Mihai Miruna-Ecaterina

Facultatea de Drept
Grupa 118, Seria III

Stresul în rândul elevilor de liceu

Stresul reprezintă o parte indispensabilă, ce ajunge, invariabil, să ne afecteze

în grade diferite de intensitate pe parcursul vieții. Cu toate acestea, pentru unii
stresul, însoțit adesea de anxietate, devine un factor perturbator pentru calitatea
vieții, ducând la apariția problemelor de sănătate și a problemelor de acomodare și
socializare.
Elevii nu sunt deloc feriți de acest fenomen biologic, ce reprezintă, în
concret, o relație de tip stimul-răspuns, aceștia confruntându-se cu tulburări
comportamentale și cu dificultăți în a-și gestiona sentimentele și emoțiile. Acest
eseu aduce sub „lumina reflectoarelor” elevii ciclului liceal care, personal, cred că
sunt cei mai expuși stresului școlar, însă și cei care prezintă cea mai bine
dezvoltată inteligență emoțională dintre toți elevii, căci sunt la vârsta la care
reușesc să distingă evenimente și acțiuni și să își conștientizeze destul de bine
problemele de factură psihologică. Pentru a reuși să supun analizei informații cât
mai sincere și concrete, am realizat un chestionar pe care l-am împărțit în rândul
prietenilor mei din ciclul liceal, cât și colegilor acestora, așadar statisticile și
opiniile oferite în prezenta lucrare sunt pe baza unei riguroase documentări, atât
din articole pe această temă, cât și din răspunsurile oferite de numeroși elevi de
liceu.
Aflați în plin proces de transformare la nivel psihic și biologic, elevii sunt
puși la finalul clasei a VIII-a în fața unei situații excepționale. În urma unui
examen asupra căruia se pune un accent exagerat, de la acești copii cu vârstele
cuprinse între 14 și 16 ani se așteaptă o capacitate de hotărâre pe care nu cred că o
dobândim vreodată cu adevărat. Cu toate acestea, toată lumea se așteaptă ca ei să
știe exact ce își doresc, să își aleagă o specializare pe care să o urmeze la liceu și la
care să fie buni, iar variantele dintre care au de ales sunt prea puține la număr și
prea puțin axate pe înclinațiile cu adevărat existente. Câți elevi care au ales
specializarea științe ale naturii nu au auzit în cei patru ani de liceu întrebarea
„Dacă ai dat aici, înseamnă că te duci la Medicină, nu?”? Aceeași situație se aplică
și elevilor care aleg specializarea matematică-informatică, ei fiind imediat asociați
cu Facultatea de Informatică sau cu cea de Automatică și Calculatoare. Încă de la
începutul liceului, elevii sunt victimele unor așteptări mult prea mari, ei sunt
presați să se hotărască rapid asupra facultății pe care își doresc să o urmeze și
bineînțeles că aceea nu poate fi exact pe domeniul spre care ei au înclinații, căci se
lovesc de priviri judecătoare și argumente clasice de tipul „Și ce poți face cu
facultatea asta?” sau „Nu o să câștigi suficient de bine cu o meserie în acest
domeniu”. Aceste așteptări, ce vin atât din partea părinților, cât și a profesorilor,
pun o presiune enormă pe adolescent, fiind un factor declanșator de stres. Cu cât
timpul trece, copilul este convins ușor-ușor că nu are nimic la care să fie bun cu
adevărat, că deciziile sale nu sunt corecte și că nu mai are timp suficient pentru a
lua o decizie. De asemena, stresul și anxietatea pe care elevul le trăiește sunt rapid
și adesea invalidate de către adulți, care susțin că problemele copiilor nu sunt
suficient de puternice pentru a fi generatoare de stres. Această ignoranță duce la
incapacitatea adolescentului de a învăța să gestioneze stresul, ajunge să se simtă
neînțeles, trist, deprimat, iar în foarte multe cazuri elevii ajung să dezvolte boli
caracteristice vârstelor mult mai înaintate, cum ar fi diabetul zaharat, afecțiuni ale
glandei tiroide, cât și ale inimii.
O latură extrem de importantă ce este afectată de stres este cea socială.
Elevilor li se inhibă abilitățile de socializare, fiind mereu urmăriți de frici și
anxietate, căci copiii expuși la stres puternic au tendința de a se închide în ei, de a
avea o stimă de sine foarte scăzută și o încredere în propriile forțe aproape
inexistentă. Încă din clasa a IX-a, adolescenții trec prin evenimente ce pot stârni
apariția stresului, în special acomodarea cu un nou colectiv, diferit de cel pe care,
teoretic, l-au avut timp de opt ani până în acel moment. Copiii sunt puși în situația
de a crea noi relații sociale nu doar cu noii colegi, dar și cu noii profesori, care de
foarte multe ori nu oferă un mediu prietenos, care să îi încurajeze pe elevi să se
acomodeze cât mai ușor și repede. Desigur, urmarea inevitabilă a acestei inabilități
de acomodare este singurătatea, care adesea duce la diferite forme de depresie și
anxietate cronică. Oamenii sunt, prin definiție, ființe sociale, așadar nu suntem
construiți pentru a fi singuri. Avem nevoie, pentru a trăi sănătos, de prieteni,
familie și, în general, de persoane care ne înconjoară care, pe lângă simpla
prezență, să ne și accepte așa cum suntem. Majoritatea școlilor și liceelor nu
asigură consiliere psihologică sau, deși o oferă, consilierii sunt slab pregătiți sau nu
au vocație. Ce să mai înțeleagă adolescenții atunci când nici persoanele acreditate
pentru a-i asculta și înțelege cu adevărat nu fac acest lucru? Ei sunt forțați să învețe
singuri cum să se descurce în situațiile stresante, cum să își liniștească respirația
precipitată și cum să evite crizele de plâns atunci când sunt la școală, căci nici
părinții nu pun accent suficient pe sănătatea mentală a copiilor lor, refuzând să le
ofere accesul la un psihoterapeut.
Un alt aspect foarte important pentru tema supusă spre analiză este impactul
pe care stresul îl are asupra performanței școlare a elevilor de liceu. Există
numeroase efecte pe care constrângerea și presarea elevilor le pot avea asupra
capacității copiilor. Este biologic recunoscut că stresul acut și cronic poate avea
efecte marcante asupra cogniției, luării deciziilor, memoriei, performanței tehnice
și muncii în echipă, ducând la afectarea judecății. Atunci când te confrunți cu stres,
se activează un răspuns de „luptă sau fugi” în corpul tău. În timp ce acest răspuns
este esențial pentru supraviețuirea umană în condiții care pun viața în pericol, a-l
experimenta în fiecare zi din cauza stresului poate fi dăunător. Cu toate acestea,
însă, mulți dintre elevii care se consideră presați de către părinți sau profesori spre
a avea o performanță școlară foarte bună, reușesc, prin frică, să își mențină notele
și rezultatele extraordinare, chiar dacă acest lucru îi epuizează atât fizic, cât și
psihic. Acești copii ajung să nu găsească plăcere în lucrurile pe care le fac, să
dezvolte o tendință spre procrastinare ori spre un perfecționism exacerbat, să aibă
impresia că dacă nu reușesc să își atingă scopul, e doar din cauza inabilității lor. În
acest fel, acești copii ajung pe viitor să sufere de sindromul burnout, să practice o
meserie ce nu le place și să o facă doar pentru că au fost convinși că li se potrivește
datorită capacității de a învăța în acel domeniu. În cealaltă extremă se află elevii
care de mici sunt obișnuiți de către toți cei din jurul lor că nu sunt suficient de
buni, că nu vor reuși niciodată să ajungă sus și că trebuie să se limiteze. Ei se
conving că acela este adevărul și nici măcar nu mai încearcă să aibă performanțe
bune, căci deja se complac în ideea că minimul este suficient, câteodată nici măcar
acela. Acești elevi au tendința de a renunța la studii cândva în perioada liceului, iar
toată viața lor va reprezenta o limitare, niciodată un „se poate și mai bine de atât”.
Desigur, acestea sunt exemple de situații extreme din diversitatea de personalități
ale liceenilor, situații cu care m-am confruntat personal sau le-am observat la
prietenii și colegii mei.
Apropiindu-mă de finalul lucrării, voi trage câteva concluzii din chestionarul
pe care l-am realizat, analizând răspunsurile primite de la 40 de elevi din ciclul
liceal. Înainte de a expune statisticile, voi prezenta concluzia pe care am tras-o în
urma examinării atente a rezultatelor chestionarului. Principala cauză a stresului
elevilor o reprezintă comportamentul profesorilor și atitudinea lor ostilă,
majoritatea susținând că o mai bună comunicare cu aceștia și o înțelegere mai bună
ar ameliora semnificativ simptomele stresului. De asemenea, mulți elevi au sugerat
schimbări la nivelul programei școlare, o mai mare libertate de alegere privind
materiile studiate și chiar eliminarea calificativelor tip note. Ceea ce m-a întristat,
însă, a fost numărul mare de elevi care se confruntă cu tulburări de anxietate,
atacuri de panică și alte simptome de ordin psihologic. 36,6% dintre elevii
participanți la chestionar au spus că au suferit cel puțin un atac de panică la școală
sau din cauza unei situații școlare, 65,9% au susținut că au plâns la școală, 82,9%
s-au confruntat cu lipsă de concentrare, iar 52,1% au trăit o teamă constantă,
nejustificată. Un lucru ce ridică un semnal de alarmă, totuși, este procentul de elevi
care susțin că au consumat băuturi alcoolice (22%) sau au fumat (24,4%) pentru a
scăpa de stres sau anxietate.
 În concluzie, stresul este resimțit puternic de către elevii ciclului liceal,
aceștia dezvoltă tulburări comportamentale, trăiesc probleme legate de socializare,
se confruntă cu neplăcerea de a merge la școală și se simt împovărați. Cu toate
acestea, analizarea răspunsurilor nu a făcut decât să îmi confirme una dintre
afirmațiile inițiale și anume aceea că liceenii au o inteligență emoțională ridicată,
își conștientizează atât problemele, cât și sursele lor. Ceea ce aceștia au nevoie este
mai multă înțelegere, acceptare și ajutor din partea părinților, dar și a profesorilor
care reprezntă sursa principală a stresului școlar pe care aceștia îl resimt.