Şcoala Postliceală Hippocrate Focşani

Elev: Isac Ionuţ Gabriel

Anul III

SINDROMUL DE IMOBILIZARE

La vârste înaintate, organismul uman poate suferi numeroase

modificări legate de regresul funcţiilor biologice, în timp se
diminuează capacitatea fizică, funcţiile respiratorii, cardiace, renale,
vizuale, auditive etcetera, iar vârsnicii pot deveni greu de îngrijit, atât
de către familie, cât şi de personalul medical.
Se poate pierde abilitatea pentru activităţile zilnice, cum ar fi
toaleta personală, îmbrăcat, îngrijirea locuinţei, iar imobilizarea la pat
poate determina sau agrava depresia şi izolarea socială a vârsnicului.
Etiologie:
Factorii etiologici sunt:
- Vârsta
- Terenul neuropsihic; anxietate, depresie
- Conduita necorespunzătoare a anturajului familial
- Afecţiuni grave , severe, invalidante
- Afecţiuni psihice
- Imobilizarea autoimpusă prin teamă de accidente
- Sindrom de inadaptare
- Refugiul în boală etc.
Semne şi simptome:
Simptomatologia trecerii de la imobilizare la invaliditate
cuprinde un tablou somato-psihic şi metabolic
Şcoala Postliceală Hippocrate Focşani
Elev: Isac Ionuţ Gabriel
Anul III
Semne somato-psihice; escare, complicaţii urinare,
tulburări circulatorii, embolii pulmonare, atrofie musculară,
insomnie, plâns, anxietate, depresie, stare confuzională,
negativism .
Semne metabolice: demineralizare osoasă cu osteoporoză,
apariţia unor calculi.
Tratament:
Pentru evitarea imobilizării prelungite sau permanente,
conservarea activităţii cotidiene este necesară şi susţinută prin
tratamentul bolilor care pot produce imobilizare, ergoterapie de
funcţie pentru menţinerea autonomiei, psihoterapie, sprijin din partea
anturajului.