D UNIVERSITATEA „HYPERION” DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE ȘTIINTE ECONOMICE

a
SPECIALIZAREA: CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

t DATORIA PUBLICA

o
r TITULAR DISCIPLINĂ:

Lect.univ.dr. Anca CRISTEA

i STUDENT:

a
Nume / Prenume: Olteniceanu Ionut-Catalin
ANUL DE STUDIU: I
FORMA DE ÎNVĂŢĂMÂNT: ZI

  Bucureşti

p
 CUPRINS

INTRODUCERE nr.
pag
Introducere 3
Prezentare generala 3
1.2. Tipurile concurenţei 5
1.3 Instrumente ale luptei de concurenţă 11

2
 Impozitele reprezinta o forma de prelevare a unei parti din veniturile sau din averea
persoanelor fizice si juridice la dispozitia statului in vederea acoperirii cheltuielilor publice .
Aceasta prelevare are caracter obligatoriu , este cu titlu nerambusabil si farancontrapestatie din
partea statului. Impozitele se stabilesc numai prin lege si au rol deosebit de important din punct
de vedere financiar, economic si social:
- in domeniul financiar are rolul de a procura resursele necesare efectuarii cheltuielilor publice ;
- in domeniul economic impozitul reprezinta un instrument de interventie al
statului pentru a incuraja sau a descuraja anumite sectoare sau activități economice ;
- pe plan social rolul impozitelor este de redistribuire a unei parti din produsul intern brut intre
diferitele categorii sociale precum si intre persoanele fizice și juridice.

Elementele tehnice ale impozitelor

Concretizarea si individualizaea fiecarui impozit in parte au o deosebita importanta atat pentru
organele fiscale cat si pentru contribuabili in sarcina caror se institue . In acest scop se folosesc
urmatoarele elemente tehnice:
- subiectul impozitului sau contribuabilul
- suportatorul impozitului
- obiectul impozitului
- sursa impozitului;
- unitatea de impunere
- cota impozitului
- asieta fiscala
- termenul de plata

Subiectul impozitului sau contribuabilul este persoana fizica sau juridica obligata prin lege la
plata impozitului . Totodata, in afara obligatiei de plata a impozitelor datorate, contribuabililor le
revin si alte obligatii ce se refera la : declararea obiectului impozabil si a marimii acestora ,
intocmirea anumitor evidente scrise , depunerea la fisc a unor deconturi periodice . De asemenea ,
subiectii de impozite au dreptul de a beneficia de facilitatile fiscale legale si de a contesta
operatiile considerate ilegale.
Suportatorul impozitului este persoana care suporta efectiv impozitul din veniturile sale. Acest
element este important in legatura cu distinctia fundamentala dintre impozitele directe si cele
indirecte Ca regula absoluta, la impozitele indirecte (TVA, accize) suportatorul difera de platitor si,
subiectului impozitului ii revine o îndatorire formala de a plati impozitul caci suportarea efectiva se
realizeaza de catre persoana care cumpara produsele sau serviciile a caror vanzare este supusa
impozitelor acesta , acest fenomen este cunoscut sub denumirea de repercursiunea impozitelor. La
impozitele directe, de regula, platitorul si suportatorul sunt aceeasi persoana .

3
Obiectul impozitului este bunul , venitul sau activitatea pentru care se datorează impozitele directe ,
precum si vanzarea , valorificarea sau punerea in ciculatie a unor produse , bunuri si servicii in
cazul impozitelor indirecte. In mod traditional acest element poarta denumirea de materie
impozabila . Evaluarea materiei impozabile poate fi destul de dificila. De regula, aceasta se face pe
baza declaratiei contribuabilului. In alte cazuri, ea se evalueaza conform unor norme fixate de catre
autoritatea publica sau se face o expertiza fiscala.
Sursa impozitului indica din ce anume se plateste impozitul , adica din venit sau din avere . Ca
sursa a impozitului , veniturile apar sub forma salariului ,a profitului, dividendului sau rentei , in
timp ce averea se prezinta sub forma de capital sau de bunuri mobile si imobile .
La impozitul pe venit , obiectul coincide in toate cazurile cu sursa, lucru ce nu se intampla, de
regula, in cazul impozitelor pe avere . Unitatea de impunere este in fapt unitatea de masura a
materiei impozabile exprimata fie in unitati valorice, fie in unitati naturale. Spre exemplu, la
impozitul pe venit unitatea de impunere este unitatea monetara (leul), iar la impozitul pe avere
avem metru patrat pentru terenuri sau capacitatea cilindrica pentru automobile etc.

Cota de impunere reprezinta impozitul ce revine pe unitatea de masura a materiei

impozabile.Aceasta poate sa fie o suma fixa sau o cota procentuala . In toate tarile se practica mai
multe feluri de cote, fie exprimate procentual fata de valoarea materiei impozabile, fie in unitate
monetara pe unitatea de masura a materiei impozabile.
Cotele de impozitare exprimate procentual pot fi:
- progresive;
- progresive in transe (la salarii);
- proportionale (la profit)
Cota de impunere poate fi aparenta (cea prevazuta de lege) sau reala (care poate fi mai mica sau mai
mare decat cea aparenta, datorita unui sistem de scutiri sau penalizari).
Asieta fiscala (modul de asezare al impozitului) reprezinta un grup de operațiuni prin intermediul
carora se defineste in fiecare caz in parte forma concreta a impozitului si modul in care se aseaza.
Asezarea unui impozit presupune: constatarea si evaluarea materiei impozabile; stabilirea
cuantumului impozitului datorat de catre contribuabil; perceperea/incasarea impozitului.
Termenul de plata precizeaza data pana la care impozitul trebuie platit . Acest termen are caracter
imperativ , astfel ca in cazul nerespectarii sale sunt percepute majorari de intarziere sau se aplica
unele sanctiuni cum ar fi : punerea sechestrului pe unele bunuri , vanzarea la licitatie a bunurilor
sechestrate .

1.4 Clasificarea impozitelor

În practica fiscală internaţională întâlnim o diversitate de impozite, care se deosebesc ca formă
şi conţinut. De aceea, pentru a identifica uşor efectele diferitelor categorii de impozite în plan
economic, financiar, social şi politic este necesară gruparea acestora pe baza unor criterii ştiinţifice:
- trăsăturile de fond şi formă ale impozitelor
- obiectul asupra cărora se aşează;

4
- scopul urmărit de stat prin introducerea lor;
- frecvenţa perceperii lor;
- instituţia care le administrează.
În funcţie de trăsăturile de fond şi formă, impozitele se grupează în:

1. Impozitele directe se stabilesc nominal în sarcina unor persoane fiziceşi/sau juridice, în

funcţie de veniturile şi averea acestora. De regulă, în cazul acestor impozite, subiectul şi
suportatorul impozitului sunt una şi aceeaşi persoană.

Pe baza criteriilor care stau la baza aşezării impozitelor directe, acestea se grupează în:
- impozite reale (obiective, de produs) , în această categorie se includ:
- impozitul funciar;
- impozitul pe clădiri;
- impozitul pe activităţi industriale, comerciale şi profesii libere;
- impozitul pe capitalul mobiliar sau bănesc.
- impozite personale (subiective), în această categorie se includ:
- impozitul pe venituri
- impozitele pe veniturile persoanelor fizice;
- impozitele pe veniturile societăţilor de capital;
- impozitul pe avere
- impozitele pe averea propriu-zisă;
- impozitele pe circulaţia averii;
- impozitele pe sporul de avere.

2. Impozitele indirecte care in funcţie de forma lor de manifestare, impozitele indirecte se

grupează în:
- taxe de consumaţie;
- venituri care provin de la monopolurile fiscale;
- taxe vamale;
- taxe de timbru şi înregistrare.
În funcţie de obiectul asupra cărora se aşează, impozitele sunt:
- impozite pe venit;
- impozite pe avere;
- impozite pe consum (sau pe cheltuieli).
În funcţie de scopul urmărit de stat prin introducerea lor, impozitele se grupează în:
impozite financiare – instituite de stat în scopul realizării de venituri necesare acoperirii
cheltuielilor statului (cum sunt, de exemplu, impozitele pe venit, taxele de consumaţie etc)
impozite de ordine – introduse de stat în scopul limitării unei activităţi anume sau în vederea
realizării unor obiective nefiscale cum sunt, de exemplu, introducerea unor accize ridicate asupra
consumului de alcool şi tutun sau utilizarea unor taxe vamale antidumping în scopul limitării
importului anumitor mărfuri ce au preţ de dumping.
2. Impozite directe

5
Cum le arata denumirea , impozitele directe sunt acele impozite ce se stabilesc nominal în sarcina
unor persoane fizice şi/sau juridice, în funcţie de veniturile şi averea acestora, pe baza cotelor
legale de impunere şi se percep direct de la subiectul impozitului la anumite termene precis
stabilite , fiind impozite individualizate.
Impozitele directe reprezinta principala sursa de venituri a bugetului administratiei centrale de stat
in majoritatea tarilor lumii . Impozitele directe constituie forma de impunere nu doar cea mai veche
si mai simpla, ci si forma de impunere care poate asigura echitatea fiscala.
Caracteristicile impozitelor directe:
- sunt nominative : se stabilesc diect pe numele fiecarei persoane fizice si juridice;
- de regulă, în cazul acestor impozite, subiectul şi suportatorul impozitului sunt una
şi aceeaşi persoană;tocmai de aceea , se spune ca impozitele de acest tip au o
incidenta directa asupra subiectului platitor;
- o caracteristica importanta a impozitelor directe este aceea ca, de regula, acestea
au un cuantum si termen de plata ce pot fi precizate in prealabil si, ca atare, pot fi
cunoscute din timp de catre contribuabil;

se stabilesc pe veniturile si/sau averea persoanelor fizice sau juridice ;

- efectul lor economic consta in diminuarea veniturilor(scad dupa plata impozitelor);

Practica fiscala releva existenta a doua categorii de impozite directe: impozitele reale ,
fundamentate fara a se tine cont de situatia personala a contribuabilului , si impozitele
personale , stabilite in stransa legatura cu starea economico-sociala a subiectului impozabil .
Impozitele directe in functie de modul lor de asezare si de obiectul lor se impart ca in urmatorul
tabel.
Structura categoriei impozite directe

Impozitul funciar
Impozite reale Impozitul pe cladiri
Impozitul pe activitati economice
Impozitul pe capitalul mobiliar
Impozite directe
Impozite pe venit Impozitul pe veniturile
persoanelor fizice
Impozite personale Impozitul pe veniturile
societatilor
Impozite pe avere Impozitul asupra averii propriu-
zise
Impozitul asupra circulatiei averii
Impozitul asupra cesterii averii

6
3. Impozite indirecte
Impozitele indirecte sunt instituite asupra vanzarii unor bunuri si prestarii
anumitor servicii , fiind varsate la bugetul public de catre producatori, comercianti si sunt
suportate de catre consumatorii bunurilo si serviciilor impozabile .
Denumirea de “indirecte” provine de la faptul ca aceste impozite nu se stabilesc
“direct pe persoana” : atunci cand se introduc , nu se cunoaste , nici de organele fiscale si
nici de cetateni cine va plati aceste impozite si in ce masura
18
.
Caracteristicile impozitelor indirecte sunt:
 nu sunt nominative , adica nu se cunoaste numele contribuabilului care datoreaza
debitele fiscale;
 se percep la vânzarea mărfurilor şi serviciilor prin adăugarea unor cote de
impunere la preţurile şi tarifele acestora;
 se încasează de la toate persoanele care cumpără mărfurile şi serviciile supuse
impunerii indirecte, indiferent de veniturile, averea sau situaţia personală a
acestora;
 se stabilesc în cote proporţionale asupra preţului mărfurilor supuse vânzării şi
serviciilor în sumă fixă pe unitatea de măsură a acestora;
 se virează la bugetul public de către producători, comercianţi, însă sunt suportate
de către consumatori, fiind incluse în preţurile mărfurilor sau tarifele serviciilor;
în acest sens există o neconcordanţă între plătitorul acestora la buget şi
suportatorul lor real;
 mărimea acestora este necunoscută de consumatori, fiind „camuflată” în preţuri
sau tarife, fiind numite si impozite invizibile
 au un caracter inechitabil, deoarece nu prevăd un venit minim neimpozabil, nu
cuprind anumite facilităţi în cazul celor care au copii sau persoane în întreţinere
şi, totodată, avantajează persoanele cu venituri mari;
 au un pronunţat caracter regresiv, datorită discrepanţei dintre mărimea veniturilor
diferitelor categorii sociale;
 utilizarea lor, ca şi în cazul impozitelor directe, conduce la scăderea nivelului de
trai al populaţiei, deoarece, prin reducerea veniturilor reale se diminuează puterea
de cumpărare a populaţiei;
 un alt avantaj este rapiditatea perceperii impozitului si in acelasi timp este si mai
putin costisitoare decat impozitarea directa.
In functie de forma lor de manifestare , impozitele indirecte se grupeaza in
19
:
- taxele de consumatie ;
- monopolurile fiscale;
- taxele vamale ;
- taxe fiscale de timbru , de inregistrare

7
 Taxe de consumatie pe produs (accize)
generale pe vanzari ( TVA )
asupra productiei
Monopoluri fiscale asupra vanzarii

Impozite indirecte asupra productiei si vanzarii

de import
Taxe vamale de export
de tranzit
Taxe traditionale de timbru
de inregistrare

SISTEME DE IMPOZITARE IN UNIUNEA EUROPEANA

Din analiza sistemelor de impozitare în rândul statelor membre ale U..E., reiese că dacă la nivelul
UE15, ponderile taxelor directe, indirecte şi a contribuţiilor sunt relativ egale, în noile state membre
impozitarea directă ocupă o pondere mai mică în total venituri.
Cea mai mică pondere a impozitelor directe în total impozite la nivelul anului 2010 o are Lituania
(numai 17,4%), urmată de Bulgaria (18,8%) şi Slovacia (19,1%)1 . Toate aceste ţări au adoptat
sisteme de impozitare cu cote fixe care conduc la o reducere puternică a impozitelor directe faţă de
cele indirecte.
România ocupă la nivelul anului 2010, locul 3 în ceea ce priveşte ponderea impozitelor indirecte
(45,2%) în total impozite, primele poziţii fiind ocupate de Ungaria (45,5%) şi Bulgaria (55,4%).
Sistemele de taxare din Germania şi Franţa, care pun accent pe contribuţiile de asigurări sociale
sunt la polul opus cu cele din Danemarca, Suedia şi Marea Britanie, unde ponderea contribuţiilor
sociale în totalul veniturilor este redusă

8
 Ponderea veniturilor în PIB

Statele cu cea mai mare pondere a veniturilor în PIB sunt statele

care se bazează pe impozitarea directă (FR, DK, BE, AT, NL, IT)

O dată cu declanşarea crizei se observă o volatilitate ridicată a

ponderii veniturilor în PIB pentru ţările care au la bază impozitarea
indirectă (EE, BG, RO, PL).

9
State care au la baza sistemului de impozitare impozitele indirecte – anul 2010

Romania Danemarca

Impozite directe Impozite directe

Contributii de Contributii de
asigurari sociale asigurari sociale
Impozite indi- Impozite indi-
recte recte

Structura sistemului de impozitare din România:

Începând din anul 2010, Romania ocupă locul trei în UE27 în ceea ce priveşte dependența de
taxarea indirectă, cu o pondere de 45.2% în total venituri, comparativ cu 38.6% media UE27.

Ponderea contribuțiilor sociale în total venituri a fost de 32.2% (31.1% UE27), în timp ce
impozitarea directă reprezenta 22.6% din total venituri (UE27 30.4%).

Structura sistemului de impozitare din Danemarca:

Taxarea directă reprezintă 62.7% din totalul veniturilor (30.4% UE27).
Impozitul pe venitul persoanelor fizice reprezintă 51.1% din totalul veniturilor în anul 2010.

Ponderea impozitelor indirecte a fost de 35.4%, cu mult sub media UE27 (38.6%). Ca urmare a
încasărilor scăzute din Contribuțiile sociale (2,1% în total venituri), majoritatea cheltuielilor cu
protecția socială sunt finanțate mai ales din încasările din impozitul pe venit.

CARACTERISTICI ALE SISTEMELOR DE IMPOZITARE

ROMÂNIA

Impozitul pe venitul persoanelor fizice: Începând din 2005, cota unică de impozitare de 16%
aplicată şi pe impozitul pe profit, a înlocuit sistemul de cote progresive cu patru tranşe de
impozitare (între 18% şi 40%). Această cotă se aplică, în general, veniturilor din activităţi
independente, drepturilor de autor, veniturilor din bunuri mobile şi imobile (cum ar fi chiriile),
câştigurilor de capital şi de asemenea, veniturilor din dobânzi. Sistemul electronic naţional de plată

10
a fost lansat în martie 2011. Impozitul pe profit: Din 2005 se aplica cota unică de 16% aplicată
asupra profitului impozabil. Persoana juridică română care distribuie/plăteşte dividende către o altă
persoană juridică română are obligaţia să reţină, să declare şi să plătească impozitul pe dividende
stabilit prin aplicarea unei cote de impozit de 16% asupra dividendului brut distribuit/plătit unei
persoane juridice române. Inainte de 2005 cota de impozitare era de 25%. Câştigurile din capital
reprezintă venituri supuse reglementărilor privind impozitul pe profit, neexistând reglementări
separate ale acestui impozit. Începând cu 1 mai 2009 până în octombrie 2010 a existat o alternativă
de calcul pentru plata impozitului pe profit, reprezentată de impozitul minim anual stabilit în funcţie
de veniturile totale anuale.In prezent IMM-urile pot opta intre plata imp pe profit si a imp pe venit
(cifra de afaceri).

TVA şi accize: Cota standard de TVA este de 24%. O cotă redusă de 9% se aplică asupra
bunurilor cum ar fi: produsele farmaceutice, echipamente medicale pentru persoanele cu handicap,
cărţi, ziare, accesul la servicii culturale şi de cazare la un hotel. Începând din 2009, se aplică o cotă
redusă de 5% pentru livrarea de locuinţe sociale, inclusiv a terenurilor pe care sunt construite.
Definiţia de persoană impozabilă a fost extinsă. Scutirile de TVA fără drept de deducere se aplică,
printre altele, tratamentelor medicale, unor activităţi culturale, educaţionale şi serviciilor publice
poştale, anumitor tranzacţii bancare şi financiare, de asigurare şi reasigurare.
Taxe pe avere şi tranzacţii: În România nu există impozite nete pe avere, nici pe donaţii sau
moşteniri. Proprietăţile imobiliare sunt supuse unui impozit local pe clădiri. Impozitul se percepe în
cote variabile, 0,1% pentru clădirile deţinute de persoane fizice şi între 0,25% şi 1,5% pentru
clădirile deţinute de companii. În cazul în care clădirea nu a fost reevaluată în ultimii trei ani,
tarifele pentru clădirile aflate în proprietatea companiei variază de la 5% la 10%. Terenurile aflate
atât în interiorul cât şi în afara limitelor oraşului sunt, în general, supuse impozitului local pe teren.
Impozitele locale au crescut cu aproximativ 20% în 2010.

Contribuţiile sociale obligatorii: Contribuţiile de asigurări sociale de stat se plătesc, atât de

angajator, cât şi de angajat. Începând cu 1 februarie 2009, angajaţii cu condiţii normale de muncă
trebuie să contribuie pentru asigurările sociale de stat cu 10,5%, iar angajatorii cu 20,8%. În
anumite cazuri se pot aplica cote mai mari pentru angajatori. Angajaţii şi angajatorii contribuie şi la
fondul de asigurări de sănătate (10,7%)şi la fondul de şomaj (1%). Angajatorul trebuie să plătească
contribuţii suplimentare la Fondul de accidente de muncă şi boli profesionale şi la Fondul de
garantarea a creanţelor

DANEMARCA
Impozitul pe venitul persoanelor fizice: Este caracterizat de rate medii şi marginale relativ
ridicate. Contribuabilii persoane fizice plătesc 8% din câştig salarial brut înaintea oricărei deduceri.
Ca şi în alte ţări nordice taxele locale joacă un rol important. Cota medie a impozitului pe venit
local este de 25,7%. Există o deducere personală de 5765€. Pentru veniturile din dividende, precum
şi pentru câştigurile din titluri de valoare se utilizează două cote: una de 27% şi una de 42% în
funcţie de nivelul acestora.

Impozitul pe profit: Cota impozitului pe profit a fost redusă de la 30% în 2005 la 25% în 2007.
Deşi nu există nicio taxă pe profit la nivel local, municipalităţile primesc o parte din veniturile
încasate din impozitul pe profit. Începând cu 2004 s-au introdus norme de consolidare fiscală
naţionale obligatorii pentru unităţile permanente şi filialele rezidente, în timp ce grupurile rezidente
legate de filiale ale societăţilor nerezidente pot aplica pentru consolidarea internaţională.
Amortizarea se realizează în line dreaptă pentru o perioadă de peste 20 de ani pentru clădirile
folosite pentru afaceri (nu birouri) şi descrescător pentru maşini şi echipamente (până la 25%). Rata

11
de amortizare pentru clădiri a fost redusă de la 5% la 4% în 2008 ca parte a reformei impozitului pe
profit, prin extinderea perioadei până la 25 de ani. Rata de amortizare a infrastructurii a fost de
asemenea redusă de la 25% la 7% în 2008. Rata de amortizare pentru bărci, sonde de foraj,
aeronave şi trenuri este redusă treptat de la 25% în 2007 la 15% în 2016.

TVA si accize: Cota standard la TVA este 25%, doar ziarele sunt fiind impozitate cu cota zero.
Ca parte a finanţării reformei fiscale din 2009, taxele pe energie, exceptând benzina şi motorina,
sunt crescute cu 15% , iar afacerile şi industria vor plăti taxa pe energie în viitor la o cotă de 15
DKK / GJ (2 euro/GJ)5 . Taxa pe energie a fost indexată cu inflaţia din 2008 şi reforma fiscală
prevede continuarea indexării începând cu 2016.

Impozitele pe avere: Imobilele sunt supuse impozitului pe bunurile imobiliare. Cotele variază
între 1,6% şi 3,4%. Contribuţii de asigurări sociale de stat:
Contribuţiile sociale joacă un rol limitat în Danemarca.

12