Unitatea 731

Unitatea731 a fost o unitate sub acoperire de cercetare și dezvoltare pentru arme

biologice din cadrul Armatei Imperiale Japoneze. În cadrul acestei unități au fost
puse în practică experimente pe oameni, (în principal chinezi), în timpul celui de-al
doilea război chino-japonez și celui de-al doilea război mondial. În cadrul acestei
unități de cercetare militară au avut loc unele dintre cele mai cunoscute crime de
război japoneze. Numele oficial al unității era Departamentul politic al
jandarmeriei (Kempeitai) și laboratorul de cercetare pentru prevenirea
epidemică, fiind creată inițial ca secție politico-ideologică a jandarmeriei Kempeitai.
Scopul inițial era contracararea propagandei ideologice și politice ostile și întărirea
moralului unităților militare nipone.

Descriere
Unitatea a fost camuflată ca o unitate de purificare a apei și avea baza în districtul
Pingfang din nord-estul orașului chinezesc Harbin, din statul marionetă Manchukuo.
Dacă la început unitatea a lucrat în principal pentru combaterea propagandei
comuniste, și-a extins în curând responsabilitățile și în alte direcții, atât în țară cât și
în străinătate.
Unitatea 731 a fost promotoarea ideii de superioritate rasială niponă și a desfășurat
activități de contraspionaj, spionaj și sabotaj politic în spatele liniilor inamice. A avut
legături cu poliția militară, serviciile de contraspionaj manciuriene și serviciile secrete
nipone. În Manciuria a folosit un număr de agenți emigranți ruși albi, chinezi,
manciurieni, mongoli sau de alte naționalități pentru diferitele acțiuni sub acoperire.
Aproximativ zece mii de oameni, atât civili cât și militari, chinezi, coreeni, mongoli și
ruși, au fost cobai pentru experimentele efectuate în cadrul Unității 731. [1] De
asemenea, a existat un număr de prizonieri de război Aliați care au fost folosiți la
experimentele pe oameni în Unitatea 731. [2] În plus, folosirea armelor biologice
dezvoltate de Unitatea 731 a dus la moartea a zeci de mii de locuitori ai Chinei –
există estimări care afirmă că au existat până la 200.000 de victime. [3]
Unitatea 731 a fost doar una dintre mai multele centre de cercetare în domeniul
armelor biologice, ( Unitatea 516 – Qiqihar, Unitatea 543 – Hailar, Unitatea 773 –
Unitatea Songo, Unitatea 100 – Changchun, Unitatea 1644 – Nanjing, Unitatea 1855
– Beijing, Unitatea 8604 – Guangzhou, Unitatea 200 – Manciuria and Unitatea 9420
– Singapore).
Mulți dintre oamenii de știință implicați în cercetările din cadrul Unității 731 au avut
după încheierea războiului cariere strălucite în politică, învățământul superior, afaceri
sau medicină. O mică parte dintre ei au fost arestați de forțele sovietice și au fost
judecați în cadrul proceselor pentru crime de război de la Habarovsk. Cei mai mulți
însă, care s-au predat americanilor, au fost grațiați în schimbul dezvăluirii rezultatelor
cercetărilor lor secrete. [4]
Activitățile Unității 731 au fost declarate crime de război de către ONU.

Înființarea
În 1932, generalul Shiro Ishii a fost numit la comanda Laboratorul armatei pentru
cercetările de prevenire a epidemiilor. Oamenii de sub comanda lui au construit
lagărul de prizonieri Zhong Ma (ale cărui clădiri principale erau numite Fortăreața
Zhongma), un lagăr de prizonieri și centru de experimentare la Beiyinhe, (un sat la
100 km de Harbin). Liniile de cale ferată au fost folosite pentru transportul
materialelor și echipamentului necesar lagărelor. Ishii a organizat unitatea secretă de
 cercetare "Togo" pentru efectuarea de cercetări în domeniul armelor chimice și
biologice. În 1935, după o serie de incidente – o evadare, mai apoi o explozie – Ishii
a fost nevoit să închidă lagărul Zhong Ma. El a mutat toate instalațiile la 24 km sud
de Harbin, la Pingfang, într-un lagăr mult mai mare. [5]
Mai târziu, unitatea a fost integrată în Armata din Kwantung ca „Departamentul de
prevenire epidemică”, dar a fost divizată în „Unitatea Ishii” și „Unitatea Wakamatsu”.
După anul 1941, aceste unități erau cunoscute cu numele generic de
„Departamentul de prevenire epidemică și purificare a apei a Armatei din Kwantung”,
sau mai simplu, „Unitatea 731”. Unitatea era sprijinită direct de corpurile paramilitare
ale Ferației Imperiale a Tineretului, de secțiile de cercetare ale universităților nipone
și de Kempeitai.

Activități
A fost inițiat un proiect secret cu numele de cod „Maruta” pentru folosirea ființelor
umane în experimentele cu armele biologice și chimice. Au fost adunați mai mulți
subiecți din cadrul populației înconjurătoare, aceștia fiind numiți uneori eufemistic ca
„bușteni” (maruta, 丸太).[6] Această denumire a fost considerată la început de către
membrii unității o „glumă”, de vreme ce autoritățile locale știau că în cadrul unității
funcționa un gater. Printre persoanele folosite pe post de cobai umani s-au numărat
copii, femei gravide sau femei în vârstă. Numeroase experimente și vivisecții au fost
efectuate fără utilizarea niciunui anestezic, deoarece se presupunea că folosirea lor
ar fi denaturat rezultatele sau pentru că nu era necesar, dat fiind faptul că victimele
erau legate.[6]

Vivisecțiile
 Prizonierii au fost victimele vivisecțiilor efectuate fără anestezie.[7][6]
 Vivisecțiile au fost efectuate asupra unor prizonieri infectați cu diferite boli.
Cercetătorii au efectuat operații asupra prizonierilor, îndepărtându-le diferite organe
pentru studiul bolilor. Aceste operații erau efectuate asupra victimelor aflate încă în
viață, deoarece se credea că procesul de descompunere ar fi afectat rezultatele
„cercetărilor”. [8][6] Prizonierii supuși vivisecțiilor erau persoane adulte, tineri sau
sugari. [9]
 Au fost efectuate vivisecții asupra femeilor însărcinate, cărora li s-au extras fetușii. [10]
 Unui număr de prizonieri li s-au amputat membrelele pentru studierea pierderii de
sânge.
 Uneori, membrele amputate dintr-o parte a corpului au fost atașate pe partea opusă
a corpului.
 În alte cazuri, membrele prizonierilor au fost înghețate și amputate, în vreme ce
altora, după înghețare, li s-au dezghețat respectivele membre pentru studierea
efectelor cangrenelor netratate și a procesului de putrezire.
 Mai multor prizonieri li s-a eliminat stomacul, iar esofagul le-a fost atașat chirurgical
direct la intestine.
 S-au efectuat experimente de îndepărtare a unor porțiuni din creier, plămâni, ficat,
etc asupra mai multor prizonieri.[11][7][6]
În anul 2007, doctorul Ken Yuasa a mărturisit în ziarul Japan Times că „Mi-a fost
frică în timpul primei mele vivisecții, dar în cazul celei de-a doua mi-a fost mult mai
ușor. Începând cu a treia oară eram dispus să o fac”. El a apreciat că cel puțin 1.000
de persoane, inclusiv chirurgi, au fost implicați în vivisecții în cadrul lagărelor din
China continentală. [12]
 Testarea de arme
 Țintele umane au fost folosite pentru testarea grenadelor poziționate la diferite
distanțe și în diferite poziții. [6]
 Țintele umane au fost folosite pentru testarea efectelor aruncătoarelor de flăcări. [6]
 Prizonieri aflați în viață au fost legați de stâlpi și au fost folosiți ca ținte pentru
studierea efectelor bombelor biologice, chimice sau a celor explozive. [6]

Experimentele cu microbi
 Prizonierilor le-au fost inoculați microbi ai diferitelor boli. [6]
 Bărbați sau femei prizonieri au fost infectați în mod voit cu sifilis sau cu blenoragie și
nu au fost tratați, fiind folosiți pentru studierea efectelor bolilor.
 Prizonierii au fost infectați cu purici pentru a obține o cantitate suficient de mare de
insecte purtătoare de boli, necesare la studierea vectorilor de transmitere a bolilor.
 Purici purtători de boli, haine sau alimente infectate încapsulate în bombe au fost
lansate asupra diferitelelor ținte din China. După estimările chinezilor, epidemiile de
holeră, antrax sau ciumă pe care le-au provocat aceste lansări de arme biologice au
dus la moartea a aproximativ 400.000 de persoane. [6]
 Tularemia a fost testată pe civili chinezi mai înainte de izbucnirea celui de-al doilea
război mondial. [13]
 Unitatea 731 și subunitățile sale afiliate (Unitatea 1644, Unitatea 100, etc) au produs
arme biologice folosite împotriva armatei și populație civile chineze de-a lungul
întregului război mondial. Avioane zburând la înălțime mică au împrăștiat deasupra
orașelor de coastă din China purici infestați cu ciumă. Aceste acțiuni au dus la
moartea a mii de oameni după infectarea lor cu ciumă bubonică.[14]

Alte experimente
 Anumiți prizonieri au fost spânzurați cu capul în jos pentru a se urmări modul în care
se sufocă.[6]
 Altor prizonieri li s-a injectat aer în artere pentru studii asupra emboliei, sau li s-a
injectat urină de cal în rinichi.[6]
 Alți prizonieri au fost înfometeți până la moarte și au fost urmăriți. [6]
 Asupra prizonierilor s-au efectuat diferite experimente în camere presurizate.
 Alți prizonieri au fost expuși la temperaturi negative extreme pentru studiul
degerăturilor, rezistenței la frig și a efectelor gangrenării țesuturilor. [6]
 Alte experimente au studiat efectele arsurilor asupra capacității de supraviețuire a
prizonierilor.
 Mai mulți prizonieri au fost plasați în mașini centrifuge și au fost rotiți până la moarte.
 Mai multor prizonieri li s-a injectat sânge animal pentru studierea efectelor asupra
lor.
 Mai mulți prizonieri au fost supruși unor doze diverse de raze X.
 Prizonierii au fost folosiți pentru testarea diferitelor gaze toxice și a camerelor de
gazare.
 Mai multor prizonieri li s-a injectat apă de mare pentru a se determina dacă aceasta
poate înlocui serul fiziologic.
 Războiul biologic
Cercetătorii japonezi au efectuat teste asupra prizonierilor infectându-i cu ciumă,
holeră, variolă, botulism și altele.[15] Aceste cercetări au dus la producerea bombei cu
bacili de defoliere și bombei cu purici, amândouă folosite la răspândirea ciumei. [16]
Unele dintre aceste bombe au fost proiectate sub forma de proiectile din ceramică.
Aceste bombe au fost concepute pentru infectarea terenurilor agricole, a
rezervoarelor și fântânilor de apă, a stocurilor de alimente cu antrax, purici purtători
de ciumă, febră tifoidă, dizenterie, holeră și alte boli mortale. În afară de aceste
bombe, avioanele japoneze au lansat asupra diverselor zone din China haine și
alimente infectate cu diferite boli.

Membri importanți ai Unității 731

 Generalul locotenent Shiro Ishii
 Locotenentul colonel Ryoichi Naito
 Doctorul Masaji Kitano
 Yoshio Shinozuka

Subunități
Unitatea 731 a fost împărțită în opt subdiviziuni:
 1: Cercetări asupra ciumei, holerei, antraxului, febrei tifoide și tuberculozei. Pentru
aceste cercetări a fost construit un lagăr pentru 3-400 de prizonieri folosiți drept
cobai umani.
 2: Cercetări în domeniul armelor biologice, în special în domeniul dispozitivelor de
diseminare a germenilor și paraziților.
 3: Producția de proiectile cu agenți biologici.
 4: Producția de diferiți agenți biologici.
 5: Pregătirea personalului.
 6 – 8: Subunități medicale, administrative și logistice.

Poligoane de testare și fabrici de producere a agenților biologici și chimici

Una dintre clădirile deschise vizitatorilor

Complexul de clădiri al Unității 731 ocupa șase km 2 și avea mai mult de 150 de
construcții. Construcția trainică a clădirilor le făcea foarte rezistente la atacuri. Mai
multe clădiri care au aparținut Unității 731 sunt transformate în muzee și pot fi
vizitate. Complexul conținea mai multe fabrici. Aici existau cam 4.500 de containere
pentru creșterea și stocarea puricilor, șase rezervoare pentru stocarea diferitelor
produse chimice și peste 1.800 de containere pentru producerea agenților biologici.
În câteva zile, aici puteau fi produse ca 30 kg de bacterii ale ciumei.
Mai multe tone de arme biologice și chimice au fost depozitate în diverse depozite
din tot nord-estul Chinei de-a lungul întregului război.
Spre sfârșitul războiului, japonezii au încercat să distrugă dovezile producției de
arme biologice și chimice ca și clădirile în care s-au desfășurat activitățile Unității
731.
În luna august 2003, 29 de chinezi au fost spitalizați după ce au descoperit
întâmplător, în timpul unor lucrări de construcție, proiectile chimice îngropate de
japonezi cu mai mult de 50 de ani în urmă.

Sfârșitul celui de-al doilea război mondial și desființarea Unității 731

Placă de informare pe locaţia fostei Unităţi 731

Experimentele au continuat până la sfârșitul războiului. Shiro Ishii a dorit să
folosească armele biologice în războiul din Pacific începând cu mai 1944, dar
încercările sale au fost zădărnicite de proasta organizare și de atacurile Aliaților.
Odată cu invazia sovietică din Manciuria din august 1945, unitatea a trebuit să
abandoneze în grabă experimentele și locațiile, iar personalul japonez a fost nevoit
să fugă în încercarea de a se repatria.
Ishii a ordonat tuturor oamenilor din subordine „să ia secretul în mormânt”,
amenințându-i pe cei care ar fi trădat că îi va găsi și îi va pedepsi. Ishii a ordonat
tuturor subordonaților săi ca, la întoarcerea în patrie să nu se angajeze în domeniul
public. Tuturor li s-au dat fiole de cianură de potasiu, pentru ca cei care ar fi căzut
prizonieri să se poată sinucidă.
Mici subunități japoneze au rămas în urma celor care se refugiau în grabă pentru a
distruge orice dovadă a activităților Unității 731, dar cele mai multe construcții au fost
atât de trainic construite, încât nu au putut fi demolate în timpul scurt pe care l-au
avut la dispoziție.
După ce Japonia a capitulat, Douglas MacArthur a devenit Comandant Suprem al
Puterilor Aliate, inițiînd un amplu program de reforme și de reconstruire în timpul
ocupației.
La sfârșitul războiului, MacArthur a oferit în secret imunitate cercetătorilor Unității
731 în schimbul informațiilor cu privire la realizările lor în domeniul armelor biologice.
Liderii americani considerau că aceste cercetări erau prețioase, deoarece, cel puțin
din punct de vedere oficial, Aliații nu făcuseră experimente pe ființe umane, datorită
limitărilor morale și politice. De asemenea, americanii nu doreau ca alte puteri, în
special URSS-ul, să pună mâna pe datele despre armele biologice nipone.
În timpul procesului criminalilor de război de la Tokyo s-a făcut doar o singură dată o
referire la experimentele japoneze efectuate pe civili chinezi.
Avocații japonezi au afirmat că acuzațiile sunt vagi și insuficient documentate, iar
președintele tribunalului, sir William Webb, le-a dat dreptate, considerând că lipsa
dovezilor este evidentă. Subiectul nu a mai fost adus în discuție niciodată în timpul
procesului.
Deși nu a reacționat în mod public în timpul procesului de la Tokyo, autoritățile
sovietice au urmărit cu atenție problema și au reușit să aresteze, acuze și judece 12
lideri militari și oameni de știință din cadrul Unităților 731, 100 și 1644 în cadrul
proceselor pentru crime de război de la Habarovsk.
Numeroși prizonieri de război și civili sovietici, dar și chinezi, coreeni sau mongoli, au
fost victime ale experimentelor chimice și bilogice din Unitatea 731. Procesul
japonezilor capturați acuzați de crime de război a fost organizat la Habarovsk în
decembrie 1949. Procurorul șef al procesului de la Habarovsk a fost Lev Smirnov,
unul dintre procurorii sovietici de la Nüremberg.
Tribunalul de la Habarovsk a emis sentințe cu închisoarea de la 2 la 25 de ani pentru
diferiții doctori și comandanți militari aflați în custodia sovieticilor.
Numeroși foști cercetători ai Unității 731 au devenit importanți membri ai comunității
medicale nipone. Doctorul Masaji Kitano a condus cea mai mare companie
farmaceutică niponă ( 株式会社ミドリ十字 – Crucea verde). Alți medici au condus
instituții medicale importante sau au lucrat pentru ministerul nipon al sănătății. Shiro
Ishii a emigrat în SUA, unde a participat la cercetările americane în domeniul
armelor biologice.