Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Intoxicația Acută Cu Cianuri
Intoxicația Acută Cu Cianuri
Se poate produce voluntar sau accidental, dar comparativ cu alte intoxicații, incidența
sa este scăzută, datorită accesului limitat la substanțe din grupul cianuri, cum ar fi cianura de
sodiu, cianura de potasiu, ferocianura de potasiu, acidul cianhidric.
De asemenea, intoxicația poate apărea în cursul unor incendii, deoarece orice compus care
conține carbon și azot are potențial de a converti în cianură.
Intoxicațiile se produc cel mai frecvent prin ingestie, dar sunt și situații în care toxicul poate
pătrunde pe cale respiratorie sau cutanată.
Cianurile afectează organismul prin întreruperea lanțului respirator, imposibilitatea utilizării
oxigenului de către țesuturi și anoxie tisuară metabolică consecutivă. Acest fapt va conduce la
respirație anaerobă și la apariția acidozei lactice severe.
Doza letală este de 100 mg de acid cianhidric, 200 mg de cianura de sodiu, respectiv
de cianura de potasiu, în condiții de ingestie sau de 300mg/100l aer inspirat, în condiții de
inhalație.
Simptomatologie
În cele mai multe cazuri, evoluția este fulminantă, moartea producându-se în câteva
minute, prin stop cardio-respirator, precedat de dispnee, convulsii și comă, neexistând practic
timp de a interveni din punct de vedere terapeutic.
În general pacientul prezintă următoarele manifestări clinice:
Formă acută (la doze moderate)
Formă subacută (în condiții de expunere industrială)
În intoxicația cu cianuri este cracteristică halena de migdale amare pecare o degajă pacientul și
același miros persistent în lichidul de varsătură.
Dacă pacientul supraviețuiește va prezenta sechele neurologice variate în funcție de gradul
anoxiei cerebrale suferite.
Tratament
Tratamentul se va institui cât mai repede, elementele care certifică diagnosticul fiind
halena specifică și colorația rozie a tegumentelor.
Este necesară susținerea funcțiilor vitale, tratarea convulsiilor și a comei.
Administrarea antidotului crește detoxifierea organismului de grupări cian-
determinând ca sulfatul exogen să crească metabolismul cianurii de tiocianat, care se elimină în
cantitate mare prin urină. Antidotul nu are abilitatea de a reactiva respirația celulară.
Există două direcții terapeutice:
Cianurile se vor cupla cu methemoglobina formată după administrarea Nitritului de amil
sau a Nitritului de sodiu
Cobaltul, furnizat de unele medicamente precum Dicobalt edetat sau Hidroxicobalamina
pot lega de asemenea gruparile cian-.
Antidot
Nitritul de amil (0,2-0,4 ml adult/ 0,1 ml copil) se administrează prin inhalație în asociere
cu oxigen, cu supravegherea valorilor tensiunii arteriale. Se crede că este util în
diminuarea acțiunilor vasoconstrictoare din intoxicațiile severe cu cianuri.
Nitritul de sodiu (10 ml solutie 3%) care se adminisrează intravenos cu supravegherea
valorilor presiunii arteriale
Tiosulfatul de sodiu, i.v. lent în intoxicațiile moderate și severe. Tiosulfatul de sodiu
oferă un substrat pentru sulftransferază, enzima ce catalizează biotransformarea cianurii
în tiosulfat.
Dicobalt edetat chelează grupările cian-, fiecare moleculă
fiind capabilă să lege câte două grupări. Efectele adverse
ale acestei substanțe sunt convulsii, angioedem, edem
laringeal, urticarie, dispnee și hipotensiune.
Hidroxicobalamina (vit. B12) chelează cianurile prin cedarea unui grup hidroxil și
gruparea unui grup cian-, formând ciancobalamina, un compus netoxic, care se elmină
ulterior prin urină. Acest antidot nu are efecte adverse aparent semnificative.
Pentru om, un risc major îl reprezintă depășirea limitei maxime amise de nitrați în apa de băut,
când nitrații se convertesc în nitrți endogeni și cu aminele secundare vor produce nitrozamine
cancerigene la consumatori.
Simptomatologie
Cianoză
Astenie, cefalee
Dispnee, tahicardie, colaps cardio-vascular
Encefalopatie hipoxică, convulsii, comă.
Diagnostic pozitiv
Se pune pe baza prezenței cianozei, a condițiilor de apariție a intoxicației, a culorii ciocolatii a
sangelui și în funcție de valorile obținute la dozarea methemoglobinei.
Tratamentul
Se face de urgență, cu aplicarea unor măsuri generale nespecifice, de îndepărtare a
toxicului, în funcție de calea de pătrundere în organism.
Metodele aplicate constau în:
Scoaterea persoanei respective din mediul toxic, în cazul în care intoxicația s-a produs
prin inhalarea substanțelor methemoglobinizante
Oxigenoterapie (cu oxigen hiperbar)
Spălătura gastric, în cazul în care intoxicația s-a produs prin ingestie
Administrarea de cărbune activ.
Pentru desfacerea methemoglobinei și eliberarea hemoglobinei se administrează subsanțe
reducătoare, precum:
Albastrul de metilen 1%
Acidul ascorbic (vit. C)
În cazurile severe se impune practicarea exsanguinotransfuziei.
Caz clinic
Femeia a sunat la salvare când a observat că pielea copilului devine albastră și că nu mai poate
să respire normal. Medicii de la spitalul de Pediatrie au constatat că bebelușul avea concentraţie
ridicată de nitriţi în organism, de peste 75 la sută.