Etica reprezintă norme de comportament acceptate de societate ca juste, corecte, morale, precizând ce este bun și ce este rău în datoriile și

obligațiunile morale corespunzătoare unei anumite societăți.

Deontologia reprezintă ansamblul regulilor după care se ghidează o organizație, instituție, profesie sau o parte a acesteia, prin intermediul
organizațiilor profesionale care devin instanța de elaborare, aplicare şi supraveghere a aplicării acestor reguli.
În tradiția culturală și lingvistică prin moralitate se subînțeleg principiile fundamentale de comportare umană, iar prin morală-formele de comportare
obişnuită.
Normele morale sunt enunțuri cu caracter imperativ prin care se indică ce trebuie să facă sau să nu facă un individ conştient, astfel încât
comportamentul său să fie apreciat ca bun de către semeni sau comunitate.
O normă poate sá conținä : interdicțü permisii,obligații .
Normele morale pot ft clasificate astfel: Norme etice generale sau universale. Norme etice particulare. Norme etice speciale.
Principiile morale- un șir de norme de conduită, o modalitate de coordonare a normelor morale dintre oameni.
În etică se disting principii: fundamentale și particulare.
Distingem trei principii fundamentale:principiul renunțării .principiul individualismului ,principiul colectivismului
1. Valoriile etice: universale, personale, cardinale.
1.Onestitate, Sinceritate, Încredere 2. Integritate 3. Grijă / Compasiune / Bunăvoință 4. Respectarea regulilor civice 5. Curaj 6. Dispus la
sacrificiu 7. Autocontrol 8. Corectitudine 9. Cooperativ 10. Perseverență 11. Respectarea promisiunilor 12. Nu face rău 13. Orientare după
excelență și mândria muncii 14. Asumarea responsabilității 15. Empatie 16. Acționează în beneficiul
celorlalți 17. Respect 18. Răbdare 19. Iertător 20. Face pace 

Etica profesională precizează practicile, drepturile şi datoriile membrilor unui grup profesional, critică şi sancționeazã malpracticile profesionale.
Tipuri de etică profesională :
Etica pedagogicã îl obligă pe pedagog să respecte personalitatea elevului şi să manifeste față de acesta o exigență respectivă; să menținä propria
reputatie şi reputația colegilor săi; să se îngrijească de credibilitatea morală a societății fațã de învățător.
Etica medicinală cere să fie întreprins totul pentru a ocroti și salva viața pacientului, indiferent de dificultăți; să fie păstrat principiul confidențialității a
tot ceea ce pacientul îi spune medicului în cabinetul de consultații; în nici un caz medicul nu trebuie să contribuie la moartea pacientului etc.
Etica ofițerului îl obligă să slujească Patria, să dea dovadă de persistență și curaj, să aibă grijă de subalternii săi, să păstreze cu sfințenie onoarea de
ofițer.
Etica juridică este determinată de specificul activității profesionale a juristului, de particularitățile lui morale și de situația socială. Particularitățile
activității profesionale ale lucrătorilor din domeniul ocrotirii normelor de drept afectează drepturile și interesele oamenilor, astfel acestea cer
caracteristici aparte din punct de vedere al influienței lor asupra conținutului moral a1 acestei activități.
O profesie este o ocupație pe care o au mai multe persoane organizate voluntar să își câştige existența prin slujirea directă a unui anumit ideal
într-un mod moral permisibil, dincolo de ceea ce le cere nemijlocit legea, piața și morala comună.
Profesionalismul este considerat o ideologie pentru cei care lucrează în acelaşi domeniu, care exercită rolul de a coagula credințele comune ale
unei profesii, întărește identitatea și crește stima de sine a membrilor unui grup profesional.
Profesionalismul este caracterizat prin:
Expertiză în exercitarea unei profesii.Credința în autonomia deciziilor profesionale și a exercitării profesiei.Identificarea cu profesia și cu cei din
acelaşi domeniu.Dedicația pentru o lungă parte a vieții față de profesia aleasă.Obligația morală de a lucra în serviciul clientului, evitând implicarea
emoțională excesivă (dar nu și empatia), arbitrarul și tratamentul preferențial nejustificat prin politicile domeniului.Credința în capacitatea de
autoreglare și menținerea colegială a standardelor profesiona1e.
Caracteristicile ideale ale profesiilor
Profesia presupune o cunoaștere a teoriilor domeniului, deci o pregătire consistentă și indelungată.
Standardele de inițiere, menținere și avansare a unei persoane în competența profesională sunt stabilite de către corpul profesional.Cea mai dură
măsură de pedepsire pentru delicte profesionale este eliminarea din comunitatea profesională (retragerea dreptului de practică).Rolul profesiilor este să
ducă la satisfacerea unor nevoi sociale, deci practica profesională este legitimată de către comunitatea care beneficiază de rezultatele ei.Membrii unui
grup profesional sunt legați printr-un cod etic prin care se stipulează, între scopurile centrale, și cel al slujirii altruiste a societății.Membrii unei profesii
trebuie să aibă relații colegiale, iar comportamentul fiecărui membru este monitorizat colegial.În cazuri de haos și catastrofă, membrii unei profesii
trebuie să fie pregătiți să se sacrifice, inclusiv să își riște viața.

La modul ideal, între cei doi se stabilește un contract.În acest contract, în principiu, alocarea poate să fie de următoarele feluri:clientul are mai
multă responsabilitate și autoritate;cei doi contractanți sunt aproximativ egali;responsabilitatea și autoritatea principală revin profesionistului;
 Particularităţile compartamentului etic.
 Comportamentul etic al întreprinderii este influenţat de un şir de factori.Factorii care determină comportamentul etic 1. Reglementările
guvernamentale. 2.Codurile de etică. Un cod etic formulează idealuri, valori şi principii după care este guvernată o organizaţie.3.Caracteristicile
individuale4.Regulamentele firmei. 5. Presiunea socială şi gradul de profitabilitate a firmei
Cauzele comportamentului neetic  sunt:1. Cîştigul 2. Conflictul de roluri 3. Competiţia puternică pentru obţinerea de resurse deficitare4.
Personalitatea. 5. Cultura organizaţiei şi a domeniului de activitate.
Dileme etice reprezintă situaţii conflictuale, când conducătorul trebuie să aleagă nu între două posibilităţi de a acţiona, egale din punct de vedere etic,
dar trebuie să decidă, trebuie să facă sau nu ceva, ce cu toate că este convenabil pentru el sau organizaţie, sau pentru ambii, se poate de considerat
neetic.
Cele mai multe dileme etice în afaceri apar în următoarele domenii:
etica personală;drepturile salariaţilor;securitatea / siguranţa consumatoruluidiscriminarea;codurile de conduită;practicile financiare
(contabile);utilizarea energiei;responsabilitatea organizaţiilor;relaţiile cu corporaţiile;semnalele de alarmă;Internetul şi protejarea intimităţii;protecţia
animalelor şi cercetarea;practicile de corupţie;

Există trei tipuri de analiză a problemelor etice:

ϒ analiza economică - abordează problema managerială din perspectiva teoriei microeconomice. Această analiză se bazează pe convingerea
că managerii unei organizaţii trebuie întotdeauna să acţioneze pentru maximizarea veniturilor şi minimizarea cheltuielilor.
ϒ analiza  legală - tratează dilemele etice prin prisma teoriei legalităţii, pornind de la ideea că, într-o societate democratică, fiecare lege
reprezintă judecăţile colective, morale făcute de membrii ei în legătură cu un litigiu determinat. Acest tip de analiză ajută la cunoaşterea legalităţii unei
situaţii dar, deoarece legea nu acoperă decât parţial sfera standardelor morale, analiza legală este insuficientă în soluţionarea unei dileme etice.
ϒ analiza etică - este bazată pe procesele de gândire raţională. Un manager va trebui să acţioneze întotdeauna în concordanţă cu anumite
principii de comportament, care mai sunt denumite „standarde etice”.
 Principiile fundamentale utilizate în soluţionarea problemelor de etică a afacerii sunt:
 1. Integritatea angajaţilor în desfăşurarea activităţilor;
2. Obiectivitatea, eliminând conflictele de interese, influenţele externe în realizarea unor oportunităţi;
3. Competenţă, conştiinciozitate, aptitudini profesionale ale managerilor şi personalului angajat în afaceri;
4. Confidenţialitatea informaţiilor dobândite pe  parcursul derulării activităţilor, cu excepţia situaţiilor impuse de lege când se impune
dezvăluirea acestor informaţii;
5. Servicii în concordanţă cu standardele tehnice şi profesionale relevante.
 La soluţionarea unei dileme etice pot fi folosite următoarele principii și standarde:
1.Principiul utilitarist - acţionează într -un mod care va aduce cel mai mult bine celui mai mare număr de oameni.2.Principiul individualist -
acţionează într -un mod care să se bazeze pe libertatea conştiinţei, pe libertatea individuală3. Principiul justiţiar - acţionează într-o astfel de modalitate
încât acţiunea întreprinsă în anumite condiţii să poată fi considerată o lege, regulă sau normă de comportament universal.
Standarde:4.Regula de aur –  Acţionează în acelaşi mod în care ai vrea ca alţii să te trateze pe tine.5. Etica profesională – Întreprinde acţiuni care vor
fi percepute drept adecvate de către un grup dezinteresat de colegi care au aceeaşi profesie. 6.Testul TV –  Managerii trebuie să se întrebe întotdeauna:
„M-aş simţi confortabil dacă ar trebui să explic unei audienţe naţionale la TV de ce am întreprins o asemenea acţiune?”
Cultura organizaţională reprezintă totalitatea valorilor, simbolurilor, ritualurilor, ceremoniilor, miturilor, atitudinilor şi comportamentelor
ce sunt dominante într-o organizaţie, sunt transmise generaţiilor următoare ca fiind modul normal de a gândi, simţi şi acţiona şi care au o
influenţă determinantă asupra rezultatelor şi evoluţiei acesteia.
Simbolurile (gr. symbolom – „semn de recunoaştere”) reprezintă anumite expresii, imagini, obiecte (artefacte), semne care evoca, de obicei, o
abstracţie sau o realitate complexă.
O valoare este o convingere ce consideră că un mod specific de a conduce sau de a ajunge la un rezultat este, la nivel personal sau social, preferabil
unui alt mod, opus, de a conduce sau de a exista.
Normele de comportament exprimate prin formulele de adresare sau salut, modalităţile de relaţii interpersonale, obiceiurile sunt reguli ce trebuie
respectate în relaţiile dintre sexe sau dintre generaţii.
Ritualurile reprezintă un set de acţiuni planificate, cu conţinut emoţional, ce îmbină diferite modalităţi de expresie a culturii organizaţionale.Tipuri de
ritualuri:de pasaj,de degradare,de împlinire de reînnoire,de reducere a conflictelor,de integrare
Ceremoniile reprezintă o manifestare colectivă, de o manieră formală şi solemnă, ce exprimă adesea o conştientizare a tradiţiei şi istoriei firmei.
Istorioarele organizaţionale reprezintă o modalitate importantă de înţelegere a culturii organizaţionale, de a percepe şi descifra înţelesurile pe care
oamenii din firmă le atribuie diferitelor evenimente organizaţionale.
Mitul (gr. mythos – „povestire”) sunt povestiri din viaţa organizaţiei care s-au petrecut cu mult timp în urmă şi care se referă în special la conducători
de prestigiu ai instituţiei.
Factorii ce influenţează cultura pot fi interni şi externi.Factorii interni sunt:Istoria şi tradiţia organizaţiei ,Proprietarii organizaţiei ,Managerii
organizaţiei ,Salariaţii din cadrul organizaţiei ,Dimensiunea organizaţiei ,Tehnica şi tehnologia utilizată,Situaţia economică a
organizaţiei.Factorii externi sunt:Mediul juridico-legislativ,Clienţii,Cultura naţională sau / şi cea locală .
Functiile culturii organizationale
- Integrarea salariaţilor în cadrul firmei.
- Direcţionarea salariaţilor în vederea realizării obiectivelor instituţiei.
- Protecţia salariaţilor faţă de ameninţările potenţiale ale mediului ambiant.
- Păstrarea şi transmiterea valorilor şi tradiţiilor organizaţiei.
- Dependenţa performanţelor instituţiilor de capacitatea lor organizaţională.
Grup de muncă - totalitatea persoanelor care au un şef comun şi care interacţionează direct in procesul muncii lor.
Conformarea la normele de grup este definită ca fiind orice schimbare a ideilor sau a comportamentului individual, consecinţă a adaptării la normele
grupului, ca urmare a unei presiuni imaginare sau reale.
Cele mai utilizate proprietăţi ale grupului sunt:consensul; conformismul; autoorganizarea;coeziunea; eficienţa;autonomia
(independenţa); controlul; stratificarea (ierarhizarea statutelor);permeabilitatea; omogenitatea (similaritate psihologică şi socială a membrilor); tonul
hedonic ;intimitatea; forţa (tăria grupului); participarea (acţionarea pentru grup);stabilitatea (persistenţa in timp a grupului).
Climatul psihologic - gradul stării de confort individual şi grupal, condiţionat de influenţa mediului fizic şi social şi care, la randul său, condiţionează
calitatea activităţii individuale şi in grup.
Climatul moral-psihologic este un gen al climatului psihologic condiţionat de componentele morale ale relaţiilor dintre oameni (norme, valori) şi care
condiţionează la randul său atat aceste relaţii, cat şi dispoziţia colectivului.
Un cod etic este o mulţime de datorii morale, adică de obligaţii sau interdicţii care apără valorile morale subliniate mai sus: bunăstarea generală şi
echitabil distribuită, respectul egal al fiecărei persoane umane, indiferent cine este, limitarea vătămărilor pe care oamenii şi le pot aduce unii altora.
Factori obiectivi:
I. Tipul de activitate, caracterul şi condiţiile muncii.

II. Organizarea activităţii de muncă şi factorul economic

III. Stimularea activităţii colectivului, adică motivaţia oamenilor.

Factori subiectivi:
I. Structura, componenţa colectivului
II. Compatibilitatea dintre membrii colectivului.
- fiziologică ,psihologică ,socială
III. Interrelaţiile existente in colectiv
Conducerea este factor primordial in formarea climatului moralpsihologic al colectivului.
1. Principiile de bază ale codurilor etice
Principiul respectului autonomiei Principiul binefacerii (beneficence) Principiul nefacerii răului (nonmaleficence) Principiul dreptăţii
Principiul respectului demnităţii Principiul integrităţii: Principiul vulnerabilităţi Principiul precauţiei Principiul dublului
effect,Principiul subsidiarităţii Principiul publicităţii Principiul solidarităţiiPrincipiul egalităţii:,Principiul fericirii sau al « binelui
omului »
Motivele pentru elaborarea unui cod etic sunt următoarele:
 definirea comportamentelor acceptate sau acceptabile;
 promovarea unor standarde înalte în activitatea respectivei întreprinderi;
  furnizarea unui model ce va fi urmat de membrii acelei întreprinderi, dar şi în auto-evaluarea acestora;
 stabilirea unui cadru de comportament profesional şi responsabilitate;
 un instrument de identitate profesională;
 o marcă a maturităţii profesionale.
Tipuri de continuturi (prevederi) ale unui cod etic:
Practici la angajare,Informatii despre angajat, client si vanzator,Informatii publice/comunicare: ; Conflictele de interese: , Relatia cu
vanzatorii,Probleme legate de mediu,Practici etice manageriale; Implicare politica.
Eticheta - o ordine determinată, o totalitate de reguli, ce reglementează manifestările externe ale relaţiilor umane.
Dacă arăţi, prin felul în care te comporţi în afaceri, că ai grijă de sentimentele celorlalţi, acest lucru poate fi indicat de „IMPACT”, cuvânt care
înglobează regulile de aur:
● I integritate – acţionează onest şi sincer.
● M maniere – nu fi niciodată egoist, necioplit sau indisciplinat.
● P personalitate – comunică propriile valori, atitudini şi opţiuni.
● A apariţie – prezintă-te întotdeauna în cea mai bună lumină.
● C consideraţie – analizează-te din punctul de vedere al celuilalt.
● T tact – gândeşte înainte de a vorbi.

Eticheta relatiilor in afaceri : prezentarea,salutarea,adresarea,cartile de vizita,eticheta convorbirilot la telefon,vizita de politete,reguli cu privire la

organizarea convorbirilor.