I.

Introducere – evolutia forarii

Primele deschideri prin foraj sunt cunoscute din antichitate. În Egipt în timpul
construirii piramidelor s-au executat sondaje cu ajutorul unor tuburi din bronz, armate cu
grăunţi de diamant. În China (cu 1700 ani î.e.n.) se săpau sonde cu adâncimi de 500m în
sistemul percutant, cu prăjini de bambus şi cu acţionare manuală.

Instalatie de forat pe camion

Exploatarea şi prelucrarea petrolului a determinat dezvoltarea forajului. Până la

utilizarea forajului în exploatarea petrolului, aceasta se realiza prin puţuri săpate manual.
Prima sondă pentru petrol a fost forată în Rusia, lângă Baku (1848), în sistem percutant
uscat. Abia în 1859, se forează prima sondă pentru petrol în SUA (Pensylvania).În
România, prima sondă de petrol (mijloace mecanice) a fost forată în 1861 la Mosoare
(Târgu Ocna), unde s-a fost folosit sistemul percutant uscat cu prăjini de lemn.Primele
sonde se sapă în sistemul percutant uscat, dar se trece la forajul percutant hidraulic, la
care evacuarea detritusului se realiza continuu, prin circulaţia apei. Acest sistem permitea
adâncimi mai mari de forare şi creşterea siguranţei de lucru. În România sistemul a fost
aplicat în 1896 în Prahova (Băicoi).

Sistemul rotativ apare la începutul secolului XX în SUA. În România, primele

sonde în acest sistem, au fost forate în 1906 (Moreni-Prahova, Tescani
-Bacău).Dezvoltarea sistemului rotativ hidraulic duce la creşterea vitezelor de forare şi a
adâncimilor sondelor.În fosta URSS, după 1922 se introduce forajul cu turbină, care este
un sistem de foraj rotativ, cu un motor amplasat deasupra sapei. La noi s-a aplicat după
1952. Este preferat în cazul rocilor dure şi la forajul dirijat.
Dintre variantele sistemului de foraj cu motor submersibil un interes deosebit îl
prezintă flexo-forajul. Garnitura de foraj este formată dintr-un tub flexibil, cu o structură
specială.Cu toată diversitatea sistemelor şi variantelor, sistemul rotativ cu masă este cel
mai folosit.

1
 Recordul de adancime atins pe plan mondial este de 12.390m (Murmansk-Rusia). În
România adâncimea maximă atinsă este de 7025m (Tufeni-Băicoi).

II. Definirea si clasificarea instalatiilor de foraj

Numim instalatie de foraj intreg ansamblul de agregate, dispozitive si scule
necesare saparii unei sonde. Instalatiile de foraj se pot clasifica dupa mai multe criterii si
anume:

- dupa sistemul de foraj ce-l poate realiza: uscat rotativ, uscat percutant, hidraulic cu
circulatie directa sau indirecta, etc.

- dupa sarcina la carlig

- dupa modul de actionare: instalatii de foraj actionate manual, semimecanic sau mecanic;

- dupa modul de transport si montaj: instalatii fixe, transportabile, tractate sau autotractate

Pentru a defini caracteristicile unei instalatii, trebuie sa tinem seama insa de toate
criteriile mentionate.

Imagini:

2
 III. Componentele instalatiilor de foraj - ,,Macaraua’’
In general o instalatie de foraj se compune din urmatoarele subansamble:

- turla, mast sau trepied

- utilajul de manevra: troliu, sistemul geamblac-macara, cablu

3
- utilajul de rotire sau utilajul de percutie, la instalatiile mecanice

- utilajul de circulatie a fluidului de foraj la instalatiile hidraulice

- instalatiile de forta la instalatiile semimecanice si mecanice

- organe de transmisie, de comanda, de masura si control.

Turla, mastul sau trepiedul 

 servesc la introducerea si extragerea garniturii de foraj, a burlanelor, a diferitelor,

scule, precum si la sustinerea garniturii in timpul avansarii.

Ele sunt de diferite forme constructive: cu trei picioare (trepiede), cu patru picioare
(turle); de asemenea pot fi rabatabile, cu unul sau cu doua picioare (masturi). Toate sunt
construite din otel profilat sau tubular, lemnul utilizandu-se numai uneori pentru trepiede.

In afara de forma constructiva, ele cunt caracterizate prin inaltimea si capacitatea de

ridicare (sarcina la carlig). Inaltimea libera determina lungimea maxima a pasilor de
prajini sau a burlanelor ce pot fi manevrate. Sarcina la carlig, determina in general,
adancimea maxima de foraj ce se poate realiza. Este interzis a solicita turla, mastul sau
trepiedul cu o sarcina mai mare decat cea data de constructor. Ele trebuie montate corect
cu toate riglele, contrafisele si ancorele conform schitei de montaj.

Utilajul de manevra se compune din troliu, sistemul geamblac-macara si cablu. Troliul

este elementul principal al utilajului de manevra, el fiind o masina de ridicat prevazuta cu
un element de infasurare (toba) pe care se ruleaza cablul care sustine si actioneaza
macaraua.

La forajul manual troliul este prevazut cu doua manivele. Criteriile dupa care se
apreciaza troliile sunt: sarcina in cablu care determina sarcina la carlig; viteza de manevra
si capacitatea de franare.Pentru o utiliozare mai rationala a puterii motorului in functie de
sarcina la carlig, troliile au in genere mai multe viteze.

Constructiile moderne prevad trolii cu 2 sau chiar 3 tobe si anume o toba de foraj, o
toba de manevra si una de lacarit. Trecerea de la un gen de operatie la altul este astfel
mult usurata, nemaifiind nevoie sa depena cablul de pe macarale, pentru a fi urzit pe
altele.

Toba de foraj. Pe aceasta este infasurat cablul de care este suspendata garnitura
de foraj. Aceasta toba la forajul percutant este impartita in doua sectoare prin intermediul
unui taler. Un sector serveste la inmagazinarea cablului de foraj, iar al doilea serveste
pentru lucru. Aceasta constructie este necesara pentru a evita ca la fiecare miscare de
smulgere a sapei din talpa, eforturile din cablu sa actioneze asupra tuturor spirelor
stratelor inferioare de pe toba, deformandu-le.

4
 In acest scop de pe sectorul de inmagazinare se trece din nou cablul necesar in sectorul
de lucru. Cand prin avansare s-a terminat cablul in sectorul de lucru, de pe sectorul de
inmagazinare se trece din nou cablul necesar in sectorul de lucru si se continua forajul. In
general la forajul percutant capacitatea de inmagazinare a tobei determina adancimea
pana la care poate fora instalatia.

Toba de manevra serveste la manevrarea coloanelor de lucru, la introducerea

coloanelor filtrante si ori de cate ori este nevoie de o sarcina marita la carlig.

Toba de lacarit, serveste la introducerea si extragerea lingurilor de lacarit, de curata si

cu piston, precum si a greiferelor.

Sistemul geamblac-macara este un sistem de scripeti, ce pot ridica greuttati mari

actionand cu forte mici. Constructia geamblacului este foarte variata dupa cum acesta se
foloseste la trepiede, turle sau masturi. Oricare ar fi constructia, acesta este constituit din
mai multe role cu sant fixate in partea superioara a trepiedului sau turlei. Rolele se rotesc
pe rulmentii speciali. Geamblacul trebuie controlat si gresat cel putin odata pe saptamana.

La instalatiile de foraj percutant rola principala de la geamblac, peste care trece cablul

de percutie, este montata pe resoarte puternice sau tampoane de cauciuc. Acest lucru este
necesar pentru a se asigura amortizarea socului produs de smulgerea din talpa a garniturii,
precum si pentru a asigura la instalatiile cu balansier (care nu au deci cadere libera), ca
lovirea talpii sa se faca catre sapa cu o viteza apropiata de cea a caderii libere.

Macaraua  - este utilajul care face legatura intre cablul care trece peste rolele
geamblacului si dispozitivul de prindere a greutatii de la put (carlig, clupa).
Macaraua se compune din rolele cu rulmentii respectivi, foile care despart rolele
intre ele, aparatoarea care nu permite cablului sa sara de pe santul rolelor, axul pe
care sunt montate rolele si dispozitivul de agatare.

Ca si la geamblac, saptamanal, se va face ungerea rulmentilor si se va verifica

starea rolelelor prin rotirea usoara a acestora precum si verificarea dispozitivului
de fixare a bolturilor. Numarul rolelor la macara si geamblac este fixat de
constructor in functie de tractiunea in cablul troliului si vitezele de ridicare la carlig.

5
 Cablul serveste la suspendarea macaralei de geamblac si manevrarea ei catre
granic. La forajul percutant cablul serveste si pentru transmiterea miscarii de percutie si
pentru rotirea garniturii pe talpa. Cablul din otel este un ansamblu de sarme (fire) si de
toroane (vite) grupate prin infasurare in jurul unei inimi, intr-unul sau mai multe strate
concentrice.

Calitatea esentiala a firului cablului este flexibilitatea sa, adica proprietatea de a se

incovoia dupa o raza mica de curbura, fara a suferi deformatiuni permanente, pastrandu-si
proprietatea de a rezista la tractiune. Cu cat firul este mai subtire, cu atat este mai flexibil.

Pentru ca un cablu sa reziste la o tractiune mai mare se folosesc manuchiuri de fire

rasucite intre ele numite vite sau toroane. Firele pot fi de acelasi diametru sau de diametre
diferite. Un strat in mos curent este format din sarme de acelasi diametru. La foraj se
utilizeaza cabluri compuse. Acestea sunt alcatuite din infasurarea mai multor toroane.

6
 Cablarea este operatiunea de impreunare a sarmelor in toroane prin infasurarea lor in
forma de spire elicoidale precum si operatia de infasurare a toraonelor pe inima cablului.
Atat infasurarea sarmelor in toroane cat si a toroanelro in cablu poate fi facuta spre stanga
sau spre dreapta, sensul infasurarii notandu-se cu literele Z si S. Denumirile de infasurare
Z (dreapta) si respectiv S (stanga) corespund cu cele ale sensului de infasurare.

- Cablarea paralela este aceea la care infasurarea toroanelor in jurul inimii se face in
acelasi sens cu infsurarea sarmelor din stratul exterior al toroanelor. Cablarea paralela
poate fi dreapta Z/Z sau stanga S/S

- Cablarea in cruce este cablarea la care infasurarea toroanelor in jurul inimii se face in
sens contrar infasurarii sarmelor din stratul exterior al toroanelor. Cablarea in cruce poate
fi dreapta S/Z sau stanga Z/S.

- Cablarea mixta este cablarea la care toroanele cu infasurare dreapta alterneaza cu

toroanele cu infasurare stanga notandu-se SZ/Z sau SZ/S

Cablul care se utilizeaza la percutie este necesar sa fie foarte flexibil pentru a rezista
la numeroase inflexiuni ce se produc la balansier si pentru a permite ca garnitura sa se
roteasca intr-o anumita masura la fiecare cursa. Din aceasta cauza cablul la forajul
percutant are o importanta deosebita. In functie de alegerea tipului de confectionare a
cablului depinde randamentul forajului.

In cazul cablurilor cu cablare paralela este drept ca se obtin momente de torsiune mai
ridicate decat in cazul celor cu cablare in cruce. Totusi, cablurile cu cablare paralela nu se
folosesc din cauza tendintei formarii de bucle in cazul unei tensiuni insuficiente. Pentru a
evita tendinta de desurubare a garniturii in timpul forajului se foloseste exclusiv cablul cu
cablare in cruce stanga Z/S.

In ultimul timp, pentru instalatiile de tip usor si chiar mediu, exista constructori care
au inlocuit sistemul clasic al utilajului de manevra, prin culisarea capului de rotire de-a
lungul mastului, acesta fiind actionat prin intermediul unor lanturi sau pistoane
hidraulice.

Cablul trebuie corect manipulat si intretinut. In principal se va urmari ca: sa nu se

descarce niciodata cablul prin aruncarea tobei cu cablu din camion; cablul sa se
depoziteze intr-un loc ferit de caldura, noroi, apa, etc; eventuala curatire de murdarie a
cablului sa se faca numai cu peria, fara a-l spala cu apa, motorina, etc.; in timpul lucrului
seful de echipa sa vegheze ca infasurarea cablului pe toba sa se faca in mid regulat, strans
pe toba cu spirele alaturate, fiecare spira dintr-un rand nou trebuind sa se aseze in
adanciture dintr doua spire sin randul precedent; starea cablului sa fie verificata cel putin
odata pe saptamana, in schimbul de zi.

7
 Firele de sarma rupte indica uzura cablului.In mod curent se considera ca un cablu este
uzat cand are mai mult de 5% fire rupte pe un pas de infasurare. Nu se admite folosirea
cablului inadit.

- Utilajul de rotire. Utilajul de rotire are sarcina de a transmite garniturii

de foraj miscarea de rotatie. Acest lucru se face prin intermediul unei mese rotative, prin
intermediul unei prajini de antrenare si a capului hidraulic. In timpul operatiilor de
manevra, masa rotativa mai are si rolul de a sustine garnitura de prajini.

Capul hidraulic sustine intreaga garnitura de foraj in timpul forajului si asigura

etanseitatea fluidului de foraj. Constructia capetelor hidraulice este diferita dupa
fabricanti si sitemul de foraj. In ultima vreme, datorita  progreselor facute pe linia
actionarilor hidraulice, miscarea de rotatie se realizeaza prin capul hidraulic eliminand
astfel masa rotativa si prajina de antrenare.

Ceea ce caracterizeaza utilajul de rotire este sarcina de lucru, turatia, deschiderea si

momentul de rotatie palpabil.

- Dispozitive de percutie. Percutia, la instalatiile fara dispozitive speciale, se realizeaza

fie ridicand garnitura cu ajutorul troliului si apoi lasand-o sa cada liber, fie cu ajutorul
unei zgaltaitoare. Dispozitivele mecanice de percutie sunt in general cu actionare
mecanica si sunt de tipul biela-manivela sau cu excentric.

Dupa modul de asezare a axelor, una fata de cealalta, putem avea mecanisme
rectangulare sau nerectangulare. In general toate instalatiile cu balansier au mecanisme
nerectangulare. Avantajul sistemului cu biela-manivela fata de sistemul cu excentric
consta in faptul ca se pot realiza curse de marimi variate ale balansierului si deci ale
garniturii de foraj. Aceasta se realizeaza prin mutarea butonului pe arborele cu excentric.

Dispozitivul de percutie cu excentric poate fi cu cadere libera sau nu. Realizarea

caderii libere se face cu un dispozitiv special cu bile care permite ca atunci cand s-a trecut
de punctul mort superior si deci garnitura de sapa incepe sa coboare, excentricul
nemaifiind supus la sarcina, viteza acestuia datorita greutatii garniturii sa poata fi mai
mare decat cea corespunzatoare angrenajelor de transmisie, garnitura putand cadea astfel
cu viteza determinata de acceleratia gravitatiei. Dezavantajul excentricului este ca nu
poate realiza decat o singura marime de cursa a garniturii.

- Utilajul de circulatie a fluidului de foraj. Pompele servesc la gaura de sonda a

fluidului de foraj si constituie unul din cele mai importante elemente ale utilajelor cu
sistem hidraulic. La forajul cu circulatie directa, pentru pomparea fluidului de foraj se 
folosesc pompele cu piston.

In cilindrul pompei pistonul are o miscare rectilinie alternativa. Prin deplasarea sa

pistonul produce o variatie de volum datorita careia sa realizeaza aspiratia si refularea

8
lichidului. Pompele folosite sunt cu dublu efect, adica intr-o cursa dubla se produc pentru
fiecare piston cate doua faze de aspiratie si refulare.

Dupa numarul pistoanelor, pompele pot fi simplex - cu un singur cilindru, duplex - cu

doi cilindri si triplex - cu trei cilindri; pompele de noroi sunt standardizate.

La sistmul cu circulatie inversa, astfel cum s-a aratat, fluidul de foraj este pus in
circulatie de o pompa centrifuga construita special cu trecere mare sau de un
motocompresor. Din utilajul de circulatie la forajul cu circulatie direct mai face parte si
manifoldul care este format dintr-o serie de ventile pentru reglarea debitului si
incarcatorul; la instalatiile cu circulatie inversa, pompa de vid si sistemul de amorsare. De
asemenea fac parte furtunul si dispozitivele de format si curatat noroiul.

Instalatiile de forta

Aproape la toate instalatiile se utilizeaza motoare puternice de tip diesel. Exista si

instalatii care au montate motoare electrice dar care sunt dependente astfel de o sursa de
energie electrica.

Organe de transmisie, de comanda, masura si control. Organele de actionare si de

transmisie sunt specifice fiecarei constructii. Acestea se pot realiza prin curele, cardane,
lanturi cu zale, pneumatic sau hidraulic. Transmisiile si actionarile hidrostatice au azi un
rol din ce in ce mai mare. In genere toate comenzile sunt concentrate la un pupitru de
comanda.

O data cu dezvolatarea tehnicii, rolul si importanta aparatelor de masura si control au

crescut foarte mult. Aceste aparate ajuta sa se cunoasca si sa se aplice corect regimul de
foraj si deasemenea sa se aprecieze daca utilajul folosit este solicitat in limite normale. In
acest scop instalatiile sunt dotate cu o serie de aparate de masura: vacuumetre,
manometre, tahometre, voltmetre, etc., a caror observare trebuie sa se faca permanent de
catre operator, conform instructiunilor date de fabrica.

Unul din principalele aparate este indicatorul de

greutate, care arata sarcina la carlig care nu trebuie sa
depaseasca sarcina maxima permisa de turla. La
instalatiile FA 12.5 si FA 20 schema indicatorului de
greutate se compune dintr-un cilindru hidraulic, o
conducta si un tub flexibil, un manometru si un
amortizir de pulsatii. El functioneaza astfel: forta din
capatul mort al cablului de manevra, aplicata la tija
pistonului cilindrului hidraulic, genereaza in cilindru o
presiune proportionala cu forta.

9
 Cadranul manometrului indicatorului de greutate prezinta pe langa gradatiile in
kgf/cm patrat si gradatii in kgf, dand posibilitatea aprecierii sarcinii la carlig in mod
permanent, instructiunile de exploatare si folosire date de uzina constructoare prevad in
mod detaliat operatiile de umplere cu ulei, eliminarea aerului din conducte, modul de
verificare, etc. Exista si alte tipuri de indicatoare. Astfel, in loc de cilindrul hidraulic
poate fi un transformator de presiune montat pe cablu; indicatorul de greutate poate avea
si un manometru inregistrator, diagrama zilnica aratand mersul lucrarilor executate pe
cele trei schimburi.

La transmisiile hidrostatice manometrul din circuitul pentru actionarea mesei arata

desfasurarea nornala a procesului de foraj. Astfel, momentul la care este supusa garnitura
de foraj, datorita unei apasari prea mari pe talpa sau strangerii gaurii este aratat la
instalatia FA20 de manometrul de control al presiunii uleiului la masa rotativa. Este
absolut necesar ca operatorii sa cunoasca bine instructiunile de exploatare ale fiecarui tip
de utilaj, pentru o corecta exploatare a utilajului si aplicare a procesului tehnologic.

Schema unei instalatii de foraj:

Elemente:
1. haba de foraj (tanc de noroi);
2. site vibratoare;
3. sobrul (linia de aspiratie);

10
4. pompa de ulei;
5. motor;
6. manifoldul pompei;
7. troliu de foraj;
8. incarcator;
9. furtunul rotail;
10. luleaua capului hydraulic;
11. macara-carlig
12. capatul activ al cablului;
13. geamblac;
14. turla (mast);
15. podul podarului;
16. stiva de prajini;
17. platforma de lucru a instalatiei (scaunul prajinilor);
18. capul hydraulic;
19. prajina de antrenare;
20. masa rotativa;
21. platforma de lucru a instalatiei;
22. flansa de deversare;
23. prevenitorul eruptiei vertical;
24. prevenitoarele orizontale de eruptive cu inchidere pe prajini;
25. garnitura de foraj;
26. sapa de foraj;
27. beciul sondei;
28. linia de debit;

11
BIBLIOGRAFIE:
http://www.foraje-puturi-apa.ro/despre-foraje-puturi-apa/35-notiuni-generale-
de-hidrologie/102-instalatii-de-foraj.html
http://www.foraje-puturi-apa.ro/ro/despre-foraje-puturi-apa/35-notiuni-
generale-de-hidrologie/76--clasificarea-sistemelor-de-foraj.html
http://www.ondrill.ro/blog/general/lucrari-de-foraj-curs/
http://www.scribd.com/doc/50070858/MANUAL-EXTRACTIE
http://www.scribd.com/doc/45289790/Proiect-utilaj

12