Materialele și instrumentele utilizate în activitățile de desen, pictură, modelaj și
abilități plastice sunt extrem de variate. Acestea sunt alese în funcție de tehnica de lucru și de vârsta elevilor. Prin diversificarea materialelor și tehnicilor de lucru, se poate dezvolta capacitatea de exprimare/ comunicare a copiilor. Trebuie descoperite, prin folosirea lor, cele mai potrivite metode, mijloare materiale și tehnici de lucru pentru dezvoltarea gândirii creatoare și stimularea interesului copilului pentru activitatea plastică.
Familiarizarea elevilor cu diferite materiale și tehnici de lucru trebuie să se realizeze
treptat și în concordanță cu posibilitățile practice ale acestora. În activitățile plastice, tehnicile de lucru și vârsta copiilor se află în raport de condiționare.. particularitățile psihologice generale și individuale ale copilului conduc spre alegerea tehnicilor de către profesor. Se pot aborda cu elevii de vârste mici toate tehnicile ce urmează să fie prezentate. Comunicarea cu ajutorul elementelor de limbaj plastic presupune utilizarea unei game largi de procedee și tehnici pentru ca elevul să fie pus în situația de a alege materialele și culorile în funcție de preferințele lor. Lucrările astfel obținute dovedesc că viața lor interioară este bogată, că uneori intențiile lor depășesc posibilitățile de care dispun, dar și că încep să-și înșușasca procedeele și tehnicile noi. Activitățile de la orele de arte oferă posibilitatea experimentării unor multitudini de procedee tehnice și de materiale. La preșcolari, utilizarea unor tehnici, instrumente și materiale noi constituie exerciții de dezvolare a capacităților motrice, de dezvoltare a memoriei vizuale, de observare, de dezvoltare a spiritului de invenție, de creație. Folosirea tehnicilor de lucru nu trebuie să devină un scop în sine, ci o modalitate de realizare a unor subiecte în concordanță cu temepramentul și personalitatea fiecăruia. Activitatea de însușire a unor tehnici prin exercițiu- joc, prin descoperire și experimentare a noului, este mult mai eficientă și mai atractivă decât simpla însușire a unor noțiuni sau de respectarea unor reguli. Astfel elevii vor realiza lucrările cu mai multă plăcere deoarece jocul ca metodă didactică are un rol formativ esențial prin faptul că incită curiozitatea, structurează interesele, gândirea și dezvoltă creativitatea și relațiile interpersonale. Prin creearea propriilor „produse” unde copilul a depus anumite eforturi şi emoţii, acesta învaţă să respecte ceea ce a creat, munca depusă pentru realizarea unei lucrări şi nu în ultimul rând, respectul şi admiraţia pentru artă şi artişti. Copiii sunt tot mai vocali, mai comunicativi, expresivi şi dornici de a încerca lucruri noi. „Părinţii trebuie să fie conştienţi de faptul că în ziua de azi copiii învaţă mult mai mult din sursele grafice decât o făceau în trecut. Spune Dr.Kerry Freedman, Şef al Departamentului de Artă Educaţie şi Design de la Northerm Illionis University.” Noi, cadrele didactice avem datoria să căutăm în adâncul fiecărui elev, să-i stimulăm din toate punctele de vedere, să le stârnim curiozitatea, să le îmbogăţim imaginaţia şi să le insuflăm prin orice mijloace gustul pentru artă şi frumos. Fiecare copil dispune de un potenţial creativ, de cele mai multe ori ascuns. Şi odată descoperit trebuie exploatat şi dezvoltat. Activităţile de natură creativă, cum este ora de educaţie plastică se traduc prin exprimarea imaginaţiei, a emoţiilor şi sentimentelor, a trăirilor. Copilul nu trebuie grăbit, forţat; el trebuie influenţat într-un mod indirect către artă şi către înţelegerea ei. ”Dacă arta nu ar fi existat, omul ar fi fost văduvit de o lume întreagă”- Henry Delacroix. ,,Creativitatea este un proces care angrenează personalitatea în ansambulul sau, în condiții favorabile poate duce la generarea unor produse noi și de valoare pentru societate. Fiecare copil dispune de un potential creativ, care poate fi actualizat și educat, generând performanțe, însă, se manifestă cu intensitate diferită de la un copil la altul. O analiză a conceptului de creativitate pune în evidență mai multe dimensiuni ale acestuia: produsul creat, procesul de creație și personalitatea creatoare. Produsul creat este rezultatul procesului de creație și se caracterizează prin orginalitate ( noutate și unicitate) și utilitate socială. Procesul de creație prezintă patru etape: prepararea, incubația, iluminarea și verificarea. Prepararea este etapa în care se conturează problema, se adună informații. Incubația constă în analiza și compararea datelor. Iluminarea este momentul apariției spontane a soluției. Momentul iluminării se bazează pe etapele anterioare de acumulare activă și de pregatire constientă și inconstientă. Verificarea constă în materializarea ideii într-un produs și evaluarea acestuia prin stabilirea gradului în care produsul respectiv răspunde criteriilor de originalitate. Creativitatea privită prin prisma personalității creatoare este definită ca o capacitate a psihicului uman de a descoperi soluții originale.