Cioată Dragoș Robert Portofoliu Lb.

Română

LA ȚIGĂNCI

Perioada
1860
Etapa Marilor Perioada
1939
Perioada
pașoptistă Clasici interbelică postbelică La țigănci

1830 1918 1959

Trăsături fantastice
Mimesis – partea propriu zisă/povestirea reală
Diegesis – imitație a realului
 Spațiul și timpul prezintă distorsiuni: comprimarea/atenuarea sau dilatarea
timpului. Spațiul apare ca un labirint.
 Categorie estetică la fel ca miraculosul și straniul.
 Presupune prezența într-un cadru verosimil sau cu elemente ambigue,
susceptibile de 2 interpretări: fie aparținând ordinii firești a lumii; fie provine
din legi neștiute.
 Apare ambiguitatea evenimentelor neobișnuite.
 Ezitarea între cele 2 interpretări îi aparține atât personajului cât și cititorului și
naratorului.
 Sunt menționate elememnte precum obiectele, numere cu valoare simbolică
cu încărcătura mitologică.
Sacrul – orice manifestare a unei forme divine ce ține de metafizic, divin.
Profan – vulgaritate, o manifestare care ,,înainte’’ se putea manifesta în expresii
sacre; o îndepărtare de cunoașterea de sine.
26
 Cioată Dragoș Robert Portofoliu Lb.
Română
TEMA: Ieșirea din timp și spațiu prin estomparea opoziției dintre real și ireal
prin extinderea sacrului și profanului, afirmându-se astfel ideea camuflării
sacrului în profan, o dominanță a prozei eliadești.
TIMPUL: Pentru omul religios nu este nici omogen, nici continu; Pentru omul
profan nu este istoric, ci este repetitiv (nu învață din trecut); Timpul sacru este
mitic, etern, primordial, prezent, nu se schimb. Este astfel un etern prezent mitic.
Gavrilescu
Sacru
Profan
Universul religios e alcătuit din hierofranii(simboluri)

 Stâlpul cosmic – axis mundi; un ritual. Ex. nucul

 Piramida – eternitatea. Ex. acoperișul, munții
 Coloana – coloana infinitului; un complex de semnificații dominat de
spațialitate și ascensiune spațială
 Roata – temporalitatea și circularitate

Iubirea: reprezintă capacitatea de a da sens existenței, de a reîntineri ființa

umana.

Moartea: ,,o supremă inițiere; trebuie să mori pentru a renaște în

eternitate’’(Eliade); idee preluată și din concepția lui M.Eminescu; ,,moartea este
laboratorul unei vieți eterne’’; ,,moartea, sămânța vieții noua’’(M.Eminescu),
nuvela fiind o ,,alegorie a morții sau a trecerii spre moarte’’.

Nuvela aparține celei de-a patra faze a prozei eliadești după clasificarea
făcută de Eugen Simion.

I. Faza indică: ,,Maitreyi’’, ,,Isabel și apele diavolului’’.

II. Faza existențialistă: ,,Huliganii’’, ,,Întoarcerea din rai’’.
III. Faza fantasticului de tip erudit: conținând simboluri de tip
folcloric: ,,Soarele’’; indic: ,,Noaptea de sanziene’’.
IV. Vârsta nouă a fantasticului eliadesc: ,,La țigănci’’, ,,Pe strada
Mântuleasa’’, ,,În curte la Dionis’’, Tinerețea fără de tinerețe’’.

Fragmentul incipit
27
Cioată Dragoș Robert Portofoliu Lb.
Română
Cronotopul: București – oraș plin de semne și inițiatic; timpul diegetic –
sec XX.

Personajul principal este Gavrilescu, profesor anodin de pian. Apare

motivul indumentului(al hainelor): se crează relația dintre natură și cultură,
poziționarea individului în cotidian.

Cifra 3 are semnificații magice, iar pe parcursul diegezei apar și multiplii

de 3.

Pierderea partiturilor creează haos și provoacă hazardul.

La țigănci
Reprezintă motivul banului.

,,baba’’ este legătura dintre cele 2 tărâmuri și în același timp reprezintă

renunțarea la spiritualitate ,,Cerberul Autohton’’. ,,ora 4’’ (,,iar a stat ceasul’’) ;
omul își regăsește sufletul pierdut.

Bordeiul țigăncilor reprezintă o lume atemporală ce facilitează proiectarea

din profan în recuperarea paradisului pierdut. Apare ideea celei de a 2-a ratări pe
plan sentimental.

3 fete: țiganca – senzualitatea, misticul și eroticul

grecoaica – arta și creștinismul

evreica – iudaismul și vechimea

Din cele trei reiese că fetele reprezintă aspirațiile lui Gavrilescu.

Plecarea lui Gavrilescu din casa țigăncilor

Realizează că banii nu mai sunt valabili. Naratorul creează două lumi
paralele în cadrul aceluiași univers cotidian, tehnica deosebită conferă
capacitatea de a menține coerentă existența eroului în cele două planuri.

Planurile – la intrarea în bordei, inițial legătura e facilitată de tramvai

– la ieșire ,,a fost foarte cald; uruitul metalic se aude din depărtare;
Gavrilescu își duce mâna la frunte’’, ,,să spun, draperia aceia era ca un giulgiu’’.

28
Cioată Dragoș Robert Portofoliu Lb.
Română
Autorul apelează așadar la un limbaj alchimic încărcat de semnificații
corespunzând semnelor concentrare în universul cotidian.

giulgiul = lexem aparținând campului lexico-semantic al morții ce prefigurează

astfel una dintre temele nuvelei, asigurând compoziția operei.

Tramvaiul, element liant dintre real și ireal. Sugerează încercarea de

conștientizare si căldură – un element profan.

Revenirea la bordel
Depărtarea de lumea care refuză și intrarea într-un spațiu atemporal.

Birjarul = Charon – apare limbajul alchimic.

,,Rămâne nemțoaica, ce nu doarme niciodată’’

Filozofia lui Samkya demonstrează faptul că există 7 trepte existențiale pe

care trebuie să le parcurgă omul pentru a desăvârși spiritul. Adam și Eva de
Rebreanu.

Regăsirea iubirii cu Hildegard devine girantul lui Gavrilescu în

transcendent.

Gavrilescu are nostalgia trecutului, dar e trimis spre viitor aidoma lui
Dionis care coboară din trecut migrând oniric spre alt avatar sufletesc al său.
Regăsirea memoriei face astfel posibilă legătura trecutului; timpul mitic
confruntându-se cu cel istoric.

Plecarea celor 2 pe drumul ,,cel mai lung’’

,,fără să mai deschidă poarta’’ – Semn că ei nu mai sunt niște prezențe
materiale, afirmând clar estomparea dintre real și ireal sau anularea
timpului(trimiterea către timpul mitic, cel al întâlnirii cu Maitreyi)

Finalul
Eugen Simion afirmă că visul și plăcerea sunt anticamerele morții.

29
Cioată Dragoș Robert Portofoliu Lb.
Română
Cea de-a doua ieșire din labirint; de data aceasta cel al existenței
realizându-se prin zborul onric prin deconstrucția hermeneutică(antiteza
textului)

Eliade susține că orice existență e un labirint.

Motivul vieții ca vis este intâlnit și la M. Eminescu ce se inspiră din opera

lui Calderon de la Barca ,,La vida es suena’’ – viața e un vis.

Visul ,,supapa de siguranță a setei de transcendere’’

Nuvela ,,La Țigănci’’ e romantică fiindcă ,, tema, eroii, conflictul’’

subiecctului sunt structurate pe conceptul lumii ca vis ,,toți visăm, spuse. Așa
începe, ca într-un vis’’. Astfel se sugerează cele trei etape, cele trei modele de
conștiință, trei lumi diferite, trei vieți altfel trăite. Maitreyi ce reprezintă
cunoașterea ca sens al vieții, dobândește misterul prin smochin.

Evreica, reprezentând inițierea în textele sacre și în același timp un alt

drum, o altă patimă sugerată în romanul ,,Maitreyi’’ prin Jenia(evreica
finlandeză); cea care ajunge pe Himalaya pentru cunoașterea absolută, devenind
ispita lui Allen.

Grecoaica este cea care reprezintă creștinismul pe care l-a uitat și nu l-a
înțeles, încât, pe bună dreptate, nu a dobândit mantuirea, deși autorul a trăit în
mod simbolic în București pe strada Mântuirii. El moare ca un eretic – susținător
al cunoașterii.

Apa reprezintă cunoașterea și spiritualitatea.

Inițierea înseamnă a te acorda sufletului armonios al ,,Marelui Suflet al

Lumii’’. Nota Fa considerată de fizicieni și misticii orientali, nota dominantă a
naturii. Astfel explică de ce Gavrilescu e muzician.

Cele 7 portaluri, cele 7 chei:

1) Dâna – traduce cheia calității și a iubirii nemuritoare(iubirea pentru

Hildegard).
2) Shâla – este cheia armoniei pentru a elimina karma.
3) Kshânti – cheia răbdării, Maitreyi si Allen nu au răbdare și ratează drumul
împlinirii.

30
Cioată Dragoș Robert Portofoliu Lb.
Română
4) Vairsagya – cheia perceperii adevărului.
5) Varya – traduce energia neîmblânzită când pare a ieși din supranatural.
6) Dhyâna – cheia care duce spre contemplarea eternă; Maitreyi îi spune lui
Allen că se vor întâlni într-o viață următoare.
7) Prajna – cheia transformării omului în sfânt.

Schița narativă a timpului

T1– 3pm

T0 – întoarcerea cu 12 ani în urmă

T2 – cu 12 ani înainte de la timpul 1

T3 – suprapunerea timpului mitic și istoric

Personajul central al nuvelei – Particularități de construcție

Gavrilescu – e un personaj ,,chemat” spre inițierea în sacru; curios, atras spre

cunoaștere; își pune întrebări; e temător.

Elsa,Hildegard – susține ambiguitatea personajului și oscilația lui între cele două

planuri.

Statutul social – profesor de pian ce se crede artist, artist ratat

Statutul moral – Gavrilescu, sintetizat în numele acestuia, care vine de la

îngerul Gavril, eroul lui Dumnezeu și principalul mesager divin, apare ca
substitut al lui Hermes(îngerul căzut). Alegerea scriitorului, a indivizilor simpli.

Statutul psihologic – Personaj ,,call”(el este chemat într-un alt univers);

este tipul idiotului.

Scene sau secvențe comentate:

Labirintul ,,casa țigăncilor” și scena „spre pădure alături de Hildegard”

Elemente de compoziție și de limbaj ale textului:

1) Acțiune: planurile narative sunt paralele (real+ireal).

2) Incipit-Final: dinspre real către ireal. Finalul este unul deschis, incert,
specific nuvelelor fantastice.

31
Cioată Dragoș Robert Portofoliu Lb.
Română
3) Conflict: unul interior, personajul oscilează între cele două planuri și în
același timp între explicațiile contradictorii despre sine.
4) Tehnici narative: inserții mitice și folosirea monologului

Modalități de caracterizare sau limbajul personajului: limbaj arhetipal.

Perspectiva narativă: narator obiectiv, fără să anuleze ambiguitatea textului.

Registre stilistice: printr-un limbaj arhaic se descrie grădina țigăncilor.

32