Legile mendeliene ale eredității

Legile mendeliene ale eredității au fost elaborate de Gregor Mendel, care a realizat
hibridări (încrucișări) la mazăre — Pisum sativum, plantă autogamă ce prezintă caractere
distincte și contrastante și se poate hibrida prin polenizare artificială încrucișată. Prin
experimentele sale a demonstrat prezența factorilor ereditari (gene), responsabili de
transmiterea caracterelor ereditare.
Totalitatea genelor unui individ poartă denumirea de genotip, iar fenotipul reprezintă
totalitatea caracterelor rezultate din interacțiunea genotip — mediu. În organism, genele sunt
prezente sub formă de pereche în celulele somatice (ale corpului) și doar una dintre genele
pereche, în gameți (celule sexuale). Genele care se manifestă fenotipic sunt numite gene
dominante, iar cele care nu se exprimă fenotipic se numesc gene recesive (ascunse). Gena
dominantă se notează cu litera mare, iar cea recesivă cu litera mică. Există mai multe variante
ale aceleiași gene, apărute în cursul evoluției, care poartă numele de gene alele (A, a) și
determină același caracter. De exemplu, pentru aspectul bobului la mazăre, genele ce
determină aspectul neted/zbârcit sunt gene alele. Când un organism are o singură alelă în
dublu exemplar se numește organism homozigot (AA, aa), iar când un organism are alele
diferite se numește organism heterozigot ( Aa).
Mendel a realizat monohibridări — încrucișări între organisme ce se deosebesc printr-un
caracter, de exemplu, culoarea bobului și dihibridări — încrucișări între organisme ce se
deosebesc prin două caractere, de exemplu, culoarea și aspectul bobului.
În cazul monohibridării, prin încrucișarea unui individ cu boabe galbene cu unul cu boabe
verzi, a obținut în prima generație FI doar boabe galbene, iar în generația filială F2, a obținut și
boabe galbene și boabe verzi în raport fenotipic de 3 galben: 1 verde.
Caracterul care a apărut în prima generație l-a numit dominant și l-a notat cu literă mare,
iar cel care nu a apărut în prima generație I-a numit recesiv și 1-a notat cu literă mică.
Încrucișând indivizi homozigoți AA X aa, în prima generație a obținut 100% indivizi
heterozigoți Aa, iar în generația a doua, obținută prin autopolenizare, au rezultat indivizi
homozigoți dominanți Aa, heterozogoți Aa și homozigoți recesivi aa, în raport genotipic de
3AA: 2 Aa: 1 aa.
În cazul dihibridării, prin încrucișarea unui individ homozigot cu boabe galbene și aspect
neted (GGNN) cu unul homozigot cu boabe verzi și aspect zbârcit (ggnn) a obținut în prima
generație FI doar boabe galbene și netede (GgNn), iar în generația filială F2, obținută prin
autopolenizare, au rezultat: plante cu boabe galbene și netede, plante cu boabe galbene și
zbârcite, plante boabe verzi și netede, plante boabe verzi și zbârcite în raport fenotipic de 9: 3:
3: l.
În urma experiențelor de hibridare au fost elaborate legile mendeliene ale eredității:
1.Legea purității gameților— gameții sunt întotdeauna puri din punct de vedere genetic,
deoarece au doar unul dintre factorii ereditari pereche.
2.Legea segregării independente a perechilor de caractere — fiecare pereche de
factori ereditari segregă (se separă) independent de altă pereche.

Aplicatii
1. Enuntati legile lui Mendel.
2.Prin încrucişarea unui individ homozigot care aparţine unui soi de tomate cu fruct rotund (O) şi de
culoare roşie (R) cu un alt individ homozigot care are fructe ovale (o) şi de culoare galbenă (r), se obţin,
în F1, organisme hibride. Stabiliţi:
 genotipurile părinţilor; genotipul hibrizilor din F1
 genotipurile gameţilor formaţi de hibrizii din F1;
 genotipurile hibrizilor din F2 care prezintă fructe rotunde şi galbene; numărul descendenţilor din F2 care
prezintă fructe roşii.