†
May, 2014
personaje:
setting:
Zilele noastre.
note:
Dacă e jucat în afara Melbourne, Australia, toate referințele geografice, pop-culturale, sociale
pot fi adaptate. Notele de la sfârșit vă pot ajuta să găsiți echivalente.
Declan Greene
1.
– Poate că n-aș fi grasă dacă n-aș fi urâtă și plictisitoare și grasă și proastă și bătrână și...
– Urâtă și
– Patetică.
– ...
Am dinți frumoși.
– Am... Ăăă...
– Am umor.
– N-am aroganțe.
– Încerc să slăbesc.
– Încerc proactivitatea.
– Sunt berbec.
– Îmbrățișez optimismul.
– Nu fumez. Nu beau.
– N-o să-ți cer să spui mai puțin complex ce ai de spus doar ca să înțeleg eu.
– O să încerc lucruri care mă dor. O să le tot încerc până n-o să mă mai doară.
– Doar cineva.
– Cineva să
2.
2: Hei, ce faci? Îmi place profilul tău, pari o fată interesantă. Știu că suntem de vârste cam
prea diferite, dar avem AȘA de multe lucruri în comun! De exemplu, și eu sunt cu Tarotul și
astrologia. Dacă ești interesată, mi-ar plăcea să-ți fac cinste cu o băutură. Nu e ceva ce
propun des, să nu crezi nu știu ce altceva. Numărul meu e 0438294349. Sper să-mi
răspunzi. Mersi
Hei, ce faci? Îmi place profilul tău, pari o fată interesantă. Știu că suntem de vârste cam
prea diferite, dar avem AȘA de multe lucruri în comun! De exemplu, și eu sunt cu golful și
polo în apă. Dacă ești interesată, mi-ar plăcea să-ți fac cinste cu o băutură. Nu e ceva ce
propun des, să nu crezi nu știu ce altceva. Numărul meu e 0438294349. Sper să-mi
răspunzi. Mersi.
Hei, ce profil cool ai. Știu că suntem de vârste diferite, dar avem AȘA de multe lucruri în
comun! Și eu sunt interesat de cai și de Shannon Noll i. Mi-ar plăcea să-ți fac cinste cu o
băutură. Salutare.
Hei, ce profil cool ai. Și mie-mi place House of Cards. Ai vrea să-ți iau ceva de băut?
Hei.
Salut.
SHANNON NOLL: A semi-forgotten pop-star from the first season of Australian Idol, who
was/is marketed principally to rural Australia. His music is a generic FM-radio version of country-rock –
kind of like an even-poorer-man’s Keith Urban.
Salut.
Salut.
Salut.
Salut.
Salut.
Salut.
Salut.
Salut.
1: salut :)
2: Hei. Ce faci?
1: bine tu? :)
hello?!?!
1: sigur!!! când?!
hello??!?!?1
Hei mă mai ții minte?!? lol ce zici de băutura aia?!? seara îmi convine oricând :)
2: Mâine?
hei! Te-ai răzgândit? lol am încercat să te sun dar aveai telefonul mort :P
hei? :P
1: lol e ok. Să mai încercăm o dată săptămâna viitoare? Am liber marți și vineri seara dar în
restul săptămânii mă țin ăștia până târziu. Să-mi zici cum vrei! :)
helllooooooooooo?!?!?! lol
ok am înțeles. pa.
2: Hei! Scuze scuze scuze. A fost o nebunie la muncă!!!!! Îmi pare așa de rău. Hai vineri, vrei?
Îți convine așa? Sau în altă zi care-ți convine. De data asta o să se întâmple. O zi bună!!!!!!
???
3.
1: Ne-am mutat când a fost atacată vecina noastră. Era a patra oară în ultimii doi ani.
...A patra oară când ne-am mutat, nu a patra oară când a fost atacată vecina. Deși poate
că a fost. Cine știe. Avea 83 de ani. Nu vorbea cu noi. Nu părea s-o viziteze nimeni. Toată
casa ei era marcată de singurătate și mizerie. Îi căzuse burlanul, iarba din fața casei
crescuse sălbatică. Poate de aia au și ales-o atacatorii. A doua zi a și apărut un semn cu
De vânzare. N-am stat destul cât să vedem dacă a luat-o cineva.
Pentru prețul ăsta nu e o zonă rea. Nu-i o zonă rea, dar e un parc la capătul străzii și e un
grup de băieți pe biciclete. Stau acolo toată ziua, iau droguri sau ce fac ei. Ideea e că nu-mi
place de ei. Nu-mi plac și n-am încredere în ei. Când trecem pe lângă ei cu mașina, se
opresc din vorbit și se holbează la noi. N-aș putea să spun ce, dar e ceva necurat la ei.
Sunt prea mari să meargă pe biciclete așa mici.
Azi am făcut în sfârșit un plan de apărare. Și e atât de simplu, atât de incredibil de simplu,
nu știu de ce nu m-am gândit mai devreme. M-am dus la bancă, m-am dus la casier și am
scos niște bani, 4000 de dolari. 80 de bancnote galbene de plastic, pe care le-am pus într-
un plic.
O să dorm cu plicul ăsta sub pernă. Și dacă aud cum se sparge vreun geam noaptea, dacă
aud voci care șoptesc în living, o să fac așa:
LĂSAȚI-NE ÎN PACE.
(...apoi închide.)
Ce altceva?
Oh... Mă gândesc să deconectez telefonul de acasă. Vreau să zic, abia ce-l folosim și copiii
au telefoanele lor. (râde) Dacă ar mai trăi mama să vadă asta! Copiii cu telefoanele lor!
(râde)
4.
Nu sunt mândru. Dar nu mi-e nici rușine. Corpul femeii e ceva frumos. Ar trebui venerat. În
toate sensurile...Hm...Posibil. Vreau să spun...
(Fericire.)
Și apoi termin. La 2 noaptea. Trist, palid și ud de transpirație. Și-mi vine să plâng. Pentru
că mai sunt 24 de ore până o să pot face asta iar.
Nu fă mișto de mine.
Când eram puști era mai... Ușor. Mai greu? Nu știu. Aveam o revistă. De hârtie. Rulată și
ascunsă într-o cizmă de cauciuc în fundul dulapului. Acum am patru hard-drive externe
ascunse prin toată casa. Acum ajung târziu la muncă în fiecare zi. Pe jumătate adormit.
Tremur de la cafeină. Adorm în toaleta handicapaților, cu telefonul deschis și porno pe el.
Săptămâna trecută i-am spus soției că trebuie să merg la o conferință. I-am spus că n-o să
fiu acasă seara. M-a crezut pentru că probabil n-avea niciun motiv să nu mă creadă. Iată
ce am făcut:
am închiriat o cameră într-un hotel cu WiFi. Am comandat vițel parmagana prin room
service. Îmi luasem laptopul de la job și între 6 și 8 am downloadat 8 gigabytes de porno.
Am ejaculat. Am dormit 9 ore. M-am trezit la 6 dimineața. M-am mai masturbat de două ori,
Și nu pot să spun că n-a fost o noapte minunată. Pentru că a fost. Dar când ieșeam din
hotel...Când luam trenul spre muncă...Pentru prima dată, m-am simțit cumva...Nu știu...
Nu știu...
5.
1: E gras.
2: E urâtă.
1: (râde)
1: (râde) OK!
2: Deci uită-te pe –
2: (râde)
1: Hmmm...
2: Poftim?
1: Cu ce te ocupi?
2: I.T.
1: A, da.
Lucrezi pentru tine sau...?
Și e interesant sau...?
2: Poftim?
2: (râde) Nu știu, e?
1: Sigur!!! (râde)
2: Asta?
1: Ce e aia?
1: (râde)
2: (râde)
1: (râde)
2: (râde)
(Sună un telefon.)
1: Oh da! Îmi iubesc munca. Adică e grea și așa, nu se plătește mult. Și-mi distruge spatele.
Și doctorii mă tratează ca pe un gunoi. Și e multă moarte. / Dar la sfârșitul zilei –
(Închide telefonul.)
2: (râde)
1: (râde)
2: (râde) Umm... Un pic. Rahaturile obișnuite: Masterchef, Război în bucătărieiii. (râde) Dar
tu?
1: (râde)
1: (râde)
2: (râde) Ba da!
1: (râde)
2: (râde)
iii
MY KITCHEN RULES: Another Australian reality TV amateur cooking competition.
iv
MATT PRESTON: Cravat-wearing gourmand who hosts Australia’s version of the
Masterchef reality TV show. If an equivalently weighty guy can’t be found on a local cooking series,
the descriptor ‘2’ uses for him – ‘She’s into fat guys!’ – can be adapted to ‘ugly’.
1: (fluieră) (râde)
2: (râde)
2: Hm, cred că Donnie Darko e filmul meu preferat din toate timpurile. Dar îmi place și
Inception. The Butterfly Effect, genul ăsta.
2: Aș zice că asta e seara perfectă pentru mine: o cameră întunecată, un televizor cu ecran
mare și relax cu un dvd cu un film de artă.
1: Perfect!
2: Perfect! (râde)
1: (râde)
(Sună telefonul.)
2: (râde) Iar!
1: (râde)
2: (râde)
1: De fapt – aproape am căzut de pe scaun când mi-ai trimis mesajul ăla! (râde)
2: (râde) Da?
2: (râde)
1: (râde) Doamne – abia dacă am primit vreunul! (râde) Mă întreb oare de ce?! (râde)
1: (râde)
2: (râde)
1: (râde)
1: (râde)
2: (râde)
1: (râde)
2: (râde)
1: (râde)
1: (râde)
6.
2: Adevărul.
1: Adevărul.
2: Adevărul e că: niciodată, în toată viața mea, nu m-am simțit bărbat. Nici o clipă. Bărbat
adevărat, vreau să zic. Un bărbat care... Care...
1: Adevărul. Când sună telefonul, de fiecare dată, eu, ăă, eu – ăăă. Hm.
2: Problema mea e că sunt prea gras. Problema e că sunt prea alb. Mă uit la italieni. La greci.
La africani. Parcă le e mai ușor. Își țipă dorințele la femeile lor și femeile lor pur și simplu îi
acceptă.
1: Arunc toată corespondența la coș, fără s-o deschid. Șterg mesajele audio fără să le ascult.
Acopăr geamurile. Baricadez ușile. Dar și atunci, chiar și atunci. “Sună-l pe Todd de la
Recuperare. Sună-l pe Jade de la Departamentul de Datorii. Sun-o pe Carrie de la
recuperări Visa.”
2: Femeile din porno își fac multe operații cosmetice. Își măresc sânii, își injectează colagen,
își fac liposucții, labioplastie, își albesc anusul.
2: Ce?
1: Da. Da.
2: N-am copii.
1: I-ai apăra?
2: Care era situația? Situația era că un muist a încercat să-mi fută femeia asta era situația.
1: Și l-ai bătut ?
2: Da, clar.
1: Mamă. Oau.
1: Uau.
2: Geamul era coborât. Nu mai știu de ce. Ea încercat iar să mă sărute dar n-am vrut să ne
vadă șoferul.
1: Șoferul mirosea a nespălat. Geamul era coborât. M-am uitat la aparat, să mă asigur că n-a
mai pus de la el.
2: Și apoi. Apoi...
Am ajuns. Cred. Nu știu ce a urmat. Am numai imagini scurte în cap. Cum cad din taxi. Pe
scări, sus. În ea, în ea...
1: I-am zis cu o voce de snoabă: ‘Dă-mi voie să-ți arăt splendorile noastre!’. Ca și cum
glumeam. Dar nu glumeam.
1: ‘Acesta este noul nostru televizor cu plasmă!’ ‘Acesta este sistemul nostru nou de sunet
Foxtel IQ!’v ‘Și iată și iMac desktop-ul cu wireless mouse și tastatură și
1: Nu mă asculta. Și-a dat jos pantalonii. S-a târât pe podea, îi curgea ceva din gură. M-am
dus la el cu o găleată și i-am zis să vomite în ea.
1: Curgea apa.
v
FOXTEL IQ UNIT: Foxtel is a cable TV service in Australia. The IQ unit is purchased as
part of a subscription package – it’s pretty much the same as Tivo.
1: Am luat o monedă și am deschis ușa. Era pe podea, dezbrăcat de la brâu în jos. Buda era
plină, am tras apa și am dat cu niște deodorant. I-am pipăit încheietura. Avea pulsul OK.
Respira normal. L-am prins de mâini și l-am tras pe hol, l-am tras în dormitor, la mine-n pat.
I-am scos cămașa vomată. Ralph Lauren, 100% bumbac. I-am pus-o în mașina de spălat.
Când m-am întors, l-am găsit întors pe burtă. A mormăit și și-a desfăcut picioarele și
testiculele lui... Arătau....
L-am acoperit. Am golit un coș de hârtii și l-am pus lângă pat. Am băut cinci pahare de apă
și am desfăcut canapeaua.
Și pe urmă am adormit.
Și pe urmă... pe urmă...
(Fericire.)
2: Un vis...
În vis... Alergam
Într-un vis mi-am găsit toată libertatea la care visam. Paste de casă. Vin toscan. Dealurile
albe și galbene ale Siciliei. O fată de 17 ani cu... cu...
Într-un vis mi-am găsit libertatea pe care o meritam și m-am trezit cu lacrimi în ochi.
... Gol de la brâu în jos. Într-un pat străin. Și un miros ciudat în cearșafuri. - Ce?
Nu era nimeni acasă. M-am îmbrăcat în hainele mele, care erau spălate, călcate și
împăturite. Și am sunat la un taxi. Am citit adresa de pe o factură. O factură de pe un vraf
de facturi neplătite de mult, cu datorii acumulate. Am stat pe hol până a venit taxiul.
Teveul era închis. Mi-am văzut reflecția în el. Și arătam – diferit. Cumva. O scânteiere de
ceva...Mândrie? Nu. Nu mândrie.
(Ne-Fericire)
Să mă omor sau să mă mut în România. Unde-ți iei un star porno cu $30 ora.
7.
Dar nu mi-era teamă. Nu m-am speriat de data asta. Pentru că întâlnisem pe cineva. Care
lucra la o firmă de securitate și purta Ralph Lauren. Care avea un animal sălbatic în
el...Jbang jbang jbang.
Ha-ha.
Evident, nimic din ce-am spus nu-i adevărat. Dar măcar un pic poți să-ți imaginezi că e, mi-
am zis în metrou. Azi totul o să se schimbe. Azi ești un om nou. Totul o să fie diferit. Nimic
n-o să fie la fel.
Când m-am dus la muncă, laptopul meu nu mai era acolo. Un email m-a anunțat că îl
luaseră pentru o verificare a hard-ului.
1: Dimineață cum m-am trezit am încercat să-l sun iar. Și nici în dimineața asta n-a răspuns.
Mai târziu la muncă am primit un email în care mă anunțau că o să-mi ia mașina într-o
săptămână.
Ceea ce era foarte deprimant, bineînțeles. Așa că am plecat mai devreme de la muncă să-i
duc pe copii la cumpărături.
Fiica mea de 12 ani m-a întrebat dacă poate s-o aducă și pe prietena ei nouă, Rebecca. N-
am cunoscut-o pe Rebecca dar fiică-mea vorbește de ea constant. I-am zis, da, Rebecca
poate să vină. Ceea ce a fost o greșeală. Rebecca e o scârbă.
Am ajuns la complexul comercial. Fiică-mea și Rebecca mergeau la câțiva pași în fața mea
și din când în când se întorceau și-mi aruncau câte o privire, chicoteau și-și șopteau. M-au
tras într-un magazin cu muzică zgomotoasă de care fiică-mii îi era teamă acum o lună.
Luam câte ceva de pe rafturi ‘Ce ziceți de asta?’. Chicoteau. ‘Dar de asta?’ Se hlizeau și se
tot hlizeau. Fiică-mea mi-a zis ‘O să încercăm câte una alta. AșAșteaptă-ne aici.’ Așa că
am așteptat. Și am tot așteptat. Mă prefăceam că mă uit la haine, care erau ieftine și
lucioase și curvești. Mă simțeam bătrână. Și patetică. Și urâtă și proastă și
M-am învârtit pe acolo fără țintă. În sus și în jos pe scările rulante. Mă prefăceam că mă uit
la haine. Luam câte ceva și mă prefăceam că sunt interesată. Nu mi-era sete, dar am
cumpărat un smoothie de morcov, pepene și ginseng de la Boost Juice vi, care m-a costat
șapte dolari. Mă plimbam și beam în așa fel încât să se vadă că-l beau. Am sunat-o pe
fiică-mea. Iar mi-a răspuns mesageria vocală. Picioarele mă omorau, dar nu puteam să mă
așez. Nu voiam să mă așez. Nu voiam să fiu una dintre femeile alea care stau jos singure
într-un mall. A mai trecut o oră. JB-Hifi. vii Jetty Surfviii. N-am mai rezistat și m-am dus într-o
toaletă, unde am stat o oră și m-am odihnit.
Aveam iar, nu știu cum, pe telefon BuyItNow. Freedom Furniture. Sanity Online. Asta mi-
am luat: o mașină de făcut paste. O geantă Louis Vuitton falsă. Sex In The City –
Sezoanele 5 și 6. Două păpuși vintage. O cutie cu 24 de pachete de supă instant Mee
Goereng. O veioză cromată. O mașină de-nghețată. Un covor persan fals. Un parfum
“Fantasy”, parfumul lui Britney Spears.
Până mi-au respins Mastercardul. Până mi-au respins Suncorpul. Le-am dat drumul la
amândouă printre picioare și am tras apa. Au reapărut la suprafață. Am tras iar apa. Iar au
reapărut. Și iar. Și iar. Și iar.
Când m-am întors la mașină, fiică-mea era acolo. Cu o geantă de cumpărături sclipicioasă.
Am întrebat-o ce are în ea și a scos o rochie ieftină, sclipicioasă, atât de mică, că abia îi
vi
BOOST JUICE: Juice and smoothie franchise who have outlets, notable for hiring extremely
young and plucky staff.
vii
JB-HIFI: Grungy-looking discount CD and DVD chain, principally staffed by pierced and
tattooed hipsters.
viii
JETTY SURF: A surf retailer only found in suburban shopping malls. The stores are filled
with enormous blown-up images of tanned young men and women in swimwear.
acoperea știți voi ce. Mi-a zis: ‘Rebecca mi-a cumpărat-o.’ Mi-a zis: ‘Îi datorezi Rebeccăi
$200’.
2: La 11, telefonul a sunat și am fost chemat în biroul șefului. Și șeful m-a întrebat ce mai fac.
M-a întrebat cum a fost weekendul. M-a întrebat dacă am folosit laptopul companiei cu o
săptămână înainte să downloadez 8 giga de porn.
La 11, a sunat telefonul și șeful m-a întrebat dacă am downloadat 8 giga de porno
hardcore. Și i-am spus ‘Bineînțeles că nu’. I-am explicat că e o neînțelegere. Computerul
meu fusese atacat de un virus Trojan, care a downloadat automat mizeria aia. Mi-a
acceptat explicația. M-am întors la muncă și viața mea a continuat la fel.
La 11, a sunat telefonul și șeful m-a întrebat dacă am downloadat 11 giga de porno. Mi-a
înghețat inima. Mi-am simțit gura plină de vomă. Am încercat să explic, dar simțeam voma
în gât și lacrimi fierbinți pe față. M-a întrebat dacă-mi amintesc că mi-au mai găsit
pornografie pe computer. I-am zis că da. M-a întrebat dacă-mi amintesc că n-a fost o
singură dată. I-am zis că da, da. M-a întrebat – Ce-ai face dacă ai fi în locul meu? I-am zis
– M-aș da afară? Mi-a zis - ‘Da’.
La 11.15, am ieșit din biroul șefului. Și total amorțit, am trecut pe lângă biroul meu. Am
coborât scările și am ieșit în stradă, unde dispăruse trotuarul. Unde cerul înnghițea soarele.
Am 13 ani. Sunt gol și fără păr. Mama stă în pragul ușii. Penisul meu e tare și-mi
lăcrimează în palmă.
M-am trezit la trecerea de pietoni, omulețul verde clipea iar și iar. Am scos din buzunar o
bucată de hârtie și i-am scris neveste-mii o scrisoare.
1: Fiică-mea și Rebecca m-au lăsat în mașină ca să-și ia rămas bun una de la alta. Am
așteptat în fața casei Rebeccăi cu radioul închis și am numărat monedele din scrumieră. 5,
10, 15, 25, 75, 80, un dolar și 30, un dolar 50, un dolar 55. Un dolar și 55.
S-a întors în mașină, a trântit ușa și am plesnit-o peste față cât de tare am putut.
1: Am zis în ziua aia vorbe pe care acum le regret. De exemplu: Curvă și pizdă. Cel mai mult
regret pizdă. A încercat să țipe și ea la mine dar s-a dat repede bătută, pentru că eram mai
mare și mai puternică și mai rea. A plâns și a plâns și a plâns. Am târât-o, așa cu lacrimi în
ochi, înapoi la magazin și am pus-o să ceară banii Rebeccăi înapoi. Se făcuse mică și roșie
la față când a întins chitanța. Și apoi s-a făcut tăcută, tăcută și tăcută.
Mai târziu mi-am cerut scuze dar și-a pus căștile. Încă e tăcută, tăcută și tăcută.
2: Dragă soție.
1: Te rog...
2: Te rog...
1: Te rog, Doamne...
2: Te rog, iartă-mă.
1: Te rog...
8.
2: Sunt mort.
Mort. Ăă.
Un bărbat ajunge la casa unei femei. E gras, cu ochi mici, roșii și cămașa leaorcă de
sudoare pe spate. Și ea e foarte grasă, dar în afară de asta, e total lipsită de trăsături. El
coboară din mașină ei. Urcă pe scări. Intră pe ușă în living, unde se oprește și se uită în jur.
Un televizor cu plasmă nou. Un sistem de sunet Foxtel IQ2 nou-nouț. Un Playstation 3. Un
iMac cu mouse wireless și tastatură. Se scarpină în cap. Se gândește: ‘Are lucruri drăguțe
pentru o femeie de servici.
HSe așază la o masă. Ea pregătește un ceai într-o ceașcă. Nu face una și pentru el. El se
gândește că ea o să spună ceva. Dar ea nu spune nimic. Și asta e tot ce spune în
următoarele minute.
Apoi el deschide gura și spune ceva perfect. Deschide gura și furia ei dispare. Deschide
gura și...și...
“Arăți bine.”
1: Suge-o.
2: OK.
1: Cum îndrăznești.
Îh!
1: ÎH!!!
Nu-mi răspunzi la telefoane. Sau la emailuri. Sau la mesaje. Sau la mesajele vocale. Sau la
mesajele de pe Facebook. Și-apoi, din senin, mă suni de la un telefon public / și –
2: N-am Facebook.
1: Ce?
1: Oh.
2: Dar e doar, da, chestia e că am încercat să te sun și să-ți trimit mesaj, doar că/ doar că –
1: De ce m-ai sunat?
2: Eu – ...Pardon?
1: De ce m-ai sunat?
1: Ieși afară.
2: Am nevoie de ajutor.
(Râde)
2: O, Doamne – pe bune?
1: 500!
2: Ce?
1: 500 pe noapte!
1: Vrăjeală.
1: Rahat! Rahat! Ce cămașa-i aia? Ralph Lauren? Ce sunt pantofii ăia? Aquila? Ce-i cu
parfumul ăla? Calvin Klein?
2: Rexona Classic.
1: Ieși.
2: Ce?
Stai jos.
Sau poți să-mi zici adevărul. Adevărul adevărat. Odată și pentru totdeauna.
2: Adevărul.
1: Adevărul.
2: OK. Adevărul.
1: Am copii.
2: Ce?
1: E vreo problemă?
9.
2: Odată ca niciodată îmi iubeam soția. Odată ca niciodată soția mea era frumoasă. Apoi a
îmbătrânit. Apoi ne-am urâțit amândoi. Și ea s-a urâțit și eu m-am urâțit, dar părea că
numai mie-mi pasă. Îmi strângea în palme țâțele patetice, fundul bubos.
Eu n-aveam nimic să-i spun pe măsură ce trupul i se ruina. Pe măsură ce-i apăreau ridurile
și i se lăsau sânii și i se prăbușea fundul. N-o să mai arate niciodată ca la 18.
1: Odată ca niciodată mi-am iubit soțul. Pe urmă a început să se schimbe. Chestii mărunte, la
început. Făcea bucăți un scaun. Amenința că omoară câinele vecinului. Dar s-a înrăutățit.
Fiul nostru îl scotea din minți. Țipa la el: ‘Nu mai da din mâini ca o fată! Nu mai vorbi tot
timpul!’ și fiul nostru începea să plângă, ceea ce-l enerva și mai rău. Mama îmi spunea că
eu sunt de vină. Îmi amintea de momentul când i-am aruncat o scrumieră în cap. Când i-
am aruncat medicația la toaletă. Și eu îi aminteam ei că niciodată nu ne-a înțeles. Într-o zi
au încercat să-l tragă pe dreapta pentru exces de viteză, așa că a intrat cu mașina în vitrina
unui service auto. L-au internat la un spital de psihiatrie, unde cineva i-a tăiat gâtul cu un
ciob.
Ta-da.
Cred că a lăsat un gol în urmă. Dar l-am umplut eu. Sau am învățat să pășesc în jur fără să
mă uit. N-a fost sfârșitul a nimic, pentru că de fapt nimic nu se sfârșise cu adevărat. Încă
mă trezesc dimineața și merg la muncă. Încă mai trag de copii să se trezească și le ung
pâinea cu unt.
10.
1: O dimineață.
2: O dimineață.
1: Iar.
2: Încă o dimineață.
1: Iar. Iar.
2: Cotlet marinat.
2: Ea e la muncă tot timpul. E neliniștitor, dar am găsit destul de repede și partea pozitivă.
Travel channel. Postul cu gastronomie. Mi-am reaprins dragostea de televizor.
1: El stă acasă toată ziua. E neliniștitor dar am găsit repede partea pozitivă. Cu cineva care
să facă babysitting mi-am luat ore în plus la muncă. Apoi, ceva mi-a pocnit în spinare. Până
la sfârșitul lunii, abia mai puteam să merg. Dar pot să folosesc iar cardul Visa.
2: Porc la cuptor. Minestrone. Arancini în gustările copiilor pentru școală. Mi-am dat seama că
nu m-am uitat la porno de două săptămâni.
1: O factură de la Visa. O plătesc prin Visa. Până la sfîrșitul lunii, Visa mea iar nu e
funcțională. Reprezentanta sindicală mă găsește pe podea în spălătorie. Încercând să nu
respir ca să nu-mi crape spinarea. Îi spun: ‘Te rog, nu mă trimite acasă’ și ea îmi spune
despre drepturile mele. Îi spun că nu-mi pasă de drepturile mele. Vreau doar să fac bani.
2: Mă trezesc, e 12. Fiica ei stă la marginea canapelei, e așa de ușoară, că nici nu se simte.
1: Mă trimite acasă.
2: Vorbim. Despre viață. Despre dragoste. Despre băieții de la școală. Despre cum nevastă-
mea e varză și nu m-a înțeles niciodată. Vorbim despre –
1: 1.30. Bucătăria e plină de vase murdare. Pete de sos roșu. Tigăi arse.
A adormit în lounge room pe canapea. În jurul lui, pe pătură, numai ambalaje goale de la
chipsuri. Dintre cele pe care le pun copiilor în pachet pentru școală.
(Fericire.)
Un vis.
2: Un vis.
1: Mă trezesc a doua zi. Și totul e schimbat. Totul e diferit. Nimic nu-i la fel.
2: Un bărbat de vreo 40. Care arată ca mine dar nu ca mine, pentru că e mușchiulos și
bronzat și fericit. Foarte fericit.
1: Are brațe puternice de la muncă. Are ochii negri și ridați de soare. Ne mutăm departe, la
vreo treo suburbii distanță, cu banii pe care-i scoate de la bancă. Un parc mai verde. Fără
băieți pe biciclete. Fără plicuri sub pernă.
2: În timpul zilei păzește capre. Poartă sandale făcute din sfori și își rulează singur țigările. Își
poartă cămașa descheiată și nimeni nu e ofensat. N-are bani, dar nici n-are nevoie de bani,
e doar un simplu păstor de capre.
1: Ne plătim toate datoriile mele. Împreună, tăiem toate cărțile mele de credit. Mergem la una
dintre piesele de teatru școlare ale fiului meu și ne minunăm ce voce puternică are.
2: Seara, îi aduce o bucată de brânză de capră neveste-sii. Nu, iubitei lui. Care are 17 ani.
Pielea măslinie. Ochii verzi. Ea îi gătește paste pe care le-au făcut împreună acasă, cu
mâinile lor. Se prăbușesc în pat. O fute în cur. Dimineața, se trezesc și udă roșiile.
1: Mă strânge tare în brațe. Își strecoară degetele pe sub elasticul fustei mele. Îmi șoptește în
ceafă, într-o italiană murdară: ‘Ești frumoasă. Ești perfectă.’
2: Și
1: Și. Apoi.
2: Mă trezesc.
1: Mă...
1: El s-a trezit, dar își ține ochii închiși, să cred eu că a adormit. Și în capul meu îi spun tot ce
aș vrea să-i spun:
‘Azi, am lucrat 12 ore și după ce scad plata facturilor rămân cu minus 20 de dolari. În
fiecare zi, spatele meu e din ce în ce mai rău. Mă tem că în curând n-o să mai fiu în stare
să muncesc. Simt că mă înec. Nu știu ce să fac. Și am nevoie de cineva să mă țină, să mă
țină în brațe. Am nevoie rău rău.’
Mă întorc la muncă.
2: Și când aud ușa trântindu-se – când aud pietrișul pe alee...deschid ochii. E 3.30am.
11.
O casă în suburbiile sud-estice din Melbourne, Australia. Ușa de la intrare e deschisă larg
și toate luminile sunt aprinse.
După prag, pe hol, e un bărbat gras care zace inconștient pe podea. Din gura lui tăiată
curge sânge pe covor. Ochii i se înroșesc.
Faci dreapta înspre living. O masă răsturnată. Scaune rupte, vase sparte. Pe un perete e
un dreptunghi, semn că acolo era un TV. Pe podea sunt urme care arată că a fost o
canapea.
Patru pași mai înapoi sunt două dormitoare cu ușile închise. Într-o cameră, e un băiat. În
alta, o fată. Sub paturi, acoperiți cu pături. Nu se vede nimic din ei.
Și apoi? Mă așez pe podea pentru o vreme. Pe locul unde era canapeaua. În jur sunt
chestiile pierdute sub ea. Smocuri. Monede. 5 cenți, 10 cenți. 15 cenți.
După o vreme, îi verific pulsul. E normal. Îi verific respirația. E normală. Se mișcă puțin,
deschide un ochi umflat și mă privește.
Îl întreb ‘Unde-i televizorul meu’
2: 6pm. Tortellini de casă cu cârnați, negrilică și ciuperci. Apăs pe butonul mașinăriei de paste
niciodată folosite și strig ‘Copii! Hai să vedeți ceva!’ – Dar ei nu se mișcă din fața
televizorului. Și apoi –
Cineva bate în ușă. Imposibil de tare. De pe canapea, băiatul și fata se întorc și se uită la
mine. Le spun ‘Știi cine e?’ Nu spun nimic. Nici măcar băiatul. Care vorbește prea mult tot
timpul, numai acum nu.
Îmi îngheață inima. Mi se usucă gura și simt un gust scârbos. Și îmi dau seama: s-a
terminat. M-au găsit. Poliția, nevastă-mea, foștii mei angajatori, mama, tata, viitorii mei
copii grași, hidoși...M-au găsit. Toți. Îmi bat în ușă.
Mă gândesc să fug prin spate. Până când văd umbre după perdele. Din toate direcțiile,
sunt complet înconjurat, sunt
(Telefonul se oprește.)
Mă întreabă dacă locuiesc aici. Îi spun că da. Mă întreabă dacă o fut. Îi spun că nu. Mă
întreabă dacă îi cresc copiii lui, dacă dorm în patul lui, dacă am 4000 de dolari. Mă
întreabă...Mă...Mă...
Are o cicatrice urâtă, lungă, pe tot gâtul și-mi dau seama că m-am holbat la ea în tot timpul
ăsta cât a vorbit.
Apoi, mă împinge.
Și-l împing și eu. Ceea ce n-aș face de obicei dar tehnic vorbind sunt deja mort. Îl împing și
aștept ca animalul din mine să...
Și imediat sunt pe podea, văd un fulger alb și-i simt bocancul în față. Nasul îmi pocnește ca
un balon. Gura mi se umple de sânge. Niște mâini îl trag de pe mine – Calmează-te,
Shaun. Calmează-te. – Se mai aruncă o dată și mă izbește în coaste.
Încă nu mă simt pregătit să mă ridic. Așa că zac și mă uit de la nivelul podelei. Bocanci grei
mărșăluiesc înainte și înapoi. Mă gândesc numai la cât de scund părea.
FPatru bărbați scot blenderul, aparatul de suc, mașina de cafea, mașina de paste cu
aluatul pus de mine încă în ea. Patru bărbați cară sistemul de sunet, Blu-Ray-ul, iMac-ul,
Playstation 3 și televizorul cu plasmă.
Și pe urmă liniște.
Și m-a sărutat.
M-a sărutat.
Și eu l-am sărutat.
Pentru că
Pentru că
1: Pula lui.
2: Pizda ei.
1: Penisul lui.
2: Vagina ei.
1: El
2: Ea
1: El
2: Ea
12.
(Pe măsură ce e spus următorul text, 1 și 2 își scot hainele până când rămân, la
sfârșit, goi de tot..)
– Sunt o impostoare.
– Mi-aș dori să pot intra într-un program de Protecția Martorilor și să-mi reiau viața.
– Urăsc câinii.
– Mint constant.
– Nu pot continua.
– Sunt gata să-mi întâlnesc dragostea vieții și tatăl copiilor mei. Univers, te rog, deschide-ți
porțile.
– Regret toate momentele petrecute împreună, în afară de alea când te-am rănit.
1: Vreau fericire pentru mine mai mult decât pentru copiii mei.
2: Am furat bani.
13.
Nu...
Nu. Nu contează.
Nu râde de mine.
ENDNOTES:
ii
WALTER’S WINE BAR: This is a fairly expensive and fairly soulless bar in Southbank, the
cultural tourist strip of Melbourne.