Uniunea Europeană: mecanisme și instituții

Tema 1
Student: X
Anul III, ID, AP

Efectul direct de care ar putea beneficia orice cetățean, al unui stat membru al Uniunii
Europene, este bi-cetățenia (dubla cetățenie). Cetățenii fiecărui stat membru UE au statutul de
cetățean al statului matern (unde s-a născut), dar este și cetățean al UE, atâta timp cât acel stat
este membru UE. A doua cetățenie, cea de cetățean al UE, este dobândită în momentul în care
statul matern este stat membru al UE. Acest privilegiu oferă posibilitatea cetățenilor să
călătorească în interiorul UE, fără viză, să poată să muncească liber în oricare din statele membre
și să beneficieze de posibilitatea de a-și continua studiile la cele mai renumite colegii sau
universități din uniune.
Toate aceste beneficii sunt într-o mai mică sau mai mare măsură influențate de politica și
legile care guvernează fiecare stat în parte. Există câteva condiții minimale pentru a putea să
locuiești, călătorești, să studiezi în alt stat al UE, una dintre acestea este legată de asigurarea
medicală care nu are acoperire de cât în statul unde ai cetățenia, iar în celelalte state nu acoperă
nici chiar serviciile de urgență, iar o altă condiție este ca cetățeanul să dispună de resursele
necesare pentru perioada de ședere, călătorie sau studii.
Revenind la efectul direct al dreptului european de care poate beneficia orice cetățean,
indiferent de funcția pe care o ocupă sau statutul social este acel drept de ședere și de liberă
circulație. Potrivit acestui drept de ședere al unui cetățean, dintr-un stat membru, pe teritoriul
altui stat membru, pe o perioadă mai mică de 3 luni, atunci când acel cetățean se află în căutarea
unui loc de muncă și nu deține resursele necesare pentru a se întreține „nu trebuie să devină o
sarcină excesivă pentru sistemul de asistență socială din statul membru gazdă” (considerentul 10,
al Directivei 2004/38). Acel stat ar trebui să acorde asistență socială pentru primele 3 luni, acelui
cetățean care dovedește că se află în căutarea unui loc de muncă și nu are posibilitatea și
resursele necesare petru a se întreține. Fiecare stat este liber să decidă modul în care sprijină
respectivul cetățean, dar consider că nu ar trebui să se recurgă la măsura de expulzare pentru
acest cetățean.
Atunci când perioada de căutare a unui loc de muncă depășește 3 luni și poate ajunge
până la 6 luni sau chiar un an, cetățeanul trebuie să îndeplinească și să respecte unele condiții
impuse de fiecare stat în parte. Conform site-ului oficial al Ministerului Muncii și Solidarității
Sociale, în România oricare dintre cetățenii unui stat membru al UE are dreptul să caute un loc
de muncă și beneficiază de aceleași servicii ca și cetățenii români. Curtea de Justiție a Uniunii
Europene precizează că o persoană aflată în căutarea unui loc de muncă poate să rămână în statul
gazdă pentru „o perioadă suficientă care să-i permită să evalueze ofertele de angajare disponibile
și să ia măsurile necesare pentru a fi angajată”(Curtea de Justiție a Uniunii Europene, 2016, p.16)
și nu poate fi expulzată atâta timp cât poate dovedi că are șanse reale să fie angajată.
Aderarea la UE a statelor membre, pe lângă beneficiile de care se bucură acestea, le revin
și unele obligații și măsuri care trebuie respectate. Una dintre principalele măsuri este aceea că
legile emise de către instituțiile europene trebuie să se integreze în sistemele juridice ale tuturor
statelor membre, să fie respectate și puse în aplicare. Prin aplicarea acestei măsuri consider că
dreptul european are supremație asupra legilor naționale. În situația în care o lege națională este
în contradicție cu o lege europeană, caracterul legii naționale este suspendat și astfel autoritățile
naționale trebuie să aplice legea europeană ca fiind legea supremă. Legea națională nu se

1
anulează și nici nu se suspendă ci doar se aplică legea europeană, deoarece dreptul cetățeanului
european este superior dreptului național, indiferent dacă legea a fost adoptată anterior sau după
emiterea legii europene. Forurile europene doresc, ca prin adoptarea acestor legi și obligarea
statelor membre să le respecte, să garanteze o protecție uniformă pentru toți cetățenii statelor
membre. Astfel că toate actele din legislația europeană (primare sau secundare) se aplică
obligatoriu sau altfel spus supremația unei legi europene aupra unei legi naționale este absolută.
În situația prezentată în Speță, Hotărârea Curții din 6 Octombrie 2020, reliefează
supremația absolută a legislației europene asupra celei naționale (germane). Cazul cetățeanului
polonez și a celor două fiice ale sale este foarte bine prezentat și benefic pentru cei care se
confruntă cu astfel de situații, contradicții între legi unde puterea legii europene este absolută. JD
poate să se regăsească în oricare dintre cetățenii UE, sunt sigur că și unii dintre cetățenii noștrii
(și ai altor state membre) s-au confruntat cu o asemenea situație, doar că poate uni dintre aceștia,
nu au știut, nu au avut curajul sau nu au fost îndrumați să își caute drepturile în instanță. Pentru
ca și alți cetățeni să nu se confrunte în viitor cu o astfel de situație, consider că unele legi emise
de instituțiile europene să fie regândite, pentru a nu lăsa loc de interpretare, să fie clare și să fie
puse în aplicare de toate statele membre, iar celelalte legi pe această temă să fie abrogate. Astfel
ar exista o uniformizare și oriunde ai călătorii în interiorul UE cunoscând legilația națională, ar fi
mult mai ușor să îți cunoști atât drepturile cât și obligațiile ce îți revin.
Statutul de cetățean european este cu mult mai mult decât cetățean al oricărui stat din UE.
De acest statut a beneficiat și JD în speța analizată. În prima acțiune, depusă la „Tribunalul de
Contencios Social din Düsseldorf, Germania” , prin care a solicitat să îi fie recunoscute
drepturile iar „Centrul pentru Ocuparea Forței de Muncă din Krefeld” să îi acorde ajutor social
pentru perioada 8 iunie – 31 decembrie 2017, acel tribunal prin Hotărârea din 8 mai 2018 ia
recunoscut acest drept. Jobcenter considerând că hotărârea Tribunalului nu este una corectă, a
formulat recurs la această hotărâre în data de 4 iulie 2018 iar în cele din urmă Hotărârea Curții
(CJUE) din 6 octombrie 2020 a confirmat că Hotărârea Tribunalului este corectă și astfel a
respins apelul depus de Jobcenter.
Atunci când un cetățean al UE care este în căutarea unui loc de muncă sau prestează
servicii într-o altă țară membră și beneficiază de aceleași drepturi ca cetățenii din statul gazdă
putem vorbii de egalitate de tratament. De o asemenea egalitate se pot bucura și cetățenii care
călătoresc sau cei care doresc să studieze în alte state membre. Egalitate de tratament este și
atunci când angajatorul unui stat gazdă nu vă pune în dezavantaj față de unul care este cetățean al
acelui stat pentru simplu motiv că nu ai domiciliul stabil în acel stat. În schimb te poate pune în
dezavantaj atunci când vine vorba de cunoștințele lingvistice, dar nu poate să îți solicite ca
vorbirea și dicția ta să fie ca a cetățenilor născuți în acel stat.
Legile europene sunt create pentru a stimula forța de muncă, de a încuraja persoanele fără
loc de muncă să urmeze diferite cursuri de perfecționare și aprofundare a cunoștințelor pentru a
fi integrate cât mai ușor în rândul persoanelor care au un loc de muncă atât în interiorul oricărui
stat cât și în interiorul UE.

Bibliografie:
1. Site-ul oficial al Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, www.mmuncii.ro, accesat în
perioada 01-03 Ianuarie 2022;
2. CURTEA DE JUSTIȚIE A UNIUNII EUROPENE, RAPORT ANUAL 2015 ACTIVITATEA
JUDICIARĂ, Luxemburg:Oficiul pentru publicații al Uniunii Europene, 2016;

2
3. DIRECTIVA 2004/38/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI, din 29
Aprilie 2004, privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru
cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr.
1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE,
75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE, www.eur-lex.europa.eu,
accesat în perioada 01-03 Ianuarie 2022;
4. Supremaţia dreptului european, 01.10.2010, www.eur-lex.europa.eu, accesat în perioada 01-03
Ianuarie 2022.