Stocurile sunt active circulante deţinute pentru a fi vândute, în curs de producţie in

vederea vanzarii sau sub forma de materii prime, materiale si alte consumabile ce urmează să
fie folosite în desfăşurarea activităţii curente a întreprinderii, în procesul de producţie sau
pentru prestarea de servicii
În cadrul stocurilor se cuprind: materiile prime, materialele consumabile, materialele
de natura obiectelor de inventar, produsele, animalele şi păsările, ambalajele, marfurile,
productia in curs de executie si bunurile aflate in custodie si prelucrate.
Sunt incluse de asemenea stocurile de materii prime strategice si de alte stocuri cu o
importanta deosebita pentru economia nationala.
Bunurile de natura stocurilor sunt considerate ca fiind achiziţionate de către
întreprinderi din momentul în care acestea devin proprietare ale bunurilor sau atunci când
furnizarea acestor bunuri este terminată.
Costurile bunurilor de natura stocurilor se recunosc în momentul consumului acestora.
Excepţie fac materialele de natura obiectelor de inventar, al căror cost se recunoaşte în
momentul scoaterii din folosinţă.
Deţinerea, cu orice titlu, de bunuri materiale, precum şi efectuarea de operaţiuni economice,
fără să fie înregistrate în contabilitate, sunt interzise

Contabilitatea stocurilor se realizează, cantitativ şi valoric sau numai valoric prin

folosirea uneia din următoarele metode:

a) metoda inventarului permanent;

b) metoda inventarului intermitent.

a) Metoda inventarului permanent se utilizează de unităţile mari şi constă în
utilizarea conturilor de stocuri în care se înregistrează cronologic toate operaţiile de intrare şi
ieşire a bunurilor. Aceasta metodă permite cunoaşterea în orice moment a stocurilor, atât
cantitativ, cât şi valoric
Astfel, contabilitatea sintetica a stocurilor va refleca
-stocul initial debitor de la inceputul lunii, care va fi cel final din luna precedenta
-intrarile in cursul lunii, pe baza documentelor de intrare a stocurilor, numit rulaj
debitor
-ieşirile în cursul lunii, pe baza documentelor de ieşire a stocurilor, numit rulaj creditor
-soldul final stabilit de cate ori este nevoie la sfarsitul lunii
 Metoda inventarului permanent prezintă avantajul cunoaşterii în orice moment a
mărimii stocurilor, datorită înregistrării directe în conturile de stocuri a operaţiilor de intrări şi
ieşiri, pe măsura derulării lor. Mărimea stocului în orice moment se stabileşte cu ajutorul
următoarei relaţii:
Soldul final = Sold iniţial + Intrări – Ieşiri
b) Metoda inventarului intermitent, utilizată la întreprinderi mici şi mijlocii, constă
în stabilirea ieşirilor şi înregistrarea lor în contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la
sfârşitul perioadei (de obicei lunar).
Diferenta dintre cele doua metode este ca metoda inventarului intermittent nu
inregistreaza intrarile de stocuri prin conturi de stocuri, ci prin conturi de cheltuieli. Această
metoda este utilizată diferit in funcţie de natura stocurilor. In cazul stocurilor aprovizionate
din afara entitatii este folosita relatia:
Ieşiri = Sold iniţial + Intrări – Stoc final,
Iar in cazul stocurilor provenite din productie propier, etapele parcurse sunt diferete si
se caracterizeaza cu ajutorul relatiei:
Intrări = Sold iniţial + Vânzări – Stoc final
Dezavantajele metodei inventarului intermitent constau in imposibilitatea de a efectua
un control asupra gestiunii stocurilor prin intermediul contabilitatii, precum si posibila
aparitie de erori si omisiuni de inregistrare la efectuarea inventarului fizic

Contabilitatea financiara are obiectivul de a furniza informaţii privind poziţia

financiară, performanţele şi modificările poziţiei financiare care să fie utile atât
managementului, cât şi utilizatorilor externi. Toate aceste informaţii se regăsesc în situaţiile
financiare anuale: bilanţul, contul de profit şi pierdere, situaţia fluxurilor de numerar
Poziţia financiară a entitătii este reflectată cu ajutorul bilanţului. In bilanţul contabil
sunt precizate soldurile conturilor de stocuri la începutul şi sfârşitul exerciţiului financiar.
Tinând cont de faptul că stocurile sunt definite ca active circulante, valoarea stocurilor
vândute este recunoscută drept cheltuială, în perioada în care este recunoscut venitul aferent
vânzării