SodaPDF-merged-Merging Result

1. Certificarea.
Noțiuni generale și terminologie
Odată cu dezvoltarea continua a tehnologiilor și a înnoirii rapide a ofertei

de produse pe piață, s-a constatat necesitatea introducerii de practici noi, ce au
scopul de a asigura atât încrederea între partenerii comerciali din diferite țări,
cât și încrederea consumatorilor cu privire la calitatea produselor și serviciilor
achiziționate.
Utilizarea conceptului de calitate s-a dovedit a fi una din cele mai eficiente
practici manageriale ce poate asigura succesul unei organizații. Modalitatea în
care organizația gestioneaza problema calității produselor și/sau serviciilor
oferite se reflectă în poziția acesteia pe piață și în nivelul de performanță atins,
reflectat în nivelul de profitabilitate al fiecărei activități.
Ca urmare, rezultă o evidentă preocupare în sensul creșterii continue a
nivelului de calitate al produselor și serviciilor. În vederea atingerii acestui
deziderat, acțiunile întreprinse trebuie sa vizeze cunoașterea la fiecare moment
de timp a nivelului de calitate aferent tuturor activităților desfășurate în cadrul
organizației. Acest lucru poate fi posibil prin evaluarea periodică a nivelului
de calitate.
Evaluarea calității constituie o pârghie importantă în vederea atingerii mai
multor obiective, precum: imbunătățirea calității, eficacitatea sistemului
calității implementat, cunoașterea nivelului de calitate la un moment dat,
gradul de indeplinire al obiectivelor stabilite la nivelul organizației, etc.
Preponderent, însă, evaluarea calității se realizează în vederea certificării, cu
scopul de a beneficia de avantajele oferite de aceasta:
• identificarea problemelor in procesul de productie;
• imbunatatirea imaginii si a relatiilor publice;
• sporirea si imbunatatirea productivitatii si eficientei;
• limitarea incidentelor ce implica responsabilitatea juridica a organizatiei;
• responsabilizarea personalului;
• satisfacerea cerintelor clientilor;
• economii ale tuturor tipurilor de resurse;
• avantaje financiare si de imagine;
• cresterea credibilitatii si a increderii in calitatea produselor / serviciilor;
• satisfacerea cerintelor partenerilor de afaceri si a cerintelor legale;
• crearea cadrului pentru imbunatatirea continua;
• cucerirea unor pieţe de desfacere;
• castigarea increderii partilor interesate, inclusiv a autoritatilor;
• asigurarea partenerilor si clientilor ca se respecta legislatia in domeniu;
• cresterea prezentei pe piata, cu deosebire pe piata internationala;
• conditiile de acordare a asigurarilor si a creditelor pot deveni mai
avantajoase;
• imbunatatirea conditiilor de munca ale salariatilor;
Întrucât simpla declarație a producătorului, cu privire la calitatea

produselor, nu mai oferea garanții obiective, într-o serie de țări, cu precădere
cele dezvoltate, a fost introdus sistemul de certificare. Acesta are ca obiectiv
principal de a garanta, prin intermediul unui organism terț , independent de
producător și beneficiar, conformitatea unui produs , serviciu,proces sau
chiar a sistemului calității organizației cu un referențial prestabilit.
În vederea facilitării acestui proces, în cadrul Organizației Internaționale
de Standardizare (ISO) se înființeaza Comitetul consultativ CERTICO, care,
începănd cu anul 1985, devine Comitetul pentru evaluarea conformității (
Commitee on conformity assesment – CASCO), având următoarele obiective:
- studierea mijloacelor de evaluare a conformității produselor, serviciilor
și sistemelor calității, cu standarde sau alte documente de referință;
- elaborarea de ghiduri internaționale referitoare la încercări, inspecții și
certificarea produselor, serviciilor, sistemelor calității și pentru
evaluarea laboratoarelor de încercări, organismelor de inspecție și de
certifcare;
- promovarea recunoașterii reciproce a sistemelor naționale și regionale
de evaluare a conformității și utilizarea în acest scop a standardelor
internaționale pentru încercări, inspecție și certificare.
Conform definiției formulate în standardul SR EN ISO/IEC 17000:2020 -
Evaluarea conformității - Vocabular și principii generale, certificarea
reprezintă „ atestarea de către o terță parte, referitoare la un obiect de
evaluare a conformității, cu excepția acreditării”.
Pentru o mai bună întelegere a definiției prezentate în standard, este
necesară definirea următorilor termeni:
Atestarea - emiterea unei declarații, bazată pe o decizie, conform căreia
îndeplinirea cerințelor specificate a fost demonstrate.
Decizie – concluzia, pe baza rezultatelor revizuirii, că îndeplinirea
cerințelor specificate a fost sau nu demonstrată.
Revizuire – luarea în considerare a caracterului potrivit, adecvat și
eficacitatea activităților de selecție și de determinare, precum și rezultatele
acestor activități, în ceea ce privește îndeplinirea cerințelor specificate printr-
un obiect de evaluare a conformității.
Cerință specificată – nevoia sau așteptarea declarată.
Obiect de evaluare a conformității – entitate căreia i se aplică cerințele
specificate.
Acreditare - atestare de către o terță parte, referitoare la un organism de
evaluare a conformității, care transmite o demonstrație formală a
competenței sale, imparțialitate și funcționare consecventă în efectuarea
activităților specifice de evaluare a conformității.
Organism de evaluare a conformității – organism care efectuează
activități de evaluare a conformității, cu excepția acreditării.
Imparțialitate – obiectivitate în ceea ce privește rezultatul unei activități
de evaluare a conformității.
2. Cadrul conceptual al certificării conformității și acreditării
Pentru a asigura o bază unitară pentru acreditare, organismele europene de

standardizare CEN (Comitetul European de Standardizare), CENELEC (Comittul
European de Standardizare în Electrotehnică) și ETSI (Institutul European de Standarde
în Telecomunicații), au elaborat seria de standarde EN ISO/IEC 17000. Aplicarea
acestor standarde este obligatorie în țările Uniunii Europene și ale Asociaței Europene
a Liberului Schimb. Unele dintre acestea au fost adoptate și în România, ca standarde
naționale.
Organismele internaționale şi europene
Organismele internaționale şi europene cu rol în procesele de acreditare şi

certificare sunt:
➢ I.A.F. (International Accreditation Forum) – asociație mondială a organismelor de
acreditare , cu scopul de a dezvolta un program unic de evaluare a conformităTii,
în vederea reducerii riscurilor şi furnizării de încredere clienTilor în certificatele
obTinute sub acreditare. Alte roluri ale I.A.F.:
- Asigură că membrii săi acreditează exclusive organisme de certificare
competente şi care nu sunt în conflict de interese
- Stabileşte protocoale de recunoaştere reciprocă (MLA – Multilateral
Recognition Arrangements) a certificatelor obținute într-o țară, pe teritoriul altor țări/
zone economice
➢ E.A. (European Co-operation for Accredation) - organizație nonprofit, inființată în
1997, care reprezintă rețeaua organismelor naționale din Europa, care efectuează
acreditări în domeniul laboratoarelor, organismelor de certificare şi al celor de
inspecție. Atribuții E.A.:
o Asigură transparența activității membrilor săi
o Asigură interpretarea comună a standardelor utilizate de către membrii E.A.
în evaluare şi certificare
o Pe baza acordurilor de tip MLA, organizează şi administrează un sistem de
evaluări reciproce între membrii săi, în vederea stabilirii de protocoale
pentru recunoaşterea şi acceptarea reciprocă a sercviciilor de evaluare şi a
rezultatelor acestora.
Legislație
Reglementările europene, transpuse în legislația din România, stabilesc

cerințele şi modalitățile de supraveghere a pieței din statele membre UE, cu scopul
comercializării în aceste state numai de produse conforme cu cerințele aplicabile.
Cele mai importante acte normative sunt:
- REGULAMENTUL (CE) NR. 765/2008 AL PARLAMENTULUI
EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI din 9 iulie 2008 de stabilire a cerințelor de
acreditare şi de supraveghere a pieței în ceea ce priveşte comercializarea produselor
şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93
- OG nr. 23/2009 - privind activitatea de acreditare a organismelor de evaluare
a conformităTii
- Hotărârea 306 din 23 martie 2011 privind unele măsuri de supraveghere a
pieței produselor reglementate de legislația Uniunii Europene care armonizează
condițiile de comercializare a acestora.
Infrastructura națională
RENAR este Organismul Național de acreditare care evaluează competența

Organismelor de Evaluare a Conformității, promovează şi dezvoltă acreditarea şi
evaluarea conformității. Asociația este recunoscută oficial ca organism național de
acreditare unic, in temeiul OG 23/ 2009 şi în baza prevederilor Regulamentului
(CE) nr. 765/2008 şi funcționează în coordonarea şi sub supravegherea Ministerului
Economiei. Pentru a demonstra conformitatea cu criteriile stabilite în standardul
armonizat de referință pentru organismele de acreditare, RENAR se supune
evaluării la nivel de omologi organizată de European Accreditation (E.A.), în
calitatea sa de infrastructură europeană a acreditarii, recunoscuta ca atare de
Comisie in temeiul articolului 14 al Regulamentului nr. 765/2008, după consultarea
statelor membre.
RENAR a fost evaluat şi acceptat ca membru al acordului EA – MLA (Acord
European Multilateral) pentru următoarele domenii:
- laboratoare de încercări, inclusiv laboratoare de analize medicale;
- laboratoare de etalonare;
- organisme de certificare a sistemelor de management al calității;
- organisme de certificare a sistemelor de management al mediului;
- organisme de certificare a produselor.
ASRO este o asociație, persoană juridică română de drept privat, de interes
public, fără scop lucrativ, neguvernamentală şi apolitică constituită ca organism
național de standardizare în baza prevederilor OG 39/98, Legii 177/2005 şi a Legii
nr. 355/2002, recunoscută ca organism național de standardizare prin HG 985/2004.
- este membru cu drepturi depline CEN - Comitetul European de Standardizare
(01.01.2006) şi membru cu drepturi depline CENELEC - Comitetul European
pentru Standardizare în domeniul Electrotehnicii (01.02.2006)
- este membru al ISO - Organizația Internațională de Standardizare(1950) şi CEI
- Comisia Electrotehnică Internațională (1920)
- este membru observator al ETSI - Institutul European de Standardizare în
domeniul TelecomunicaTiilor (2005)
Standarde
Standarde europene referitoare la certificare și acreditare
ISO/IEC 17000:2020 Evaluarea conformității - Vocabular și principii

generale
Evaluarea conformităţii. Îndrumări pentru redactarea

SR ISO/CEI 17007:2010 documentelor normative adecvate utilizării în evaluarea
conformităţii
Evaluarea conformității - Cerințe pentru organismele de
ISO/IEC 17011:2018 acreditare care acreditează organismele de evaluare a
conformității
Evaluarea conformității - Cerințe pentru funcționarea

ISO/IEC 17020:2012 diferitelor tipuri de organisme care efectuează inspecția
ISO/IEC 17021-1:2015 Evaluarea conformității - Cerințe pentru

organismele care furnizează audit și certificare a
sistemelor de management - Partea 1: Cerințe
ISO/IEC 17021-2:2019 Evaluarea conformităţii. Cerinţe pentru
organismele care efectuează audit şi certificare ale
sistemelor de management. Partea 2: Cerinţe de
competenţă pentru auditarea şi certificarea
sistemelor de management de mediu
sistemelor de management al calităţii
sistemelor de management. Partea 4: Cerințe de
competență pentru audit și certificare a sistemelor
de management al sustenabilității evenimentelor
sistemelor de management al activelor
sistemelor de management al continuităţii
activităţii
sistemelor de management anti-mită
sistemelor de management al sănătăţii şi securităţii
în muncă
sistemelor de management pentru managementul
facilităților
ISO/IEC 17023:2013 Evaluarea conformității - Linii directoare pentru
determinarea duratei auditurilor de certificare a
sistemului de management
ISO/IEC 17024:2012 Evaluarea conformității - Cerințe generale pentru
organismele care efectuează certificarea
persoanelor
ISO/IEC 17025:2017 Cerințe generale pentru competența laboratoarelor
de testare și calibrare
ISO/IEC 17027:2014 Evaluarea conformității - Vocabular referitor la
competența persoanelor care certifică personal
ISO/IEC 17028:2017 Evaluarea conformității - Liniile directoare și
exemple ale unui sistem de certificare pentru
servicii
ISO/IEC 17029:2019 Evaluarea conformității - Principii generale și
cerințe pentru organe de validare și verificare
ISO/IEC 17030:2003 Evaluarea conformității - Cerințe generale pentru
mărcile de conformitate ale terților
ISO/IEC 17032:2019 Evaluarea conformității - orientări și exemple ale
unei scheme pentru certificarea proceselor
ISO/IEC 17040:2005 Evaluarea conformităţii. Cerinţe generale pentru
evaluarea între părţi a organismelor de evaluare a
conformităţii şi organismelor de acreditare
ISO/IEC 17043:2010 Evaluarea conformităţii. Cerinţe generale pentru
încercările de competenţă
ISO/IEC 17050-1:2010 Evaluarea conformității - declarația de
conformitate data de furnizo. Partea 1: Cerințe
generale
ISO/IEC 17050-2:2005 Evaluarea conformităţii. Declaraţia de
conformitate dată de furnizor. Partea 2:
Documentaţie suport
ISO/IEC 17065:2013 Evaluarea conformităţii. Cerinţe pentru organisme
care certifică produse, procese şi servicii
ISO/IEC 17067:2014 Evaluarea conformităţii. Principii fundamentale ale
certificării produselor şi linii directoare pentru
schemele de certificare a produselor
ISO/IEC 9712:2013 Examinări nedistructive. Calificarea şi certificarea
personalului pentru examinări nedistructive
SR 13465:2007 Cerinţe pentru certificarea personalului în
managementul proiectelor şi programelor
SR ISO/TS 22003:2016 Sisteme de management al siguranţei alimentelor.

Cerinţe pentru organismele care efectuează audit şi
certificare a sistemelor de management al
siguranţei alimentelor
Tehnologia informației. Managementul serviciilor.
SR ISO/IEC 20000-6:2020 Partea 6: Cerințe pentru organismele care asigură
auditul și certificarea sistemelor de management al
serviciilor
Tehnologia informaţiei. Tehnici de securitate.
SR ISO/IEC 27006:2016 Cerinţe pentru organismele care furnizează servicii
de auditare şi certificare a sistemelor de
management al securităţii informaţiei
Electroacustică. Instrumente pentru măsurarea
SR EN 61265:2000 zgomotului aeronavelor. Prescripţii referitoare la
sistemele de măsurare a nivelurilor de presiune
acustică pe treimi de octavă, pentru certificarea
acustică a avioanelor de transport
Electroacustică. Instrumente pentru măsurarea
SR EN IEC 61265:2019 zgomotului aeronavelor. Cerinţe referitoare la
sistemele de măsurare a nivelurilor de presiune
acustică pentru certificarea acustică a aeronavelor
Componente BOS pentru sisteme fotovoltaice.
SR EN 62093:2006 Certificarea concepţiei şi încercări de mediu
Sisteme fotovoltaice de pompare. Certificarea

SR EN 62253:2012 proiectului şi măsurarea performanţelor
Cerinţe privind politica de certificare pentru

SR ETSI TS 101 456 autorităţile care emit certificate calificate
V1.2.1:2005
SR 13476-1:2003 Certificarea calificării profesionale a
întreprinderilor din construcţii. Partea 1: Cerinţe
generale pentru organismele de certificare
Certificarea calificării profesionale a
SR 13476-2:2003 întreprinderilor din construcţii. Partea 2: Criterii
pentru certificare
Aplicaţii feroviare. Sudarea vehiculelor şi a
SR EN 15085-2:2008 componentelor feroviare. Partea 2: Cerinţe de
calitate şi certificare pentru constructori
Calitatea aerului. Certificarea sistemelor automate
SR EN 15267-1:2009 de măsurare. Partea 1: Principii generale
SR EN 15267-2:2009 de măsurare. Partea 2: Evaluarea iniţială a
sistemului de management al calităţii al
producătorului SAM şi supravegherea post
certificare a procesului de producţie
SR EN 15267-3:2008 de măsurare. Partea 3: Criterii de performanţă şi
proceduri de încercare pentru sistemele automate
de măsurare pentru monitorizarea emisiilor de la
surse fixe
SR EN 15267-4:2017 de măsurare. Partea 4: Criterii de performanţă şi
proceduri de încercare pentru sisteme automate de
măsurare pentru măsurarea periodică a emisiilor de
la surse fixe
SR EN ISO 34101-4:2019 Cacao durabilă și trasabilă. Partea 4: Cerințe pentru
scheme de certificare
SR CEI 61253-1:2000 Rezonatoare ceramice piezoelectrice. Specificaţie
în sistemul CEI de asigurare a calităţii
componentelor electronice (IECQ). Partea 1:
Specificaţie generală. Certificare
Performanţa energetică a clădirilor. Indicatori,
SR CEN ISO/TR 52003- cerinţe şi certificare. Partea 2: Explicaţii şi
2:2017 justificări pentru ISO 52003-1
SR EN IEC 61400-6:2020 Turbine eoliene. Partea 22: Încercări de
conformitate şi certificare
SR EN 9104-001:2013 Serie aerospaţială. Sisteme de management al
calităţii. Partea 001: Cerinţe pentru procedurile de
certificare ale sistemelor de management al calităţii
în aeronautică, spaţiu şi apărare
SR EN 9104-002:2016 Serie aerospaţială. Sisteme de management al
calităţii. Partea 002: Cerinţe pentru supravegherea
procedurilor de certificare a sistemului de
management al calităţii
Cenuşă zburătoare pentru beton. Partea 2:
SR EN 450-2:2006 Evaluarea conformităţii
Ghid pentru aplicarea evaluării conformităţii la
SR CEN/CLC/ETSI/TR cerinţele de accesibilitate pentru achiziţiile publice
101 552:2018 de produse şi servicii TIC în Europa
Silice ultra fină pentru beton. Partea 2: Evaluarea
SR EN 13263-2+A1:2009 conformităţii
Zgură granulată de furnal măcinată pentru utilizare
SR EN 15167-2:2007 în beton, mortar şi pastă. Partea 2: Evaluarea
conformităţii
Oţeluri pentru armarea betonului. Cuple de
SR ISO 15835-3:2020 îmbinare mecanică a barelor de armare. Partea 3:
Schema de evaluare a conformității
Performanţa energetică a clădirilor. Indicatori,
SR EN ISO 52003-1:2017 cerinţe, evaluare şi certificate. Partea 1: Aspecte
generale şi aplicarea la performanţa energetică
globală.
Acreditarea laboratoarelor de încercări
Capitolul 6.
ACREDITAREA LABORATOARELOR DE ÎNCERCĂRI
6.1. Aspecte generale ale acreditării laboratoarelor

Definiţii :
Prin acreditarea unui laborator de încercări se înţelege atestarea oficială a
competenţei unui laborator pentru a executa anumite tipuri de încercări.
Acreditarea laboratorului poate fi definită ca o recunoaştere oficială de către un
organism autorizat a competenţei tehnice a unui laborator de a desfăşura încercări şi/sau
etalonări. Această recunoaştere este dată de un organism de acreditare care acţionează ca o
a treia parte între laborator şi clienţii săi şi care ţinteşte stabilirea încrederii între cele două
părţi.
Unul dintre principalele obiective şi motive pentru existenţa sistemelor de acreditare
este nevoia de a înlătura barierele tehnice pentru piaţa internaţională. De exemplu, pentru un
produs odată încercat într-un laborator acreditat ar trebui să nu mai fie necesară o altă
încercare de către client.
Cu toate acestea, acreditarea este garantată normal pentru un domeniu limitat de
activităţi sau încercări, care, în general, nu include toate încercările sau analizele pe care
laboratorul le oferă clienţilor săi. Depinde de laborator să propună organismului de acreditare
ce încercări sau tipuri de încercări doreşte să includă în aria acreditării.
Acreditarea, conform ISO Ghid 2:1996, reprezintă procedeul prin care o organizaţie
autoritară recunoaşte oficial că un organism sau o persoană este competentă să efectueze
sarcini specifice.
În contextul unui laborator care face măsurări, acreditarea este recunoaşterea oficială că
laboratorul este competent să efectueze etalonări şi/sau încercări specifice sau tipuri specifice
de etalonări şi/sau încercări.
Certificarea, conform ISO Ghid 2:1996, reprezintă procedeul prin care o a treia parte dă
asigurări scrise că un produs, proces sau serviciu este conform cu cerinţele specificate.
Certificarea diferă în principal de acreditare prin faptul că competenţa tehnică nu este
adresată specific.
Conform aceleiaşi surse, încercarea este definită ca operaţiunea tehnică de determinare
a uneia sau mai multor caracteristici ale unui anumit produs, proces sau serviciu, în
conformitate cu o procedură specificată.
6.2. Prezentarea standardului ISO/IEC 17025

Standardul ISO/IEC 17025 „Cerinţe generale pentru competenţa laboratoarelor de
încercări şi etalonări” reprezintă documentul central care stă la baza activităţii de încercare
pentru a demonstra competenţa tehnică a laboratorului şi obiectivitatea în furnizarea serviciilor
acestuia.
Acest standard constituie referenţialul pentru acreditarea laboratoarelor de încercări,
începând cu 30 aprilie 2000.
Acest standard este rezultatul aplicării documentelor ISO/IEC Ghid 25:1990 şi EN
45001:1989. Scopul acestuia este de a obţine un standard uniform pe plan mondial pentru
activitatea de încercare, care să conţină inclusiv cerinţele standardului ISO 9001 aplicabil
laboratoarelor de încercări. Prin urmare, laboratoarele acreditate pe ISO/IEC 17025 operează cu
ISO 9001. Însă certificarea în raport cu ISO 9001 nu demonstrează numai prin ea însăşi că
182
laboratoarele sunt competente să obţină rezultate şi date valide din punct de vedere tehnic.
Standardul ISO/IEC 17025 se aplică tuturor laboratoarelor care efectuează activităţi de
încercare şi/sau etalonare, inclusiv activităţi de eşantionare, aplicând metode standardizate,
nestandardizate şi dezvoltate în laborator.
Dacă laboratoarele de încercare şi etalonare se conformează ISO/IEC 17025, acestea vor
aplica un sistem al calităţii pentru activităţile de încercare şi etalonare care îndeplinesc şi
cerinţele ISO 9001 când se desfăşoară proiectarea/dezvoltarea unor noi metode şi/sau
desfăşoară programe de încercare care combină metodele standardizate şi nestandardizate de
încercare şi etalonare.
Standardul ISO/IEC 17025 scoate în evidentă că este foarte important să nu se considere
ca rezultat o singură măsurare, ci rezultatul global al încercării. În acest caz, incertitudinea
măsurării cuprinde toate componentele încercării. Unele dintre componente încercării pot fi
obţinute prin interpretarea statistică a rezultatelor dintr-o serie de măsurări. Altele trebuie să
fie obţinute prin utilizarea unor metode complementare (plan de sampling, experimente).
Rezultatele încercării trebuie să fie cea mai bună aproximare faţă de valoarea adevărată.
Al doilea concept fundamental punctat în Standardul ISO/IEC 17025 este trasabilitatea
rezultatelor măsurărilor chimice, incluzând aspecte legate de rolul materialelor de referinţă
pentru asigurarea trasabilităţii în laboratoarele analitice de încercare şi/sau etalonare.
Standardul ISO/IEC 17025 este structurat pe două secţiuni:
- cerinţe de management;
- cerinţe tehnice.
Cerinţele de management cuprind:
• Organizarea
• Sistemul calităţii
• Controlul documentelor
• Analiza comenzilor, ofertelor şi contractelor
• Subcontractarea încercărilor şi etalonărilor
• Aprovizionarea cu servicii şi materiale
• Servicii către clienţi
• Reclamaţii
• Controlul lucrărilor de încercare şi/sau etalonare neconforme
• Acțiuni corective
• Acţiuni preventive
• Controlul înregistrărilor
• Audituri interne
• Audituri efectuate de management
Cerinţele tehnice cuprind:
• Generalităţi
• Personal
• Condiţii de mediu şi de acomodare
• Metode de încercare şi etalonare şi validarea metodelor
• Echipamente
• Trasabilitatea măsurării
• Eşantionare
• Manipularea obiectelor de încercare şi etalonare
• Asigurarea calităţii rezultatelor încercărilor şi etalonărilor
• Raportarea rezultatelor
183
Politicile şi obiectivele sistemului calităţii al laboratorului trebuie definite într-un manual
al calităţii.
Obiectivele generale trebuie să fie documentate într-o politică a calităţii. Declaraţia de
politică a calităţii trebuie emisă sub autoritatea şefului executiv şi trebuie să conţină
următoarele:
➢ Angajamentul managementului laboratorului de bună practică profesională şi
referitor la calitatea serviciilor de încercare şi etalonare oferite clienţilor;
➢ Declaraţia managementului de laborator privind standardul serviciilor
laboratorului;
➢ Obiectivele sistemului calităţii;
➢ O cerinţă ca tot personalul implicat în activităţile de încercare şi etalonare din
laborator să fie familiarizat cu documentaţia referitoare la calitate şi să implementeze politicile
şi procedurile în activitatea lor;
➢ Angajamentul managementului laboratorului de a asigura conformitatea cu
standardul.
Controlul documentelor – laboratorul trebuie să stabilească şi să menţină proceduri
pentru controlul tuturor documentelor care fac parte din sistemul calităţii (de exemplu:
reglementări, standarde şi alte documente normative, metode de încercare şi/sau etalonare
etc.). toate documentele difuzate personalului din laborator, ca parte a sistemului calităţii,
trebuie analizate şi aprobate pentru folosire, de personal autorizat, înainte de difuzare.
Analiza comenzilor, ofertei (pentru licitaţie) sau contractelor – laboratorul trebuie să
menţină proceduri pentru analiza cererilor de ofertă, ofertei şi contractelor
Subcontractarea încercărilor şi etalonărilor – subcontractarea se poate efectua cu un
subcontractant competent. De exemplu, un subcontractant competent este acela care
satisface cerinţele ISO/IEC 17025. Laboratorul este responsabil faţă de clienţii săi pentru
lucrarea subcontractată.
Laboratorul trebuie să aibă politică şi proceduri pentru selectarea şi aprovizionarea de
servicii şi furnituri utilizate care afectează calitatea încercărilor şi/sau etalonărilor. Trebuie să
existe proceduri pentru aprovizionarea, recepţia şi depozitarea reactivilor, materialelor
consumabile de laborator relevante pentru încercări şi etalonări.
Servicii către client – clienţii apreciază menţinerea unei bune comunicări,
recomandărilor şi îndrumărilor în probleme tehnice precum şi a opiniilor şi a interpretărilor
bazate pe rezultate. Trebuie menţinută comunicarea cu clientul pe tot parcursul lucrării.
Reclamaţii – laboratorul trebuie să aibă o politică şi o procedură pentru rezolvarea
reclamaţiilor primite de la clienţi sau din alte părţi.
Controlul lucrărilor de încercare şi/sau etalonare neconforme - Laboratorul trebuie să
aibă politică şi proceduri care trebuie implementate atunci când orice aspecte ale lucrărilor de
încercare şi/sau etalonare sau rezultatele acestor lucrări nu sunt conforme.
Atunci când se identifică lucrări neconforme sau abateri de la politici şi proceduri în
sistemul calităţii, sau de la activităţi tehnice, laboratorul trebuie să stabilească o politică şi o
procedură şi să deseneze responsabilii pentru implementarea acţiunii corective. Procedura
trebuie să înceapă cu un proces de investigare pentru determinarea cauzelor primare ale
problemei. Atunci când identificarea neconformităţilor sau abaterilor conduce la apariţia unor
îndoieli privind conformitatea laboratorului cu propriile politici şi proceduri, laboratorul trebuie
să se asigure că respectivele zone de activitate sunt auditate cât mai curând posibil.
Acţiunea preventivă – este un proces pro-activ de identificare a oportunităţilor de
îmbunătăţire. Procedurile trebuie să includă iniţierea de astfel de acţiuni şi controale.
Controlul înregistrărilor – laboratorul trebuie să stabilească proceduri pentru
184
identificare, colectare, indexare, acces, clasare, depozitare, păstrare şi eliminare a
înregistrărilor.
Laboratorul trebuie să efectueze periodic, conform unei planificări şi proceduri
prestabilite, audituri interne ale activităţilor sale, pentru a verifica dacă funcţionarea sa
continuă să satisfacă cerinţele sistemului calităţii şi pe cele ale ISO 17025.
Managementul executiv al laboratorului trebuie să efectueze periodic, conforma cu
unele proceduri prestabilite, o analiză a sistemului calităţii şi a activităţilor de încercare şi/sau
etalonare ale laboratorului.
În capitolul Cerinţe tehnice sunt descrise cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească
laboratorul pentru a demonstra că este competent tehnic pentru efectuarea încercărilor sau
tipurilor de încercare pentru care solicită acreditarea.
Competenţa tehnică a laboratorului are în vedere în principal corectitudinea şi
fiabilitatea rezultatelor obţinute la încercările sau tipurile de încercări pe care le execută.
Elementele de competenţă tehnică se referă la următoarele aspecte de bază :
- factorul uman;
- spaţii şi condiţii de mediu adecvate;
- metode de încercări, etalonări şi metode de validare;
- echipamente adecvate;
- trasabilitatea măsurării;
- prelevarea, manipularea şi păstrarea probelor;
- asigurarea calităţii rezultatelor încercărilor;
- modul de raportare al rezultatelor.
Laboratoarele trebuie să ia în considerare toţi aceşti factori când:
• Pun la punct metode de încercare/etalonare;
• Instruieşte şi califică personalul;
• Alege şi etalonează echipamentele folosite.
Personalul – managementul laboratorului trebuie să se asigure de competenţa tuturor
celor care lucrează cu echipamente specifice, care efectuează încercări şi/sau etalonări, care
evaluează rezultate şi semnează rapoarte de încercări şi certificare de etalonare. Laboratorul
trebuie să aibă o politică şi proceduri pentru identificarea necesităţilor de instruire şi furnizarea
instruirii personalului.
Condiţii de mediu şi de acomodare – laboratorul trebuie:
▪ să se asigure că mediul nu invalidează rezultatele sau nu afectează calitatea cerută a
oricărei măsurători;
▪ să acorde o atenţie deosebită prelevării, încercării şi/sau etalonării;
▪ să documenteze cerinţele tehnice pentru condiţii de mediu şi de acomodare;
▪ să controleze, să monitorizeze şi să înregistreze condiţiile de mediu aşa cum este cerut
de specificaţiile relevante, metode şi proceduri sau atunci când acestea influenţează calitatea
rezultatelor ;
▪ să acorde o atenţie deosebită sterilităţii biologice, prafului, interferenţelor
electromagnetice, radiaţiei, umidității etc., astfel încât să fie adecvate activităţilor tehnice în
cauză;
▪ să oprească încercările şi etalonările atunci când condiţiile de mediu periclitează
rezultatele;
▪ să fie luate măsuri pentru asigurarea bunei gospodăriri în laborator şi, dacă este
necesar, să se elaboreze o procedură specifică.
Metode de încercare, etalonare şi validarea metodei – laboratorul trebuie să folosească
metode şi proceduri adecvate pentru toate încercările şi/sau etalonările din domeniul său,
185
inclusiv pentru prelevare, manipulare, transport, depozitare şi pregătirea obiectelor pentru
încercare şi/sau etalonare şi pentru estimarea incertitudinii de măsurare, precum şi pentru
tehnicile statistice de analiză a datelor de la încercare şi/sau etalonare. În activitatea sa,
laboratorul trebuie să folosească metode de încercare şi/sau etalonare care satisfac necesităţile
clientului şi care sunt adecvate încercărilor/etalonărilor pe care le efectuează. Trebuie utilizate,
de preferinţă metodele publicate în standarde. Atunci când clientul nu specifică metoda care
trebuie utilizată, laboratorul trebuie să aleagă metode corespunzătoare publicate în standarde
sau metode dezvoltate de laborator sau adaptate de acesta, dacă sunt corespunzătoare
scopului şi dacă sunt validate. Clientul trebuie informat cu privire la metoda aleasă.
Metodele dezvoltate de laborator, pentru uzul propriu, trebuie să fie o activitate
planificată şi să fie repartizată unui personal calificat, dotat cu resursele adecvate.
Metodele nestandardizate trebuie să facă obiectul unui acord cu clientul şi să inclusă
specificaţii clare ale cerinţelor clientului şi ale scopului încercării şi/sau etalonării.
Validarea reprezintă confirmarea prin examinare şi furnizarea de dovezi obiective că
anumite cerinţe specifice pentru o utilizare internațională sunt îndeplinite.
Laboratorul trebuie să valideze metodele nestandardizate, metodele
proiectate/dezvoltate de laborator, metodele standardizate folosite în afara domeniului de
aplicare şi extinderea şi modificările metodelor standardizate.
Estimarea incertitudinii de măsurare – un laborator de încercare şi/sau etalonare trebuie
să posede şi să aplice proceduri pentru a estima incertitudinea de măsurare. Controlul datelor
– calculele şi transferul de date trebuie să fie supuse unor verificări corespunzătoare, în mod
sistematic. Laboratorul trebuie să se asigure că softul calculatorului este adecvat, există
proceduri pentru protecţia datelor şi calculatoarele şi echipamentul utilizat sunt întreţinute.
Echipamente – Laboratorul trebuie să fie dotat cu toate echipamentele de eşantionare,
măsurare şi încercare necesare pentru efectuarea corectă a încercărilor şi/sau etalonărilor.
Echipamentul şi softul trebuie să redea exactitatea cerută. Pentru fiecare componentă
semnificativă a echipamentului şi softului acestuia trebuie păstrate înregistrări. Laboratorul
trebuie să aibă proceduri pentru securitatea manipulării în transport, depozitare, utilizare şi
mentenanţa echipamentului.
Trasabilitatea măsurării - Toate echipamentele de măsurare şi încercare care au un efect
semnificativ asupra exactității sau validității rezultatelor încercărilor/etalonărilor sau
eșantionării sunt etalonate înainte de punerea în funcțiune şi periodic după un program
aprobat anual. Pentru echipamentele de măsurare şi echipamentele de încercare cu funcție de
măsurare se aplică un program de etalonare ce asigura trasabilitatea la unitățile şI sau la
materiale de referință certificate, pentru a asigura ca echipamentele realizează incertitudinea
de măsurare necesara.
Etaloanele de referinţă trebuie etalonate de un organism care poate asigura
trasabilitatea. Astfel de etaloane trebuie utilizate numai pentru etalonare şi nu în alte scopuri,
decât dacă se demonstrează că performanţa lor de etalonare nu va fi invalidată.
Eşantionare – laboratorul trebui să aibă un plan şi o procedură de eşantionare atunci
când se efectuează eşantionarea substanţelor, materialelor sau produselor, pentru încercări sau
etalonări ulterioare.
Manipularea obiectelor de încercat şi/sau eşantionat - Laboratorul trebuie să aibă
proceduri pentru : transportul, recepția, manipularea, protejarea, depozitarea, păstrare şi/sau
eliminarea obiectelor de încercare şi/sau etalonare, inclusiv pentru toate masurile de protejare
a integrității obiectelor de încercare şi protecția intereselor laboratorului şi clienţilor.
186
Asigurarea calităţii rezultatelor încercărilor şi etalonărilor – laboratorul trebuie să aibă
proceduri de control al calităţii pentru monitorizarea valabilităţii rezultatelor încercărilor şi
etalonărilor efectuate
Raportarea rezultatelor - Rezultatele fiecărei încercări sau etalonări, sau serii de
încercări sau etalonări trebuie redate intr-un Raport de încercare sau într-un certificat de
etalonare şi cuprind rezultatele cerute de beneficiar sau necesare pentru interpretarea
rezultatelor încercării.
6.3. Recomandări speciale pentru certificarea şi acreditarea laboratoarelor. Exemplu

„Acreditarea laboratoarelor chimice”
Încercarea chimică este recunoscută ca un domeniu în care este necesară îndrumarea cu
ajutorul unor documente speciale, dezvoltate de organizaţiile care recomandă reguli specifice
pentru laboratoarele de analiză chimică şi/sau interpretează criteriile generale standardizate.
✓ Buna practică de laborator
✓ Linia directoare WELAC/EURACHEM – „Acreditarea laboratoarelor chimice”
✓ Documentele CITAC şi EURACHEM/CITAC
✓ Alte documente
Pregătirea, organizarea şi realizarea acreditării
Pregătirea şi organizarea acreditării constituie cea mai importantă parte a acreditării
laboratoarelor şi organismelor de acreditare.
6.4. Acreditarea laboratoarelor de încercări

Această acreditare se face de către un organism de terţă parte, independent, care la
rândul său este acreditat (notificat de guvern – RENAR).
Etapele principale ale acreditării laboratoarelor:
➢ Aplicarea
➢ Evaluarea
➢ Acreditarea
➢ Supravegherea
Organismul de acreditare execută acreditarea după nişte criterii de acreditare, care
reprezintă un set de cerinţe care trebuie îndeplinite de un laborator pentru a fi acreditat (figura
6.1.).
Criteriile de acreditare se pot clasifica astfel:
• generale – cuprinse în standardele generale SR EN 45001;
• specifice – referitoare la organizarea, pregătirea şi executarea unor anumite tipuri de
încercări;
• suplimentare – specifice anumitor laboratoare (surse de radiaţii, flacără deschisă).
Pentru a putea fi acreditat fiecare laborator trebuie să îndeplinească obligatoriu
normele SR EN 45001, adică să aibă un Sistem al Calităţii implementat şi documentat.
Acreditarea se dă prima dată pentru 2 ani, apoi pentru 3 ani schimbându-se însă echipa
de Audit.
Acreditarea se face în general pentru laboratoarele ale căror rezultate "ies afară" din
organizaţie, contribuind la sporirea încrederii în produsele încercate în respectivele laboratoare.
Acreditarea se poate:
- extinde – la cerere;
- restrânge – la cerere;
- retrage, când organismul de acreditare consideră că laboratorul nu mai îndeplineşte
condiţiile acreditării.
187
În vederea asigurării unei baze unitare pentru acreditare, organismele europene de
standardizare, CEN (Comitetul European de Standardizare) şi CENELEC (Comitetul European de
Standardizare în Electrotehnică) au elaborat standardele EN seria 45000.
188
Fig. 6.1. . Diagrama de activităţi legate de acreditarea unui laborator

189
Etapele aplicare, evaluarea, acreditarea şi supravegherea sunt indicate în figurile 6.2.,

6.3., 6.4, şi 6.5 sub forma unor scheme logice
Fig.6.2. Aplicarea
Fig. 6.3 Evaluarea

190
Fig.6.4 Acreditarea
Fig.6.5. Supravegherea
În mod normal, după prezentarea unei cereri de acreditare, laboratorul candidat este
evaluat de o echipă de evaluatori calificaţi care au fost instruiţi conform cerinţelor acreditării şi
metrologiei şi include experţi tehnic pentru domeniile de încercare propuse pentru acreditare.
După evaluare este întocmit un raport care pune în evidenţă aspectele care nu sunt în
acord cu cerinţele şi necesită îmbunătăţiri. Acest raport este trimis candidatului care
comentează şi descrie acţiunile corective şi preventive luate pentru a elimina neconformităţile.
191
Dacă aceste acţiuni sunt judecate satisfăcător, acreditarea este permisă pentru un domeniu
bine definit fiind înscrisă în certificatul de acreditare şi laboratorul este autorizat să folosească
acreditarea verbală.
Dacă, urmare comentariilor făcute de candidat, încă există îndoieli, este planificată în
continuare o evaluare pentru a verifica eficienţa acţiunilor corective. În mod normal, după un
an este făcută o evaluare de control, ţinând cont de monitorizarea respectării continue a
cerinţelor acreditării şi, ulterior la intervale regulate de timp (1-2 ani).
În cazul unei nerespectări serioase şi repetate, acreditarea poate fi suspendată sau chiar
anulată. De asemenea, laboratorul poate solicita extinderea domeniului sau, din contră, o
reducere a domeniului de desfăşurare.
Organismele de acreditare au un mod complementar de a colecta informaţiile despre
competenţa laboratoarelor, prin participarea lor la scheme de încercare a competenţei sau la
comparaţiile interlaboratoare.
Decizia dacă laboratorul este acreditat sau nu este luată de organismul de acreditare pe
baza rezultatelor măsurătorilor efectuate. Este permisă o acreditare pe termen lung sau pe o
perioadă limitată şi ataşarea de condiţii suplimentare. Perioada maximă de acreditare variază
în funcţie de ţară de la 2 la 5 ani.
Organismul de acreditare trebuie informat despre orice schimbare organizatorică
importantă şi despre măsurările referitoare la activitatea de încercare.
6.5. Situaţia acreditării în România

Asociația de Acreditare din România (RENAR) – Asociația de Acreditare din România
este organismul național unic de acreditare al laboratoarelor de încercare şi etalonare precum
şi a organismelor de certificare şi inspecție . Este un organism neguvernamental privat, de
interes național, având statutul de asociație non-profit. Prin Ordonanța de Guvern nr
38/30.01.1998, aprobata prin legea 245/29.04.2002 precum şi Decizia Ministerului Științei şi
Tehnologiei din 08.07.1998, RENAR este recunoscut de Guvernul României ca Organism
National pentru acreditarea organismelor din infrastructura de evaluare a conformității. RENAR
a fost fondat în iulie 1998 prin fuziunea RELAR (Rețeaua de Acreditare a Laboratoarelor de
Încercări din România ) şi IRS – DCANO ( Direcția de Certificare, Acreditare şi Notificare a
Organismelor şi Calităţii – fondata în aprilie 1992);
✓ RENAR a fost acceptat în noiembrie 1999 ca membru plin al Europeean Co-operation for
Accreditation (EA), organism specializat al Comisiei Europene. RENAR a fost evaluată de
către EA pentru aderarea la Protocolul Mutual de Recunoaștere (MLA) pentru
acreditarea laboratoarelor de încercări şi organisme de certificare a sistemelor de
management al calităţii. Prin semnarea acestui protocol întreaga infrastructura privind
evaluarea conformității va fi recunoscuta în UE;
✓ RENAR este membru al Comitetelor Tehnice 2 şi 3 ale ILAC ( Co-operarea Internațională
privind Acreditarea Laboratoarelor) şi este membru plin al Consiliului International
pentru Infrastructura Calităţii şi Reglementările Tehnice;
✓ RENAR acreditează:
- laboratoare de încercare şi etalonare;
- organisme de inspecție;
- organisme de certificare pentru produse;
- organisme de certificare pentru sisteme de calitate;
- organisme de certificare pentru personal;
- organisme de certificare pentru sisteme de management de mediu.
192
În procesul de acreditare al laboratoarelor de încercări şi etalonări, RENAR utilizează
standardul SR EN ISO/CEI 17025 – Cerințe generale pentru competenta laboratoarelor de
încercări şi etalonări;
6.6. Instrumente de asigurare a calităţii în laboratoare

6.6.1. Controlul intern al calităţii
Un laborator acreditat SR ISO 17025:2005 trebuie sa aibă implementat 3 nivele de
control al calităţii rezultatelor analitice, şi anume:
• nivel de control primar gestionat de responsabilul de analiză;
• nivel de control secundar gestionat de RAC – Responsabil asigurarea calităţii;
• nivel de control terţiar gestionat de şeful de laborator.
Nivelul de control primar
Primul nivel de control primar este gestionat de responsabilul de analiză şi are ca scop
verificarea exactităţii şi validităţii rezultatelor.
Ele consta în:încercări în dublu sau multiplu,
• repetarea încercării pe contraprobe;
• corelarea rezultatelor diferiţilor parametri pentru o probă dată;
• utilizarea etaloanelor sau a materialelor de referinţă;
• utilizarea de diagrame de control.
Nivelul de control secundar
Nivelul de control secundar este gestionat de responsabilul cu asigurarea calităţii şi are
ca scop verificarea sistemului de management al calităţii.
Responsabilul cu asigurarea calităţii întocmeşte un plan de control secundar prin care
stabileşte modul de efectuarea a acestuia, încercările supuse controlului, precum şi tipul de
probe folosite.
Planul nivelului de control secundar constă în:
• utilizarea metodei adaosului pe diferite tipuri de probe;
• încercări efectuate pe aceiaşi probă utilizând executanţi diferiţi sau echipamente
diferite dacă este posibil.
Rezultatele obţinute în cadrul nivelului de control secundar sunt centralizate de către
responsabilul cu asigurarea calităţii într-o fişă de urmărire a nivelului de control secundar al
calităţii.
Periodic (după finalizare), responsabilul cu asigurarea calităţii şi şeful de laborator
verifică rezultatele din urma controlului secundar, şi se trag concluziile necesare.
Nivel de control terţiar
Nivel de control terţiar este gestionat de şeful de laborator şi are ca scop stabilirea
performanţelor laboratorului. Ca şi control terțiar sunt comparările interlaboratoare.
6.6.2. Controlul extern al calităţii - Comparările Interlaboratoare (ILC)

Acreditarea laboratoarelor conform SR EN ISO/CEI 17025:2006 are ca scop de a atesta
competenţa laboratoarelor de a realiza etalonări sau încercări cu mijloace specificate.
Comparările interlaboratoare sunt mecanisme fiabile şi performante pentru a atinge
acest scop :
- de a asigura calitatea rezultatelor prestaţiilor livrate de laborator,
- de a contribui la demonstrarea competenţei sale, fiind un mecanism de progres.
Rezultatele comparărilor interlaboratoare permit Organizațiilor Naționale de Acreditare
de a asigura corelarea rezultatelor încercărilor şi etalonărilor între laboratoare atât la nivel
naţional cât şi la nivel internaţional.
193
Se disting patru tipuri de comparări:
• comparări punctuale sau bilaterale între laboratoare acreditate;
• comparări naţionale pilotate de un laborator recunoscut ca laborator de referinţă şi la
care participă laboratoarele acreditate pentru un domeniu determinat;
• comparări internaţionale, la care participă laboratoarele acreditate de Organismul
Naţional de Acreditare (ONA);
• programe administrate de organizatori de comparări interlaboratoare, care includ în
particular teste de competenţă.
O comparare interlaboratoare este concepută pentru a răspunde la unul din obiectivele
următoare:
• a evalua aptitudinile laboratoarelor,
• a evalua caracteristicile unui material,
• a evalua caracteristicile unei metode de analiză, încercare sau etalonare.
Teste de Competenţă: evaluarea performanţelor unui laborator de încercări sau
etalonări prin comparări interlaboratoare.
Comparări interlaboratoare: organizarea, executarea şi evaluarea rezultatelor
încercărilor sau etalonărilor în baza comparărilor identice sau asemănătoare prin cel puţin două
laboratoare diferite în condiţii predeterminate.
Politica Organizaților Naționale de Acreditare referitoare al comparările
interlaboratoare este reprezentată de :
• ONA promovează comparările interlaboratoare deoarece ele constituie un instrument
de progres pentru laboratoare şi ele pot fi utilizate ca un element de demonstrare a
competenţei lor. Reieșind din aceasta, ONA va implementa o schemă de acreditare a
organizatorilor ILC cu scopul de a furniza un ajutor laboratoarelor.
• ONA publică periodic informaţii referitoare la organizatorii ILC destinate să evalueze
aptitudinea laboratoarelor acreditate.
• Laboratoarele acreditate trebuie, atunci când există şi sunt adecvate, să participe la ILC
punctuale sau bilaterale, naţionale sau internaţionale, pentru a demonstra competenţa şi a
asigura calitatea rezultatelor lor.
• Este responsabilitatea laboratorului de a determina circuitele şi frecvenţa de participare,
pentru a acoperi într-un ciclu de acreditare, ansamblul activităţilor legate de domeniul de
acreditare.
• Când ele există, modalităţile particulare de participare la ILC în domeniile reglementate
trebuie să fie specificate în documente corespunzătoare, reieşind din necesităţile exprimate de
autoritățile publice.
• Când ILC sunt organizate în cadrul acordurilor multilaterale de recunoaştere EA,
laboratoarele acreditate solicitate de ONA sunt obligate să participe.
• În cazul rezultatelor nesatisfăcătoare, laboratorul trebuie să examineze cauzele şi
consecinţele eventuale asupra validităţii rezultatelor încercărilor /etalonărilor. Reieşind din
această analiză, el trebuie să ia măsuri corespunzătoare, care să includă, dacă este cazul,
oprirea lucrărilor, rechemarea rapoartelor de încercări invalide şi acţiuni corective care să
permită de a garanta din nou calitatea rezultatelor.
• Laboratoarele trebuie să fie capabile, dacă este cazul, să demonstreze eforturile depuse
pentru căutarea circuitelor de ILC aplicabile domeniilor lor de acreditare, sau pentru a
demonstra că acestea nu sunt adecvate activităţii lor.
• Când nici un program de comparări nu există într-un domeniu specific, este rolul
laboratorului să asigure corelarea rezultatelor sale, să recurgă la utilizarea regulată a
194
materialelor de referinţă, sau să coreleze rezultatele sale cu ale altor laboratoare, sau să repete
încercările sau etalonările cu ajutorul metodelor echivalente .
• Înainte de acordarea acreditării iniţiale sau extinderii acreditării pentru un nou domeniu,
ONA, dacă este cazul, examinează rezultatele obţinute la ILC pentru a evalua aptitudinea
laboratoarelor de a realiza încercările sau etalonările cerute pentru acreditare. Echipa de
evaluare examinează, dacă laboratorul are dovezi care să demonstreze eforturile depuse de a
participa la ILC potrivite, existente pentru domeniul cerut la acreditare.
• Pentru a se asigura de menţinerea competenţei laboratorului, rezultatele obţinute la ILC
sunt examinate în timpul supravegherii sau reevaluării pe parcursul ciclului de acreditare. Când
rezultatele obţinute la ILC pun la îndoială calitatea prestaţiilor acreditate şi în absenţa acţiunilor
corective eficace ale laboratorului, ONA va lua măsuri adecvate până la suspendarea acreditării
pentru domeniul în cauză în aşteptarea rezolvării deficienţelor.
6.7. Evaluarea laboratoarelor

În timpul vizitei de evaluare a laboratorului , echipa de evaluare descrie situaţia
observată referitor la programele ILC la care a participat laboratorul şi modul de utilizare a
rezultatelor.
Rezultatele acestor observaţii sunt consemnate în raportul de evaluare şi se referă la
punctele următoare:
• Politica laboratorului de participare la programul ILC (frecvenţa, înregistrarea şi
evaluarea rezultatelor şi acţiunile corective efectuate după caz) care este documentată
şi aplicată;
• Alegerea organizatorilor de ILC a căror competenţă şi servicii propuse sunt evaluate de
laborator în conformitate cu necesităţile sale . O alegere relevantă poate să se bazeze pe
o acreditare a organizatorilor în raport cu referenţialul ISO/CEI 17043 şi Ghidul ILAC G13
sau din lipsa acestora, pe funcţionarea organizaţiei sale în conformitate cu aceste
documente.
• Justificarea de către laborator a neparticipării la ILC; în acest caz el a implementat alte
mijloace pentru a demonstra competenţa sa şi a asigura corelarea rezultatelor sale
195
Capitolul 6.
ACREDITAREA LABORATOARELOR DE ÎNCERCĂRI
6.1. Aspecte generale ale acreditării laboratoarelor

Definiţii :
Prin acreditarea unui laborator de încercări se înţelege atestarea oficială a
competenţei unui laborator pentru a executa anumite tipuri de încercări.
Acreditarea laboratorului poate fi definită ca o recunoaştere oficială de către un
organism autorizat a competenţei tehnice a unui laborator de a desfăşura încercări şi/sau
etalonări. Această recunoaştere este dată de un organism de acreditare care acţionează ca o
a treia parte între laborator şi clienţii săi şi care ţinteşte stabilirea încrederii între cele două
părţi.
Unul dintre principalele obiective şi motive pentru existenţa sistemelor de acreditare
este nevoia de a înlătura barierele tehnice pentru piaţa internaţională. De exemplu, pentru un
produs odată încercat într-un laborator acreditat ar trebui să nu mai fie necesară o altă
încercare de către client.
Cu toate acestea, acreditarea este garantată normal pentru un domeniu limitat de
activităţi sau încercări, care, în general, nu include toate încercările sau analizele pe care
laboratorul le oferă clienţilor săi. Depinde de laborator să propună organismului de acreditare
ce încercări sau tipuri de încercări doreşte să includă în aria acreditării.
Acreditarea, conform ISO Ghid 2:1996, reprezintă procedeul prin care o organizaţie
autoritară recunoaşte oficial că un organism sau o persoană este competentă să efectueze
sarcini specifice.
În contextul unui laborator care face măsurări, acreditarea este recunoaşterea oficială că
laboratorul este competent să efectueze etalonări şi/sau încercări specifice sau tipuri specifice
de etalonări şi/sau încercări.
Certificarea, conform ISO Ghid 2:1996, reprezintă procedeul prin care o a treia parte dă
asigurări scrise că un produs, proces sau serviciu este conform cu cerinţele specificate.
Certificarea diferă în principal de acreditare prin faptul că competenţa tehnică nu este
adresată specific.
Conform aceleiaşi surse, încercarea este definită ca operaţiunea tehnică de determinare
a uneia sau mai multor caracteristici ale unui anumit produs, proces sau serviciu, în
conformitate cu o procedură specificată.
6.2. Prezentarea standardului ISO/IEC 17025

Standardul ISO/IEC 17025 „Cerinţe generale pentru competenţa laboratoarelor de
încercări şi etalonări” reprezintă documentul central care stă la baza activităţii de încercare
pentru a demonstra competenţa tehnică a laboratorului şi obiectivitatea în furnizarea serviciilor
acestuia.
Acest standard constituie referenţialul pentru acreditarea laboratoarelor de încercări,
începând cu 30 aprilie 2000.
Acest standard este rezultatul aplicării documentelor ISO/IEC Ghid 25:1990 şi EN
45001:1989. Scopul acestuia este de a obţine un standard uniform pe plan mondial pentru
activitatea de încercare, care să conţină inclusiv cerinţele standardului ISO 9001 aplicabil
laboratoarelor de încercări. Prin urmare, laboratoarele acreditate pe ISO/IEC 17025 operează cu
ISO 9001. Însă certificarea în raport cu ISO 9001 nu demonstrează numai prin ea însăşi că
182
laboratoarele sunt competente să obţină rezultate şi date valide din punct de vedere tehnic.
Standardul ISO/IEC 17025 se aplică tuturor laboratoarelor care efectuează activităţi de
încercare şi/sau etalonare, inclusiv activităţi de eşantionare, aplicând metode standardizate,
nestandardizate şi dezvoltate în laborator.
Dacă laboratoarele de încercare şi etalonare se conformează ISO/IEC 17025, acestea vor
aplica un sistem al calităţii pentru activităţile de încercare şi etalonare care îndeplinesc şi
cerinţele ISO 9001 când se desfăşoară proiectarea/dezvoltarea unor noi metode şi/sau
desfăşoară programe de încercare care combină metodele standardizate şi nestandardizate de
încercare şi etalonare.
Standardul ISO/IEC 17025 scoate în evidentă că este foarte important să nu se considere
ca rezultat o singură măsurare, ci rezultatul global al încercării. În acest caz, incertitudinea
măsurării cuprinde toate componentele încercării. Unele dintre componente încercării pot fi
obţinute prin interpretarea statistică a rezultatelor dintr-o serie de măsurări. Altele trebuie să
fie obţinute prin utilizarea unor metode complementare (plan de sampling, experimente).
Rezultatele încercării trebuie să fie cea mai bună aproximare faţă de valoarea adevărată.
Al doilea concept fundamental punctat în Standardul ISO/IEC 17025 este trasabilitatea
rezultatelor măsurărilor chimice, incluzând aspecte legate de rolul materialelor de referinţă
pentru asigurarea trasabilităţii în laboratoarele analitice de încercare şi/sau etalonare.
Standardul ISO/IEC 17025 este structurat pe două secţiuni:
- cerinţe de management;
- cerinţe tehnice.
Cerinţele de management cuprind:
• Organizarea
• Sistemul calităţii
• Controlul documentelor
• Analiza comenzilor, ofertelor şi contractelor
• Subcontractarea încercărilor şi etalonărilor
• Aprovizionarea cu servicii şi materiale
• Servicii către clienţi
• Reclamaţii
• Controlul lucrărilor de încercare şi/sau etalonare neconforme
• Acțiuni corective
• Acţiuni preventive
• Controlul înregistrărilor
• Audituri interne
• Audituri efectuate de management
Cerinţele tehnice cuprind:
• Generalităţi
• Personal
• Condiţii de mediu şi de acomodare
• Metode de încercare şi etalonare şi validarea metodelor
• Echipamente
• Trasabilitatea măsurării
• Eşantionare
• Manipularea obiectelor de încercare şi etalonare
• Asigurarea calităţii rezultatelor încercărilor şi etalonărilor
• Raportarea rezultatelor
183
Politicile şi obiectivele sistemului calităţii al laboratorului trebuie definite într-un manual
al calităţii.
Obiectivele generale trebuie să fie documentate într-o politică a calităţii. Declaraţia de
politică a calităţii trebuie emisă sub autoritatea şefului executiv şi trebuie să conţină
următoarele:
➢ Angajamentul managementului laboratorului de bună practică profesională şi
referitor la calitatea serviciilor de încercare şi etalonare oferite clienţilor;
➢ Declaraţia managementului de laborator privind standardul serviciilor
laboratorului;
➢ Obiectivele sistemului calităţii;
➢ O cerinţă ca tot personalul implicat în activităţile de încercare şi etalonare din
laborator să fie familiarizat cu documentaţia referitoare la calitate şi să implementeze politicile
şi procedurile în activitatea lor;
➢ Angajamentul managementului laboratorului de a asigura conformitatea cu
standardul.
Controlul documentelor – laboratorul trebuie să stabilească şi să menţină proceduri
pentru controlul tuturor documentelor care fac parte din sistemul calităţii (de exemplu:
reglementări, standarde şi alte documente normative, metode de încercare şi/sau etalonare
etc.). toate documentele difuzate personalului din laborator, ca parte a sistemului calităţii,
trebuie analizate şi aprobate pentru folosire, de personal autorizat, înainte de difuzare.
Analiza comenzilor, ofertei (pentru licitaţie) sau contractelor – laboratorul trebuie să
menţină proceduri pentru analiza cererilor de ofertă, ofertei şi contractelor
Subcontractarea încercărilor şi etalonărilor – subcontractarea se poate efectua cu un
subcontractant competent. De exemplu, un subcontractant competent este acela care
satisface cerinţele ISO/IEC 17025. Laboratorul este responsabil faţă de clienţii săi pentru
lucrarea subcontractată.
Laboratorul trebuie să aibă politică şi proceduri pentru selectarea şi aprovizionarea de
servicii şi furnituri utilizate care afectează calitatea încercărilor şi/sau etalonărilor. Trebuie să
existe proceduri pentru aprovizionarea, recepţia şi depozitarea reactivilor, materialelor
consumabile de laborator relevante pentru încercări şi etalonări.
Servicii către client – clienţii apreciază menţinerea unei bune comunicări,
recomandărilor şi îndrumărilor în probleme tehnice precum şi a opiniilor şi a interpretărilor
bazate pe rezultate. Trebuie menţinută comunicarea cu clientul pe tot parcursul lucrării.
Reclamaţii – laboratorul trebuie să aibă o politică şi o procedură pentru rezolvarea
reclamaţiilor primite de la clienţi sau din alte părţi.
Controlul lucrărilor de încercare şi/sau etalonare neconforme - Laboratorul trebuie să
aibă politică şi proceduri care trebuie implementate atunci când orice aspecte ale lucrărilor de
încercare şi/sau etalonare sau rezultatele acestor lucrări nu sunt conforme.
Atunci când se identifică lucrări neconforme sau abateri de la politici şi proceduri în
sistemul calităţii, sau de la activităţi tehnice, laboratorul trebuie să stabilească o politică şi o
procedură şi să deseneze responsabilii pentru implementarea acţiunii corective. Procedura
trebuie să înceapă cu un proces de investigare pentru determinarea cauzelor primare ale
problemei. Atunci când identificarea neconformităţilor sau abaterilor conduce la apariţia unor
îndoieli privind conformitatea laboratorului cu propriile politici şi proceduri, laboratorul trebuie
să se asigure că respectivele zone de activitate sunt auditate cât mai curând posibil.
Acţiunea preventivă – este un proces pro-activ de identificare a oportunităţilor de
îmbunătăţire. Procedurile trebuie să includă iniţierea de astfel de acţiuni şi controale.
Controlul înregistrărilor – laboratorul trebuie să stabilească proceduri pentru
184
identificare, colectare, indexare, acces, clasare, depozitare, păstrare şi eliminare a
înregistrărilor.
Laboratorul trebuie să efectueze periodic, conform unei planificări şi proceduri
prestabilite, audituri interne ale activităţilor sale, pentru a verifica dacă funcţionarea sa
continuă să satisfacă cerinţele sistemului calităţii şi pe cele ale ISO 17025.
Managementul executiv al laboratorului trebuie să efectueze periodic, conforma cu
unele proceduri prestabilite, o analiză a sistemului calităţii şi a activităţilor de încercare şi/sau
etalonare ale laboratorului.
În capitolul Cerinţe tehnice sunt descrise cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească
laboratorul pentru a demonstra că este competent tehnic pentru efectuarea încercărilor sau
tipurilor de încercare pentru care solicită acreditarea.
Competenţa tehnică a laboratorului are în vedere în principal corectitudinea şi
fiabilitatea rezultatelor obţinute la încercările sau tipurile de încercări pe care le execută.
Elementele de competenţă tehnică se referă la următoarele aspecte de bază :
- factorul uman;
- spaţii şi condiţii de mediu adecvate;
- metode de încercări, etalonări şi metode de validare;
- echipamente adecvate;
- trasabilitatea măsurării;
- prelevarea, manipularea şi păstrarea probelor;
- asigurarea calităţii rezultatelor încercărilor;
- modul de raportare al rezultatelor.
Laboratoarele trebuie să ia în considerare toţi aceşti factori când:
• Pun la punct metode de încercare/etalonare;
• Instruieşte şi califică personalul;
• Alege şi etalonează echipamentele folosite.
Personalul – managementul laboratorului trebuie să se asigure de competenţa tuturor
celor care lucrează cu echipamente specifice, care efectuează încercări şi/sau etalonări, care
evaluează rezultate şi semnează rapoarte de încercări şi certificare de etalonare. Laboratorul
trebuie să aibă o politică şi proceduri pentru identificarea necesităţilor de instruire şi furnizarea
instruirii personalului.
Condiţii de mediu şi de acomodare – laboratorul trebuie:
▪ să se asigure că mediul nu invalidează rezultatele sau nu afectează calitatea cerută a
oricărei măsurători;
▪ să acorde o atenţie deosebită prelevării, încercării şi/sau etalonării;
▪ să documenteze cerinţele tehnice pentru condiţii de mediu şi de acomodare;
▪ să controleze, să monitorizeze şi să înregistreze condiţiile de mediu aşa cum este cerut
de specificaţiile relevante, metode şi proceduri sau atunci când acestea influenţează calitatea
rezultatelor ;
▪ să acorde o atenţie deosebită sterilităţii biologice, prafului, interferenţelor
electromagnetice, radiaţiei, umidității etc., astfel încât să fie adecvate activităţilor tehnice în
cauză;
▪ să oprească încercările şi etalonările atunci când condiţiile de mediu periclitează
rezultatele;
▪ să fie luate măsuri pentru asigurarea bunei gospodăriri în laborator şi, dacă este
necesar, să se elaboreze o procedură specifică.
Metode de încercare, etalonare şi validarea metodei – laboratorul trebuie să folosească
metode şi proceduri adecvate pentru toate încercările şi/sau etalonările din domeniul său,
185
inclusiv pentru prelevare, manipulare, transport, depozitare şi pregătirea obiectelor pentru
încercare şi/sau etalonare şi pentru estimarea incertitudinii de măsurare, precum şi pentru
tehnicile statistice de analiză a datelor de la încercare şi/sau etalonare. În activitatea sa,
laboratorul trebuie să folosească metode de încercare şi/sau etalonare care satisfac necesităţile
clientului şi care sunt adecvate încercărilor/etalonărilor pe care le efectuează. Trebuie utilizate,
de preferinţă metodele publicate în standarde. Atunci când clientul nu specifică metoda care
trebuie utilizată, laboratorul trebuie să aleagă metode corespunzătoare publicate în standarde
sau metode dezvoltate de laborator sau adaptate de acesta, dacă sunt corespunzătoare
scopului şi dacă sunt validate. Clientul trebuie informat cu privire la metoda aleasă.
Metodele dezvoltate de laborator, pentru uzul propriu, trebuie să fie o activitate
planificată şi să fie repartizată unui personal calificat, dotat cu resursele adecvate.
Metodele nestandardizate trebuie să facă obiectul unui acord cu clientul şi să inclusă
specificaţii clare ale cerinţelor clientului şi ale scopului încercării şi/sau etalonării.
Validarea reprezintă confirmarea prin examinare şi furnizarea de dovezi obiective că
anumite cerinţe specifice pentru o utilizare internațională sunt îndeplinite.
Laboratorul trebuie să valideze metodele nestandardizate, metodele
proiectate/dezvoltate de laborator, metodele standardizate folosite în afara domeniului de
aplicare şi extinderea şi modificările metodelor standardizate.
Estimarea incertitudinii de măsurare – un laborator de încercare şi/sau etalonare trebuie
să posede şi să aplice proceduri pentru a estima incertitudinea de măsurare. Controlul datelor
– calculele şi transferul de date trebuie să fie supuse unor verificări corespunzătoare, în mod
sistematic. Laboratorul trebuie să se asigure că softul calculatorului este adecvat, există
proceduri pentru protecţia datelor şi calculatoarele şi echipamentul utilizat sunt întreţinute.
Echipamente – Laboratorul trebuie să fie dotat cu toate echipamentele de eşantionare,
măsurare şi încercare necesare pentru efectuarea corectă a încercărilor şi/sau etalonărilor.
Echipamentul şi softul trebuie să redea exactitatea cerută. Pentru fiecare componentă
semnificativă a echipamentului şi softului acestuia trebuie păstrate înregistrări. Laboratorul
trebuie să aibă proceduri pentru securitatea manipulării în transport, depozitare, utilizare şi
mentenanţa echipamentului.
Trasabilitatea măsurării - Toate echipamentele de măsurare şi încercare care au un efect
semnificativ asupra exactității sau validității rezultatelor încercărilor/etalonărilor sau
eșantionării sunt etalonate înainte de punerea în funcțiune şi periodic după un program
aprobat anual. Pentru echipamentele de măsurare şi echipamentele de încercare cu funcție de
măsurare se aplică un program de etalonare ce asigura trasabilitatea la unitățile şI sau la
materiale de referință certificate, pentru a asigura ca echipamentele realizează incertitudinea
de măsurare necesara.
Etaloanele de referinţă trebuie etalonate de un organism care poate asigura
trasabilitatea. Astfel de etaloane trebuie utilizate numai pentru etalonare şi nu în alte scopuri,
decât dacă se demonstrează că performanţa lor de etalonare nu va fi invalidată.
Eşantionare – laboratorul trebui să aibă un plan şi o procedură de eşantionare atunci
când se efectuează eşantionarea substanţelor, materialelor sau produselor, pentru încercări sau
etalonări ulterioare.
Manipularea obiectelor de încercat şi/sau eşantionat - Laboratorul trebuie să aibă
proceduri pentru : transportul, recepția, manipularea, protejarea, depozitarea, păstrare şi/sau
eliminarea obiectelor de încercare şi/sau etalonare, inclusiv pentru toate masurile de protejare
a integrității obiectelor de încercare şi protecția intereselor laboratorului şi clienţilor.
186
Asigurarea calităţii rezultatelor încercărilor şi etalonărilor – laboratorul trebuie să aibă
proceduri de control al calităţii pentru monitorizarea valabilităţii rezultatelor încercărilor şi
etalonărilor efectuate
Raportarea rezultatelor - Rezultatele fiecărei încercări sau etalonări, sau serii de
încercări sau etalonări trebuie redate intr-un Raport de încercare sau într-un certificat de
etalonare şi cuprind rezultatele cerute de beneficiar sau necesare pentru interpretarea
rezultatelor încercării.
6.3. Recomandări speciale pentru certificarea şi acreditarea laboratoarelor. Exemplu

„Acreditarea laboratoarelor chimice”
Încercarea chimică este recunoscută ca un domeniu în care este necesară îndrumarea cu
ajutorul unor documente speciale, dezvoltate de organizaţiile care recomandă reguli specifice
pentru laboratoarele de analiză chimică şi/sau interpretează criteriile generale standardizate.
✓ Buna practică de laborator
✓ Linia directoare WELAC/EURACHEM – „Acreditarea laboratoarelor chimice”
✓ Documentele CITAC şi EURACHEM/CITAC
✓ Alte documente
Pregătirea, organizarea şi realizarea acreditării
Pregătirea şi organizarea acreditării constituie cea mai importantă parte a acreditării
laboratoarelor şi organismelor de acreditare.
6.4. Acreditarea laboratoarelor de încercări

Această acreditare se face de către un organism de terţă parte, independent, care la
rândul său este acreditat (notificat de guvern – RENAR).
Etapele principale ale acreditării laboratoarelor:
➢ Aplicarea
➢ Evaluarea
➢ Acreditarea
➢ Supravegherea
Organismul de acreditare execută acreditarea după nişte criterii de acreditare, care
reprezintă un set de cerinţe care trebuie îndeplinite de un laborator pentru a fi acreditat (figura
6.1.).
Criteriile de acreditare se pot clasifica astfel:
• generale – cuprinse în standardele generale SR EN 45001;
• specifice – referitoare la organizarea, pregătirea şi executarea unor anumite tipuri de
încercări;
• suplimentare – specifice anumitor laboratoare (surse de radiaţii, flacără deschisă).
Pentru a putea fi acreditat fiecare laborator trebuie să îndeplinească obligatoriu
normele SR EN 45001, adică să aibă un Sistem al Calităţii implementat şi documentat.
Acreditarea se dă prima dată pentru 2 ani, apoi pentru 3 ani schimbându-se însă echipa
de Audit.
Acreditarea se face în general pentru laboratoarele ale căror rezultate "ies afară" din
organizaţie, contribuind la sporirea încrederii în produsele încercate în respectivele laboratoare.
Acreditarea se poate:
- extinde – la cerere;
- restrânge – la cerere;
- retrage, când organismul de acreditare consideră că laboratorul nu mai îndeplineşte
condiţiile acreditării.
187
În vederea asigurării unei baze unitare pentru acreditare, organismele europene de
standardizare, CEN (Comitetul European de Standardizare) şi CENELEC (Comitetul European de
Standardizare în Electrotehnică) au elaborat standardele EN seria 45000.
188
Fig. 6.1. . Diagrama de activităţi legate de acreditarea unui laborator

189
Etapele aplicare, evaluarea, acreditarea şi supravegherea sunt indicate în figurile 6.2.,

6.3., 6.4, şi 6.5 sub forma unor scheme logice
Fig.6.2. Aplicarea
Fig. 6.3 Evaluarea

190
Fig.6.4 Acreditarea
Fig.6.5. Supravegherea
În mod normal, după prezentarea unei cereri de acreditare, laboratorul candidat este
evaluat de o echipă de evaluatori calificaţi care au fost instruiţi conform cerinţelor acreditării şi
metrologiei şi include experţi tehnic pentru domeniile de încercare propuse pentru acreditare.
După evaluare este întocmit un raport care pune în evidenţă aspectele care nu sunt în
acord cu cerinţele şi necesită îmbunătăţiri. Acest raport este trimis candidatului care
comentează şi descrie acţiunile corective şi preventive luate pentru a elimina neconformităţile.
191
Dacă aceste acţiuni sunt judecate satisfăcător, acreditarea este permisă pentru un domeniu
bine definit fiind înscrisă în certificatul de acreditare şi laboratorul este autorizat să folosească
acreditarea verbală.
Dacă, urmare comentariilor făcute de candidat, încă există îndoieli, este planificată în
continuare o evaluare pentru a verifica eficienţa acţiunilor corective. În mod normal, după un
an este făcută o evaluare de control, ţinând cont de monitorizarea respectării continue a
cerinţelor acreditării şi, ulterior la intervale regulate de timp (1-2 ani).
În cazul unei nerespectări serioase şi repetate, acreditarea poate fi suspendată sau chiar
anulată. De asemenea, laboratorul poate solicita extinderea domeniului sau, din contră, o
reducere a domeniului de desfăşurare.
Organismele de acreditare au un mod complementar de a colecta informaţiile despre
competenţa laboratoarelor, prin participarea lor la scheme de încercare a competenţei sau la
comparaţiile interlaboratoare.
Decizia dacă laboratorul este acreditat sau nu este luată de organismul de acreditare pe
baza rezultatelor măsurătorilor efectuate. Este permisă o acreditare pe termen lung sau pe o
perioadă limitată şi ataşarea de condiţii suplimentare. Perioada maximă de acreditare variază
în funcţie de ţară de la 2 la 5 ani.
Organismul de acreditare trebuie informat despre orice schimbare organizatorică
importantă şi despre măsurările referitoare la activitatea de încercare.
6.5. Situaţia acreditării în România

Asociația de Acreditare din România (RENAR) – Asociația de Acreditare din România
este organismul național unic de acreditare al laboratoarelor de încercare şi etalonare precum
şi a organismelor de certificare şi inspecție . Este un organism neguvernamental privat, de
interes național, având statutul de asociație non-profit. Prin Ordonanța de Guvern nr
38/30.01.1998, aprobata prin legea 245/29.04.2002 precum şi Decizia Ministerului Științei şi
Tehnologiei din 08.07.1998, RENAR este recunoscut de Guvernul României ca Organism
National pentru acreditarea organismelor din infrastructura de evaluare a conformității. RENAR
a fost fondat în iulie 1998 prin fuziunea RELAR (Rețeaua de Acreditare a Laboratoarelor de
Încercări din România ) şi IRS – DCANO ( Direcția de Certificare, Acreditare şi Notificare a
Organismelor şi Calităţii – fondata în aprilie 1992);
✓ RENAR a fost acceptat în noiembrie 1999 ca membru plin al Europeean Co-operation for
Accreditation (EA), organism specializat al Comisiei Europene. RENAR a fost evaluată de
către EA pentru aderarea la Protocolul Mutual de Recunoaștere (MLA) pentru
acreditarea laboratoarelor de încercări şi organisme de certificare a sistemelor de
management al calităţii. Prin semnarea acestui protocol întreaga infrastructura privind
evaluarea conformității va fi recunoscuta în UE;
✓ RENAR este membru al Comitetelor Tehnice 2 şi 3 ale ILAC ( Co-operarea Internațională
privind Acreditarea Laboratoarelor) şi este membru plin al Consiliului International
pentru Infrastructura Calităţii şi Reglementările Tehnice;
✓ RENAR acreditează:
- laboratoare de încercare şi etalonare;
- organisme de inspecție;
- organisme de certificare pentru produse;
- organisme de certificare pentru sisteme de calitate;
- organisme de certificare pentru personal;
- organisme de certificare pentru sisteme de management de mediu.
192
În procesul de acreditare al laboratoarelor de încercări şi etalonări, RENAR utilizează
standardul SR EN ISO/CEI 17025 – Cerințe generale pentru competenta laboratoarelor de
încercări şi etalonări;
6.6. Instrumente de asigurare a calităţii în laboratoare

6.6.1. Controlul intern al calităţii
Un laborator acreditat SR ISO 17025:2005 trebuie sa aibă implementat 3 nivele de
control al calităţii rezultatelor analitice, şi anume:
• nivel de control primar gestionat de responsabilul de analiză;
• nivel de control secundar gestionat de RAC – Responsabil asigurarea calităţii;
• nivel de control terţiar gestionat de şeful de laborator.
Nivelul de control primar
Primul nivel de control primar este gestionat de responsabilul de analiză şi are ca scop
verificarea exactităţii şi validităţii rezultatelor.
Ele consta în:încercări în dublu sau multiplu,
• repetarea încercării pe contraprobe;
• corelarea rezultatelor diferiţilor parametri pentru o probă dată;
• utilizarea etaloanelor sau a materialelor de referinţă;
• utilizarea de diagrame de control.
Nivelul de control secundar
Nivelul de control secundar este gestionat de responsabilul cu asigurarea calităţii şi are
ca scop verificarea sistemului de management al calităţii.
Responsabilul cu asigurarea calităţii întocmeşte un plan de control secundar prin care
stabileşte modul de efectuarea a acestuia, încercările supuse controlului, precum şi tipul de
probe folosite.
Planul nivelului de control secundar constă în:
• utilizarea metodei adaosului pe diferite tipuri de probe;
• încercări efectuate pe aceiaşi probă utilizând executanţi diferiţi sau echipamente
diferite dacă este posibil.
Rezultatele obţinute în cadrul nivelului de control secundar sunt centralizate de către
responsabilul cu asigurarea calităţii într-o fişă de urmărire a nivelului de control secundar al
calităţii.
Periodic (după finalizare), responsabilul cu asigurarea calităţii şi şeful de laborator
verifică rezultatele din urma controlului secundar, şi se trag concluziile necesare.
Nivel de control terţiar
Nivel de control terţiar este gestionat de şeful de laborator şi are ca scop stabilirea
performanţelor laboratorului. Ca şi control terțiar sunt comparările interlaboratoare.
6.6.2. Controlul extern al calităţii - Comparările Interlaboratoare (ILC)

Acreditarea laboratoarelor conform SR EN ISO/CEI 17025:2006 are ca scop de a atesta
competenţa laboratoarelor de a realiza etalonări sau încercări cu mijloace specificate.
Comparările interlaboratoare sunt mecanisme fiabile şi performante pentru a atinge
acest scop :
- de a asigura calitatea rezultatelor prestaţiilor livrate de laborator,
- de a contribui la demonstrarea competenţei sale, fiind un mecanism de progres.
Rezultatele comparărilor interlaboratoare permit Organizațiilor Naționale de Acreditare
de a asigura corelarea rezultatelor încercărilor şi etalonărilor între laboratoare atât la nivel
naţional cât şi la nivel internaţional.
193
Se disting patru tipuri de comparări:
• comparări punctuale sau bilaterale între laboratoare acreditate;
• comparări naţionale pilotate de un laborator recunoscut ca laborator de referinţă şi la
care participă laboratoarele acreditate pentru un domeniu determinat;
• comparări internaţionale, la care participă laboratoarele acreditate de Organismul
Naţional de Acreditare (ONA);
• programe administrate de organizatori de comparări interlaboratoare, care includ în
particular teste de competenţă.
O comparare interlaboratoare este concepută pentru a răspunde la unul din obiectivele
următoare:
• a evalua aptitudinile laboratoarelor,
• a evalua caracteristicile unui material,
• a evalua caracteristicile unei metode de analiză, încercare sau etalonare.
Teste de Competenţă: evaluarea performanţelor unui laborator de încercări sau
etalonări prin comparări interlaboratoare.
Comparări interlaboratoare: organizarea, executarea şi evaluarea rezultatelor
încercărilor sau etalonărilor în baza comparărilor identice sau asemănătoare prin cel puţin două
laboratoare diferite în condiţii predeterminate.
Politica Organizaților Naționale de Acreditare referitoare al comparările
interlaboratoare este reprezentată de :
• ONA promovează comparările interlaboratoare deoarece ele constituie un instrument
de progres pentru laboratoare şi ele pot fi utilizate ca un element de demonstrare a
competenţei lor. Reieșind din aceasta, ONA va implementa o schemă de acreditare a
organizatorilor ILC cu scopul de a furniza un ajutor laboratoarelor.
• ONA publică periodic informaţii referitoare la organizatorii ILC destinate să evalueze
aptitudinea laboratoarelor acreditate.
• Laboratoarele acreditate trebuie, atunci când există şi sunt adecvate, să participe la ILC
punctuale sau bilaterale, naţionale sau internaţionale, pentru a demonstra competenţa şi a
asigura calitatea rezultatelor lor.
• Este responsabilitatea laboratorului de a determina circuitele şi frecvenţa de participare,
pentru a acoperi într-un ciclu de acreditare, ansamblul activităţilor legate de domeniul de
acreditare.
• Când ele există, modalităţile particulare de participare la ILC în domeniile reglementate
trebuie să fie specificate în documente corespunzătoare, reieşind din necesităţile exprimate de
autoritățile publice.
• Când ILC sunt organizate în cadrul acordurilor multilaterale de recunoaştere EA,
laboratoarele acreditate solicitate de ONA sunt obligate să participe.
• În cazul rezultatelor nesatisfăcătoare, laboratorul trebuie să examineze cauzele şi
consecinţele eventuale asupra validităţii rezultatelor încercărilor /etalonărilor. Reieşind din
această analiză, el trebuie să ia măsuri corespunzătoare, care să includă, dacă este cazul,
oprirea lucrărilor, rechemarea rapoartelor de încercări invalide şi acţiuni corective care să
permită de a garanta din nou calitatea rezultatelor.
• Laboratoarele trebuie să fie capabile, dacă este cazul, să demonstreze eforturile depuse
pentru căutarea circuitelor de ILC aplicabile domeniilor lor de acreditare, sau pentru a
demonstra că acestea nu sunt adecvate activităţii lor.
• Când nici un program de comparări nu există într-un domeniu specific, este rolul
laboratorului să asigure corelarea rezultatelor sale, să recurgă la utilizarea regulată a
194
materialelor de referinţă, sau să coreleze rezultatele sale cu ale altor laboratoare, sau să repete
încercările sau etalonările cu ajutorul metodelor echivalente .
• Înainte de acordarea acreditării iniţiale sau extinderii acreditării pentru un nou domeniu,
ONA, dacă este cazul, examinează rezultatele obţinute la ILC pentru a evalua aptitudinea
laboratoarelor de a realiza încercările sau etalonările cerute pentru acreditare. Echipa de
evaluare examinează, dacă laboratorul are dovezi care să demonstreze eforturile depuse de a
participa la ILC potrivite, existente pentru domeniul cerut la acreditare.
• Pentru a se asigura de menţinerea competenţei laboratorului, rezultatele obţinute la ILC
sunt examinate în timpul supravegherii sau reevaluării pe parcursul ciclului de acreditare. Când
rezultatele obţinute la ILC pun la îndoială calitatea prestaţiilor acreditate şi în absenţa acţiunilor
corective eficace ale laboratorului, ONA va lua măsuri adecvate până la suspendarea acreditării
pentru domeniul în cauză în aşteptarea rezolvării deficienţelor.
6.7. Evaluarea laboratoarelor

În timpul vizitei de evaluare a laboratorului , echipa de evaluare descrie situaţia
observată referitor la programele ILC la care a participat laboratorul şi modul de utilizare a
rezultatelor.
Rezultatele acestor observaţii sunt consemnate în raportul de evaluare şi se referă la
punctele următoare:
• Politica laboratorului de participare la programul ILC (frecvenţa, înregistrarea şi
evaluarea rezultatelor şi acţiunile corective efectuate după caz) care este documentată
şi aplicată;
• Alegerea organizatorilor de ILC a căror competenţă şi servicii propuse sunt evaluate de
laborator în conformitate cu necesităţile sale . O alegere relevantă poate să se bazeze pe
o acreditare a organizatorilor în raport cu referenţialul ISO/CEI 17043 şi Ghidul ILAC G13
sau din lipsa acestora, pe funcţionarea organizaţiei sale în conformitate cu aceste
documente.
• Justificarea de către laborator a neparticipării la ILC; în acest caz el a implementat alte
mijloace pentru a demonstra competenţa sa şi a asigura corelarea rezultatelor sale
195
CERTIFICARE ISO – Descriere și beneficii
ISO Descriere de bază Beneficii certificare

ISO 9001:2015 ISO 9001 reprezintă standardul internațional ce specifică ✓ ajuta companiile sa asigure o calitate constanta a
Sistem de condițiile pentru un sistem de management al calității. produselor si seviciilor pe care le ofera;
management al Standardul este folosit de către companii pentru a ✓ ajuta companiile sa-si organizeze sistemul de
calității demonstra capacitatea lor de a oferi produse și servicii de management al calitatii si sa isi imbunatateasca in
calitate. Acesta este cel mai popular standard din seria mod constant serviciile;
ISO 9000 și este singurul standard din această serie în ✓ aduce beneficii si pe parte financiara,ajutând
care se pot certifica organizațiile. ISO 9001:2015 se organizatiile sa faca economie si sa investeasca banii
preteaza pentru orice companie, indiferent de marime sau in mod inteligent;
domeniul de activitate. Certificarea ISO 9001 ajută ✓ crearea cadrului pentru o imbunatatire continua;
companiile să-și organizeze procesele, sa le mareasca ✓ o mai mare intelegere a proceselor organizatiei, ce
eficienta si sa-si imbunatateasca in mod constant implica angajamentul ferm al managementului;
activitatea. Un certificat ISO 9001 pune la dispozitie un ✓ definirea clara a responsabilitatilor si autoritatilor;
plan orientat pe procese pentru a documenta si a revizui ✓ comunicarea interna si externa imbunatatita;
structura, responsabilitatile si procesele necesare pentru a ✓ utilizarea mai eficienta a resurselor si reducerea
atinge un management eficient in orice organizatie. costurilor de neconformitate;
✓ cresterea credibilitatii si a increderii in calitatea
produselor / serviciilor
ISO 14001:2015 ISO 14001 reprezinta standardul international ce ✓ imbunatatirea eficientei resurselor;
Sistem de specifica cerintele pentru un sistem de management de ✓ minimizarea costurilor;
management de mediu (SMM) eficient. Un certificat ISO 14001 atesta ✓ reducerea risipei;
mediu faptul ca o organizatie ia masuri in minimizarea ✓ castigarea unui avantaj competitiv in industrie;
impactului asupra mediului rezultat din productie sau ✓ asigurarea ca impactul asupra mediului este
serviciile oferite. Standardul poate fi folosit de catre orice controlat;
organizatie ce doreste sa puna bazele, sa imbunatateasca ✓ cresterea oportunitatilor pentru viitoare afaceri;
sau sa mentina un SMM ce corespunde cu politica sa de ✓ indeplinirea obligatiilor legale;
mediu si cerintele stabilite. Cerintele acestui standard pot ✓ imbunatatirea impactului asupra mediului;
fi incorporate in orice sistem de management si sunt ✓ sporirea increderii clientilor si investitorilor;
relevante pentru orice organizatie, indiferent de marime, ✓ gestionarea consistenta si responsabila a obligatiilor
locatie, domeniu sau industrie. Acest standard urmareste de mediu;
oferirea unui cadru specific prin care o organizatie sa ✓ reducerea costurilor pentru gestionarea deseurilor;
abordeze politica sa de mediu si sa implementeze ✓ reducerea costurilor pentru consumul de energie si
planurile si actiunile. de materiale;
Certificarea ISO 14001 urmareste ca organizatiile sa ✓ reducerea costurilor de distributie;
identifice toate impacturile pe care le au asupra mediului ✓ asigurarea accesului la licitatii, intrucat foarte multi
si sa implementeze actiuni prin care sa isi imbunatateasca organizatori de licitatii impun existenta unui SMM
procesele, minimizand astfel impactul negativ. certificat ISO pentru a fi eligibil;
✓ imbunatatirea relatiilor cu companiile de asigurare;
✓ sporirea competitivitatii pe piata internationala.
ISO 45001:2018 ISO 45001 este standardul ISO pentru sistemele de ✓ imbunatatirea conditiilor si securității la locul de
Sistem de management al sanatatii la locul de munca. Acesta a fost munca.
mangement al dezvoltat de catre organizatii de comert international si ✓ beneficii de ordin economic, intrucat un mediu de
sănătății și securtății organisme de certificare pentru a asigura existenta unui lucru sigur asigura o performanta optima a
ocupaționale standard international atunci cand vine vorba despre angajatilor imbunatatirea imaginii si credibilitatii
sanatatea si siguranta la locul de munca. organizatiei printre clienti, investitori, parteneri si
ISO 45001 a fost dezvoltat in asa fel incat sa fie public in general;
compatibil cu ISO 9001 si ISO 14001, doua dintre cele ✓ adoptarea unei conduite internationale optime cu
mai cunoscute certificari ISO. Astfel, organizatiile pot privire la managementul riscurilor la locul de
implementa cu usurinta si eficienta specificatiile pentru a munca;
crea un mediu de lucru mai sigur. ✓ asigurarea bunastarii si sanatatii angajatilor,
subcontractorilor si publicului in general;
✓ minimizarea riscurilor la care sunt supusi angajatii
prin adoptarea unor controale proactive, nu reactive;
✓ constientizarea cadrului legal si conformarea la
aceste reguli;
✓ reducerea accidentelor ocupationale prin reducerea
sau eliminarea hazardelor la locul de munca;
✓ imbunatatirea procesului de investigare a cauzelor si
circumstantelor in care s-a produs un incident;
✓ marirea motivatiei angajatilor prin punerea la
dispozitie a unui mediu de lucru mai sigur si prin
participarea directa a acestora in acest proces;
✓ cifre reduse de accidente la locul de munca;
✓ costuri de asigurare reduse;
✓ siguranta juridica datorita unei aplicari stricte a
legilor privind siguranta la locul de munca;
✓ micsorarea pierderilor de materiale;
✓ eficientizarea timpului de productie datorita
minimizarii riscului de accidente ce pot intarzia
procesele de productie.
ISO 22000:2019 ISO 22000 – “Sisteme de management al sigurantei ✓ furnizarea unor produse de calitate si sigure pentru
Sistem de alimentelor” reprezinta standardul international conceput utilizare, fie ca este vorba despre un produs finit sau
management al pentru industria alimentara. Acest certificat permite intermediar in lantul productiei alimentelor;
siguranței oricarei organizatii din industria alimentara sa ✓ imbunatatirea continua;
alimentelor implementeze un sistem de management al sigurantei ✓ evaluarea si respectarea cerintelor din partea
alimentare (SMSA) eficient. Acest certificat ISO 22000 clientilor si conformarea cu acestea;
este asemanator cu standardul ISO 9001 pentru ✓ comunicarea eficienta a organizatiei cu clientii sau
managementul calitatii. Astfel, pentru companiile din alte parti interesate de serviciile oferite;
industria alimentara deja certificate ISO 9001 este mult ✓ conformarea cu reglementarile impuse de catre
mai usor sa se certifice ISO 22000, intrucat aceste autoritati pe segmentul sigurantei alimentelor;
standarde sunt compatibile. ✓ respectarea unor politici proprii de siguranta a
Certificarea ISO 22000 combina elemente cheie precum alimentelor;
comunicarea interactiva, managementul sistemului, ✓ cresterea increderii din partea clientilor sau altor
principiile HACCP (Hazard Analysis and Critical Control parti interesate;
Point) si programele preliminare. Acestea asigura ✓ o eficientizare la nivelul timpului si costurilor de
siguranta alimentelor de la primele etape de productie, productie;
pana la punctul final de consum. In comparatie cu alte ✓ cresterea transparentei in ceea ce priveste procesul
sisteme de certificare pentru securitatea alimentara, ISO de productie sau prestare de servicii;
22000 nu are cerinte specifice pentru programele ✓ cresterea noilor oportunitati de afaceri.
preexistente. Cu toate acestea, este necesar ca organizatia
sa identifice si sa implementeze programele potrivite,
pentru un sistem mai flexibil si pentru ca orice companie
alimentara sa poata obtine aceasta certificare. Certificarea
ISO 22000 poate fi aplicata in mod independent fata de
alte sisteme de management sau chiar integrata cu
cerintele unor sisteme de management deja existente. ISO
22000 integreaza principiile HACCP, precum si pasi
dezvoltati de catre Comisia Codex Alimentarius
ISO 27001:2018 ISO/IEC 27001 reprezinta standardul international de ✓ pastrarea in siguranta a informatiilor confidentiale;
Sistem de securitate a informatiei, publicat de catre Organizatia ✓ este un factor de incredere pentru clienti sau
management al Internationala de Standardizare (ISO) si Comisia investitori vis-à-vis de modalitatea prin care
securității informației Electrotehnica Internationala (IEC). Acesta este o organizatia gestioneaza factorii de risc;
specificatie pentru un sistem de management al securitatii ✓ asigura un schimb de informatii realizat in siguranta;
informatiei (SMSI). Un SMSI este un cadru de polite si ✓ ajuta organizatia sa se supuna altor reglementari;
proceduri ce includ toate controalele fizice, tehnice si ✓ asigura un avantaj competitiv;
legale implicate in procesele de management al riscului ✓ mareste satisfactia clientilor, ceea ce duce la
informatiilor dintr-o organizatie. pastrarea acestora;
ISO 27001 a fost dezvoltat pentru a oferi un model pentru ✓ consistenta in livrarea serviciilor sau produselor
implementarea, operarea, mentinerea si imbunatatirea organizatiei;
unui sistem de management al informatiei ce va asigura ✓ gestioneaza si minimizeaza expunerea la factori de
securitatea informatiilor din cadrul organizatiei. risc;
✓ cladeste o cultura a securitatii;
✓ protejeaza compania, bunurile, actionarii si
directorii.
CERTIFICARE ISO – Ce reprezinta un certificat si care sunt etapele in vederea obtinerii acestuia
ISO Ce reprezinta certificatul? Etape obtinere certificat

ISO 9001:2015 Scopul oricarei organizatii ar trebui sa fie acela de a-si In primul rand, trebuie cunoscute in detaliu cerintele sale,
Sistem de desfasura activitatea la capacitate maxima si a oferi dar si obiectivele proprii pe care le are organizatia. In acest
management al produse sau servicii la un standard de calitate recunoscut fel se va determina daca avantajele aduse de standard vor
calității international. Exact pentru aceste lucruri au fost create ajuta intr-adevar la dezvoltarea afacerii.
standardele ISO, cel mai comun fiind un certificat ISO Regulile impuse de standardul de calitate trebuie sa fie
9001 pentru managementul calitatii. Unul dintre cele mai aplicate in absolut toate departamentele din cadrul
cautate standarde este ISO 9001, publicat prima data in organizatiei pentru a fi eficiente. Asadar, fiecare
1987 si adoptat pana in prezent de catre mii de organizatii departament trebuie sa fie pus la curent cu atributiile sale si
din peste 100 de tari. Acesta reprezinta standardul global trebuie sa respecte cerintele intocmai.
de management al calitatii, iar scopul sau a fost acela de Pentru a deveni certificata ISO 9001, o companie trebuie sa
a pune bazele unui sistem ce asigura un standard comun dezvolte un sistem de management al calitatii solid si foarte
al calitatii, indiferent de domeniul in care activeaza o atent documentat. Documentatia facuta va cuprinde:
companie. ✓ responsabilitatile pe care le are fiecare angajat;
ISO 9001 permite integrarea in orice organizatie, ✓ structura organizatiei;
indiferent de domeniul acesteia sau de marime si asista ✓ procesele de care este nevoie in vederea obtinerii
companiile axate pe servicii sau productie sa ajunga la un certificarii ISO 9001;
standard de calitate recunoscut si apreciat pe plan global. ✓ persoanele asignate sa inregistreze informatiile, dar
Intreaga companie, cu absolut toate departamentele, si ce informatii vor fi arhivate;
trebuie sa faca demersuri pentru a contura sistemul de ✓ comunicarea realizata intre departamentele
management al calitatii. In acest sens, compania va trebui organizatiei;
sa: ✓ o continuitate in mentinerea cerintelor pentru
✓ tina o arhiva a activitatilor fiecarui departament; standardul ISO chiar si in momentul in care intervin
✓ verifice standardul ISO 9001 pentru a determina schimbari in personalul organizatiei.
daca sunt respectate cerintele pe care le impune
certificarea;
✓ determine care sunt clientii fiecarui departament
in parte din cadrul companiei;
✓ evidentieze fiecare arie in care au fost identificate
probleme si sa ia actiuni corective.
Pentru obtinerea unei certificari ISO 9001 este necesar un
efort colectiv si trebuie ca tot personalul sa fie informat
cu privire la procesele si actiunile de care este nevoie
pentru atingerea acestui scop. Este de asemenea necesara
arhivarea documentatiei realizate inaintea si in timpul
procesului de implementare a sistemului de management
al calitatii, precum si asigurarea constanta a noilor
versiuni pentru a mentine calitatea optima.
ISO 14001:2015 Un certificat ISO 14001 este o marturie pentru implicarea Exista o serie de cerinte care trebuie indeplinite pentru a
Sistem de companiei in protejarea mediului prin adoptarea unor implementa un SMM eficient, care sa poata fi certificat ISO:
management de actiuni ce au ca rol minimizarea impactului negativ • redactarea unei politici de mediu care sa contina in detaliu
mediu asupra acestuia. Standardul apartine familiei 14001 si este angajamentele pe care le-a luat organizatia;
un standard voluntar. • desemnarea unei echipe sau a unei persoane responsabile
Indiferent de marimea unei organizatii sau de domeniul in cu buna organizare a SMM-ului;
care-si desfasoara activitatea, certificarea ISO 14001 • determinarea relatiei si a interactiunii companiei cu
poate fi integrata cu succes. Aceasta este dezvoltata mediul;
pentru a fi compatibila cu alte standarde de sisteme de • determinarea impactului existent si cel potential pe care il
management – de exemplu, cu ISO 9001, privind au procesele companiei asupra mediului;
managementul calitatii, cel mai cunoscut standard ISO.
ISO 14001 este relevant atat pentru organizatiile care • determinarea cerintelor care trebuie respectate si
activeaza in sectorul productiei, cat si pentru cele axate pe indeplinite pentru ca organizatia sa fie in conformitate cu
servicii. Datorita flexibilitatii si potrivirii sale cu ISO mediul;
9001 se poate implementa cu usurinta in cadrul proceselor • determinarea obiectivelor si programelor pentru mediu ce
interne ale companiei. Efectul sau are multe implicatii trebuie urmate;
benefice, printre care o mai buna gestionare a resurselor, • supravegherea si masurarea atenta a cresterilor ce s-au
dar si o imbunatatire a imaginii generale pe care o are produs in firma, cu scopul final de obtinere a certificarii ISO;
compania. • reexaminarea SMM-ului si a reusitelor pentru a identifica
O organizatie responsabila urmareste obtinerea acestei si corecta eventualele erori;
certificari, prin implementarea unui SMM eficient si • constanta imbunatatire a performantelor rezultate din
luarea de actiuni ce ajuta la imbunatatirea constanta a integrarea SMM-ului in cadrul companiei.
proceselor. Astfel se minimizeaza impactul negativ Nu in ultimul rand, iata si o lista cu pasii ce trebuie urmati
existent sau potential pe care-l are asupra mediului in momentul in care doriti sa obtineti certificarea ISO 14001
pentru compania dvs.:
• dezvoltarea politicii de mediu ce trebuie urmata si
distribuirea acesteia in toate departamentele organizatiei;
• reexaminarea aspectelor legate de mediu;
• realizarea unei evaluari a aspectelor legislative legate de
mediu si asigurarea ca organizatia le respecta intocmai;
• determinarea scopurilor pe care le urmareste compania si
alcatuirea unui plan de actiune pentru ca acestea sa fie
atinse;
• stabilirea daca personalul necesita instructaj special pentru
a respecta prevederile programului de mediu si organizarea
unor cursuri de training acolo unde este cazul;
• managementul trebuie sa reexamineze SMM-ul, cat si
reusitele companiei in adoptarea politicii de mediu si buna
implementare a acesteia.
ISO 45001:2018 Un certificat ISO 45001 cuprinde cerintele ce trebuie In vederea obtinerii unui certificat ISO 45001 se pargurg
Sistem de indeplinite de catre o organizatie pentru a-si pune la punct urmatoarele etape:
mangement al un sistem de management ce permite un control eficient ✓ Managementul trebuie sa-si ofere sprijinul in
sănătății și securtății al riscurilor de sanatate, in scopul de a-si spori siguranta actiunea de a primi certificarea ISO;
ocupaționale la locul de munca. ✓ Efectuarea unui studiu aprofundat al contextului si
Certificarea ISO 45001 este folosita la scara larga de catre cerintelor legislative;
nenumarate organizatii dintr-o varietate de domenii si
industrii. Prevederile standardului pot fi implementate cu ✓ Determinarea razei de actiune pe care o va acoperi
succes in cadrul oricarei companii ce doreste sa-si reduca sistemul de management pentru sanatate si siguranta
riscurile legate de sanatate si accidentele la locul de la locul de munca;
munca. Prevederile au ca scop protejarea atat a angajatilor ✓ Determinarea proceselor si procedurilor ce trebuie
proprii, cat si a clientilor sau publicului in general. aplicate;
Organizatiile care urmaresc aceasta certificare pot face ✓ Punerea in practica a procedurilor si proceselor
parte din domeniul constructiilor, productiei, serviciilor prevazute de standardul ISO;
medicale si nu numai. ✓ Pregatirea si informarea personalului despre
Standardul pentru sanatate si siguranta la locul de munca procesele si procedurile care urmeaza sa fie
aduce un beneficiu imediat in special organizatiilor ce au implementate pentru asigurarea unui mediu de lucru
intre 5 si 500 de angajati. Acest sistem de management se mai sigur;
focuseaza pe angajati si asigura un loc de munca mai sigur ✓ Gasirea unei companii de cerfificare ce impartaseste
si reduce riscul de accidente. Un mediu de lucru mai sigur aceeasi viziune cu organizatia dvs.;
duce la o eficienta sporita in productie sau serviciile ✓ Aplicarea cerintelor impuse de standardul ISO si
oferite, lucru care genereaza o crestere generala a calitatii arhivarea documentatiei folosita de-a lungul
serviciilor oferite de catre organizatie. intregului proces;
✓ Programarea unor audituri interne pentru a
supraveghea progresul facut;
✓ Reevaluarea managementului;
✓ Aplicarea unor masuri si actiuni de corectare pentru
ariile ce creeaza probleme;
✓ Obtinerea certificarii ISO 45001.
ISO 22000:2019 Un certificat ISO 22000 reprezinta standardul global Primul pas de pe lista este, evident, dezvoltarea unui SMSA.
Sistem de dezvoltat pentru sectorul alimentar, care ajuta companiile Acesta este si cel mai important, intrucat acesta este un
management al din aceasta industrie sa adopte un sistem de management sistem documentat care va fi implementat integral in absolut
siguranței al sigurantei alimentare (SMSA). toate departamentele organizatiei. Sistemul cuprinde:
alimentelor Acest standard este foarte asemanator cu ISO 9001 pentru • un HACCP creat pentru a identifica, preveni si inlatura
managementul calitatii, care este si cel mai popular hazardele ce pot pune in pericol siguranta alimentelor;
standard ISO in care se certifica firmele. Daca organizatia • programele deja existente pentru a asigura un spatiu de
a obtinut deja aceasta certificare, demersurile pentru a lucru curat si salubru;
obtine si ISO 22000 ar trebui sa fie mult mai usoare. Cele • procese documentate si aprobate pentru SMSA prin care se
doua sisteme sunt compatibile si pot aduce numeroase va administra securitatea alimentelor in organizatie.
beneficii firmelor din industria alimentara. Procesele si procedurile pornesc de la administrare si planul
Pentru identificarea si inlaturarea sau minimizarea de afaceri si ajung pana la demersurile de zi cu zi ce au loc
hazardelor care ameninta siguranta alimentelor, una intr-o companie si care pot afecta siguranta alimentelor.
dintre primele conditii ce trebuie respectate este o ISO 22000 cuprinde reguli specifice pentru asigurarea
comunicare optima pe parcursul intregului lant alimentar. securitatii alimentelor, care trebuie urmate si acoperite de
Accidente care pot duce la compromiterea produsului pot catre SMSA-ul creat. Standardul necesita procese specifice
sa se produca in fiecare etapa a procesului de productie. ale SMSA, care cuprind:
Din acest motiv, intregul proces trebuie sa fie atent tinut • evidentierea telurilor ce vor ajuta organizatia sa
sub observatie. indeplineasca cerintele noilor politici;
Fiecare companie ce raspunde pentru o anumita faza a • existenta unei polite generale de siguranta alimentara pusa
productiei trebuie sa mentina o stransa legatura cu la punct de catre managementul companiei;
celelalte entitati implicate in acest proces, pentru ca riscul • planuirea si revizuirea si documentarea unui SMSA;
producerii incidentelor sa fie micsorat. Mai mult, este • arhivarea documentatiei folosite, pentru a putea monitoriza
imperativ ca o companie sa mentina si o buna comunicare in mod eficient SMSA-ul;
cu clientii sau furnizorii, precum si o buna comunicare • punerea bazelor unui grup de persoane calificate care sa se
interna. Toate aceste demersuri au ca scop final scoaterea ocupe cu monitorizarea securitatii alimentare;
pe piata a unor produse sigure si aliniate la standardele de • dezvoltarea unui plan pentru situatiile urgente;
calitate internationale. • punctarea procedurilor de comunicare, astfel incat
Standardul ISO 22000 cuprinde cateva elemente de baza, contactele importante din exteriorul organizatiei (clienti,
cum ar fi principiile HACCP (Hazard Analysis and furnizori, regulatori etc.) sa mentina o buna comunicare. Tot
Critical Control Point), managementul sistemului, aceste proceduri pot fi aplicate si pentru buna comunicare
comunicarea interactiva si programele preexistente. din cadrul companiei;
Scopul sau este acela de a oferi siguranta alimentelor in • stabilirea sedintelor pentru reevaluarea managementului in
fiecare etapa a productiei, de la fazele preliminare si pana ideea de a evalua eficient SMSA-ul adoptat;
in momentul in care intra in consum. • includerea programelor care exista deja;
O certificare ISO 22000 nu are nevoie de reguli speciale • urmarea principiilor HACCP;
pentru programele care exista deja in structura companiei, • oferirea resurselor optime pentru a asigura functionarea
dupa cum este cazul la alte sisteme de siguranta a eficienta a SMSA-ului. Aici vorbim despre o infrastructura
alimentelor. corespunzatoare, angajati calificati si instruiti
Un certificat ISO 22000 permite implementarea in mod corespunzator, precum si un spatiu de lucru optim pentru a
absolut independent fata de alte sisteme de management garanta siguranta alimentelor;
deja existente si poate fi integrat chiar si cu cerintele • dezvoltarea unui sistem ce permite urmarirea unui produs
acestora. Standardul reuneste principiile HACCP, precum pentru a-l putea identifica;
si pasii creati de catre Comisia Codex Alimentarius. • implementarea unei proceduri documentate care
Modul in care poate fi dezvoltat un SMSA eficient este informeaza cum trebuie manevrat un produs care a fost scos
prin analiza atenta a hazardului, prin care pot fi adoptate din productie;
actiuni de control si prevenire pentru a garanta siguranta • includerea unui sistem de proceduri de corectare si
alimentelor. controlare a produselor care nu ating normele de calitate
impuse;
In functie de rezultatele analizei de hazard, organizatia • o verificare constanta a aparatelor folosite pentru masurare
poate sa opteze pentru cea mai potrivita strategie, care va si supraveghere;
fi folosita in scopul de control al hazardului. Strategia va • innoirea si imbunatatirea continua a SMSA-ului
cuprinde planul HACCP, precum si programele implementat.
preexistente.
ISO 27001:2018 Acest certificat reprezinta standardul international pentru Obtinerea unui certificat ISO 27001 presupune urmarea a 3
Sistem de securitatea informatiei, publicat de catre Organizatia etape:
management al Internationala de Standardizare (ISO) si Comisia 1. In etapa preliminara se dezvolta si evalueaza un SMSI. In
securității informației Electrotehnica Internationala (IEC). aceasta faza trebuie stabilita intreaga documentatie
Acest standard contine specificatiile necesare pentru a solicitata de politica de securitate a companiei dvs. Tot
putea introduce un sistem de management al securitatii acum trebuie stabilit si un plan pentru tratarea riscului;
informatiei (SMSI) in cadrul firmei. SMSI reprezinta, pe 2. In faza a doua se determina daca sistemul respecta
scurt, o serie de proceduri si reguli create pentru a proteja regulile ISO 27001. Se verifica daca SMSI-ul a fost realizat
siguranta datelor vehiculate intr-o companie. Acestea si adoptat in mod corespunzator, dar si daca acesta opereaza
includ controalele tehnice, fizice si legale necesare. conform asteptarilor. Pe scurt, aceasta este etapa in care se
ISO 27001 exista pentru a asista organizatiile sa dezvolte, determina daca SMSI-ul creat este potrivit pentru a fi
implementeze, opereze si imbunatateasca in mod constant certificat ISO;
un SMSI ce pastreaza in siguranta informatiile si datele 3. Ultima etapa este una “activa”, adica presupune viitoare
care sunt vehiculate zilnic in cadrul unei companii. audituri si reevaluari a SMSI-ului. Scopul este urmarirea
Adoptarea standardului ISO se poate dovedi a fi absolut evolutiei acestuia si asigurarea unei functionari optime.
necesara, intrucat in momentul de fata exista nenumarate Va oferim si o lista cu cativa pasi ce trebuie urmati pentru a
moduri prin care se poate transmite o informatie. integra cerintele standardului in compania dvs.:
Companiile distribuie zilnic date sub forma de e-mail, • stabilirea razei de actiune pe care o are proiectul de
informatie scrisa sau printata, prezentari, discutii directe certificare ISO;
sau telefonice etc. Toate acestea risca sa fie transmise mai • stabilirea cerintelor legislative, contractuale si regulatoare,
departe, chiar si la concurenta, fie in mod deliberat sau precum si partile interesate;
accidental. Implementarea unui SMSI eficient ajuta la • reevaluarea si adoptarea actiunilor de control necesare;
controlul acestor riscuri de securitate. • alcatuirea documentatiei impuse de SMSI;
Orice organizatie care doreste sa-si protejeze datele poate • monitorizarea, masurarea, evaluarea si programarea
sa includa standardul ISO 27001 in structura sa, indiferent auditului pentru revizuirea SMSI-ului;
de dimensiuni sau domeniul de activitate. Siguranta • capatarea suportului si implicarii conducerii si dobandirea
informatiilor reprezinta un avantaj nu doar pentru afacere unui buget necesar pentru proiectul de certificare ISO;
in sine, ci si pentru angajati, parteneri, investitori, • estimarea factorilor de risc;
actionari sau pentru clienti. • extinderea competentei interne;
• programarea unui curs de training pentru instructajul
personalului;
• obtinerea unui certificat ISO 27001.
CERTIFICARE ISO – Descriere și beneficii
ISO Descriere de bază Beneficii certificare

ISO 9001:2015 ISO 9001 reprezintă standardul internațional ce specifică ✓ ajuta companiile sa asigure o calitate constanta a
Sistem de condițiile pentru un sistem de management al calității. produselor si seviciilor pe care le ofera;
management al Standardul este folosit de către companii pentru a ✓ ajuta companiile sa-si organizeze sistemul de
calității demonstra capacitatea lor de a oferi produse și servicii de management al calitatii si sa isi imbunatateasca in
calitate. Acesta este cel mai popular standard din seria mod constant serviciile;
ISO 9000 și este singurul standard din această serie în ✓ aduce beneficii si pe parte financiara,ajutând
care se pot certifica organizațiile. ISO 9001:2015 se organizatiile sa faca economie si sa investeasca banii
preteaza pentru orice companie, indiferent de marime sau in mod inteligent;
domeniul de activitate. Certificarea ISO 9001 ajută ✓ crearea cadrului pentru o imbunatatire continua;
companiile să-și organizeze procesele, sa le mareasca ✓ o mai mare intelegere a proceselor organizatiei, ce
eficienta si sa-si imbunatateasca in mod constant implica angajamentul ferm al managementului;
activitatea. Un certificat ISO 9001 pune la dispozitie un ✓ definirea clara a responsabilitatilor si autoritatilor;
plan orientat pe procese pentru a documenta si a revizui ✓ comunicarea interna si externa imbunatatita;
structura, responsabilitatile si procesele necesare pentru a ✓ utilizarea mai eficienta a resurselor si reducerea
atinge un management eficient in orice organizatie. costurilor de neconformitate;
✓ cresterea credibilitatii si a increderii in calitatea
produselor / serviciilor
ISO 14001:2015 ISO 14001 reprezinta standardul international ce ✓ imbunatatirea eficientei resurselor;
Sistem de specifica cerintele pentru un sistem de management de ✓ minimizarea costurilor;
management de mediu (SMM) eficient. Un certificat ISO 14001 atesta ✓ reducerea risipei;
mediu faptul ca o organizatie ia masuri in minimizarea ✓ castigarea unui avantaj competitiv in industrie;
impactului asupra mediului rezultat din productie sau ✓ asigurarea ca impactul asupra mediului este
serviciile oferite. Standardul poate fi folosit de catre orice controlat;
organizatie ce doreste sa puna bazele, sa imbunatateasca ✓ cresterea oportunitatilor pentru viitoare afaceri;
sau sa mentina un SMM ce corespunde cu politica sa de ✓ indeplinirea obligatiilor legale;
mediu si cerintele stabilite. Cerintele acestui standard pot ✓ imbunatatirea impactului asupra mediului;
fi incorporate in orice sistem de management si sunt ✓ sporirea increderii clientilor si investitorilor;
relevante pentru orice organizatie, indiferent de marime, ✓ gestionarea consistenta si responsabila a obligatiilor
locatie, domeniu sau industrie. Acest standard urmareste de mediu;
oferirea unui cadru specific prin care o organizatie sa ✓ reducerea costurilor pentru gestionarea deseurilor;
abordeze politica sa de mediu si sa implementeze ✓ reducerea costurilor pentru consumul de energie si
planurile si actiunile. de materiale;
Certificarea ISO 14001 urmareste ca organizatiile sa ✓ reducerea costurilor de distributie;
identifice toate impacturile pe care le au asupra mediului ✓ asigurarea accesului la licitatii, intrucat foarte multi
si sa implementeze actiuni prin care sa isi imbunatateasca organizatori de licitatii impun existenta unui SMM
procesele, minimizand astfel impactul negativ. certificat ISO pentru a fi eligibil;
✓ imbunatatirea relatiilor cu companiile de asigurare;
✓ sporirea competitivitatii pe piata internationala.
ISO 45001:2018 ISO 45001 este standardul ISO pentru sistemele de ✓ imbunatatirea conditiilor si securității la locul de
Sistem de management al sanatatii la locul de munca. Acesta a fost munca.
mangement al dezvoltat de catre organizatii de comert international si ✓ beneficii de ordin economic, intrucat un mediu de
sănătății și securtății organisme de certificare pentru a asigura existenta unui lucru sigur asigura o performanta optima a
ocupaționale standard international atunci cand vine vorba despre angajatilor imbunatatirea imaginii si credibilitatii
sanatatea si siguranta la locul de munca. organizatiei printre clienti, investitori, parteneri si
ISO 45001 a fost dezvoltat in asa fel incat sa fie public in general;
compatibil cu ISO 9001 si ISO 14001, doua dintre cele ✓ adoptarea unei conduite internationale optime cu
mai cunoscute certificari ISO. Astfel, organizatiile pot privire la managementul riscurilor la locul de
implementa cu usurinta si eficienta specificatiile pentru a munca;
crea un mediu de lucru mai sigur. ✓ asigurarea bunastarii si sanatatii angajatilor,
subcontractorilor si publicului in general;
✓ minimizarea riscurilor la care sunt supusi angajatii
prin adoptarea unor controale proactive, nu reactive;
✓ constientizarea cadrului legal si conformarea la
aceste reguli;
✓ reducerea accidentelor ocupationale prin reducerea
sau eliminarea hazardelor la locul de munca;
✓ imbunatatirea procesului de investigare a cauzelor si
circumstantelor in care s-a produs un incident;
✓ marirea motivatiei angajatilor prin punerea la
dispozitie a unui mediu de lucru mai sigur si prin
participarea directa a acestora in acest proces;
✓ cifre reduse de accidente la locul de munca;
✓ costuri de asigurare reduse;
✓ siguranta juridica datorita unei aplicari stricte a
legilor privind siguranta la locul de munca;
✓ micsorarea pierderilor de materiale;
✓ eficientizarea timpului de productie datorita
minimizarii riscului de accidente ce pot intarzia
procesele de productie.
ISO 22000:2019 ISO 22000 – “Sisteme de management al sigurantei ✓ furnizarea unor produse de calitate si sigure pentru
Sistem de alimentelor” reprezinta standardul international conceput utilizare, fie ca este vorba despre un produs finit sau
management al pentru industria alimentara. Acest certificat permite intermediar in lantul productiei alimentelor;
siguranței oricarei organizatii din industria alimentara sa ✓ imbunatatirea continua;
alimentelor implementeze un sistem de management al sigurantei ✓ evaluarea si respectarea cerintelor din partea
alimentare (SMSA) eficient. Acest certificat ISO 22000 clientilor si conformarea cu acestea;
este asemanator cu standardul ISO 9001 pentru ✓ comunicarea eficienta a organizatiei cu clientii sau
managementul calitatii. Astfel, pentru companiile din alte parti interesate de serviciile oferite;
industria alimentara deja certificate ISO 9001 este mult ✓ conformarea cu reglementarile impuse de catre
mai usor sa se certifice ISO 22000, intrucat aceste autoritati pe segmentul sigurantei alimentelor;
standarde sunt compatibile. ✓ respectarea unor politici proprii de siguranta a
Certificarea ISO 22000 combina elemente cheie precum alimentelor;
comunicarea interactiva, managementul sistemului, ✓ cresterea increderii din partea clientilor sau altor
principiile HACCP (Hazard Analysis and Critical Control parti interesate;
Point) si programele preliminare. Acestea asigura ✓ o eficientizare la nivelul timpului si costurilor de
siguranta alimentelor de la primele etape de productie, productie;
pana la punctul final de consum. In comparatie cu alte ✓ cresterea transparentei in ceea ce priveste procesul
sisteme de certificare pentru securitatea alimentara, ISO de productie sau prestare de servicii;
22000 nu are cerinte specifice pentru programele ✓ cresterea noilor oportunitati de afaceri.
preexistente. Cu toate acestea, este necesar ca organizatia
sa identifice si sa implementeze programele potrivite,
pentru un sistem mai flexibil si pentru ca orice companie
alimentara sa poata obtine aceasta certificare. Certificarea
ISO 22000 poate fi aplicata in mod independent fata de
alte sisteme de management sau chiar integrata cu
cerintele unor sisteme de management deja existente. ISO
22000 integreaza principiile HACCP, precum si pasi
dezvoltati de catre Comisia Codex Alimentarius
ISO 27001:2018 ISO/IEC 27001 reprezinta standardul international de ✓ pastrarea in siguranta a informatiilor confidentiale;
Sistem de securitate a informatiei, publicat de catre Organizatia ✓ este un factor de incredere pentru clienti sau
management al Internationala de Standardizare (ISO) si Comisia investitori vis-à-vis de modalitatea prin care
securității informației Electrotehnica Internationala (IEC). Acesta este o organizatia gestioneaza factorii de risc;
specificatie pentru un sistem de management al securitatii ✓ asigura un schimb de informatii realizat in siguranta;
informatiei (SMSI). Un SMSI este un cadru de polite si ✓ ajuta organizatia sa se supuna altor reglementari;
proceduri ce includ toate controalele fizice, tehnice si ✓ asigura un avantaj competitiv;
legale implicate in procesele de management al riscului ✓ mareste satisfactia clientilor, ceea ce duce la
informatiilor dintr-o organizatie. pastrarea acestora;
ISO 27001 a fost dezvoltat pentru a oferi un model pentru ✓ consistenta in livrarea serviciilor sau produselor
implementarea, operarea, mentinerea si imbunatatirea organizatiei;
unui sistem de management al informatiei ce va asigura ✓ gestioneaza si minimizeaza expunerea la factori de
securitatea informatiilor din cadrul organizatiei. risc;
✓ cladeste o cultura a securitatii;
✓ protejeaza compania, bunurile, actionarii si
directorii.
CERTIFICARE ISO – Ce reprezinta un certificat si care sunt etapele in vederea obtinerii acestuia
ISO Ce reprezinta certificatul? Etape obtinere certificat

ISO 9001:2015 Scopul oricarei organizatii ar trebui sa fie acela de a-si In primul rand, trebuie cunoscute in detaliu cerintele sale,
Sistem de desfasura activitatea la capacitate maxima si a oferi dar si obiectivele proprii pe care le are organizatia. In acest
management al produse sau servicii la un standard de calitate recunoscut fel se va determina daca avantajele aduse de standard vor
calității international. Exact pentru aceste lucruri au fost create ajuta intr-adevar la dezvoltarea afacerii.
standardele ISO, cel mai comun fiind un certificat ISO Regulile impuse de standardul de calitate trebuie sa fie
9001 pentru managementul calitatii. Unul dintre cele mai aplicate in absolut toate departamentele din cadrul
cautate standarde este ISO 9001, publicat prima data in organizatiei pentru a fi eficiente. Asadar, fiecare
1987 si adoptat pana in prezent de catre mii de organizatii departament trebuie sa fie pus la curent cu atributiile sale si
din peste 100 de tari. Acesta reprezinta standardul global trebuie sa respecte cerintele intocmai.
de management al calitatii, iar scopul sau a fost acela de Pentru a deveni certificata ISO 9001, o companie trebuie sa
a pune bazele unui sistem ce asigura un standard comun dezvolte un sistem de management al calitatii solid si foarte
al calitatii, indiferent de domeniul in care activeaza o atent documentat. Documentatia facuta va cuprinde:
companie. ✓ responsabilitatile pe care le are fiecare angajat;
ISO 9001 permite integrarea in orice organizatie, ✓ structura organizatiei;
indiferent de domeniul acesteia sau de marime si asista ✓ procesele de care este nevoie in vederea obtinerii
companiile axate pe servicii sau productie sa ajunga la un certificarii ISO 9001;
standard de calitate recunoscut si apreciat pe plan global. ✓ persoanele asignate sa inregistreze informatiile, dar
Intreaga companie, cu absolut toate departamentele, si ce informatii vor fi arhivate;
trebuie sa faca demersuri pentru a contura sistemul de ✓ comunicarea realizata intre departamentele
management al calitatii. In acest sens, compania va trebui organizatiei;
sa: ✓ o continuitate in mentinerea cerintelor pentru
✓ tina o arhiva a activitatilor fiecarui departament; standardul ISO chiar si in momentul in care intervin
✓ verifice standardul ISO 9001 pentru a determina schimbari in personalul organizatiei.
daca sunt respectate cerintele pe care le impune
certificarea;
✓ determine care sunt clientii fiecarui departament
in parte din cadrul companiei;
✓ evidentieze fiecare arie in care au fost identificate
probleme si sa ia actiuni corective.
Pentru obtinerea unei certificari ISO 9001 este necesar un
efort colectiv si trebuie ca tot personalul sa fie informat
cu privire la procesele si actiunile de care este nevoie
pentru atingerea acestui scop. Este de asemenea necesara
arhivarea documentatiei realizate inaintea si in timpul
procesului de implementare a sistemului de management
al calitatii, precum si asigurarea constanta a noilor
versiuni pentru a mentine calitatea optima.
ISO 14001:2015 Un certificat ISO 14001 este o marturie pentru implicarea Exista o serie de cerinte care trebuie indeplinite pentru a
Sistem de companiei in protejarea mediului prin adoptarea unor implementa un SMM eficient, care sa poata fi certificat ISO:
management de actiuni ce au ca rol minimizarea impactului negativ • redactarea unei politici de mediu care sa contina in detaliu
mediu asupra acestuia. Standardul apartine familiei 14001 si este angajamentele pe care le-a luat organizatia;
un standard voluntar. • desemnarea unei echipe sau a unei persoane responsabile
Indiferent de marimea unei organizatii sau de domeniul in cu buna organizare a SMM-ului;
care-si desfasoara activitatea, certificarea ISO 14001 • determinarea relatiei si a interactiunii companiei cu
poate fi integrata cu succes. Aceasta este dezvoltata mediul;
pentru a fi compatibila cu alte standarde de sisteme de • determinarea impactului existent si cel potential pe care il
management – de exemplu, cu ISO 9001, privind au procesele companiei asupra mediului;
managementul calitatii, cel mai cunoscut standard ISO.
ISO 14001 este relevant atat pentru organizatiile care • determinarea cerintelor care trebuie respectate si
activeaza in sectorul productiei, cat si pentru cele axate pe indeplinite pentru ca organizatia sa fie in conformitate cu
servicii. Datorita flexibilitatii si potrivirii sale cu ISO mediul;
9001 se poate implementa cu usurinta in cadrul proceselor • determinarea obiectivelor si programelor pentru mediu ce
interne ale companiei. Efectul sau are multe implicatii trebuie urmate;
benefice, printre care o mai buna gestionare a resurselor, • supravegherea si masurarea atenta a cresterilor ce s-au
dar si o imbunatatire a imaginii generale pe care o are produs in firma, cu scopul final de obtinere a certificarii ISO;
compania. • reexaminarea SMM-ului si a reusitelor pentru a identifica
O organizatie responsabila urmareste obtinerea acestei si corecta eventualele erori;
certificari, prin implementarea unui SMM eficient si • constanta imbunatatire a performantelor rezultate din
luarea de actiuni ce ajuta la imbunatatirea constanta a integrarea SMM-ului in cadrul companiei.
proceselor. Astfel se minimizeaza impactul negativ Nu in ultimul rand, iata si o lista cu pasii ce trebuie urmati
existent sau potential pe care-l are asupra mediului in momentul in care doriti sa obtineti certificarea ISO 14001
pentru compania dvs.:
• dezvoltarea politicii de mediu ce trebuie urmata si
distribuirea acesteia in toate departamentele organizatiei;
• reexaminarea aspectelor legate de mediu;
• realizarea unei evaluari a aspectelor legislative legate de
mediu si asigurarea ca organizatia le respecta intocmai;
• determinarea scopurilor pe care le urmareste compania si
alcatuirea unui plan de actiune pentru ca acestea sa fie
atinse;
• stabilirea daca personalul necesita instructaj special pentru
a respecta prevederile programului de mediu si organizarea
unor cursuri de training acolo unde este cazul;
• managementul trebuie sa reexamineze SMM-ul, cat si
reusitele companiei in adoptarea politicii de mediu si buna
implementare a acesteia.
ISO 45001:2018 Un certificat ISO 45001 cuprinde cerintele ce trebuie In vederea obtinerii unui certificat ISO 45001 se pargurg
Sistem de indeplinite de catre o organizatie pentru a-si pune la punct urmatoarele etape:
mangement al un sistem de management ce permite un control eficient ✓ Managementul trebuie sa-si ofere sprijinul in
sănătății și securtății al riscurilor de sanatate, in scopul de a-si spori siguranta actiunea de a primi certificarea ISO;
ocupaționale la locul de munca. ✓ Efectuarea unui studiu aprofundat al contextului si
Certificarea ISO 45001 este folosita la scara larga de catre cerintelor legislative;
nenumarate organizatii dintr-o varietate de domenii si
industrii. Prevederile standardului pot fi implementate cu ✓ Determinarea razei de actiune pe care o va acoperi
succes in cadrul oricarei companii ce doreste sa-si reduca sistemul de management pentru sanatate si siguranta
riscurile legate de sanatate si accidentele la locul de la locul de munca;
munca. Prevederile au ca scop protejarea atat a angajatilor ✓ Determinarea proceselor si procedurilor ce trebuie
proprii, cat si a clientilor sau publicului in general. aplicate;
Organizatiile care urmaresc aceasta certificare pot face ✓ Punerea in practica a procedurilor si proceselor
parte din domeniul constructiilor, productiei, serviciilor prevazute de standardul ISO;
medicale si nu numai. ✓ Pregatirea si informarea personalului despre
Standardul pentru sanatate si siguranta la locul de munca procesele si procedurile care urmeaza sa fie
aduce un beneficiu imediat in special organizatiilor ce au implementate pentru asigurarea unui mediu de lucru
intre 5 si 500 de angajati. Acest sistem de management se mai sigur;
focuseaza pe angajati si asigura un loc de munca mai sigur ✓ Gasirea unei companii de cerfificare ce impartaseste
si reduce riscul de accidente. Un mediu de lucru mai sigur aceeasi viziune cu organizatia dvs.;
duce la o eficienta sporita in productie sau serviciile ✓ Aplicarea cerintelor impuse de standardul ISO si
oferite, lucru care genereaza o crestere generala a calitatii arhivarea documentatiei folosita de-a lungul
serviciilor oferite de catre organizatie. intregului proces;
✓ Programarea unor audituri interne pentru a
supraveghea progresul facut;
✓ Reevaluarea managementului;
✓ Aplicarea unor masuri si actiuni de corectare pentru
ariile ce creeaza probleme;
✓ Obtinerea certificarii ISO 45001.
ISO 22000:2019 Un certificat ISO 22000 reprezinta standardul global Primul pas de pe lista este, evident, dezvoltarea unui SMSA.
Sistem de dezvoltat pentru sectorul alimentar, care ajuta companiile Acesta este si cel mai important, intrucat acesta este un
management al din aceasta industrie sa adopte un sistem de management sistem documentat care va fi implementat integral in absolut
siguranței al sigurantei alimentare (SMSA). toate departamentele organizatiei. Sistemul cuprinde:
alimentelor Acest standard este foarte asemanator cu ISO 9001 pentru • un HACCP creat pentru a identifica, preveni si inlatura
managementul calitatii, care este si cel mai popular hazardele ce pot pune in pericol siguranta alimentelor;
standard ISO in care se certifica firmele. Daca organizatia • programele deja existente pentru a asigura un spatiu de
a obtinut deja aceasta certificare, demersurile pentru a lucru curat si salubru;
obtine si ISO 22000 ar trebui sa fie mult mai usoare. Cele • procese documentate si aprobate pentru SMSA prin care se
doua sisteme sunt compatibile si pot aduce numeroase va administra securitatea alimentelor in organizatie.
beneficii firmelor din industria alimentara. Procesele si procedurile pornesc de la administrare si planul
Pentru identificarea si inlaturarea sau minimizarea de afaceri si ajung pana la demersurile de zi cu zi ce au loc
hazardelor care ameninta siguranta alimentelor, una intr-o companie si care pot afecta siguranta alimentelor.
dintre primele conditii ce trebuie respectate este o ISO 22000 cuprinde reguli specifice pentru asigurarea
comunicare optima pe parcursul intregului lant alimentar. securitatii alimentelor, care trebuie urmate si acoperite de
Accidente care pot duce la compromiterea produsului pot catre SMSA-ul creat. Standardul necesita procese specifice
sa se produca in fiecare etapa a procesului de productie. ale SMSA, care cuprind:
Din acest motiv, intregul proces trebuie sa fie atent tinut • evidentierea telurilor ce vor ajuta organizatia sa
sub observatie. indeplineasca cerintele noilor politici;
Fiecare companie ce raspunde pentru o anumita faza a • existenta unei polite generale de siguranta alimentara pusa
productiei trebuie sa mentina o stransa legatura cu la punct de catre managementul companiei;
celelalte entitati implicate in acest proces, pentru ca riscul • planuirea si revizuirea si documentarea unui SMSA;
producerii incidentelor sa fie micsorat. Mai mult, este • arhivarea documentatiei folosite, pentru a putea monitoriza
imperativ ca o companie sa mentina si o buna comunicare in mod eficient SMSA-ul;
cu clientii sau furnizorii, precum si o buna comunicare • punerea bazelor unui grup de persoane calificate care sa se
interna. Toate aceste demersuri au ca scop final scoaterea ocupe cu monitorizarea securitatii alimentare;
pe piata a unor produse sigure si aliniate la standardele de • dezvoltarea unui plan pentru situatiile urgente;
calitate internationale. • punctarea procedurilor de comunicare, astfel incat
Standardul ISO 22000 cuprinde cateva elemente de baza, contactele importante din exteriorul organizatiei (clienti,
cum ar fi principiile HACCP (Hazard Analysis and furnizori, regulatori etc.) sa mentina o buna comunicare. Tot
Critical Control Point), managementul sistemului, aceste proceduri pot fi aplicate si pentru buna comunicare
comunicarea interactiva si programele preexistente. din cadrul companiei;
Scopul sau este acela de a oferi siguranta alimentelor in • stabilirea sedintelor pentru reevaluarea managementului in
fiecare etapa a productiei, de la fazele preliminare si pana ideea de a evalua eficient SMSA-ul adoptat;
in momentul in care intra in consum. • includerea programelor care exista deja;
O certificare ISO 22000 nu are nevoie de reguli speciale • urmarea principiilor HACCP;
pentru programele care exista deja in structura companiei, • oferirea resurselor optime pentru a asigura functionarea
dupa cum este cazul la alte sisteme de siguranta a eficienta a SMSA-ului. Aici vorbim despre o infrastructura
alimentelor. corespunzatoare, angajati calificati si instruiti
Un certificat ISO 22000 permite implementarea in mod corespunzator, precum si un spatiu de lucru optim pentru a
absolut independent fata de alte sisteme de management garanta siguranta alimentelor;
deja existente si poate fi integrat chiar si cu cerintele • dezvoltarea unui sistem ce permite urmarirea unui produs
acestora. Standardul reuneste principiile HACCP, precum pentru a-l putea identifica;
si pasii creati de catre Comisia Codex Alimentarius. • implementarea unei proceduri documentate care
Modul in care poate fi dezvoltat un SMSA eficient este informeaza cum trebuie manevrat un produs care a fost scos
prin analiza atenta a hazardului, prin care pot fi adoptate din productie;
actiuni de control si prevenire pentru a garanta siguranta • includerea unui sistem de proceduri de corectare si
alimentelor. controlare a produselor care nu ating normele de calitate
impuse;
In functie de rezultatele analizei de hazard, organizatia • o verificare constanta a aparatelor folosite pentru masurare
poate sa opteze pentru cea mai potrivita strategie, care va si supraveghere;
fi folosita in scopul de control al hazardului. Strategia va • innoirea si imbunatatirea continua a SMSA-ului
cuprinde planul HACCP, precum si programele implementat.
preexistente.
ISO 27001:2018 Acest certificat reprezinta standardul international pentru Obtinerea unui certificat ISO 27001 presupune urmarea a 3
Sistem de securitatea informatiei, publicat de catre Organizatia etape:
management al Internationala de Standardizare (ISO) si Comisia 1. In etapa preliminara se dezvolta si evalueaza un SMSI. In
securității informației Electrotehnica Internationala (IEC). aceasta faza trebuie stabilita intreaga documentatie
Acest standard contine specificatiile necesare pentru a solicitata de politica de securitate a companiei dvs. Tot
putea introduce un sistem de management al securitatii acum trebuie stabilit si un plan pentru tratarea riscului;
informatiei (SMSI) in cadrul firmei. SMSI reprezinta, pe 2. In faza a doua se determina daca sistemul respecta
scurt, o serie de proceduri si reguli create pentru a proteja regulile ISO 27001. Se verifica daca SMSI-ul a fost realizat
siguranta datelor vehiculate intr-o companie. Acestea si adoptat in mod corespunzator, dar si daca acesta opereaza
includ controalele tehnice, fizice si legale necesare. conform asteptarilor. Pe scurt, aceasta este etapa in care se
ISO 27001 exista pentru a asista organizatiile sa dezvolte, determina daca SMSI-ul creat este potrivit pentru a fi
implementeze, opereze si imbunatateasca in mod constant certificat ISO;
un SMSI ce pastreaza in siguranta informatiile si datele 3. Ultima etapa este una “activa”, adica presupune viitoare
care sunt vehiculate zilnic in cadrul unei companii. audituri si reevaluari a SMSI-ului. Scopul este urmarirea
Adoptarea standardului ISO se poate dovedi a fi absolut evolutiei acestuia si asigurarea unei functionari optime.
necesara, intrucat in momentul de fata exista nenumarate Va oferim si o lista cu cativa pasi ce trebuie urmati pentru a
moduri prin care se poate transmite o informatie. integra cerintele standardului in compania dvs.:
Companiile distribuie zilnic date sub forma de e-mail, • stabilirea razei de actiune pe care o are proiectul de
informatie scrisa sau printata, prezentari, discutii directe certificare ISO;
sau telefonice etc. Toate acestea risca sa fie transmise mai • stabilirea cerintelor legislative, contractuale si regulatoare,
departe, chiar si la concurenta, fie in mod deliberat sau precum si partile interesate;
accidental. Implementarea unui SMSI eficient ajuta la • reevaluarea si adoptarea actiunilor de control necesare;
controlul acestor riscuri de securitate. • alcatuirea documentatiei impuse de SMSI;
Orice organizatie care doreste sa-si protejeze datele poate • monitorizarea, masurarea, evaluarea si programarea
sa includa standardul ISO 27001 in structura sa, indiferent auditului pentru revizuirea SMSI-ului;
de dimensiuni sau domeniul de activitate. Siguranta • capatarea suportului si implicarii conducerii si dobandirea
informatiilor reprezinta un avantaj nu doar pentru afacere unui buget necesar pentru proiectul de certificare ISO;
in sine, ci si pentru angajati, parteneri, investitori, • estimarea factorilor de risc;
actionari sau pentru clienti. • extinderea competentei interne;
• programarea unui curs de training pentru instructajul
personalului;
• obtinerea unui certificat ISO 27001.
Regulament specific calificarea si certificarea personalului pentru
examinari nedistructive (END)
Regulamentul de certificare descrie procesul general de certificare prin care

CNCIR-CERT determina faptul ca o persoana indeplineste cerintele de calificare si
certificare, incluzand:
- solicitarea,
- evaluarea,
- decizia asupra certificarii,
- recertificarea,
- folosirea certificatelor si a siglelor/marcilor.
Competenta persoanelor precum si alte cerinte obligatorii legate de categoriile

ocupationale sau de indemanare specifice ale persoanelor sunt cuprinse in schemele
specifice de certificare
Schemele specifice de certificare sunt cuprinse in domeniile:

- certificarea personalului care efectueaza examinari nedistructive (END) industriale
Certificarea acopera competenta intr-unul sau mai multe procedee de sudare din
urmatoarele:
 examinarea prin emisie acustica;
 examinarea prin curenti tubionari;
 examinarea prin termografie cu radiatii infrarosii;
 verificarea etanseitatii (incercarile de presiune fiind excluse);
 examinarea magnetoscopica (cu pulberi magnetice si prin flux magnetic de scapari);
 examinarea cu lichide penetrante;
 examinarea radiografica;
 examinarea cu ultrasunete;
 examinarea vizuala (sunt excluse examinarile vizuale directe cu ochiul liber si cele
efectuate in timpul aplicarii altei metode END).
CNCIR-CERT initiaza, promoveaza, mentine si administreaza schemele de

certificare a personalului in conformitate cu cerintele standardului SR EN ISO 17024:2012.
CNCIR-CERT asigura ca schemele pentru certificarea personalului sunt controlate

si administrate astfel incat sa asigure impartialitatea si ca deciziile luate la toate nivelele,
incluzand conducerea organismului si comitetele, sunt ferite de presiuni comerciale sau de
alta natura care ar putea impiedica furnizarea obiectiva a serviciilor de certificare.
SOLICITAREA
Pentru fiecare schema de certificare, solicitantul depune la sediul CNCIR-CERT o

solicitare pentru certificare.
Solicitarile formale trebuie facute pe formularul de solicitare F-PSL-END-01,
disponibil direct de la sediile CNCIR-CERT sau pe site-ul CNCIR-CERT www.cncir.eu.
Solicitarea pentru certificare trebuie semnata de solicitantul de certificare sau de
angajator.
Nici o programare de examinare nu poate fi considerata confirmata pana cand nu a
fost primit un formular de solicitare completat corect.
Solicitantul sau angajatorul trebuie sa achite initial tariful de certificare.
Formularele de solicitare vor fi insotite de urmatoarele documente:

a) document de identitate;
b) documente referitoare la educatia, formarea si experienta candidatului;
c) cerinte referitoare la vedere;
d) dovada platii tarifului de certificare.
EVALUAREA
Solicitarea de certificare si setul de documente aferent sunt analizate in vederea

completitudinii solicitarii si indeplinirii cerintelor de admisibilitate aferentei fiecarei scheme
de certificare.
Candidatul trebuie sa indeplineasca cerintele minime privind sanatatea si formarea

inainte de examenul de calificare si trebuie sa indeplineasca cerintele minime privind
experienta industriala inainte de certificare.
Cerinte referitoare la formare
Candidatul trebuie sa furnizeze o dovada documentata, acceptabila de catre

CNCIR-CERT, ca a absolvit in mod satisfacator un curs de formare care sa acopere partile
relevante din programele analitice prezentate in standardele aplicabile (ISO/TR 25107) in
metoda si pentru nivelul pentru care a solicitat certificarea.
Pentru toate nivelurile, candidatul trebuie sa urmeze in mod satisfacator un curs de

formare teoretica si practica recunoscut de catre CNCIR-CERT.
Durata minima de formare urmata de candidatul la certificare trebuie sa fie cea

definita in tabelul 1 pentru metoda END aplicabila.
Tabelul 1
Metoda END Nivelul1 (h) Nivelul 2 (h) Nivelul 3 (h)
AT 40 64 48
ET 40 48 48
LT 24 32 32
MT 16 24 32
PT 16 24 24
ST 16 24 20
TT 40 80 40
RT 40 80 40
UT 40 80 40
VT 16 24 24
NOTA - Pentru RT, orele de formare nu includ formarea in domeniul protectiei impotriva radiatiilor.
Accesul direct la nivelul 2 cere suma orelor indicate in tabelul 1 pentru nivelurile 1 si 2.
Accesul direct la nivelul 3 cere suma orelor indicate in tabelul 1 pentru nivelurile 1, 2 si 3.
Pentru nivelul 3, fata de formarea minima data in tabelul 1, in functie de potentialul

stiintific si tehnic al candidatului, pregatirea pentru calificare poate fi realizata in diferite
moduri, incluzand participarea la alte cursuri de formare, conferinte sau seminarii,
studierea unor carti, periodice sau alte lucrari specializate, tiparite sau in format electronic.
Reducerile posibile ale duratei de formare:
- pentru toate nivelurile:

a) pentru candidatii care solicita certificarea in mai mult decat o metoda (de exemplu MT,
PT) sau pentru cei care sunt deja certificati si solicita certificare in alta metoda, atunci cand
programa analitica de formare repeta anumite aspecte (de exemplu tehnologia produselor),
numarul total de ore de formare pentru aceste metode (de exemplu PT, MT, VT) poate fi
redus in acord cu programa analitica;
b) pentru candidatii care au absolvit cu diploma intr-un domeniu relevant un colegiu tehnic
sau o universitate sau care au urmat cel putin doi ani de studii ingineresti sau stiintifice la
un colegiu sau la o universitate, numarul total de ore de formare poate fi redus pana la
50 %.
- pentru nivelurile 1 si 2, atunci cand certificarea urmarita este limitata:
a) ca aplicare
b) ca tehnica
durata de formare poate fi redusa pana la 50 %.
c) pentru accesul direct la nivelul 2 RT, atunci cand certificarea este limitata la interpretarea
radiografiilor si la un singur sector de produse, se aplica o cerinta de formare minima de
56 h.
Reducerea totala sa nu depaseasca 50 % din durata de formare.

Orice reducere necesita acordul CNCIR-CERT.
CNCIR-CERT recunoaste certificatele emise, in baza standardului EN 9712, de alte

organisme de certificare acreditate. De asemenea recunoaste si certificatele emise de alte
organisme neutre (ex. ISCIR; TUV; Bureau Veritas etc), caz in care se face si o evaluare a
experientei in domeniu de catre CNCIR-CERT.
Cerinte referitoare la experienta industriala
Durata minima a experientei care trebuie dobandita in sectorul in care candidatul

solicita certificarea trebuie sa fie cea definita in tabelul 2.
Tabelul 2
Experienta
Metoda END lunia
Nivelul1 Nivelul2 Nivelul3
AT, ET, LT, RT, UT, TT 3 9 18
MT, PT, ST, VT 1 3 12
a Experienta de lucru se bazeaza pe o saptamana nominala de munca de 40 h/saptamana
sau pe saptamana legal a de munca. Cand un operator lucreaza mai mult de 40 h/saptamana,
poate fi creditat cu o experienta bazata pe numarul total de ore, dar trebuie sa i se ceara sa
furnizeze dovada acestei experiente.
Atunci cand candidatul solicita certificarea in mai mult decat o metoda, durata totala
a experientei trebuie sa fie suma duratelor de experienta cerute pentru fiecare metoda.
Pentru certificarea nivel 2, experienta de lucru este dobandita ca persoana
certificata nivel 1. Daca o persoana este calificata direct pe nivelul 2, experienta trebuie sa
constea din suma duratelor cerute pentru nivelul 1 si nivelul 2. Nu trebuie acordata nicio
reducere a duratei de experienta.
Experienta industriala intr-un sector specific trebuie sa fie dobandita fiecare anterior
urmarii cu succes unei examinari pentru calificare.
Atunci cand urmeaza ca o parte a experientei sa fie dobandita dupa reusita la

examen, rezultatele examenului sunt valabile doi ani sau durata totala de experienta ceruta
pentru metodele implicate, care din aceste valori este mai mare.
Pentru nivelul 3 Tabelul 2 detaliaza experienta minima pentru candidati care au

urmat cu succes un colegiu tehnic sau cel putin doi ani de studii ingineresti sau stiintifice
intr-un colegiu sau universitate acreditata. Daca situatia nu este aceasta, durata trebuie
multiplicata cu 2.
Pentru certificarea nivel 3, se considera ca experienta de lucru este dobandita ca

persoana certificata nivel 2. Daca o persoana este calificata direct de pe nivelul 1 pe nivelul
3, experienta trebuie sa constea din suma duratelor cerute pentru nivelul 2 si nivelul 3. Nu
trebuie acordata nicio reducere a duratei de experienta.
Dovada documentata a experientei trebuie confirmata de catre angajator si

prezentata CNCIR-CERT.
Reducerile posibile ale duratei de experienta:

Se iau in considerare urmatoarele elemente.
a) Calitatea experientei poate fi variabila, iar bunele practici pot fi asimilate mai rapid intr-un
mediu unde experienta este concentrata si are o relatie stransa cu certificarea urmarita.
b) Atunci cand se acumuleaza experienta simultan in doua sau mai multe metode END de
suprafata, de exemplu MT, PT si VT, experienta dobandita in aplicarea unei metode END
poate fi complementara experientei dobandite in una sau mai multe alte metode de
suprafata.
c) Experienta intr-un sector pentru o metoda END pentru care este detinuta deja
certificarea poate fi complementara experientei cu aceasta metoda intr-un alt sector.
d) Nivelul si calitatea educatiei pe care o are candidatul ar trebui luate, de asemenea, in
considerare. Acesta este cazul, in special, pentru nivelul 3, dar se poate aplica si altor
niveluri.
Creditul privind experienta de lucru se poate castiga simultan in doua sau mai multe
metode END acoperite standardul international, cu o reducere a experientei totale cerute
dupa cum urmeaza:
a) doua metode de examinare: reducerea cu 25 % a duratei totele cerute;
b) trei metode de examinare: reducerea cu 33% a duratei totale cerute;
c) patru sau mai multe metode de examinare: reducerea cu 50 % a duratei totale cerute.
Pentru fiecare din metodele de examinare pentru care se solicita certificarea,

experienta va fi egala cu cel putin 50 % din durata ceruta In tabelul 2.
Pentru fiecare combinatie de metoda END si sector pentru care se solicita

certificarea, experienta va fi egala cu cel putin jumatate din experienta ceruta, iar aceasta
nu trebuie sa fie niciodata mai mica decat o luna.
Cerinte referitoare la vedere
Candidatii pentru examinarea CNCIR-OCP trebuie obligatoriu, in ziua examinarii sa

prezinte o dovada a rezultatului testului referitoare la vedere obtinua cu cel mult 12 luni mai
inainte.
Vederea din apropiere trebuie sa permita cel putin lectura numarului 1 de pe scala
Jaeger sau a literei N in Times Roman 4,5 sau a caracterelor echivalente (avand inaltimea
de 1,6 mm), la o distanta de minimum 30 cm, cu unul sau cu amandoi ochii, cu sau fara
corectie;
Perceptia culorilor trebuie sa fie satisfacatoare, astfel incat sa permita candidatului

sa distinga si sa diferentieze contrastul dintre culorile sau nuantele de gri utilizate in
metoda END implicata, asa cum este specificat de catre angajator.
In cazul ca solicitarea de certificare impreuna cu setul de documente satisfac

conditiile de admisibilitate, se aloca numarul unic din registrul CNCIR-CERT si se
programeaza solicitantul pentru examinare.
Examinarea in vederea certificarii
Examinarea in vederea certificarii consta intr-o parte scrisa generala si specifica, si o

examinare specifica practica acoperind aplicarea metodei END pe esantioane
reprezentative de produse in unul sau mai multe sectoare industriale.
Inainte de inceperea examenului scris, solicitantul trebuie sa faca dovada achitarii

costului de examinare si sa semneze declaratia de acceptare a „Codul etic pentru
detinatorii de certificate CNCIR-CERT”, publicat ca PC-GEN-01.
Examenul scris cuprinde intrebari alese la intamplare din colectia de intrebari a

organismului de certificare acoperind metoda si pentru nivelul pentru care a solicitat
certificarea.
Examenul practic include efectuarea examinarii pe probeIe pentru examen

prescrise, inregistrarea (iar in cazul candidatilor pentru nivelul 2, si interpretarea)
informatiilor rezultate in masura ceruta si raportarea rezultatelor in formatul cerut.
Candidatul pentru nivelul 2 trebuie sa redacteze cel putin o instructiune END
adecvata personalului de nivel 1, pentru o proba aleasa de examinator.
Rezultatul global al examenului de calificare si certificare este considerat

satisfacator daca rezultatele testului de cunostinte tehnice si rezultatele tuturor
examinarilor practice efectuate in timpul examenului sunt satisfacatoare.
Reexaminare
Candidatul care nu a obtinut nota ceruta pentru promovare la oricare parte a

examenului, poate fi reexaminat a doua oara la partea (partile) la care nu a reusit, cu
conditia ca reexaminarea sa aiba loc nu mai devreme de o luna, numai daca a
incheiat in mod satisfacator un program ulterior de formare, acceptabil pentru
organismul de certificare, dar nu mai tarziu de 2 ani dupa examenul initial.
Un candidat care nu a reusit la reexaminare trebuie sa solicite si sa sustina din nou
examenul conform procedurii stabilite pentru candidatii noi.
Un candidat respins datorita unei comportari contrare deontologiei trebuie sa
astepte cel putin 12 luni inainte de a se prezenta din nou la un examen.
DECIZIA ASUPRA CERTIFICARII
Decizia de certificare este luata de catre Comitetul de Certificare pe baza

rezultatelor examinarilor teoretice si practice
Dosarul prezentat Comitetului de Certificare pentru personalul sudor- schema

PSUD va contine, in functie de examinarea efectuata si nivelul de certificare solicitat,
urmatoarele:
a) Solicitare pentru examinare sudori, cod F-RS-CERT-02.1-05;
b) Rezultatul detaliat si final al examinarilor de calificare si certificare sustinute de
fiecare solicitant, cu calificativele obtinute:
- examen scris general (nivel 1, 2);
- examen scris specific (nivel 1, 2 );
- examen practic (nivel 1, 2);
- examen de baza, partile A, B, C, D, E (nivel 3);
- examen referitor la metoda principala (nivel 3);
c) Documentele referitoare la educatia, formarea si experienta solicitantului certificarii;
d) Dovada satisfacerii acuitatii vizuale;
e) Declaratia de acceptare a „Codul etic pentru detinatorii de certificate CNCIR-
CERT”, publicat ca PC-GEN-01;
f) Copie dupa actul de identitate;
g) Dovada achitarii tarifului de certificare si al costului de examinare.
Decizia de certificare poate fi:

- acordarea / neacordarea sau acordarea partiala a certificarii, in faza initiala,
reinnoire, recertificare;
- acordarea certificarii dupa completarea experientei obtinute sub
supraveghere calificata (completarea trebuie sa se realizeze intr-o perioada de max. 2 ani
de la promovarea examenului de calificare).
Daca decizia este de acordare a certificarii, se editeaza certificatul de sudor.
Certificatul este valabil cinci ani de la data certificarii iar data de expirare este
indicata pe certificat.
Certificatul contine date referitoare la:
- numele si prenumele persoanei certificate;
- data pronuntarii certificarii;
- data la care expira valabilitatea certificarii;
- o referire la standard international de certificare (ISO 9712:2013);
- nivelul certificarii;
- numele organismului de certificare;
- metoda (metodele) END;
- sectorul (sectoarele) aplicabil(e);
- daca este cazul, domeniul de aplicare al limitarilor certificarii si/sau al aplicatiilor speciale;
- un numar unic de identificare a persoanei;
- semnatura persoanei certificate;
- un dispozitiv de prevenire al falsificarii legitimatiei, de exemplu timbru sec, plastifiere etc;
- semnatura reprezentantului desemnat al organismului de certificare.
Inmanarea certificatului se face, pe baza de semnatura, dupa ce se face dovada

achitarii tarifului de eliberare certificat.
REINNOIREA SI RECERTIFICAREA
Inainte de expirarea fiecarei perioade secunde de valabilitate (Ia fiecare 5 ani),

persoana certificata poate fi recertificata de catre organismul de certificare pentru o noua
perioada de cinci ani sau mai putin, daca pe langa dovada satisfacerii testului referitor la
vedere, in cursul ultimelor 12 luni sunt prezentate si urmatoarele documente:
a) o inregistrare a perioadei de angajare (folosind Anexa D1) ce acopera perioada
de valabilitate a certificatului care trebuie revalidat;
b) o inregistrare completa a punctelor obtinute;
c) dovada achitarii taxei de reinnoire.
Pentru a asigura continuitatea in certificare, se recomanda transmiterea solicitarilor

pentru reinnoire sau recertificare cu cel putin 56 de zile inainte de expirarea certificatului.
Solicitarile pentru reinnoire sau recertificare dupa ce a expirat certificatul pot fi luate
in considerare (pana la un an dupa expirare), dar asemenea solicitari vor fi supuse platii
unei taxe de administrare suplimentare.
Pentru revalidarea certificarii dupa o intrerupere semnificativa, persoana trebuie sa

sustina un examen de recertificare. Certificarea este revalidata pentru o noua perioada de
valabilitate de cinci ani de la data revalidarii.
Daca reinnoirea este solicitata dupa mai mult de 12 luni de la expirare, va fi ceruta o
recertificare prin examinare. Examinarea va fi ca o examinare initiala completa – generala,
specifica si practica – pentru Nivelul 1 si Nivelul 2 si o examinare de metoda principala
pentru Nivelul 3, incluzand-o pe cea practica de Nivel 2.
FOLOSIREA CERTIFICATELOR SI A SIGLELOR/MARCILOR
Detinatorii de certificate trebuie sa utilizeze certificatele numai pentru scopul si

domeniul pentru care a fost eliberat.
Detinatorilor de certificat sau angajatorilor nu li se permite sa sugereze ca sunt
certificati cu un alt nivel mai avansat de competenta, decat cel specificat in certificatul
primit.
Detinatorii de certificate sau angajatorii lor nu trebuie sa foloseasca sau sa faca
referire la certificatele PEND sau la marca de certificare CNCIR-CERT, si nici nu trebuie
nici sa permita, cu buna stiinta, sa fie folosite sau sa se faca referinta la ele de catre o
terta parte, intr-o maniera care poate fi considerata frauduloasa.
Sanctiunea pentru folosirea gresita a certificarii sudorului in toate cazurile este
invalidarea certificatului.
Pierderea sau furtul certificatelor trebuie sa fie publicata in monitorul oficial si
anuntata la CNIR-CERT.
Modul de utilizare al marcii CNCIR-CERT este reglementat de reguli stabilite de
CNCIR-CERT in documentul „Regulament general de utilizare a marcii CNCIR-CERT” si
afisate pe Web: www.cncir.eu, sectiunea CNCIR-CERT.
Certificarea produselor
Certificarea de produs si certificarea de sistem sunt complementare, obtinerea

certificatului pentru sistemul de management al calitatii nu înseamna ca în mod automat
produsele vor fi furnizate fara abateri fata de cerintele prestabilite.
Întreprinderile mici opteaza initial pentru certificarea de produs – daca aceasta operatie
nu impune existenta unui sistem de management al calitatii implementat – si ulterior, dupa
implementarea si mentinerea lui, se încearca certificarea de sistem.
Certificarea produselor poate fi:
- obligatorie (domeniul reglementat) – daca se refera la produse care pot afecta viata,
sanatatea si securitatea persoanelor, calitatea mediului ambiant, probleme reglementate prin
acte legislative si standarde obligatorii;
- voluntara (domeniul nereglementat) – daca se aplica la toate celelalte produse pentru
care nu sunt prevazute reglementari obligatorii; acest tip de certificare are drept scop
promovarea comerciala a produselor pe piata mondiala.
Dupa aplicarea procedurilor de certificare (încercari si controale specifice), daca
cercetarile sunt concludente, se va elibera pentru produsul analizat un certificat de conformitate.
Acest certificat se acorda de organismul de certificare în conditii bine definite si are valabilitate
limitata în timp si spatiu. Daca sunt înregistrate abateri sau reclamatii, organismul de certificare
poate retrage certificatul.
La cerere, orice organizatie poate opta pentru recertificare, înainte ca durata de
valabilitate sa expire, in vederea asigurarii continuităţii certificării.
În decursul perioadei de valabilitate, organizaţia poate solicita extinderea sau
restrângerea domeniului de certificare.
Prin recunoasterea reciproca a certificatelor de conformitate date de anumite organizatii
din diferite tari se asigura libera circulatie transfrontaliera a marfurilor în tarile din Uniunea
Europeana.
Odata cu certificatul de conformitate, organismul de certificare confera dreptul de
utilizare a marcii de conformitate (marcaj). Aceasta este reprezentata printr-un simbol grafic sau
literal. In Romania, dreptul de utilizare a "mărcilor de conformitate cu standardele române“ este
acordat de Asociaţia de Standardizare din România - ASRO, pe baza avizului Comitetului de
Marcă, corespunzător domeniului din care face parte produsul în cauză.
Au fost înregistrate la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, marca "SR" şi marca "SR-S".
Marca "SR" este o marcă de certificare a conformităţii produselor cu standardele române de
referinţă. Marca "SR-S" este o marcă de securitate, utilizată pentru certificarea conformităţii cu
standardele române de securitate.
Prin "Regulamentul general al mărcii SR de certificare a conformităţii produselor şi/sau
serviciilor cu standardele române", au fost stabilite condiţiile de organizare generală, utilizare şi
gestionare a celor două mărci, cerinţele generale pentru comitetele de marcă, regimul financiar
şi sancţiunile aplicabile în cazurile de nerespectare de către titulari a regulilor specificate. Potrivit
acestui regulament, certificarea produselor şi serviciilor se face de către organisme de certificare.
De asemenea, încercările necesare certificării se fac numai în laboratoare acreditate. Mărcile de
certificare (obligatorie sau voluntara) au fost înregistrate de Organizația Mondială a Proprietății
Intelectuale din Geneva în 1995.
Marca trebuie sa fie vizibila, lizibila si usor accesibila autoritatilor, insarcinate cu
supravegherea pietei, si consumatorilor. Marca trebuie aplicata in asa fel incat indepartarea
totala a acesteia sa fie imposibila. In functie de natura produsului, titularii dreptului de utilizare
a mărcilor de conformitate aplica marca direct pe produs, pe o eticheta de date prinsa de acesta,
pe ambalaj sau pe documente referitoare la produs. Dupa aplicarea marcii se trece numarul de
identificare al organismului de certificare. De asemenea, titularii au dreptul să facă referiri la
mărcile de conformitate în contracte sau alte documente privind produsele certificate. Aceste
mărci pot fi utilizate în cadul unor acţiuni de publicitate sau de informare în relaţiile comerciale.
În România se accepta si marcajul CE. Avantajele marcajului CE:

- marcajul CE indica oficialitatilor guvernamentale ca produsul poate fi introdus pe piata
lor nationala;
- marcajul CE pe un produs asigura libera circulatie a produselor pe piata unica
europeana;
- marcajul CE constituie o indicatie a conformitatii cu un minimum de standarde si un nivel
minim de calitate;
- marcajul CE semnifica preocuparile organizatiei pentru respectarea standardelor si
directivelor europene;
- marcajul CE devine pentru consumatori un „simbol al calitatii”.
Consiliul Comunitatilor Europene a stabilit un concept modular numit „Abordare Globala”
privind diferitele faze ale procedurilor de evaluare a conformitatii produselor. Se utilizeaza 8
module – notate A, B, C, D, E, F, G, H. In functie de riscurile pe care le prezinta produsele,
organizatia alege unul sau câteva module pentru evaluarea conformitatii si certificarii produselor
sale.
Modulul A: Controlul intern al producției
Acoperă atât faza de proiectare, cât și faza de producție.
Producătorul garantează el însuși conformitatea produselor cu cerințele legislative (fără
examinare UE de tip).
Modulul A1: Controlul intern al producției plus testarea supravegheată a produsului
A + testări cu privire la aspecte specifice ale produsului efectuate de un organism intern
acreditat sau sub responsabilitatea unui organism notificat ales de producător.
Modulul A2: Controlul intern al producției plus verificări supravegheate ale produsului
la intervale aleatorii
A + verificări ale produsului la intervale aleatorii efectuate de un organism notificat sau
de un organism intern acreditat.
Modulul B: Examinare UE de tip
Acoperă faza de proiectare.
Este urmat întotdeauna de alte module pe baza cărora este demonstrată conformitatea
produselor cu tipul UE aprobat.
Un organism notificat examinează proiectarea tehnică și/sau eșantionul unui tip, verifică
și atestă conformitatea acestuia cu cerințele din instrumentul legislativ aplicabil, eliberând un
certificat de examinare UE de tip. Există trei moduri de a realiza o examinare UE de tip: 1. tipul
de producție; 2. combinație a tipului de producție cu tipul de proiectare; și 3. tipul de proiectare.
Modulul C: Conformitatea cu tipul UE bazată pe controlul intern al producției
Acoperă faza de producție și urmează modulului B.
Producătorul trebuie să asigure controlul intern al producției sale pentru a asigura
conformitatea produsului cu tipul UE aprobat în temeiul modulului B.
Modulul C1: Conformitatea cu tipul UE bazată pe controlul intern al producției plus
testarea supravegheată a produsului
C + testări cu privire la aspecte specifice ale produsului efectuate de un organism intern
acreditat sau sub responsabilitatea unui organism notificat ales de producător (*).
verificări supravegheate ale produsului la intervale aleatorii
Modulul C + verificări ale aspectelor specifice ale produsului la intervale aleatorii
efectuate de un organism notificat sau de un organism intern acreditat.
Modulul D: Conformitatea cu tipul UE bazată peasigurarea calității procesului de
producție
Producătorul aplică un sistem de asigurare a calității producției (partea legată de
producție și inspecția produsului finit) pentru a garanta conformitatea cu tipul UE. Organismul
notificat evaluează sistemul de calitate.
Modulul D1: Asigurarea calității procesului de producție
producție și inspecția produsului finit) pentru a garanta conformitatea cu cerințele legislative
(fără tip UE; modulul este utilizat ca modulul D, dar fără modulul B). Organismul notificat
evaluează sistemul de calitate a producției (partea legată de producție și inspecția produsului
finit).
Modulul E: Conformitatea cu tipul UE bazată pe asigurarea calității produsului
Producătorul aplică un sistem de asigurare a calității produsului (= calitatea producției
fără partea legată de fabricație) pentru inspecția și testarea produse lor finite cu scopul de a
garanta conformitatea cu tipul UE. Un organism notificat evaluează sistemul de calitate.
Principiul de la baza modulului E este similar cu cel al modulului D: ambele au la bază un
sistem de calitate și completează modulul B. Diferența este că sistemul de calitate din cadrul
modulului E are scopul de a garanta calitatea produsului finit, în timp ce sistemul de calitate din
cadrul modulului D (și D1) are scopul de a garanta calitatea întregului proces de producție
(inclusiv partea le gată de producție și testarea produsului finit). Prin urmare, modulul E este
asemănător cu modulul D, dar fără dispozițiile cu privire la procesul de fabricație.
Modulul E1: Asigurarea calității produsului finit Inspecția și testarea
fără partea legată de fabricație) pentru inspecția produselor finite și testarea produselor cu
scopul de a garanta conformitatea cu cerințele legislative [fără modul B (tip UE); modulul este
utilizat ca modulul E, dar fără modulul B].
Organismul notificat evaluează sistemul de calitate.
Principiul de la baza modulului E1 este similar cu cel din cadrul modulului D1: ambele au
la bază un sistem de calitate. Diferența este că sistemul de calitate din cadrul modulului E1 are
scopul de a asigura calitatea produsului finit, în timp ce sistemul de calitate din cadrul modulului
D1 are scopul de a asigura ca litatea întregului proces de producție (inclusiv partea legată de
producție și testele pe produsul finit). Prin urmare, modulul E1 este asemănător cu modulul D1,
dar fără dispozițiile cu privire la procesul de fabricație.
Modulul F: Conformitatea cu tipul UE bazată pe verificarea produsului
Producătorul garantează conformitatea produselor fabricate cu tipul UE aprobat.
Organismul notificat efectuează verificări ale produselor (testarea fiecărui produs sau verificări
statistice) pentru a se asigura de conformitatea produsului cu tipul UE.
Modulul F este similar modulului C2, dar organismul notificat efectuează mai multe
verificări sistematice ale produsului.
Modulul F1:Conformitatea bazată pe verificarea produsului
Producătorul garantează conformitatea produselor fabricate cu cerințele legislative.
statistice) pentru a controla conformitatea produsului cu cerințele legislative (fără tip UE;
modulul este utilizat ca modulul F, dar fără modulul B).
Modulul F1 este similar modulului A2, dar organismul notificat efectuează verificări mai
detaliate ale produsului.
Modulul G: Conformitatea bazată pe verificarea unității de produs
Organismul notificat verifică fiecare produs individual pentru a se asigura de conformitatea cu
cerințele legislative (fără tip UE).
Modulul H: Conformitatea bazată pe asigurarea totală a calității
Producătorul aplică un sistem de asigurare totală a calității pentru a asigura conformitatea
cu cerințele legislative (fără tip UE). Organismul notificat evaluează sistemul de calitate.
Modulul H1: Conformitatea bazată pe asigurarea totală a calității plus examinarea
proiectării
cu cerințele legislative (fără tip UE). Organismul notificat evaluează sistemul de calitate, precum
și proiectarea produsului și eliberează un certificat de examinare UE a proiectării.
Față de modulul H, modulul H1 prevede în plus realizarea de către organismul notificat a
unei verificări mai detaliate a proiectării produsului.
Certificatul de examinare UE a proiectării nu trebuie confundat cu certificatul de
examinare UE de tip din cadrul modulului B, care atestă conformitatea unui eșantion
„reprezentativ al producției vizate”, astfel încât conformitatea produse lor să poată fi verificată
în raport cu acest eșantion. În cazul certificatului de examinare UE a proiectării din cadrul
modulului H1, nu există un astfel de eșantion. Certificatul de examinare UE a proiectării atestă
faptul că respectiva conformitate a proiectării produsului a fost verificată și certificată de un
organism notificat.
Reglementarea tehnică prevede pentru fiecare categorie de produse dintr-un domeniu
reglementat una sau mai multe proceduri pentru evaluarea conformităţii; procedura pentru
evaluarea conformităţii este formată din unul sau o combinaţie adecvată a modulelor prezentate.
In urma certificării produselor organizația beneficiază de următoarele avantaje:
- contribuie la promovarea produselor firmei – clientii dobândesc mai multa încredere în
produsele certificate, întrucât certificarea este o dovada obiectiva, furnizata de o terta parte, ca
sunt respectate caracteristicile de calitate mentionate în documentul de referinta;
- optimizarea raportului calitate/pret;
- perfectionarea continua a produsului;
- identificarea punctelor slabe legate de fabricatia produslui;
- elimina încercarile multiple si costisitoare efectuate de furnizori, clienti si
intermediari/distribuitori.
Certificarea produselor
Certificarea de produs si certificarea de sistem sunt complementare, obtinerea

certificatului pentru sistemul de management al calitatii nu înseamna ca în mod automat
produsele vor fi furnizate fara abateri fata de cerintele prestabilite.
Întreprinderile mici opteaza initial pentru certificarea de produs – daca aceasta operatie
nu impune existenta unui sistem de management al calitatii implementat – si ulterior, dupa
implementarea si mentinerea lui, se încearca certificarea de sistem.
Certificarea produselor poate fi:
- obligatorie (domeniul reglementat) – daca se refera la produse care pot afecta viata,
sanatatea si securitatea persoanelor, calitatea mediului ambiant, probleme reglementate prin
acte legislative si standarde obligatorii;
- voluntara (domeniul nereglementat) – daca se aplica la toate celelalte produse pentru
care nu sunt prevazute reglementari obligatorii; acest tip de certificare are drept scop
promovarea comerciala a produselor pe piata mondiala.
Dupa aplicarea procedurilor de certificare (încercari si controale specifice), daca
cercetarile sunt concludente, se va elibera pentru produsul analizat un certificat de conformitate.
Acest certificat se acorda de organismul de certificare în conditii bine definite si are valabilitate
limitata în timp si spatiu. Daca sunt înregistrate abateri sau reclamatii, organismul de certificare
poate retrage certificatul.
La cerere, orice organizatie poate opta pentru recertificare, înainte ca durata de
valabilitate sa expire, in vederea asigurarii continuităţii certificării.
În decursul perioadei de valabilitate, organizaţia poate solicita extinderea sau
restrângerea domeniului de certificare.
Prin recunoasterea reciproca a certificatelor de conformitate date de anumite organizatii
din diferite tari se asigura libera circulatie transfrontaliera a marfurilor în tarile din Uniunea
Europeana.
Odata cu certificatul de conformitate, organismul de certificare confera dreptul de
utilizare a marcii de conformitate (marcaj). Aceasta este reprezentata printr-un simbol grafic sau
literal. In Romania, dreptul de utilizare a "mărcilor de conformitate cu standardele române“ este
acordat de Asociaţia de Standardizare din România - ASRO, pe baza avizului Comitetului de
Marcă, corespunzător domeniului din care face parte produsul în cauză.
Au fost înregistrate la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, marca "SR" şi marca "SR-S".
Marca "SR" este o marcă de certificare a conformităţii produselor cu standardele române de
referinţă. Marca "SR-S" este o marcă de securitate, utilizată pentru certificarea conformităţii cu
standardele române de securitate.
Prin "Regulamentul general al mărcii SR de certificare a conformităţii produselor şi/sau
serviciilor cu standardele române", au fost stabilite condiţiile de organizare generală, utilizare şi
gestionare a celor două mărci, cerinţele generale pentru comitetele de marcă, regimul financiar
şi sancţiunile aplicabile în cazurile de nerespectare de către titulari a regulilor specificate. Potrivit
acestui regulament, certificarea produselor şi serviciilor se face de către organisme de certificare.
De asemenea, încercările necesare certificării se fac numai în laboratoare acreditate. Mărcile de
certificare (obligatorie sau voluntara) au fost înregistrate de Organizația Mondială a Proprietății
Intelectuale din Geneva în 1995.
Marca trebuie sa fie vizibila, lizibila si usor accesibila autoritatilor, insarcinate cu
supravegherea pietei, si consumatorilor. Marca trebuie aplicata in asa fel incat indepartarea
totala a acesteia sa fie imposibila. In functie de natura produsului, titularii dreptului de utilizare
a mărcilor de conformitate aplica marca direct pe produs, pe o eticheta de date prinsa de acesta,
pe ambalaj sau pe documente referitoare la produs. Dupa aplicarea marcii se trece numarul de
identificare al organismului de certificare. De asemenea, titularii au dreptul să facă referiri la
mărcile de conformitate în contracte sau alte documente privind produsele certificate. Aceste
mărci pot fi utilizate în cadul unor acţiuni de publicitate sau de informare în relaţiile comerciale.
În România se accepta si marcajul CE. Avantajele marcajului CE:

- marcajul CE indica oficialitatilor guvernamentale ca produsul poate fi introdus pe piata
lor nationala;
- marcajul CE pe un produs asigura libera circulatie a produselor pe piata unica
europeana;
- marcajul CE constituie o indicatie a conformitatii cu un minimum de standarde si un nivel
minim de calitate;
- marcajul CE semnifica preocuparile organizatiei pentru respectarea standardelor si
directivelor europene;
- marcajul CE devine pentru consumatori un „simbol al calitatii”.
Consiliul Comunitatilor Europene a stabilit un concept modular numit „Abordare Globala”
privind diferitele faze ale procedurilor de evaluare a conformitatii produselor. Se utilizeaza 8
module – notate A, B, C, D, E, F, G, H. In functie de riscurile pe care le prezinta produsele,
organizatia alege unul sau câteva module pentru evaluarea conformitatii si certificarii produselor
sale.
Modulul A: Controlul intern al producției
Producătorul garantează el însuși conformitatea produselor cu cerințele legislative (fără
examinare UE de tip).
Modulul A1: Controlul intern al producției plus testarea supravegheată a produsului
A + testări cu privire la aspecte specifice ale produsului efectuate de un organism intern
acreditat sau sub responsabilitatea unui organism notificat ales de producător.
Modulul A2: Controlul intern al producției plus verificări supravegheate ale produsului
la intervale aleatorii
A + verificări ale produsului la intervale aleatorii efectuate de un organism notificat sau
de un organism intern acreditat.
Modulul B: Examinare UE de tip
Acoperă faza de proiectare.
Este urmat întotdeauna de alte module pe baza cărora este demonstrată conformitatea
produselor cu tipul UE aprobat.
Un organism notificat examinează proiectarea tehnică și/sau eșantionul unui tip, verifică
și atestă conformitatea acestuia cu cerințele din instrumentul legislativ aplicabil, eliberând un
certificat de examinare UE de tip. Există trei moduri de a realiza o examinare UE de tip: 1. tipul
de producție; 2. combinație a tipului de producție cu tipul de proiectare; și 3. tipul de proiectare.
Modulul C: Conformitatea cu tipul UE bazată pe controlul intern al producției
testarea supravegheată a produsului
C + testări cu privire la aspecte specifice ale produsului efectuate de un organism intern
acreditat sau sub responsabilitatea unui organism notificat ales de producător (*).
verificări supravegheate ale produsului la intervale aleatorii
Modulul C + verificări ale aspectelor specifice ale produsului la intervale aleatorii
efectuate de un organism notificat sau de un organism intern acreditat.
Modulul D: Conformitatea cu tipul UE bazată peasigurarea calității procesului de
producție
producție și inspecția produsului finit) pentru a garanta conformitatea cu tipul UE. Organismul
notificat evaluează sistemul de calitate.
Modulul D1: Asigurarea calității procesului de producție
producție și inspecția produsului finit) pentru a garanta conformitatea cu cerințele legislative
(fără tip UE; modulul este utilizat ca modulul D, dar fără modulul B). Organismul notificat
evaluează sistemul de calitate a producției (partea legată de producție și inspecția produsului
finit).
Modulul E: Conformitatea cu tipul UE bazată pe asigurarea calității produsului
fără partea legată de fabricație) pentru inspecția și testarea produse lor finite cu scopul de a
garanta conformitatea cu tipul UE. Un organism notificat evaluează sistemul de calitate.
Principiul de la baza modulului E este similar cu cel al modulului D: ambele au la bază un
sistem de calitate și completează modulul B. Diferența este că sistemul de calitate din cadrul
modulului E are scopul de a garanta calitatea produsului finit, în timp ce sistemul de calitate din
cadrul modulului D (și D1) are scopul de a garanta calitatea întregului proces de producție
(inclusiv partea le gată de producție și testarea produsului finit). Prin urmare, modulul E este
asemănător cu modulul D, dar fără dispozițiile cu privire la procesul de fabricație.
Modulul E1: Asigurarea calității produsului finit Inspecția și testarea
fără partea legată de fabricație) pentru inspecția produselor finite și testarea produselor cu
scopul de a garanta conformitatea cu cerințele legislative [fără modul B (tip UE); modulul este
utilizat ca modulul E, dar fără modulul B].
Organismul notificat evaluează sistemul de calitate.
Principiul de la baza modulului E1 este similar cu cel din cadrul modulului D1: ambele au
la bază un sistem de calitate. Diferența este că sistemul de calitate din cadrul modulului E1 are
scopul de a asigura calitatea produsului finit, în timp ce sistemul de calitate din cadrul modulului
D1 are scopul de a asigura ca litatea întregului proces de producție (inclusiv partea legată de
producție și testele pe produsul finit). Prin urmare, modulul E1 este asemănător cu modulul D1,
dar fără dispozițiile cu privire la procesul de fabricație.
Modulul F: Conformitatea cu tipul UE bazată pe verificarea produsului
Producătorul garantează conformitatea produselor fabricate cu tipul UE aprobat.
statistice) pentru a se asigura de conformitatea produsului cu tipul UE.
Modulul F este similar modulului C2, dar organismul notificat efectuează mai multe
verificări sistematice ale produsului.
Modulul F1:Conformitatea bazată pe verificarea produsului
statistice) pentru a controla conformitatea produsului cu cerințele legislative (fără tip UE;
modulul este utilizat ca modulul F, dar fără modulul B).
Modulul F1 este similar modulului A2, dar organismul notificat efectuează verificări mai
detaliate ale produsului.
Modulul G: Conformitatea bazată pe verificarea unității de produs
Organismul notificat verifică fiecare produs individual pentru a se asigura de conformitatea cu
cerințele legislative (fără tip UE).
Modulul H: Conformitatea bazată pe asigurarea totală a calității
cu cerințele legislative (fără tip UE). Organismul notificat evaluează sistemul de calitate.
Modulul H1: Conformitatea bazată pe asigurarea totală a calității plus examinarea
proiectării
cu cerințele legislative (fără tip UE). Organismul notificat evaluează sistemul de calitate, precum
și proiectarea produsului și eliberează un certificat de examinare UE a proiectării.
Față de modulul H, modulul H1 prevede în plus realizarea de către organismul notificat a
unei verificări mai detaliate a proiectării produsului.
Certificatul de examinare UE a proiectării nu trebuie confundat cu certificatul de
examinare UE de tip din cadrul modulului B, care atestă conformitatea unui eșantion
„reprezentativ al producției vizate”, astfel încât conformitatea produse lor să poată fi verificată
în raport cu acest eșantion. În cazul certificatului de examinare UE a proiectării din cadrul
modulului H1, nu există un astfel de eșantion. Certificatul de examinare UE a proiectării atestă
faptul că respectiva conformitate a proiectării produsului a fost verificată și certificată de un
organism notificat.
Reglementarea tehnică prevede pentru fiecare categorie de produse dintr-un domeniu
reglementat una sau mai multe proceduri pentru evaluarea conformităţii; procedura pentru
evaluarea conformităţii este formată din unul sau o combinaţie adecvată a modulelor prezentate.
In urma certificării produselor organizația beneficiază de următoarele avantaje:
- contribuie la promovarea produselor firmei – clientii dobândesc mai multa încredere în
produsele certificate, întrucât certificarea este o dovada obiectiva, furnizata de o terta parte, ca
sunt respectate caracteristicile de calitate mentionate în documentul de referinta;
- optimizarea raportului calitate/pret;
- perfectionarea continua a produsului;
- identificarea punctelor slabe legate de fabricatia produslui;
- elimina încercarile multiple si costisitoare efectuate de furnizori, clienti si
intermediari/distribuitori.
CERTIFICAREA SISTEMELOR DE MANAGEMENT
În sens larg certificarea conformităţii unui sistem de management al calităţii reprezintă un mijloc
de comunicare care se realizează prin compararea de către o terţă parte (independente de sistemul de
referinţă) a unei realităţi obiective cu ce s-a planificat să se realizeze în acel sistem.
Auditul de certificare este mijlocul fundamental de comunicare prin care membrii echipei de
audit influenţează modul de a gândi şi de a munci al persoanelor auditate. Astfel participanţii la audit
trebuie să respecte principiile şi criteriile definite în SR EN ISO 19011-2018 – ghid referitor la auditarea
SMC.
În general auditorii de certificare a sistemului de management al calităţii verifică:
- dacă organizaţia auditată are implementat un sistem care să corespundă normelor propuse de
standardul internaţional pentru care se solicită autorizarea.
- modul în care funcţionează priincipiile managementului în organizaţie.
Nevoia de certificare
În funcţie de domenul de activitate al fiecărei organizaţii certificarea poate fi impusă prin lege
(exemplu: furnizorii din salubritate, construcţii, alimentar, electric, auto, etc.) prin caietul de sarcini al
licitaţiei prin efectul provocativ al certificatelor concurentului.
Nevoia de certificare vine din procesul de comunicare al organizaţiei cu mediile din afara sau din
înauntrul ei.
O primă etapă în procesul de certificare a calităţii o reprezintă alegerea organismului de

certificare. Un criteriu esenţial în alegerea organismului de certificare îl constituie faptul ca acesta să fie
acreditat în România. Alegerea organismului de cerficare poate fi impusă şi de preferinţele principalilor
clienţi pe care organizaţia ii are.
Lista cu principalele instituţii acreditate pentru certificarea sistemelor de management al calităţii

din România poate fi consultată pe site-ul Asociaţiei de Acreditare din Romania RENAR – organizaţie
românească de acreditare organisme de certificare a conformităţii.
Valoarea adăugată de procesul de certificare şi de certificatul de conformitate pentru organizaţie

derivă din valoarea/credibilitatea/recunoaşterea organismului de certificare. Altfel spus certificarea este
un proces de transfer de credibilitate de la organismul de certificare la clientul certificat.
Un al doilea criteriu în alegerea unui organism de certificare după credibilitate îl reprezintă tariful
solicitat de acesta.
Înainte de înscrierea la certificare este necesară o autoevaluare (audit intern), deoarece unele
organisme de certificare nu vin până organizaţia auditată nu prezintă dovezi concrete că a efectuat un
audit intern cu cel puţin 3 luni în urmă.
În general oferta procesului de certificare elaborată de organism, se bazează pe normativele

furnizate de documente internaţionale recunoscute în domeniu (numărul auditorilor, zile, locul de
desfăşurare al auditului).
A. Convorbirea de informare preliminară reprezintă o primă luare de contact nemijlocită între
conductătorul echipei de audit desemnat şi organizaţia interesată a fi certificată.
Obiective:
- clarificarea problemelor privind procedura de certificare;
- explicarea cerinţelor sistemului de management, clarificarea eventualelor excluderi, clarificarea

etapelor procesului de ceritificare (conţinut, obiective, atribuţii, costuri, documente ce urmează a fi puse
la dispoziţie), durata procesului privind certificarea sau valabilitate certificat, precum şi avantajele oferite
de organismul de certificare în cauză;
- obţinerea unei imagini în ansamblu a sistemului de management implementat de organizaţia

care solicită certificarea;
- numirea şi prezentarea auditorului şef al organizaţiei certificatoare.
Auditul de certificare se va desfăşura la sediul organizaţiei solicitante la o dată convenită între

părţi.
Organizaţia care solicită certificarea:
- transmite organismului de certificare cererea de înscriere la certificare şi formularul de

autoevaluare (chestionarul scurt) completat; se va avea în vedere includerea unui tabel cu procesele,
compartimentele implicate şi proprietarii de procese, pe baza căruia conducătorul echipei de audit să
poată identifica fluxurile de auditat şi să elaboreze planul de (pre) audit;
- numeşte un împuternicit pentru buna funcţionare a auditului (în general reprezentantul

managementului pentru calitate din cadrul respectivei organizaţii) a cărui constituindu-se ca persoană de
contact pe parcursul procesului de certificare pentru organizaţia certificatoare;
- pune la dispoziţia echipei de audit un spaţiu de lucur adecvat (sală separată);
- facilitează accesul în zonele în care se solicită certificarea, o scurtă vizită pentru primele impresii;
- asigură participarea persoanelor stabilite (de regulă, managerul general, reprezentanului

managementului pentru calitate, proprietarii de procese, etc.).
Un avantaj al convorbirii preliminare este şi că, în cazul unor neconformităţi majore care ar
compromite recomandarea pentru acordarea certificatului, organizaţia certificatoare nu acceptă
declanşarea procedurii de certificare, astfel organizaţia solicitantă economisind bani.
B. Convorbirile pregătitoare vor fi desfăşurate de auditorul şef al echipei de audit stabilit de

organismul de certificare:
Obiective:
- o bună cunoaştere din timp a eventualelor puncte slabe ale sistemului de management al calităţii
precum şi a posibilelor interpretări necorespunzătoare ale documentului de referinţă;
- eficienţa activităţilor ulterioare din cadrul procesului de certificare prin eliminarea eventualelor
dificultăţi în desfăşurarea acestuia;
- simplificarea procedurii de certificare.
În urma convorbirilor pregătitoare, dacă se apreciază că sunt îndeplinite condiţiile cerute de

procedura pentru declanşarea procesului de certificare, organismul de certificare înregistrează organizaţia
ca aflată în proces de certificare şi îi transmite spre studiu un exemplar din contract.
Prin completarea chestionarului (scurt) de autoevaluare în vederea pregătirii auditului ajută

organizaţia ce urmează a fi auditată să îşi dea seama în amănunt dacă sistemul de management a calităţii
pe care 1-a implementat este pregătit să fie supus certificării. După semnarea chestionarului acesta se
transmite către organismul de certificare.
După această etapă se trece la elaborarea, negocierea şi încheierea propriuzisă a contractul de

certificare şi astfel organizaţia interesată se obligă să respecte cerinţele documentului de referinţă al
sistemului de management al calităţii pentru care urmează să se evalueze conformitatea.
C. Elaborarea planului de audit pe baza datelor transmise prin chestionarul de autoevaluare

completat de organizaţia ce urmează a fi auditată.
Rezultatele evaluării de către organismul de certificare a răspunsurilor date de organizaţia ce

urmează a fi auditată la chestionarul de autoevaluare sunt prezentate într un raport.
Raportul de evaluare devine proprietatea organizaţia ce urmează a fi auditată şi este destinat

informării compartimentelor şi pentru planificarea acţiunilor de îmbunătăţire şi în elaborarea auditurilor
interne.
Fiecare etapă a procesului de certificare se va desfăşura pe baza unui plan şi se va încheia printr-
un raport prezentat de organismul de certificare. Contravaloarea acestor rapoarte este regăsită în costul
final al certificării. Ca o recomandare putem afirma ca persoanele prezente la procesul de auditare să-şi
noteze principalele idei, obiecţii, recomandări, acestea putând fi folosite în procesul ulterior de
îmbunătăţire al sistemului de management al calităţii.
În general, cu o lună înainte de desfăşurarea auditului în vederea certificării, auditorul şef

elaborează planul de audit (programarea evaluării documentaţiei, auditul la faţa locului pe zile şi ore,
precum şi persoanele de contact).
Între data prevăzută pentru evaluarea documentaţiei şi cea pentru auditul la faţa locului de
regulă, se lasă o perioadă de câteva săptămâni în care organizaţia ce urmează a fi auditată mai remediază
situaţia proprie pe baza rezultatelor din raportul de evaluare a documentelor sistemului de management
a calităţii.
D. Examinarea şi evaluarea documente SM (manual, proceduri de sistem)
Organismul de certificare comunică organizaţiei ce urmează a fi auditată componenţa echipei de

audit (compusă în general din auditorul şef şi unul sau mai mulţi auditori în funcţie de mărimea
organizaţiei), precum şi lista documentelor de sistem de management al calităţii ce trebuiesc transmise în
exemplar controlat la sediul organismului de certificare pentru examinare şi evaluare.
Stabilirea documentelor ce urmează a fi transmise se face de către auditorul şef, pe baza

constatărilor sale preliminare. În baza aptitudinilor sale auditorul poate realiza o imagine reală la sediul
organizaţiei auditate prin examinarea modului în care se desfăşoară activitatea lucrativă a respectivei
societăţi punându-se accent pe: curăţenie, gestionarea corespunzătoare a documentelor, controlul
înregistrărilor, acestea fiind câteva dintre procesele sistemului de management a calităţii la care se
observă cel mai uşor neconformităţile.
Auditul reprezintă o evaluare prin eşantionare, valoarea auditului şi credibilitatea certificatului

depind de competenţa auditorului şef.
Organizaţia ce urmează a fi auditată infirmează în scris organismul certificator acordul sau

dezacordul său în legătură cu componenţa echipei de audit propusă (care poate fi refuzază de maxim două
ori). Dacă există suspiciuni cu privire la componenţa echipei de audit este recomandat ca organizaţia
auditată să se intereseze dacă vre-un membru al echipei a fost angajat al vre-unei societăţi concurente
sau în litigiu.
Documentele se transmit către organismul de certificare, cu menţiunea faptului că reprezintă

ediţia în vigoare. Documentaţia este evaluată, de regulă, de către auditorul şef pe baza unor chestionare
de evaluare a fiecărui document. Evaluarea are ca obiectiv principal stabilirea conformităţii situaţiei
descrise în document cu cerinţele aplicabile ale documentului de referinţă; altfel spus, dacă merită să se
facă auditul la faţa locului fără riscul de a refuza recomandarea de acordare a certificatului.
Auditorul nu poate face recomandări organizaţiei auditate, dincolo de cerinţele documentului de

referinţă, auditorul pleacând de la premisa că personalul auditat este cunoaşte cel mai bine profilul
activităţii desfăşurate.
Obiectivele şi avantajele pentru organizaţia ce urmează a fi auditată în vederea evaluării

documentaţiei sistemului de management al calităţii de către auditorul şef:
- stabilirea dacă sistemul de management al calităţii prezentat poate fi auditat - sunt documentate
toate procesele necesare, gradul de detaliere este adecvat, etc.;
- evaluarea, pe cât posibil a adecvării măsurilor descrise în documentele examinate (în acest scop,
unele organisme de certificare desfăşoară examinarea documentaţiei la sediul organizaţiei auditate, unde
se pot clarifica orice neconcordanţe);
- cunoaşterea, încă din faza incipientă a procesului de certificare, dacă sistemul de management
al calităţii descris în manual şi în proceduri îndeplineşte cerinţele documentului de referinţă;
- diminuarea şi/sau eliminarea cheltuielilor cu post-auditurile determinate de neconformităţi.
Organismul de certificare transmite către organizaţia auditată raportul privind evaluarea

documentaţiei sistemului de management al calităţii.
Abaterile de la documentul de referinţă constatate la sistemul descris vor fi eliminate de

organizaţia auditată până la desfăşurarea auditului la faţa locului.
În cazul unor abateri semnificative este necesară suplimentarea investigaţiilor de către organismul
de certificare. În cazul în care situaţia descrisă de documentele evaluate este bună se poate decide
scurtarea termenelor.
Preţul evaluării include o componentă fixă şi una stabilită în funcţie de situaţia efectivă de la faţa
locului (număr suplimentar de auditori, numărul de ore, etc.).
De regulă, preţurile fazelor din cadrul procesului de certificare se definitivează după încheierea
fazei respective, pentru a se lua în calcul, pe baza tarifelor orare comunicate în prealabil de organismul de
certificare, consumul suplimentar de manoperă (auditorii).
Dacă organismul de certificare constată, după evaluarea documentaţiei, că se poate trece la etapa
următoare a procedurii de certificare - (pre)auditul la faţa locului - informează în scris organizaţia auditată
prin raportul de evaluare documentaţie de aceasta.
Un element obligatoriu în luarea acestei decizii îl constituie existenţa sistemului de audituri

interne şi facultativ, a auditorilor externe anterioare. Principalele tipuri de întrebări pe care le adresează
un auditor responsabil sunt: “aţi mai fost auditaţi?”, “de către cine?”,” îmi puteţi prezenta raportul?”,
“cum aţi îndeplinit acţiunile corective?” etc.
E. Pre-auditul la organizaţia auditată
Cu o lună înainte de data stabilită a auditului, are loc un contact pregătitor între auditorul şef şi
organizaţia auditată, cu această ocazie:
- sunt discutate rezultatele evaluării documentelor sistemului de management al calităţii (raportul

de evaluare);
- se definitivează detaliile planului pentru auditul la organizaţia auditată;
- se aprofundează cunoaşterea reciprocă.
Certificarea este un proces de lungă durată şi practic durează atâta timp cât doreşte organizaţia
respectivă să deţină certificatul. În consecinţă, este extrem de importantă cunoaşterea reciprocă a celor
două părţi implicate. Pe cât posibil, dacă nu apar modificări în componenţa personalului organizaţiilor, se
va asigura participarea aceloraşi persoane la reuniune.
Preauditul este efectuat de aceeaşi echipă ca şi auditul (sau, după caz, numai de către auditorul
şef.
Obiectivele preauditului constau în analiza şi identificarea exactă a stării reale a sistemului de

management al calităţii, a eficacităţii sale, în conformitate cu cerinţele documentelor de referinţă, pe bază
de dovezi materiale (date, acte, fapte concrete, documente, etc.).
În general un preaudit este compus din:
a) reuniune de deschidere a preauditului,
- clarificare procedee de culegere informaţii de audit, criterii de evaluare a dovezilor pentru

stabilirea constatărilor de audit; putându-se face ajustări de ultim moment ale planului de preaudit;
- modificările eventuale ale domeniului auditului lucrurile sunt mai complexe decât în cazul
planului orar, totuşi putându-se face ajustări minore; în cazul în care se solicită extinderea domeniului
este preferat să se aştepte auditul de supraveghere deoarece calificările auditorilor, nu pot fi adaptate de
la o zi la alta, precum şi evaluarea documentaţiei ar trebui revăzută.
b) auditarea fiecărui proces al sistemului de management (culegerea informaţiilor-dovezilor de

audit), eventualele neconformităţi se pun de acord cu reprezentanţii împuterniciţi ai organizaţiei auditate,
în fond, ei trebuie să le accepte şi să le semneze. Auditorul şef poate sugera recomandări care însă nu
obligă în nici un fel organizaţia auditată în elaborarea planului de acţiuni corective. Înainte de a părăsi
sectorul respectiv auditorul şef sintetizează în ideea unor revederi ulterioare aspectele pozitive şi
posibilele neconformităţi observate, astfel i se dă şansa auditatului de a aduce înregistrări la reuniunea de
închidere. În elaborarea chestionarului de audit, auditorul şef va face notificările corespunzătoare în
prezenţa auditaţilor, pentru ca aceştia să vadă şi să-şi însuşească cele scrise.
Rezultatul preauditului se detaliază în general în rapoarte de neconformitate, câte un exemplar

pentru fiecare neconformitate în parte, care se anexează raportului de audit. Raportul este structural în
neconformităţi şi observaţii.
Raportul de pre-audit materializează valoarea adăugată de auditori. Este ceea ce rămâne; dosarul
de certificare este însă mai voluminos, incluzând şi planul de preaudit, raportul analizei documentelor
sistemului de management al calităţii, chestionarul completat de auditori la organizaţia auditată, scrisorile
de însoţire a raportului de pre audit.
Avantajele pre-auditului la nivelul organizaţiei auditate sunt:
- posibilitatea unei evaluări planificate, sistematice, aprofundate, independente, cuprinzătoare,

documentate, înregistrate a sistemului de management al calităţii, mai relaxate decât la auditul de
certificare (de regulă la pre-audit nu se întocmesc rapoarte de neconformitate; cu cât lista de observaţii
la preaudit este mai mare, cu atât este de aşteptat că vor fi mai puţine neconformităţi la audit); pre-auditul
(ca şi celelalte faze ale procedurii de certificare de până aici) oferă auditorului o oarecare libertate să
furnizeze consultanţă;
- reducerea duratei şi a cheltuielilor legate de auditul de certificare;
- dobândirea unei surse - raportul de pre-audit destinat informării largi a personalului organizaţiei
auditate - pentru îmbunătăţirea sistemului de management al calităţii şi planificarea auditurilor interne.
F. Auditul de certificare se caracterizează prin:
- documentele sistemului de management al calităţii sunt examinate şi auditate la organizaţia

solicitantă;
- respectarea planului de audit convenit între organismul auditor şi organizaţia auditată;
- repetarea în principiu, mai detaliată a paşilor, conţinutului, documentelor, înregistrărilor de la

pre-audit;
- este un proces care se bazează pe comunicarea directă; partenerii de discuţie ai echipei de audit
nu sunt stabiliţi în prealabil, oricine poate fi intervievat de auditori în legătură cu modul în care îşi
desfăşoară activitatea.
Auditorii au stabilit deja că nivelul de conformitate a documentaţiei sistemului de management

al calităţii cu documentele de referinţă este acceptabil.
Scopul auditului la organizaţia auditată, urmăreşte conformitatea modului efectiv de lucru cu

descrierile din documentele sistemului de management al calităţii. Auditorul va constata în teren dacă
oamenii lucrează după fişe tehnologice, instrucţiuni de lucru, specifice fiecărui loc de muncă şi dacă
acestea sunt conforme cu standardele la care societatea aderă.
În cadrul auditului la organizaţia auditată:
- întrebările adresate se orientează pe aspectele principale din documentele de referinţă privind

activitatea respectivă şi caută să se convingă în ce măsură aceste aspecte sunt cunoscute şi aplicate corect
de executanţi şi dacă există dovezi ale aplicării corecte şi înainte de momentul actual (se solicită
înregistrări concrete);
- se urmăreşte să se convingă pe bază de date, documente, fapte concrete, verificabile

independent, că măsurile de management descrise în documentele sistemului de management al calităţii,
sunt aplicate corect la toate nivelurile şi funcţiile organizaţiei.
În general obiectivele principale ale auditului sunt următoarele:
- obţinerea de dovezi obiective referitoare la conformitatea cu documentele de referinţă a

sistemului de management al calităţii, atât ca documentare cât şi ca implementare;
- furnizarea de posibilităţi de îmbunătăţire, neconformităţi identificate cu ocazia auditului.
În general un audit are următorul conţinut:
- evaluarea pe baza unui chestionar pentru auditul de certificare a proceselor sistemului de

management al calităţii aplicat, cu luarea în considerare a prevederilor din documentele de referinţă,
obiective, politica referitoare la calitate, manualul calităţii, etc.;
- dovezile de audit care sunt informaţii culese în timpul auditului la organizaţia respectivă şi sunt
discutate permanent cu personalul împuternicit al organizaţiei auditate;
- constatările în urma auditului se fac pe baza informaţiilor culese în timpul auditului şi se referă
la posibilităţile de îmbunătăţire a sistemului de management a calităţii, neconformităţile din sistem, etc.).
Neconformităţile sunt astfel descrise detaliat, fiecare în câte un raport de neconformitate, care să asigure
trasabilitatea neconformităţii respective de la descriere, până la urmărirea modului în care a fost
prevenită repetarea ei;
- prin evaluarea constatărilor din timpul auditului faţă de obiectivele auditului sunt stabilite
concluziile auditului (exemplu: Organizaţia auditată dispune de un sistem de management al calităţii
conform cu criteriile de audit, atât ca documentare, cât şi ca implementare; sau după caz nu dispune de
acesta);
- recomandarea auditorului şef de a, sau nu a, se acorda certificatul este elaborată pe baza

concluziei auditului şi este comunicată organizaţiei auditate la reuniunea de încheiere a auditului;
Auditorii consemnează în chestionarul de audit, odată cu dovezile (informaţiile) de audit, şi

numele persoanelor cu care au discutat. Neconformităţile sunt elementele notate în chestionar.
Auditul este o examinare documentată.Notificările se vor face în formulare special concepute,

astfel:
- chestionar de audit;
- plan de (pre)audit;
- raport de neconformitate;
- raport de analiza documentaţiei;
- raport de (pre) audit;
- raport reuniune de deschidere şi încheiere audit;
- raport de finalizare audit;
- alte rapoarte pe care organismul de certificare le consideră necesare pentru a îşi susţine decizia
de acordare sau nu a certificatului;
- formulare pentru scrisori de însoţire ale rapoartelor trimise organizaţiei auditate.
Etapele auditului
G. Eliminarea (prevenirea) cauzelor neconformităţilor, constituie un element care condiţionează

acordarea certificatului de conformitate şi este verificată de auditori fie printr-un audit de urmărire când
sunt conformităţi majore, fie prin examinarea documentelor transmise de organizaţia auditată.
Planul de acţiuni corective elaborat de societatea auditată reflectă aptitudinea acesteia de a

culege, înregistra, analiza şi valorifica datele semnificative privind calitatea produsului şi/sau procesului,
sistemului de management al calităţii în ansamblu. Eficacitatea acestei planificări se bazează pe
funcţionarea unui sistem de informare (raportări), în care intră şi procesele de monitorizare-măsurare şi
ţinere sub control a înregistrărilor.
Aplicarea cu eficacitate a planului de acţiuni corective presupune existenţa şi funcţionarea la
organizaţia auditată a unui sistem de comunicare eficace.
Acţiunea corectivă vizează prevenirea repetării unei neconformităţi apărute, aceasta realizându-
se prin identificarea şi eliminarea cauzei adevărate care a dus la apariţia neconformităţii.
În consecinţă este necesară, identificarea, înregistrarea, centralizarea, analiza datelor specifice. În

lipsa datelor, analiza managerială nu se poate desfăşura deoarece nu poate fi vorba de acţiune corectivă
şi implicit îmbunătăţire a sistemului de management al calităţii fără analiza şi date.
Modul în care organizaţia auditată ţine sub control acţiunile corective sunt descrise în procedurile
care acoperă cerinţele respective din documentele de referinţă.
Acţiunea preventivă are ca scop prevenirea apariţiei a unei neconformităţi potenţiale, care nu s-
a manifestat încă (tendinţe, situaţii de urgenţă, evoluţii ale performanţelor, etc.).
Prevenirea se realizează prin identificarea şi eliminarea cauzei adevărate a neconformităţilor

potenţiale, fiind necesară valorificarea datelor relevante. O importanţă deosebită o constituie
înregistrările corecte privind produsul, procesul, sistemul de management al calităţii în ansamblu şi
cunoaşterea tehnicilor de valorificare a datelor.
Corecţia neconformităţilor:
- se manifestă ca o acţiune promptă şi vizează tratarea obiectului neconformităţilor cât mai

aproape de momentul apariţiei şi manifestării lor;
- se referă la eliminarea neconformităţilor printr-o acţiune directă asupra obiectului neconform,

nu este o acţiune de prevenire (corectivă sau preventivă), nu se referă la eliminarea cauzelor
neconformităţii efective şi/sau potenţiale;
- este o acţiune tehnologică şi nu de management, corecţia trebuie şi ea planificată, ţinută sub

control, efectuată pe baza unei tehnologii gândite în prealabil, verificată şi înregistrată, pentru a i se
determina eficacitatea.
Conţinutul acţiunilor de prevenire (corective şi preventive) constituie o imagine despre stadiul

sistemului de management al calităţii, cele mai frecvente simptome ale lipsei de maturitate a acestuia
este confundarea acţiunilor corective cu corecţiile.
Organismul certificator examinează planul de acţiuni corective transmis de organizaţia auditată şi

decide dacă este cazul să evalueze eficacitatea acestuia printr-un post-audit sau pe baza documentaţiei
constând în: proceduri revizuite, rapoarte de instruire personală, raportul de audit intern confirmând
eficacitatea acţiunilor implementate, raportul analizei efectuate de management referitoare la
acceptarea rezultatelor acţiunilor, prezentate ulterior de către organizaţia auditată.
Tratarea observaţiilor va fi verificată la auditul de supraveghere următor. Organizaţia auditată

trebuie să prezinte organismului de certificare, până la eliberarea certificatului, un plan de acţiuni
corective, care să cuprindă termenele, resursele şi responsabilităţile. Termenii privind tratarea
observaţiilor nu pot fi mai îndepărtaţi decât auditul de supraveghere.
Neconformităţile constituie abateri de la cerinţele documentelor de referinţă, neîndepliniri ale
performanţelor planificate şi pot pune sub semnul întrebării eficacitatea sistemului de management al
calităţii de a asigura creşterea satisfacţiei clienţilor şi a altor parţi interesate ale organizaţiei auditate.
H. Post-auditul:
- are loc după caz în cazul unor neconformităţi grave;
- se referă numai la procesele implicate în neconformităţile respective, nu la întregul sistem de

management al calităţii;
- are loc la data convenită de cele două părţi, după expirarea termenul scadent al acţiunilor
corective implementate de organizaţia auditată;
- componenţa echipei de audit este cea iniţială sau participă numai un singur auditor, delegat de
auditorul şef;
- punctul de plecare îl constituie neconformităţile consemnate în rapoartele de neconformitate

anexate la raportul de audit.
Obiectivul post-auditului constă în examinarea acţiunilor corective aplicate sistemului de

management al calităţii pentru eliminarea cauzelor neconformităţilor majore găsite la auditul de
certificare sau supraveghere. Gravitatea neconformităţilor şi necesitatea derulării post-auditului, sunt
hotărâte de auditorul şef, prin consultarea cu echipa sa de audit. Această hotărâre este documentată în
raportul de neconformitate.
Date de ieşire: raportul post-auditului care este elaborat de auditorul şef şi prezentat
organismului certificator care îl transmite organizaţiei auditate. Prin transmiterea raportului post-
auditului se încheie astfel activitatea de examinare a sistemului de management al calităţii al organizaţiei
auditate.
Dacă în raportul de post-audit se confirmă eficacitatea acţiunilor corective pentru care pentru
care a fost necesar se trece la evaluarea dosarului de audit.
I. Evaluarea dosarului de audit
- este completat de auditorul şef;
- se va încheia cu recomandarea de a (nu) se acorda certificatul şi acţiunile de întreprins în

consecinţă;
- are la bază: gravitatea neconformităţilor, neconformităţi ale dosarului de audit, neconcordanţă

între datele din dosar şi concluziile auditului,
În general, recomandarea auditorului şef nu este infirmată de evaluatori, deoarece auditorii sunt
singurii care au dobândit o imagine cât mai reală a modului de implementare al sistemului de management
al calităţii organizaţiei auditate.
În practică pot apărea şi cazuri în care evaluatorii pot dispune reauditări ale anumitor segmente
ale sistemului de management al calităţii.
Prin acţiunea echipei de evaluare, dosarul de audit se transformă în dosar de certificare.
Datele de ieşire ale evaluării îl constituie dosarul de certificare.
Evaluarea dosarului de audit se încheie prin decizia de acordare sau nu a certificatului.
J. Decizia de acordare (sau nu) a certificatului de conformitate:
- are la bază dosarul de certificare, împreună cu recomandările echipei de evaluare;
- dacă se ia decizia suspendării procesului de certificare, auditul de certificare deja desfăşurat se

consideră pre-audit.
Organismul certificator transmite organizaţiei auditate condiţiile de utilizare a certificatului de

conformitate şi ale mărcii (siglei) aferente, precum şi referitor la auditurile de supraveghere.
După primirea contractelor semnate, organismul certificator transmite organizaţiei auditate

certificatul şi înscrie organizaţia auditată în lista oficială a deţinătorilor de certificate, pe care o dă
publicităţii, inclusiv pe site-ul propriu şi o comunică organismului de acreditare şi o actualizează periodic.
Certificatul emis:
- este în conformitate cu standardele ISO în vigoare;
- este acordat pe baza auditului; - nu conferă garanţie de bună performanţă;
- exprimă conformitatea sistemului de management al calităţii al organizaţiei deţinătoare cu

documentele de referinţă numai la data auditului şi numai pentru aspectele strict menţionate în raportul
de audit şi documentele pe care acesta este bazat. Numărul raportului de audit este înscris explicit pe
certificatul emis;
- nu aduce profit şi clienţi;
- avantajele deţinerii din punct de vedere al concurenţei se diminuează din ce în ce mai mult pe
măsură ce tot mai multe organizaţii îl obţin;
- stă la baza cerinţelor legale pentru tot mai multe domenii, astfel încât certificatul de
conformitate este tot mai mult un punct de pornire pentru piaţă, nu un obiectiv;
- poate fi extrem de valoros dacă organizaţia certificată este realmente serioasă în ceea ce
priveşte sistemul de management al calităţii;
- are o valabilitate limitată în timp, în general trei ani de la data auditului de certificare încheiat cu
succes. Organizaţia deţinătoare se angajează prin contract să menţină sistemul de management al calităţii
în funcţiune cel puţin la nivelul constatat de auditul de certificare şi să comunice organismului certificator
printr-un raport modificările semnificative;
- explicitează clar domeniile pentru care a fost eliberat: părţi (amplasamente) ale organizaţiei
deţinătoare.
K. Auditul de supraveghere:
- în cazul în care rezultatul final este pozitiv se menţine valabilitatea certificatului;
- în general este planificat anual conform cu procedura fiecărui organism certificator în parte;
- de regulă, se execută de către un auditor al organismului de certificare, cu precădere membru

al echipei iniţiale de audit;
- se bazează pe lista de verificări.
Obiectivul acestui audit este asigurarea organismului certificator că sistemul de management al

calităţii certificat continuă să fie conform cerinţelor declarate la momentul obţinerii certificatului.
Conţinutul auditului de supraveghere: -
evaluarea periodică a eficacităţii acţiunilor corective aplicate sistemului de management al

calităţii în baza neconformităţilor consemnate în raportul auditului de certificare;
- scurtă auditare a proceselor, astfel încât pe parcursul celor trei ani ai valabilităţii certificatului să
fie auditate toate procesele sistemului de management al calităţii;
- supravegherea modificărilor organizaţionale relevante pentru sistemul de management al

calităţii aplicate de către organizaţia deţinătoare în intervalul scurs de la auditul precedent
În cazul unui rezultat favorabil al auditului de supraveghere se menţine valabilitatea certificatului

pentru perioada de timp până la următorul audit de supraveghere. Rezultatul auditului de supraveghere
se documentează într-un raport, semnat de auditor şi înaintat organismului certificator, care îl transmite
organizaţiei deţinătoare.
Eventualele neconformităţi ale sistemului de management al calităţii consemnate în raportul

auditului de supraveghere urmează a fi tratate prin acţiuni elaborate şi aplicate de organizaţia deţinătoare
a certificatului. Organismul de certificare examinează şi evaluează eficacitatea acestor acţiuni la următorul
audit, de supraveghere sau recertificare.
În cazul unor neconcordanţe majore consemnate în raportul auditului de supraveghere,

organismul certificator suspendă, temporar sau anulează certificatul.
L. Audit de prelungire a valabilităţii certificatului
Se realizează după expirarea perioadei de valabilitate a certificatului, pe baza unui nou contract.
Constă în auditarea de certificare a întregului sistem de management al calităţii al organizaţiei deţinătoare
a certificatului.
Prelungirea valabilităţii certificatului se actualizează în baza de date a organismului de certificare.

1. Certificarea. Noțiuni generale și terminologie
Odată cu dezvoltarea continua a tehnologiilor și a înnoirii rapide a ofertei

de produse pe piață, s-a constatat necesitatea introducerii de practici noi, ce au
scopul de a asigura atât încrederea între partenerii comerciali din diferite țări,
cât și încrederea consumatorilor cu privire la calitatea produselor și serviciilor
achiziționate.
Utilizarea conceptului de calitate s-a dovedit a fi una din cele mai eficiente
practici manageriale ce poate asigura succesul unei organizații. Modalitatea în
care organizația gestioneaza problema calității produselor și/sau serviciilor
oferite se reflectă în poziția acesteia pe piață și în nivelul de performanță atins,
reflectat în nivelul de profitabilitate al fiecărei activități.
Ca urmare, rezultă o evidentă preocupare în sensul creșterii continue a
nivelului de calitate al produselor și serviciilor. În vederea atingerii acestui
deziderat, acțiunile întreprinse trebuie sa vizeze cunoașterea la fiecare moment
de timp a nivelului de calitate aferent tuturor activităților desfășurate în cadrul
organizației. Acest lucru poate fi posibil prin evaluarea periodică a nivelului
de calitate.
Evaluarea calității constituie o pârghie importantă în vederea atingerii mai
multor obiective, precum: imbunătățirea calității, eficacitatea sistemului
calității implementat, cunoașterea nivelului de calitate la un moment dat,
gradul de indeplinire al obiectivelor stabilite la nivelul organizației, etc.
Preponderent, însă, evaluarea calității se realizează în vederea certificării, cu
scopul de a beneficia de avantajele oferite de aceasta:
• identificarea problemelor in procesul de productie;
• sporirea si imbunatatirea productivitatii si eficientei;
• limitarea incidentelor ce implica responsabilitatea juridica a organizatiei;
• responsabilizarea personalului;
• satisfacerea cerintelor clientilor;
• economii ale tuturor tipurilor de resurse;
• avantaje financiare si de imagine;
• cresterea credibilitatii si a increderii in calitatea produselor / serviciilor;
• satisfacerea cerintelor partenerilor de afaceri si a cerintelor legale;
• crearea cadrului pentru imbunatatirea continua;
• cucerirea unor pieţe de desfacere;
• castigarea increderii partilor interesate, inclusiv a autoritatilor;
• asigurarea partenerilor si clientilor ca se respecta legislatia in domeniu;
• cresterea prezentei pe piata, cu deosebire pe piata internationala;
• conditiile de acordare a asigurarilor si a creditelor pot deveni mai
avantajoase;
• imbunatatirea conditiilor de munca ale salariatilor;
Întrucât simpla declarație a producătorului, cu privire la calitatea

produselor, nu mai oferea garanții obiective, într-o serie de țări, cu precădere
cele dezvoltate, a fost introdus sistemul de certificare. Acesta are ca obiectiv
principal de a garanta, prin intermediul unui organism terț , independent de
producător și beneficiar, conformitatea unui produs , serviciu,proces sau
chiar a sistemului calității organizației cu un referențial prestabilit.
În vederea facilitării acestui proces, în cadrul Organizației Internaționale
de Standardizare (ISO) se înființeaza Comitetul consultativ CERTICO, care,
începănd cu anul 1985, devine Comitetul pentru evaluarea conformității (
Commitee on conformity assesment – CASCO), având următoarele obiective:
- studierea mijloacelor de evaluare a conformității produselor, serviciilor
și sistemelor calității, cu standarde sau alte documente de referință;
- elaborarea de ghiduri internaționale referitoare la încercări, inspecții și
certificarea produselor, serviciilor, sistemelor calității și pentru
evaluarea laboratoarelor de încercări, organismelor de inspecție și de
certifcare;
- promovarea recunoașterii reciproce a sistemelor naționale și regionale
de evaluare a conformității și utilizarea în acest scop a standardelor
internaționale pentru încercări, inspecție și certificare.
Conform definiției formulate în standardul SR EN ISO/IEC 17000:2020 -
Evaluarea conformității - Vocabular și principii generale, certificarea
reprezintă „ atestarea de către o terță parte, referitoare la un obiect de
evaluare a conformității, cu excepția acreditării”.
Pentru o mai bună întelegere a definiției prezentate în standard, este
necesară definirea următorilor termeni:
Atestarea - emiterea unei declarații, bazată pe o decizie, conform căreia
îndeplinirea cerințelor specificate a fost demonstrate.
Decizie – concluzia, pe baza rezultatelor revizuirii, că îndeplinirea
cerințelor specificate a fost sau nu demonstrată.
Revizuire – luarea în considerare a caracterului potrivit, adecvat și
eficacitatea activităților de selecție și de determinare, precum și rezultatele
acestor activități, în ceea ce privește îndeplinirea cerințelor specificate printr-
un obiect de evaluare a conformității.
Cerință specificată – nevoia sau așteptarea declarată.
Obiect de evaluare a conformității – entitate căreia i se aplică cerințele
specificate.
Acreditare - atestare de către o terță parte, referitoare la un organism de
evaluare a conformității, care transmite o demonstrație formală a
competenței sale, imparțialitate și funcționare consecventă în efectuarea
activităților specifice de evaluare a conformității.
Organism de evaluare a conformității – organism care efectuează
activități de evaluare a conformității, cu excepția acreditării.
Imparțialitate – obiectivitate în ceea ce privește rezultatul unei activități
de evaluare a conformității.
2. Cadrul conceptual al certificării conformității și acreditării
Pentru a asigura o bază unitară pentru acreditare, organismele europene de

standardizare CEN (Comitetul European de Standardizare), CENELEC (Comittul
European de Standardizare în Electrotehnică) și ETSI (Institutul European de Standarde
în Telecomunicații), au elaborat seria de standarde EN ISO/IEC 17000. Aplicarea
acestor standarde este obligatorie în țările Uniunii Europene și ale Asociaței Europene
a Liberului Schimb. Unele dintre acestea au fost adoptate și în România, ca standarde
naționale.
Organismele internaționale şi europene
Organismele internaționale şi europene cu rol în procesele de acreditare şi

certificare sunt:
➢ I.A.F. (International Accreditation Forum) – asociație mondială a organismelor de
acreditare , cu scopul de a dezvolta un program unic de evaluare a conformităTii,
în vederea reducerii riscurilor şi furnizării de încredere clienTilor în certificatele
obTinute sub acreditare. Alte roluri ale I.A.F.:
- Asigură că membrii săi acreditează exclusive organisme de certificare
competente şi care nu sunt în conflict de interese
- Stabileşte protocoale de recunoaştere reciprocă (MLA – Multilateral
Recognition Arrangements) a certificatelor obținute într-o țară, pe teritoriul altor țări/
zone economice
➢ E.A. (European Co-operation for Accredation) - organizație nonprofit, inființată în
1997, care reprezintă rețeaua organismelor naționale din Europa, care efectuează
acreditări în domeniul laboratoarelor, organismelor de certificare şi al celor de
inspecție. Atribuții E.A.:
o Asigură transparența activității membrilor săi
o Asigură interpretarea comună a standardelor utilizate de către membrii E.A.
în evaluare şi certificare
o Pe baza acordurilor de tip MLA, organizează şi administrează un sistem de
evaluări reciproce între membrii săi, în vederea stabilirii de protocoale
pentru recunoaşterea şi acceptarea reciprocă a sercviciilor de evaluare şi a
rezultatelor acestora.
Legislație
Reglementările europene, transpuse în legislația din România, stabilesc

cerințele şi modalitățile de supraveghere a pieței din statele membre UE, cu scopul
comercializării în aceste state numai de produse conforme cu cerințele aplicabile.
Cele mai importante acte normative sunt:
- REGULAMENTUL (CE) NR. 765/2008 AL PARLAMENTULUI
EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI din 9 iulie 2008 de stabilire a cerințelor de
acreditare şi de supraveghere a pieței în ceea ce priveşte comercializarea produselor
şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93
- OG nr. 23/2009 - privind activitatea de acreditare a organismelor de evaluare
a conformităTii
- Hotărârea 306 din 23 martie 2011 privind unele măsuri de supraveghere a
pieței produselor reglementate de legislația Uniunii Europene care armonizează
condițiile de comercializare a acestora.
Infrastructura națională
RENAR este Organismul Național de acreditare care evaluează competența

Organismelor de Evaluare a Conformității, promovează şi dezvoltă acreditarea şi
evaluarea conformității. Asociația este recunoscută oficial ca organism național de
acreditare unic, in temeiul OG 23/ 2009 şi în baza prevederilor Regulamentului
(CE) nr. 765/2008 şi funcționează în coordonarea şi sub supravegherea Ministerului
Economiei. Pentru a demonstra conformitatea cu criteriile stabilite în standardul
armonizat de referință pentru organismele de acreditare, RENAR se supune
evaluării la nivel de omologi organizată de European Accreditation (E.A.), în
calitatea sa de infrastructură europeană a acreditarii, recunoscuta ca atare de
Comisie in temeiul articolului 14 al Regulamentului nr. 765/2008, după consultarea
statelor membre.
RENAR a fost evaluat şi acceptat ca membru al acordului EA – MLA (Acord
European Multilateral) pentru următoarele domenii:
- laboratoare de încercări, inclusiv laboratoare de analize medicale;
- laboratoare de etalonare;
- organisme de certificare a sistemelor de management al calității;
- organisme de certificare a sistemelor de management al mediului;
- organisme de certificare a produselor.
ASRO este o asociație, persoană juridică română de drept privat, de interes
public, fără scop lucrativ, neguvernamentală şi apolitică constituită ca organism
național de standardizare în baza prevederilor OG 39/98, Legii 177/2005 şi a Legii
nr. 355/2002, recunoscută ca organism național de standardizare prin HG 985/2004.
- este membru cu drepturi depline CEN - Comitetul European de Standardizare
(01.01.2006) şi membru cu drepturi depline CENELEC - Comitetul European
pentru Standardizare în domeniul Electrotehnicii (01.02.2006)
- este membru al ISO - Organizația Internațională de Standardizare(1950) şi CEI
- Comisia Electrotehnică Internațională (1920)
- este membru observator al ETSI - Institutul European de Standardizare în
domeniul TelecomunicaTiilor (2005)
Standarde
Standarde europene referitoare la certificare și acreditare
ISO/IEC 17000:2020 Evaluarea conformității - Vocabular și principii

generale
Evaluarea conformităţii. Îndrumări pentru redactarea

SR ISO/CEI 17007:2010 documentelor normative adecvate utilizării în evaluarea
conformităţii
Evaluarea conformității - Cerințe pentru organismele de
ISO/IEC 17011:2018 acreditare care acreditează organismele de evaluare a
conformității
Evaluarea conformității - Cerințe pentru funcționarea

ISO/IEC 17020:2012 diferitelor tipuri de organisme care efectuează inspecția

sistemelor de management - Partea 1: Cerințe
sistemelor de management de mediu
sistemelor de management al calităţii
sistemelor de management. Partea 4: Cerințe de
competență pentru audit și certificare a sistemelor
de management al sustenabilității evenimentelor
sistemelor de management al activelor
sistemelor de management al continuităţii
activităţii
sistemelor de management anti-mită
competenţă pentru audi

Limbă

SodaPDF-merged-Merging Result

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

SodaPDF-merged-Merging Result

Încărcat de

Drepturi de autor:

1. Certificarea.

Noțiuni generale și terminologie

Odată cu dezvoltarea continua a tehnologiilor și a înnoirii rapide a ofertei

Întrucât simpla declarație a producătorului, cu privire la calitatea

2. Cadrul conceptual al certificării conformității și acreditării

Pentru a asigura o bază unitară pentru acreditare, organismele europene de

Organismele internaționale şi europene cu rol în procesele de acreditare şi

Reglementările europene, transpuse în legislația din România, stabilesc

RENAR este Organismul Național de acreditare care evaluează competența

Standarde europene referitoare la certificare și acreditare

ISO/IEC 17000:2020 Evaluarea conformității - Vocabular și principii

Evaluarea conformităţii. Îndrumări pentru redactarea

Evaluarea conformității - Cerințe pentru funcționarea

ISO/IEC 17021-1:2015 Evaluarea conformității - Cerințe pentru

SR ISO/TS 22003:2016 Sisteme de management al siguranţei alimentelor.

Sisteme fotovoltaice de pompare. Certificarea

Cerinţe privind politica de certificare pentru

6.1. Aspecte generale ale acreditării laboratoarelor

6.2. Prezentarea standardului ISO/IEC 17025

6.3. Recomandări speciale pentru certificarea şi acreditarea laboratoarelor. Exemplu

6.4. Acreditarea laboratoarelor de încercări

Fig. 6.1. . Diagrama de activităţi legate de acreditarea unui laborator

Etapele aplicare, evaluarea, acreditarea şi supravegherea sunt indicate în figurile 6.2.,

Fig. 6.3 Evaluarea

6.5. Situaţia acreditării în România

6.6. Instrumente de asigurare a calităţii în laboratoare

6.6.2. Controlul extern al calităţii - Comparările Interlaboratoare (ILC)

6.7. Evaluarea laboratoarelor

6.1. Aspecte generale ale acreditării laboratoarelor

6.2. Prezentarea standardului ISO/IEC 17025

6.3. Recomandări speciale pentru certificarea şi acreditarea laboratoarelor. Exemplu

6.4. Acreditarea laboratoarelor de încercări

Fig. 6.1. . Diagrama de activităţi legate de acreditarea unui laborator

Etapele aplicare, evaluarea, acreditarea şi supravegherea sunt indicate în figurile 6.2.,

Fig. 6.3 Evaluarea

6.5. Situaţia acreditării în România

6.6. Instrumente de asigurare a calităţii în laboratoare

6.6.2. Controlul extern al calităţii - Comparările Interlaboratoare (ILC)

6.7. Evaluarea laboratoarelor

ISO Descriere de bază Beneficii certificare

ISO Ce reprezinta certificatul? Etape obtinere certificat

ISO Descriere de bază Beneficii certificare

ISO Ce reprezinta certificatul? Etape obtinere certificat

Regulamentul de certificare descrie procesul general de certificare prin care

Competenta persoanelor precum si alte cerinte obligatorii legate de categoriile

Schemele specifice de certificare sunt cuprinse in domeniile:

CNCIR-CERT initiaza, promoveaza, mentine si administreaza schemele de

CNCIR-CERT asigura ca schemele pentru certificarea personalului sunt controlate

Pentru fiecare schema de certificare, solicitantul depune la sediul CNCIR-CERT o

Formularele de solicitare vor fi insotite de urmatoarele documente:

Solicitarea de certificare si setul de documente aferent sunt analizate in vederea

Candidatul trebuie sa indeplineasca cerintele minime privind sanatatea si formarea

Cerinte referitoare la formare

Candidatul trebuie sa furnizeze o dovada documentata, acceptabila de catre

Pentru toate nivelurile, candidatul trebuie sa urmeze in mod satisfacator un curs de

Durata minima de formare urmata de candidatul la certificare trebuie sa fie cea

Pentru nivelul 3, fata de formarea minima data in tabelul 1, in functie de potentialul

Reducerile posibile ale duratei de formare:

- pentru toate nivelurile:

Reducerea totala sa nu depaseasca 50 % din durata de formare.

CNCIR-CERT recunoaste certificatele emise, in baza standardului EN 9712, de alte

Cerinte referitoare la experienta industriala

Durata minima a experientei care trebuie dobandita in sectorul in care candidatul

Atunci cand urmeaza ca o parte a experientei sa fie dobandita dupa reusita la

Pentru nivelul 3 Tabelul 2 detaliaza experienta minima pentru candidati care au