1.

Informații Generale

Porumbul este o cereală originară din America Centrală cultivată azi în multe regiuni ale
lumii ca plantă alimentară, industrială și furajeră, reprezintă alături de grâu, 80% din
producția de cereale. Porumbul aparține familiei Poaceae.

Potrivit Manualului de Fitotehnie al Conf. univ. dr. Viorel Ion, porumbul are o capacitate
de producție cu circa 50% mai mare față de celelalte cereale, dar și o arie largă de
răspândire, deoarece este puțin influențată de schimbările climatice. Mai mult decât atât,
porumbul are o rezistență mare la secetă, ploi abundente, dar și la boli și dăunători, iar
lucrările agrotehnice și de recoltare pot fi mecanizate total.

În afara acestor argumente, porumbul este cultivat peste tot pe glob și datorită
posibilităților foarte variate de valorificare a producției. El se folosește atât în alimentația
umană, cât și drept furaje pentru animale. De asemenea, din porumb se pot obține și
biocombustibili și celuloză, iar unele părți – mătasea porumbului, de pildă - sunt folosite
inclusiv în scop medicinal.

Porumb: Tulpina

Tulpina porumbului este înaltă, groasă, neramificată și are între 9 și 12 internoduri.

Înălțimea tulpinii la planta de porumb variază între 30 și 700 de cm, însă porumbul
comercial are de obicei o înălțime de circa 250 de cm.

Porumb: Frunza

Frunzele porumbului sunt mai mari decât a celorlalte cereale păioase, sunt dispuse
alternativ pe tulpină, au teaca bine dezvoltată și despicată până la bază.

În perioadele secetoase, limbul se răsucește spre interior mărindu-și astfel rezistența la

secetă. Există o strânsă legătură între gradul de umiditate a solului, ritmul de formare a
frunzelor, durata vieții lor, productivitatea fotosintezei și mărimea recoltei porumbului,
astfel încât putem spune că frunzele sunt un indicator al productivității unei culturi de
porumb.

Porumb: Inflorescența

Porumbul are o inflorescență unisexuat-monoică. Florile masculine apar cu 5-7 zile

înaintea celor feminine și sunt grupate în inflorescențe de forma unui panicul în partea
superioară a tulpinii. Paniculul are un ax principal pe care se prind 10-40 de ramificații
laterale. Inflorescența este protejată total de pănuși, care sunt, de altfel, tecile unor frunze
modificate. Acestea pot fi strânse de știulete la unele forme și se pot desface ușor la
altele.

Care este diferența dintre porumbul dulce (zaharat) pentru fiert și cel convențional?
Există mai multe grupe de varietăți în porumbul cultivat, însă cele mai cunoscute sunt
porumbul dulce și cel convențional, furajer. În țara noastră se regăsesc mai multe varietăți
de porumb dulce, Zea mays, precum: dentiformis, indurata, aorista, everta, saccharata,
amylacea.

Zea mays conv. dentiformis Körn – cunoscut și sub numele de porumbul dinte de cal.

Zea mays conv. indurata (Sturt.) Bailey – este porumbul cu bobul tare și sticlos. Boabele
sunt rotunjite în partea superioară, netede, lucioase și dure.

Zea mays conv. aorista Grebensc. – cunoscut și sub numele de porumb semisticlos,
prezintă caracteristici intermediare dintre grupele dentiformis și indurata.

Zea mays conv. everta Sturt. - este porumbul de floricele. Plantele au talie mai mică, dar
au capacitatea de a forma mai mulți știuleți pe plantă

Zea mays conv. saccharata Sturt. – este porumbul zaharat sau dulce, care se consumă
fiert. Se caracterizează prin boabe cu endospermul aproape în întregime sticlos, iar
boabele au un gust dulce.

Zea mays conv. amylacea Bailey - porumbul amidonos sau făinos, are boabe cu
endospermul aproape în întregime făinos, conținutul de amidon este de circa 82%.

2. Rotația culturilor și lucrările solului

Porumbul suportă și monocultura (dar nu este indicată cultivarea porumbului mai mult de
2-3 ani pe acelaşi teren), dacă sunt aplicate îngrășăminte minerale și organice, însă se
recomandă și rotația, pentru a nu se reduce conținutul de humus și macroelemente din sol.
Deși este posibilă monocultura pe perioade îndelungate, pentru o producție optimă se
recomandă rotația culturilor.

Plantele premergătoare recomandate sunt leguminoasele anuale pentru boabe și

furajere, cerealele păioase, inul, cânepa, cartoful, sfecla de zahăr, sfecla furajeră și
floarea-soarelui. Este practicată și rotația grâu-porumb, însă recomandarea specialiștilor
este ca această rotație să fie întreruptă prin cultivarea unei alte plante.

Lucerna nu este o plantă premergătoare potrivită pentru porumb, mai ales în zonele
secetoase, deoarece lucrena consumă multă apă și lasă o rezervă mică în sol pentru
porumb. Nu este recomandată nici cultivarea porumbului după sorg sau iarbă de Sudan.

Porumbul este o bună premergătoare pentru culturile de primăvară, dar și pentru grâul de
toamnă, în cazul în care sunt cultivați hibrizi cu perioadă de vegetație mai scurtă.
 3. Fertilizarea

Având un potenţial productiv ridicat, porumbul consumă cantităţi mari de substanţe

nutritive. Pentru fiecare 1000 kg boabe + producţia secundară, porumbul consumă: 18-
28kg azot, 9-14kg P2O5şi 24-36kg K2O. Pe toate tipurile de sol, porumbul valorifică
bine atât îngrăşămintele organice cât şi cele chimice. Gunoiul de grajd este bine
valorificat de către porumb mai ales pe solurile grele şi reci dar este recomandat şi pe
solurile mai uşoare, în doze de 30-40 t/ha ce se încorporează imediat prin arătura de bază.
Dozele de îngrăşăminte chimice se stabilesc ţinând seama, în principal de nivelul
producţiei scontate, de consumul specific şi de rezervele solului în elemente nutritive, dar
se au in vedere şi alţi factori cum ar fi: planta premergătoare, fertilizarea aplicată în anii
precedenţi, gradul de aprovizionare a solului cu apă, cultivarul folosit. etc. Azotul poate fi
aplicat primăvara la pregătirea patului germinativ sau simultan cu semănatul pe rând când
doza se reduce la circa o treime din cantitatea totala de azot şi chiar în timpul vegetaţiei
odată cu praşilele mecanice folosindu-se doze reduse. Îngrăşămintele cu fosfor se
încorporează în sol sub arătura adâncă, iar în cazuri excepţionale se pot aplica primăvara
timpuriu înainte de pregătirea patului germinativ. Ele sunt bine valorificate şi dacă sunt
aplicate odată cu semănatul sub formă de îngrăşăminte complexe. Pe solurile foarte
sărace în potasiu se aplică doze de 60-150kg /ha din acest element.

Aplicarea îngrășămintelor foliare constă în 1-2 administrări, prima în faza de 4-6 frunze,
iar a doua la un interval de circa 2 săptămâni de la prima administrare. Se utilizează
volume de soluție cuprinse între 300-500 m3/ha, cu o concentrație de 1,0-1,5%.
Fertilizarea foliară trebuie însoțită de combaterea chimică a buruienilor și nu înlocuiește
fertilizarea de bază cu azot, fosfor și potasiu.

4. Sămânța și Semănatul

Lucrările solului

Arătura se execută imediat după eliberarea terenului de către planta premergătoare la 25-
30cm adâncime. Arătura de primăvară trebuie exclusă, putând fi înlocuită prin discuiri şi
grăpări repetate pe terenuri curate de buruieni şi bine aprovizionate cu apă. În situaţii
extreme când se impune, arătura de primăvară trebuie efectuată cât mai devreme şi de
bună calitate. Pregătirea patului germinativ urmăreşte nivelarea terenului şi realizarea
unui strat de sol afânat şi mărunţit pe adâncimea de semănat printr-un număr cât mai
redus de treceri pe teren.

Când se seamănă porumbul?

Indicatorul care determină perioada optimă de semănat porumbul este reprezentat de

temperatura solului la o adâncime de 10 cm, care trebuie să fie de 8 – 10° C la ora 7
dimineaţa şi vremea în curs de încălzire. Acest moment diferă în funcţie de zonă după
cum urmează:
 1-20 aprilie în zona de câmpie din vestul şi sudul ţării, Dobrogea şi sudul
Moldovei;
 15-20 aprilie în câmpia Transilvaniei şi centrul Moldovei;
 20-30 aprilie în zonele subcarpatice şi nordul ţării (poate fi prelungită în prima
decadă a lunii mai).
 
Pentru semănatul porumbului, perioada în care se începe însămânțarea este foarte
importantă. Nu se recomandă să se semene devreme deoarece timpul între când se
însămânțeaza porumbul și până când răsare se prelungeşte şi de cele mai multe ori duce
la putrezirea seminţei în sol, răsărire neuniformă, plante rare şi întreaga cultură poate fi
acoperită de buruieniile care cresc înaintea porumbului.
 
Semănatul timpuriu, dar în intervalul epocii optime, asigură umiditatea necesară
încolţirii, iar răsărirea se realizează în timp scurt. Pentru fiecare zi câştigată la răsărire, se
grăbeşte cu două zile apariţia paniculelor şi a mătăsii şi se reduce, astfel, perioada de
vegetaţie.
 
Semănatul întârziat al porumbului nu este favorabil din cauză că solul se usucă repede la
suprafaţă, multe boabe nu încolţesc sau încolţesc eşalonat şi etapa de înflorire – fecundare
este împinsă în perioada cu temperaturi ridicate şi umiditate relativă a aerului mică.
Această situație duce la creşterea procentului de plante sterile şi automat la scăderea
producţiei şi întârzierea recoltatului. De dorit ar fi ca semănatul porumbului să se facă pe
toată suprafața din fermă destinată acestei culturi în 5-6 zile.
 
Semănatul începe de regulă cu hibrizii timpurii şi se încheie cu cei tardivi, însă, trebuie să
se ţină cont în primul rând de particularităţile hibridului. Astfel, prima dată vor fi
semănaţi hibrizii cei mai rezistenţi la temperaturile scăzute din primăvară (cold test bun),
cu o vigoare bună la răsărire, iar amplasarea lor se va face pe soluri cu textură uşoară,
care se zvântă mai repede.
Cum se seamănă porumbul este la fel de important ca perioada optimă de semănat.
Distanţa între rândurile de porumb şi între plante pe rând trebuie să asigure o bună aerare
pentru a asigura o polenizare optimă. Mai multă lumină favorizează procesul de
fotosinteză şi umplerea boabelor. O distanţă prea mare nu asigură protecţie suficientă
solului şi conduce la îmburuienarea culturii. La distanţe prea mici frunzele inferioare au
un randament fotosintetic scăzut, în lan se accentuează protandria şi se reduce conţinutul
de proteină din boabe.
 
Cum se seamănă porumbul și densitatea plantelor variază în funcţie de hibridul cultivat,
de aprovizionarea cu apă, fertilitatea solului şi nu în ultimul rând de tehnologia aplicată
(irigat sau neirigat, distanţa între rânduri şi între boabe pe rând).
 
Densitățile recomandate în urma experienţelor avute de-a lungul timpului la neirigat,
sunt:
 
▶ Hibrizi timpurii 70.000-80.000 plante recoltabile la hectar
▶ Hibrizi semi-timpurii şi semi-tardivi 65.000-75.000 plante recoltabile la hectar
▶ Hibrizi tardivi 60.000-70.000 plante recoltabile la hectar.
 
În cazul unui regim de precipitaţii adecvat sau în condiţii de irigare, densităţile
recomandate se pot mări cu 5-15 mii de plante/ha în funcţie de grupa de maturitate şi
particularităţile hibrizilor, corelate cu tipul, cantitatea de îngrăşăminte folosite şi
tehnologia din fermă. Densitatea minimă se realizează în condiţiile unei rezerve reduse de
umiditate în sol şi a unui nivel de fertilizare scăzută. Densităţile menţionate se referă la
numărul de plante recoltabile. În condiţii nefavorabile de climă şi sol norma de sămânţă
semănată, va fi cu 10-15% mai mare.
 
În funcţie de textura solului şi gradul de aprovizionare cu apă la data semănatului, cum se
seamănă porumbul variază, de la numărul de semințe, la adâncimea de semănat. Astfel,
pe solurile grele, cu textura argiloasă, adâncimea de semănat va fi de 4-6 cm, iar pe
terenurile uscate în stratul superficial de sol şi cu textură uşoară, nisipoase, va fi de 5-7
cm.
 
Semănatul porumbului prea adânc va duce la număr redus de rădăcini adventive
reducându-se astfel spaţiul lateral de nutriţie. Semănatul la suprafaţă reduce numărul de
rădăcini profunde şi astfel spaţiul de nutriţie pe adâncime. Într-un sol bine alimentat cu
apă suprafaţa de absorbţie a rădăcinilor de porumb este de 1,2 ori mai mare decât
suprafaţa părţii aeriene a porumbului. Fiecare centimetru în plus la adâncimea de
semănat, în funcţie de temperatură, întârzie răsărirea cu 5-30 ore.
 
O atenţie sporită se acordă uniformităţii adâncimii de semănat, pentru ca plantele să
răsară concomitent, în caz contrar întârzierile la răsărire, faţă de alte plante vecine, duc la
o creştere a plantei sub media culturii şi automat la scăderea potenţialului productiv.

Cum alegem hibrizii de porumb

Hibrizii de porumb trebuie aleși în funcție de zona de cultivare, producția dorită la hectar
și caracteristicile dorite. La noi în țară se cultivă hibrizi din următoarele grupe de
maturitate FAO:

 grupa 100-300, care cuprinde hibrizii extra-timpurii

 grupa 300-350, care cuprinde hibrizii timpurii

 grupa 350 --450, care cuprinde hibrizii semi-timpurii

 grupa 450-500, care cuprinde hibrizii semi-tardivi

 grupa 500-600, care cuprinde hibrizii tardivi

Cei mai frecventi hibrizi pentru porumb dulce utilizați în România sunt:
  hibrizi extratimpurii: Estival, Gina, Prima;
 hibrizi timpurii: Dacia, Legend;

 hibrizi semitimpurii: Deliciul verii, Desert, Dulce de Bacău, Savuros, Wombat;

 hibrizi semitardivi: Diamant, Dulcin.

Importanța tratamentului semințelor înainte de semănat

Tratamentul semințelor de porumb este indicat pentru a evita pagubele în cultură,

dezvoltarea și extinderea unor boli și dăunători. Este recomandată, așadar, tratarea
semințelor cu fungicide și cu insecticide. Sunt recomandate produsele omologate pentru
tratamentul porumbului, iar doza și modul de administrare sunt inscripționate pe eticheta
produsului.

5. Lucrări de îngrijire

Principalele lucrări de îngrijire la porumb sunt cele ce țin de combaterea buruienilor.

Aceste lucrări joacă un rol vital în obținerea unei producții optime. Pentru a combate
buruienile se fac erbicidări.

6. Tratamente de protecție

Tratamentele de protecție se aplică pentru buruieni, boli și dăunători și implică aplicarea

de erbicide, fungicide și insecticide. Mai jos vom explica fiecare dintre aceste tratamente.

Erbicidarea porumbului

Erbicidarea porumbului se efectuează prin stropirea cu produse erbicide cu aplicare

preemergentă sau postemergentă. Se pot folosi următoarele produse de la BASF:

a. Cu aplicare in preemergentă sau în postemergența timpurie

AKRIS® - combate eficient buruienile anuale, monocotiledonate și dicotiledonate, pe

întreaga perioadă de protecție si poate fi aplicat atât preemergent cat si postemergent
timpuriu. Combate buruieni dicotiledonate importante cum ar fi Amaranthus spp. (Știr) și
Ambrosia trifida (Ambrozie). Substanțele active sunt - 280 g/l Dimetenamid-P și 250 g/l
Terbutilazina.

Principalele beneficii ale acestui produs sunt:

  Sinergia foarte bună a celor două substanțe active
 Combaterea eficientă a buruienilor monocotiledonate și dicotiledonate anuale

 Combatere de lungă durată

 Bună asociere cu alte erbicide, în funcție de natura și gradul de infestare

FRONTIER® FORTE - erbicid pe bază de dimetenamid-P, din grupa amidelor, cu

aplicare înainte de semănat sau imediat după semănat, adică preemergent, cu eficacitate
foarte bună împotriva principalelor buruieni graminee anuale și a unor importante
buruieni dicotiledonate.

Dintre beneficiile sale putem menționa:

 Eficacitatea foarte bună împotriva principalelor buruieni graminee anuale și a

unor importante buruieni dicotiledonate
 Selectivitatea excelentă

 Efect îmbunătățit de solubilitatea ridicată

 Miscibilitatea favorabilă

 Dispersia foarte bună în sol

 Datorită efectului rezidual combate și valul doi de buruieni

b. Cu aplicare in postemergență

REKORD™- soluție pentru combaterea integrală a buruienilor în postemergență printr-o

singură aplicare, contribuind la realizarea unei producții profitabile. Asigură un control
foarte bun al buruienilor perene (Sorghum‚ Cirsium).

De asemenea, pachetul tehnic REKORD™ oferă și următoarele beneficii:

 Eficiență ridicată împotriva principalelor buruieni pentru câmpuri curate și recolte

bogate.
 3 substanțe active diferite, 3 moduri de acțiune diferite, spectru larg de combatere
printr-o singură aplicare.

 Control foarte bun al buruienilor perene (Sorghum‚ Cirsium). Investiție pe termen

lung.

 Acțiune rapidă datorită bentazonului și adjuvantului.

  Excelentă selectivitate pentru creșterea uniformă a culturii.

Aplicarea de fungicide la porumb

Condițiile din țara noastră nu duc la o nevoie stringentă de aplicare a fungicidelor, însă
unele tratamente vor duce la o producție mai mare și de o calitate mai bună.

Un astfel de tratament este OPERA®, din gama AgCelence®, ce oferă beneficii

suplimentare și semnificative dovedite, precum toleranță mai bună la stres, recolte mai
mari și de calitate superioară. De asemenea, odată aplicat, determină plantele să tolereze
mai bine perioadele de stres de natură diferită (hidric, termic etc.).

Fungicidul OPERA® manifestă puternice efecte fiziologice care conduc la îmbunătățirea

fotosintezei, utilizarea mai eficientă a îngrășămintelor, creșterea rezistenței plantelor la
stres și îndeosebi la secetă și frig, mai puține frunze îmbătrânite și tulpini mai rezistente
la frângere.

7. Irigarea

Irigarea este extrem de importantă pentru obținerea unei producții de bună calitate la
porumb. Numărul de irigări necesare culturii de porumb este de 3-4, la intervale de 12-14
zile, cu norme de udare de 700-800 m3/ha pe solurile cu permeabilitate bună și 400-500
m3/ha pe solurile cu permeabilitate mai redusă.

În primăverile secetoase poate fi necesară o udare de răsărire și se face o irigare de 200-

250 m3/ha.

8. Recoltarea

Recoltarea porumbului se face sub formă de boabe, mecanizat, la o umiditate a boabelor

sub 25%. După recoltare, boabele trebuie uscate până la umiditatea de 14%. În cazul
recoltării sub formă de boabe, pierderile trebuie să fie sub 2,5%, gradul de vătămare a
boabelor sub 8%, iar puritatea de peste 98%.

Producție la hectar

Anul trecut, în țara noastră, producția medie la hectarul de porumb a fost 3,9 tone. S-au
înregistrat însă și producții record în 2016, precum cea de 19,2 tone la hectar, obținută de
un fermier din județul Sibiu, conform Agrointel.

Depozitarea
Porumbul se depozitează în silozuri, la o umiditate mai mică de 14%. Traderii caută în
general porumbul care are o umiditate cuprinsă între 13 și 14% și cu un procent de boabe
sparte de maxim 2%. Pentru ca porumbul să ajungă la umiditatea cerută de piață, în unele
cazuri se utilizează echipamente speciale pentru uscare. De asemenea, pentru a păstra
porumbul în stare bună în depozit, se pot aplica diverse produse fitosanitare concepute
special în acest scop.

Cotații bursiere

Porumbul se poate vinde atât la poarta fermei, din depozit, în portul Constanța, cât și la
brokeri, direct pe bursă. Cotațiile porumbului depind de condițiile climatice și de nivelul
productivității. În anii buni, când producția este mare, desigur că și prețurile scad.

În vara anului trecut (2016) prețurile au fost de 650 de lei/144 de euro pe tonă în Banat,
749 de lei/167 de euro pe tonă în Muntenia și 590 de lei/131 de euro pe tonă în Oltenia.
În portul Constanța, tona de porumb a avut un preț de 160 de dolari/tonă.

După cum se poate vedea, cultura porumbului nu este la fel de pretențioasă precum
a altor cereale, însă are, totuși, particularitățile sale. Datorită numeroaselor sale
utilizări, este un produs care se vinde foarte bine și care poate aduce profituri
substanțiale antreprenorilor.
Bibliografie:

Bîlteanu Gheroghe, 2003, Fitotehnie, Editura Ceres, Bucuresti, vol. 1, pag. 220-343; Ion
Gologan, Alexandrina Dornescu, 1981, Curs de ameliorarea plantelor, Institutul
Agronomic „Ion Ionescu de la Brad Iaşi”, pag. 310

https://www.dekalb.ro/porumb/biblioteca-agronomica/tehnologie/cand-se-seamana-
porumbul

https://www.agro.basf.ro/ro/stiri/fermier-in-romania/cultura-porumb-rotatie-semanat-
ingrijire-tratamente-recoltare.html

https://www.agrim.ro/subiect/tehnologia-de-cultivare-a-porumbului/

https://ro.wikipedia.org/wiki/Porumb