UNIVERSITATEA DE VEST “VASILE GOLDIŞ”

ARAD
CENTRUL DE ÎNVĂłĂMÂNT JURIDIC LA
DISTANłĂ

TEODOR MARA

DREPT PRIVAT ROMAN

MODULUL I
PENTRU UZUL STUDENłILOR ANULUI I
FACULTATEA DE DREPT

EDITURA “VASILE GOLDIŞ UNIVERSITY PRESS”

ARAD-2002

1
 CUPRINS
Cuprins………………………………………………………2
Obiectivele modulului…………………………………….4
ConŃinutul modulului………………………………………5
Rezumatul…………………………………………………….6

Capitolul I………………………………………………… 6
Persoanele…………………………………………………. 6

1.NoŃiunile de persoană, capacitate şi personalitate….6

A.SemnificaŃia termenului de “persoană”……………. 8
B.Termenul de “capacitas” şi “capax”………………… 9
C.Termenul de “status”…………………………………. 9
D.”Capitis deminutio”…………………………………. 11
E.Elementele capacităŃii persoanei fizice……………. 12

2.ExistenŃa persoanei fizice………………………………16

A.Naşterea……………………………………………………16
B.RelevanŃa juridică a momentului concepŃiei………. 17
C.Dovada morŃii persoanei fizice………………………. 18
D.Înregistrarea naşterii şi a morŃii…………………….. 18

3.Capacitatea intelectuală………………………………….19
A.Pubertatea………………………………………………….19
B.Impubertatea……………………………………………….20
C.Minoratul……………………………………………………22
D.AfecŃiunile psihice………………………………………..24

4.Persoanele juridice……………………………………… 26
A.NoŃiunea de persoană juridică……………………….. 26
B.Persoanele juridice recunoscute de ordinea juridică
romană……………………………………………………….27
a.CorporaŃiile…………………………………………………27
Statul………………………………………………………..27
EntităŃile publice minore…………………………………28
AsociaŃiile private şi ecleziastice……………………..30
b.FundaŃiile……………………………………………………32

2
Capitolul II…………………………………………………..33
Status libertatis şi sclavia…………………………………33
1.Libertatea şi sclavia………………………………………33
2.PoziŃia juridică a sclavilor………………………………36
3.Activitatea juridică a sclavului şi “Actiones
adiecticiae qualitatis”…………………………………….41

4.Modurile de constituire a sclaviei………………………50

A.Sclavia prin naştere……………………………………….50
B.Sclavia prin cădere în prizonierat…………………… 51
C.Sclavia prin alte cauze necunoscute în antichitate….52
D.Alte cauze de constituire a sclaviei……………………53

5.CondiŃia juridică a sclavilor…………………………….55

A.Sclavii ca obiect al puterii dominicale……………….55
B.Sclavii ca personalitate umană………………………….56
C.Limitările aduse puterii dominicale………………… 57
D.Capacitatea sclavului cu privire la peculiu………….58
E.Confirmarea statutului de om liber sau sclav pe
cale judiciară………………………………………………60

6.Modurile de eliberare din sclavie………………………61

A.Dezrobirea după regulile dreptului civil……………..61
B.Dezrobirea după dreptul pretorian……………………..64
C.Dezrobirea prin fideicomise…………………………….65
D.RestricŃile privind eliberarea din sclavie…………… 66
E.Dezrobirea în bisericile creştine………………………67
F.Alte moduri de eliberare din sclavie………………….68

7.CondiŃia juridică a liberŃilor (dezrobiŃilor)………..69

A.Raporturile dintre dezrobit (libertus) şi fostul
stăpân (patronus)…………………………………………69
B.Raporturile dezrobiŃilor cu fii patronului……………71
C.SituaŃia dezrobiŃilor în abseŃa patronului……………72

8.Stările de semisclavie……………………………………73

3
OBIECTIVELE MODULULUI

1.Formarea şi dezvoltarea gândirii juridice a studenŃil;or de anul I, Ńinându-

se seama de evoluŃia istorică a instituŃilor propuse spre analizare.

2.Însuşirea alfabetului juridic, deprinderea noŃiunilor, principiilor şi regulilor

de drept statornicite în dreptul roman.

3.Aprofundarea conceptelor şi studierea evoluŃiei instituŃiilor juridice din

dreptul roman până în dreptul modern.

4.EvidenŃierea diferenŃelor între conceptele romane şi cele moderne pe de o

parte şi respectiv, sublinierea actualităŃii multor principii de drept roman.
Exemple.

4
 TITLUL MODULULUI

PERSOANELE,”STATUS LIBERTATIS” ŞI SCLAVIA

(CONłINUTUL MODULULUI)

1.NoŃiunile de persoană, capacitate şi personalitate.

2.ExistenŃa persoanei fizice.

3.Capacitatea intelectuală.

4.Persoanele juridice.

5.Libertatea şi sclavia.

6.PoziŃia juridică a sclavilor.

7.Activitatea juridică a sclavilor şi acŃiunile “adiecticiae qualitatis”.

8.Modurile de constituire a sclaviei.

9.CondiŃia juridică a sclavilor.

10.Modurile de eliberare din sclavie .

11.CondiŃia juridică a liberŃilor.

12.Stările de semisclavie.

5
 REZUMAT

CA PI TO LUL I.

P ER SOANE L E

1. NOłIUNILE DE PERSOANĂ, CAPACITATE ŞI

PERSONALITATE.

În societatea sclavagistă romană nu orice fiinŃă

umană putea să participe la raporturile juridice, în
calitate de titular de drepturi şi obligaŃii. Societatea
modernă însă recunoaşte fiecărui om drepturile aşa-zise
“naturale” sau “fundamentale”, răspunzând în acest fel
necesităŃilor vieŃii sociale.
Acest lucru nu era posibil în lumea antică romană
datorită ierarhiilor sociale instaurate dincolo de
considerentele demnităŃii umane.
Prin noŃiunea de “persona” se desemna orice
subiect de drept, respectiv individ (persoană fizică) sau
o fiinŃă abstractă (persoană juridică), căreia ordinea
juridică îi recunoaşte aptitudinea generală şi abstractă
de a fi titular de drepturi (în sens subiectiv) şi de
obligaŃii, în particular, dar nu cu referire exclusivă la
domeniul dreptului (obiectiv) privat. Această aptitudine
este definită prin termenii de “personalitate” sau de
“capacitate juridică”. Capacitatea juridică, nu este alta
decât acea capacitatea abstractă şi generală ce se

6
identifică cu personalitatea juridică. În concret,
capacitatea juridică a unei persoane poate fi mai mult
sau mai puŃin amplă. Capacitatea juridică în dreptul
roman este recunoscută individului de ordinea juridică
sau este oglindită în normele date de stat, tocmai pentru
a produce acele efecte juridice prevăzute de aceeaşi
ordine.
În acest sens, trebuie să subliniem că numai
oamenii liberi (binenŃeles, cu diferenŃierile pe care le
vom face mai jos) puteau fi subiecŃi de drept, deci
puteau participa la raporturile juridice, ca titulari de
drepturi şi obligaŃii. Dimpotrivă sclavii nu aveau
capacitate juridică, erau consideraŃi ca simple lucruri
(“res”) sau unelte vorbitoare (“instrumenta vocalia”).
Statul roman era acela care nu recunoştea sclavilor
capacitatea juridică, deci nu puteau fi subiecte de drept.
Capacitatea sau “personalitatea juridică” în dreptul
roman era de două feluri: capacitate de folosinŃă
(juridică sau de drept) şi capacitate de exerciŃiu (de
fapt). Aşa cum s-a susŃinut în literatura romanistică,
terminologia aceasta este îmbrăcată într-o haină
modernă care însă îşi are originea în cazuistica dreptului
roman.1
Capacitate de folosinŃă poseda numai acea persoană
fizică, care îndeplinea următoarele trei condiŃii: aveau
calitatea de om liber, era cetăŃean şi respectiv şef de
familie (deci nu se afla sub puterea părintească).
Conform terminologiei juridice romane , persoana fizică
trebuia să aibă: “status libertatis”, “status civitatis” şi
“status familiae”.
Capacitatea de exerciŃiu aparŃine acelor persoane
care au “status libertatis”,”civitatis” şi “familiae”,
deci îndeplinesc condiŃiile cerute pentru existenŃa
capacităŃii de folosinŃă, iar în plus, aceste persoane
trebuiau să aibă discernământ necesar îndeplinirii
rolului pe care îl jucau în viaŃa juridică, respectiv de a
avea posibilitatea de a precumpăni în orice faptă sau
acŃiune. Astfel, nu aveau capacitate de exerciŃiu, de
1
În acest sens, a se vedea, Vladimir Hanga, “Drept privat roman”,
Bucureşti, 1978, p.103.

7
pildă: femeile, impuberii, debilii sau alienaŃii mintali,
etc.
Cu toate acestea, capacitatea juridică era
recunoscută chiar şi copilului conceput, potrivit regulii
“infans conceptus pro iam nato habetur quotiens de
commodis eius agitur” (copilul conceput este socotit ca
şi născut dacă interesele acestuia o cer). Regula aceasta
avea valabilitate numai dacă copilul se năştea viu şi nu
mort, deoarece erau ocrotite interesele exclusive ale
copilului conceput. În acest fel, copilului conceput,
chiar înainte de naştere i se putea atribui succesiunea
tatălui său decedat ( între perioada concepŃiei şi naşterii
copilului).

A. SemnificaŃia termenului de “persoană”

NoŃiunea modernă de “subiect de drept” nu are

aceaşi semnificaŃie cu termenul latin de “persona”. La
origini termenul “persona” desemna masca teatrală pe
care actorii o purtau în cadrul unei reprezentaŃii pentru
a scoate în evidenŃă particularităŃile sau trăsăturile
esenŃiale ale “rolului” pe care îl jucau pe scenă. De
asemenea, prin această noŃiune se desemna o “parte” şi
cel mai frecvent “omul” , chiar şi “sclavul”,2 care din
punct de vedere juridic, aşa cum am subliniat, era
socotit în rândul sau categoria lucrurilor.
Sclavul, aşadar era considerat obiect şi nicidecum
subiect de drept. În mod excepŃional, în limbajul extra
juridic şi într-o epocă târzie termenul de “persona” a
fost întrebuinŃat pentru a desemna un concept abstract
de individualitate umană (de pildă, ”persona civitatis”,
folosit de Cicero în scrierile sale). Regăsim, de
asemenea, în limbajul agrimensorilor romani şi termenul
de “persona coloniae”, iar în cel al, teologilor cu
referire la Sfânta Treime (“Persona Trinita”). Astfel, pe
această cale s-a ajuns, aşa cum menŃionează izvoarele
istorice , în epoca târzie, a se spune că sclavii din punct
2
Cf.Gaius, 1.9:”Et quidem summa divisio de iure personarum haec est,
quod omnes homines aut liberi sunt aut servi”; Gaius
1.121:”…personae serviles et liberae…”.

8
de vedere juridic nu au personalitate (“non habent
3
personam”).
Aceasta a fost semnificaŃia veche a termenului de
“persoană” care sub elaborarea ulterioară , a scolasticii
medievale, s-a ajuns la actualul concept de personalitate
juridică.

B. Termenul de “capacitas” şi “capax”

Pentru înŃelegerea conceptului de capacitate de

folosinŃă sau a capacităŃii de exerciŃiu, aşa cum a fost
întrebuinŃat în dreptul roman, în mod necesar trebuie să
analizăm noŃiunile de “capacitas” şi “capax”.
Substantivul “capacitas”, indica pur şi simplu
capacitatea, respectiv posibilitatea de a dobândi “mortis
cauza” de către acei subiecŃi care nu au fost declaraŃi
incapabili prin efectul unor legi speciale (de pildă, acele
legi matrimoniale imperiale).
Adjectivul “capax” era utilizat mai mult cu referire,
în general, la capacitatea de a dobândi, de exemplu, un
credit sau de a primi, o plată4 şi respectiv putea defini
capacitatea fizică şi psihică a unui individ (de exemplu,
“capax auditus, culpae, doli, furandi, iniuriae
facendae”).

C. Termenul de “status”.

În doctrină este cunoscut faptul că termenul de

“status” este utilizat pentru definirea conceptului de
capacitate de folosinŃă (de drept), cu referire exclusivă
la persoanele fizice.5 Literatura romanistică a secolelor
3
Cf. Novelle Theodosianus II,17.1.2 (a.439):”…servos… quasi nec
personas habentes…”; Theophillus, 3.17pr.: “…servi cum nullam
habeant personam…”;3.29.3: “…nullam autem in iure personam
servus habet…”
4
Cf. Paul, D,46,3,98,7:”…solutionis capax est fructuarius hoc casu,
non etiam obligationis”.
5
A se vedea, în acest sens, Alberto Burdese, “Manuale di diritto
privato romano”, Torino 1998, p.134. De asemenea a se vedea Jean
Gaudemet, “Droit prive romain”, Paris, 1998, p. 26
.

9
XVI, XVII şi XVIII a elaborat teoria privitoare la
deplina capacitate juridică (de folosinŃă) a persoanelor
fizice pe baza existenŃei celor trei “status”-uri
personale: “libertatis”, “civitatis” şi “familiae”, însă în
realitate se trata o construcŃie juridică ,în sens larg care
depăşea şi chiar falsifica sau denatura datele problemei
şi nu mai puŃin ale izvoarelor.
Termenul de “status” este, întra-devăr unul generic,
utilizat pentru a indica poziŃia juridică a unui singur
individ, care aparŃine unei familii (fie ca “sui iuris” sau
“alieni iuris” fie ca “pater familias”) sau unei cetăŃi
(“civitas”), ori se bucură de libertate sau de drepturi
politice bine determinate.
Romanii vorbeau de acest “status” şi pentru o mai
bună individualizare sau determinare a persoanelor sau
chiar a lucrurilor. Cu privire la lucruri amintim, aici, de
pildă acel “status aedificiorum”. Însă, pe noi ne
interesează aici poziŃia juridică a persoanelor. Paul
(D.4.5.11) enumera trei “status”-uri: Noi avem trei
“status”: libertatea, cetăŃenia, şi familia”. În
conformitate cu diferenŃierile dintre acestea, respectiv
Ńinându-se seama de condiŃia juridică recunoscută
fiecărei persoane, aceasta poate fi plasată ca aparŃinând
unui anumit grup. De pildă, cetăŃeanului roman îi era
recunoscută acea plenitudine de drepturi, în opoziŃie cu
refuzul de a-i recunoaşte aceste drepturi sclavului.
Aşadar, din acest punct de vedere există o absolută
diferenŃiere între anumite grupuri sociale.
Pe de altă parte trebuie să precizăm că status-ul
persoanei poate suferii unele modificări. Astfel,
“mutatio status” poate aduce atât “ameliorări” (de pildă
în cazul eliberării din sclavie) cât şi “diminuări” cu
privire la statutul unui individ (de pildă în cazul
pierderii libertăŃii, etc).
De asemenea, facem precizarea că romanii nu
vorbeau de "status libertatis, civitatis, familiae ci aveau
în vedere condiŃia (status-ul) omului în raport cu
domeniile vieŃii sociale.6
6
Cu privire la acest aspect, a se vedea Jean Gaudemet, “Membrum,
persona, status”, în S.D.H.I.,6I (1995) p.1-16.

10
 Romanii foloseau noŃiunea de “caput” (cap) pentru
a desemna un subiect de drept.
Schimbarea condiŃiei juridice este, pentru această
raŃiune, calificată ca fiind o “capitis mutatio” sau
“minutio”.7

D. ”Capitis deminutio”

Capacitatea unei persoane de regulă încetează odată

cu moartea fizică a acesteia şi în mod excepŃional prin
moartea sa civilă (“capitis deminutio”).8
O legătură semnificativă între noŃiunea de status şi
expresia “capitis deminutio” o are termenul de “caput”
care la origine desemna “capul” şi în mod derivat alte
semnificaŃii care nu interesau persoana ci omul atât
liber cât şi sclavul.9
Termenul de “caput” semnifica individul şi
membrul unor organisme sociale precum “familia” şi
respectiv “civitas” fără a se atribui la origine o altă
semnificaŃie.
În dreptul clasic termenul se referă la acelaşi
individ şi are valoarea de pierdere a poziŃiei juridice
(“status”), de membru al familiei sau al cetăŃii. În acest
mod a fost creată în epoca clasică tricotomia scolastică
între “capitis deminutio maxima”care consta în
pierderea libertăŃii, “media” care presupunea numai
pierderea cetăŃeniei şi “minima” care avea în vedere
p i e r d e r e a a p a r t e n e n Ń e i l a o f a m i l i e . 10
7
Cf.Gaius (D.4.5.1) definea “capitis minutio” ca o schimbare
(“permutatio”) de “status”. Această definiŃie are totuşi un caracter
mai mult generic, deoarece nu orice schimbare de “status”
constituia, după romani o “capitis deminuŃio”.
8
În legătură cu pierderea capacităŃii juridice, a se vedea, Vladimir
Hanga, op. cit.p.148.
9
Cf.Paul,D.26.1.1.pr.: “Tutela est…vis ac potestas in capite libero…”;
Paul, D.4.5.3.1.: “…servile caput nullum ius habet…”.
10
Cf.Gaius,1.159şi urm.:”Est autem capitis deminutio, prioris status
permutatio, eaque tribus modis accidit: nam aut maxima est capitis
deminutio, aut minor, quam quidam mediam vocant, aut minima.
Maxima est capitis deminutio, cum aliquis simul et civitatem et
libertatem amittit… Minor sive media est capitis deminutio, cum
civitas amittitur, libertas retinetur…Minima est capitis deminutio,
cum et civitas et libertas retinetur sed status hominis
commutatur…”

11
 Cu excepŃia unor cazuri în care “capitis deminutio
minima” avea ca efect o anumită îmbunătăŃire (de pildă,
emanciparea fiului de familie) sau numai o păstrare ori
menŃinere (ca în cazul adopŃiei fiului de familie,
“convenŃio in manum” a fiicei de familie) a precedentei
poziŃii personale a subiectului, “capitis deminutio”
însemna şi avea ca rezultat o înrăutăŃire de “status”
(pierderea libertăŃii şi cetăŃeniei, sau numai a
cetăŃeniei, situaŃia adrogatului care din “sui iuris”
devine “alieni iuris”,etc).
Aşadar se poate trage concluzia că în cazul
raporturilor personale, “capitis deminutio” avea ca efect
desfiinŃarea vechilor legături agnatice, în timp ce,
rudenia cognatică rămânea în fiinŃă şi producea în
c o n t i n u a r e e f e c t e j u r i d i c e . 11
În cazul raporturilor patrimoniale, persoana care
suferise o “capitis deminutio” îşi pierdea averea ( de
pildă, averea revenea creditorilor care au vândut pe
debitorii lor “trans Tiberim”, statului, în urma, unei
condamnări penale care a avut ca efect pierderea
cetăŃeniei persoanei respective sau soŃului (“sui iuris”)
care se căsătorea “cum manu”.
Prin pierderea capacităŃii juridice (“capitis
deminutio”) obligaŃiile persoanei respective se stingeau,
cu excepŃia celor născute din delicte, deoarece persoana
s a f i z i c ă r ă m â n e a n e s c h i m b a t ă . 12 C u t o a t e a c e s t e a p e n t r u
evitarea producerii unor consecinŃe negative (în
defavoarea creditorilor) pretorul, în scopul urmăririi
creanŃelor în justiŃie a acordat o acŃiune creditorilor în
cazul persoanelor adrogate, cu o ficŃiune prin care se
stipula că adrogaŃia respectivă nu a avut loc (“ac si
capite minutus non esset”), în sensul că pierderea
capacităŃii juridice nu producea efecte juridice în ceea
ce priveşte stingerea obligaŃiilor persoanelor adrogate.

E. Elementele capacităŃii persoanelor fizice

11
Cf.Gaius,1,163.
12
Cf.Vladimir Hanga, op.cit.p.149.

12
 După ce am efectuat o scurtă analiză terminologică
şi conceptuală pentru a lămuri sau clarifica pe cât se
poate categoriile cu care a operat gândirea juridică
romană, considerăm necesară expunerea condiŃiilor
incidentale pentru existenŃa capacităŃii de folosinŃă şi de
exerciŃiu.
“Status civitatis” reprezintă un element esenŃial al
capacităŃii persoanelor fizice. Ordinea juridică romană a
acordat o importanŃă deosebită, încă de la origini ,
cetăŃeniei romane, care după concepŃia politică,
specifică lumii antice, respectiv a Statului-Cetate, era
destinată, în linii generale, pentru a fii de folos
cetăŃenilor, chiar şi celor care nu erau membrii activi ai
societăŃii romane. Acestora din urmă le erau aplicabile
regulile şi principiile stabilite de acel “ius civile” în
timp ce dreptul aplicabil cetăŃenilor romani (activi) era
“ius proprium civium Romanorum”. Acest “status
civitatis” contribuia şi permitea în acelaşi timp, ca
odată dobândit, cetăŃenii se bucurau de drepturi politice
precum:
-“ius suffragii”;
-“ius honorum”;
-“ius provocationis”;
-“ius militiae”.
Pe de altă parte trebuie să precizăm că persoanele
care dobândiseră cetăŃenia se bucurau şi de drepturi
civile (de pildă “ius comercii”, “ius conubii” etc).
De asemenea, chiar şi în epoca imperială “status
civitatis”continua să joace un rol însemnat pentru
recunoaşterea capacităŃii juridice individului, atunci
când cetăŃenia nu se referea în exclusivitate la
apartenenŃa la acea “civitas” sau a Statului-Cetate, când
se tindea a se rezolva orice situaŃie pentru o mai bună
supunere faŃă de autoritatea imperială.
“Status libertatis” reprezintă acea condiŃie a
omului liber care era absolut necesară pentru ca o
persoană să poată dobândi capacitate juridică. În acest
sens, trebuie să subliniem că persoana care avea statutul
de cetăŃean se presupunea că avea şi calitatea de om

13
liber. Aşadar, “Status civitatis” şi “Status libertatis”
erau într-o strânsă legătură.
Cu toate acestea, existau persoane libere care nu se
bucurau de statutul de cetăŃean. Într-o astfel de situaŃie
se găseau peregrinii sau altfel spus, străinii. Aceştia
erau în afara ordinii politice romane, mai ales din punct
de vedere organizatoric. Ei aveau propria lor structură şi
organizare politico-administrativă.
În sfârşit, Latinii, constituiau o categorie
intermediară, atât în ceea ce priveşte domeniul public
cât şi cel privat, între cetăŃeni şi peregrini. De regulă,
nu puteau fi titulari de drepturi recunoscute de ordinea
juridică romană şi nu puteau dobândi în mod direct
astfel de drepturi .
Capacitatea de folosinŃă şi de exerciŃiu le era
adesea negată de dreptul roman, însă le era recunoscută
numai de dreptul lor naŃional căruia îi aparŃineau.
Totuşi “ab antiquo” a fost simŃită nevoia de a
reglementa raporturile între cetăŃeni şi cei care nu aveau
cetăŃenia romană, şi chiar între cei care aparŃineau unor
structuri juridice diferite. Prin aceasta s-a creat
posibilitatea de a se recunoaşte şi celor fără cetăŃenie
acel “ius commercium”, respectiv capacitatea de a
încheia acte valabile “inter vivos” cu un cetăŃean.
Această posibilitate de a încheia acte juridice valabile
s e r e f e r ă î n s p e c i a l l a “ m a n c i p a t i o ” 13 ş i l a “ c o n u b i u m ” ,
care nu este altceva decât capacitatea de a încheia o
c ă s ă t o r i e r o m a n ă ( “ i u s t a e n u p t i a e ” ) c u u n c e t ă Ń e a n . 14
Pe de altă parte, “ius gentium” forma un complex de
norme juridice romane valabile chiar şi pentru
persoanele fără cetăŃenie (sau care nu aveau calitatea de
cetăŃean roman), în baza cărora se recunoştea acestora

13
Cf.Ulpian,19.4-5:”MancipaŃio locum habet inter cives Romanos et
Latinos coloniarios Latinosque Iunianos eosque peregrinos, quibus
commercium datum est. Commercium est emendi vendendique
invicem ius”
14
Cf. Ulpian, 5.3-4:”Conubium est uxoris iure ducendae facultas.
Conubium habent cives romani cum civibus romanis : cum latinis
autem et peregrinis ita, si concessum sit”.

14
atât capacitatea de a fii titulari de drepturi, cât şi
c a p a c i t a t e a d e a î n c h e i a a c t e j u r i d i c e v a l i d e . 15
ConstituŃia împăratului Caracalla din anul 212 e.n.,
urma să acorde cetăŃenia romană pentru majoritatea
supuşilor imperiului, cu unele mici excepŃii (de pildă, în
cazul peregrinilor deditici). Această îngrădire, pentru
cazuri cu totul excepŃionale, a fost înlăturată definitiv
în dreptul lui Iustinian.
“Status familiae”. În cadrul apartenenŃei la o
cetate omul liber aparŃinea încă din străvechime nu
numai grupului familial gentilic, ci şi unei familii, în
sensul propriu al cuvântului, ori în calitate de “pater
familias” (“sui iuris” în lipsa ascendenŃilor masculini în
linie directă) sau dimpotrivă “alieni iuris”. Deplina
capacitate juridică în domeniul dreptului privat la
început a fost recunoscută numai pentru “pater familias
sui iuris”. Femeia romană care avea calitatea de cetăŃean
deci “sui iuris” a obŃinut această egalizare cu ajutorul
jurisprudenŃei c l a s i c e . 16 Capacitatea juridică
patrimonială a fost negată în întreaga epocă clasică atât
fiului cât şi fiicei de familie “alieni iuris”. În mod
treptat le-a fost însă recunoscută numai în perioada
evoluŃiei juridice de mai târziu, odată cu desfiinŃarea
sau dispariŃia structurii primitive a familiei “proprio
iure dicta”.
Cu privire la capacitatea de exerciŃiu, în fine , ea
este recunoscută subiecŃilor de regulă, pe baza unor
cauze narurale, constituite din capacitatea fizico-psihică
a acestora de a înŃelege şi de a dori realizarea unor acte
determinate.
Aşadar, se poate ivi situaŃia ca un subiect să poată
avea capacitate de folosinŃă , însă să nu aibă capacitate
de exerciŃiu (de pildă minorul sau nebunul). Dimpotrivă,
există cazuri în care un subiect are capacitate de
15
În acest sens, a se vedea, Teodor Mara, “Istoria dreptului roman”,
Arad,2001, p.25.
16
A se vedea, Alberto Burdese, op.cit. p.137. De asemenea a se vedea:
Mario Talamanca, “Istituzioni di diritto romano”,
Milano,1990,p.167 şi urm.; Vladimir Hanga, op. cit. P. 122 şi
urm.;Giovanni Pugliese, “Istituzioni di diritto romano”,
Torino,1991, p.415 şi urm.

15
exerciŃiu (având capacitate de a înŃelege însemnătatea
acŃiunilor sale), însă nu are capacitate de folosinŃă (de
pildă, sclavul).

2.EXISTENłA PERSOANEI FIZICE.

Este bine cunoscut faptul că orice capacitate a

persoanei umane şi respectiv existenŃa sa sunt cuprinse
între două momente : unul de început care este naşterea
şi altul final, care îl reprezintă moartea.

A. Naşterea

Naşterea în dreptul roman era percepută ca o

s e p a r a r e d e s â n u l m a t e r n , 17 i a r n o u n ă s c u t u l t r e b u i a s ă
f i e v i u , 18 ş i c u î n f ă Ń i ş a r e u m a n ă . 19
În mod evident, naşterea trebuia dovedită
întotdeauna de către cel care avea interesul. Proba că
nou-născutul este viu, consta, după teza proculiană, în
faptul că s-a auzit un scâncet de copil, iar după teza
sabiniană care a prevalat de altfel şi a fost acceptată şi
în dreptul lui Iustinian, era orice semn de viaŃă, precum
ş i o r i c e m i ş c a r e ş i r e s p i r a Ń i e . 20
N o u - n ă s c u t u l n u e r a c o n s i d e r a t v i u î n c a z d e a v o r t . 21
De asemenea, nu se considerau născuŃi, de regulă,
monştrii sau ciudăŃeniile, în sensul că nou-născuŃii nu

17
Cf.Ulpian, D.25.4.1.1.”…partus enim antequam edatur, mulieris
portio est vel viscerum…”
18
Cf. Paul, D. 50.16. 129:”Qui mortui nascuntur, neque nati, neque
procreati videntur…”
19
Cf.C. 6.29.3.1. din anul 530:”…ad nullum declinans monstrum vel
prodigium”.
20
Cf.C.6.29.3. din anul 530:”Quod certatum est apud veteres, nos
decidimus…eoorum (Sabinianorum) etiam nos laudamus
sententiam… hoc tantummodo requirendo, si vivus ad orbem totum
processit…”.
21
Cf. Paul, D. 1.5. 12. :”Septimo mense nasci perfectum partum iam
receptum est propter auctoritatem doctissimi viri Hipocratis…”

16
aveau înfăŃişare umană, afară de cazul, cel puŃin în
dreptul lui Iustinian, când pe baza lui “ius liberorum”,
naşterea reprezenta un titlu de merit pentru genitori, mai
ales în favoarea mamei care născuse m a i m u l Ń i f i i . 22

B.RelevanŃa juridică a momentului concepŃiei.

Din punct de vedere juridic stabilirea cu exactitate

a momentului concepŃiei, are o importanŃă deosebită. De
aceea dreptul roman a luat în considerare momentul
conceperii, mai curând acela al naşterii, moment ce
reprezintă începutul existenŃei persoanei fizice, cu
c o n d i Ń i a c a n a ş t e r e a s ă s e f i p r o d u s . 23
Astfel, status-ul născutului din căsătorie (“iustae
nuptiae”) este determinat de statutul tatălui în momentul
concepŃiei, în timp ce status-ul născutului din afara
căsătoriei este determinat de statutul mamei, de regulă
î n m o m e n t u l n a ş t e r i i . 24
Apoi în epoca clasică târzie s-a admis ca pentru
determinarea status-ului la naştere, se avea în vedere
momentul cel mai favorabil, între acela al conceperii şi
acela al naşterii. Astfel, copilul născut dintr-o sclavă,
este socotit din afara căsătoriei, iar dobândirea status-
ului de om liber era posibil dacă mama în orice moment
a l s t ă r i i d e g r a v i d i t a t e e r a l i b e r ă . 25

22
Cf.P.S.4.9.3.;Ulpian D.50.16.135.
23
Cu privire la acest aspect, iată ce spunea Gaius în instituŃiile sale
1.147:”Cum tamen în compluribus aliis causis postumi pro iam
natis habeantur…” În acelaşi sens a se vedea: Paul, D.1.5.7;
Iulian, D.1.5.26; Celsus, D.38.16.7; Paul D.50. 16.231.
24
Cf. Ulpian,5.10:”in his, qui iure contracto matrimonio nascuntur,
conceptionis tempus spectatur: in his autem, qui non legitime
concipiuntur, editionis, veluti si ancilla conceperit, deinde
manumissa pariat, liberum parit: nam quoniam non legitime
concepit, cum editionis tempore libera sit, partus quoque liber
est”.
25
Cf. P.S. 2.24.3;”Si ancilla conceperit et medio tempore manumissa
sit, rursus facta ancilla peperit, liberum parit: media enim tempora
libertati prodesse non nocere possunt”;
Marcian,D.1.5.5.3;”…(probatum est)liberum nasci et sufficere ei
qui in ventre est liberam matrem vel medio tempore habuisse”;I.1.4

17
 De asemenea, fiul care s-a născut după moartea
tatălui (“postumus”) este chemat la moştenire alături de
ceilalŃi succesori şi până la naşterea sa putea fi numit
un “curator ventris” pentru a apăra interesele acestuia
cu privire la moştenirea ce i se cuvine.

C. Dovada morŃii persoanei fizice.

În cazul existenŃei anumitor interese trebuie să

specificăm faptul că şi moartea persoanei fizice trebuia
să fie dovedită.
Dreptul roman nu cunoştea prezumŃia morŃii. În
dreptul lui Iustinian, într-adevăr moartea se prezuma, pe
baza precedentelor clasice, în situaŃia în care au murit,
în acelaşi timp, tatăl şi fiul. Dacă fiul era inpuber se
socotea că a murit înaintea tatălui, iar în celelalte cazuri
t a t ă l s e p r e z u m a c ă a m u r i t m a i î n t â i . 26

D. Înregistrarea naşterii şi a morŃii.

Înregistrarea publică a declaraŃiei de naştere s-a

făcut începând cu epoca lui Augustus, înainte de toate,
după verificarea ajungerii la limitele de vârstă stabilite
prin “Lex Aelia Sentia” sau conform acelui “ius
liberorum” prevăzut de “Lex Papia Poppaea”.
Înregistrarea fiilor legitimi şi a celor nelegitimi,
începând cu epoca împăratului Marc Aureliu, s-a făcut

pr.:”sufficit enim qui in ventre est liberam matrem vel medio

tempore habuisse: quod et verum est.”
26
Cf Triphonianus, D.34.5.9.1.:”Cum bello pater cum filio periiset…
divus Adrianus credidit patrem prius mortuum”; Triphonius,
D.34.5.9.4:”Si Lucius Titius cum filio pubere…perierit,
intellegitur supervixisse filius patri…quod si impubes cum patre
filius perierit, creditur pater supervixisse…”;Iavolenus,
D.34.5.23.:”Cum pubere filio mater naufragio periit:cum explorari
non possit, uter prior extinctus sit, humanius est credere filium
diutius vixisse ; Gaius, D.34.5.24:”Si mulier cum filio impubere
naufragio periit, priorem filium necatum esse intellegitur”.

18
înlăuntrul termenului de 30 de zile de la naştere şi
servea în general pentru a facilita dovedirea vârstei pe
de o parte şi respectiv pentru confirmarea “status”-ului
individului respectiv, pe de altă parte.
Înregistrarea naşterii şi chiar a morŃii s-a făcut în
provincii, nu numai pentru verificarea status-ului
p e r s o a n e l o r f i z i c e , c i ş i p e n t r u s c o p u r i f i s c a l e . 27

3.CAPACITATEA INTELECTUALĂ

În literatura juridică se acordă mai puŃină atenŃie

acestei noŃiuni deoarece au fost consacrate de multă
vreme conceptele de capacitate de folosinŃă şi exerciŃiu.
Chiar dacă în doctrina romanistică ea îşi găseşte un
loc bine meritat, mulŃi autori ocolesc terminologia de
capacitate intelectuală a persoanei.
Însă, de pildă pentru recunoaşterea importanŃei
capacităŃii de exerciŃiu, subliniem că o persoană pentru
a avea un anumit nivel de înŃelegere este nevoie să
ajungă la o anumită vârstă. De aceea, jurisprudenŃa
romană este mai ales orientată, încă din antichitate
pentru a verifica, în fiecare caz în parte, dezvoltarea
fizică, psihică a individului, ca apoi să-i fie recunoscută
o capacitate intelectuală totală sau parŃială, şi apoi, de
exerciŃiu. Acest lucru s-a produs în mod treptat şi s-a
ajuns la concluzia că verificarea capacităŃii se poate
înlocui cu determinarea limitelor generale de vârstă.
În acest context vom analiza: pubertatea,
impubertate, minoratul şi defectele psihice.

A. Pubertatea

27
Asemenea scopuri fiscale au fost urmărite, mai ales prin Edictul lui
Caraccala din anul 212 (ConstituŃia Antoniniană) pentru acordarea
cetăŃeniei romane majorităŃii supuşilor imperiului, cu unele mici
excepŃii.

19
 Încă din antichitate s-a ajuns la concluzia că
deplina capacitate de exerciŃiu coincide de fapt cu
atingerea sau ajungerea la pubertate . Prin pubertate
înŃelegându-se acea capacitate a persoanei de a procrea.
Pentru femeie se considera, începând cu epoca clasică,
că ajungerea la pubertate coincide cu împlinirea vârstei
de doisprezece ani. Pentru bărbaŃi dimpotrivă, potrivit
opiniei şcolii sabiniene, care a rămas fermă pe poziŃia
jurisprudenŃei antice, ajungerea la pubertate se verifica
de la caz la caz pe calea unei inspecŃii corporale
(“inspecŃio corporis”) în timp ce proculienii considerau
ajungerea la pubertate la împlinirea vârstei de
patrusprezece ani.
Probabil că în epoca clasică şi până la Iustinian, a
prevalat (afară de cazurile particulare) o teză
intermediară prin care pubertatea pe linie masculină se
stabilea în urma inspecŃiei corporale şi împlinirea
v â r s t e i d e p a t r u s p r e z e c e a n i . 28
În ceea ce priveşte impuberii “sui iuris”, sau aşa-
zişii “pupilli”, aceştia erau supuşi tutelei în baza Legii
Celor XII Table.

B. Impubertatea

28
Cf. Gaius,1,196:”Puberem autem Sabinus quidem et Cassius ceterique
nostri praeceptores eum esse putant, qui habitu corporis
pubertatem ostendit, id est eum qui generare potest;sed in his qui
pubescere non possunt, quales sunt spadones, eam aetatem esse
spectandam, cuius aetatis puberes fiunt; sed diversae scholae
auctores annis putant pubertatem aestimandam, id est eum puberem
esse existimant qui XIV annos explevit…”C.5.60.3. din anul 529
preciza: Indecoram observationem in examinanda marum pubertate
resecantes ibemus: quademadmodum feminae post impletos XII
annos omnimodo pubescere iudicantur, ita et mares post excessum
XIV annorum puberes existimantur, idagatione corporis inhonesta
cessante”; I.1.22. pr:”Pubertatem autem veteres quidem non solum
ex annis, sed etiam ex habitucorporis in masculis aestimari
volebant. Nostra autem maiestas dignum esse castitate temporum
nostrorum bene putavit, quod in feminis et antiquis impudicium
esse visum est, id est inspectionem habitudinis corporis , hoc
etiam in masculos extendere: et ideo sancta constitutione
promulgata pubertatem in masculis post quartum decimum annum
completum ilico initium accipere disposuimus antiquitatisnormam
in femininis personis bene positam suo ordine relinquentes, ut post
duodecimum annum completumviripotentes esse credantur”.

20
 În cazul impubertăŃii, exista un singur grad
intermediar care era constituit la început de “infantia”
(copilărie, vârstă fragedă). Ea coincide în antichitate cu
ajungerea de către un individ , la capacitatea de a vorbi
raŃional, coerent; în epoca clasică, în anumite cazuri
particulare, această perioadă intermediară a copilăriei
era socotită la împlinirea vârstei de cinci ani, în dreptul
lui Iustinian era fixată la împlinirea vârstei de şapte
a n i . 29
Erau consideraŃi “infantes” toŃi cei care nu aveau
c a p a c i t a t e d e e x e r c i Ń i u . 30
În legătură cu “infantia maiores” se recunoştea
dimpotrivă, o capacitate înainte de toate în cazul
d o b â n d i r i i s a u p i e r d e r i i p o s e s i u n i i . 31
Cât despre responsabilitatea în cazul unui act ilicit,
odată, cu epoca clasică se distinge între “impuberes”
(“infantia maiores”), “ pubertati proximi” (sau “capaces
doli, culpae”) şi alte situaŃii de “infanti proximi”, în
mod ipotetic bazate pe confirmarea de la caz la caz a
dezvoltării capacităŃii intelectuale a subiectului, până la
s t a b i l i r e a e x i s t e n Ń e i s a u a l i p s e i r e s p o n s a b i l i t ă Ń i i . 32
În acest caz, actul trebuia să fie încheiat pe
înŃelesul pupilului şi îndeplinit “sine tutoris
auctoritate”. În felul acesta, pupilul poate dobândi în
mod valabil, însă nu poate înstrăina, nu poate stinge
debitul său sau obligaŃia sa “sine tutoris auctoritate”,
chiar dacă actul respectiv (de pildă o vânzare-
29
Cf.Modestin,D.23.1.14:”…minores quamseptem annis”; Ulpian,
D.26.7.1.2:”…qui supra septimum annum aetatis sunt…”. Se
presupune însă că ambele texte au fost interpolate.
30
Cf.Gaius,3.109;”…quia huius aetatis pupilli (infantes) nullum
intellectum habent…”
31
Cf. Paul, D.41,2.32.2:”…pupillus tamen etiam sine tutoris auctoritate
possessionem nancisci potest…”; Ulpian, D.41.2.29.
:”Possessionem pupillum sine tutoris auctoritate amittere posse
constat…”
32
Cf. Ulpian, D.44.4.4.26:”…Iulianus quoque saepissime scripsit doli
pupillus, qui prope pubertatem sunt, capaces esse…”; Ulpian,
D.47.2.23:”Impuberem furtum facere posse, si iam doli capax sit,
Iulianus libro XXII digestorum scripsit”…;Gaius,D.50.17.111pr.:
”Pupillum, qui proximus pubertati sit, capacem esse et furandi et
iniuriae faciendae; C.9.47.7: “impunitas delictis propter aetatem
non datur,si modo in ea quis sit, in quam crimen quod intenditur
cadere potest”

21
cumpărare)ar fi produs în mod normal aceleaşi
c o n s e c i n Ń e o b l i g a t o r i i p e n t r u a m â n d o i s u b i e c Ń i i . 33
Cu toate acestea, pupilului care a promovat o
acŃiune în justiŃie pentru a obŃine executarea unui credit
care a fost plătit odată, acŃiune prin care se urmărea o
îmbogăŃire, debitorul putea să-i opună, aşa-zisa,
“ e x c e p t i o d o l i ” . 34
De altfel, în baza unui rescript aparŃinând lui
Antonimus Pius s-a ajuns la admiterea responsabilităŃii
pupilului ce se obligase “sine tutoris auctoritate”, în
l i m i t e l e î m b o g ă Ń i r i i . 35
De asemenea, trebuie să reŃinem că impuberii nu
puteau să contracteze o căsătorie şi nici să facă un
testament.

C. Minoratul

33
Cf.I.3.19.9-10:”Pupillus omne negotium recte gerit:ut tamen, sicubi
tutoris auctoritas necessaria sit, adhibeatur tutor, veluti si ipse
obligetur;nam alium sibi obligare etiam sine tutoris auctoritate
potest. Sed quod diximus de pupillis, utique de his verum est, qui
iam aliquem intellectum habent: nam infans et qui infanti proximus
est non multum a furioso distant, quia huius aetatis pupilli nullum
intellectum habent: sed in proximis infanti propter utilitatem
eorum benignior iuris interpretatio facta est, ut idem iuris habeant,
quod pubertati proximi”;I.1,21pr.: “Auctoritas autem tutoris in
quibusdam causis necessaria pupillis est, in quibusdam non est
necessaria, ut ecce şi quid dari sibi stipulentur, non est necessaria
tutoris auctoritas: quod si aliis pupilli promittant, necessaria est:
namque placuit meliorem quidem suam condicionem licere eis
facere etiam sine tutoris auctoritate, deteriorem vero non aliter
quam tutore auctore, unde in his causis ex quibus mutuae
obligationes nascuntur, in emtionibus venditionibus locationibus
conductionibus, mandatis depositis, si tutoris auctoritas non
interveniant, ipsi quidem qui cum his contrahunt obligantur, at
invicem pupilli non obligantur”; Ulpian, D.19.1.13.29:”Si quis a
pupillo sine tutoris auctoritate emerit, ex uno latere constat
contractus: nam qui emit obligatus est pupillo, pupillum sibi non
obligat”.
34
Cf.Gaius, 2.84.:”Itaque si debitor pecuniam pupillo solvat, facit
quidem pecuniam pupilli, sed ipse non liberatur, quia nullam
obligationem pupillus sine tutoris auctoritate dissolvere potest,
quia nullius rei alienatio ei sine tutoris auctoritate concessa
est;sed tamen si ex ea pecunia locupletior factus sit et adhuc petat,
per exceptionem doli mali summoveri potest”.
35
Cf.Ulpian, D.26.8.5 pr.:”…in pupillum (ce s-a obligat fără”auctoritas
tutoris”)…actionem in quantum locupletior factus est dandum divus
Pius rescripsit”.

22
 În dreptul roman, pentru a se ajunge la deplina
capacitate de exerciŃiu prin simpla atingere a vârstei
pubertăŃii, de-a lungul timpului au fost statornicite
anumite reguli.
O astfel de regulă a fost stabilită prin “Lex
Plaetoria” sau mai mult probabil, acea lege “Laetoria de
circumspectione adulescentum” din anul 200 î.e.n.,care
introducea sancŃiuni împotriva celor care înşelau pe
“minores viginti quinque annis”, fie ei “sui” sau “alieni
iuris”.
Apoi, mai târziu pretorul a asigurat minorilor de 25
de ani, care au fost înşelaŃi sau chiar numai păgubiŃi
prin încheierea unui act, o mult mai directă şi mai mare
protecŃie, prin acordarea unei excepŃii întemeiate pe
prevederile acelei “Lex Laetoria” pe care o opuneau
celeilalte părŃi care i-a acŃionat în judecată pe baza
a c t u l u i . 36
Mai mult decât atât, dacă minorii erau păgubiŃi
(chiar fără să existe o înşelătorie asupra altuia), aveau o
“restitutio in integrum” directă, în scopul de a anula
e f e c t e l e a c t u l u i p r i n s i n e v a l i d . 37
Această excepŃie era dată chiar minorului “sui
iuris” (cu condiŃia să fi fost înşelat care a încheiat actul
prin încuviinŃarea unui curator desemnat în urma cererii
s a l e d e c ă t r e m a g i s t r a t . 38
După ce “curoter minoris” în timpul lui Marc
Aureliu, a devenit un curator stabil pentru toate
afacerile minorului, şi în epoca postclasică s-a
manifestat tendinŃa de a se asimila “cura minorum” şi
“tutela impuberum”, s-a introdus în perioada împăratului
Constantin “venia aetatis” (iertarea sau dispensa de
vârstă), adică posibilitatea ca bărbatul ajuns la 20 de ani
şi ca femeia ajunsă la 18 ani să poată fi exoneraŃi în

36
Cf.Paul, D.44.1.7.1.:”…exceptio competit pro minore XXV annis
circumscripto…”
37
Cf. Ulpian, D.4.4.1.1.:”Praetor edicit:quod cum minore quam XXV
annis natu gestu esse dicetur, uti quaeque res erit, animadvertam”.
38
Cf. C. 2.24. (25)2:”Minoribus annis viginti quinque etiam in his, quae
presentibus tutoribus vel curatoribus in iudicio vel extra iudicium
gesta fuerint, in integrum restitutionis auxilium superesse, si
circumventi sunt, placuit”

23
urma cererii lor de asistenŃa curatorului, cu condiŃia să
aibă o educaŃie aleasă şi să fie de o conduită
c o r e s p u n z ă t o a r e . 39

D. AfecŃiunile psihice

În mod independent de vârstă, capacitatea

intelectuală cerută oricărui subiect şi sfârşind cu
recunoaşterea capacităŃii de exerciŃiu pentru fiecare
individ, acestea pot lipsi în întregime sau numai în parte
din cauza unor afecŃiuni, defecte sau imperfecŃiuni
psihice.
Capacitatea de exerciŃiu era considerată că lipseşte
în totalitate în epoca antică (“ab antiquo”) nebunului
(“furiosus”) supus, dacă era “sui iuris” la aşa-zisa
“cura” adică la instituŃia reglementată prin Legea Celor
XII Table în baza căreia o persoană capabilă se îngrijea
d e t r e b u r i l e a l t e i a . 40
Nebunul era comparat cu o persoană sănătoasă
mental care din cauza unei maladii îşi pierdea în mod
t e m p o r a r ( î n a n u m i t e m o m e n t e ) u z u l r a Ń i u n i i . 41
În dreptul lui Iustinian, pe baza precedentelor
reglementări, poate chiar şi clasice, s-a ajuns la a
distinge între două forme de nebunie mintală: situaŃia
acelui “furiosus” adică nebunul agitat, neliniştit, însă
susceptibil de momente de luciditate în timpul cărora I
se recunoaşte capacitatea de exerciŃiu, şi respectiv aceea
a lui “demens” sau “mentecaptus” (nebunul fără putere
de judecată), adică bolnavul mintal care este fără
posibilitatea de a avea intervale de luciditate.

39
Cf. C. 2.44(45).2pr.(din anul 321):”Omnes adulescentes, qui honestate
morum praediti paternam frugem vel avorum patrimonia gubernare
cupiunt et super hoc imperiali auxilio iudigere coeperint, ita
demum aetatis veniam impetrare audeant, cum vicesimi anni metas
impleverint…Feminas quoque, quas morum honestas mentisque
sollertia commendat, cum octavum et decimum annum egressae
fuerint, veniam aetatis impetrare sancimus…”
40
Cf. Gaius, 3.106.:”Furiosus nullum negotium gerere potest,quia non
intellegit quid agat”.
41
Cf.Pauli Sententiae, 3.4a.11(D28.1.17):”in adversa corporis
valetudine mente captus eo tempore testamentum facere non
potest”.

24
 În sfârşit,există o altă categorie diferită de aceea a
nebunilor (“furiosi”) şi anume este situaŃia risipitorilor
(“prodigii”) supuşi şi ei numai dacă sunt “sui iuris”
aceleiaşi instituŃii (“cura”) reglementată de Legea Celor
X I I T a b l e . 42 R i s i p i t o r u l ( “ p r o d i g u s ” ) t r e b u i e s ă f i e
înainte de toate din punct de vedere formal interzis de
magistrat, în sensul de pus sub interdicŃie din dreptul
actual.
În antichitate interdicŃia, pe care izvoarele o
defineau în cadrul acelor "mores", se obŃinea ca urmare
a risipirii continue de către “prodigus” a bunurilor
patrimoniale primite sau dobândite prin succesiune
legală, cu pericolul de a-i duce la sărăcie pe proprii fii.
Aşadar, prin interdicŃie magistratul lua de la
risipitor administrarea bunurilor ereditare, în particular
p r i n p r o c e d e u l “ g e s t a p e r a e s e t l i b r a m ” . 43
În epoca clasică interdicŃia era interpretată
totdeauna în sens mult mai larg, mergându-se până la
cuprinderea tuturor bunurilor risipitorului chiar dacă nu
proveneau din succesiunea legală sau testamentară.
Risipitorul fiind asemuit cu impuberul “infantia maior”,
rezulta că îi era recunoscută capacitatea de a produce
numai acele consecinŃe juridice favorabile lui, respectiv
cele care decurgeau din actele îndeplinite de el şi care îi
aduceau un avantaj (de pildă în cazul dobândirii) şi nu
un dezavantaj (cum era de pildă în cazul unei înstrăinări
s a u o b l i g a Ń i i ) . 44

42
Formularea lui Pomponius din Digeste 50.17.40, nu este exactă, când
spune:”Furiosi vel eius, cui bonis interdictum sit, nulla voluntas
est”.
43
Cf.Pauli Sententiae, 3.4a.7:”Moribus per praetorem bonis interdicitur
hoc modo:quando tibi bona paterna avitaque nequitia tua disperdis
liberosque tuos ad egestatem perducis, ob eam rem tibi ea re
(fuit:aere) commercioque interdico”.
44
Cf.Ulpian, D 27.10.10 pr.:”Iuliamus scribit, eos quibus per praetorem
bonis interdictum est, nihil transferre posse ad aliquem, quia in
bonis non habeant, cum eis deminutio sit interdicta”; Ulpian,
D.12.1.9.7.:”…puto pupillo eum (cui bonis interdictum sit)
comparandum, quoniam et stipulando sibi adquirit”; Ulpian,
D.29.2.5.1;”Eum, cui lege bonis interdicitur, institutum posse
adire hereditatem constat”.; Ulpian, D. 45.1.6:”Is cui bonis
interdictum est, stipulando sibi adquirit, traderevero non potest
vel promittendo obligarii”…; Ulpian, D.46.2.3.:”Cui bonis

25
 4. PERSOANELE JURIDICE.

A. NoŃiunea de persoană juridică

Romanii nu au cunoscut noŃiunea de “persoană

juridică”. Dacă în dreptul modern această noŃiune se
identifică în special cu termenul abstract de instituŃie
c ă r e i a o r d i n e a j u r i d i c ă î i a t r i b u i e c a p a c i t a t e j u r i d i c ă , 45
în antichitate, se recunoşea unui grup de indivizi
(colectivităŃi) reuniŃi pentru realizarea unui scop comun,
aşa-zisa personalitate juridică, adică ordinea juridică le
recunoştea acestor “colectivităŃi” capacitatea de a avea
drepturi şi obligaŃii.
Romanii pentru a desemna persoana juridică
f o l o s e a u t e r m e n u l d e “ c o r p o r a ” s a u ” u n i v e r s i t a t e s ” 46.
În literatura de specialitate, Ńinându-se seama de
tradiŃiile romane, s-au conturat diverse opinii în
legătură cu persoanele juridice, ajungându-se până la
e l u d a r e a a c e s t e i n o Ń i u n i d e l a a n a l i z a s u p u s ă d i s c u Ń i e i . 47
AlŃi autori, păstrând tradiŃionala distincŃie, măcar
ca punct de plecare pentru delimitarea regimului juridic
al acestora, evidenŃiau ca persoane juridice: corporaŃiile
s a u f u n d a Ń i i l e 48.

interdictum est, novare obligationem suam non potest, nisi

meliorem suam condicionem fecerit”.
45
În acest sens, a se vedea Alberto Burdese op. cit.162.
46
A se vedea, Vladimir Hanga, op.cit. p. 151.
47
Este vorba de Giovanni Pugliese, care în lucrarea sa “Istituzioni di
diritto romano”, Torino 1991, p.115, intitulează acest capitol
astfel: “subiecte diferite de persoanele fizice” dând întietate aşa-
ziselor “formaŃiuni sociale”, din rândul cărora făceau parte:
“familia”; “gens”; “populus Romanus”.
48
A se vedea, Pasquale Voci, “Istituzioni di diritto romano”, Milano,
1996, Editura “A. Giuffre”,p.103.

26
 Din corporaŃiuni făceau parte: Statul, entităŃile
p u b l i c e ş i e n t i t ă Ń i l e p r i v a t e . 49
În fine erau privite ca persoane juridice statul (“res
publica”, “populus”); subdiviziunile administrative ale
statului (“civitates”, “coloniae”, “municipia”);
diferitele teritorii (“pagi”) şi numeroasele asociaŃiuni
care aveau ca scop realizarea unor interese de ordin
economic, social, religios etc. (este vorba de societăŃile
de publicani-pentru strângerea impozitelor, de
50
societăŃile de exploatare a sării, bisericile etc.).
În cele ce urmează, Ńinându-se seama de tradiŃia
romană şi de distincŃiile făcute de către unii autori, vom
analiza pe cele mai importante persoane juridice
recunoscute de ordinea juridică romană.

B.Persoanele juridice recunoscute de ordinea

juridică romană.

a. CorporaŃiile. (“corpora”, “universitates”)

Aşa cum am subliniat, mai sus, corporaŃiile erau

alcătuite din următoarele persoane juridice: Statul;
entităŃile publice şi entităŃile private. Romanii
cunoşteau încă din antichitate “grupuri” de persoane
fizice care îşi păstrau identitatea lor juridică chiar dacă
u n i i m e m b r i d i n c a r e e r a a l c ă t u i t “ g r u p u l ” s e s c h i m b a u : 51
înainte de toate în această categorie intra Statul, apoi
entităŃile (instituŃiile) publice minore, şi chiar
asociaŃiunile private (care la origini făceau parte din
structura publică, însă urmăreau scopuri în întregime
sau numai în parte publice).
Până la sfârşitul Republicii, acestui fenomen i se
recunoştea deplina libertate de asociere, încă începând
cu Legea Celor XII Table, dar fără a se ajunge ca

49
Idem.
50
A se vedea, Vladimir Hanga, op. cit.p.151.
51
Cf. Ulpian, D.3.4.7. 1-2: “Si quid universitati debetur, singulis non
debetur: nec quod debet universitas singuli debent. In decurionibus
et aliis universitatibus nihil refert, utrum omnes; dem maneant an
pars maneat vel omnes immutati siut…”.

27
jurisprudenŃa să-i ofere o structură juridică
personificată “de entitate abstractă”.

π Statul (“res publica”, “populus”)

Forma cea mai însemnată de corporaŃiune a fost

reprezentată de “populus Romanus”, adică de Statul
roman care împreună cu cetăŃenii săi, aveau ca
patrimoniu propriu “res publicae populi Romani”:
“aerarium populi Romani” şi în epoca republicană
tezaurul public. În epoca Principatului, alături de
“aerarium” apare “fiscus Caesaris”, înŃeles la început ca
fiind patrimoniul privat al principelui, în baza funcŃiei
p e c a r e o î n d e p l i n e a . 52 Î n t r e e p o c a P r i n c i p a t u l u i ş i a c e e a
a Dominatului “aerarium” a fost treptat absorbit de
“fiscus”, care la rândul său a fost transformat din
patrimoniul privat al împăratului în patrimoniul public
al Statului. Astfel, Statului i se recunoştea capacitatea
juridică, în sensul că putea avea un patrimoniu propriu,
putea intra în raporturi cu privaŃii în baza unor
contracte de vânzare-cumpărare, de locaŃiune, putea fi
instituit moştenitorul unui legat, putea dobândi prin
dezrobire ("manumissio") drepturile de patronat. Cu
toate acestea Statul nu putea fi pus pe acelaşi plan cu
persoanele private. Eventualele conflicte nu puteau să
fie soluŃionate pe calea procesului privat, ci prin
recurgerea la procedura administrativă a “cognitio extra
ordinem” sau direct prin însuşi Statul, reprezentat de
funcŃionarii săi şi judecători. Capacitatea juridică a
Statului este definită mai ales în domeniul dreptului
public.

π EntităŃile publice minore

52
Cf. Ulpian, D.43.8.2.4.:”…res enim fiscales quasi propriae et
privatae principis sunt…”; Gaius, D.31. 56: “Quod, principi
relictum est, qui ante, quam dies legati cedat, ab hominibus
ereptus est, ex constitutione divi Antonini successori eius
debetur”.

28
 În sfera corporaŃiilor erau cuprinse şi entităŃile
publice minore, supuse organizării politice şi
administrative romane: “civitates”. Din rândul acestora,
vom prezenta pe cele mai reprezentative: “municipia”;
“coloniae civium Romanorum” şi “civitates pergrinae”.
Municipiilor până în epoca Republicană le-a fost
recunoscută capacitatea de a sta în judecata privată fie
c a r e c l a m a n t , f i e c a p â r â t 53, d e u n d e s e e x p l i c ă ş i
diferenŃa faŃă de Stat, în sensul că aveau capacitate
j u r i d i c ă î n d o m e n i u l d r e p t u l u i p r i v a t . 54
Municipiile erau titulare ale drepturilor de
55
patronat , cu precizarea că în epoca clasică s-a exclus
posibilitatea de a fi titulare şi a dreptului de uzufruct.
Puteau primi legate şi fideicomise, însă, în epoca
clasică, nu puteau fi instituite ca moştenitori, afară de
u n e l e s i t u a Ń i i e x c e p Ń i o n a l e . 56
Municipiile au fost asimilate în epoca Principatului
coloniilor (“coloniae civium Romanorum”), considerate
înainte tinerele mlădiŃe din care îşi trăgea seva “populus
Romanus”, iar acum lipsite de propria individualitate. O
poziŃie aparte, până la constituŃia lui Caracalla, o aveau
“civitates peregrinae” care nu se bucurau de cetăŃenia
romană: acestora le era recunoscută capacitatea
patrimonială, dar numai în baza lui “ius gentium”.
Aşadar, puteau să primească sau dobândească
fideicomise, începând cu împăratul Nerva şi legate, ca
mai târziu acest drept să le fie atribuit prin dispoziŃiile
u n u i s e n a t u s c o n s u l t d i n v r e m e a î m p ă r a t u l u i H a d r i a n . 57

53
Cf. Ulpian, D. 3.4.7. pr.: “Sicut municipium nomine actionem praetor
dedit, ita et adversus eos iustissime edicendum putavit…”.
54
Cf. Gaius,D.50.16.16.: “…civitates enim privatorum loco habentur”.
55
Cf. Ulpian, D. 38.3.1. pr.: “Municipibus plenum ius in bonis
libertorum libertarum defertur, hoc est id ius quod etiam patrono”.
56
Cf. Tituli ex corpore Ulpiani, 22.5.: “Nec municipia nec municipies
heredes institui possunt, quoniam incertum corpus est, et neque
cernere universi neque pro herede gerere possunt, ut heredes fiant.
Senatusconsulto tamen concessum est, ut a libertis suis heredes
institui possint. Sed fideicommissa hereditas municipibus restitui
potest, denique hoc senatusconsulto prospectum est.
57
Cf.Tituli ex corpore Ulpiani, 24.28: “Civitatibus omnibus, quae sub
imperio populi Romani sunt, legari potest: idque a divo Nerva
introductum, postea a senatu auctore Hadriano diligentius
constitutum est”

29
Numai în epoca postclasică, printr-o constituŃie a
împăratului Leon, s-a admis, fără oprelişti, că se putea
i n s t i t u i c a m o ş t e n i t o r o c e t a t e ( “ c i v i t a s ” ) . 58 P e n t r u
încheiera raporturilor juridice de drept privat “civitas”
îşi delega aşa-zişii “actores” cu atribuŃii delimitate sau
chiar propriii sclavi, iar într-o perioadă târzie locul lor
a fost luat de “curatores” şi conducătorii permanenŃi ai
cetăŃilor.

π AsociaŃile private şi ecleziastice

Avându-se în vedere modelul entităŃilor publice

(Statul şi “civitas”) au fost recunoscute ca făcând parte
din corporaŃii şi asociaŃiile private (“collegia”,
“sodalitates”, “sodalicia”) constituite, pentru cele mai
diferite scopuri, însă numai între persoane care aveau o
c a u z ă c o m u n ă . 59 C e l e m a i c u n o s c u t e a s o c i a Ń i i e r a u :
-asociaŃiile constituite în scopul realizării cultului
(“sodalitates”; “sodalicia” sau “collegia cultorum”);
-asociaŃiile de persoane care exercitau aceeaşi
meserie;
-asociaŃiile funerale (“collegia funeraticia”);
-asociaŃiile de strângere a impozitelor (“societates
publicanorum”).
Libertatea de asociere era recunoscută încă prin
Legea Celor XII Table, însă numai în limitele ordinii
p u b l i c e . 60 S p e f i n e l e R e p u b l i c i i , d i n c a u z a u n o r a b u z u r i
şi a faptului că unele asociaŃii şi-au asumat scopuri

58
Cf. C. 6.24.12. (din anul 469): “Hereditas vel legati seu
fideicommissi aut donationis titulo domus aut annonae civiles aut
quolibet aedificia vel mancipia ad ius inclitae urbis vel alterius
cuiuslibet civitatis pervenire possunt”.
59
Cf. Marcellus, D. 50.16.85.: “neratius Priscus tres facere existimat
collegium, et hoc magis sequendum est”; Gaius, D.3.4.1.1.:
“Quibus autem permissum est corpus habere collegii societatis sive
quinsque alterius eorum nomine, proprium est ad exemplum
reipublicae habere res communes, arcam communem et actorem sive
syndicum, per quem tamquam in re publica quod communiter agi
fierique oporteat, agatur fiat”.
60
Cf. Gaius, D. 47.22. 4.: “Sodales sunt, qui eiusdem collegii sunt:…
hisautem potestatem facit lex pactionem quam velint sibi ferre,
dum ne quid ex publica lege corrumpant, sed haec lex videtur ex
lege Solonis tralata esse…”.

30
politice, adesea Statul a intervenit prin măsuri directe
de îngrădire a acestora. De pildă, împăratul Caesar a
desfiinŃat asociaŃiile din epoca sa, afară de cele
c o n s t i t u i t e î n v e c h i m e . 61 D e a s e m e n e a , î m p ă r a t u l A u g u s t ,
a reglementat prin “Lex Iulia de colegiis” din anul 7
î.e.n. că o asociaŃie are nevoie pentru constituire, de
autorizaŃia prealabilă a senatului (pentru provincii se
c e r e a a u t o r i z a Ń i a p r i n c i p e l u i ) . 62 A p r o b a r e a d a t ă d e s e n a t
presupunea că asociaŃia are un patrimoniu propriu, că
are drepturi similare cu acelea a persoanei fizice: de
proprietate, capacitate juridică, drepturile de patronat,
etc.
Capacitatea juridică deplină a fost dobândită abia
în epoca clasică. Aşa se explică faptul că în domeniul
dreptului privat, a fost recunoscută colegiilor, prin
edictul pretorului, capacitatea de a fi parte într-o
judecată privată.
Aşadar, “collegia” puteau avea un patrimoniu
propriu şi puteau încheia raporturi juridice valide cu
privaŃii. Nu puteau însă, în epoca clasică, să fie titularii
dreptului de uzufruct. Drepturile de patronat aveau
aceeaşi soartă până când Marc Aureliu a admis
colegiilor capacitatea de a dezrobi pe sclavii proprii, cu
consecinŃele ce decurgeau d i n a c e a “ m a n u m i s s i o ” . 63
Numai începând cu împăratul Marc Aureliu puteau
d o b â n d i l e g a t e , 64 î n t i m p c e i n s t i t u i r e a l o r c a m o ş t e n i t o r i
s e p u t e a f a c e n u m a i d i n e p o c a p o s t c l a s i c ă . 65

61
Cf. Suetonius, Div. Yulius,42: “cuncta collegia praeter antiquitus
constituta distraxit”.
62
Cf. Gaius, D.3.4.1.: “Neque societas neque collegium neque collegium
neque huiusmodi corpus passim omnibus habere conceditur: nam et
legibus et senatus consultis et principalibus constituonibus ea res
coercetur…”.
63
Cf. Ulpian, D.40.3.1. “Divus Marcus omnibus collegiis, quibus
coeundi ius est, manumittendi potestatem dedit”.
64
Cf. Paul, D.34.5.20: “Cum senatus temporibus divi Marci permiserit
collegiis legare, nulla dubitatio est, quod, si corpori cui licet
coire legatum sit, debeatur: cui autem non licet si legetur, non
valebit, nisi singulis legetur:hi enim non quasi collegium, sed
quasicerti homines admittentur ad legatum”.
65
Cf. C. 6.24.8. (din anul 290): “Collegium, si nullo speciali privilegio
subnixum sit, hereditatem capere non posse dubium non est”.

31
 Persoana juridică, de asemenea, avea dreptul de a
d o b â n d i p o s e s i u n e a p r i n t r - u n s c l a v 66, a v e a c a p a c i t a t e a d e
aşi asuma obligaŃii în nume propriu, avea un drept de
p r o p r i e t a t e d i s t i n c t f a Ń ă d e a c e l a a l m e m b r i l o r e i . 67

b. FundaŃiile.

FundaŃiile au apărut în epoca Dominatului.

Patrimoniile acestora erau destinate unor scopuri
determinate. Dreptul roman a admis ca patrimoniul să fie
atribuit unei fundaŃii, cu o clauză specială, ca el să fie
utilizat în conformitate cu scopul dinainte stabilit.
Atribuirea avea loc prin acte între vii (“inter vivos”) sau
“mortis causa”, în special când era vorba de legate sau
d o n a Ń i i . 68
FundaŃiile cu scop religios şi de binefacere (“piae
causae”) au devenit mult mai numeroase în dreptul
postclasico-iustinian, însă evoluŃia lor nu s-a deosebit
cu nimic de aceea a entităŃilor ecleziastice din epoca
a n t e r i o a r ă . 69
Persoana juridică înceta atunci când şi-a atins
scopul pentru care s-a constituit sau când era în
contradicŃie cu interesele sclavagiste romane.
FundaŃiile îşi încetau activitatea şi în situaŃia în
care patrimoniul afectat scopului pentru care au fost
c o n s t i t u i t e , f i e a d i s p ă r u t , f i e a f o s t c o n s u m a t . 70

66
Cf. Paul, D.41.2.1.22. Persoanele juridice, sublinia iurisconsultul
roman, nu pot avea “animus possidendi”, dar cu toate acestea
puteau dobândi posesiunea unui sclav.
67
Cf. Ulpian, D.48.18.1.7: “…nec plurium servus videtur, sed
corporis”.
68
Cf. I,3.27.7.:”… in his legatis et fideicommissis, quae sacrosanctis
ecclesiis ceterisque venerabilibus locis, quae religionis vel
pietatis intuitu honorificantur, derelicta sunt…”; C.1.2.19 (din
anul 528): “…donationes super piis causis factae…”
69
Cf. Pasquale Voci, op.cit. p.106. Pentru enumerarea lor a se vedea
:C. 1.3.34.pr.; C.1,2.22 pr; C.1.3.55,2-4; C.1.2.19.; C.1.2.22 pr.
70
În acest sens, a se vedea Vladimir Hanga, op.cit.p.153.

32
 CA PI TO LUL II

S TA TUS LIB E R TAT IS ŞI SC LAVI A

1. LIBERTATEA ŞI SCLAVIA

Gaius în instituŃiile sale (1,9) referindu-se la

perioada clasică spunea că există o împărŃire de drept a

33
persoanelor, făcând distincŃia fundamentală că “toŃi
o a m e n i i s u n t f i e l i b e r i , f i e s c l a v i ” . 71
InstituŃia sclaviei a fost cunoscută în Roma ca
aproape în toate popoarele antichităŃii greco-romane şi
din Orientul apropiat (din Egipt în Mesopotania), de
aceea se spune că îşi au originea în "“ius gentium"” iar
alŃii dimpotrivă au considerat-o ca aparŃinând de “ius
naturale”, înŃeleasă ca o ordine care trece dincolo de
sistemele dreptului pozitiv. În unele mărturii ale epocii
clasice târzii sunt consemnate şi în compilaŃiile
i u s t i n i e n e . 72
În epoca veche a statului roman sclavii erau puŃini
la număr, deoarece nici nevoile societăŃii nu erau prea
mari. În această perioadă sclavii participau mai ales la
muncile casnice ale vieŃii familiei primitive.
Însă, odată cu schimbările petrecute în societatea
romană ca urmare a războaielor de cucerire (mai ales
cele punice) sclavia are ca principal izvor şi este
constituită din prizonierii de război, fapt ce justifică şi
creşterea semnificativă a numărului de sclavi, atât în
cetatea eternă Roma cât şi în celelalte cetăŃi italice.
Acum, sclavi devin o mână de lucru ieftină,
producŃia era bazată numai pe munca servilă, iar viaŃa
lor nu se deosebea de aceea a animalelor de muncă. Ei
erau consideraŃi simple lucruri (“res”) sau chiar unelte
71
Cf. Gaius,1,9:”Et quidem summa divisio de iure personarum haec est,
quod omnes homines aut liberi sunt aut servi”.
72
Spre exemplificare vom reda câteva texte semnificative în sprijinul
celor afirmate mai sus: I.1.3.2:”Servitus autem est constitutio iuris
gentium qua quis dominio alieno contra naturam subicitur”;
Ulpian, D.1.1.4:”…quae res (“manumissio”) a iure gentium
originem sumpsit, ut pote cum iure naturali omnes liberi
nascerentur nec esset nota manumissio, cum servitus esset
incognita: sed posteaquam iure gentium servitus invasit, secutum
est beneficium manumissionis, et cum uno naturali nomine homines
apellaremur, iure gentium tria genera esse coeperint: liberi et his
contrarium servi, et tertium liberti, id est hi qui desierant esse
servi”; Florentinus, D.1.5.4.pr.e1:”Libertas est naturalis facultas
eius quod mique facere libet, nisi si quid vi aut iure prohibetur.
Servitus est constitutio iuris gentium, qua quis dominio alieno
contra naturam subicitur”; Triphonius,D.12.6.64:”…libertas
naturali iure continetur et dominatio ex gentium iure introducta
est…”; Ulpian,D.50.17.32:” Quod attinet ad ius civile, servi pro
nullis habentur: non tamen et iure naturali, quia, quod ad ius
naturale attinet, omnes homines aequales sunt”.

34
vorbitoare (“instrumenta vocalia”) şi în consecinŃă nu
puteau fi subiecte de drept. Stăpânul avea asupra
sclavilor un drept nelimitat (este vorba de acel “ius
vitae necisque”) în sensul că putea să-l vândă sau chiar
să-l omoare.
Sclavul nu avea un patrimoniu, nu putea fi
proprietar, creditor sau debitor şi nici nu putea să lase o
moştenire.
De asemenea, sclavul nu putea să încheie o
căsătorie, iar legătura acestuia cu o sclavă era socotită
ca un simplu fapt, în înŃelesul de convieŃuire
(“contubernium”). Această stare de fapt justifică
a f i r m a Ń i a c ă s c l a v u l n u a r e f a m i l i e . 73
Sclavul nefiind subiect de drept (era un simplu
lucru) nu avea dreptul şi nici nu putea să apară înaintea
justiŃiei. Acest drept îl avea numai stăpânul său în
măsura în care considera că este necesar. Intentarea
acŃiunii în justiŃie urma aceaşi procedură prevăzută în
cazul vătămării unui animal sau pentru pagubele suferite
cu privire la un oricare alt lucru din patrimoniul
stăpânului de sclav.
Începând cu epoca republicană, mai mult din
considerente economice, în anumite limite şi în interesul
stăpânului său este recunoscută sclavului o anumită
capacitate juridică.
În acest context, trebuie să amintim intervenŃia
pretorului care recunoaşte sclavului capacitatea de a
încheia acte juridice în interesul stăpânului său, de a-l
face deopotrivă creditor şi debitor (cu toate că potrivit
unui vechi principiu de drept roman sclavul nu putea
înrăutăŃi situaŃia stăpânului său). Cele două cazuri de
recunoaştere de către pretor a capacităŃii sclavului de a
încheia acte juridice se referă la:
-însărcinarea dată unui sclav de către stăpânul său
în vederea efectuării unor acte de comerŃ maritim sau
terestru;
-atribuirea de către stăpân a unei mase de bunuri
denumită “peculium” în vederea exercitării de către

73
A se vedea, Vladimir Hanga, op.cit.p. 106.

35
sclav a unui comerŃ. În acest caz dacă sclavul administra
corespunzător masa patrimonială pe lângă veniturile care
îi reveneau stăpânului său, putea obŃine unele foloase
personale. În ambele situaŃii stăpânul era răspunzător de
actele încheiate de sclav în temeiul însărcinării date, iar
terŃele persoane puteau intenta o acŃiune în justiŃie
pentru pagubele suferite sau puteau să-l urmărească în
limita bunurilor care formau peculiul, iar de la caz la
caz chiar şi dincolo de această limită.
În epoca antică târzie, după marea criză economică,
militară şi politică de la mijlocul secolului III e.n.,
sclavia îşi pierde din importanŃa sa de altădată. Acest
lucru s-a datorat şi modului în care în epoca imperială a
fost ocrotită persoana sclavului prin edictarea unor legi.
De pildă, Legea Petronia interzicea stăpânilor să-şi
dea sclavii spre a fi devoraŃi de animalele sălbatice dacă
nu aveau încuviinŃarea magistraŃilor.

2. POZIłIA JURIDICĂ A SCLAVILOR

π Structurarea aspectelor socio-economice ale

sclaviei are o strânsă legătură cu rigida unitate în
gândire şi acŃiune a stăpânului sau proprietarului, care
din punct de vedere juridic, reglementa poziŃia
sclavilor.
În domeniul dreptului privat sclavul (“servus”) era
considerat, echivalat chiar, în totalitate, cu un lucru
(“res”), atâta timp cât el era totuşi o fiinŃă umană.
În această situaŃie s-a pus problema dacă în
raporturile dintre proprietar (“dominus”) şi scavi au
existat anumite limite. Astfel, până la sfârşitul epocii
republicane, izvoarele nu consemnează existenŃa unor
limite în domeniul dreptului şi mai ales al dreptului
privat. Ca pentru orişicare lucru din proprietatea sa ,
stăpânul de sclavi (“dominus”) avea putere de dispoziŃie
juridică şi materială, putea să-l vândă sau chiar să-l
ucidă. Avea deci, acel “ius vitae ac necis” pe care îl
avea “pater familias” asupra fiilor săi. Din această
cauză, odată cu trecerea timpului, în fapt au fost
eliminate o serie din aceste inconveniente.

36
 Schimbarea condiŃiilor sociale şi economice din
epoca mijlocie şi târzie a republicii, a făcut ca şi
controlul desfăşurat altădată asupra situaŃiei sclavilor să
fie substituit de “regimen morum” (reguli de conducere)
ale censorilor, mai precis de acea supraveghere generală
pe care o exercita magistratura după criteriile etice
predominante din sânul claselor dominante.
π În perioada Principatului a fost resimŃită mult
mai substanŃial intervenŃia justiŃiei imperiale, sub forma
procedurii “cognitio extra ordinem” la început limitată
şi sporadică, apoi având un caracter mult mai regulat,
mai ales după activitatea de sistematizare
jurisprudenŃială. Astfel au fost aplicate sancŃiuni penale
proprietarului vinovat de uciderea sclavului fără motive
bine justificate. În cazul maltratării nejustificate şi
excesive (“saevitia”, deci cu asprime sau cruzime)
proprietarul (“dominus”) putea fi constrâns a-l înstrăina
pe sclav.
Această tendinŃă s-a accentuat în epoca antică
târzie, când uciderea sclavului era totdeauna pedepsită,
afară de cazul în care sclavul a murit fără ca “dominus”
să fi avut intenŃia de al omorî, de pildă în cazul
aplicării unor pedepse corporale.
Măsurile acestea, fără îndoială, au fost considerate
ca având un caracter moral, dar trebuie să fie încadrate
în complexa atitudine sau poziŃie a unei societăŃi în care
sclavia juca încă un rol important şi în care era
permanentizată teama ivirii unor acte de violenŃă sau de
rebeliune colectivă din partea aceloraşi sclavi.
Pe de o parte, într-adevăr, exista tendinŃe de a se
evita inutilele şi arbitrarele cruzimi în conflictele cu
sclavii, a căror reacŃii erau neprevăzute şi destul de
greu de controlat.
Pe de altă parte, se configurau, în particular, severe
măsuri represive şi preventive în legătură cu violenŃa
sclavilor. Aşadar, se poate spune că în mod aparent
măsurile erau contrastante: pe de o parte, aveam de-a
face cu represiuni penale pentru abuzurile săvârşite cu
privire la dreptul de viaŃă şi de moarte al stăpânului
(“dominus”), iar pe de altă parte, cu disciplina impusă,

37
de pildă pe baza Senatusconsultului Silananium din anul
10 e.n. prin care în mod practic toŃi sclavii care se
găseau sub puterea aceluiaşi “dominus”, care fusese
ucis, erau supuşi procedurii penale “questio” (adică,
interogatoriului sub tortură).
Mai târziu, aceste prevederi au fost preluate, chiar
dacă numai formal, şi de compilaŃia iustiniană, când
schimbările generale ale societăŃii au fost influenŃate de
apariŃia religiei creştine, redându-se astfel cu destulă
uşurinŃă episoadele violenŃei în conflictele cu stăpânii
de sclavi.
π Considerarea sclavilor ca simple lucruri (“res”)
atrăgea după sine incapacitatea totală a acestora de a fi
subiecŃi de drepturi şi obligaŃii în domeniul dreptului
privat. Această tratare juridică era valabilă atât în
situaŃia drepturilor de natură patrimonială cât şi în cazul
raporturilor personale şi familiale.
RelaŃile conjugale între sclavi continuau să existe
în baza acelui “contubernium”, care avea relevanŃă
numai în fapt. Ele , în mod practic, în timp, durau atâta
doar cât stăpânul de sclav vroia.
“Cognatio naturalis”, rudenia de fapt, între sclavi,
inclusiv din punct de vedere juridic, nu avea nici o
relevanŃă, chiar şi după eliberarea acestora.
Dreptul lui Iustinian recunoştea importanŃa unor
astfel de raporturi prin succesiunea “ab intestato”, când
toŃi subiecŃi interesaŃi puteau obŃine în mod separat
libertatea (“status libertatis”).
Însă, continua, într-adevăr, să existe o mare
diferenŃă între concepŃia religioasă despre căsătorie şi
reglementarea civilă a acesteia: “contubernium”-ul
dintre sclavi, pe planul legislaŃiei civile rămâne pe mai
departe fără relevanŃă juridică, iar din punct de vedere
sacramental era considerat ca fiind o căsătorie încheiată
între persoane libere.
π În domeniul dreptului public, sclavia nu avea
nici o relevanŃă juridică. Sclavii nu puteau fi titulari
nici de drepturi şi nici de puteri publice: incapacitatea
lor era totală chiar şi pe plan procesual (atât în sistemul

38
“legis actiones” cât şi în “ordo iudiciorum
privatorum”).
Aceasta avea să influenŃeze procedurile de judecată
(inclusiv mersul procesului) în care se discutau în
contradictoriu statutul de om liber sau de sclav a unei
persoane determinate.
În perioada mult mai veche a antichităŃii un astfel
de proces se desfăşura în cadrul procedurii “legis actio
sacramenti in rem” între proprietarul (stăpânul) de sclav
şi un terŃ, denumit “adsertor in libertatem” (cel care îl
declara ca liber), care susŃinea că persoana respectivă
este liberă.
Se pare că nu au existat reglementări speciale cu
privire la desfăşurarea cursului procesului între cele
două părŃi: valoarea cauŃiunii judiciare (“summa
sacramenti”) era stabilită la minimum 50 de aşi;
persoana care se pretindea a fi în sclavie rămănea în
fapt liberă (“vindiciae secundum libertatem”).
În perioada procedurii “legis actiones”, se
desfăşurau diverse tipuri de procese, precum era acela
mediat de “sponsio praeiudiciales”, care continua să fie
practicat, chiar şi după apariŃia Legii Iulia (din anul 17
î.e.n.), când se puteau folosi pentru cauze liberale
“formula petitoria”, care nu făcea trimitere în acest caz
la “litis aestimatio”, ci pur şi simplu constata libertatea
sau sclavia subiectului.
În epoca principatului, s-a admis, pentru “favor
libertatis”, principiul potrivit căruia judecata nu se baza
pe sentinŃa care nega libertatea persoanei, ci pe faptul
că respectiva judecată era întotdeauna în conformitate
cu legea: aceasta era posibil, în împrejurarea în care,
procesul nu se mai desfăşura între aceiaşi subiecŃi
(condiŃie necesară pentru înlăturarea decăderii din
drepturile procesuale).
Necesitatea terŃului (“adsertor”) în cadrul
desfăşurării proceselor de libertate şi-a resimŃit
utilitatea chiar şi în perioada procedurii extraordinare
(“cognitio extraordinaria”). Dimpotrivă, în cazul unei
acŃiuni de atribuire a libertăŃii prin fideicomise
(“libertas fideicommissaria”), sclavul dobândea, în mod

39
excepŃional, deplina capacitate procesuală. Chiar şi
împăratul Constantin reglementa instituŃia “adsertor”-
ului, cu motivaŃia de a se facilita descoperirea dovezilor
r e f e r i t o a r e l a d o b â n d i r e a l i b e r t ă Ń i i . 74 A c e a s t ă i n s t i t u Ń i e a
căzut apoi în desuetudine, ca mai târziu să fie abolită
definitiv de Iustinian (prin C.7.17.1.). legată de această
reformă ( de “favor libertatis”), însă contrară acesteia,
este alta, prin care s-a eliminat regula clasică prin care
sentinŃele “pro servitute” nu mai urmau calea judecăŃii.
π În ceea ce priveşte poziŃia sclavului în cazul
săvârşirii de acte ilicite, este nevoie de a se face
distincŃie între delictele de drept privat şi crimele
a p a r Ń i n â n d d r e p t u l u i p u b l i c . 75
În legătură cu crimele de drept public, trebuie să
subliniem că sclavii nu aveau capacitate în cadrul
procesului penal (criminal). Aşadar, acuzatul nu putea
veni nici în procesul comiŃial, nici în “ordo iudiciorum
publicorum”, în faŃa unei instanŃe de judecată
(“quaestio”). Aceasta semnifica nu nepedepsirea
acuzatului (sclavului), ci dimpotrivă exercitarea
constrângerii (“coercitio”) de către magistrat în
conformitate cu puterea punitivă a acestuia prevăzută de
“imperium”-ul său. În acest caz nu se întâlneau limite cu
caracter constituŃional, cum nu se întâlneau în
conflictele cu străinii.
În conformitate cu gravitatea crimelor săvârşite,
sclavul era pedepsit, în general, cu pedepse mult mai
severe, ca măsură specială de prevenire, faŃă de
pedepsele aplicate pentru aceleaşi crime săvârşite de
persoane libere. Formele procedurale în care se
desfăşura confirmarea sau verificarea vinovăŃiei
sclavului, nu erau fixate în interesul acestuia din urmă,
ci constituiau o garanŃie acordată proprietarului
(stăpânului), al cărui drept putea fi în mod abstract
ocrotit prin puterea punitivă publică.
Proprietarul (stăpânul) putea de altfel greva pe baza
represiunii criminale, exercitarea dreptului său referitor
la condamnarea la moarte a sclavului: în acest caz exista
74
Cf. Codex Theodosianum, 4.8.5. (din anul 322 e.n.)
75
Cu privire la acest aspect, a se vedea Teodor Mara, op.cit.,p.206.

40
o justă cauză pentru exercitarea acelui “ius occidendi”,
chiar şi în perioada principatului când se începuse
pedepsirea, mai mult sau mai puŃin întâmplătoare, prin
uciderea nejustificată a sclavilor.
π În sfârşit, în ceea ce priveşte “ius humanum”,
vom face câteva precizări: oricât ne-am referi la “ius
sacrum” este destul de greu să nu recunoaştem o
generică, şi nu generală capacitate sclavilor, de a
participa la rituri şi sărbători religioase. Când încercăm
să vorbim şi să dăm o anumită calificare lui “ius
sacrum” scoatem în evidenŃă, apoi, în cadrul lui “ius
humanum” calitatea persoanei umane a sclavului.
Aceasta era necesar, de pildă, atunci când trebuia să fie
înmormântat sclavul, care devenea “religiosus”, ca şi în
c a z u l c e l u i c a r e e r a î n m o r m â n t a t c a o m l i b e r . 76

3. ACTIVITATEA JURIDICĂ A SCLAVULUI ŞI

“ACTIONES ADIECTICIAE QUALITATIS”.

π După cum este cunoscut, în domeniul raporturilor

patrimoniale incapacitatea sclavului era totală.
Aşa după cum am expus mai sus, sclavul fiind totuşi
o fiinŃă umană se putea implica, într-o oarecare măsură,
în acŃiuni cu carecter patrimonial, prin care, la fel ca o
persoană liberă, putea să dobândească sau chiar să
piardă drepturi şi de asemenea era în măsură să-şi asume
obligaŃii: şi mai ales putea să participe la acte cu
caracter comercial.
În antichitate îndepărtată romană asemenea acŃiuni
erau considerate irelevante, de aceea nici măcar n-au
stat în atenŃia vechiului drept civil.
Cu toate acestea, în mod concret, se analiza
posibilitatea ocrotirii, pe de altă parte, a intereselor
proprietarilor (stăpânilor) de sclavi, printr-o adevărată
protejare a terŃilor. Această ocrotire, însă, trebuia să fie
efectuată pe calea sistemului noxal, referitor la
responsabilitatea pentru delicte şi ilicitele penale de
drept privat, în timp ce, pe de altă parte, pentru

76
În acest sens, a se vedea Mario Talamanca, op.cit. p.83.

41
activitatea comercială dreptul civil era în mod riguros
inspirat din principiul potrivit căruia sclavul putea să
îmbunătăŃească situaŃia patrimonială a stăpânului său,
dar nicidecum nu putea să i-o înrăutăŃească.
Astfel, sclavul dobândea pentru proprietar
(“dominus”) drepturi reale şi obligaŃii, în timp ce nu
avea posibilitatea înstrăinării lucrurilor proprietarului
(indiferent de valoarea lor) sau în orice caz nu putea
stinge obligaŃiile pentru care acesta din urmă era titular.
De asemenea în conformitate cu dispoziŃiile dreptului
civil îndeplinirea actelor comerciale de către sclav nu-l
puteau obliga pe proprietar (“dominus”).
Acest principiu de drept civil a fost în mod
permanent criticat, ca în cele din urmă să fie stabilit
într-o manieră mai mult decât avantajoasă pentru
proprietar (“dominus”), în sensul că atunci când acelaşi
act îndeplinit de sclav ar putea produce efecte
favorabile şi efecte nefavorabile pentru proprietarul
însuşi, se trecea la o evaluare diferenŃiată: efectele
favorabile se verificau pentru a putea fi confirmate, iar
cele nefavorabile erau practic excluse de la o astfel de
evaluare. În literatura de specialitate, aplicarea
particulară a acestui caz a fost definită prin expresia
“ e f e c t e l e a c t u l u i c a r e ş c h i o a p ă t ă ” . 77
Iată şi un exemplu în acest sens: un sclav primeşte
plata unei sume de dinari datorată de o terŃă persoană
proprietarului (stăpânul de sclav). Sclavul dobândeşte
pentru “dominus” proprietatea acestei sume, însă
obligaŃia respectivă nu se stinge pentru acest drept de
creanŃă al proprietarului faŃă de debitor. Numai în mod
indirect se protejeau interesele celeilalte părŃi. În cazul
examinat, de exemplu, dacă suma eliberată sclavului era
utilizată în favoarea proprietarului (“dominus”) care
promova o acŃiune în justiŃie pentru obŃinerea
îndeplinirii obligaŃiei (în cuantumul creditului său care
nu s-a stins), în limitele îmbogăŃirii, debitorul putea
opune o “excepŃio doli” la acŃiunea astfel promovată.

77
Cf. Mario Talamanca,op. cit., p.84

42
 π Dreptul pretorian care invoca, în scopul de a
sancŃiona responsabilitatea proprietarului (“dominus”)
pentru actele îndeplinite de sclav, recurgea la petiŃii
particulare care, după politica legislativă urmărită de
pretor (de pildă, “aequitas praetoris”) justifica
responsabilitatea acelui “dominus” pentru obligaŃiile pe
care le contracta sclavul său (considerându-se că era o
persoană liberă). Această situaŃie şi-a găsit calea de
soluŃionare prin intermediul, de pildă, al acŃiunilor
“adiecticiae qualitatis”.
Aceste acŃiuni au fost denumite astfel de doctrina
medievală printr-o nefericită formulare textuală a unei
expresii care aparŃinea lui Paul (D.14.1.5.1.) pentru un
caz particular. Prin acest termen, se dorea sublinierea că
proprietarul nu răspundea pentru un act propriu, dar că
(în regimul reclădit de o astfel de doctrină)răspundea
pentru fapta altuia, ca mai apoi să fie eventual singurul
responsabil.
“AcŃiones adiecticiae qualitatis” nu au fost
restrânse numai la raporturile dintre “dominus” şi
sclav, ci au fost date chiar şi în cazul unor raporturi
asemănătoare, de pildă, între “pater” şi “filius
familias”, mai precis în două cazuri în care, pentru
absenŃa acelui “status libertatis” sau “status familiae”,
persoana care a avut funcŃia de comerciant nu putea
răspunde la propriu.
Prin urmare, chiar dacă existau asemenea acŃiuni în
realizarea raporturilor proprietar-sclav, ele puteau fi
raportate la împrejurări mult mai complexe de aplicare a
lor, pentru că în mod substanŃial, regimul lor nu se
deosebea, indiferent dacă respectivul comerciant era un
simplu sclav sau era un fiu de familie (“filius
familias”).
Nu trebuie exclusă, din analiza noastră,
împrejurarea că, din perioada de început a principatului,
alături de responsabilitatea tatălui, la care s-a recurs,
“filius familias” rămânea obligat la rândul său (în nume
propriu).
În rest, sunt mult mai rare cazurile în care
“actiones adiecticiae qualitatis” se puteau folosi pentru

43
actele îndeplinite de “filius familias” şi nu de sclav. De
exemplu: “pater familias” putea fi responsabil în cazul
în care “litis contestatio” era îndeplinit de fiul său, însă
nu şi în cazul în care era îndeplinit de un sclav,
deoarece acesta din urmă era lipsit total de capacitate
procesuală.
π ”Actiones adiecticiae qualitatis” puteau fi
folosite când urma să fie integrat în activitatea
sclavului, un fapt care reprezenta un caz particular, care
pentru dreptul civil sau pentru dreptul pretorian da
naştere unei obligaŃii contractuale şi exista printre
altele o împrejurare care justifica responsabilitatea
proprietarului.
În funcŃie de diferitele împrejurări posibile s-au
identificat următoarele şase esenŃiale “actiones
adiecticiae qualitatis”:
-“actio exercitoria”;
-“actio institoria”;
-“actio quod iussu”;
-“actio de peculio”;
-“actio de in rem verso;
-“actio tributoria”.
Perioada în care aceste acŃiuni s-au dezvoltat este
cuprinsă în ultimele două secole ale republicii, care
coincide cu profundele mutaŃii ale structurii socio-
economice din cadrul societăŃii romane. La mijlocul
secolului I î.e.n. reglementarea lor trebuia să fie
stabilită definitiv, mai ales în liniile lor esenŃiale. Sunt
înŃelese cu uşurinŃă raŃiunile care au acel spirit de
echitate care, în unele cazuri au necesitat intervenŃia
pretorului. Putem privi introducerea acestor acŃiuni din
mai multe puncte de vedere: prin ele se întâmpinau
obiectivele exigenŃe ale comerŃului şi schimbului şi
respectiv interesele aceluiaşi "“pater familias", înŃelese
nu la un anumit mod de zgârcenie, de multiple restricŃii,
ci privite ca stare de normalitate. Folosirea sclavilor
(chiar şi a fiilor de familie) ca “unelte” pentru
activităŃile economice ale lui “pater familias” depindea
printre altele de disponibilitatea terŃilor de a accepta
intrarea în raporturi cu aceşti supuşi, disponibilitate ce

44
în mod cert nu era favorizată de un regim inspirat după
principiul că “pater familias” însuşi trebuie să aibă
numai avantaje în urma unor astfel de acte. Ocrotirea
prin care “actiones adiecticiae qualitatis” avea mai
multă sau mai puŃină eficacitate, oferea terŃilor
posibilitatea, dimpotrivă, de a îndrăzni să intre mult mai
uşor în raporturile cu persoane supuse puterii
(“potestas”) lui “pater familias”.
π Printre acŃiunile “adiecticiae qualitatis” se
puteau distinge acelea în care responsabilitatea
proprietarului (“dominus”) era întemeiată pe o
autorizare generală sau specifică, de intrare în raporturi
de afaceri cu sclavi, cum se întâmpla în cazul acelor
“actio exercitoria”, “istitoria” şi “quod iussu”, acŃiuni
în baza cărora proprietarul răspunde de debitul
contractat de sclav în întregime; acele acŃiuni în care se
putea şi se dorea o autorizare implicită (ca în cazul unei
“actio de peculio” şi în cel al cunoscutei “actio
tributoria”) sau în care proprietarul însuşi primea sau
avea, deci, un avantaj din actul îndeplinit de sclav (ca
în situaŃia unei "actio de in rem verso”). AcŃiunile
acestea din urmă, în baza cărora responsabilitatea
proprietarului (“dominus”) este limitată într-un mod
divers, sunt în acelaşi timp unite prin diferite
fundamente juridice ale aceleiaşi responsabilităŃi.
π ”Actio exercitoria” şi “actio institoria” sunt
acŃiunile cunoscute prin însăşi exigenŃele comerŃului.
Prima acŃiune îşi are fundamentul în împrejurările în
care armatorul (“exercitor”) a propus ca “magister
navis”, un sclav pentru utilizarea unei nave în comerŃul
intern şi, mai ales, internaŃional. ObligaŃiile asumate de
sclav se încadrează în limitele încredinŃării
(“praepositio”), proprietarul preponent răspunzând “in
solidum” în cazul obligaŃiilor contractate de “magister
navis”.
În “actio institoria”, dimpotrivă, proprietarul
propune sclavului, ca să-şi asume numele de “institor”
(vânzător comerciant) la o societate comercială diferită
de cea navală a armatorului, se spune în mod curent,
“terestră”, care cel puŃin la origini, trebuia să aibă un

45
caracter comercial. Şi în această situaŃie, răspunderea
era angajată în limitele încredinŃării (“praepositio”),
preponentul răspunzând “in solidum” pentru obligaŃiile
asumate de supus (de regulă sclav).
Atât “actio exercitoria” cât şi “institoria” puteau fi
exercitate, cel puŃin în perioada de început a
principatului, chiar când “magister navis” sau acel
“institor” care aveau încredinŃarea sau însărcinarea nu
erau supuşi puterii preponentului.
π Un caz de autorizare explicită avem la “actio
quod iussu”: în care “pater familias” autoriza, prin
“iussum” (poruncă, însărcinare), un terŃ să încheie un
contract cu propriul sclav, şi pentru acest fapt răspundea
“in solidum” pentru obligaŃiile născute din actul astfel
autorizat. Dată fiind stuctura acestui caz particular, în
absenŃa acelui “iussum” era suficientă, pentru atragerea
responsabilităŃii celui care avea această putere,
ratificarea (“ratihabitio”) ulterioară a actului respectiv.
π “Actio de peculio” este mai răspândită şi poate
mai importantă (din punct de vedere practic) faŃă de
celelalte “actiones adiecticiae qualitatis”. Prin termenul
de “peculium” romanii desemnau, în sens tehnic,
totalitatea bunurilor şi drepturilor, pe care (în fapt),
proprietarul le atribuia propriului sclav, pentru
administrarea lor.
Aceste concesionări au fost făcute la origine, mai
ales, în favoarea fiilor de familie, în măsura în care
aceştia din urmă nu erau emancipaŃi, fii care rămâneau
sub puterea lui “pater familias” până la moartea
acestuia, care fără a-i scoate de sub puterea sa, putea să
le acorde o anumită independenŃă din punct de vedere
patrimonial.
Concesionarea peculiului nu implica şi alte
formalităŃi speciale, ci consta doar în punerea la
dispoziŃie a unor anumite bunuri. Odată ce peculiul a
fost constituit, nu se admitea ca din acesta să facă parte
bunurile şi creditele pe care sclavul le-a dobândit prin
utilizarea bunurilor peculiare.
Sclavul avea de fapt administrarea peculiului: putea
să-l administreze şi chiar să dispună de acesta, mai

46
puŃin prin “traditio” (mod de dobândire a proprietăŃii
după dreptul natural) a bunurilor peculiare;
administrarea cuprindea şi creditele în întregime: aceste
acte de dispoziŃie produceau efecte în confruntările cu
“dominus”, care de drept rămânea titularul bunurilor şi
creditelor care făceau parte din peculiu. InstituŃia
peculiului reprezenta pentru sclav, supravieŃuirea
capacităŃii juridice (de folosinŃă) numai pentru un
“patrimoniu de fapt”.
Cu toate acestea izvoarele consemnează o “libera
administratio peculii”, care putea însoŃii sau nu
concesionarea peculiului însuşi: cu toate probabilităŃile
ea a fost necesară pentru că supusul putea dispune de
bunurile peculiare. În orice caz, chiar şi prin, “libera
administratio”, sclavul nu mai putea dispune cu titlu
gratuit de aceste bunuri.
Efectele produse de actele de administrare şi de
dispoziŃie îndeplinite de sclav se verificau în cadrul
dreptului civil, însă activitatea comercială pe care
sclavul o desfăşura cu ocazia gestionării peculiului nu
crea obligaŃii pentru proprietar potrivit legii civile. Aici
intervine pretorul prin acordarea unei “actio de
peculio”: în baza acestei acŃiuni “dominus” răspunde
pentru orice obligaŃie asumată de sclav, în limitele
activului peculiului. Acest activ era calculat Ńinându-se
seama de părŃile active şi pasive ale peculiului în
confruntările sclavului cu proprietarul, acele părŃi care,
în sens impropriu, în trecut, romanii le denumeau
debitele şi creditele sclavului în confruntările cu însuşi
“dominus” (începând cu secolul I e.n., erau cuprinse în
ampla categorie a obligaŃiilor naturale).
Proprietarul “dominus” ca urmare a acestui fapt
dobândea , cât de cât, o poziŃie privilegiată faŃă de terŃii
creditori, aşa încât “debitele” pe care sclavul le avea în
confruntările sale, erau scăzute din activul brut al
peculiului pentru determinarea creşterii patrimoniale în
împrejurarea în care proprietarul răspundea în
confruntările cu aceşti terŃi, care trebuiau să fie
satisfăcuŃi în limitele acestui activ: cine sosea primul
era preferat faŃă de cei care veneau mai târziu (este

47
vorba de aplicarea principiului: “prior in tempore,
potior iure”).
De asemenea, trebuie să subliniem faptul că
proprietarul (“dominus”) putea revoca peculiulul atunci
când vroia el, deoarece era titularul de drept al
peculiului. Aceasta nu punea în pericol situaŃia terŃilor
care contractaseră cu sclavul înainte de respectiva
revocare. În caz, într-adevăr, de revocare, ca în orice alt
caz ce se ivea în legătură cu peculiul (de exemplu, prin
moartea, dezrobirea, emanciparea supusului însuşi)
pretorul acorda o acŃiune împotriva celui care transfera
activul peculiar, acŃiune care în limitele acestui activ,
trebuia să fie promovată înlăuntrul unui an de la cedarea
peculiului. Calitatea procesuală pasivă a unei astfel de
acŃiuni o putea avea, fie proprietarul, în cazul revocării
s a u m o r Ń i i s c l a v u l u i , f i e s c l a v u l d e z r o b i t . 78
π ”Actio tributoria” introduce printr-un caz
particular, o mult mai mare responsabilitate “de peculio”
pentru proprietar. Astfel, dacă s-a dat unui sclav
autorizaŃie de exercitare cu un peculiu a unei activităŃi
comerciale, proprietarul pierde dreptul de preferinŃă
pentru propriile “credite” şi trebuie să concureze cu alŃi
creditori asupra activului brut al peculiului însuşi.
Acest concurs nu avea loc pe baza principiului “prior in
tempore, potior iure” aplicat în mod normal în cadrul
răspunderii peculiare: unde activul brut nu era de ajuns
pentru satisfacerea tuturor creditorilor, fiecare din ei
(aici cuprinzându-se şi proprietarul) obŃinea satisfacerea
propriei averi într-o cotă procentuală egală pentru toŃi:
ca în cazul acelei “bonorum venditio”, se efectua, astfel,
“par condicio creditorum”.
π La “actio de in rem verso” se recurgea când
lipseau alte criterii pentru sancŃionarea proprietarului
obligaŃiei asumate de sclav. Prin această acŃiune

78
În acest sens, trebuie să precizăm că în anul 422 e.n. prin Codex
Theodosianum, 2.32.1(C4.26.13.4) s-a introdus o inovaŃie, conform
căreia, sclavul care a dobândit libertatea răspundea în mod direct
pentru contractele încheiate în perioada sclaviei, indiferent de
împrejurările în care s-a efectuat concesionarea peculiului.

48
“dominus” răspundea în limitele în care a tras un folos
sau avantaj economic din actul încheiat de sclav.
Nu existau probleme deosebite, în cazul unei
acŃiuni de sine stătătoare, în care responsabilitatea “de
in rem verso” era prevăzută împreună cu aceea “de
peculio” într-o formulă unică: pe baza acestei formule
judecătorul putea condamna proprietarul pentru obligaŃia
asumată de sclav, întemeindu-se ori pe o “clausula”
(încheiere) “de peculio”, în măsura în care peculiul
însuşi era îndestulător sau în lipsa acesteia, pe o
“clausula de in rem verso”.
Responsabilitatea “de in rem verso” nu era, deci,
limitată în cazurile în care supusul avusese un peculiu:
la “ clausula” (încheierea) în discuŃie se recurgea fie
pentru că peculiul nu fusese îndestulător (neputându-se
satisface creditorii), fie pentru că pur şi simplu,
peculiul nu exista.
π Regimul acestor acŃiuni este diferit în cazul în
care obligaŃia sclavului se năştea dintr-un delict privat.
Cum se întâmpla în cazul săvârşirii crimelor (“crimina”)
se urmăreau aici două exigenŃe: aceea de a nu lăsa
nepedepsite actele ilicite săvârşite de un sclav şi
respectiv ocrotirea drepturilor proprietarului.
În perioada arhaică când se întâmpla ca delictele
private să fie pedepsite cu sancŃiuni corporale, problema
prezenta dificultăŃi mai mici, pentru că odată ce a fost
confirmat ilicitul, existenŃa dreptului de proprietate
asupra sclavului nimic nu împiedica proprietarul
(“dominus”) să aplice pedeapsa.
Pentru pedepsele pecuniare, tipice delictelor
private, în perioada mijlocie a republicii, dificultatea
decurgea din incapacitatea sclavului în ceea ce priveşte
raporturile care aveau caracter patrimonial. Aici
sistemului noxal îi revine o importanŃă deosebită:
proprietarul este Ńinut a plăti sancŃiunea pecuniară pe
care o datora sclavul, autorul delictului, în cazul că
fusese liber, însă putea evita această plată dacă
abandona sclavul la ofensa adusă, prin aşa-zisa “noxae
deditio”, deci predarea vinovatului.

49
 Responsabilitatea avea strânsă legătură, în acest
fel, cu sclavul, autorul de fapt, pentru că
responsabilitatea noxală apăsa pe umerii proprietarului
de sclav în momentul în care ofensatul exercita acŃiunea
penală (deoarece era cel care putea să ducă la
îndeplinire abandonul noxal): şi în mod cert urma pe
cale de consecinŃă eliberarea (dezrobirea), ca apoi
sclavul să fie direct obligat la plata pedepsei pecuniare,
obiect al obligaŃiei decurgând din delict (“obligatio ex
delicto”).

4. MODURILE DE CONSTITUIRE A SCLAVIEI.

Principalele cauze ale sclaviei pentru întreaga lume

antică au fost: naşterea dintr-o mamă sclavă şi
prizonierii de război. Aceste cauze sunt cunoscute de
toate popoarele antichităŃii, şi sunt deci, în acest sens,
reglementate de “ius gentium”. Alături de aceste două
cauze principale există şi alte cauze de constituire a
sclaviei recunoscute în antichitate.

A. Sclavia prin naştere

O persoană devenea sclav, înainte de toate prin

naştere. Sclavul se naşte potrivit regulii statornicite de
“ius gentium”, în sensul că fiul trebuia să fie procreat
de o mamă sclavă. Aşadar, cel provenit dintr-o sclavă şi
un om liber se năştea sclav potrivit principiilor
c o n f o r m e c u d r e p t u l g i n Ń i l o r . 79
În conformitate cu principiul statornicit prin
dreptul ginŃilor avea o importanŃă deosebită statutul de
sclavă al mamei în momentul naşterii, pentru că
întotdeauna, chiar şi pentru filiaŃia din afara căsătoriei,
fiul urma condiŃia mamei din acel moment.

79
În acest sens, a se vedea, Gaius,1.82.:”Illud quoque his consequens
est, quod ex ancilla et libero iure gentium servus nascitur, et
contra ex libera et servo liber nascitur”; Marcian,
D.1.5.5.1.:”…iure gentium servi nostri sunt…qui ex ancillis nostris
nascuntur”; I,1.3.4.:”Servi…, nascuntur ex ancillis nostris”.

50
 În perioada clasică târzie se pare că începuse a se
admite ca –“favore libertatis”- fiul să se nască liber
dacă mama fusese liberă într-un moment oarecare al
p e r i o a d e i d e c o n c e p Ń i e a n a ş t e r i i . 80
Derogări particulare de la acest regim, au fost
introduse în baza legilor şi senatusconsultelor, care apoi
au fost în mod succesiv abolite în epoca clasică sau în
dreptul lui Iustinian.

B. Sclavia prin căderea în prizonierat.

Căderea în prizonierat constituia, tot după

principiile dreptului ginŃilor ("ius gentium"), o altă
c a u z ă d e s c l a v i e 81 s a u c h i a r p u r ş i s i m p l u p r i n l u a r e a î n
posesie a străinilor care nu se bucurau de protecŃie,
întemeiată pe una din reglementările recunoscute de
dreptul internaŃional (“hospitium”, “amicitia”,
82
“foedus”). Aceasta reprezenta atât o favoare cât şi o
sarcină pe care o avea cetăŃeanul roman. Astfel, chiar şi
cetăŃeanul roman căzut în prizonierat devenea sclav
(“servus hostium”) pierzându-şi “status libertatis”. Pe
de altă parte, întrucât nu se găsea de bună voie “apud
hostes”, la reântoarcerea sa în patrie se bucura de “ius
postliminii”, în virtutea căruia îşi redobândea toate
drepturile pe care le-au avut anterior căderii în
prizonierat: dreptul de proprietate, drepturile de
c r e a n Ń ă , d r e p t u r i l e p ă r i n t e ş t i , e t c . 83
80
Cf. Marcian, D.1.5.5.2.3.
81
Cf.I,1.3.4.:”Servi…fiunt iure gentium id est captivitate…”
82
Cf.Pomponius, D.49.15.5.2.:”…si cum gente aliqua neque amicitiam
neque hospitium neque foedus amicitiae causa factum habemus,
hihostes quidem non sunt, quod autem ex nostro ad eos pervenit,
illorum fit, et liber homo noster ab eis captus servus fit et eorum:
idemque est, si ab illis ad nos aliquid perveniat…”.
83
În acest sens, a se vedea: Pomponius, D. 49.15.5.2.:”Postliminii ius
competit aut in bello aut in pace. In bello cum hi ,qui nobis hostes
sunt, aliquem ex nostris ceperunt et intra praesidia sua
perduxerunt: nam si eodem bello is reversus fuerit, postliminium
habet, id est perinde omnia restituuntur ei iura, ac si captus ab
hostibus non esset, antequam in praesidia perducatur hostium,
manet civis, tunc autem reversus intellegitur, si aut ad amicos
nostros perveniat aut intra praesidia nostra esse coepit. In pace
quoque postliminium datum est…”; Paul, D.49.15.17.:”Postliminio
carent, qui armis victihostibus se dederunt”; Paul, D.

51
 Dacă se murea în prizonierat, în baza unei legi a lui
Silla din anul 80 î.e.n. se imagina (este aşazisa “fictio
legis Corneliae”) că mortul în momentul căderii în
prizonierat era liber şi cetăŃean. Această dispoziŃie
făcea posibilă recunoaşterea eficacităŃii testamentului
î n t o c m i t î n a i n t e a c ă d e r i i î n p r i z o n i e r a t . 84
De asemenea, cel care s-a răscumpărat din
captivitate (prizonierat) prin opera unui terŃ (“redemptus
ad hostibus”), în baza unei constituŃii de la sfârşitul
epocii clasice, se găsea în raport de supuşenie faŃă de
terŃ până ce nu rambursa preŃul răscumpărării sau nu a
compensat cu serviciile sale (cu munca sa) pentru o
perioadă de timp care, printr-o constituŃie imperială din
a n u l 4 0 8 e . n . , n u p u t e a d e p ă ş i c i n c i a n i . 85

C. Sclavia prin alte cauze necunoscute în

antichitate.

Dreptul arhaic cunoaşte, pe lângă modurile de

constituire a sclaviei, pe care le-am analizat, şi
vânzarea ca sclavi “trans Tiberim”, adică în teritoriul
străin, dinafara CetăŃii Romei. După cum se ştie, nici un
cetăŃean nu ar putea fi readus în sclavie înlăuntrul
teritoriului Romei, potrivit unui principiu antic. Se
găseau în această situaŃie cei care nu se prezentau la
oaste (la recrutări) sau la recensământ, datornicii,

49.15.19.4.:”Transfugae nullum postliminium est…”; Pomponius,

D.49.15.20. pr.:”Si captions…sua voluntate apud hostes mansit,
non est ei postea postliminium”. Cu toate acestea, ficŃiunea lui
“ius postliminii” nu avea consecinŃe juridice şi asupra stărilor de
fapt care nu mai puteau fi restabilite datorită absenŃei, de exemplu
o căsătorie, etc.
84
Cf. Iulian,D.28.1.12.:”Lege Cornelia testamenta eorum, qui in
hostium potestate decesserint, perinde conformantur, ac si hi qui
ea fecissent in hostium potestatem non pervenissent…”.
85
Cf. Codex Theodosianum, 5.7.2. sau C.8.50.20 din anul 409 e.n.:
“…hos (redemptos) decet aut datum pro se pretium emptoribus
restituere, aut labore obsequio vel opere quinquennio vicem referre
beneficii, habituros incolumem, si in ea nati sunt, libertatem…”.

52
insolvabilii,etc. Aceaşi soartă o avea şi hoŃul prins în
flagrant, care putea fi vândut ca sclav de către păgubaş.
Vânzarea ca sclavi era efectuată în baza unei
constrângeri (“coercitio”) magistratuale asupra
dezertorului, a celui care s-a sustras de la recrutare
(“infrequens”) sau de la recensământ (“incensus”).
De asemenea, vânzarea ca sclavi aparŃinea şi acelui
“pater patratus”, capul colegiului sacerdotal al
FeŃialilor, în sarcina căruia erau cei care se făceau
vinovaŃi faŃă de un stat stăin şi deci se reîntorceau
(“reditus”) la acesta, lăsând la o parte responsabilitatea
pentru poporul roman.
Vînzarea era şi opera creditorilor nesatisfăcuŃi, în
timpul execuŃiei personale făcută asupra debitorului
insolvabil (care fiind în aşteptare-conform procedurii
executării silite- era vândut sau ucis, de creditor ca
"addictus”, adică devenit sclav din cauza datoriilor).
Acesta din urmă se găsea în închisoarea privată a
creditorului, în stare de sclavie de fapt.
În sfârşit, “pater familias”, de asemenea, avea
posibilitatea de a exercita acel “ius vendendi” asupra
fiului său în cazurile limitativ prevăzute de normele
dreptului civil.
În epoca clasică, toate aceste moduri de constituire
a sclaviei au dispărut (o parte datorită faptului că Tibru
nu mai constituia linia de hotar a teritoriului roman):
neascultarea magistratului era altfel sancŃionată; a
dispărut “îndărătnicia” celui chemat la recrutare, odată
cu afirmarea principiului înrolării voluntare; au dispărut
cazurile de “incensus”, prin reântoarcerea la forma
antică a recensământului, când era efectuat de către
censor; căzuse în desuetudine şi “deditio” cu privire la
cetăŃeanul statului străin; decade executarea personală a
debitorului, iar locul acesteia l-a luat execuŃia
patrimonială; a căzut în desuetudine exercitarea acelui
“ius vendendi” de către “pater familias”, în timp ce
“filius”, în mod excepŃional, constituia obiect al
mancipaŃiunii (“mancipatio”) dacă se găsea într-o
situaŃie particulară de “persona in causa mancipii”.

53
 D. Alte cauze de constituire a sclaviei.

Alte moduri de constituire a sclaviei au apărut în

epoca istorică arhaică şi au fost recunoscute ca atare cu
titlu de pedepse, prin uitarea sau chiar anularea regulii
de principiu prin care cetăŃeanul nu putea să fie readus
în starea de sclavie pe teritoriul roman. Prin anumite
dispoziŃii edictale, adoptate la finele Republicii, şi
confirmate în epoca Principatului de senatus-consulte şi
de o constituŃie a împăratului Hadrian, păstrate în
vigoare în dreptul lui Iustinian, pretorul nega
“vindicatio in libertatem” împotriva cumpărătorului de
bună credinŃă, a persoanei libere majore de 20 de ani,
care s-a lăsat să fie vândută ca sclav pentru a împărŃi
preŃul cu v â n z ă t o r u l . 86 Prin dispoziŃiile unui
senatusconsult adoptat sub împăratul Claudiu, în anul
52.e.n., abolit în dreptul lui Iustinian, femeia liberă
care a întreŃinut o relaŃie sexuală cu sclavul altuia,
împotriva voinŃei şi cu toată împotrivirea ori dispreŃul
s t ă p â n u l u i a c e s t u i a , d e v e n e a l a r â n d u l s ă u s c l a v ă . 87
De asemenea, în epoca imperială, cei condamnaŃi la
moarte sau la muncă silnică în mine (“ad metalla”) se
g ă s e a u î n t r - o s t a r e p a r t i c u l a r ă d e “ s e r v u s p o e n a e ” . 88
łinându-se seama de precedentul creat de clasici,
s-a afirmat în epoca postclasică, şi apoi, s-a păstrat în

86
Cf.I,1.3.4.:”Servi…fiunt…cum homo liber maior XX annis ad pretium
partecipandum sese venum dari passus est…”
87
A se vedea: Gaius, 1.160:”…feminae…ex senatusconsulto Claudiano
ancillae fiunt eorum dominorum, quibus invitis et denuntiantibus
cum servis eorum coierint”; P.S.2.21a.1:” Si mulier ingenua
civisque Romana vel Latina alieno se servo coniuxerit, si quidem
invito et denuntiante domino in eodem contubernio perseveraverit,
efficitur oncilla”; I,3.12.1.:”Erat ex senatusconsulto Claudia
miserabilis per universitatem adquisito, cum libera mulier serviti
amore bacchata ipsam libertatem per senatusconsultum amittebat et
cum libertate substantiam: quod indignum nostris temporibus esse
existimantes et a nostra civitate deleri et non inseri nostris
digestis concessimus”.
88
Cf.I, 1.12.3.”…servi autem poenae efficiuntur, qui in metallum
damnantur et qui bestiis subiciuntur”. O astfel de dispoziŃie a fost
abolită de împăratul Iustinian, însă numai în Novelle.

54
dreptul lui Iustinian, readucerea în sclavie pentru
i n g r a t i t u d i n e a d e z r o b i t u l u i ( l i b e r t u l u i ) . 89
În sfârşit, reânvie în epoca postclasică şi se
conservă în dreptul lui Iustinian, revenirea în sclavie a
fiului, vândut cu greutate când s-a născut de către
“pater familias” care era într-o cruntă sărăcie: cu toate
acestea tatăl nou-născutului (dacă starea materială se
îmbunătăŃea sau din alte cauze justificate) avea
posibilitatea de a-şi răscumpăra fiul, dacă restituia
preŃul încasat cu ocazia vânzării sau preda alt sclav în
locul fiului său.

5. CONDIłIA JURIDICĂ A SCLAVILOR

CondiŃia juridică a sclavilor se prezenta, într-un

mod cu totul deosebit, deoarece ei erau consideraŃi, în
principal, ca un element al patrimoniului, mai mult
decât atât, un obiect şi nici decum un subiect de
drepturi. Pe de altă parte, fiind fiinŃe umane, aşa cum
am mai subliniat erau înzestraŃi cu capacitate
intelectuală.

A. Sclavii ca obiect al puterii dominicale.

În cadrul familiei primitive, sclavul se găsea supus

puterii lui “pater familias” împreună cu alte lucruri şi
persoane libere “alieni iuris”. Puterea lui “pater
familias” faŃă de sclav se prezenta “ab antiquo” ca o
nemărginită putere de dispoziŃie, de natură patrimonială,
diferenŃiindu-se de puterea asupra persoanelor libere
“alieni iuris”.
Apoi,sclavul continua să fie considerat pur şi
simplu un element patrimonial, alături de celelalte
l u c r u r i ( “ r e s ” ) c o r p o r a l e . 90 A ş a d a r s c l a v u l e r a s u p u s
89
Cf. Codex Theodosianum, 4.10.1., din anul 438:”Libertis ingratis in
tantum iura adversa sunt, ut… a patronis rursus sub imperia
dicionemque mittantur”.
90
Cf. Gaius, 2.13.:” Corporales (“res”) hae sunt quae tangi possunt,
velut fundus, homo (servo)…” Aşadar după ce Gaius, clasifica
bunurile în corporale şi incorporale, sublinia că sunt corporale

55
regimului drepturilor patrimoniale, în special dreptului
de proprietate, chiar dacă la acea vreme se făcea
distincŃie între persoanele care sunt în plenitudinea
drepturilor (“sui iuris”) iar altele “alieni iuris in
p o t e s t a t e ” , d e c i s u p u s e d r e p t u l u i a l t u i a . 91
Supus puterii stăpânului (“domenica potestas”),
sclavul era din punct de vedere juridic incapabil:astfel
el nu avea nici o capacitate de a fi subiect de drept în
cadrul raporturilor familiare (de pildă, “căsătoria” sa,
în aşa-zisul “contubernium”, era considerată ca o relaŃie
de fapt care nu producea consecinŃe juridice), nici
capacitate patrimonială (de a avea un patrimoniu), şi
n i c i n u p u t e a s ă s t e a î n j u s t i Ń i e . 92
Cu toate acestea prin însăşi natura sa umană, era
luat în considerare dreptul sclavului (sub mai multe
aspecte), mergându-se până la recunoaşterea acestuia, în
măsura în care era înzestrat cu discernământ sau
maturitate intelectuală, cu o adevărată capacitate de
exerciŃiu.

B. Sclavul ca personalitate umană

Personalitatea umană a sclavului era recunoscută în

cadrul dreptului divin (“ius sacrum”) de unde decurge,

“acelea care pot fi atinse, precum un fond, un sclav , un veşmânt,

o bucată de aur sau de argint” precum şi alte nenumărate lucruri.
91
Cf. Gaius, 1.48. şi urm.:”Sequitur de iure personarum alia divisio.
Nam quaedam personae sui iuris sunt,quaedam alieno iuri subiectae
sunt…Videamus nunc de his quae alieno iuri subiectae sint…Ac
prius dispiciamus de iis qui in aliena potestate sunt. In potestate
itaque sunt servi dominorum, quae quidam potestas iuris gentium
est…”
92
Cf. Gaius,2.87.:”ipse enim, qui in potestate nostra est, nihil suum
habere potest”. Aşadar “nimeni din cei ce se află sub puterea
noastră nu poate avea ceva propriu al său”. De asemenea a se
vedea: Ulpian, D.50.17.32.: “Quod attinet ad ius civile servi pro
nullis habentur…”; Ulpian, D.28.1.20.7.:”Servus quoque merito ad
sollemnia adhiberi non potest, cum iuris civilis communionem non
habeat in totum, ne pretoris quidem edicti”; Ulpian,28.8.1.
pr:”…pro nullo isti (servi) habentur apud praetorem”.; Marcian,
D.48.10.7.:”Nullo modo servi cum dominis suis consistere
possunt, cum ne quidem omnino iure civili neque iure praetorio
neque extra ordinem computantur…”; Gaius,D.50.17.107:”Cum
servo nulla actio est”; Iulian, D.2.11.13.:”…servus conveniri vel
convenire non potest”.

56
pe cale de consecinŃă, că “locus” unde el este
î n m o r m â n t a t d e v i n e “ r e l i g i o s u s ” . 93 Î n d o m e n i u l d r e p t u l u i
penal sclavul era supus unor pedepse corporale sau la
pedeapsa cu închisoarea, în timp ce, prin aplicarea
acelei “Lex Cornelia de sicariis” din anul 81 î.e.n.,
uciderea sclavului (altuia) era pedepsită ca şi în cazul
u c i d e r i i u n u i o m l i b e r . 94
În cadrul raporturilor familiare rudenia,şi într-o
epocă târzie chiar afinitatea, derivate din
“contubernium” sunt luate în considerare ca inpedimente
la “căsătoria” sclavilor.

C. Limitările aduse puterii dominicale.

În ceea ce priveşte puterea asupra sclavului

(“dominica potestas”) în decursul vremii au fost aduse o
serie de limitări, care, la urma urmei trebuie considerate
în esenŃă, ca fiind de natură umană.
În perioada epocii republicane, censorii, care aveau
ca sarcină ocrotirea vechilor obiceiuri (“mores”)
cetăŃeneşti, erau chemaŃi într-un mod cu totul generic,
neprecis la sancŃionarea eventualelor abuzuri.
În epoca principatului, prin influenŃa doctrinei
stoice, au fost fixate anumite limite. Astfel, prin
dispoziŃiile unei “Lex Petronia”, sub Augustus sau
Tiberius, regăsită în senatus consulte şi rescripte, se
i n t e r z i c e a e x p u n e r e a s a u a r u n c a r e a s c l a v i l o r l a f i a r e . 95
Un edict al împăratului Claudiu sancŃiona chiar
pierderea sclavului, abandonarea celui infirm sau bolnav
d e c ă t r e s t ă p â n u l s ă u . 96

93
Cf.Ulpian, D.11.7.2. pr.:”Locum in quo servus sepultus est religiosum
esse Aristo ait”.
94
Cf. Ulpian, Coll.1.3.2.:”…conpescit item (lex Cornelia) eum, qui
hominem occidit, nec adiecit cuius condicionis hominem,ut ed ad
servum et ad peregrinum pertinere haec lex videatur.”
95
Cf. Modestin, D448.8.11.2.:”Post legem Petroniam et senatusconsulta
ad eam legem pertinentia dominis potestas ablata est ad bestias
depugnandas suo arbitrio servos tradere…”.
96
Cf. Modestin,D.40.8.2.:”Servo, quem pro derelicto dominus ob
gravem infirmitatem habuit, ex edicto divi Claudii competit
libertas”.

57
 Printr-o constituŃie a împăratului Antoninus Pius
era pedepsită ca omocidere şi omorârea nejustificată a
propriului sclav, în timp ce acelaşi împărat, obliga pe
s t ă p â n s ă v â n d ă s c l a v u l c a r e a s u f e r i t r e l e t r a t a m e n t e . 97
Pe de altă parte, ”praefectus urbi” era chemat să
s u p r a v e g h e z e a s u p r a t r a t a m e n t e l o r a p l i c a t e s c l a v i l o r 98 ş i
s-a admis chiar, că în anumite cazuri sclavul putea să
recurgă “extra ordinem” împotriva propriului stăpân
p e n t r u a - ş i o b Ń i n e l i b e r t a t e a . 99
Aceste limitări sunt reluate şi confirmate prin
legislaŃia imperială postclasică, inspirată de principiile
creştine. Pe lângă acestea, în baza unei dispoziŃii a

97
Cf. I,1.8.2.:”… ex constitutione divi Pii Antonini qui sine causa
servum suum occident, non minus puniri iubetur, quam qui servum
alienum occiderit, sed et maior asperitas dominorum eiusdem
principis constitutione coercetur. Nam consultus a quibusdam
praesidibus provinciarum de his servis, qui ad aedem sacram vel ad
statuam principum confugiunt, praecepit, ut si intolerabilis
videatur dominorum saevitia, cogantur servos bonis condicionibus
vendere…”. Aşadar, aici, este vorba de stăpânul care şi-a ucis,
fără motiv, propriul sclav pentru a nu fi pedepsit mai blând decât
cel care a ucis sclavul altuia. Cu privire la sclavii care îşi căutau
scăparea la un templu sacru sau la statuile împăraŃilor, printr-o
altă constituŃie Antoninus Pius, a statuat că, dacă asprimea
stăpânilor se arată a fi de nesuportat, aceştia să fie obligaŃi să-şi
vândă sclavii în condiŃii mai bune şi să nu mai revină în puterea
stăpânului lor.
98
Cf. Ulpian, D.1.12.1.8.”Quod autem dictum est, ut servos de dominis
querentes praefectus audiat, sic accipiemus non accusantes
dominos (hoc enim nequaquam servo permittendum est nisi ex
causis exceptis), sed si verecunde expostulant, si saevitiam, si
duritiam, si famem, qua eos premant, si obscenitatem, in qua eos
compulerint vel compellant, apud praefectum urbi exponant,hoc
quoque officium praefecto urbi a divo severo datum est, ut
mancipia tueantur ne prostituantur.”
99
Cf. Hermogenian, D.5.1.53.:”Vix certis ex causis adversus dominos
servis consistere pemissum est: id est si qui suppressas tabulas
testamenti dicant, in quibus libertatem sibi relictam adseverant,
item artioris annonae populi Romani, census etiam et falsae
monetae criminis reos dominos detegere servis permissum est,
praeterea fideicommissam libertatem ab his petent; sed et si qui
suis nummis redemptos se et non manumissos contra placiti fidem
adseverent, liber etiam esse iussus si rationes reddiderit, arbitrum
contra dominum rationibus excutiendis recte petet, sed et si quis
fidem alicuius elegerit, ut nummis eius redimatur atque his solutis
manumittatur, nec ille oblatam pecunian suscipere velle dicat,
contractus fidem detegendi servo potestas tributa est”.

58
împăratului Constantin, la început deosebit de
100
restrictivă se interzicea separarea famililor de sclavi.

D.Capacitatea sclavului cu privire la peculiu

Încă din antichitate, sclavul dobândea de la

propriul său stăpân, un peculiu,chiar şi pe calea
încheierii unor acte juridice (cu excepŃia, modului de
dobândire a proprietăŃii după dreptul civil, “in iure
cessio”, acela care nu era legitimat, nu era capabil
potrivit procedurii legis-acŃiunilor).
101
“Obligatus iure civili” pentru delictele săvârşite , deci cel care îl
implica pe stăpân, îl forŃa pe acesta din urmă să-l abandoneze
pentru ofensa adusă sau pentru a fi angajată propria răspundere.
Această obligaŃie nu exista în baza actelor juridice, ci pretorul era
cel care sancŃiona în astfel de cazuri prin atragerea răspunderii
stăpânului (“dominus”).
Începând cu jurisprudenŃa clasică târzie, s-a admis
posibilitatea instituirii răspunderii ca “obligationes
naturales”, cu anumite consecinŃe între “dominus” şi
sclav, şi respectiv în cazul răspunderii scalvului în
conflictele cu străinii.
De asemenea, trebuie să subliniem că legitimatul
putea încheia în mod valid acte (neformale) de
înstrăinare a lucrului propriului său stăpâm (“dominus”)
în măsura în care primea cuvenita autorizare sau în
măsura în care reintrau în “peculium” bunurile
concesionate lui de stăpânul însuşi.
Până în epoca clasică, se încetăŃenise faptul ca
“dominus” să atribuie sclavului un mic patrimoniu
(“peculium”) care putea să fie sporit prin activitatea
d e s f ă ş u r a t ă d e s c l a v . 102
100
Cf. C.3.38.11 şi textului cuprins în Codex Theodosianus, 2.25.1(din
anul 334):” Possessionum divisiones sic fieri oportet, ut integra
apud succesorem unumquemque servorum vel colonorum
adscripticiae condicionis seu inquilinorum proxima agnatio vel
adfinitas permaneret, quis enim ferat liberos a parentibus, a
fratribus sorores, a viris coniuges separari? Igitur si qui dissociata
in ius diversum mancipia vel colonos traxerint, in unum eadem
redigere cogantur”.
101
Cf. Ulpian, D.44.7.14.:”Servi ex delictis quidem obligantur…”.
102
Cf. Ulpian, D. 15.1.5.3-4:”Peculium dictum est quasi pusilla pecunia
sive patrimonium pusillum. Peculium autem Tubero quidem sic
definit, ut Celsus libro VI digestorum refert, quod servus domini

59
 Peculiul din punct de vedere juridic era, pur şi
simplu, obiectul proprietăŃii stăpânului de sclavi.
Asupra lucrurilor care nu făceau parte din peculiu,
sclavul avea numai administrarea de fapt a acestora, cel
puŃin în dreptul lui Iustinian, când a obŃinut de la
“dominus”cuvenita “concesio(liberae) administrationis”,
î n c u v i i n Ń a r e a d e a î n s t r ă i n a , 103 î n s ă n u d e a d o n a , 104 ş i
nici de a dispune “mortis causa”.
Stăpânul răspundea, după dreptul pretorian, de
obligaŃiile contractate de sclav, în limitele mărimii
peculiului, Ńinându-se seama de creditele şi debitele
reciproce existente între stăpân şi sclav. Peculiul era
t o t d e a u n a r e v o c a b i l . 105 Î n c a z u l d e z r o b i r i i , s e p r e z u m a c ă
peculiul a fost donat scalvului, afară de cazul în care
era vorba de o dezrobire testamentară, ipoteză în care
trebuia să existe o dispoziŃie expresă şi explicită
(”legatum peculii”), deoarece scalvul era cel care îl
d o b â n d e a . 106 P e c u l i u l f o l o s e a , î n s f â r ş i t , s c l a v u l u i c a
mijloc pentru cumpărarea de la stăpânul său a
l i b e r t ă Ń i i . 107

E. Confirmarea statutului de om liber sau sclav

pe cale judiciară.

permissu separatum a rationibus dominicis habet, deducto inde si

quid domino debetur”; De asemenea a se vedea, Florentinus, D.
15.1.39.:”Peculium et ex eo consistit, quod parsimonia sua quis
paravit vel officio meruerit a quolibet sibi donari idque velut
proprium patrimonium servum suumhabere quis voluerit”.
103
Cf. Ulpian D.6.1.41.1.:”Si servus mihi vel filius familias fundum
vendidit et tradidit habens liberam peculii administrationem, in
rem actione uti potero…”.
104
Cf. Gaius, D.2.14.28.2.:”…verum est quod iuliano placet, etianusi
maxime quis administrationem peculii habeat concessam, donandi
ius eum non habere…”.
105
Cf. Marcian,D.15.1.40.1:”…(peculium) moritur, cum ademptum sit”.
106
Cf. Fragmenta Vaticana, 261 (după Papinian): “ Peculium vindicta
manumisso vel inter amicos şi non adimatur, donari videtur… Aliud
in his placuit, qui testamento libertatem acceperunt… quos
amittere peculium, si non sit legatum, constitit, neque enim tacita
liberalitas defuncti permittentis retinere peculium potuit
intellegi”.
107
Cf.Ulpian, D. 40. 1.4pr.: “Is qui suis nimmis emitur epistula divorum
fratrum ad Urbium Maximam in eam condicionem redigitur,
utlibertatem adipiscatur”.

60
 Procesul pentru confirmarea statutului de om liber
sau de sclav (“causa liberalis”) se desfăşura, în
antichitate, după procedura “legis actio sacramento in
rem” între cel care este stăpânul sclavului (“vindicatio
in servitutem”) şi un “adsertor libertatis”, în
reprezentarea intereselor sclavului, deci o terŃă
persoană, care după o înŃelegere prealabilă, chema în
judecată pe stăpânul sclavului afirmând că sclavul este
u n o m l i b e r . 108 A ş a d a r , a c e ş t i a d i n u r m ă , e r a u a ş a - z i ş i i
“apărători ai dezrobirii”. Apoi, terŃul după ce afirma că
scalvul îi aparŃine, lovea sclavul cu o nuia (“vindicta”)
iar stăpânul achiesa la cele spuse de terŃ fără a-l
contrazice, conform înŃelegerii dinainte stabilite între
a c e s t e a . 109 M a g i s t r a t u l c a r e p a r t i c i p a l a d e s f ă ş u r a r e a
acestui proces lua act de cele întâmplate, după care
declara sclavul om liber.
În epoca imperială aceste procese urmau să fie
soluŃionate după procedura “cognitio extra ordinem”
Împăratul Iustinian a abolit definitiv intervenŃia acelui
“adsertor libertatis”, înainte de căderea în
110
desuetudine , şi a reafirmat, pentru fiecare caz în
parte,principiul decăderii din drepturi din punct de
vedere procesual.

6.MODURILE DE ELIBERARE DIN SCLAVIE

Eliberarea din sclavie întotdeauna avea loc prin

dezrobire (“manumissio”), care este un act formal prin
care stăpânul renunŃa la dreptul său asupra scalvului,

108
Cf. Gaius, 4.14:”… si de libertate hominis controversia erat, etiamsi
pretiosissimus homo esset, tamen ut L assibus sacramento
contenderetur, eadem lege (XII Tab) cautum est favore scilicet
libertatis ne onerarentur adsertores…”.
109
CF. Ulpian, D40.12.7.5.: “Si quis ex servitute in libertatem
proclamat, petitoris partes sustinet: si vero ex libertate in
servitutem petatur, is partes actoris sustinet qui servum suum
dicit…”
110
Cf. I,4.10pr.:”…cum olim in usu fuisset alterius nomine agere…pro
libertate…”

61
e l i b e r â n d u - l . 111 O d a t ă c u d e z r o b i r e a d e r e g u l ă s c l a v u l
dobândea şi cetăŃenia romană.

A. Dezrobirea după regulile dreptului civil

În epoca arhaică existau trei forme solemne de

dezrobire (“manumissio”):
-“per vindicta”
-“censu”
-“testamento”
A c e s t e f o r m e e r a u r e c u n o s c u t e d e “ i u s c i v i l e ” . 112
π ”Manumissio per vindicta” se realiza printr-un
proces fictiv, la care participa un “adsertor libertatis”
care conform unei înŃelegeri prealabile chema în
judecată pe stăpânul sclavului afirmând că sclavul este
un om liber. În momentul pronunŃării afirmaŃiei
respective, “adsertor libertatis” atingea sclavul cu o
nuia (“vindicta”) ca semn distinctiv al dreptului său de
proprietate, după care stăpânul potrivit înŃelegerii
dinainte stabilite, achiesa la cele spuse de acest
“ a p ă r ă t o r a l l i b e r t ă Ń i i ” , d u p ă c u m î l c a r a c t e r i z a G a i u s . 113
Magistratul care participa la desfăşurarea acestui
proces fictiv, lua act de cele afirmate şi declara pe scalv
o m l i b e r . 114
Acest mod de eliberare din sclavie, deşi s-a păstrat
din antichitate, a suferit numeroase şi însemnate
transformări formale până în dreptul lui Iustinian. La
origine era o adaptare a acelei “vindicaŃio in libertatem”
şi a constituit un caz particular de aplicare a altui mod
de dobândire a proprietăŃii după dreptul civil, şi anume
“in iure cessio”.

111
Cf. Ulpian, D. 1.1.4pr.:”…est autem manumissio de manu missio, id
est datio libertatis…”.
112
Cf.Tituli ex corpore Ulpiani:”Cives Romani sunt liberti, qui
legitime manumissi sunt, id est vindicta aut censu aut testamento,
nullo iure prohibente”.
113
Cf. Gaius, 4,14.
114
Cu privire la categoriile de magistraŃi care participau la un astfel de
proces, a se vedea, Ulpian, Tit. Ex corp.1,7: “Vindicta manumittur
apud magistratum populi Romanii, velut consulem praetoremve vel
procomsulem”.

62
 În epoca clasică solemnităŃile, menŃionate mai sus,
a u f o s t î n m a r e p a r t e a b a n d o n a t e . 115
În epoca postclasică a dispărut forma “in iure
cessio”, precum şi “adsertor libertatis”, ca apoi în
dreptul lui Iustinian să fie suficient numai ca stăpânul
să declare în faŃa judecătorului voinŃa sa de a elibera
sclavul, pentru ca judecătorul să se pronunŃe în
consecinŃă de cauză.
De asemenea, trebuie să subliniem că “acela care
eliberează spre frauda creditorilor ori a patronului face
act nul, căci legea Aelia Sentia interzice o astfel de
e l i b e r a r e ” . 116
În sfârşit, stăpânul mai tânăr de 20 de ani nu poate
elibera pe scalvul său decât prin “vindicta” şi numai
dacă în faŃa comisiei s-a dovedit “justul motiv al
e l i b e r ă r i i ” . 117
π ”Manumissio censu” reprezintă dezrobirea făcută
de stăpân cu ocazia recensământului, care la Roma se
desfăşura o dată la cinci ani.
InstituŃia censului a căzut în desuetudine în epoca
imperială prin dispariŃia însăşi a înscrierii sclavului pe
listele censului, efectuată cu încuviinŃarea stăpânului
s ă u . 118
π ”Manumissio testamento” se realiza în baza
d i s p o z i Ń i i l o r L e g i i C e l o r X I I T a b l e 119, ş i s - a p ă s t r a t p â n ă
în dreptul lui Iustinian. DispoziŃia testamentară trebuia
până în epoca clasică să fie efctuată în formă solemnă,
prin care testatorul declara că propriul scalv este liber

115
Cf. Gaius, D 40.2.7.: “Non est omnio necesse protribunali
manumittere: itaque plerumque in transitu servi manumiti solent,
cum aut lavandi aut gestandi aut ludorum gratia prodierit praetor
aut procunsul legatusve Caesaris”; Ulpian, D.40.2.8.: “Egocum in
villa cum praetore fuissem, passus sum apud eum manumitti, etsi
lictoris praesentia non esset”; Hermogenian, D.
40.2.23.:”Manumissio per lictores hodie domino tacente expediri
solet, et verba sollemina licet non dicantur, ut dicta accipiuntur”.
116
A se vedea în acest sens, Gaius,1,37.
117
Cf. Gaius,1,38-39.
118
Cf. Tituli ex corpore Ulpiani.1.8.: “Censu manumittebantur olimqui
lustrali censu Romae iussu dominorum intercives Romanos censum
profitebantur”.
119
Cf. Tituli ex corpore Ulpiani 1.9.: “Ut testamento manumissi liberi
sint, lex XII Tabularum facit,quae confirmat…”.

63
şi moştenitor sau pur şi simplu că este liber. Sclavul
trebuia să fie proprietatea testatorului atât în momentul
î n t o c m i r i i t e s t a m e n t u l u i c â t ş i î n c e l a l m o r Ń i i . 120 E l
dobândea libertatea chiar din momentul morŃii
testatorului, sau “aditio hereditatis” dacă unul numai
din comoştenitori şi-a desemnat ca moştenitor un
s t r ă i n . 121 Î n u n e l e c a z u r i e l i b e r a r e a d i n s c a l v i e a v e a l o c
numai după verificarea condiŃiei suspensive a dezrobirii.
În această situaŃie, în perioada de aşteptare a dobândirii
l i b e r t ă Ń i i s c l a v u l s e n u m e a “ s t a t u l i b e r ” . 122
Dezrobirea putea aşadar să fie făcută în mod direct
d e c ă t r e s t ă p â n u l d e s c l a v p r i n t e s t a m e n t u l s ă u , 123 f i e î n
mod indirect, când stăpânul însărcina pe moştenitor să
realizeze el dezrobirea.

B. Dezrobirea după dreptul pretorian

Spre sfârşitul epocii republicane, alături de formele

de dezrobire recunoscute de vechiul “ius civile”, s-au
afirmat noi forme de dezrobire recunoscute de pretor.
Când stăpânul de sclav se manifesta într-o manieră
indubitabilă, clară, fără vechile formalităŃi cerute de
dreptul civil, adresându-se prietenilor prezenŃi (“inter
amicos”) printr-o declaraŃie orală sau printr-o scrisoare
(“per epistulam”) sau cu ocazia unui ospăŃ (“convivi
adhibitione”) în care să-şi arate intenŃia sa de a elibera
sclavul, iar pretorul asigura pe această cale sclavul că
se poate bucura de o libertate de fapt, avem de-a face cu
o dezrobire pretoriană.
120
Cf. Gaius,2. 267: “At qui directo testamento liber esse iubetur, velut
hoc modo: “Stihus servus meus liber esto”, vel hoc “Stichum
servum meum liberum esseiubeo”, id ipsius testatoris fit libertur.
Nec alius ullus directo ex testamento libertatem habere potest,
quam qui utroque tempore testatoris ex iure Quiritium fuerit, et
quo faceret testamentum et quo moreretur”.
121
Cf. Pomponius, D40.4.11.2.: “Cum testamento servus liber esse
iussus est, vel uno ex pluribus heredibus institutis edeunte
hereditatem satim liber est”.
122
Cf.Tituli ex corpore Ulpiani.2,1-2: “Qui sub condicione testamento
liber esse iussus est, statu liber appelatur statu liber quamdiu
pendet condicio, servus heredis est”.
123
Cf. Ulpian, D. 40.4.1.9.: “Servus meus Stichus liber esto”. (Sclavul
meu Stichus să fie liber).

64
 Această dezrobire era definită de “Lex Iunia
(Norbana din anul 19 î.e.n.), iar prin aplicarea
dispoziŃiilor acestei legi sclavilor li se atribuia
libertatea, însă nu şi cetăŃenia. Astfel sclavii eliberaŃi
în baza Legii Iunia aveau o poziŃie juridică particulară
de “latinitas” înrudită cu cea a latinilor coloniari
(“latini coloniarii”), dar care în virtutea acestei legi
purtau denumirea jurisprudenŃială de “latini iuniani”.
Aceşti dezrobiŃi aveau “ius comercii”, însă numai între
vii(“inter vivos”), astfel că ei nu puteau dobândi “mortis
cauza”, iar la moartea lor patrimoniul care îl aveau se
î n t o r c e a “ i u r e p e c u l i i ” l a v e c h i u l s t ă p â n . 124
Împăratul Iustinian a abolit dispoziŃiile Legii Iunia
prin echivalarea latinilor Iuniani cu dezrobiŃii după
f o r m e l e l u i “ i u s c i v i l e ” . 125

C. Dezrobirea prin fideicomise

Până în epoca de început a Principatului, alături

de antica “manumissio testamentaria” s-a afirmat în
cadrul “cognitio extra ordinem”, o nouă formă, indirectă

124
Cf.Tituli ex corpore Ulpiani,:1.10.:”…hodie autem ipso iure liberi
sunt ex lege iunia,qua lege Latini fiunt nominatim inter amicos
manumissi”,Tituli ex corpore Ulpiani.22.8:”…servus qui tantum in
bonis noster est…latinitatem consequitur…”; Gaius, 3.56:”…qui
nunc Latini Iuniani dicuntur, olim ex iure Quiritium servos
fuisse,sed auxilio praetoris in libertatis forma servari solitas; unde
etiam res eorum peculii iure ad patronas pertinere solita est.
Postea vero per legem Iuniam eos omnes,quos praetor in libertate
tuebatur, liberos esse coepisse et appellatos esse Latinos Iunianos;
Latinos ideo, quia lexeos liberos perinde esse voluit, atque si
essent cives Romani ingenui qui ex urbe Roma in Latinas colonias
deducti Latini coloniarii esse coeperunt; Iunianos ideo, quia per
legem Iuniam liberi facti sunt etiamsi non essent cives Romani.
Legis itaque Iuniae lator cum intellegeret futurum, ut ea fictione
res latinorum defunctorum ad patronos pertinere desinerent, quia
scilicet neque ut servi decederent, ut possent iure peculii res
eorum ad patronos pertinere, neque liberti Latini hominis bona
possent manumissionis iure ad patronos pertinere, necessarium
existimavit, ne beneficium istis datum in iniuriam patronorum
converteretur, caverevoluit, ut bona eorum proinde ad
manumissores pertinerent, ac si lex data non esset: itaque iure
quodam modo peculii bona Latinorum ad manumissores ea lege
pertinent”.
125
Cf.C.7.6.1.1a ( din anul 531):”… studiosisssimum nobis visum est…
Latinam Libertatem resecare…”

65
de dezrobire “mortis causa” şi anume dezrobirea prin
fideicomise. Astfel dispunătorul (stăpânul de sclav)
impunea celui care trebuia să onoreze fideicomisul,
eliberarea unui sclav, propriu sau al altuia
126
(“fideicomissaria libertas”).
Dacă dezrobirea era efectuată de o persoană anume
însărcinată, dar aceasta nu vroia sau nu putea din motive
întemeiate să o îndeplinească, o serie de senatusconsulte
şi de constituŃii imperiale, inspirate de principiul “favor
libertatis”, au stabilit ca în locul său dezrobirea să fie
făcută de autoritatea judecătorească (acesta este unul
din cazurile menŃionate mai sus, în care sclavul putea
conveni cu stăpânul său eliberarea în baza procedurii
“cognitio extra ordinem”).

D. RestricŃiile privind eliberarea din sclavie.

În perioada de început a Principatului au fost

edictate două legi care impuneau anumite restricŃii în
ceea ce priveşte eliberarea din sclavie: “Lex Fufia
Caninia” din anul 2 î.e.n. şi respectiv “Lex Aelia
Sentia” din anul 4 e.n.
“Lex Fufia Caninia” limita dezrobirea testamentară,
în sensul că eliberarea din sclavie nu se putea face decât
într-o anumită cotă procentuală, fără a se putea depăşi
n u m ă r u l d e z r o b i Ń i l o r p e s t e 1 0 0 . 127

126
Cf.Gaius, 2.263-265:”Libertas quoque servo per fideicommissum dari
potest, ut vel heres rogetur manumittere vel legatarius. Nec
interest, utrum de suo proprio servo testator roget an de eo, qui
ipsius heredis aut legatarii vel etiam extranei sit. Itaque et alienus
servus redimi et manumitti debet. Quod si dominus eum non
vendat, sane extinquitur fideicommissaria libertas, quia hoc casu
pretii computatio nulla intervenit”;Tituli ex corpore Ulpiani. 2.7.:
“Libertas et directo potest dari hoc modo: “liber esto, liber sit,
liberum esse iubeo”, et per fideicommissum ut puta: “rogo, fidei
commito heredis mei, ut Stichum servum manummittat”
127
În acest sens, a se vedea Tituli ex corpore Ulpiani. 1.24.: “Lex
Fufia caninia iubet testamento ex tribus servis non plures quam
duo manumitti, et usque ad decem dimidiam partem manumittere
concedit: a decem usque ad triginta tertiam partem,ut tamen adhuc
quinque manumittere liceat, aeque ut ex priori numero: a triginta
usque ad centum quartam partem, aeque ut decem ex superiori
numero liberari possint: a centum usque ad quingentos partem
quintam, similiter ut ex antecedenti numero viginti quinque possint

66
 Prin “Lex Aelia Sentia” se stabilea că sclavii de
condiŃie imorală sau nedemnă se eliberau fără a li se
atribui cetăŃenia, deci aveau aceeaşi situaŃie juridică pe
c a r e o d e Ń i n e a u ş i “ p e r e g r i n i i d e d i t i c i ” . 128 D e a s e m e n e a ,
această lege statua că era nulă orice dezrobire făcută în
d a u n a c r e d i t o r i l o r ( “ i n f r a u d e m c r e d i t o r u m ” ) , 129 c ă n u
putea să elibereze din sclavie stăpânul mai tânăr de 20
de ani decât dacă folosea procedeul “per vindicta” şi
numai dacă a fost dovedit, în faŃa comisiei, justul motiv
a l e l i b e r ă r i i . 130 A ş a d a r ” m a n u m i s s i o v i n d i c t a ” n u s e
putea obŃine decât în baza unei “iusta causa” şi a unei
“ad probatio” care nu era altceva decât o hotărâre a unei
c o m i s i i c o n v o c a t ă d e m a g i s t r a t . 131
Pentru sclavii mai tineri de 30 de ani, dezrobirile,
prin derogare de la lege, erau asimilate cu formele
pretoriene, astfel încât dezrobiŃii deveneau “Latini
(Aeliani) ex lege Iunia”.
Din multitudinea acestor restricŃii privind
eliberarea din sclavie, Iustinian a păstrat numai pe cele
prevăzute de "Lex Aelia Sentia” referitoare la
dezrobirile făcute în frauda creditorilor, abolind pe
l â n g ă “ l a t i n i t a s ” c h i a r ş i c o n d i Ń i a d e “ d e d i t i c i u s ” 132,

fieri liberi. Et denique praecipit, ne plures omnino quam centum ex

cuiusquam testamento liberi fiant".Cu privire la cota procentuală
stabilită de “Lex Fufia Caninia” a se vedea şi Gaius, 1,43.
Stăpânul care avea în proprietate un sclav sau doi, nu-l afecta
această lege, astfel că putea elibera fără restricŃii.
128
Cf.Tituli ex corpore Ulpiani.1.11: “Dediticiorum numero sunt,qui
poenae causa vincti sunt a domino, quibusve stigmata scripta
fuerunt, quive propter noxam torti nocetensque inventi sunt, quive
traditi sunt, ut ferro aut cum bestiis depugnarent”, e vel in ludum
vel custodiam coniecti fuerunt, deinde quoquo modo manumissi
sunt: idque Lex Aelia Sentia facit”.
129
Tituli ex corpore Ulpiani.1.15:”Eadem lex in fraudem creditoris et
patroni manumittere prohibet”.
130
Cf.Gaius, 1,38.
131
Cf.Tituli ex corpore Ulpiani. 1.12-13a: “Eadem lege cautum est, ut
minor triginta annorum servus vindicta manumissus civis Romanus
non fiat, nisi apud consilium causa probata fuerit… Eadem lex eum
dominum, qui minor viginti annorum est, prohibet servum
manumittere, praeterquam si causam apud consilium probaverit. In
consilio autem adhibentur Romae quinque senatores et quinque
equites Romani, in provinciis viginti recuperatores cives Romani”.
132
Cf. C.7.5.1. (din anul 530): “Dediticia condicio nullo modo in
posterum nostram rem publicam molestare concedatur, sed si
penitus deleta, quia nec in usu esse reperimus, sed vanum nomen

67
d i s p o z i Ń i i l e a c e l e i “ L e x F i f i a C a n i n i a ” 133, ş i d e
asemenea, în “Novelle”, ale “Lex Aelia Sentia”
referitoare la dezrobirile făcute de minorii de 20 de ani.

E. Dezrobirea în bisericile creştine

În epoca postclasică a fost recunoscută o formă cu

totul deosebită de dezrobire şi anume,
“manumissiosacrosanctis ecclesiis”. Această formă de
dezrobire imita, într-o oarecare măsură, o asemănătoare
formă grecească şi era inspirată de principiile
134
creştinismului.

F. Alte moduri de eliberare din sclavie.

Prin dezrobire, în epoca republicană, sclavul

dobândea libertatea, şi odată cu ea, de cele mai multe
ori şi cetăŃenia. Aceasta era acordată uneori sub forma
unui “titlu de merit” care nu era decât un act de
recunoaştere din partea Statului a serviciilor deosebite
a d u s e d e s c l a v . 135
În epoca Principatului sclavul dobândea adeseori
libertatea fie în baza dreptului pretorian fie în baza
senatusconsultelor şi a constituŃiilor imperiale, în mod
direct după verificarea unor împrejurări date: de pildă,
în cazul dezvăluirii uciderii propriului stăpân; când a
fost abandonat ca infirm; când nu a fost respectată de
către dobânditorul sclavului clausula prin care el se
huiusmodi libertatis circumducitur, nos enim, qui veritatem
colimus, ea tantummodo volumus in nostris esse legibus, quae re
ipsa obtinent”.
133
Cf. C.7.3.1. (din anul 528): “Servorum libertates in testamento
relictas tam directas quam fideicommissarias ad exemplum inter
vivos libertatum indistincte valere censemus, lege Fufia Caninia de
cetero cessante nec impediente testantium pro suis servis
clementes dispositiones effectui mancipari”.
134
Cf. C.1.13.2 (Codex Theodosianum 4.7.1.): “Qui religiosa mente in
ecclesiae gremio servulis suis meritam concesserint libertatem,
eandem eodem iure donare videantur, quo civitas Romana
sollemnitatibus decursis dari consuevit…”.
135
Cf. Cicero, “pro Balbo” 9.24: “…servos…bene de republica meritos
persaepe libertate, id est civitate publice donari videmus”.

68
obliga a nu-l supune la prostituŃie; când nu a fost
respectată de dobănditorul sclavului clausula prin care
se obliga a-l dezrobi la o anumită dată; când sclavul şi-a
răscumpărat cu dinari propriul peculiu; când
moştenitorul împiedica fără motiv dezrobirea
testamentară.
În dreptul postclasic şi în dreptul lui Iustinian s-a
ajuns la numeroase alte împrejurări, recunoscute direct
prin dispoziŃii legislative, care au avut ca scop
eliberarea din sclavie şi prin care au fost soluŃionate în
mod strălucit “controversele vechiului drept”, fără a se
face vreo deosebire cu privire la vârsta celui dezrobit,
la felul proprietăŃii stăpânului şi la modul de
d e z r o b i r e . 136

7.CONDIłIA JURIDICĂ A LIBERłILOR

(DEZROBIłILOR)

În raporturile dintre fostul stăpân şi sclavii

eliberaŃi, aceştia din urmă purtau denumirea de liberŃi
sau dezrobiŃi. Fostul stăpân de sclavi se numea
“patronus”.
Spre deosebire de liberŃi exista încă o categorie de
oameni liberi care şi-au păstrat de la naştere libertatea,
e r a u a ş a - z i ş i i “ i n g e n u i ” . 137
Se poate observa că izvoarele dreptului roman pe
lângă noŃiunea de “liberti”, în sens absolut definesc şi
termenul de “libertini” care la începuturi sau la origine
desemna pe “fii de liberŃi” care la rândul lor erau
c o n s i d e r a Ń i “ i n g e n u i ” . 138
În domeniul dreptului public libertul era recunoscut
ca fiind om liber şi cetăŃean potrivit “dreptului cetăŃii”
până în primele secole ale Republicii, suferind însă
136
Cu privire la acest aspect, a se vedea titlul V, Despre dezrobiŃi, din,
“InstituŃiile lui Iustinian.”, Editura Vasile Goldiş,1997,p.11-12,
traducerea din limba latină, după Vladimir Hanga.
137
Cf. Gaius,1.10-11:”…liberorum hominum alii ingenui sunt, alii
libertini.Ingenui sunt qui liberi nati sunt; libertini qui ex iusta
servitute manumissi sunt”.
138
În acest sens, a se vedea Alberto Burdese,op.cit. p. 156.

69
însemnate limitări privind capacitatea, sa juridică, care
au ajuns în cele din urmă la totala dispariŃie în epoca lui
Iustinian.

A. Raporturile dintre dezrobit (“libertus”) şi

fostul stăpân (“patronus”).

În domeniul dreptului privat libertul, la origine era

supus, în calitate de “cliens”, unei anumite “puteri
familiare” pe care o avea “patronus”, care a ajuns până
chiar la acel drept de viaŃă şi de moarte (“ius vitae
necisque”), dar cu unele limite, în funcŃie de ocrotirea
libertului de către o dispoziŃie sacrală bazată pe ideea
de “fides” (“credinŃă”, aici de protecŃie din partea
zeilor) şi sancŃionată de prevederile Legii celor XII
T a b l e . 139 S e p u t e a a j u n g e c h i a r p â n ă l a d e s f i i n Ń a r e a
clientelei (acest fenomen Ńinea mai mult de istoria
dreptului public decât a dreptului privat). Pe de altă
parte, în decursul vremii libertul a dobândit o poziŃie de
totală autonomie faŃă de patron, rămânând pur şi simplu
legat de acesta numai prin raporturi etico-sociale,
constând mai mult în îndatoriri cu diferite consecinŃe
juridice.
Libertul era Ńinut mai ales faŃă de patron printr-o
obligaŃie generală de respect (“obsequium”,
140
“reverentia”, “honor”). În cazul încălcării unei astfel
de obligaŃii se putea chiar aplica o sancŃiune prin
exercitarea unei “constrângeri domestice” care se baza
pe originara putere a patronului asupra libertului,
limitată în epoca republicană de controlul censorilor şi
mai târziu în epoca Principatului de intervenŃia
organelor statale în cadrul procedurii “cognitio extra
ordinem”.
De asemenea, la aceste obligaŃii etico-sociale se
adăugau, printre altele, incapacitatea libertului de a
înainta vreo acŃiune în justiŃie împotriva patronului fără

139
Cf.Lex XII Tab.8.21:”Patronus şi clienti fraudem fecerit, sacer esto”.
140
Cf. Ulpian, D.37. 15.9.: “Liberto et filio semper honesta et sancta
persona patris ac patroni videri debet”.

70
a u t o r i z a r e a s a u p e r m i s i u n e a p r e t o r u l u i 141 , ş i d e a
e x e r c i t a î m p o t r i v a l u i a c Ń i u n i d e f ă i m ă t o a r e . 142
Libertul era obligat adesea a presta patronului, alte
servicii decât cele calificate ca “operae officiales”, şi
anume acele servicii care necesitau o anume năiestrie,
erau aşa-zisele “operae artificiales” sau “fabriles”,
respectiv darurile (“dona”, “munera”), pe care el se
obliga a le preda sub prestare de jurământ încă înainte
de dezrobire. Până în epoca preclasică era recunoscută
relevanŃa juridică a unei astfel de obligaŃii în cazul cănd
era reconfirmată de libert după dezrobire, pe calea unui
j u r ă m â n t s a u a u n e i s t i p u l a Ń i u n i . 143
Dreptul pretorian a intervenit în diferite moduri
pentru a stabili nepedepsirea sau înlăturarea
constrângerea în cazul obligaŃiilor animate de libert faŃă
de patron, cu atât mai mult cu cât libertul a obŃinut
l i b e r t a t e a p e c a l e o n e r o a s ă . 144

141
Cf.Ulpian, D.2.4.4.1.:”Praetor ait:parentem, patronum patronam,
liberos parentes patroni patronae in ius sine permissu meo ne quis
vocet”.
142
CF.Iulian, D 37.15.2.pr. :”Honori parentium ac patronorum
tribuendum est, ut,quamvis per procuratorem iudicium accipiant,
nec actio de dolo aut iniuriarum in eos detur: licet enim verbis
edicti non habeantur infames ita condemnati, re tamen ipsa et
opinione hominum non effugiunt infamiae nomine”.
143
CF. Gaius, Epitomae, 2.9.4.:”…contrahitur obligatio…si libertus
patrono aut donum aut munus aut operas se daturum esse iuravit”;
Ulpian, D.38.1.7. pr: “Ut iurisiurandi obligatio contrahatur,
libertum esse oportet qui iure et libertatis causa iurae”; 2:”iurae
autem debet post manumissionem, ut obligetur: et sive statim sive
post tempus iuraverit obligatur”; 3: “Iurare autem debet operas
donum munus se praestaturum…; VeneŃius, D.40.12.44.pr.: “Licet
dubitatum antea fuit, utrum servus dumtaxat an libertus iurando
patrono obligaretur in his quae libertatis causa imponuntur, tamen
verius est non aliter quam liberum obligari. Ideo autem solet
iusiurandum a servis exigere, ut hi religione adstricti, posteaquam
suae potestatis esse coepissent, iurandi necessitatem haberent,
dummodo in continenti, cum manumissus est, aut iuret aut
promittat”.
144
Cf. Ulpian,D. 38.1.2. pr.:”Hoc edictum praetor proponit coartandae
persecutionis libertatis causa impositorum…”; Ulpian, D.38.2.1.:
“Hoc edictum a praetore propositum est honoris, quem liberti
patronis debent, moderandi gratia…”; Ulpian, D.44.5.1.5.: “Quae
onerandae libertatis causa stipulatus sum, a liberto exigere non
possum…”.

71
 În sfârşit, libertul avea obligaŃia de a procura în
anumite cazuri alimente patronului, iar acesta din urmă
în cazul morŃii libertului avea dreptul de a-l moşteni în
l i p s a s u c c e s o r i l o r l e g a l i . 145

B.Raporturile dezrobiŃilor cu fiii patronului.

Fiii patronului îl înlocuiau pe acesta în cadrul

drepturilor patronale, cu anumite limite. De pildă,
patronului îi era concesionată pe calea
senatusconsultului facultatea de a rezerva dreptul său de
p a t r o n a t u n u i a s a u m a i m u l t o r a d i n t r e f i i i s ă i . 146
Patronul şi fiii săi, aşa cum am subliniat mai sus,
erau pur şi simplu chemaŃi la succesiunea libertului (în
lipsa moştenitorilor legali) şi la ocrotirea legală a
i n t e r e s e l o r a c e s t u i a . 147

C.SituaŃia dezrobiŃilor în “absenŃa” patronului

O situaŃie mult mai favorabilă o aveau liberŃii, mai

ales în dreptul clasic, care au fost dezrobiŃi în mod
direct prin testament, (cunoscuŃi sub denumirea de
“defunctii”, “testatoris l i b e r t i ” s a u “ l i b e r t i o r c i n i ” ) 148,

145
Cf. Ulpian, D.25.3.5.18:”Solent iudices cognoscere et inter patronas
et libertos, si allendis his agatur…”, Pauli Sententiae,2.32.:
“Egentem patronum libertus obligatione doni muneris et operarum
solutus alere cogendus est pro modo facultatum suarum”.
146
Cf. Ulpian, D. 38.4.1.pr.: “Senatus consulto quod factum est
Claudianis temporibus…de adsignandis libertis in haec verba
cavetur: si, qui duos pluresve liberos iustis nuptiis quaesitos in
potestate haberet, de liberto libertave sua significasset, cuius ex
liberis suis eum libertum eamve libertam esse vellet, si eave
quandoque is, qui eum eamve manumissit inter vivos vel
testamento, in civitate esse desisset solus ei patronus solave
patrona esset, perinde atque si ab eo eave libertatem consecutus
consecutave est…”
147
În acest sens, a se vedea, Alberto Burdese, op. cit. P. 157: Mario
Talamanca, op. cit. P.98 şi urm. De asemenea, subliniem că
poziŃia libertului era asimilată, din punct de vedere instituŃional,
cu aceea de “ingenuus” prin intermediul acŃiunii “restitutio
natalium” acordată de împărat.
148
Denumirea de “libertus orcinus” îşi are sorgintea de la numele
patronului Orcinus care eliberase prin testament direct pe sclavul
său.

72
acei eliberaŃi nu ca urmare a dezrobirii (aşa-zişii
“nullius liberti”), şi de asemenea aceia faŃă de care
dreptul de patronat este mai puŃin (în ipoteze
determinate)rezultatul unei pedepse aplicate de patron,
sau în dreptul lui Iustinian, prin renunŃarea sa.
Din punct de vedere procesual, subliniem că
atestarea sau confirmarea statului de libert sau de om
liber (“ingenuus”), avea loc, la început, pe calea unei
judecăŃi anticipate, a precedentului (“praeindicium”), ca
mai târziu să se desfăŃoare în baza procedurii “cognitio
e x t r a o r d i n e m ” . 149

8.Stările de semisclavie.

Istoria dreptului roman, pe lângă categoriile de

persoane libere şi cele care nu se bucurau de libertate
(sclavi), cunoaşte o a treia categorie, şi anume acele
persoane care din punct de vedere juridic aveau “status
libertatis”, însă în fapt aveau o situaŃie “vecină cu
s c l a v i a ” . 150
Cauzele existenŃei acestei categorii de persoane
având un “statut special” trebuie căutate chiar în
structura societăŃii sclavagiste romane, în organizarea
politică şi socială a acesteia, care avea ca scop
sprijinirea stăpânilor de sclavi pe diverse căi pentru
dezvoltarea producŃiei sclavagiste, pentru procurarea
forŃei de muncă ieftine şi care să fie apropiată de
sclavie (deci de a fi obligată să recunoască în fapt acel
raport de supuşenie, fără a fi impus din afară).
De fapt, era vorba despre acele persoane libere care
nu puteau singure să-şi asigure existenŃa lor şi a
familiilor lor, fiind obligate de împrejurări să presteze
munci în folosul stăpânilor de sclavi pentru o “răsplată”
de multe ori nedreaptă. Aceste munci servile exprimau
cât se poate de bine şi încercarea juriştilor vremii de a
149
În acest sens, a se vedea:Giovanni Pugliese, “Istituzioni di diritto
romano”, EdiŃia a III-a, Torino,1991,p.88; Alberto
Burdese,op.cit.p.157.
150
Cu privire la stările de semisclavie, a se vedea, Vladimir Hanga,
op.cit.p.114 şi urm.

73
evita orice confuzii între sclavie şi categoriile de
persoane care în drept se bucurau de libertate, iar în
fapt nu exista nici o deosebire între acestea şi starea de
sclavie.
De aici, în literatura de specialitate, aceste
categorii de persoane sunt cunoscute sub denumirea de
stările de semisclavie.
Cele mai importante categorii de persoane care sunt
cuprinse în stările de semisclavie se referă la:
-“homo liber bona fide serviens”;
-persoanele ”in mancipio”;
-“auctorati”;
-“redempti ab hostibus”;
-colonii.
În cele ce urmează, vom analiza fiecare categorie,
dintre aceste persoane.
π ”Homo liber bona fide serviens”. Reprezintă
omul liber care îşi aduce serviciile sale unei persoane
libere. Se pare că la baza acestor “servicii libere” stă o
eroare reciprocă din partea ambelor părŃi. Aşadar, prin
această “eroare” deşi în drept pretinsul sclav este om
liber, tot ceea ce dobândeşte, o face pentru pretinsul său
stăpân. Este, însă, greu de crezut că “pretinsul stăpân”
ar fi fost în eroare, dar cum interesele acestuia erau
ocrotite de însăşi societatea sclavagistă romană
“justificarea” acestei erori pare cu atât mai puŃin
credibilă.
π Persoanele “in mancipio” sunt acele persoane
care printr-un act formal de înstrăinare (“mancipatio”)
sunt trecute din puterea unui “pater familias” în puterea
altuia. De pildă, “pater familias” vinde serviciile celor
de sub puterea sa pentru a asigura cele necesare traiului
pentru el şi familia sa . Persoane “in mancipio” erau
considerate şi acele persoane care erau abandonate
noxal.
Abandonarea noxală avea loc în cazul în care o
persoană supusă lui “pater familias” a săvârşit un delict.
În vederea despăgubirii victimei sau a familiei acesteia,
“pater familias” abandona noxal pe fiul său sau persoana

74
aflată sub puterea sa până la recuperarea în întregime a
p a g u b e i . 151
Persoanele “in mancipio” puteau intenta o acŃiune
în justiŃie pentru injurii împotriva stăpânului, deoarece
“nu este îngăduit să pricinuim nimic prejudiciabil faŃă
de cei pe care îi avem în “mancipium””, afară de cazul
î n c a r e s u n t m a n c i p a t e c u t i t l u n o x a l 152.
π ” A u c t o r a t i ” 153 e r a u a c e l e p e r s o a n e l i b e r e c a r e î ş i
închiriau munca la un patron (“lanista”) care organiza
jocurile de circ. Termenul de “lanista” desemna pe
stăpânul de gladiatori şi de aici putem să tragem
concluzia că “auctorati” sunt aceleaşi persoane cu
gladiatorii.
Aşadar, “auctorati” erau persoane libere care aveau
calitatea de cetăŃeni romani cu precizarea că sufereau
anumite îngrădiri, inclusiv în ceea ce priveşte unele
l i m i t ă r i a l e c a p a c i t ă Ń i i j u r i d i c e . 154
În literatura de spacialitate, “auctoratus” este
considerat “omul liber, aflat într-o stare de fapt
similară cu aceea a sclavului, întrucât şi-a angajat
s e r v i c i i l e c a g l a d i a t o r ” . 155
łinându-se seama de situaŃia juridică a persoanelor
care se găseau în această stare de semisclavie
(“auctorati”), subliniem faptul că putem forma şi
o b i e c t u l u n u i f u r t î n p a g u b a a n t r e p r e n o r u l u i . 156
4.”Redempti ab hostibus” reprezintă o altă
categorie de persoane în stare de semisclavie, care au
fost răscumpărate de la duşman, în schimbul unei sume
de bani. Până la achitarea sumei plătite de către terŃa
persoană, persoanele astfel răscumpărate rămâneau în
151
Cu privire la persoanele “in mancipium”, a se vedea, Gaius, 1,140.
Aşadar, “pater familias” nu putea vinde pe fiul său decât pe durata
unui recensământ (5 ani), ceea ce însemna că vânzarea nu era
definitivă, ci numai temporară, copilul revenea sub puterea paternă
odată cu încetarea efectelor mancipaŃiunii.
152
Cf. Gaius, D.141.; Paul, D.4.5.5.2.
153
De la “auctorare”-a angaja cu leafă
154
În acest sens, a se vedea, Vladimir Hanga,op.cit.p.115.
155
Cf.Ştefan C Tomulescu, “Drept privat roman”, Bucureşti 1973,
p.137.
156
Cf. Gaius 3.199: “Uneori însă se fură chiar oameni liberi…care se
găsesc sub puterea noastră…sau ni s-au îndatorat pentru o muncă.

75
puterea acesteia. Răscumpărarea se putea face şi prin
prestarea unor munci sau servicii de către însăşi
persoanele în cauză în favoarea aşa-zisului “stăpân de
sclavi”.
π C o l o n i i . 157 S p r e f i n e l e R e p u b l i c i i ş i î n c e p u t u l
epocii imperiale colonatul era cunoscut ca un fenomen
cu largă răspândire în societatea sclavagistă romană.
După cum au consemnat în scrierile lor Plinius cel
Bătrân sau Columella această perioadă se caracteriza
prin decăderea producŃiei sclavagiste, prin scăderea
îngrijorătoare a numărului de sclavi (fie din cauza
eliberărilor masive şi nejustificate, fie din cauza deselor
războaie în care au pierit, precum şi din diferite multe
alte cauze), care au făcut ca munca sclavilor să devină
încetul cu încetul tot mai neproductivă.
În acest context, agronomul Columella, prin
lucrările sale, a sfătuit pe latifundiari să-şi exploateze
moşiile prin sistemul arendărilor, pe parcele cât mai
mici, atribuite unor cultivatori de pământuri, numiŃi
coloni. Arendarea latifundiilor şi punerea lor în
exploatare de către proprietari unor arendaşi din tată în
fiu nu numai că schimba din temelie conceptul despre
exploatarea moşiilor, dar constituia şi o nouă cale spre
obŃinerea de producŃii mai mari şi mai bune. Arendaşii
sau colonii aveau obligaŃia de a plăti proprietarului
pământului o arendă în bani, iar deosebit de aceasta
aveau şi unele obligaŃii în natură. Arenda în bani se
percepea în secolul I e.n., ca mai târziu prin secolele II
şi III urma să se perceapă în natură, deoarece colonii
erau în inposibilitatea de a plăti în bani. În numeroase
cazuri arenda era atât de mare încât ajunsese până la
jumătate din recoltă.
Colonii, deşi erau cetăŃeni liberi, datorită achitării
cu mare greutate a obligaŃiilor faŃă de proprietarii de
pământuri, au devenit cu timpul dependenŃi de aceştia.
157
NoŃiunea de “colonus” îşi are originile în limba latină pentru a
desemna pe “cultivatorul de pământ",”arendaş” sau pe un simplu
“plugar”. Termenul de colon se pare că este în strânsă legătură cu
agronomul Columella care susŃinea o cale eficientă de exploatare a
moşiilor, şi anume arendarea lor, pe parcele mici, unor cultivatori.

76
 Legăturile colonilor cu proprietarii de pământuri se
întemeiau pe aşa-zisele contracte de arendă (“locatio-
conductio”). Odată cu destrămarea societăŃii sclavagiste
romane şi împreună cu ea, a sclaviei, raportul de colonat
se extinde şi asupra sclavilor ori a barbarilor
c o l o n i z a Ń i . 158
Deşi din punct de vedere juridic, colonul era un
cetăŃean liber, în fapt, în secolul IIIe.n.,ordinea juridică
romană tolera legarea acestuia de glie. Aşadar, colonul
era un om liber, în drept, iar în fapt era sclavul
pământului care i-a fost arendat. Legarea de glie a
colonilor, îngrădirile notificate acestora, constituie tot
atâtea motive spre a-i considera ca apropiindu-se tot mai
mult de condiŃia sclavilor şi nicidecum a oamenilor
liberi.
Dincolo de aceste îngrădiri însă, trebuie să
subliniem că în calitatea sa de om liber colonul avea
dreptul de a încheia o căsătorie romană (“ius conubii”),
avea puterea părintească asupra copiilor (“patria
potestas”), putea să devină proprietar, putea să încheie
acte juridice (avea ”ius comercii”), putea face un
testament (“factio testamenti”) etc.
Cu toate acestea, aşa cum am arătat mai sus,
colonul nu putea părăsi pământul pe care îl lucra, era
supus unui “drept de corecŃie” din partea stăpânului, nu
putea chema în judecată pe stăpânul său, decât în cazuri
excepŃionale şi cu autorizarea magistratului, nu se putea
căsătorii cu o femeie liberă.
O situaŃie mult mai precară o aveau “coloni
adscripticii” care, mai ales în partea orientală a
imperiului erau înscrişi, cu ocazia recensământului, în
registrele cadastrale, ca aparŃinând fondurilor.
De asemenea, într-o situaŃie oarecum asemănătoare
se găseau şi “coloni addicti”, adică nimeni alŃii decât,
acei debitori insolvabili, pe care magistratul îi atribuia
creditorului, în conformitate cu procedura de executare
“manus iniectio”, ca apoi după o încarcerare de 60 de

158
A se vedea, Vladimir Hanga, op.cit.p.116.

77
zile (cu scoaterea la vânzare de trei ori) să-i poată vinde
ca sclavi “trans Tiberim”.
În sfârşit, precizăm că proprietarul avea un drept
absolut asupra colonului, în sensul că îl putea urmări
oriunde s-ar afla, putându-se cere aplicarea de sancŃiuni
penale împotriva celor care se interpuneau în raporturile
dintre stăpân şi colon. La expirarea contractului de
arendă, pământurile atribuite pentru cultivare trebuiau
să fie restituite proprietarului.
Aşa cum am menŃionat, toate actele juridice având
ca obiect fondurile (atribuite în arendă) în mod
obligatoriu cuprindeau referiri şi la coloni (deoarece ei
erau legaŃi de glie). De aceea, aceste prevederi riguroase
trebuiau respectate, mai ales, în situaŃia “eliberării”
colonului care era “legat” de respectivul fond.
Interesele fiscale, pe de altă parte, din când în când,
impuneau proprietarului ca la “liberarea” colonului să-i
f i e c e d a t ă p r o p r i e t a t e a f o n d u l u i c u l t i v a t . 159
În concluzie, stările de semisclavie, la răspântia
epocilor (republicană şi imperială) n-au reprezentat
altceva decât noi căutări de exploatare a muncii servile,
într-o perioadă în care economia sclavagistă îşi “trăise
traiul”, într-o epocă de frământări sociale şi politice
care şi-au pus amprenta pe societatea romană secole de-a
rândul făcând loc încetul cu încetul relaŃiilor de tip
feudal.

159
A se vedea, Mario Talamanca, op. cit.p.103.

78
 TEST DE EVALUARE

1.Ce se desemna prin noŃiunea de “persona”, în dreptul

roman.?

2.PrecizaŃi conceptele de capacitate şi personalitate

juridică.

3.SemnificaŃia dreptului de “status” este:

a.Capacitate;
b.Stare juridică;
c.PoziŃie juridică a unui singur individ.

4.Care sunt elementele capacităŃii persoanelor fizice şi

de ce ordinea juridică romană le-a acordat o importanŃă
deosebită.

5.Cum era percepută “naşterea” în dreptul roman.

6.Care era relevanŃa juridică a momentului concepŃiei.

79
7.PrecizaŃi caracteristicile esenŃiale ale pubertăŃii şi
impubertăŃii la romani.

8.În antichitate afecŃiunile psihice influenŃau:

a.Capacitatea de exerciŃiu a individului;
b.Capacitatea de folosinŃă.

9.Care este termenul folosit de romani pentru a desemna

o persoană juridică.

10.ExemplificaŃi cel puŃin trei entităŃi publice minore.

11.Scopul asociaŃiilor private şi ecleziastice era:

a.Numai realizarea cultului;
b.Numai exercitarea unei meserii;
c.Numai strângerea impozitelor;
d.Diferit şi numai între persoane care aveau o cauză
comună.

12.Libertatea de asociere a fost recunoscută prin:

a.Legea celor XII Table;
b.Leges Liciniae Sextiae;
c.Edictului Caracalla.

13.DiferenŃiaŃi corporaŃiile de fundaŃii.

14.EnumeraŃi cazurile de încetare a persoanei juridice.

15.ExplicaŃi expresia următoare: “ius vitae necisque”.

16.Sclavul era considerat:

a.“res”;
b.”dominus”;
c.”instrumenta vocalia”. SubliniaŃi sensurile care
exprimă realitatea antică romană.

17.Care din următoarele acŃiuni sunt identificate ca

fiind “actiones adiecticiae qualitatis”;
-“actio exercitoria”;
-“actio institoria”;

80
 -“actio quod iussu”;
-“actio de peculio”;
-“actio de in rem verso”;
-“actio tributoria”.

18.Modurile de constituire a sclaviei.Enumerare.

19.Ce se înŃelege prin “peculium”?

20.Modurile de eliberare din sclavie după dreptul civil

şi după dreptul pretorian.

21.SemnificaŃia expresiei “manumissio testamento”.

22.Raporturile dintre dezrobit şi fostul stăpân.

23.Raporturile dezrobiŃilor cu fiii patronului.

24.Stările de semisclavie.

25.Drepturile şi îngrădirile colonului.

26.Persoanele “in mancipio”.

27.Abandonul noxal.

28.Ce se înŃelege prin “redempti ad hostibus”?

29.ExplicaŃi expresia “manumissio sacrosanctis

ecclesiis”, apoi precizaŃi epoca în care a fost
recunoscută de ordinea juridică romană.

30.Care sunt restricŃiile eliberării din sclavie păstrate

de Iustinian ( care fuseseră prevăzute şi de “lex Aelia
Senti”).

81
 BIBLIOGRAFIE

1.Vladimir Hanga, Drept privt roman, Bucureşti,

1978.

2.Teodor Mara, Istoria dreptului roman, Arad,2001.

3.Teodor Mara, InstituŃiile dreptului privat

roman,vol.I şi II, Arad, 2002.

4.Vasile Popa, Sistemuljuridic al cetăŃii eterne Roma,

Tmişoara,2001.

5.Emil MolcuŃ, Dan Oancea, Drept roman, Bucureşti,

1997.

6.Alberto Burdese, “Manuale di diritto privato

romano”,Torino, 1998.

7.Mario Talamanca, “Istituzioni di diritto romano”,

Milano, 1990.

82
83