Gheorghiță Laura

Barierele comunicării cu pacientul

Comunicarea poate fi obstrucționată sau perturbată de o serie de factori care se interpun între
semnificația intenționată și cea percepută. Barierele în comunicare pot fi determinate de lipsa oricăreia
dintre componentele comunicării (emițător, mesaj, canal, receptor) sau de interacțiunea lor.
Factorii care duc la alterarea sau blocarea comunicării sunt:
- efectele de statut
- problemele semantice (specialiștii au tendința să foloseasca un vocabular profesional, iar
persoanele cu statut mai înalt au tendința de a se exprima într-un mod mai sofisticat, greu de înțeles pentru
persoanele cu un nivel de școlarizare scăzut)
- distorsiuni perceptive în comunicare - când receptorul are o imagine despre sine nerealistă și este
lipsit de deschidere în comunicare
- diferențe culturale în comunicare – între persoane provenite din medii culturale, cu valori, obiceiuri
și simboluri diferite
- alegerea greșită a canalelor sau a momentelor
- factori fizici perturbatori ai comunicării — iluminatul necorespunzător, zgomotul, temperaturi
excesiv de coborâte/ridicate, ticuri, elemente ce distrag atenția - telefon, cafea, ceai etc.
Barierele umane în cadrul unei comunicări eficiente sunt:
1. fizice: deficiențe verbale, acustice, amplasament, lumină, temperatură, ora din zi, durata întâlnirii
etc.;
2. semantice: vocabular, gramatică, sintaxă
3. afective: frică, emoții (emoția puternică este răspunzatoare de blocarea aproape completă a
comunicării), tracul;
4. psihologice: diferențele de percepție, concluzii grăbite, blocajul psihic, lipsa de interes (una dintre
cele mai mari bariere ce trebuie depașită este lipsa de interes a interlocutorului față de mesajul
emițătorului)
Alți autori consideră. ca bariere ale comunicării urmatoarele:
- tendința de a judeca, de a aproba sau de a nu fi de acord cu părerile interlocutorului
- oferirea de soluții în mod direct ( prin oferirea de sfaturi) sau indirect (prin întrebări autoritare și
agresive)
- conversațiile ăn care dau ordine au ca efecte reacțiile defensive, agresive, pasive sau rezistență și
duc la scăderea stimei de sine
- folosirea amenințărilor cu pedeapsa dacă soluțiile propuse nu sunt puse în practică
- evitarea abordării unor probleme importante prin folosirea tacticii devierii de la subiect
- încercarea de a rezolva problema comunicării prin impunerea unor argumente logice proprii duce la
frustrare prin ignorarea sentimentelor și a opiniilor celeilalte persoane.
Barierele în calea comunicarii sunt:
1. Bariere interne (perturbații interne), care țin de emițător și receptor:
- factori fiziologici: epuizarea fizică sau psihică, boala, auzul sau văzul deficitar, suferința fizică,
foamea, setea, nevoia de somn, starea emoțională
- distorsiunea semantică: bariere în ascultare, subînțelesul pe care oamenii îl acordă aceluiași
cuvânt;
- distorsiunea perceptuală: legată de diverse atitudini, convingeri, sisteme de valori, experiențe de
viață;
 - tendința de a evalua: tendința oamenilor de a judeca, evalua, aproba, dezaproba este accentuată
atunci când comunicarea implică emoții sau sentimente, interlocutorul nu este sigur pe sine;
- considerarea unor informații ca fiind subînțelese;
- formularea defectuoasă a mesajului: emițătorul nu știe ce vrea să spună;
- limitele individuale: prea multă sau prea puțina informație.
2. Bariere externe (perturbații externe), care nu țin de emițător și receptor
- mediul fizic: temperatura, iluminare, zgomot
- distanța prea mare sau prea mică între emițător și receptor;
- stimulii vizuali: haine sau parfum foarte strident, cineva care se deplasează prin încăpere, ticurile
interlocutorului, mobilierul;
- timpul și circumstanțele nepotrivite: ora târzie, înaintea încheierii programului, înaintea unui
eveniment important
- întreruperile repetate: telefoane, intrări și ieșiri din încăpere
- mijloace tehnice cu funcționare defectuoasă
- structura organizatională cu canale formale ( obligativitatea de a te adresa șefului direct pentru ca
acesta să transmită șefului său)
Barierele comunicării determină diferite tipuri de comportament.
 Pacienții supuși
— permit celorlalți să îi domine;
— își ascund sentimentele și părerile;
— sunt nehotărâți
— se scuză permanent
— au un contact vizual slab și o postură umilă
 Pacienții asertivi (independenți)
— spun direct părerile și dorințele;
— oferă opinii și își comunică sentimentele;
— sunt hotărâți;
— înfruntă problemele;
— au un bun contact vizual și o postură deschisă
 Pacienții agresivi
— întrerup mereu discuțiile;
— ascund informațiile și părerile personale;
— domină discuția și nu sunt buni ascultători;
— vorbesc tare, jignesc și sunt sarcastici;
— au un contact vizual puternic și o postură dominantă
Alte bariere de comunicare:
- Bariere de limbaj
- Bariere de mediu
- Bariere de concepție
- Poziția emițătorului și receptorului în comunicare (refuzul comunicării, comunicarea defectuoasă)