Sunteți pe pagina 1din 1

Apariţia asigurărilor este legată de necesitatea ca oamenii să se ajute reciproc în

cazul daunelor în permanentă creştere, iar a reasigurărilor pentru sprijinirea între ei a


celor care administrează fondurile şi activităţile de asigurare. Altfel spus este vorba de
preluarea daunelor şi a procesului de dezdăunare pe cât mai multe umere.
Datorită acurateţei, incertitudinii dar şi răspunderilor cu care se întâlnesc la
fiecare pas, asigurările de bunuri, persoane şi răspundere civilă, experienţa dar şi practica
curentă au impus necesitatea reglementării raporturilor dintre persoanele fizice şi juridice
care iau parte la asigurare, în calitate de asiguraţi, şi respectiv societăţile de asigurare,
bunurile şi persoanele care sunt cuprinse în asigurare, riscurile acoperite prin asigurare,
drepturile şi obligaţiile ce revin părţilor din asigurare, etc.
Asigurarea propriu-zisă, în forma cea mai simplă, clasică, dar şi cel mai frecvent
întâlnită în practică, constă în protecţia financiară pentru pierderi cauzate de o gamă
largă şi variată de riscuri.
Dicţionarul Le Petit Larrousse, ediţia 1996, precizează că: ,,asigurarea este o
garanţie acordată de un asigurător asiguratului său, de a indemniza eventualele pagube, în
schimbul unei prime sau cotizaţii”.
Conform Legii 32/10.04.2000: ,,asigurarea este operaţiunea prin care un
asigurător constituie, pe principiul mutualităţii, un fond de asigurare, prin contribuţia unui
număr de asiguraţi, expuşi la producerea anumitor riscuri, şi îi indemnizează pe cei care
suferă un prejudiciu pe seama fondului alcătuit din primele încasate, precum şi pe seama
celorlalte venituri rezultate ca urmare a activităţilor desfăşurate”.