Intoxicația acută cu cianuri

Se poate produce voluntar sau accidental, dar comparativ cu alte intoxicații, incidența
sa este scăzută, datorită accesului limitat la substanțe din grupul cianuri, cum ar fi cianura de
sodiu, cianura de potasiu, ferocianura de potasiu, acidul cianhidric.
De asemenea, intoxicația poate apărea în cursul unor incendii, deoarece orice compus care
conține carbon și azot are potențial de a converti în cianură.
Intoxicațiile se produc cel mai frecvent prin ingestie, dar sunt și situații în care toxicul poate
pătrunde pe cale respiratorie sau cutanată.
Cianurile afectează organismul prin întreruperea lanțului respirator, imposibilitatea utilizării
oxigenului de către țesuturi și anoxie tisuară metabolică consecutivă. Acest fapt va conduce la
respirație anaerobă și la apariția acidozei lactice severe.
Doza letală este de 100 mg de acid cianhidric, 200 mg de cianura de sodiu, respectiv
de cianura de potasiu, în condiții de ingestie sau de 300mg/100l aer inspirat, în condiții de
inhalație.

Simptomatologie
În cele mai multe cazuri, evoluția este fulminantă, moartea producându-se în câteva
minute, prin stop cardio-respirator, precedat de dispnee, convulsii și comă, neexistând practic
timp de a interveni din punct de vedere terapeutic.
În general pacientul prezintă următoarele manifestări clinice:
 Formă acută (la doze moderate)
 Formă subacută (în condiții de expunere industrială)
În intoxicația cu cianuri este cracteristică halena de migdale amare pecare o degajă pacientul și
același miros persistent în lichidul de varsătură.
Dacă pacientul supraviețuiește va prezenta sechele neurologice variate în funcție de gradul
anoxiei cerebrale suferite.

Tratament
Tratamentul se va institui cât mai repede, elementele care certifică diagnosticul fiind
halena specifică și colorația rozie a tegumentelor.
Este necesară susținerea funcțiilor vitale, tratarea convulsiilor și a comei.
 Administrarea antidotului crește detoxifierea organismului de grupări cian-
determinând ca sulfatul exogen să crească metabolismul cianurii de tiocianat, care se elimină în
cantitate mare prin urină. Antidotul nu are abilitatea de a reactiva respirația celulară.
Există două direcții terapeutice:
 Cianurile se vor cupla cu methemoglobina formată după administrarea Nitritului de amil
sau a Nitritului de sodiu
 Cobaltul, furnizat de unele medicamente precum Dicobalt edetat sau Hidroxicobalamina
pot lega de asemenea gruparile cian-.

Antidot
 Nitritul de amil (0,2-0,4 ml adult/ 0,1 ml copil) se administrează prin inhalație în asociere
cu oxigen, cu supravegherea valorilor tensiunii arteriale. Se crede că este util în
diminuarea acțiunilor vasoconstrictoare din intoxicațiile severe cu cianuri.
 Nitritul de sodiu (10 ml solutie 3%) care se adminisrează intravenos cu supravegherea
valorilor presiunii arteriale
 Tiosulfatul de sodiu, i.v. lent în intoxicațiile moderate și severe. Tiosulfatul de sodiu
oferă un substrat pentru sulftransferază, enzima ce catalizează biotransformarea cianurii
în tiosulfat.
 Dicobalt edetat chelează grupările cian-, fiecare moleculă
fiind capabilă să lege câte două grupări. Efectele adverse
ale acestei substanțe sunt convulsii, angioedem, edem
laringeal, urticarie, dispnee și hipotensiune.
 Hidroxicobalamina (vit. B12) chelează cianurile prin cedarea unui grup hidroxil și
gruparea unui grup cian-, formând ciancobalamina, un compus netoxic, care se elmină
ulterior prin urină. Acest antidot nu are efecte adverse aparent semnificative.

Intoxicația cu substanțe methemoglobinizante

Intoxicația cu subsanțe methemoglobinizante devine manifestă clinic atunci când

acumularea de metHb este într-o concentrație mai mare de 2%.
Substanțele methemoglobinizante sunt reprezentate de:
 Compuși organici derivați din benzen, nitroderivați, aminoderivați – pot pătrunde în
organism pe cale cutanată, respiratorie și digestivă, sunt metabolizați rezultând compuși
foarte toxici cu producerea hemolizei intravasculare.
 Nitrați din pânza freatică contaminată.
 Azotații din îngrășămintele agricole, compuși organici precum Nitrit de sodiu, Nitrit de
potasiu, nitrați, amoniu, dar și medicamente ca Nitroprusiat de sodiu, Nitroglicerină,
Fenacetină, Acetaminofen.
Problema nitraților și nitriților a devenit foarte actuală, dupa ce unele cercetări au
stabilit ca ei sunt precursorii formării exogene și endogene a unor nitrozamine cu efecte toxice,
mutagene, teratogene și cancerigene la un număr mare de specii de animale de laborator.

Surse de nitriți, nitrați în natură

Nitriții și nitrații se găsesc în mediu atât în stare naturală, cât și ca urmare a
diverselor activități umane (fertilizările, deversările și evacuările).
Acumulările de nitrit de sodiu în diverse părți ale plantelor este indusă de diferiți factori:
superfertilizarea solului, pHul solului, regimul de precipitații, prezența în unele plante de
cantități mici de nitratreductază, însorirea slabă, carența în sol a unor oligoelemente.
Vegetalele care intră în hrana omului sunt surse importante de nitrați, dar în stare proaspătă
sunt surse reduse de nitriți.
Nitrații și nitriții sunt solubili în apă. Ei se vor regăsi în apele de infiltrație, de
suprafață, profunde, uzate etc. Cantitatea lor este condiționată de cantitatea fertilizanților
organici sau sintetici din sol, regimul de precipitații, sezon, platformele de gunoi, depozitele
naturale de nitrați, alte surse organice. Din produsele de origine animală, carnea conservată și
mai rar laptele și produsele lactate constituie surse secundare de nitrați și nitriți pentru om.
Laptele prospăt muls este în principiu liber de nitrați sau poate conține cantități mici , dar care
poate crește de circa 2 ori în laptele pasteurizat și de circa 4 ori în cel sterilizat.
Carnea, dar preponderent produsele din carne constituie sursa secundară de nitrți pentru om.
Nitrații din carnea conservată (prin sărare, afumare) pot fi considerate surse principale.

Pentru om, un risc major îl reprezintă depășirea limitei maxime amise de nitrați în apa de băut,
când nitrații se convertesc în nitrți endogeni și cu aminele secundare vor produce nitrozamine
cancerigene la consumatori.

Alte surse de formare a nitrozaminelor sunt reprezentate de:

Medicamente: Aminopirina, Metadona,
Pesticidele: Ziram, Tiram
Tutunul
Berea, unele băuturi alcoolice, unele grăsimi ți produse vegenale.
 Efecte cronice ale nitrozaminelor asupra
organismului
În ansamblu, efectul toxic acut se poate manifesta prin două sindroame:
hepatotoxic și neurotoxic.
Se consideră că acțiunea mutagenă a nitrozaminelor este dată de alchilarea acizilor nucleici,cu
precădere a ADNului.
Acțiunea nitrozaminelor este foarte selectivă pentru anumite organe și țesuturi. Acest
organotropism caracteristic este în relație strânsă cu locul de metabolizare (ficat, rinichi,
plămân, tract digestiv).

În funcție de concentrațiile de methemoglobină în sânge, fomele clinice ale intoxicației acute cu

subsanțe methemoglobinizante pot fi:
 UȘOARĂ: concentrație de 10-20%
 MEDIE: concentrație de 20-40%
 SEVERĂ: concentrație de 50-60% și peste.
În intoxicațiile acute cu subtanțe methemoglobinizante este caracteristic faptul că tegumentele
sunt cianotice, iar la recoltare se constată că sângele este ciocolatiu, vâscos.

Simptomatologie
 Cianoză
 Astenie, cefalee
 Dispnee, tahicardie, colaps cardio-vascular
 Encefalopatie hipoxică, convulsii, comă.

Diagnostic pozitiv
Se pune pe baza prezenței cianozei, a condițiilor de apariție a intoxicației, a culorii ciocolatii a
sangelui și în funcție de valorile obținute la dozarea methemoglobinei.

Tratamentul
Se face de urgență, cu aplicarea unor măsuri generale nespecifice, de îndepărtare a
toxicului, în funcție de calea de pătrundere în organism.
Metodele aplicate constau în:
 Scoaterea persoanei respective din mediul toxic, în cazul în care intoxicația s-a produs
prin inhalarea substanțelor methemoglobinizante
  Oxigenoterapie (cu oxigen hiperbar)
 Spălătura gastric, în cazul în care intoxicația s-a produs prin ingestie
 Administrarea de cărbune activ.
Pentru desfacerea methemoglobinei și eliberarea hemoglobinei se administrează subsanțe
reducătoare, precum:
 Albastrul de metilen 1%
 Acidul ascorbic (vit. C)
În cazurile severe se impune practicarea exsanguinotransfuziei.

Caz clinic
Femeia a sunat la salvare când  a observat că pielea copilului  devine albastră și că nu mai poate
să respire normal. Medicii de la  spitalul de Pediatrie au constatat că bebelușul avea  concentraţie
ridicată de nitriţi în organism, de peste 75 la sută. 

"Prezintă cianoză generalizată, stare generală alterată. În urma investigaţiilor se decelează

intoxicaţie cu nitriţi. Primeşte antidotul, fiind internat pe Secţia de Toxicologie şi din fericire
starea lui este mult ameliorată în prezent," a spus Lucian Cernahoschi, medic de urgenţă la
Spitalul de Pediatrie ''Sfânta Maria'' Iaşi.