
 Se poate identifica din înregistrări şi este cunoscută de personal ediţia/revizia, în vigoare,
pentru fiecare document
 Sistemul de identificare unică a documentelor este documentat, cunoscut şi aplicat
 Copiile sunt numerotate şi deţinătorul identificat pe pagina de garda
 La schimbarea locului de munca documentele atribuite sunt retrase
 Este numită o persoană având responsabilitatea actualizării documentelor externe
 Unde este cazul părţile interesate sunt notificate privind revizuirea documentelor, sistemul
aplicat este documentat
 Este documentat modul de distribuire şi control al documentelor difuzate în sistem
computerizat, dacă laboratorul este informatizat şi există intranet
 Este documentat şi controlat accesul în laborator respectiv din organizaţia din care
laboratorul face parte în reţeaua intranet a laboratorului

 Procedura de redactare (conţinut, format)
 Procedura control documente interne
 Reguli de identificare a documentelor
5.4. Art. 4.4 din SR EN ISO/CEI 17025:2005 - Analiza cererilor, ofertelor sau contractelor
Atunci când această analiză este responsabilitatea şefului de laborator sau a altui manager,
înregistrarea privind analiza se poate constitui, pentru lucrări simple sau de rutină (efectuate
curent), într-o formulare de decizie asupra efectuării (Da, Efectuarea, etc) însoţită de semnătura şi
dată pe comandă, contract, etc.
La lucrări efectuate după un program (zilnic, periodice), scris şi aprobat de conducerea
laboratorului şi eventual semnat de client, acest program se constituie în comandă acceptată
pentru personalul executant.
Cererile de etalonare verbale (telefonice) se înregistreaza într-un registru sau pe un formular.
Managementul laboratorului trebuie să-şi declare politica privind dezvoltarea de activităţi de

etalonare noi.
Laboratorul trebuie să aiba un sistem documentat pentru:

 primirea, înregistrarea, identificarea, verificarea şi analiza comenzilor
 identificarea eventualelor cerinţe particulare şi verificarea faptului că au fost înţelese şi pot
fi satisfăcute
 evaluarea resurselor de personal, competenţă şi cunoştinţe necesare
 evaluarea eventualelor riscuri/ aspecte de siguranţă şi luarea măsurilor necesare
 desemnarea responsabilului de etalonare
 obţinerea acordului clientului pentru metode şi proceduri
 stabilirea activităţilor ce vor fi subcontractate şi cu cine
 obţinerea acordului clientului pentru subcontractare

 Procedura de analiza comenzii/ planificare a activităţii
5.5. Art. 4.5 din SR EN ISO/CEI 17025:2005 - Subcontractarea încercărilor și etalonărilor
Laboratorul trebuie să documenteze politica respectiv procedura privind subcontractarea.

Subcontractarea este permisă numai în cazuri excepţionale (spre exemplu: pentru o perioadă de
timp limitată, capacitatea de a efectua etalonări a laboratorului este depăşită). Laboratorul poate
declara că nu subcontractează etalonări.
RENAR nu acreditează etalonări pe care laboratorul nu le poate efectua singur la nivelul de
performanţă declarat.
Dacă laboratorul subcontractează cu laboratoare neacreditate trebuie să documenteze şi să aplice

o procedură de evaluare şi selecţie a subcontractanţilor.
Înregistrările acestor evaluări trebuie să fie disponibile.
Laboratorul trebuie să aibă o listă cu subcontractanţi acceptaţi. Aceasta va cuprinde:

 Nume şi adresă subcontractant/ Nume persoană de contact
 Tipul de etalonări pentru care a fost acceptat/ Perioada de validitate a acceptării
 Tipul de accept bazat pe acreditare sau pe evaluare
În cazul în care se subcontractează activităţi de etalonare laboratorul trebuie să obţină acordul

scris al clientului. Laboratorul îşi asumă întreaga răspundere pentru activitatea subcontractată.
Persoanele care au autoritatea şi responsabilitatea subcontractării trebuie să fie identificabile.

Aspectele de confidenţialitate trebuie luate în consideraţie.
 Procedura evaluare subcontractanţi
 Procedura subcontractare
5.6. Art. 4.6 din SR EN ISO/CEI 17025:2005 - Servicii de aprovizionare şi furnituri
Laboratorul trebuie să:

 îşi declare politica de aprovizionare.
 documenteze procedurile, autoritatea şi responsabilitatea celor care elaborează,
analizează şi aprobă documentele de aprovizionare.
 îşi documenteze complet şi corect cerinţele specifice pentru fiecare categorie de furnituri /
servicii aprovizionate.
 analizeze şi aprobe documentele de aprovizionare înainte de lansare.
 îşi selecteze furnizorii pe baza evaluării capacităţii lor de a satisface toate cerinţele
specificate (inclusiv respectarea politicilor RENAR cod P-04 şi P-05) şi cele referitoare la
calitate.
 se asigure că bunurile aprovizonate nu sunt utilizate până nu au fost inspectate sau
verificate şi sunt conforme cu specificaţiile elaborate.
Laboratorul va avea o lista de furnizori acceptaţi cuprinzând:

 Tipul de produs sau serviciu aprovizionat (instruire, etalonare, echipamente, software, etc)
 Numele şi adresa furnizorului
 Numele persoanei de contact
 Data la care a fost evaluat şi perioada de validitate a evaluării
Laboratorul trebuie să aibă înregistrări ale inspecţiei la recepţie.

Produsele care nu au fost încă inspectate trebuie separate de cele verificate şi găsite conforme.
Dacă se face derogare de la această regulă trebuie păstrate înregistrări detaliate ale utilizării
produsului.
Laboratorul trebuie să aibă:

 proceduri de recepţie, depozitare şi eliberare produse din magazie
 spaţii şi instrucţiuni de depozitare şi manipulare etaloane, MR/MRC

 Procedura evaluare furnizori
 Procedura aprovizionare
5.7. Art. 4.7 din SR EN ISO/CEI 17025:2005 - Servicii către client
Laboratorul trebuie să documenteze serviciile oferite clienţilor săi interni sau externi persoane
fizice, juridice sau autorităţi publice.
Serviciile oferite clienţilor pot fi asigurate:

 înainte de contractarea/ efectuarea activităţii de etalonare
 în cursul etalonarii
 în raportarea şi interpretarea rezultatelor.
Cooperarea laboratorului cu clientul presupune:

 informarea acestuia privind performanţele metodei
 participarea acestuia la etalonari
 furnizarea de lămuriri (clientului) privind rezultatele etalonarilor
Laboratorul trebuie să dezvolte un sistem de obţinere a feedback-ului de la clienţi şi de utilizare a

informaţiilor pozitive şi negative căpătate în actualizarea şi dezvoltarea sistemului de management.
Documente din care să rezulte competenţa/îndeplinirea cerinţelor

 Procedura de obţinere a feedback-ului
 Chestionar de satisfacţie clienţi
5.8. Art. 4.8 din SR EN ISO/CEI 17025:2005 - Reclamaţii
Politica laboratorului de tratare a reclamaţiilor va cuprinde principiile şi criteriile privind:

considerarea resursei de feedback şi evaluarea calităţii serviciilor către clienţi prin analiza
reclamaţiilor, criteriilor de acceptare a reclamaţiilor (scrise, verbale, anonime, etc), termene de
rezolvare şi răspuns, tipurile de acţiuni întreprinse la nivelurile de autoritate implicate.
Politica laboratorului trebuie să scoată în evidenţă efortul laboratorului de a:

 Satisface pe cât posibil solicitările reclamantului
 Preveni afectarea imaginii laboratorului
 Utiliza informaţiile din reclamaţii pentru a corecta şi preveni activităţi neconforme
Procedura va descrie activităţile desfăşurate pentru realizarea acestei politici, inclusiv:

 Sistemul de înregistrare
 Formatul înregistrărilor
Documente din care să rezulte competenţa/îndeplinirea cerinţelor

 Procedura tratare reclamaţii
 Registru reclamaţii
5.9. Art. 4.9 din SR EN ISO/CEI 17025:2005 - Controlul activităţilor de încercare şi/sau
etalonare neconforme
Activităţile de etalonare neconforme includ şi cazurile în care se produc greşeli, pierderi, accidente
sau alte abateri de la proceduri în activitatea de etalonare.
Ele pot fi depistate din:
 reclamaţii şi feedback
 audit intern
 controlul calităţii rezultatelor, etc
Controlul lucrărilor de etalonare neconforme, trebuie să cuprindă cel putin:

 Corecţia lucrării neconforme (refacere, completare, etc) şi a documentelor eventual emise
(certificat de etalonare, etc)
 Analiza cauzelor şi întreprinderea de acţiuni corective, dacă se constată că activitatea
neconformă poate să reapară.
 Evaluarea calităţii etalonarilor anterioare acolo unde este posibil.
OEC trebuie să trateze neconformităţile constatate la evaluarea RENAR, indiferent de tipul

evaluării, în conformitate cu Politica RENAR P-16.
Procedura trebuie să specifice:

 Modul de raportare şi îinregistrare a lucrărilor/activităţilor de etalonare neconforme
 Formatul înregistrării
 Cât de des se analizează înregistrările
 Cine participă la analiză
 Metode folosite
 Cui i se raportează rezultatele analizei privind lucrările de etalonare neconforme, concluzii
şi acţiuni corective
 Cine decide asupra refacerii etalonarii
 Cine comunică clientului rezultatele analizelor privind lucrările de etalonare neconforme
Ca urmare a analizei activităţilor neconforme se vor efectua modificări ale sistemului de

management.

 Procedura de tratare a activităţilor de etalonare neconforme
5.10. Art. 4.10 din SR EN ISO/CEI 17025:2005 - Îmbunătăţire
Laboratorul trebuie să dovedeasca o îmbunătăţire continuă a funcţionării sistemului sau de

management prin:
 aplicarea politicii în domeniul calităţii
 reducerea costurilor non-calităţii
 reducerea frecvenţei şi gravităţii activităţilor de etalonare neconforme
 reducerea numarului şi gravităţii reclamaţiilor
 rezultate satisfăcătoare ale măsurilor de asigurare/control al calităţii rezultatelor
 încrederea în sistem dată de modul de efectuare a auditurilor interne şi a analizelor

efectuate de management
 atingerea obiectivelor calităţii stabilite
 corelarea obiectivelor calităţii cu dezvoltarea economică a laboratorului
 creşterea încrederii şi satisfacţiei clienţilor.
5.11. Art. 4.11 din SR EN ISO/CEI 17025:2005 - Acţiuni corective
Laboratorul trebuie să-şi declare politica în alegerea şi implementarea acţiunilor corective astfel
încât:
 Clientul să nu fie afectat
 Laboratorul să fie cât mai puţin afectat
 Să se evite reapariţia sau agravarea neconformităţii
 Să se prevină neconformităţi viitoare
Laboratorul trebuie să documenteze procedura de tratare a feedback-ului şi de implementare a

acţiunilor corective ori de cate ori apar abateri de la politicile şi procedurile documentate.
Procedura trebuie să specifice:

 Responsabilitaţile pentru analiza cauzelor şi implicaţiilor neconformităţii şi alegerea acţiunii
corective
 Responsabilităţile pentru efectuare/ verificare
 Metode de verificare a eficienţei acţiunilor corective
 Monitorizare post implementare acţiuni corective
Modul de rezolvare şi eficacitatea acţiunilor corective se verifică şi la auditurile interne, în zonele

sau activităţile unde au fost întreprinse acţiuni corective.
Laboratorul trebuie să facă distincţia între corecţie şi acţiune corectivă şi să nu se limiteze la
corecţii.
Responsabilul calităţii din laborator are un rol foarte important în punerea în practică a acestor
politici şi proceduri.

 Procedura de acţiuni corective
5.12. Art. 4.12 din SR EN ISO/CEI 17025:2005 – Acţiuni preventive
Laboratoarele performante au ca obiectiv principal prevenirea şi nu tratarea neconformităţilor. În

acest sens laboratorul trebuie să analizeze periodic funcţionarea sistemului de management şi să
identifice posibilele surse de neconformitate şi potentialul de îmbunătăţire.
Surse de informaţii privind acţiuni preventive sunt în principal auditurile interne, analizele de
management precum şi feedback-ul de la clienţi, literatura tehnică de specialitate, sau articole de
genul celor prezentate în Accreditation and Quality Assurance, AQUAL.
Acţiuni preventive generale sunt:

 Îmbunătăţiri de infrastructura
 Instruire personal
 Implementarea de metode de etalonare folosind echipamente automatizate
 Achiziţia de echipamente performante, cu soft incorporat
 Utilizarea de metode cu performanţe sporite
 Audituri interne specializate

 Măsuri suplimentare de asigurare a calităţii rezultatelor
Tratarea acţiunilor preventive poate fi documentată în aceeaşi procedură cu feedback-ul şi

acţiunile corective.

 Procedura acţiuni preventive
5.13. Art. 4.13 din SR EN ISO/CEI 17025:2005 - Controlul înregistrărilor
Laboratorul trebuie să aplice o procedură documentată de control a înregistrărilor, inclusiv a

acelora pe suport informatic şi le va supune procedurii de clasificare. În cazul înregistrărilor stocate
electronic se vor stabili reguli clare privind împiedicarea accesului neautorizat (stabilirea de niveluri
de acces, parole, etc) sau modificări ale acestor înregistrări.
Înregistrările ţinute sub control trebuie să fie identificate în mod clar (denumire, cod, suport, date),
împreună cu locul şi durata de păstrare.
Laboratorul va avea înregistrări ale sistemului de management:
 Organizare (organigrame, descriere compartimente, fişe post)
 Operare (liste distribuire/retragere proceduri, instrucţiuni, regulamente, coduri)
 Verificare (rapoarte audit intern şi proces verbal analiza de management)
 Realizarea activităţii şi controlul documentelor
 Personal (cv, instruiri, teste, diplome, etc)
 Echipamentele (fişe de echipament, program mentenanţă/verificari intermediare/etalonare)
Înregistrările unor activităţi care se reevaluează periodic (audituri interne, analize ,etc) se
păstrează pe o durată de minimum un ciclu de acreditare.
Înregistrările privind activităţile care pot afecta parametrii sau rezultatele etalonarilor (de ex: lucrări
de mentenanţă, verificări intermediare, calificare personal, etc), se păstrează pe o durată de
minimum un ciclu de acreditare sau pe durata de utilizare a acestora.
Informaţiile înregistrate şi durata de păstrare trebuie să fie conforme cu legislaţia aplicabilă, sau cu
cerinţele clientului (dacă există).
Atunci când cerinţele legale sau ale clientului depăşesc aceste cerinţe minime, acestea se aplică.
În general înregistrările tehnice şi administrative trebuie să permită refacerea lucrării în cauză.
Înregistrările tehnice trebuie să cuprindă cel putin:
 Numele persoanelor care au efectuat etalonarea
 Valori masurate / indiferent de formă şi suport
 Circumstanţe speciale în timpul efectuării etalonarii
 Condiţiile de mediu
 Calcule şi alte date prelucrate (bugete de incertitudini de masurare)
 Certificatul de Etalonare inclusiv amendamente şi/sau anexe, daca este cazul (vezi 5.10)
 Informaţii relevante privind etalonarilor subcontractate.

 Procedura tratare înregistrări
 Instrucţiuni de clasificare şi acces informaţii
5.14. Art. 4.14 din SR EN ISO/CEI 17025:2005 - Audituri interne
Auditul intern este unul dintre mijloacele importante de verificare a adecvării şi functionarii
sistemului de management al laboratorului.
La fiecare audit se vor verifica elementele sistemului de management:

 Ca grad de adecvare la activităţile laboratorului
 Ca funcţionare
 Ca documentare
 Ca posibilităţi de îmbunătăţire
Auditul intern se realizează pe bază de program anual aprobat de conducerea laboratorului.
Periodicitatea auditurilor interne, poate varia funcţie de volumul, complexitatea şi gradul de risc al
activităţilor auditate. Toate componentele sistemului de management se auditează cel puţin o dată
pe an.
Se recomandă ca activitatile: etalonari, controlul înregistrărilor şi documentelor, reclamaţiile şi
controlul activităţilor de etalonare neconforme, să se auditeze mai des decât o dată pe an.
Se recomandă ca auditul să se efectueze pe bază de chestionare detaliate, aprobate ca
documente şi cunoscute de auditat.
Orice tehnici statistice, utilizate în astfel de situaţii, se consideră utile.

Eficacitatea acestor audituri se va verifica la analiza efectuată de management.
Procedura documentată trebuie să specifice:

 Modul şi criteriile de desemnare ale echipei de audit
 Modul de efectuare (instrucţiuni/ liste de verificare)
 Modul de raportare
 Modul de distribuire a raportului
 Urmărirea rezolvării neconformităţilor
 Acces la înregistrări
 Perioada de păstrare/ arhivare
 Procedura audit intern
 Liste de verificare
 Program de audit intern
5.15. Art. 4.15 din SR EN ISO/CEI 17025:2005 - Analiza efectuată de management
Analiza trebuie să fie sistematică şi să ia în considerare toate componentele sistemului de

management.
Datele de intrare cuprind cel puţin:
 Rezultatele auditurilor interne/de terţă parte
 Performanţa laboratorului (rezultate PT/ILC)
 Feedback
 Gradul de realizare a obiectivelor calităţii
 Adecvarea sistemului de management la planul de afaceri şi perspectivele de dezvoltare
 Evaluarea reviziilor necesare ca urmare a:
 Schimbării reglementărilor
 Progresului tehnic
 Cerinţelor clienţilor
 Modificarea referenţialelor
Se recomandă ca, acolo unde este aplicabil, procesele să fie monitorizate prin indicatori specifici.
Propunerile de îmbunătăţire a sistemului de management al laboratorului, pot fi prezentate ca
elemente de intrare la analiză.
Analiza se desfăşoară sub formă de reuniune condusă de conducătorul executiv care a aprobat
politica privind calitatea, cu participarea întregului personal din laborator având responsabilităţi
privind calitatea.
Ca urmare a analizei ar trebui să se identifice:
 Soluţii de îmbunătăţire a sistemului de management şi competenţei tehnice faţă de

cerinţele reglementate şi cele ale clienţilor.
 Necesarul de resurse materiale, umane sau perfecţionare, putându-se îmbunătăţi
planificările anuale sau stabili acţiuni preventive sau corective dacă este cazul.
Înregistrarea analizei trebuie să fie clară şi să conţină explicit elemente de ieşire şi condiţiile de
realizare (planificare, responsabilitate, termene) şi trebuie transmisă persoanelor având
responsabilităţi în realizarea activităţilor/măsurilor stabilite.
Procedura documentată trebuie să specifice:

 Responsabilităţi
 Modul de efectuare, frecvenţa
 Modul de raportare
 Modul de distribuire a raportului
 Acces la înregistrări
 Perioada de păstrare/arhivare
 Modul de planificare şi implementare a îmbunătăţirilor

 Procedura analiza sistemului
6. CERINŢE TEHNICE
Capitolul 6 urmăreşte ordinea articolelor din standardul SR EN ISO/CEI 17025:2005.

Notă: Articolele din standard pentru care nu au fost necesare prevederi specifice nu sunt
menționate.
6.1 Art. 5.1 din SR EN ISO/CEI 17025:2005 - Generalităţi
Laboratorul trebuie să-şi declare standardul de performanţă/procedură în etalonare şi să

stabilească domeniul pentru care se solicită acreditarea.
Laboratorul trebuie să specifice:
 Cerinţele reglementare cărora li se supune
 Categoriile de clienţi şi cerinţele specifice, dacă este cazul
 Utilizarea rezultatelor, dacă este cunoscută

 Lista de definire a etalonarilor (formular pus la dispoziţie de organismul de acreditare)
6.2 Art. 5.2 din SR EN ISO/CEI 17025:2005 - Personal
Personalul laboratorului trebuie să aibă studiile, instruirea, cunoştinţele tehnice, aptitudinile şi

experienţa necesară desfăşurării corecte a activităţilor. Aceste cerinţe trebuie să fie evaluate în
corelaţie cu obiectul şi domeniul de activitate al laboratorului.
Laboratorul de etalonare trebuie să aibă reguli pentru stabilirea cerinţelor minime de studii,
competenţă şi experienţă pentru fiecare post din laborator.
Personalul din laborator responsabil pentru estimarea/ calculul de incertitudine şi semnarea

certificatului de etalonare trebuie să aibă competenţă dovedită în domeniul respectiv.
Şeful de laborator, managerul calitate şi responsabilul de etalonare trebuie să fie personal

permanent angajat.
Şeful de laborator sau persoana din laborator care semnează certificatul de etalonare, trebuie să
îndeplinească cel puţin următoarele cerinţe:
- să aibă experienţă în domeniul etalonări de minim 3 ani;
- să poată dovedi că are cunoştinţe privind estimarea incertitudinii de măsurare.
Dacă există cerinţe ale legislaţiei, ale altor reglementări şi tehnici sau ale clientului privind
certificarea, sau altă formă de atestare de competenţă, personalul care execută etalonarile
respective trebuie să aibă certificarea sau atestarea cerută (ex: ISCIR, CNCAN, etc).
Laboratorul trebuie să stabilească un sistem documentat de instruire care să asigure că fiecare

persoană este instruită sub aspect tehnic şi de management, iar cunoştinţele sunt menţinute şi
actualizate în conformitate cu politica sa.
Programul de instruire se va elabora pe categorii de studii şi în concordanţă cu tipul de activitate şi
responsabilitatea/autoritatea atribuită personalului.
Pentru personalul nou angajat programul de instruire va avea:
 perioada de studiu şi adaptare
 o perioadă de probă cu activitate sub supervizare
 instruire continuă
Acesta se aplică şi personalului care a fost mutat şi i s-a atribuit o activitate noua (care impune o
calificare superioară).
Competenţa personalului şi satisfacerea nevoilor de instruire se vor evalua permanent.
Trebuie documentată posibilitatea şi modalitatea de a angaja cu contract de colaborare personal
angajat în alt laborator.
Personalul utilizat pe bază de contract de prestări servicii (sau oricum s-ar numi acesta) trebuie să
fie independent de clienţii etalonarilor şi să nu participe la proiectarea, fabricarea, repararea sau
comercializarea produselor etalonate.
Laboratorul trebuie să ţină cont de cerinţele legale pentru anumite categorii de angajaţi (ex.
funcţionari publici) care interzic cumulul de funcţii.
În remunerarea personalului nu trebuie să existe o corelaţie directă între volumul de etalonari sau
rezultatele acestora şi salariu.
Laboratorul trebuie să aibă cerinţe (fişe de post) şi înregistrări (dosare personal) privind instruirea,
experienţa şi cunoştinţele personalului, inclusiv pentru cel autorizat să formuleze opinii sau
recomandări.
Fişa de post trebuie să cuprindă:

 Numele şi obiectul postului (funcţiei)
 Poziţia postului în organizaţie
 Conţinut (activităţi, sarcini)
 Condiţii minime de ocupare (studii, experienţă, competenţă, aptitudini)
 Responsabilitate şi autoritate
 Relaţii de subordonare/coordonare/colaborare/reprezentare
O singură fişă de post poate ajunge pentru personalul cu aceeaşi funcţie, mai ales în laboratoarele
mici.
Trebuie să existe instrucţiuni pentru menţinerea dosarelor de personal. Acestea trebuie să

documenteze:
 Cine, unde şi cum ţine dosarele
 Cum şi când se actualizează
 Accesul la dosarele de personal
În laboratoarele mici sau cu personal de competenţă similară se poate ca tot personalul să fie
autorizat, prin fişa postului să execute toate etalonarile.
În laboratoarele care efectuează etalonari cu grad mare de specializare sau de risc trebuie să se
autorizeze personalul care lucrează cu diferitele echipamente, face prelucrări statistice, redactează
certificatul de etalonare, face comentarii sau interpretări ale rezultatelor. Trebuie să existe
înregistrări privind satisfacerea criteriilor de competenţă pentru acest personal.

 Procedura selecţie, evaluare şi recalificare personal
 Procedura angajare personal temporar sau part time
 Descrierea sistemului de instruire
 Instrucţiuni pentru completarea dosarelor de personal
 Model de fişe pentru posturile din laborator
 Reguli pentru autorizare, lista de autorizare (unde este cazul)
6.3 Art. 5.3 din SR EN ISO/CEI 17025:2005 - Condiţii de acomodare şi de mediu
Cerinţa se aplică sediului permanent al laboratorului şi laboratoarelor mobile special echipate.

Laboratorul trebuie să-şi declare politica privind efectuarea etalonarilor în afara localului
permanent.
Localul permanent trebuie să aibă spaţii dedicate pentru:
 Primirea şi depozitarea mijloacelor de masurare
 Efectuarea etalonarilor
 Procesarea datelor şi redactarea certificatelor de etalonare
 Păstrarea înregistrărilor şi certificatelor de etalonare
 Recepţia şi depozitarea reactivilor, materialelor auxiliare şi consumabilelor
 Personal (vestiar, grup sanitar, spaţiu pentru masă, studiu, etc.)
Procedurile specifice de etalonare trebuie să menţioneze activităţile şi măsurile particulare care se

întreprind atunci când etalonările se efectuează la client (de ex. cine asigura si cine inregistreaza
conditiile de mediu, etc).
Documentaţia laboratorului trebuie să identifice condiţiile speciale de mediu cerute de anumite

metode şi să prezinte modul de realizare a acestora. În practică trebuie să fie realizate şi
monitorizate condiţiile de mediu care afectează rezultatele etalonarilor.
Accesul în laborator trebuie definit astfel încât să nu se afecteze rezultatele etalonarilor (variaţia
condiţiilor de mediu sau contaminare) şi să se asigure confidenţialitatea rezultatelor şi respectarea
dreptului de proprietate a clientului.
Laboratorul trebuie să documenteze măsurile care se iau în cazul în care condiţiile de mediu
declarate nu sunt indeplinite.
Regulile de acces trebuie sa fie documentate.
Instrucţiunile de curăţenie, igienizare şi decontaminare trebuie să fie detaliate pe activităţi şi riscuri.

Programul de curaţenie şi verificare a eficienţei trebuie să elimine riscul de contaminare încrucişată
şi să satisfacă cerinţele reglementare sau proprii de siguranţă.

 Anexe schiţe de amplasament
 Descrierea cerintelor speciale pentru fiecare spaţiu şi a modului de monitorizare
 Lista şi descrierea laboratoarelor mobile sau nepermanente

 Reguli de eliberare permis/cheie
 Reguli de acces personal/vizitatori
 Reguli pentru utilizarea echipamentului de protecţie.
6.4 Art. 5.4 din SR EN ISO/CEI 17025:2005 - Metode de încercare și etalonare şi validarea
metodei
Laboratorul trebuie să aplice metodele şi procedurile menţionate în specificaţiile/ reglementările

relevante sau în criteriile faţă de care se evaluează conformitatea.
Toate instrucţiunile, standardele, manualele şi datele de referinţa relevante pentru activitatea

laboratorului trebuie menţinute la zi si trebuie sa fie usor accesibile personalului.
Instrucţiunile de lucru trebuie să cuprindă cel puţin date/informaţii privind:

 Tipul de activitate (etalonare)
 Proba/obiectul supus etalonarii
 Descrierea măsurandului
 Echipamentul de etalonare/măsurare
 Condiţiile de mediu necesare, unde este cazul
 Procedura de etalonare
 Verificări înainte de începerea activităţii
 Etalonarea echipamentului
 Reglare sau ajustare interna după caz
 Precauţii şi măsuri de siguranţă
 Calificarea personalului
 Valori măsurate / suport
 Mod de calcul şi prelucrare a datelor
 Criterii de acceptare a rezultatelor, unde este cazul
Laboratorul trebuie să identifice riscurile asociate activităţilor desfăşurate şi să elaboreze
instrucţiuni şi măsuri de siguranţă a muncii.

 Lista instrucţiunilor disponibile aplicabile
 Instrucţiunile de lucru şi de protecţie ( personal, mediu).
6.4.1 Art. 5.4.2 din SR EN ISO/CEI 17025:2005 - Alegerea metodelor
Laboratorul trebuie să-şi declare politica de alegere a metodelor de etalonare. Trebuie declarate
clar activităţile de etalonare astfel:
 etalonări
 Interval de masurare/obiectul supus etalonarii
 Măsurările efectuate
 Metode/Echipamente/Tehnici utilizate
 Interval de masurare şi incertitudinea de măsurare.
Metodele trebuie să fie complet documentate şi validate (excepţie fac metodele standardizate). O
metodă este adecvată dacă realizează parametrii de performanţă stabiliţi.
Metodele publicate în jurnale şi reviste de specialitate nu sunt considerate standardizate deoarece

au fost experimentate numai în laboratorul autorului. Metodele oficiale omologate (ghiduri EA,
ghiduri EURAMET, OIML, standarde aplicabile, etc.) au fost validate sau verificate în mai multe
laboratoare şi sunt echivalente metodelor standardizate.
Procedura de etalonare aplicată de laborator trebuie să cuprindă descrierea următoarelor aspecte:

 Tipul de etalonare/obiectul supus etalonării
 Descrierea măsurandului, intervale de masurare
 Etaloane utilizate
 Condiţiile de mediu
 Activitati premergatoare activităţii de etalonare, daca este cazul
 Precauţii şi măsuri de siguranţă, daca este cazul
 Metoda de etalonare
 Modelul matematic al masurarii
 Calculul incertitudinii de masurare si bugete de incertitudini
 Exemple de calcul de incertitudine care sa sustina cea mai mica incertitudine de masurare
realizata in conditii normale
 Criterii de acceptabilitate a rezultatelor, unde este cazul
 Raportarea rezultatelor masurarilor
 Lista de definire a etalonărilor pentru care se solicită acreditarea (pusă la dispoziţie de
organismul de acreditare)
 Fişa postului care decid(e)/ actualizează metodele şi procedurile (aplicabilă pentru
laboratorul respectiv)
6.4.2 Art. 5.4.4 din SR EN ISO/CEI 17025:2005 - Metode nestandardizate
Laboratorul trebuie să obţina acordul scris al clientului înainte de a utiliza o metodă

nestandardizată.
Laboratorul poate fi acreditat pentru metode proprii sau nestandardizate dacă acestea sunt
complet documentate, validate şi adecvate şi există personal competent pentru dezvoltarea şi
utilizarea lor.
Metodele proprii şi metodele nestandardizate trebuie:

 validate înainte de utilizarea pe mijloace de masurare ;
 verificată adecvarea faţă de cerinţe;
 revalidate dacă se schimbă analistul/condiţiile de etalonare/domeniul de aplicare;
 revalidate după o perioadă lungă de neutilizare.
Metodele proprii dezvoltate de laborator trebuie:

 validate în cursul dezvoltării metodei;
 verificată din punct de vedere al performanţei comparativ cu datele din literatură pentru
metode standardizate similare;
Metodele standardizate trebuie verificate sub aspectul capacităţii laboratorului de a realiza

cerinţele din specificaţiile de referinţă.
La validarea metodelor se pot folosi şi:

 Rezultatele obtinute la PT/ILC (de la organisme acreditate conf.SR EN ISO 17043)
 Rezultatelor obtinute la etalonare între laboratoare similare (peer validation)
 Rezultatelor obtinute la etalonare în laboratorul propriu (in house validation)
Laboratorul trebuie să aibă o procedură documentată de proiectare a experimentelor de validare

(protocol) şi înregistrari detaliate ale rezultatelor experimentale obtinute.
Declaraţia de validare se dă numai pe baza datelor experimentale dacă performanţele reale ale
metodei se înscriu în performanţele prestabilite.

 Procedura de alegere şi validare a metodelor
 Procedura de dezvoltare de metodă, dacă este cazul
 Cerinţe de calificare pentru personalul implicat în dezvoltarea/ validarea metodelor
 Protocol de validare
6.4.3 Art. 5.4.6 din SR EN ISO/CEI 17025:2005 - Estimarea incertitudinii de măsurare
Laboratorul de etalonare trebuie să estimeze incertitudinea de măsurare pentru fiecare măsurand

şi pe fiecare interval de măsurare, conform ghidului EA 4/02.
Laboratorul de etalonari trebuie sa demonstreze ca poate obtine incertitudinile de masurare
solicitate la acreditare/acreditate in conditii normale de masurare.
Laboratorul de etalonare trebuie să aibă facilităţile tehnice adecvate pentru a efectua etalonări cu
incertitudinea de măsurare declarată.
Incertitudinea de măsurare declarată de laborator pentru etalonarile efectuate in regim acreditat,
poate fi mai mare dar, niciodată mai mică decât cea precizata in anexa la certificatul de acreditare.
Laboratorul trebuie să documenteze şi să implementeze procedura/proceduri privind estimarea

incertitudinii de măsurare şi să identifice persoanele/funcţiile care aplică procedura/procedurile de
estimare/verifică/ validează rezultatele.
Pentru estimarea incertitudinii de masurare laboratorul de etalonari trebuie să aibă:

 Un model matematic al masurarii, in care sa fie evidentiati toti factorii care pot afecta
rezultatul masurarii.
• Evaluarea rezultatului şi modelul depind de procedura de etalonare şi de
definiţia măsurandului.
 O identificare a mărimilor ce afectează rezultatul masurarii şi a interdependenţelor lor.
 O descriere a mărimile ce intervin în modelul matematic (formula de calcul). Se pot utiliza
distribuţia probabilităţilor şi evaluările statistice pentru a descrie limitările cunoaşterii.
Trebuie utilizate estimări rezonabile ale tuturor cunoştinţelor anterioare
 O metodă sistematică de compunere a influenţelor. Se utilizează legea de propagare a
erorii.
 Bugetul de incertitudini de masurare
Incertitudinea acoperită de CMC se exprimă ca o incertitudine extinsă cu o probabilitate de

acoperire de aproximativ 95%. Unitatea de masură a incertitudinii trebuie să fie întotdeauna
aceeași cu cea a măsurandului sau într-un termen relativ la măsurand, de exemplu, procent.
Laboratoarele de etalonare trebuie să furnizeze dovezi că acestea pot oferi etalonări către clienți,
astfel încât incertitudinile de măsurare să fie egale cu CMC declarate/acreditate.

 Fişe de post
 Procedura de estimare a incertitudinii de măsurare
6.4.4 Art. 5.4.7 din SR EN ISO/CEI 17025:2005 - Controlul datelor
Laboratorul trebuie să aibă instrucţiuni pentru verificarea calculelor şi transferului de date.

Acestea trebuie să menţioneze:
 Cine şi când verifică
 Cum se fac verificările (pas cu pas)
 Ce înregistrări sunt generate
Dacă laboratorul foloseşte tehnici statistice de prelucrare a datelor rezultate din etalonare trebuie
dovedită competenţa în alegerea metodei statistice şi aplicarea ei.
Trebuie identificat personalul care are autoritatea şi responsabilitatea introducerii datelor,
prelucrării statistice şi raportării rezultatelor. Acesta trebuie să aibă cunoştinţele şi instruirea
necesară ocuparii postului.
Sistemele computerizate trebuie să fie adecvate activităţilor şi funcţiilor cărora le sunt dedicate.
 Identifice implicarea computerelor în etalonare/măsurare/prelucrare date
 Documenteze suficient de detaliat si sa valideze, ca fiind adecvat pentru utilizare,
softwareul dezvoltat de laborator
 Identifice sistemele şi sub-sistemele specifice, unde este cazul
Utilizarea tehnicilor statistice şi controlul datelor trebuie să fie incluse în programul anual de audit
intern.

 Fişe de post
 Instrucţiuni pentru controlul datelor
 Lista soft-ware (versiune)
 Proceduri pentru autorizare, control şi documentare a programelor şi modificărilor la
programe
 Proceduri pentru instalarea şi întreţinerea software-ului
 Proceduri pentru înregistrarea şi arhivarea datelor generate computerizat
 Identificarea procedurilor de asigurare a continuităţii funcţionării, inclusiv achiziţia de date,
în cazul pierderii capacităţii de prelucrare a datelor cu ajutorul calculatoarelor.
6.5 Art. 5.5 din SR EN ISO/CEI 17025:2005 - Echipament
Laboratorul trebuie să se asigure că are toate echipamentele necesare pentru efectuarea

etalonărilor la nivelul de performanţă declarat. Laboratorul trebuie să se asigure că are toate
echipamentele necesare pentru a putea genera rezultate valide. Dacă există cerinţe legale sau
contractuale, laboratorul trebuie să demostreze că echipamentul este adecvat pentru aplicaţii.
Pentru echipamente trebuie să existe un program de mentenanţă şi confirmare metrologica

(etalonare).
Pentru echipamentele de măsurare şi unde este cazul pentru părţile lor componente este
recomandabil să se facă o validare înainte de utilizare.
Pentru echipamentele care influenţează calitatea rezultatelor măsurărilor trebuie realizat un

program de etalonare. Intervalul de timp dintre două etalonari ar trebui stabilit de laborator luand în
considerare Ghidul ILAC G-24.
Laboratorul trebuie să păstreze, după caz, documente privind: punerea în funcţiune a mijloacelor
de măsurare, iesiri din specificatie, defectari, reparaţii, ajustatrea, respectiv etalonările acestora.
Laboratorul de etalonari trebuie sa mentina dovezi privind comportarea in timp a etaloanelor
proprii.
Aceste activităţi trebuie efectuate de personal calificat folosind etaloane sau materiale de referinţă
certificate şi trebuie păstrate înregistrări în special asupra incertitudinii de măsurare estimate.
Laboratorul trebuie să facă verificări intermediare la intervale adecvate între două etalonări
succesive pentru a controla menţinerea capabilităţii de măsurare stabilită la etalonare. Aceste
verificări trebuie efectuate după o procedură documentată şi menţinute înregistrări ale rezultatelor.
Aceste verificări pot fi făcute folosind etaloane pregătite de laborator şi confirmate metrologic în
mod adecvat, alte aparate de clasă mai mare, materiale de referinţă sau probe, stabile în timp.
Termenul „autorizat” pentru personalul de deservire a echipamentului înseamnă “având stabilită

această responsabilitate”.
Cărţile tehnice şi manualele de operare a echipamentelor, este recomandabil, să fie traduse în
întregime sau sub formă de extrase cuprinzând instrucţiuni de utilizare şi întreţinere.
Fiecare echipament trebuie să fie unic identificat prin seria de fabricaţie, iar dacă aceasta cerinţă
nu este îndeplinită, printr-un identificator unic (cod, număr) alocat de laborator şi înregistrat.
Trebuie menţinute înregistrări ale echipamentelor de etalonare şi măsurare care să satisfacă
cerinţele standardului SR EN ISO/CEI 17025:2005, pct. 5.5.5 a-h.
Dacă laboratorul utilizează calculatoare sau echipamente automatizate trebuie să-şi stabilească
cerinţele privind adecvarea, stabilitatea şi operarea lor.
Laboratorul trebuie să se asigure că:
 Hardware-ul are configuraţia adecvată şi este compatibil cu sistemul
 Software-ul este documentat şi adecvat
 Există şi se aplică proceduri pentru achiziţia, procesarea, accesul, modificarea, stocarea şi
integritatea datelor
 Există activităţile de rutină pentru verificarea funcţionării corecte a echipamentului
Laboratorul trebuie să aplice proceduri documentate de tratare a echipamentului defect (vezi pct.
4.9).

 Procedura de tratare a echipamentului
 Reguli de închiriere a echipamentului, dacă este cazul
 Procedura de transport, verificare şi utilizare a echipamentului pe teren, dacă este cazul
 Reguli de autorizare personal pentru utilizare echipamente
 Lista echipamentelor pentru care s-a emis autorizare
 Fişa de mentenanţă a echipamentului
 Instrucţiuni pentru completarea fişei de viaţa
 Schiţa amplasamentului echipamentelor
 Instrucţiuni pentru mentenanţă
 Lista hardware
 Lista software
 Program de mentenanţă/verificare/etalonare
 Instrucţiuni /proceduri pentru verificările interne
 Instrucţiuni/proceduri pentru scoaterea din uz a echipamentul defect
6.6 Art. 5.6. din SR EN ISO/CEI 17025:2005 - Trasabilitatea măsurării
Laboratorul trebuie să-şi declare politica privind asigurarea trasabilităţii şi să documenteze modul
de menţinere şi verificare a stării echipamentelor (privind etalonarea), în conformitate cu cerinţele
din Politica RENAR P-05.
Pentru ca o măsurare să fie trasabilă toate masurările asociate cu valorile din ecuaţia măsurării
(formula de calcul) trebuie să fie trasabile. Alte mărimi care nu sunt prezente în formula de calcul
(temperatura, presiune, umiditate, pH, etc.) pot influenţa semnificativ rezultatul. Unde acest lucru
se întâmplă trebuie asigurată şi trasabilitatea măsurărilor efectuate pentru a controla aceşti
parametri.

 dovedească trasabilitatea rezultatelor măsurărilor pentru care solicită acreditarea la etaloanele
naţionale/internaţionale în conformitate cu politica P-05
 aibă un program de etalonare, perioada de etalonare (intervalul de timp între două
etalonări este stabilit de utilizator) care ar trebui sa ţină cont de Ghidul ILAC G-24

 Procedura asigurarea trasabilităţii
 Lista echipamentelor
 Criterii de stabilire a intervalelor de etalonare, conf ILAC G-24
 Program de etalonare / verificări intermediare
 Procedura de verificari intermediare
 Procedura de tratare a etaloanelor proprii (dacă este cazul)
 Criterii pentru selectarea furnizorii de servicii de etalonare, conf.P-05
 Lista furnizorilor acceptaţi (vezi şi 4.6)
 Fişa de mentenanţă a echipamentului
 Fişe post
6.7 Art. 5.7. din SR EN ISO/CEI 17025:2005 - Eşantionare
Esantionarea nu se aplică în cazul etalonărilor.
6.8 Art. 5.8. din SR EN ISO/CEI 17025:2005 - Manipularea obiectelor de încercat şi etalonat
Laboratorul trebuie să documenteze politica şi procedura privind primirea mijloacelor de măsurare

de etalonat.
Laboratorul trebuie să aibă:
 un sistem de identificare mijloacelor de măsurare, alocare cod fără risc confuzie pe tot
traseul în laborator.
 proceduri documentate pentru recepţie, depozitare, manipulare şi îndepărtare (eliminare)
 instrucţiuni de verificare a stării mijlocului de măsurare la recepţie
 criterii de acceptabilitate
 spaţii de depozitare adecvate
 un sistem de control al mijloacelor de măsurare depozitate
 instrucţiuni de depozitare, dacaeste cazul
 identificarea spaţiilor pentru mijloacelor de măsurare înainte şi după etalonare
 reguli şi instrucţiuni de acces
 instrucţiuni pentru evitarea degradării, deteriorării sau contaminării mijloacelor de
măsurare
 instrucţiuni pentru asigurarea condiţiilor de mediu
 instrucţiuni pentru siguranţa în cursul transportului
 reguli de returnare la client, conform contractului
 instrucţiuni de ambalare şi transport deşeuri, unde este cazul
 reguli de siguranţa (protecţia muncii)
 reguli de asigurare a confidenţialităţii

 Procedura tratarea mdm
 Descrierea sistemului de identificare
6.9 Art. 5.9. din SR EN ISO/CEI 17025:2005 - Modul în care este asigurată calitatea
rezultatelor încercărilor şi etalonărilor
Laboratorul trebuie să-şi documenteze politicile şi procedurile pentru asigurarea şi controlul calităţii
rezultatelor generate, in concordanta cu politica RENAR P-04.
În general laboratorul trebuie să aibă implementat măsuri de control al calităţii rezultatelor.
Prin participarea la intercomparari laboratorul poate:

 evalua calitatea rezultatelor generate
 identifica erorile sistematice
 evalua comparativ rezultatele sale cu cele obţinute în alte laboratoare practicând aceeaşi
metoda
 evalua comparativ diferite metode de etalonare
Rezultatele obţinute trebuie analizate si raportate de şeful de laborator, managementului. În cazul

obţinerii unor rezultate nesatisfăcătoare, trebuie stabilite măsuri adecvate (a se vedea politica
RENAR, cod P-04). Modul în care este asigurată calitatea rezultatelor etalonărilor va face obiectul
analizei de management.

 Procedura de control al calităţii rezultatelor
 Criterii pentru evaluarea furnizorilor de ILC şi PT, conf. P-04
 Lista furnizorilor de ILC si PT acceptaţi
6.10 Art. 5.10. din SR EN ISO/CEI 17025:2005 - Raportarea rezultatelor
Activitatea desfăşurată de laborator trebuie să se finalizeze cu un certificat de etalonare. Aceste

documente pot fi prezentate atât în original (pe suport hârtie) cât şi în format PDF, în acest caz
fiind obligatoriu ca acestea să fie protejate electronic. Nu se permite numai raportarea verbală.
Laboratorul trebuie să-şi declare politica de raportare şi procedura de redactare şi transmitere a

rapoartelor/certificatelor de etalonare.
La emiterea certificatelor de etalonare, laboratoarele de etalonări acreditate, trebuie să respecte
cerinţele din Politica ILAC P-14. Pentru emiterea certificatului de etalonare, laboratoarele trebuie
să utilizeze instrucţiunea RENAR I-02-1 (Instrucţiune pentru elaborarea certificatului de etalonare),
disponibilă pe website-ul RENAR.
Laboratoarele de etalonare acreditate nu trebuie să raporteze o incertitudine de măsurare mai

mică decât incertitudinea CMC-ului pentru care a fost acreditat laboratorul.
Toate informaţiile trebuie să fie corecte, exacte, clare, obiective şi prezentate într-o maniera care
să le facă uşor de înteles şi utilizat de către cel care le citeşte.
Cerificatele de etalonare trebuie să fie semnate de funcţiile nominalizate. Dacă raportul are mai
multe pagini trebuie menţionat pe care se semnează şi care sunt măsurile de siguranţă pentru a
preveni reproducerea neautorizată sau utilizarea frauduloasă.
Laboratorul trebuie să documenteze modul de emitere şi aprobare a amendamentelor la
Certificatelor de Etalonare după ce acestea au fost emise astfel încât să nu se genereze confuzii
sau utilizări greşite.
Atunci când în certificatul de etalonare sunt incluse rezultate ale masurarilor care nu fac parte din
domeniul de acreditare, acesta vor fi tratate conform prevederilor RE-02.
7. MODIFICĂRI FAŢĂ DE EDIŢIA ANTERIOARĂ
Modificările sunt evidențiate în text prin font de culoare albastră.
8. ISTORICUL DOCUMENTULUI
Ediția din data Elaborat (E) /Modificat (M) de Verificat de

26.03.2013 (E) Daniela-Eugenia CUCU, Director Daniela IONESCU, Manager Calitate
Direcţia de Acreditare Laboratoare
24.04.2017 (M) Livia DRAGOMIR Daniela IONESCU, Director DMC
28.02.2020 (M) Aurelia TEODORESCU, Director Ovidiu DUMITRU, Manager Calitate
DALI și risc
Victorița PĂUN, Evaluator șef
La aparitia unei solicitari de evaluare sau de auditare a unui sistem de management, pentru a putea
planifica si pregati in mod corespunzator auditul este necesar ca auditorul/auditoria sa aiba acces la
o serie de informatii privind organizatia auditata. Aceste informatii se refera in general la
urmatoarele aspecte:
❑Date generale despre organizatie, precum: nume, adresa, persoana de contact,domeniu de activitate, gama de
produse,puncta de lucru, procese, regelementari, etc.
❑Resurse umane, resurse tehnice;
❑Resurse financiare, apartenenta la corporatii, daca este cazul;
❑Procese subcontractuale care pot influenta conformitatea cu cerintele;
❑Standarde sau alte cerinte, eventual impuse de client;
❑Domeniul de ceritficare
❑ Procese cu impact asupra mediului;
❑ Materii prime utilizate si deseuri rezultate;
❑ Procese si echipamente de lucur utilizate care au impact asupra SSM;
❑ Posibile situatii de urgenta si accidente.
Toate aceste informatii pot fi obtinute fie prin intermediul unor chestionare completate de solicitant, fie prin
discutii directe cu solicitantul, fie prin accesarea paginii WEB a solicitantului.
Initierea auditului
Etape:
o DESEMNAREA AUDITORULUI SEF
Cei care sunt responsabili pentru conducerea programului de audit ar trebui să numească şeful
echipei de audit pentru un anume audit.
Atunci când se efectuează un audit comun, este important să se ajungă la un acord între
organizaţiile care auditează înainte ca auditul să înceapă referitor la responsabilităţile specifice ale
fiecărei organizaţii, în special cele referitoare la autoritatea şefului echipei desemnat pentru audit.
Initierea auditului
Etape:
Obiectivele auditului definesc ceea ce urmează să se realizeze prin audit. Obiectivele unui audit pot include:
- Determinarea gradului de conformitate a sistemului de management al auditatului sau a părţilor ale acestuia, cu
criteriile de audit;
- Evaluarea capabilităţii sistemului de management de a se asigura de conformitatea cu cerinţele reglementate şi
contractuale;
- Evaluarea eficacităţii sistemului de management în atingerea obiectivelor specificate; sau
- Identificarea zonelor de îmbunătăţire potenţială a sistemului de management
Initierea auditului
Etape:
Domeniul auditului descrie amploarea şi limitele auditului cum sunt: locaţiile fizice, unităţile
organizaţionale, activităţile şi procesele care vor fi auditate şi perioada de timp acoperită de audit.
Criteriile de audit pot include politici, cerinţe contractuale sau coduri de bună practică aplicabile ale unor
domenii industriale sau de afaceri.
Initierea auditului
Etape:
o DETERMINAREA FEZABILITATII AUDITULUI
Cei care sunt responsabili pentru conducerea programului de audit ar trebui să determine fezabilitatea auditului luând în considerare factori
cum sunt:
- Informaţii suficiente şi corespunzătoare pentru planificarea auditului;
- Cooperare adecvată din partea auditatului;
- Timpul şi resursele adecvate.
Atunci când auditul nu este fezabil, ar trebui să fie propusă clientului auditului o alternativă de cei responsabili de programul de audit, prin
consultare cu auditatul.
Initierea auditului
Etape:
o SELECTAREA ECHIPEI DE AUDIT
Atunci când se decide mărimea şi componenţa echipei de audit, ar trebui să se ia în considerare următoarele:
- Obiectivele, domeniul, criteriile şi durata estimată a auditului;

- Competenţa globală a echipei de audit necesară pentru realizarea obiectivelor auditului;
- Cerinţele organismelor de acreditare/certificare, după cum este aplicabil;
- Necesitatea de a se asigura independenţa echipei de audit de activităţile care sunt auditate şi de a evita conflictele
de interese;
- Abilitatea membrilor echipei de audit de a interacţiona eficace cu auditatul şi de a lucra împreună;
- Limba în care se desfăşoară auditul şi înţelegerea caracteristicilor sociale şi culturale fie prin abilităţile personale ale
auditorului fie prin sprijinul unui expert tehnic.
Initierea auditului
Etape:
o STABILIREA CONTACTULUI INIŢIAL CU AUDITATUL
Contactul iniţial cu auditatul poate fi neoficial sau oficial şi ar trebui să fie stabilit de cei responsabili de conducerea
programului de audit sau de conducătorul/şeful echipei de audit. Scopul contactului iniţial este să:
- Stabilească canalele de comunicare

- Furnizeze informaţii despre perioada de timp propusă şi componenţa echipei de audit;
- Solicite accesul la documentele relevante, inclusiv înregistrări;
- Determine regulile de securitate aplicabile zonei;
- Stabilească acordurile pentru efectuare auditului;
- Convină reciproc asupra necesităţii persoanelor însoţitoare cum sunt: observatorii sau ghizii echipei de audit.

SodaPDF-merged-Merging Result

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SodaPDF-merged-Merging Result

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1. Certificarea.

Noțiuni generale și terminologie

Odată cu dezvoltarea continua a tehnologiilor și a înnoirii rapide a ofertei

Întrucât simpla declarație a producătorului, cu privire la calitatea

2. Cadrul conceptual al certificării conformității și acreditării

Pentru a asigura o bază unitară pentru acreditare, organismele europene de

Organismele internaționale şi europene cu rol în procesele de acreditare şi

Reglementările europene, transpuse în legislația din România, stabilesc

RENAR este Organismul Național de acreditare care evaluează competența

Standarde europene referitoare la certificare și acreditare

ISO/IEC 17000:2020 Evaluarea conformității - Vocabular și principii

Evaluarea conformităţii. Îndrumări pentru redactarea

Evaluarea conformității - Cerințe pentru funcționarea

ISO/IEC 17021-1:2015 Evaluarea conformității - Cerințe pentru

SR ISO/TS 22003:2016 Sisteme de management al siguranţei alimentelor.

Sisteme fotovoltaice de pompare. Certificarea

Cerinţe privind politica de certificare pentru

6.1. Aspecte generale ale acreditării laboratoarelor

6.2. Prezentarea standardului ISO/IEC 17025

6.3. Recomandări speciale pentru certificarea şi acreditarea laboratoarelor. Exemplu

6.4. Acreditarea laboratoarelor de încercări

Fig. 6.1. . Diagrama de activităţi legate de acreditarea unui laborator

Etapele aplicare, evaluarea, acreditarea şi supravegherea sunt indicate în figurile 6.2.,

Fig. 6.3 Evaluarea

6.5. Situaţia acreditării în România

6.6. Instrumente de asigurare a calităţii în laboratoare

6.6.2. Controlul extern al calităţii - Comparările Interlaboratoare (ILC)

6.7. Evaluarea laboratoarelor

6.1. Aspecte generale ale acreditării laboratoarelor

6.2. Prezentarea standardului ISO/IEC 17025

6.3. Recomandări speciale pentru certificarea şi acreditarea laboratoarelor. Exemplu

6.4. Acreditarea laboratoarelor de încercări

Fig. 6.1. . Diagrama de activităţi legate de acreditarea unui laborator

Etapele aplicare, evaluarea, acreditarea şi supravegherea sunt indicate în figurile 6.2.,

Fig. 6.3 Evaluarea

6.5. Situaţia acreditării în România

6.6. Instrumente de asigurare a calităţii în laboratoare

6.6.2. Controlul extern al calităţii - Comparările Interlaboratoare (ILC)

6.7. Evaluarea laboratoarelor

ISO Descriere de bază Beneficii certificare

ISO Ce reprezinta certificatul? Etape obtinere certificat

ISO Descriere de bază Beneficii certificare

ISO Ce reprezinta certificatul? Etape obtinere certificat

Regulamentul de certificare descrie procesul general de certificare prin care

Competenta persoanelor precum si alte cerinte obligatorii legate de categoriile

Schemele specifice de certificare sunt cuprinse in domeniile:

CNCIR-CERT initiaza, promoveaza, mentine si administreaza schemele de

CNCIR-CERT asigura ca schemele pentru certificarea personalului sunt controlate

Pentru fiecare schema de certificare, solicitantul depune la sediul CNCIR-CERT o

Formularele de solicitare vor fi insotite de urmatoarele documente:

Solicitarea de certificare si setul de documente aferent sunt analizate in vederea

Candidatul trebuie sa indeplineasca cerintele minime privind sanatatea si formarea

Cerinte referitoare la formare

Candidatul trebuie sa furnizeze o dovada documentata, acceptabila de catre

Pentru toate nivelurile, candidatul trebuie sa urmeze in mod satisfacator un curs de

Durata minima de formare urmata de candidatul la certificare trebuie sa fie cea

Pentru nivelul 3, fata de formarea minima data in tabelul 1, in functie de potentialul

Reducerile posibile ale duratei de formare:

- pentru toate nivelurile:

Reducerea totala sa nu depaseasca 50 % din durata de formare.

CNCIR-CERT recunoaste certificatele emise, in baza standardului EN 9712, de alte

Cerinte referitoare la experienta industriala

Durata minima a experientei care trebuie dobandita in sectorul in care candidatul