Clonarea

Clonarea este procesul de creare a unei copii identice. În biologie clonarea se referă la
procesul folosit pentru crearea de copii ale fragmentelor de ADN (clonare moleculară), celulelor
(clonare celulară) sau ale organismelor. Termenul include și modul de reproducere asexuată.
Clonarea moleculară se referă la procedura de izolare a unei anumite secvențe ADN și
obținerea mai multor copii ale acesteia in vitro ( tehnica de a executa un anumit experiment într-
un mediu controlat în afara unui organism viu, de exemplu, într-o eprubetă ). Clonarea este
frecvent folosită pentru amplificarea secvențelor ADN ce conțin gene, dar poate fi folosită și
pentru amplificarea oricărei secvențe ADN cum ar fi promotorii, secvențe necodate și secvențe
aleatoare ale ADN.
Clonarea oricărui fragment ADN presupune în esență patru pași: fragmentare, ligaturare,
transformare și selecție.
Clonarea a devenit un fenomen extrem de mediatizat în urma apariției lui Dolly (5 iulie
1996 - 14 februarie 2003), oaia care a fost primul mamifer clonat prin tehnica transferului
nuclear, proces în care s-a utilizat ADN-ului unei celule somatice adulte de oaie. Clonarea a fost
efectuată în Scoția, lângă Edinburgh, sub îndrumarea cercetătorilor Ian Wilmut și Keith
Campbell. În urma acestui eveniment au apărut numeroase reacții de ordin etic și religios
referitoare la pericolul pe care clonarea umană îl reprezintă în ce privește conservarea
materialului genetic, biodiversitatea și supraviețuirea speciei umane așa cum o cunoaștem noi
astăzi. Pentru procesul de clonare în urma căruia a apărut Dolly, s-a utilizat o tehnică numită Cell
Nuclear Transfer.
În urma clonării lui Dolly s-au mai reușit clonări de mamifere precum cai, boi și diferite
specii de oi, însă rata de success a procedurilor a fost foarte scăzută. Oaia Dolly însăși a apărut în
urma unui proces în care s-au realizat 277 de încercări nereușite de clonare. Ian Wilmut a afirmat
că tehnica Cell Nuclear Transfer nu ar putea fi folosită niciodată pentru clonarea umană, datorită
numărului foarte mare de încercări nereușite de clonare a diferitelor mamifere folosind această
tehnică și mai ales din cauza fapului că ADN-ul uman este extreme de complex.

Tehnici de clonare
Clonarea este în esență o reproducere asexuată, care nu implică fertilizarea ovulului.
Tehnicile prin care se produce o clona sunt în număr de două:
1. Clonarea embrionară, este un proces normal, foarte frecvent în natură, aceasta fiind
modalitatea prin care rezultă gemenii identici, monovitelini. În general rezultă gemeni
monozigoți, dar pot apărea și tripleți sau cvadrupleți.
2. Transferul nuclear (Cell Nuclear Transfer - CNT) este un proces artificial, această
tehnică fiind folosită și în cazul clonei Dolly.
Clonele rezultate prin clonare embrionară au fost dintoteauna în jurul nostru, deoarece
acesta este procesul fiziologic prin care se produc gemenii indentici monozigoți. Prima clonare
atificială reușită a fost însă nașterea lui Dolly.
 Avantaje
În cazul clonării reproductive există numeroase argumente pro și contra. Unul dintre
argumentele pro ar fi faptul că aceasta ar fi o soluție pentru persoanele la care tratamentele de
fertilizare precum și fertilizarea in vitro s-au dovedit ineficiente. Astfel o familie poate avea copii
înrudiți genetic cu părinții, chiar dacă acești copii sunt de fapt copii ale indivizilor care sunt
considerați părinți. De asemenea, în cadrul familiilor în care există o boală cu transmitere
genetică și al căror urmași prezintă un risc foarte mare de a avea boala, există posibilitatea ca
prin clonare părinții să aibă copii sănătoși. Un alt argument ar fi acela că am putea conserva prin
clonare anumite caracteristici speciale ale speciei umane sau acela că prin clonare, s-ar putea
recrea anumiți oameni marcanți pentru istoria umanității și li s-ar putea studia structura genetică
pentru a înțelege cât de important este materialul genetic pentru dezvoltarea trăsăturilor precum
inteligența, cogniția și comportamentul.
Avantajele clonării terapeutice sunt numeroase incluzând: posibilitatea de transplant de
organe și țesuturi compatibile cu gazda, dezvoltarea unor tratamente pentru boli
neurodegenerative, transplantul de măduvă osoasă în cazul leucemiei, prepararea vaccinurilor
etc.
De asemenea clonarea ar putea crea posibilitatea creării unor exemplare din specii
dispărute și reintroducerea lor în ecosistem precum și conservarea unor specii pe cale de
dispariție. Ne-ar putea ajuta și să înțelegem de ce celulele nervoase sunt singurele care nu se pot
divide, iar dacă s-ar reuși clonarea celulelor nervoase și reintegrarea lor în organism multiple boli
neurodegenerative inclusiv paralizia post accident vascular cerebral ar putea fi vindecabile.

Dezavantaje
Clonarea reproductivă ar putea favoriza folosirea ființelor umane clonate în scopuri
abuzive, stagnarea genomului și reducerea posibilităților de diversificare a „pool-ului genetic” al
unei populații, Din punct de vedere religios s-a afirmat că este extrem de riscant „jocul de-a
Dumnezeu”, de asemena clonarea are multe aspecte periculoase în ceea ce privește folosirea ei
pentru eugenie și crearea unei populații umane de elită care în final va fi sortită extincției datorită
lipsei de selectivitate a genelor deoarece la un momentdat toți indivizii vor avea material genetic
similar. S-a exprimat de asemena și îngrijorarea că un copil clonat va fi geamănul mai mic al
donatorului și va fi supus constrângerilor și discriminărilor de ordin social.
Există atitudini diferite de la țară la țară în ce privește clonarea. În China, Anglia și
Australia clonarea reproductivă este interzisă cu desăvârșire însă sunt permise cercetările în ce
privește clonarea terapeutică. Alte țări care interzic clonarea reproductivă și o permit pe cea
terapeutică sunt: SUA (în California și New Jersey), Japonia, Suedia, Singapore, Coreea de Sud
și Canada. Majoritatea țărilor au o legislație incertă în ceea ce privește clonarea și altele nu au
deloc legislație în acest sens. În România clonarea umană este interzisă cu desăvârșire, creșterea
și dezvoltarea embrionilor umani fiind permisă doar în cazul fertilizării in vitro.
Mulți oameni de știință de la universități importante din lume, precum Harvard,
Cambridge și Princeton sunt împotriva clonării deoarece consideră că acest procedeu ar putea fi
utilizat în mod abuziv dar conarea terapeutică este privită cu interes deoarece ne-ar putea ajuta să
înțelegem numeroase aspecte legate de caracteristicile genomului uman și modul în care se
dezvoltă bolile genetice.
Clonarea este foarte importantă din punct de vedere al dezvoltării terapiilor și studierii
modului în care celulele se comportă în diviziune. Clonarea umană este considerată o modalitate
de control și tratament al bolilor cu folosirea embrionilor drept modele experimentale. În cazul
bolii neoplazice, studierea modului în care celulele se reproduc și se multiplică este actualmente
foarte greu de realizat, însă utilizând tehnica transferului nuclear se pot crea embrioni și se poate
studia modul în care aceste celule se reproduc și interacționează între ele precum și capacitățile
lor de dezvoltare în cadrul unei culturi și posibilitatea de invazie și metastazare.