Sunteți pe pagina 1din 17

STABILIREA PRIN CALCUL A NECESARULUI DE MATERIALE PENTRU UNELE

SECVENŢE TEHNOLOGICE LEGUMICOLE

Pentru producţia legumicolă este necesar a se stabili prin calcule unele elemente ce aparţin secvenţelor
tehnologice, precum şi materialele ce sunt utilizate în desfăşurarea normală a tehnologiilor de cultură.
Cele mai importante aspecte care vor fi luate în calcul se referă la:
- stabilirea numărului de plante la unitatea de suprafaţă pentru diferitele sisteme legumicole de cultură;
- stabilirea suprafeţelor de răsadniţe şi a materialelor necesare pentru amenajarea lor;
- stabilirea necesarului de sticlă şi folie de polietilenă în vederea acoperirii răsadniţelor, solariilor şi
tunelelor joase;
- stabilirea necesarului de materiale utilizate în cadrul unor secvenţe tehnologice la răsaduri şi plante în
cultură.

1.Stabilirea numărului de plante la unitatea de suprafaţă pentru culturile din câmp, sere, solarii.
▲Stabilirea numărului de plante la unitatea de suprafaţă pentru culturile din câmp
În câmp,cultura plantele legumicole se înfiinţează în sistem modelat şi nemodelat (fig. 1.).

Fig. 1. Modelarea terenului în legumicultură

Pentru a stabili numărul de plante la unitatea de suprafaţă se iau în considerare schemele de înfiinţare a
culturilor (corespunzător tehnologiilor), respectiv distanţa între rânduri şi între plante pe rând.

Se stabileşte spaţiul de nutriţie pentru fiecare plantă (Sn).

Sn = a x c

unde: a = distanţa între rânduri (cm);


c = distanţa între plante pe rând (cm).

Formula de calcul de mai sus este aplicabilă pentru toate situaţiile în care culturile legumicole sunt
înfiinţate în rânduri la distanţe egale între ele .
a) Stabilirea numărului de plante la unitatea de suprafaţă pentru o cultură înfiinţată cu un rând pe
stratul înălţat.

Exemplu: pentru o cultură de pepeni verzi (fig. 2.).

Fig.2 Schema de înfiinţare a culturii de pepeni verzi

Sn = 150 cm x 40 cm = 6000 cm2 = 0,6 m2

80
Dacă o plantă are un Sn = 0,6 m 2, câte plante vor fi la unitatea de suprafaţă luată în considerare ( 1 ha =
10.000 m 2 )?
1 pl. ............................................ 0,6 m 2
x pl. ............................................ 10.000 m 2
x = numărul de plante la unitatea de suprafaţă

Nr. de plante (x) = suprafaţa de referinţă (Sr) / spaţiul de nutriţie (Sn).

b) Stabilirea numărului de plante la unitatea de suprafaţă pentru culturi legumicole înfiinţate în


benzi de câte două rânduri (solanaceae, castraveţi, dovlecei, bame etc.).
Spaţiul de nutriţie se stabileşte după formula anterioară:

a = distanţa dintre rânduri;


b = distanţa dintre benzi;
c = distanţa dintre plante pe rând;
n = numărul de rânduri din bandă.

Numărul de plante la unitatea de suprafaţă se stabileşte ca şi în cazul anterior.


Exemplu: Pentru o cultură de conopidă timpurie (fig.3 ).

Fig. 3 Schema de înfiinţare a culturii de conopidă timpurie

a = 80 cm; b = 70 cm; c = 18-20 cm; n = 2

80 +70
Sn = x 20 = 75 x 20 = 1500 cm2 = 0,15 cm2
2

c) Stabilirea numărului de plante la unitatea de suprafaţă pentru culturi legumicole înfiinţate în benzi de
3-4-6 rânduri pe stratul înălţat (gulie, păstârnac, sfeclă roşie, ridichi de vară, de lună şi de iarnă) la distanţe egale
între ele pe strat.
Spaţiul de nutriţie se calculează după formula:

81
Exemplu: Pentru o cultură de gulii (fig. 4.).

Elemente necesare: a = 40 cm;b = 70 cm; c = 28-32 cm; n = 3.

În practică se pot întâlni şi alte scheme de amplasare a culturilor, care nu se încadrează în nici una dintre
formulele de calcul menţionate .
În aceste situaţii şi în acelaşi timp ca o formulă generală pentru toate situaţiile existente, spaţiul de
nutriţie se poate calcula după formula:

Sn =

E = ecartamentul tractorului sau lăţimea spaţiului de referinţă ce deserveşte numărul de rânduri pe care îl
cuprinde (150 cm);
n = numărul de rânduri deservite;
c = distanţa între plante pe rând.
Numărul de plante la unitatea de suprafaţă se poate calcula folosindu-se formula :

▲Stabilirea numărului de plante la unitatea de suprafaţă pentru culturile legumicole din sere
Modul de calcul este asemănător cu cel anterior, luându-se ca element de referinţă, pentru a stabili
distanţa medie dintre rânduri, lăţimea traveei de 320 cm, pe o travee plantându-se 2-12 rânduri în funcţie de
specie (corespunzător tehnologiilor de cultură).
Numărul de plante se raportează la suprafaţa traveei, care se calculează corespunzător dimensiunilor ce o
delimiteaz (L=33 m pentru serele de cultură şi 30 m pentru serele înmulţitor) sau la hectar.
Etapele de calcul sunt :

în care:

l t = lăţimea traveei (320 cm);


n = număr de rânduri pe travee (2-12 );
c = distanţa între plante pe rând.

Spre exemplificare, se va stabili numărul de plante la unitatea de suprafaţă pentru o cultură de tomate din sere,
înfiinţată după schema din figura 5.

82
Fig.5. Schema de înfiinţare a culturii de tomate din sere

Suprafaţa traveei = L x l = 33 m x 3,2 m = 105,6 m2

Pentru o specie cu număr mare de rânduri pe travee (12 - salată, gulioare), modul de calcul este asemănător
(fig.6 ).

Fig.6. Schema de înfiinţare a culturii de salată în sere.

83
▲Stabilirea numărului de plante la unitatea de suprafaţă pentru culturi legumicole din solarii

Modul de calcul este asemănător culturilor din sere, elementele de referinţă ce trebuie cunoscute sunt:
lungimea solarului (L); lăţimea solarului (l); suprafaţa solarului (Lx l); distanţele între plante pe rând (c).
Pentru solariile clasice:
L = 60 m;
l = 5,4 m;
Suprafaţa solarului = 60m x 5,4m = 324 m 2.

Exemplu: Stabilirea numărului de plante într-un solarul clasic, la o cultură de tomate (corespunzător
datelor din figura 7.).

Pentru spaţiile la care se cunosc dimensiunile (sere, solarii etc.) numărul de plante la unitatea de suprafaţă
se mai poate calcula după formula :

în care: L = lungimea suprafeţei de referinţă ;


c = distanţa dintre plante pe rând ;
n = numărul de rânduri.

Exemplu:
a) La cultura de tomate din sere (fig.5.)

L = 33 m ; c = 0,40 m ; n = 4

b) La cultura de tomate din solarii


( fig 4.7.)
L = 60 m ; c = 0,22m ; n = 6.

Fig. 7. Schema de înfiinţare a culturii


Numărul de plante stabilit prin
calcule, indiferent de sistemul şi de tomateforma
în solarii
de cultură, asigură desimea
iniţială stabilită la unitatea de suprafaţă.
In cazul în care cultura se înfiinţează prin răsad, pentru completarea golurilor, care apar în toate
cazurile, trebuie asigurată o rezervă de răsaduri ( 5– 10 %), ce se produc în aceleaşi spaţii şi în acelaşi timp cu
cele utilizate la înfiinţarea culturii.

Rezerva totală de răsad “ Y “

X = numărul de răsaduri ce asigură desimea culturii;


Z = numărul total de răsaduri ce trebuie produse

Z=X+Y

84
2. Stabilirea suprafeţelor destinate produceri răsadurilor şi a materialelor necesare amenajării lor

▲Stabilirea suprafeţelor de spaţii necesare producerii de răsaduri

Indiferent de spaţiile în care se produc răsadurile, modalităţile de calcul a suprafeţelor sunt asemănătoare,
existând mici diferenţieri.
Se iau în considerare următoarele elemente tehnologice:
- structura speciilor cultivate prin răsad;
- numărul de plante la unitatea de suprafaţă (ha sau suprafaţă totală );
- suprafaţa pentru semănat sau repicat;
- epocile de înfiinţare a culturilor în funcţie de particularităţile lor biologice.
Exemplu: Stabilirea suprafeţelor de producere a răsadurilor pentru o cultură de varză timpurie (5 ha) şi
tomate timpurii (7 ha).
Se stabileşte mai întâi numărul de plante la ha pentru suprafeţele menţionate, după schemele din figurile
8. şi 9.

Fig. 8.Schema de înfiinţare a Fig. 9. Schema de înfiinţare a


culturi de varză timpurie. culturi de tomate timpurii.

Numărul de plante
a) Pentru varza timpurie (5 ha):

Nr. pl./5 ha. = 67.000 X 5 = 335.000

Y = rezerva de răsad = 10 % = 33.500 plante

Z /ha = Y + X = 335.000 + 33.500 = 368.500 plante

b) Pentru tomate timpurii (7 ha):

Nr.pl / 7 ha = 60.000 x 7 = 420.000


Y = rezerva de răsad (10%) = 42.000 plante
Z /ha = X + Y = 420.000 + 42.000 = 462.000 plante

Necesarul de răsaduri pentru cele două culturi este:


- la varza timpurie ( 5 ha.) = 368.500 răsaduri;
- la tomatele timpurii ( 7 ha.) = 462.000 răsaduri.
Se vor stabili suprafeţele de spaţiu necesare pentru semănat şi repicat, prin două metode:

85
Metoda I (după datele din literatură)
Dacă pentru un hectar de cultură este necesară o suprafaţă de 40 m 2 – pentru semănat şi 200 m2 – pentru
repicat, atunci pentru:
a. semănat - la varza timpurie: 40 m2 x 5 ha = 200 m2;
- la tomate timpurii: 40 m2 x 7 ha = 280 m2.

b. repicat - la varza timpurie: 200 m2 x 5 ha = 1000 m2;


- la tomate timpurii: 200 m2 x 7 ha = 1400 m2.
Metoda II - presupune luarea în calcul a numărului de răsaduri ce se pot obţine pe o unitate de suprafaţă
(m2) atât pentru semănat cât şi pentru repicat.
Pentru semănat: - efectuându-se semănături în rânduri la distanţe de:
- distanţa între rânduri = 5 cm;
- distanţa între seminţe pe rând = 1 –2 cm.

Sn = 5 cm x 1 – 2 cm = 5 – 10 cm 2

cu o medie de = 1500 răsaduri / m2


1 m2 ............................................1500 pl.
S tot. ( m 2 )..................................Z tot. pl.

a) Pentru varza timpurie:


S.tot. ptr. semănat (5 ha) =

b) Pentru tomate timpurii:


S.tot. ptr. semănat (7 ha) =

Suprafaţa totală pentru semănat este de: 246 m 2 + 308 m2 = 554 m2


Fiind două specii cu epoci de înfiinţare diferite, respectiv şi de producere a răsadurilor spaţiul destinat
pentru semănat şi repicat poate fi utilizat raţional, corespunzător schemei din figura 4.10.

Specia Etapa L U N I L E A N U L U I
Februarie Martie Aprilie Mai
I II III I II III I II III I II III
Varza Semanat
timpurie Repicat
Tomate Semanat
timpurii Repicat

Fig.10. Schema de succesiune a producerii răsadurilor.

Se va amenaja mai întâi suprafaţa de 246 m 2 (pentru varză), iar diferenţa de 62 m2 (308 – 246 = 62 m2 ) se
va amenaja în plus pentru a putea semăna tomatele.
Suprafaţa totală amenajată va fi de 308 m2.
Pentru repicat
- pentru varza timpurie: 5 x 5 cm;
- pentru tomate timpurii: 7 x 7 cm.

La 1 m2 suprafaţă se vor obţine :


- la varza timpurie : Sn / răsad = 5 x 5 = 25 cm 2

86
- la tomate timpurii: Sn /răsad = 7 x 7 = 49 cm 2

Pentru întreaga suprafaţă:

Suprafeţele active pentru repicat:

- la varza timpurie = 922 m2 ,


- la tomatele timpurii = 2.310 m2
Total = 3.232m2
În realitate, dacă totul se desfăşoară normal suprafaţa de 922 m 2
rămasă liberă în urma plantării răsadurilor de varză timpurie din câmp, va fi utilizată pentru repicat răsaduri de
tomate timpurii rămânând ca în plus să se mai amenajeze o suprafaţă de :
2310 m2 – 922 m2 = 1388 m2, deci în final se vor amenaja:
- 308 m2 pentru semănat;
- 2310 m2 pentru repicat.
Dacă spaţiile respective nu mai sunt folosite în continuare pentru alte scopuri ( răsaduri sau culturi) atunci
pe suprafaţa de semănat de 308 m 2 se poate repica răsad de tomate şi ca atare suprafaţa reală ce trebuie amenajată
pentru repicat, în final va fi:
- 2310 m2 -308 m2 = 2002 m2
În concluzie, se vor amenaja:
- 308 m2 pentru semănat,
- 2002 m2 pentru repicat.
Notă: Pentru culturile din sere, modul de calcul este asemănător, dar distanţele de semănat şi repicat sunt
mai mari.

▲ Calcule de materiale necesare amenajării suprafeţelor rezultate prin calcule


În vederea amenajării spaţiilor de producere a răsadurilor se mai stabilesc:
- numărul de tocuri de răsadniţe (când răsadurile se obţin în astfel de spaţii);
- suprafaţa platformelor şi respectiv cantităţile de gunoi de grajd necesar pentru amenajarea lor;
- cantitatea de amestecuri de pământ utilizate în vederea semănatului şi repicatului;
- cantitatea de material lemnos necesar confectionării răsadnițelor (tocuri şi rame);
- necesarul de sticlă pentru ramele acoperitoare.

Exemplu: Stabilirea numărului de tocuri de răsadniţă necesare producerii răsadurilor pentru înfiinţarea
unei culturi de varză timpurie (5 ha) şi de tomate timpurii (7 ha).

Suprafeţele active care trebuie să fie amenajate sunt: 308 m 2 pentru semănat şi 2.002 m2 pentru repicat.
Suprafaţa unui toc de răsadniţă cu o pantă, pentru semănat; este:
S = L x l = 20 m x 1,5 m = 30 m2
Numărul total de tocuri de răsadniţă necesar pentru semănat (suprafaţa activă de 308 m 2) este:
Nr.tocuri = S totală/S toc
Nr.tocuri = 308 m2 / 30 m2 ≈ 11
Pentru repicat se folosesc răsadniţe biologice cu două pante, se pot utiliza şi cele cu o pantă.
Dimensiunile pentru tocurile unei răsadniţe biologice cu două pante sunt: L= 24 m ; l = 3 m.
S toc = Lx l ; S toc = 24 m x 3 m = 72 m2
Numărul total de tocuri de răsadniţă necesar pentru suprafaţa totală pe care se efectuează repicatul
răsadurilor (2.002 m2) este:
Nr. tocuri = S totală/S toc;

87
Nr. tocuri = 2002 m2 / 72 m2 ≈ 28

Exemplu:Stabilirea suprafeţei de platforme şi respectiv a cantităţii de gunoi de grajd necesară pentru


amenajarea acestora.

O platformă de răsadniţe are suprafaţa variabilă în funcţie de necesităţi, dar nu trebuie să depăşească
600–700 m2 (suprafaţă activă).Dacă suprafaţa necesară este mai mare se vor amenaja mai multe platforme.
În exemplul nostru, pentru semănat:
Nr.platforme = Nr.total tocuri/Nr.tocuri/o platformă;
Nr.platforme= 11 tocuri/ 11 tocuri în platformă = 1 platformă de câte 330 m 2 suprafaţă activă.
Pentru repicat numărul de platforme este:
Nr.platforme = Nr.total tocuri/Nr.tocuri/o platformă;
Nr.platforme= 28 tocuri/ 6 tocuri în platformă ≈ 5 platforme
La instalarea tocurilor pe platformă se lasa de o parte şi de cealaltă intervale de câte 0,5 m.
Între platforme se vor lăsa drumuri de circulaţie cu lăţimea de 3-4m.
Dimensiunile platformei de răsadniţe se stabilesc astfel:
- pentru semănat, dimensiunile laturilor platformei:
L1 = 20 m + (2 x 0,5) = 21,0 m
L2 = (1,5 m x 11) + (0,5 m x 12) = 22,5 m
- suprafaţa unei platforme de răsadniţe:
S = L1 x L2 = 25,0 m x 21,5 m = 537,5 m2 ≈ 538 m2.
Pentru a calcula volumul de material organic necesar amenajării platformelor (figura 11.) se ţine seama
de grosimea (h) acestuia, care este:
- pentru semănat: 0,6-0,8 m (media 0,7 m);
- pentru repicat 0,4-0,6 m (media 0,5m).
Volumul platformei pentru semănat:
V= S x h = 473 m2 x 0,7 m ≈331 m3
Volumul platformei pentru repicat:
V= S x h = 538 m2 x 0,5 m ≈269 m3
Greutatea gunoiului de grajd din platformă:
G = V x Gv
Greutatea volumetrică (Gv) a gunoiului de grajd = 0,8t/ m3, deci:
- pentru semănat, G = 331 m3 x 0,8 t/ m3 x 1 platforme ≈ 265 t
- pentru repicat, G = 269 m3 x 0,8 t/ m3 x 5 platforme = 1.076 t
Cantitatea totală de gunoi de grajd (biocombustibil) care trebuie asigurată este de:
265 t +1.076 t = 1341 t

Fig. 11.Amplasarea tocurilor de răsadniţe


în cadrul platformei de gunoi de grajd
Exemplu: Stabilirea cantităţii de amestecuri de pământ necesare pentru semănat şi repicat.
Se va ţine seama de:
-suprafaţa activă totală pentru semănat (308 m2);
-numărul de cuburi nutritive necesare repicării a 368.500 răsaduri de varză şi 462.000 răsaduri de tomate;
-grosimea (h) stratului de amestec de pământ, pentru semănat (5 – 7 cm);
-dimensiunile cuburilor nutritive pentru repicat (5 x 5 x 5 cm) – pentru varză şi 7 x 7 x 7 cm pentru
tomate);

88
-componentele ce alcatuiesc amestecul şi proporţiile în care se folosesc ;
-greutatea volumetrică a fiecărui component:
- turbă =0,6 t/ m3;
- mraniţă = 0,8 t/ m3;
- pământ de ţelină = 1,2 t/ m3;
- nisip = 1,4 t/ m3.
Volumul de amestec de pământ pentru semănat:
V = S x h = 308 m2 x 0,06 m ≈ 19 m3
Pentru a stabili componentele amestecului, exemplificăm printr-o reţetă care poate fi utilizată pentru
ambele specii, respectiv reţeta II la tomate: mraniţă 30%, pământ de ţelină 20%, turbă 30% şi nisip 20% (tabelul
1).
Se calculează volumul pentru fiecare component:
- mraniţă ; 19 x 30/100 = 5,7 m3 x 0,8 t/ m3 = 4,56 t;
- pământ de ţelină ; 19 x 20/100 = 3,8 m3 x 1,2 t/ m3 = 4,56 t;
- turbă ; 19 x 30/100 = 5,7 m3 x 0,6 t/ m3 = 3,42 t;
- nisip; 19 x 20/100 = 3,8 m3 x 1,4 t/ m3 = 5,32 t;

Amestecuri de pământuri utilizate pentru producerea răsadurilor


la diferite culturi legumicole
Tabelul 1.
Amestecul de pământ (%) pentru
Specia Semănat Repicat Cuburi nutritive pH
M T t N M T t N M T t N B
50 25 - 25 50 40 - 10 30 20 40 10 - 6,5
Tomate
- - - - 30 20 30 20 50 30 - 15 5 7,5
40 50 - 10 40 50 - 10 40 20 30 10 - 6,0
Ardei
- - - - 30 20 40 10 30 20 40 10 - 6,5
40 40 - 20 40 50 - 10 - 20 60 5 15 6,0
Vinete
- - - - 10 30 50 10 10 20 65 5 - 6,5
Varză şi 50 25 - 25 50 25 - 25 20 20 50 5 5 7,0
Conopidă - - - - 40 10 40 10 - 20 60 20 - 7,0
Castraveţi şi 40 40 - 20 40 40 10 10 55 20 20 - 5 7,0
pepeni - - - - 30 20 30 20 30 20 40 10 - 7,0
Salată 25 75 - - 25 75 - - - - - - - 6,5
M- mraniţă; T-pământ de ţelină; t- turbă; N- nisip; B – balegă de bovine.

În situaţia în care repicatul se realizează în strat nutritiv, modul de calcul este asemănător cu cel pentru
semănat, diferenţa constând în grosimea stratului de amestec de pământ care va fi de 12-14 cm.
La cele două specii repicatul se execută în cuburi nutritive de:
- 5 x 5 x 5 cm pentru varza timpurie;
- 7 x 7 x 7 cm pentru tomate timpurii.

Se va calcula cantitatea de amestec de pământ necesară pentru confecţionarea numărului corespunzător


de cuburi nutritive:
- pentru varza timpurie –368.500
- pentru tomatele timpurii – 462.000

Volumul unui cub este:


 la varza timpurie:
5 cm x 5 cm x 5 cm = 125 cm3 = 0,000125 m3;

 la tomatele timpurii:
7cm x 7cm x 7 cm 343 cm3 = 0,000343 m3.
.
Pentru numărul total de plante sunt necesare următoarele cantităţi de amestec de pământ:

89
 la varza timpurie:
368.500 cuburi x 0,000125 m3/cub ≈ 46,0 m3
46,0 m3 + 10% ≈ 51 m3;
 la tomatele timpurii:
462.000 cuburi x 0,000343 m3/cub ≈ 159,0 m3
159,0 m3 + 10% ≈ 175 m3;
Cantităţile de amestecuri de pământ utilizate pentru confecţio-narea cuburilor nutritive în care urmează să
se efectueze repicatul se calculează în funcţie de reţetă, ca şi în cazul semănatului, după care se însumează
cantităţile utilizate pentru semănat şi repicat în vederea procurării din timp a acestora.
Repicatul se poate efectua şi în strat nutritiv cu grosimea de 8-12 cm (în medie 10 cm).
Cantitatea de amestecuri de pământ, necesară pentru repicat se calculează sub aspect total, luând în calcul
suprafaţa activă stabilită pentru repicat şi grosimea stratului nutritiv.
În cazul de faţă, suprafaţa activă pentru repicat este de 922 m2
pentru varza timpurie şi 2310 m2 pentru tomatele timpurii.În total se va amenaja o suprafaţă activă de 3232 m 2
cu o grosime a stratului de amestec de pământ de 10 cm. Pentru repicat se va lua în calcul întreaga suprafaţă
stabilită în acest scop, deoarece se urmăreşte ca răsadurile să se scoată cu cât mai mult amestec de pământ la
nivelul sistemului radicular.
Deci cantitatea de amestecuri de pământ pentru cele două specii va fi: 3232 m 2 x 0,10 m = 323,2 m3
Materialele trebuie procurate din timp pentru a le avea la dispoziţie în momentul efectuării lucrărilor.

Exemplu: Stabilirea cantităţii de material lemnos necesar confecţionării răsadniţelor cu o pantă şi cu


două pante.

Pentru efectuarea acestor calcule este nevoie de elementele constructive pentru fiecare tip de răsadniţă în
parte, figura 3.25 a şi b, capitolul 3.
Tocul de răsadniţă prezintă următoarele elemente constructive care trebuie luate în calcul:
- două laturi lungi L =20 m;
- două laturi scurte (capetele) l = 1,5 m;
- înălţimea tocului h = 0,28 – 0,30 m;
- grosimea scândurii tocului g = 0,03 m
- rigle transversale (cusaci) “ c” care se montează din 2 în 2 metrii, respectiv 9 bucăţi cu
dimensiunile de 1,5 m x 0,07 m x 0,04 m, pe laturile lungi ale răsadniţei care au lungimea de 20 m
fiecare;
- patru ţăruşi “t” pentru colţurile tocului, iar în funcţie de posibilităţi şi pe laturile lungi ale lui, din 4 în 4
metri.

Necesarul de material lemnos pentru un toc va fi:


L = 2(20m x 0,3m x 0,03m) = 0,3600 m3;
l =2(1,5 m x 0,3m x 0,03 m) = 0,0270 m3;
c = 9(1,5m x 0,07 m x 0,04 m) = 0,0378 m3;
t = 4(0,6 m x 0,07 m x 0,04 m) = 0,0067 m3 .
TOTAL = 0,4315 m3
Rama de răsadniţă are următoarele elemente constructive:
- două laturi lungi Lr a 1,5 m;
- două laturi scurte lr a 1,0 m;
- 1-2 şproţuri ls cu lungimea de câte 1,5 m;
- numărul de rame pentru un toc de răsadniţă cu lungimea de 20 m este de 20.
Necesarul de material lemnos pentru o ramă va fi:
Lr = 2(1,5 m x 0,07m x 0,03 m) = 0,0063 m3;
lr = 2( 1,0 m x 0,07m x 0,03 m) = 0,0042m3;
ls = 2 (1,5m x 0,05 m x 0,03 m) = 0,0045 m3 n
TOTAL = 0,0150 m3

90
Luând în considerare elemetele constructive ale răsadniţelor cu două pante prezentate în figura 3.27
(capitolul 3) calculul cantităţii de material lemnos se face în mod asemănător.
Exemplu: Stabilirea necesarului de sticlă pentru ramele de acoperire.
Pentru acoperirea răsadniţelor, indiferent de tipul constructiv se foloseşte acelaşi tip de rame cu : Lr = 1,5
m; lr = 1,0 m; Sr = 1,5 m2.
La răsadniţele cu o pantă, numărul de rame este egal cu lungimea în “m” a tocului, iar la răsadniţele cu
două pante acest număr este dublu.
Sticla, pentru o ramă (fereastră) de acoperire, este formată din 2-3 câmpuri, în funcţie de numărul de
şproţuri (1 sau 2).
Aşa cum am amintit anterior suprafaţa unei rame este de 1,5 m 2.Volumul sticlei pentru o ramă este Sr x g = 1,5
m2 x 0,003 m = 0,0045 m3, unde:
Sr = suprafaţa sticlei de pe o ramă de răsadniţă;
G = greutatea sticlei utilizate.
Greutatea sticlei necesară pentru acoperirea unei rame de răsadniţă este V x φ = 0,0045 m 3 x 2,3 t/ m3 = 0,01035t
= 10,35 kg/1,5 m2sticlă.
V = volumul sticlei pentru o ramă;
Φ = densitatea sticlei
Deci pentru 1 m2 suprafaţă avem nevoie de:
1,5 m2-------------------------10,35 kg sticlă
1,0 m2-------------------------x kg sticlă
x = 1,0 x 10,35 / 1,5 = 6,9 kg sticlă cu grosimea de 0,003 m
3.Stabilirea cantităţii de folie de polietilenă necesară pentru acoperirea solariilor şi tunelelor joase

▲Cantitatea de folie pentru un solar classic


Se calculează ţinând cont de dimensiunile solarului ce trebuie acoperit ( vezi fig. 2.):
- Lungime solar = 60 m;
- Lăţime solar = 5,4 m;
- Rază solar = 2,7 m;
- Suprafaţă solar = 60 x 5,4 = 324 m2.
Este necesară folie pentru acoperirea solarului şi pentru frontoane. Folia de acoperire are formă
dreptunghiulară cu:
- L = 60 m2 (lungimea solarului clasic);
- I1 = x (lăţimea foliei = lungimea semicercului + rezerva).

Se calculează corespunzător lungimii semicercului:


I1 semicerc =  R = 3,14 x 2,7 8,5 m.
Se adaugă aproximativ 1-1,5 m la această latură (lăţime) reprezentând marginile ce se acoperă cu pământ,
pentru fixare:
I1 = 8,5 +1,5 = 10 m
S1 folie acoperire = L x I = 60 x 10 = 600 m2 ( S1 = sup. foliei de acoperire).
S2 folie fronton = lăţimea solarului (l) x înălţimea solarului (h);
S2 folie fronton = I x h (R) + rezervă (10%) pentru fixare pe ţeavă;
S2 folie fronton = 5,4 x 2,7 = 14,58 m2 + 1,5 m2 = 16,08 m2 16,0 m2.

Pentru cele două frontoane:


S 2 (folie) = 16 x 2 = 32 m2
Suprafaţa totală de folie pentru un solar:
S tot = 600 + 32 = 632 m2.
Aprovizionarea cu folie de polietilenă se face în kg .
Folia de polietilenă utilizată în legumicultură are grosimi diferite (tab.2.).
Tabelul 2
Caracteristici generale ale peliculelor din polietilenă, corespunzătoare grosimii lor
Grosimea kg / m2 m2 / kg
(mm) Limite Media Limite Media
0,05-0,08 0,046 - 0,072 0,056 21,66 - 13,88 17,77

91
0,10 0,100 - 0,122 0,111 10,41 - 8,33 9,37
0,15 0,144 - 0,168 0,156 6,94 - 5,95 6,45
0,20 0,192 - 0,216 0,204 5,20 - 4,62 4,91
0,25 - 0,240 - 4,16
Pentru solarii este folosită, în general, folie de polietilenă cu grosimea de 0,15 - 0,20 mm.
Cantitatea de folie = suprafaţa folie x kg / m 2 = 632 m2 x 0,204 kg/ m2 = 129 kg (de 0,20 mm) sau 632 m2
x 0,156 kg/m2 95 kg (de 0,15 mm).

▲Stabilirea necesarului de folie în vederea amenajării unei suprafeţe de tunele joase


Să presupunem că avem de acoperit o suprafaţa de 1000 m 2 tunele joase, care au pentru fiecare tunel: L =
12-15 m; l = 0,7-0,8 m; h = 0,40 m (fig. 12.).
Se calculează suprafaţa activă a unui tunel (ST):
ST = L x I
L = 15 m S = 15 x 0,75 = 11,25 m2
I = 0,75 m

Fig. 12. Ansamblu de amplasare a tunelelor joase în câmp


Corespunzător schemei de amplasare (fig.4.11.) se calculează numărul de tunele :
Nr. total tunele = 89.

Necesarul de folie pentru un tunel se calculează astfel :


S. folie /tunel = L x I;
l = R = 3,14 x 0,4 = 1,256 m.
Este necesară o lăţime corespunzătoare a foliei pentru a putea fi bine fixată la sol. Se utilizează în general
folia cu lăţimea de 1,4 m.
S folie/tunel = L x I = 15 x 1,4 = 21 m2
S folie total sup. = 89 tunele x 21 m2 = 1869 m2
Cantitatea totală de folie se stabileşte în funcţie de grosimea sa – 0,10 mm (tab.2.).
Q folie = 1869 m2: 9,37 m2/ kg = 200 kg , sau
Q folie = 1869 m2 x 0,107 kg/m2 = 200 kg.

4. Calculele de materiale necesare efectuării unor lucrări de întreţinere la răsaduri şi plante în cultură:
Se vor lua în calcul, elementele legate de :
- fertilizarea suplimentară a răsadurilor ;
- tratamentele cu retardanţi (Cycocel) la răsaduri ;
- tratamentele pentru combaterea bolilor şi dăunătorilor ;
- dezinfecţia tuberculilor de cartofi în vederea plantării prin utilizarea formalinei.
▲ Stabilirea cantităţilor de îngrăşăminte chimice necesare pentru fertilizarea suplimentară a
răsadurilor
Primul tratament se aplică la răsadurile repicate după 10-12 zile de la efectuarea acestei lucrări, sau la
cele nerepicate când au cel puţin două frunze adevărate.

92
Pentru a înţelege mai bine efectuăm calculele pentru o singură specie (tomate timpurii) suprafaţa ocupată
cu răsaduri, ce trebuie fertilizată suplimentar fiind de 4590 m 2, considerând indicaţiile tabelului 3., pentru
fertilizarea a II-a unde:
Q soluţie = 6-8 l / m2
Conc. soluţie = 1% din care:
 azotat de amoniu = 0,05 % ;
 superfosfat = 0,40 % ;
 sulfat de K = 0,50 % ;
 sulfat de Mg = 0,03 % ;
 borax = 0,02 % .
Q soluţie = S totală x q soluţie / m2 :
Q tot. soluţie = 4.950 x 6 = 29.700 l .
Tabelului 3.
Îngrăşămintele folosite pentru fertilizarea suplimentară a răsadurilor(g/100 l apă)
Speciile de plante legumicole
Epoca de aplicare
Îngrăşământul Tomate Ardei,vinete Castraveţi, pepeni Varză, conopidă Salată
Must de gunoi,
Înainte de repicat 1 000 1 000 1 000 1 000 1 000
urină de grajd
După 8-10 zile de la repicat
50 100 100 400 -
Azotat de amoniu
Cu circa 10 zile înainte de plantare
- - - 200 200
După 10 zile de la repicat 400 200 200 60 -
Superfosfat
Cu circa 10 zile înainte de plantare
400 250 400 600 200
După 8-10 zile de la repicat 400 200 100 60 -
Sulfat de potasiu
Cu circa 10 zile înainte de plantare
500 250 200 400 100
Sulfat de magneziu Cu circa 10 zile înainte de plantare 30
20 15 10 10
Sulfat de mangan Cu circa 10 zile înainte de plantare
30 15 10 5 5
Borax Cu circa 10 zile înainte de plantare
20 10 5 5 5
După 8-10 zile de la repicat
Wuchsal, 200 200 200 200 200
F 231
Cu circa 10 zile înainte de plantare
500 500 500 - 500
Proporţia fiecărui component :
- azotat de amoniu – 0,05 % :
0,05 kg……………………………….. 100 l sol.
x kg ………………………………….. 29.700 l

- superfosfat – 0,40%:

- sulfat de K – 0,50%:

- sulfat de Mg – 0,03 %:

- borax = 0,02 %:

93
În cazul în care se folosesc fertilizanţi foliari, modul de calcul este asemănător, ţinând însă cont de :
- concentraţia soluţiei = 0,2 - 0,5% ;
- cantitatea de soluţie = 10 l/ 100 m2 .
Pentru un singur tratament, la tomate, la suprafaţa de 4950 m 2 , cantitatea de soluţie (x) este :
10 l …………….…….. 100 m2
x……………………. 4950 m2

Cantitatea de fertilizant foliar (x1) :


0,5 l ………………..….. 100 m2
x1……………………. 495 m2
______________________________________

x1 = 495 x 0,5 /100 = 2,48 l fertilizant foliar


▲ Stabilirea cantităţii de Cycocel pentru tratarea răsadurilor
Tratamentele cu Cycocel (Cycogan) se aplică la răsaduri, în concentraţii de 0,05-0,15 %. Se pot aplica
unul sau mai multe tratamente în funcţie de necesităţi, utilizându-se 10-15 l la 100 m 2 de suprafaţă repicată.
Se aplică la tomate şi se va lua în calcul suprafaţa de 4.950m 2.
Cantitatea de soluţie (x1) necesară :
10 l soluţie 0,1% …………….…….. 100 m2
x1 l…………………………………. 4950 m2

Pentru concentraţia respectivă se stabileşte cantitatea (x 2) de Cycocel, produs industrial :


0,1 l Cycocel …….…….…….. 100 l soluţie
x2 l Cycocel…………………. 500 l soluţie
____________________________________

Cycocel-ul, produs industrial are 40-42% concentraţie în substanţă activă.

94
▲Stabilirea cantităţii de produse insecto-fungicide, folosite pentru tratamente fitosanitare
La răsaduri se utilizează, pentru tratamente, o cantitate de soluţie de 5-6 l pentru 100 m 2 suprafaţă, în
concentraţiile stabilite, prin pulverizări foarte fine pe ambele feţe ale frunzelor.
Deci :
5 l soluţie …….…….……….…… 100 m2
x l……………..……………….. 4.950 m2
__________________________________

Exemplificând prin utilizarea de Dithame M– 45, pentru un tratament la tomatele timpurii, în


concentraţie de 0,2 % cunoscând :

- Q soluţie pentru 100 m2 = 5 l ;


- Concentraţia soluţiei = 0,2 % ;
- Suprafaţa de tratat = 4950 m2 .

În funcţie de mijloacele de aplicare a tratamentelor se vor stabili cantităţile de pesticid pentru capacitatea
vasului.
Dacă tratamentele se aplică cu maşini de stropit, cu capacitatea rezervorului de 300 l, atunci pentru
concentraţia de 0,2 % utilizăm:
100 l soluţie …….…….…….. 0,2 Dithane M-45
300 l……………..……..……. x
_____________________________________

Pentru un aparat de stropit de tipul AS-14 (Vermorel) cu capacitatea rezervorului de 14 l, cantitatea de


Dithane M-45 pentru concentraţia de 0,2 % este :

100 l soluţie …….…………….. 0,2 Dithane M-45


14 l……………..……..…….... x
_____________________________________

Dacă soluţia se prepară în vase gradate (găleţi de 10 l), necesarul de Dithane M-45 este:

▲Stabilirea cantităţii de formalină (32–40 %) necesară tratării tuberculilor de cartofi


În acest sens trebuie să se cunoască :
- cantitatea de tuberculi necesară pentru unitatea de suprafaţă ( 3500-4500 kg/ha );
- cantitatea de soluţie necesară pentru efectuarea tratării tuberculilor (1l soluţie/ 3-5 kg tuberculi);
- concentraţia soluţiei de formalină industrială (32-40%);
- suprafaţa de cultură (1ha ).
Etapele de calcul :
- stabilirea necesarului de material săditor pentru suprafaţa luată în studiu: 4000 kg x 1 ha = 4000 kg;
- stabilirea cantităţii de soluţie necesară pentru tratarea celor 4000 kg de tuberculi: 4000 kg : 4 kg/l =
1000 l soluţie 0,5 %
- stabilirea cantităţii de formalină, substanţă activă, necesară pentru prepararea a 1000 l soluţie 0,5 % :

95
100 l soluţie …….……….….. 0,5 l formalină pură (s.a.)
1000 l soluţie……..............…….. x l formalină pură (s.a.)
_______________________________________________

- stabilirea cantităţii de formalină comercială (32% sau 40%), necesară pentru a realiza concentraţia
soluţiei de 0,5 % :

100 l formalină comercială …….…….….40 l s.a


x l formalină comercială … ……..............5 l s.a.

l formalină comercială 32%.

96