2022 -RECAPITULARE MATERIA -SUPORTUL DE CURS MARKETING PUBLIC
Pentru a intelege mai bine evolutia marketingului public, trebuie sa amintim
despre importanta reformarii sistemului public, cadrul de asimilare si operationalizare a noilor modele de guvernare in Romania si despre reformarea sistemului public in contextul dezvoltarii si globalizarii intense a sistemelor sociale, avand in vedere faptul ca societatea românească se află într-un continuu proces de schimbare, în care toate elementele de ordin economic, social, politic şi civic cunosc o nouă dinamică în încercarea de adaptare la condiţiile prezente. 1. Reformarea sistemului public – premisă în construirea noilor modele de guvernare Pe plan mondial, tendinţa ultimilor douăzeci de ani a fost aceea a globalizării şi dezvoltării intense a sistemelor sociale. În acest context, statele naţionale sunt puse într-o poziţie cu totul nouă, în care instituţiile şi sistemele administrative trebuie să fie flexibile, pentru a se adaptata acestor transformări. În noile coordonate ale cadrului geo-politic creat, administraţia publică centrală şi cea locală devin factori definitorii în competitivitatea economică a unei ţări sau regiuni economice. Societatea românească se află într-un continuu proces de schimbare, în care toate elementele de ordin economic, social, politic şi civic cunosc o nouă dinamică în încercarea de adaptare la condiţiile prezente. Prin derularea coerentă şi continuă a procesului de descentralizare, am asistat, progresiv, atât la creşterea calităţii şi eficienţei serviciilor publice, cât și la amplificarea capacităţii administraţiilor locale de a răspunde, într-o mai mare măsură, exigenţelor tuturor părților interesate. În literatura de specialitatesunt enumerate numeroase argumente pentru susţinerea demersului de modernizare structurală şi funcţională a administraţiei publice din România, plecând de la necesitatea funcţionării mai eficiente a instituţiilor guvernamentale, până la aspiraţia de a deveni competitivi în cadrul Uniunii Europene Practica statelor membre ale Uniunii Europene, în speţă a celor dezvoltate, a relevat, ca necesitate a reformei, patru categorii de factori, astfeL: factori de natură economică: creşterea economica redusă şi diminuarea resurselor bugetare alocate administraţiei publice; nevoia sectorului privat de a beneficia de o administraţie modernă, flexibilă şi deschisă parteneriatului public-privat; · factori de natură tehnologică: necesitatea operaţionalizării tehnologiei informaţiilor şi a comunicaţiilor în administraţia publică; · factori sociologici: cetăţenii, ca beneficiari ai serviciilor publice, sunt tot mai exigenţi şi nu mai acceptă ca propriile necesităţi să fie satisfăcute, de o manieră discreționară, doar prin ceea ce oferă administraţiile locale; · factori instituţionali: integrarea României în structurile Uniunii Europene implică un alt mod de administrare a serviciilor; structura puternic ierarhizată lasă locul unor noi modele organizatorice, bazate pe principii de gestiune descentralizate. Practic, contextul actual ce caracterizează societatea românească impune ca administraţia publică să fie angajată într-un proces de schimbare, structurat pe patru planuri, astfel: · un plan strategic, prin intermediul căruia să se redefinească rolul statului, în sensul delimitării clare a ariilor de responsabilitate comparativ sferelor de acțiune aferente organizaţiilor private; · un plan legislativ, concentrat pe diminuarea densităţii legislative şi utilizarea, pe scară largă, a unor regulamente cadru, pentru a crea coordonatele sferei de acțiune a autorităţilor executive; · un plan organizatoric, orientat către reducerea ierarhiilor şi simplificarea procedurilor utilizate în procesul de delegare a execuţiei sarcinilor publice către organisme care nu fac parte din cadrul administraţiilor locale; · un plan cultural, care să susțină un proces coerent de schimbare a valorilor şi a modurilor de acţiune ale aleşilor politici, ale funcţionarilor, ale grupurilor de interese şi ale cetăţenilor. Toate aceste aspecte trebuie să fie dublate de fundamentarea şi operaţionalizarea unor principii, cu caracter obligatoriu în demersul de implementare a reformei, care să ofere întregului proces valoare adăugată pentru toţii actorii implicaţi. Plecând de la separarea funcţiilor politice de cele administrative și de la crearea şi consolidarea unui corp de funcţionari publici de carieră, profesionişti şi neutri din punct de vedere politic – ca suport de bază a reformei – către definirea clară a rolului, responsabilităţilor şi relaţiilor dintre instituţii, respectiv respectarea valorilor sociale, drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, reforma în administraţia publică trebuie să genereze un nivel ridicat al transparenţei actului de guvernare. Premisele în obţinerea unei coerenţe la nivelul procesului de reformă în administraţia publică din România pot fi şi trebuie să fie asimilate demersului de marketing ce domină societatea contemporană. Practic, ca orice demers de marketing, şi activităţile ce compun procesul de reformă în administraţiile publice trebuie să se concentreze pe dimensiunea gândire, şi anume elaborarea şi fundamentarea de strategii viabile, în detrimentul acţiunilor empirice şi lipsite de perspectivă. Pentru susţinerea demersului de marketing în cadrul sistemului public, literatura de specialitate furnizează o serie de lucrări, printre care se numără şi cea promovată de Pollit şi Bouckaert, în anul 2004. Autorii menţionaţi grupează strategiile de reformă în patru categorii]: · strategii intărire a mecanismelor de gestiune tradiţionale; sistemul existent îşi propune o limitare liniară a cheltuielilor, fără revizuirea, în sensul scăderii, a previziunilor în materie de rezultate. Strategia de menţinere vizează o orientare prioritară spre controlul detaliat al input-urilor financiare. · strategia de modernizare, presupune reorganizarea structurilor şi procedurilor de la nivelul administraţiei publice, fără însă a înlătura valorile tradiţionale ale sectorului. Practic, se urmăreşte, pe de o parte, îmbunătăţirea instrumentelor de gestiune (modernizarea managerială), și, pe de altă parte, creşterea gradului de participare a cetăţenilor şi a grupurilor de utilizatori la fenomenul de modernizare a administraţie publice (modernizare participativă). · strategia de marketizare, vizează orientarea sectorului public şi a valorilor sale către sectorul privat. Această strategie nu trebuie asimilată cu privatizarea sectorului public, cu respingerea sau reducerea taliei acestuia, ci presupune o reformare coerentă a sa, pentru a corespunde cerinţelor mediului dinamic ce caracterizează societatea contemporană. Practic, se porneşte de la premisa că strategiile şi tacticile de marketing aplicate în sectorul privat pot fi adaptate cu succes sectorului public. · strategia de minimizare, presupune reducerea domeniului public, cea ce implică externalizarea, în sectorul privat, a unor servicii care, în mod tradiţional, se localizau în portofoliul administraţiei publice.