In functie de temperatura, hipotermia se poate clasifica

in:
 Usoara: temperatura corpului intre 35-32 grade celsius
 Medie: temperatura corpului intre 32-28 grade celsius
 Grava: temperatura corpului sub 28 grade celsius

Persoanele care au un risc mai mare de a face hipotermie sunt: varstnicii si copiii mici -
la care termoreglarea se face cu dificultate, traumatizatii, alcoolicii, drogatii si
persoanele innecate - deoarece caldura se pierde mai usor in apa decat in aer.

Frisoanele, principalul semn

De asemenea, printre simptome se numara:

 Frisoane, piele rece si palida;

 Tulburari de echilibru si de vorbire;
 Parestezii (amorteli) la nivelul mainilor si degetelor;
 Apatie sau chiar afectarea capacitatilor intelectuale.

Totodata, daca pacientul prezinta si alte semne, precum somnolenta, slabiciune,

halucinatii, confuzie, respiratii cu frecventa joasa sau rigiditate musculara, trebuie sa
actionati de urgenta, sa gasiti o cale sa va incalziti organismul, pentru ca altfel riscati sa
va pierdeti cunostinta. De exemplu, beti lichide calde.

Hipotermia poate aparea si in spatiile de locuit neincalzite, in special in cazul copiilor,

adultilor bolnavi sau varstnicilor care nu sunt imbracati corespunzator, iar recuperarea
in cazul lor se face mai greu.

Primul ajutor in caz de hipotermie

In cazul hipotermiei primul ajutor incepe cu evaluarea functiilor vitale (ABC - libertatea
cailor respiratorii, respiratie, circulatie) si resuscitarea cardiorespiratorie daca este
nevoie; toracele victimelor aflate in hipotermie este mai rigid ceea ce face mai dificil
masajul cardiac.

Restabilirea temperaturii normale a corpului se face lent, nu brusc (cu aproximativ 1

grad pe ora) si consta in:

 Incalzire pasiva: aducerea victimei intr-un mediu cald, inlocuirea imbracamintei

ude cu una uscata si invelirea cu paturi; aceste masuri pot fi suficiente in
hipotermiile usoare si medii cu temperaturi peste 31 grade celsius
  Incalzire externa activa: imersie in apa calda (40 grade celsius), acoperirea cu
paturi electrice, infasurarea in haine sau paturi calde, pungi sau sticle cu apa
calda
 Incalzire interna activa: care se face dupa transportul victimei la spital (ventilatie
cu O2 cald, fluide calde etc.).

Transportati persoana inghetata intr-un loc incalzit

Persoana care sufera de hipotermie trebuie transportata imediat intr-un loc incalzit.
Atentie insa, nu este bine sa incalziti bolnavul brusc, cu surse externe de caldura de
genul radiatoarelor sau caloriferelor electrice, deoarece se pot produce leziuni. Pentru
a-i regla temperatura corpului, cel mai bine este sa i se scoata hainele ude si reci si sa se
acopere cu paturi calde si sticle sau comprese cu apa fierbinte, pe care ar fi bine sa i le
puneti la gat, torace si in zona inghinala. Este foarte important sa ii acoperiti si capul,
aceasta fiind metoda cea mai sigura si rapidă de a creste temperatura corporala cu pana
la 2˚ Celsius.

Sfaturi pentru prevenirea hipotermiei

Pentru a evita hipotermia, cel mai bine este sa stati in casa pe timp de ger. In caz
contrar, medicii va sfatuiesc sa va echipati corespunzator:

 Acoperiti-va extremitatile, adica urechile, nasul, degetele de la maini, dar si

picioarele, deoarece acestea sunt locurile prin care se pierde caldura si riscati sa
suferiti degeraturi;
 Pentru a suporta mai bine frigul, este necesar sa aveti o alimentatie bogata in
grasimi si glucide (dulciuri) si sa consumati doua cani de ceai pe zi. Printre
plantele care imbunatatesc circulatia periferica se numara iasomia si busuiocul,
dar sunt recomandate si scortisoara, afinele, macesele, paducelul sau mugurii de
pin.

Batranii, copiii si bolnavii cu afectiuni cronice, cum ar fi diabet, hipotiroidism, afectiuni

neurologice sau psihice, sunt principalele categorii care prezinta risc crescut de aparitie
a hipotermiei. In plus, cardiacii sunt mai predispusi la a suferi un infarct miocardic.

Verificati daca prezinta degeraturi

Daca pacientul este constient, este indicat sa consume multe lichide calde, deoarece
riscul de deshidratare este mare dupa reincalzirea organismului. Nu uitati sa urmariti
reactiile bolnavului in timp ce il ingrijiti, verificati daca prezinta degeraturi sau daca
starea s-a ameliorat de cand l-ati adus in mediul cald. De asemenea, verificati constant
temperatura si urmariti-i respiratia. Daca nu remarcati nicio imbunatatire, chemati de
urgenta ambulanta. La spital i se vor administra fluide calde intravenos, oxigen si alte
tratamente care il vor ajuta sa-si revina.

De retinut! Nu se vor da bauturi alcoolice victimei (exista unele conceptii gresite

conform careia alcoolul incalzeste); in cazul in care victima este constienta si nu prezinta
varsaturi, se pot oferi bauturi calde (ceai, supa).

Tratament
În cazul instalării hipotermiei, fiind vorba de o urgență, este nevoie de solicitarea
imediată a personalului medical. Pâna când ajutorul medical este disponibil este
importantă și de multe ori esențială pentru viața victimei, acordarea corectă
a primului ajutor (dacă există posibilitatea). 

Iata câteva recomandari în acest sens:

 Nu bruscați victima! Când puteți acorda ajutor unei persoane cu hipotermie,

limitați-vă la mișcarile care sunt strict necesare (ex. mutarea către sursa de
căldură), mai ales dacă aceasta a suferit traumatisme; nu efectuați masaj și nu o
forțați  să se miște pentru a nu agrava starea victimei.
 Mutați victima din zona factorului cauzator de hipotermie – daca este posibil
îndepărtați persoana afectata de sursa de frig și aduceți-o aproape de o sursa de
căldură sau într-un loc mai cald și ferit de bătaia vântului.
 Îndepartați cu atenție hainele ude și înlocuiți-le cu altele uscate (în cazul
imersiei în apă) - dacă victima este inconștientă taiați hainele ude pentru a
economisi timp. 
 Acoperiți victima cu pături sau haine uscate, lăsând descoperită numai fața.Nu
folosiți ăaturi electrice sau alte dispozitive care pot provoca arsuri.
 Așezați victima pe spate, pe o pătură sau pe o suprafață uscată. 
 Monitorizați pulsul și respirația – daca este nevoie executați manevre de
resucitare cardiopulmonara (CPR) – masaj cardiac și ventilație artificială (30
compresii cardiace la 2 respirații), daca persoana afectată nu mai reacționează
la stimuli, lipsește respirația iar pulsul este foarte slab sau absent.
 Nu expuneți victima direct la o sursă puternică de căldură – încălzirea
trebuie să se facă treptat, pentru a permite readaptarea organismului la căldură.
 Aplicați comprese calde pe torace și gât  (pungi sau sticle cu apă călduță) – a se
evita zona mâinilor și picioarelor pentru a nu  forța întoarcerea sângelui cu
temperatura scăzută la inimă.
 Așezați-vă lângă victimă pentru a-i transmite din căldura propriului corp.
 Oferiți victimei ceva cald să bea (ceai), dacă starea permite și dacă există
posibilitatea. Nu administrați alcool!
  Daca victima se află în apă rece și este în stare de conștiență, până la scoaterea
acesteia din apă se recomandă aducerea genunchilor la piept (poziție ghemuită),
astfel încât suprafața expusă frigului să fie mai mică.

În funcție de gradul de severitate al hipotermiei, îngrijirile medicale includ intervenții

care au ca scop creșterea temperaturii corpului. Printre aceste proceduri se numără: 

 hemodializa - asigură reîncălzirea sângelui;

 administrarea intravenoasă de lichide calde – injectarea unei soluții saline
încalzite;
 oxigenarea artificială cu aer umidificat, ajuta la creșterea temperaturii
corpului;
 irigarea – o soluție caldă de apă sărată este utilizată pentru încălzirea anumitor
zone ale corpului precum pleura sau cavitatea peritoneală.

Persoanele cu hipotermie ușoara răspund foarte bine la procedurile medicale și se pot

recupera destul de repede. În cazul hipotermiei moderate sau severe pot
apărea complicații grave și chiar moartea. Câteva dintre complicațiile posibile
sunt: hipoxia, degerăturile care pot evolua către gangrenă (în special la nivelul
extremitaților – mâini, picioare), inflamarea pancreasului, pneumonia, insuficiență
renală, probleme cardiace. Chiar dacă sunt mai predispuși la instalarea hipotermiei,
copiii au parte de o recuperare mai buna decât adulții sau batrânii.

Concluzie
 Hipotermia, în stadii incipiente, nu necesită manevre medicale complexe, de aceea primul
ajutor poate fi salvator de viață în cele mai multe cazuri.
 În condiții meteorologice extreme precum furtuni, inundații, ninsori abundente și
temperaturi mult scăzute este indicat să se adopte măsuri de siguranță și să se evite
călătoriile mai ales în zone greu accesibile echipelor de salvare.
 Pe timp de iarnă este necesară funcționarea unui centru social care să ofere hrană caldă și
adăpost persoanelor fără domiciliu, acestea fiind principalele victime ale hipotermiei.
 Consumul excesiv de alcool corelat cu expunerea îndelungată la temperaturi foarte
scăzute (sub pragul înghețului) nu este indicat deoarece determină atât pierdere de
căldură (vasodilatație), cât și o percepție falsă asupra mediului ambiant iar riscul instalării
hipotermiei este destul de mare.  
 Victimele accidentelor care prezintă răni grave, contuzii, fracturi sau arsuri pot instala
hipotermie chiar dacă nu este frig, de aceea înaintea sosirii echipajelor specializate,
acoperirea acestora cu pături sau haine calde poate ajuta.
 Degerăturile
Degeraturile sunt leziuni ale tesuturilor provocate de frig, in urma situatiilor de
expunere la temperaturi scazute. Hipotermia este caracterizata de scaderea
anormala a temperaturii corpului. 

Nasul, obrajii, urechile, degetele de la maini si picioare sunt afectate cel mai
frecvent. Toti oamenii sunt sensibili, chiar si persoanele care traiesc in zone
cu clima rece. 

Clasificarea și caracteristica degerăturilor

În funcție de intensitatea frigului, durata de expunere, precum și de
reactivitatea organismului, leziunile locale, deosebim patru grade de
degerături:
Gradul I- în formele cele mai usoare aceasta se manifestă prin senzația de
înțepături și furnicături în regiunile expuse acțiunii frigului. În formele mai
avansate apar dureri violente , însoțite de senzații de usturime și tulburări de
sensibilitate: furnicături, amorțeală, senzație de cald sau rece .
Obiectiv: la cîteva ore după încetarera acțiunii frigului, la nivelul zonei
respective se formează edem, care poate persista cîteva
săptămîni.Tegumentele au un aspect cu nuanță de violet, iar după 7-10 zile
încep să se descuameze.
Gradul II- caracteristic prin leziunea stratului superficial al pielii și formarea
flictenelor umplute cu lichid transparent. Flictenele se formează în primele 24
ore și mai rar în a 2-a , a 3-a zi. După deschiderea lor rămîne o suprafață
roșie-violet, uneori acoperită cu fibrină, sensibilitatea tactilă și dureroasă este
păstrată. Degerăturile de gradul II se vindecă fară sechele într-o perioadă de
cîteva săptămîni.
Gradul III- este implicată toată grosimea dermului și poate cuprinde și
hipodermul. Se caracterizează prin tulburări de sensibilitate. Leziunile
nicrotice au aspect plumburiu a pielii la nivelul căreia apar vezicule albăstrui.
Peste 7-10 zile se dezvoltă necroza uscată sau umedă și se formează linia
de demarcare. Vindecarea degerăturilor de gradul III se face cu sechelea într-
o perioadă de 2-3 luni.
Gradul IV- leziunea are aspect de gangrenă uscată și cuprinde toate straturile
pielii, țesutul celular subcutanat, tendoane, mușchi, uneori și osul subiacent.
Accidentatul este ca deobicei în stare de șoc, somnolent, apatic, sau
dimpotrivă, agitat. Edemul țesuturilor ocupă o suprafață mai mare decît zona
de necroză. În primele zile nu putem, practic, deosebi degerăturile de gradul
III și gradul IV . Peste o săptămînă,edemul se micșorează și spre sfîrșitul
săptămînii a 2-a, apare linia de demarcare ce separă țesuturile necrotice de
cele viabile.
Fiziopatologic, transformările se produc în două etape:
Etapa I – are loc vasoconstricția datorată frigului, țesuturile se ischemiaza;
Etapa II – după expunerea la frig, prin trecerea la caldură, se produc
vasodilatații care determină apariția de leziuni la nivelul endoteliului vascular
și care angrenează apariția trombilor, vasele de sînge se trombozează ceea ce
conduce la gangrenă.

Cum pot fi prevenite degeraturile?

Degeraturile pot avea loc extrem de rapid la temperaturi foarte scăzute. Este
foarte important să se protejeze pielea în mod corespunzator. Nu uitati de
vîntul rece care poate intensifica efectul degeraturilor si progresia acestora.
Primul pas in prevenirea degeraturilor este sa stiți dacă sunteți predispus la
instalarea acestora:
- cele mai multe cazuri de degeraturi s-au observat la cei care consumă
alcool, cei care suferă de boli psihice si la persoanele care fac abuz de
droguri recreative.
- cazurile de degeraturi implică perosanele care sunt expuse la frig fară să
aibă posibilitatea să schimbe în vreun fel situatia in care se află.
- fumătorii si persoanele cu afectiuni ale vaselor de sange (cum ar fi cei care
suferă de diabet zaharat), manifestă o scădere a fluxului sanguin la nivelul
membrelor (aspect considerat un factor de risc).
- lipsa de adapost, oboseală, deshidratarea, imbrăcămintea nepotrivită și la
mare altitudine sunt factorii suplimentari de risc.
- purtati haine adecvate. Expertii consideră că mai multe straturi de haine care
să păstreze aerul cald pe langă corp, sunt varianta ideală.
- asigurati-vă că stratul exterior de imbracaminte este rezistent la apă.
- este important să consumati suficiente calorii (care vă poate ajuta in lupta cu
frigul).
- dacă sunteți la mare altitudine, de exemplu, escaladați un munte, luați cu
dvs. o rezervă de oxigen.
- luați imediat măsuri la primele semne de degerături: roseața, furnicaturi,
amorțeală, ințepături și durere.
Persoanele care prezinta cel mai mare risc
privind degeraturile si hipotermia sunt:
- cele care iși petrec majoritatea timpului în aer liber (vînători, persoane fără
adăpost, paznici, etc.);
- cele care consumă alcool;
- cele cu varstă înaintată, fără mijloace adecvate de confort (încălzire, hrană,
adăpost, etc.);
- cele care sunt epuizate, deshidratate;
- bolnavii mintal.
Simptomul se refera la ce simte pacientul și poate descrie, în timp ce un semn
este întîlnit și la alte persoane și poate fi observat de medic. De
exemplu, somnolența poate fi un simptom, în timp ce pupilele dilatate pot fi un
semn. 

Degeraturile afecteaza doar suprafata pielii. Inițial este percepută senzația de

durere si mancărime. Pe piele apar pete albe și/sau galbene și aceasta poate
amorti. Înghețul la suprafata pielii nu constă în lezarea permanentă a pielii,
deoarece numai suprafata superioară a pielii este afectată. Zonele implicate
pot fi deosebit de sensibile pentru o perioadă de timp. 

In urma degeraturilor pielea poate fi inghețată și amorțită. Cu toate acestea,

țesuturile profunde nu sunt afectate. După cîteva zile pot apărea pustule
închise la culoare, în zonele care au fost inghețate. În trei patru săptămîni
acestea se vindecă. Pacientul poate manifesta o sensibilitate în zonele
afectate, care poate persista o perioadă indelungată de timp. 

Tratament
Tratamentul se concentrează pe incalzirea sau dezghețarea tesutului afectat.
Este importat sa se evite un nou episod de degerături, din cauza riscului de a
leza si mai tare pielea. In cazul in care s-au format cristale, pacientul ar trebui
să evite micările care implică zona afectată, deoarece pot sa apărea răni.
Pesoana afectată trebuie sa evite frigul și să se incălzească imediat. Toate
hainele ude vor fi scoase și înlocuite cu haine uscate. Dacă este necesar, va
fi acoperit de paturi. Asigurați-vă că extremitațile sunt protejate. Dacă este
posibil, incălzirea organismului se va face treptat, sub supravegherea unui
cadru medical instruit. Aplicarea de apă caldă pe zonele traumatizate este
ideală. Puneti pe zonele afectate apă caldă pînă revine la culoarea normală.
Nu este ceva neobișnuit inflamația și culoarea roșie a zonelor înghețate.
Caldura directă, cum ar fi focul,trebuie evitată. Pielea a pierdut, probabil
abilitatea de a detecta temperaturi inalte, iar pacientul poate fi în pericol de a
se arde fără să vrea. Nu frecati zonele degerate, acest lucru poate agrava
leziunea.
După îndepărtarea din apă caldă, uscati ușor și aplicati tratament steril asupra
membrelor afectate, pentru a le proteja..
- Tratamentul curativ este general si local. Local, se interzic masajul și frecția
pe zonele afectate, reîncălzirea zonei degerate se face treptat într-o baie cu
apa încalzită pînă la 40C, timp de 20-30 minute.
În perioada reactivă , cînd au loc spasme vasculare,reducerea fluxului
sangvin periferic și apariția consecutivă a trombozelor intraarteriale și
intravenoase , se administrează I/V :
-preparate ce normalizează procesele metabolice – Reopoliglucină ,
Reogluman;
-spasmolitice – Sol.Papaverină 2% ,2 ml ;Acid nicotinic 1% 2ml cu 10 ml de
sol. Novocaină de 0,25% I/Arterial;
-pentru profilaxia trombozelor vasculare se administrează antiagregante –
Heparină in doză de 20 000 -30 000 U.A. ,Fraxiparină.
Această terapie este indicată și în perioada precoce –primele 12 ore după
reîncalzirea extremitaților.
Este indicată terapia de dezintoxicare, Hemodez , Neocompensan, soluții
cristaloide-DISol,TRISol.
-la fiecare 6 ore se administrează subdermal 5000 UA de heparină;
-alimentarea parenterală –Albumină ,Gelatinol,Refortan;
-antibioticoterapia ;
-vitaminoterapia;
-terapia simptomatică (cardiotonice,diuretice);
-terapia specifică –imunoglobulină,plasmă antistafilococică,bacteriofagi;
-profilaxia antitetanică in degerături de gradele II,III,IV.
Tratamentul chirurgical in degerături constă in :
-necroectomie;
-amputarea extremitații afectate-proximal de limita de demarcare;
- operații reconstructive , imbunatațirea funcției bontului, reconstituirea
defectelor cosmetice.
NU este recomandat:

 Sa se maseze zonele degerate;

 Sa se expuna la temperaturi crescute: calorifere, sobe, apa fierbinte
etc.;
 Sa se dea bauturi alcoolice victimei.

Concluzie
În concluzie, degerăturile reprezintă o afecțiune care trebuie
cunoscută și recunoscută imediat pentru a putea lua măsuri rapid, având în
vedere faptul că se poate solda cu complicații severe, ce pot pune viața în
pericol. Degerăturile pot afecta atât oamenii fără adăpost, pacienţii cu
diabet zaharat, pacienţii cu diverse afecţiuni psihice cât şi cadrele militare
sau alpiniştii. Pe termen lung degerăturile cresc sensibilitatea la frig în
zonele afectate şi predispun la alte degerături la temperaturi mai mari sau
timp de expunere mai scurt decât cel iniţial. Alte efecte pe termen lung
sunt tulburările de sensibilitate locală (parestezii, furnicături, dureri,
mâncărimi). Pentru degerăturile profunde riscurile sunt de pierdere
ireversibilă a sensibilităţii şi autoamputaţii (pierderea definitivă a unui
deget, de exemplu).

In functie de temperatura, hipotermia se poate clasifica

in:
 Usoara: temperatura corpului intre 35-32 grade celsius
 Medie: temperatura corpului intre 32-28 grade celsius
 Grava: temperatura corpului sub 28 grade celsius

Persoanele care au un risc mai mare de a face hipotermie sunt: varstnicii si copiii mici -
la care termoreglarea se face cu dificultate, traumatizatii, alcoolicii, drogatii si
persoanele innecate - deoarece caldura se pierde mai usor in apa decat in aer.

Frisoanele, principalul semn

De asemenea, printre simptome se numara:
  Frisoane, piele rece si palida;
 Tulburari de echilibru si de vorbire;
 Parestezii (amorteli) la nivelul mainilor si degetelor;
 Apatie sau chiar afectarea capacitatilor intelectuale.

Totodata, daca pacientul prezinta si alte semne, precum somnolenta, slabiciune,

halucinatii, confuzie, respiratii cu frecventa joasa sau rigiditate musculara, trebuie sa
actionati de urgenta, sa gasiti o cale sa va incalziti organismul, pentru ca altfel riscati sa
va pierdeti cunostinta. De exemplu, beti lichide calde.

Hipotermia poate aparea si in spatiile de locuit neincalzite, in special in cazul copiilor,

adultilor bolnavi sau varstnicilor care nu sunt imbracati corespunzator, iar recuperarea
in cazul lor se face mai greu.

Primul ajutor in caz de hipotermie

In cazul hipotermiei primul ajutor incepe cu evaluarea functiilor vitale (ABC - libertatea
cailor respiratorii, respiratie, circulatie) si resuscitarea cardiorespiratorie daca este
nevoie; toracele victimelor aflate in hipotermie este mai rigid ceea ce face mai dificil
masajul cardiac.

Restabilirea temperaturii normale a corpului se face lent, nu brusc (cu aproximativ 1

grad pe ora) si consta in:

 Incalzire pasiva: aducerea victimei intr-un mediu cald, inlocuirea imbracamintei

ude cu una uscata si invelirea cu paturi; aceste masuri pot fi suficiente in
hipotermiile usoare si medii cu temperaturi peste 31 grade celsius
 Incalzire externa activa: imersie in apa calda (40 grade celsius), acoperirea cu
paturi electrice, infasurarea in haine sau paturi calde, pungi sau sticle cu apa
calda
 Incalzire interna activa: care se face dupa transportul victimei la spital (ventilatie
cu O2 cald, fluide calde etc.).

Transportati persoana inghetata intr-un loc incalzit

Persoana care sufera de hipotermie trebuie transportata imediat intr-un loc incalzit.
Atentie insa, nu este bine sa incalziti bolnavul brusc, cu surse externe de caldura de
genul radiatoarelor sau caloriferelor electrice, deoarece se pot produce leziuni. Pentru
a-i regla temperatura corpului, cel mai bine este sa i se scoata hainele ude si reci si sa se
acopere cu paturi calde si sticle sau comprese cu apa fierbinte, pe care ar fi bine sa i le
puneti la gat, torace si in zona inghinala. Este foarte important sa ii acoperiti si capul,
aceasta fiind metoda cea mai sigura si rapidă de a creste temperatura corporala cu pana
la 2˚ Celsius.
Sfaturi pentru prevenirea hipotermiei
Pentru a evita hipotermia, cel mai bine este sa stati in casa pe timp de ger. In caz
contrar, medicii va sfatuiesc sa va echipati corespunzator:

 Acoperiti-va extremitatile, adica urechile, nasul, degetele de la maini, dar si

picioarele, deoarece acestea sunt locurile prin care se pierde caldura si riscati sa
suferiti degeraturi;
 Pentru a suporta mai bine frigul, este necesar sa aveti o alimentatie bogata in
grasimi si glucide (dulciuri) si sa consumati doua cani de ceai pe zi. Printre
plantele care imbunatatesc circulatia periferica se numara iasomia si busuiocul,
dar sunt recomandate si scortisoara, afinele, macesele, paducelul sau mugurii de
pin.

Batranii, copiii si bolnavii cu afectiuni cronice, cum ar fi diabet, hipotiroidism, afectiuni

neurologice sau psihice, sunt principalele categorii care prezinta risc crescut de aparitie
a hipotermiei. In plus, cardiacii sunt mai predispusi la a suferi un infarct miocardic.

Verificati daca prezinta degeraturi

Daca pacientul este constient, este indicat sa consume multe lichide calde, deoarece
riscul de deshidratare este mare dupa reincalzirea organismului. Nu uitati sa urmariti
reactiile bolnavului in timp ce il ingrijiti, verificati daca prezinta degeraturi sau daca
starea s-a ameliorat de cand l-ati adus in mediul cald. De asemenea, verificati constant
temperatura si urmariti-i respiratia. Daca nu remarcati nicio imbunatatire, chemati de
urgenta ambulanta. La spital i se vor administra fluide calde intravenos, oxigen si alte
tratamente care il vor ajuta sa-si revina.

De retinut! Nu se vor da bauturi alcoolice victimei (exista unele conceptii gresite

conform careia alcoolul incalzeste); in cazul in care victima este constienta si nu prezinta
varsaturi, se pot oferi bauturi calde (ceai, supa).

Tratament
În cazul instalării hipotermiei, fiind vorba de o urgență, este nevoie de solicitarea
imediată a personalului medical. Pâna când ajutorul medical este disponibil este
importantă și de multe ori esențială pentru viața victimei, acordarea corectă
a primului ajutor (dacă există posibilitatea). 

Iata câteva recomandari în acest sens:

  Nu bruscați victima! Când puteți acorda ajutor unei persoane cu hipotermie,
limitați-vă la mișcarile care sunt strict necesare (ex. mutarea către sursa de
căldură), mai ales dacă aceasta a suferit traumatisme; nu efectuați masaj și nu o
forțați  să se miște pentru a nu agrava starea victimei.
 Mutați victima din zona factorului cauzator de hipotermie – daca este posibil
îndepărtați persoana afectata de sursa de frig și aduceți-o aproape de o sursa de
căldură sau într-un loc mai cald și ferit de bătaia vântului.
 Îndepartați cu atenție hainele ude și înlocuiți-le cu altele uscate (în cazul
imersiei în apă) - dacă victima este inconștientă taiați hainele ude pentru a
economisi timp. 
 Acoperiți victima cu pături sau haine uscate, lăsând descoperită numai fața.Nu
folosiți ăaturi electrice sau alte dispozitive care pot provoca arsuri.
 Așezați victima pe spate, pe o pătură sau pe o suprafață uscată. 
 Monitorizați pulsul și respirația – daca este nevoie executați manevre de
resucitare cardiopulmonara (CPR) – masaj cardiac și ventilație artificială (30
compresii cardiace la 2 respirații), daca persoana afectată nu mai reacționează
la stimuli, lipsește respirația iar pulsul este foarte slab sau absent.
 Nu expuneți victima direct la o sursă puternică de căldură – încălzirea
trebuie să se facă treptat, pentru a permite readaptarea organismului la căldură.
 Aplicați comprese calde pe torace și gât  (pungi sau sticle cu apă călduță) – a se
evita zona mâinilor și picioarelor pentru a nu  forța întoarcerea sângelui cu
temperatura scăzută la inimă.
 Așezați-vă lângă victimă pentru a-i transmite din căldura propriului corp.
 Oferiți victimei ceva cald să bea (ceai), dacă starea permite și dacă există
posibilitatea. Nu administrați alcool!
 Daca victima se află în apă rece și este în stare de conștiență, până la scoaterea
acesteia din apă se recomandă aducerea genunchilor la piept (poziție ghemuită),
astfel încât suprafața expusă frigului să fie mai mică.

În funcție de gradul de severitate al hipotermiei, îngrijirile medicale includ intervenții

care au ca scop creșterea temperaturii corpului. Printre aceste proceduri se numără: 

 hemodializa - asigură reîncălzirea sângelui;

 administrarea intravenoasă de lichide calde – injectarea unei soluții saline
încalzite;
 oxigenarea artificială cu aer umidificat, ajuta la creșterea temperaturii
corpului;
 irigarea – o soluție caldă de apă sărată este utilizată pentru încălzirea anumitor
zone ale corpului precum pleura sau cavitatea peritoneală.

Persoanele cu hipotermie ușoara răspund foarte bine la procedurile medicale și se pot

recupera destul de repede. În cazul hipotermiei moderate sau severe pot
apărea complicații grave și chiar moartea. Câteva dintre complicațiile posibile
sunt: hipoxia, degerăturile care pot evolua către gangrenă (în special la nivelul
extremitaților – mâini, picioare), inflamarea pancreasului, pneumonia, insuficiență
renală, probleme cardiace. Chiar dacă sunt mai predispuși la instalarea hipotermiei,
copiii au parte de o recuperare mai buna decât adulții sau batrânii.

Concluzie
 Hipotermia, în stadii incipiente, nu necesită manevre medicale complexe, de aceea primul
ajutor poate fi salvator de viață în cele mai multe cazuri.
 În condiții meteorologice extreme precum furtuni, inundații, ninsori abundente și
temperaturi mult scăzute este indicat să se adopte măsuri de siguranță și să se evite
călătoriile mai ales în zone greu accesibile echipelor de salvare.
 Pe timp de iarnă este necesară funcționarea unui centru social care să ofere hrană caldă și
adăpost persoanelor fără domiciliu, acestea fiind principalele victime ale hipotermiei.
 Consumul excesiv de alcool corelat cu expunerea îndelungată la temperaturi foarte
scăzute (sub pragul înghețului) nu este indicat deoarece determină atât pierdere de
căldură (vasodilatație), cât și o percepție falsă asupra mediului ambiant iar riscul instalării
hipotermiei este destul de mare.  
 Victimele accidentelor care prezintă răni grave, contuzii, fracturi sau arsuri pot instala
hipotermie chiar dacă nu este frig, de aceea înaintea sosirii echipajelor specializate,
acoperirea acestora cu pături sau haine calde poate ajuta.

Degerăturile
Degeraturile sunt leziuni ale tesuturilor provocate de frig, in urma situatiilor de
expunere la temperaturi scazute. Hipotermia este caracterizata de scaderea
anormala a temperaturii corpului. 

Nasul, obrajii, urechile, degetele de la maini si picioare sunt afectate cel mai
frecvent. Toti oamenii sunt sensibili, chiar si persoanele care traiesc in zone
cu clima rece. 

Clasificarea și caracteristica degerăturilor

În funcție de intensitatea frigului, durata de expunere, precum și de
reactivitatea organismului, leziunile locale, deosebim patru grade de
degerături:
Gradul I- în formele cele mai usoare aceasta se manifestă prin senzația de
înțepături și furnicături în regiunile expuse acțiunii frigului. În formele mai
avansate apar dureri violente , însoțite de senzații de usturime și tulburări de
sensibilitate: furnicături, amorțeală, senzație de cald sau rece .
Obiectiv: la cîteva ore după încetarera acțiunii frigului, la nivelul zonei
respective se formează edem, care poate persista cîteva
săptămîni.Tegumentele au un aspect cu nuanță de violet, iar după 7-10 zile
încep să se descuameze.
Gradul II- caracteristic prin leziunea stratului superficial al pielii și formarea
flictenelor umplute cu lichid transparent. Flictenele se formează în primele 24
ore și mai rar în a 2-a , a 3-a zi. După deschiderea lor rămîne o suprafață
roșie-violet, uneori acoperită cu fibrină, sensibilitatea tactilă și dureroasă este
păstrată. Degerăturile de gradul II se vindecă fară sechele într-o perioadă de
cîteva săptămîni.
Gradul III- este implicată toată grosimea dermului și poate cuprinde și
hipodermul. Se caracterizează prin tulburări de sensibilitate. Leziunile
nicrotice au aspect plumburiu a pielii la nivelul căreia apar vezicule albăstrui.
Peste 7-10 zile se dezvoltă necroza uscată sau umedă și se formează linia
de demarcare. Vindecarea degerăturilor de gradul III se face cu sechelea într-
o perioadă de 2-3 luni.
Gradul IV- leziunea are aspect de gangrenă uscată și cuprinde toate straturile
pielii, țesutul celular subcutanat, tendoane, mușchi, uneori și osul subiacent.
Accidentatul este ca deobicei în stare de șoc, somnolent, apatic, sau
dimpotrivă, agitat. Edemul țesuturilor ocupă o suprafață mai mare decît zona
de necroză. În primele zile nu putem, practic, deosebi degerăturile de gradul
III și gradul IV . Peste o săptămînă,edemul se micșorează și spre sfîrșitul
săptămînii a 2-a, apare linia de demarcare ce separă țesuturile necrotice de
cele viabile.
Fiziopatologic, transformările se produc în două etape:
Etapa I – are loc vasoconstricția datorată frigului, țesuturile se ischemiaza;
Etapa II – după expunerea la frig, prin trecerea la caldură, se produc
vasodilatații care determină apariția de leziuni la nivelul endoteliului vascular
și care angrenează apariția trombilor, vasele de sînge se trombozează ceea ce
conduce la gangrenă.

Cum pot fi prevenite degeraturile?

Degeraturile pot avea loc extrem de rapid la temperaturi foarte scăzute. Este
foarte important să se protejeze pielea în mod corespunzator. Nu uitati de
vîntul rece care poate intensifica efectul degeraturilor si progresia acestora.
Primul pas in prevenirea degeraturilor este sa stiți dacă sunteți predispus la
instalarea acestora:
- cele mai multe cazuri de degeraturi s-au observat la cei care consumă
alcool, cei care suferă de boli psihice si la persoanele care fac abuz de
droguri recreative.
- cazurile de degeraturi implică perosanele care sunt expuse la frig fară să
aibă posibilitatea să schimbe în vreun fel situatia in care se află.
- fumătorii si persoanele cu afectiuni ale vaselor de sange (cum ar fi cei care
suferă de diabet zaharat), manifestă o scădere a fluxului sanguin la nivelul
membrelor (aspect considerat un factor de risc).
- lipsa de adapost, oboseală, deshidratarea, imbrăcămintea nepotrivită și la
mare altitudine sunt factorii suplimentari de risc.
- purtati haine adecvate. Expertii consideră că mai multe straturi de haine care
să păstreze aerul cald pe langă corp, sunt varianta ideală.
- asigurati-vă că stratul exterior de imbracaminte este rezistent la apă.
- este important să consumati suficiente calorii (care vă poate ajuta in lupta cu
frigul).
- dacă sunteți la mare altitudine, de exemplu, escaladați un munte, luați cu
dvs. o rezervă de oxigen.
- luați imediat măsuri la primele semne de degerături: roseața, furnicaturi,
amorțeală, ințepături și durere.

Persoanele care prezinta cel mai mare risc

privind degeraturile si hipotermia sunt:
- cele care iși petrec majoritatea timpului în aer liber (vînători, persoane fără
adăpost, paznici, etc.);
- cele care consumă alcool;
- cele cu varstă înaintată, fără mijloace adecvate de confort (încălzire, hrană,
adăpost, etc.);
- cele care sunt epuizate, deshidratate;
- bolnavii mintal.
Simptomul se refera la ce simte pacientul și poate descrie, în timp ce un semn
este întîlnit și la alte persoane și poate fi observat de medic. De
exemplu, somnolența poate fi un simptom, în timp ce pupilele dilatate pot fi un
semn. 

Degeraturile afecteaza doar suprafata pielii. Inițial este percepută senzația de

durere si mancărime. Pe piele apar pete albe și/sau galbene și aceasta poate
amorti. Înghețul la suprafata pielii nu constă în lezarea permanentă a pielii,
deoarece numai suprafata superioară a pielii este afectată. Zonele implicate
pot fi deosebit de sensibile pentru o perioadă de timp. 

In urma degeraturilor pielea poate fi inghețată și amorțită. Cu toate acestea,

țesuturile profunde nu sunt afectate. După cîteva zile pot apărea pustule
închise la culoare, în zonele care au fost inghețate. În trei patru săptămîni
acestea se vindecă. Pacientul poate manifesta o sensibilitate în zonele
afectate, care poate persista o perioadă indelungată de timp. 

Tratament
Tratamentul se concentrează pe incalzirea sau dezghețarea tesutului afectat.
Este importat sa se evite un nou episod de degerături, din cauza riscului de a
leza si mai tare pielea. In cazul in care s-au format cristale, pacientul ar trebui
să evite micările care implică zona afectată, deoarece pot sa apărea răni.
Pesoana afectată trebuie sa evite frigul și să se incălzească imediat. Toate
hainele ude vor fi scoase și înlocuite cu haine uscate. Dacă este necesar, va
fi acoperit de paturi. Asigurați-vă că extremitațile sunt protejate. Dacă este
posibil, incălzirea organismului se va face treptat, sub supravegherea unui
cadru medical instruit. Aplicarea de apă caldă pe zonele traumatizate este
ideală. Puneti pe zonele afectate apă caldă pînă revine la culoarea normală.
Nu este ceva neobișnuit inflamația și culoarea roșie a zonelor înghețate.

Caldura directă, cum ar fi focul,trebuie evitată. Pielea a pierdut, probabil

abilitatea de a detecta temperaturi inalte, iar pacientul poate fi în pericol de a
se arde fără să vrea. Nu frecati zonele degerate, acest lucru poate agrava
leziunea.
După îndepărtarea din apă caldă, uscati ușor și aplicati tratament steril asupra
membrelor afectate, pentru a le proteja..
- Tratamentul curativ este general si local. Local, se interzic masajul și frecția
pe zonele afectate, reîncălzirea zonei degerate se face treptat într-o baie cu
apa încalzită pînă la 40C, timp de 20-30 minute.
În perioada reactivă , cînd au loc spasme vasculare,reducerea fluxului
sangvin periferic și apariția consecutivă a trombozelor intraarteriale și
intravenoase , se administrează I/V :
-preparate ce normalizează procesele metabolice – Reopoliglucină ,
Reogluman;
-spasmolitice – Sol.Papaverină 2% ,2 ml ;Acid nicotinic 1% 2ml cu 10 ml de
sol. Novocaină de 0,25% I/Arterial;
-pentru profilaxia trombozelor vasculare se administrează antiagregante –
Heparină in doză de 20 000 -30 000 U.A. ,Fraxiparină.
Această terapie este indicată și în perioada precoce –primele 12 ore după
reîncalzirea extremitaților.
 Este indicată terapia de dezintoxicare, Hemodez , Neocompensan, soluții
cristaloide-DISol,TRISol.
-la fiecare 6 ore se administrează subdermal 5000 UA de heparină;
-alimentarea parenterală –Albumină ,Gelatinol,Refortan;
-antibioticoterapia ;
-vitaminoterapia;
-terapia simptomatică (cardiotonice,diuretice);
-terapia specifică –imunoglobulină,plasmă antistafilococică,bacteriofagi;
-profilaxia antitetanică in degerături de gradele II,III,IV.
Tratamentul chirurgical in degerături constă in :
-necroectomie;
-amputarea extremitații afectate-proximal de limita de demarcare;
- operații reconstructive , imbunatațirea funcției bontului, reconstituirea
defectelor cosmetice.

NU este recomandat:

 Sa se maseze zonele degerate;

 Sa se expuna la temperaturi crescute: calorifere, sobe, apa fierbinte
etc.;
 Sa se dea bauturi alcoolice victimei.

Concluzie
În concluzie, degerăturile reprezintă o afecțiune care trebuie
cunoscută și recunoscută imediat pentru a putea lua măsuri rapid, având în
vedere faptul că se poate solda cu complicații severe, ce pot pune viața în
pericol. Degerăturile pot afecta atât oamenii fără adăpost, pacienţii cu
diabet zaharat, pacienţii cu diverse afecţiuni psihice cât şi cadrele militare
sau alpiniştii. Pe termen lung degerăturile cresc sensibilitatea la frig în
zonele afectate şi predispun la alte degerături la temperaturi mai mari sau
timp de expunere mai scurt decât cel iniţial. Alte efecte pe termen lung
sunt tulburările de sensibilitate locală (parestezii, furnicături, dureri,
mâncărimi). Pentru degerăturile profunde riscurile sunt de pierdere
ireversibilă a sensibilităţii şi autoamputaţii (pierderea definitivă a unui
deget, de exemplu).

In functie de temperatura, hipotermia se poate clasifica

in:
 Usoara: temperatura corpului intre 35-32 grade celsius
 Medie: temperatura corpului intre 32-28 grade celsius
 Grava: temperatura corpului sub 28 grade celsius

Persoanele care au un risc mai mare de a face hipotermie sunt: varstnicii si copiii mici -
la care termoreglarea se face cu dificultate, traumatizatii, alcoolicii, drogatii si
persoanele innecate - deoarece caldura se pierde mai usor in apa decat in aer.

Frisoanele, principalul semn

De asemenea, printre simptome se numara:

 Frisoane, piele rece si palida;

 Tulburari de echilibru si de vorbire;
 Parestezii (amorteli) la nivelul mainilor si degetelor;
 Apatie sau chiar afectarea capacitatilor intelectuale.

Totodata, daca pacientul prezinta si alte semne, precum somnolenta, slabiciune,

halucinatii, confuzie, respiratii cu frecventa joasa sau rigiditate musculara, trebuie sa
actionati de urgenta, sa gasiti o cale sa va incalziti organismul, pentru ca altfel riscati sa
va pierdeti cunostinta. De exemplu, beti lichide calde.

Hipotermia poate aparea si in spatiile de locuit neincalzite, in special in cazul copiilor,

adultilor bolnavi sau varstnicilor care nu sunt imbracati corespunzator, iar recuperarea
in cazul lor se face mai greu.

Primul ajutor in caz de hipotermie

In cazul hipotermiei primul ajutor incepe cu evaluarea functiilor vitale (ABC - libertatea
cailor respiratorii, respiratie, circulatie) si resuscitarea cardiorespiratorie daca este
nevoie; toracele victimelor aflate in hipotermie este mai rigid ceea ce face mai dificil
masajul cardiac.
Restabilirea temperaturii normale a corpului se face lent, nu brusc (cu aproximativ 1
grad pe ora) si consta in:

 Incalzire pasiva: aducerea victimei intr-un mediu cald, inlocuirea imbracamintei

ude cu una uscata si invelirea cu paturi; aceste masuri pot fi suficiente in
hipotermiile usoare si medii cu temperaturi peste 31 grade celsius
 Incalzire externa activa: imersie in apa calda (40 grade celsius), acoperirea cu
paturi electrice, infasurarea in haine sau paturi calde, pungi sau sticle cu apa
calda
 Incalzire interna activa: care se face dupa transportul victimei la spital (ventilatie
cu O2 cald, fluide calde etc.).

Transportati persoana inghetata intr-un loc incalzit

Persoana care sufera de hipotermie trebuie transportata imediat intr-un loc incalzit.
Atentie insa, nu este bine sa incalziti bolnavul brusc, cu surse externe de caldura de
genul radiatoarelor sau caloriferelor electrice, deoarece se pot produce leziuni. Pentru
a-i regla temperatura corpului, cel mai bine este sa i se scoata hainele ude si reci si sa se
acopere cu paturi calde si sticle sau comprese cu apa fierbinte, pe care ar fi bine sa i le
puneti la gat, torace si in zona inghinala. Este foarte important sa ii acoperiti si capul,
aceasta fiind metoda cea mai sigura si rapidă de a creste temperatura corporala cu pana
la 2˚ Celsius.

Sfaturi pentru prevenirea hipotermiei

Pentru a evita hipotermia, cel mai bine este sa stati in casa pe timp de ger. In caz
contrar, medicii va sfatuiesc sa va echipati corespunzator:

 Acoperiti-va extremitatile, adica urechile, nasul, degetele de la maini, dar si

picioarele, deoarece acestea sunt locurile prin care se pierde caldura si riscati sa
suferiti degeraturi;
 Pentru a suporta mai bine frigul, este necesar sa aveti o alimentatie bogata in
grasimi si glucide (dulciuri) si sa consumati doua cani de ceai pe zi. Printre
plantele care imbunatatesc circulatia periferica se numara iasomia si busuiocul,
dar sunt recomandate si scortisoara, afinele, macesele, paducelul sau mugurii de
pin.

Batranii, copiii si bolnavii cu afectiuni cronice, cum ar fi diabet, hipotiroidism, afectiuni

neurologice sau psihice, sunt principalele categorii care prezinta risc crescut de aparitie
a hipotermiei. In plus, cardiacii sunt mai predispusi la a suferi un infarct miocardic.

Verificati daca prezinta degeraturi

Daca pacientul este constient, este indicat sa consume multe lichide calde, deoarece
riscul de deshidratare este mare dupa reincalzirea organismului. Nu uitati sa urmariti
reactiile bolnavului in timp ce il ingrijiti, verificati daca prezinta degeraturi sau daca
starea s-a ameliorat de cand l-ati adus in mediul cald. De asemenea, verificati constant
temperatura si urmariti-i respiratia. Daca nu remarcati nicio imbunatatire, chemati de
urgenta ambulanta. La spital i se vor administra fluide calde intravenos, oxigen si alte
tratamente care il vor ajuta sa-si revina.

De retinut! Nu se vor da bauturi alcoolice victimei (exista unele conceptii gresite

conform careia alcoolul incalzeste); in cazul in care victima este constienta si nu prezinta
varsaturi, se pot oferi bauturi calde (ceai, supa).

Tratament
În cazul instalării hipotermiei, fiind vorba de o urgență, este nevoie de solicitarea
imediată a personalului medical. Pâna când ajutorul medical este disponibil este
importantă și de multe ori esențială pentru viața victimei, acordarea corectă
a primului ajutor (dacă există posibilitatea). 

Iata câteva recomandari în acest sens:

 Nu bruscați victima! Când puteți acorda ajutor unei persoane cu hipotermie,

limitați-vă la mișcarile care sunt strict necesare (ex. mutarea către sursa de
căldură), mai ales dacă aceasta a suferit traumatisme; nu efectuați masaj și nu o
forțați  să se miște pentru a nu agrava starea victimei.
 Mutați victima din zona factorului cauzator de hipotermie – daca este posibil
îndepărtați persoana afectata de sursa de frig și aduceți-o aproape de o sursa de
căldură sau într-un loc mai cald și ferit de bătaia vântului.
 Îndepartați cu atenție hainele ude și înlocuiți-le cu altele uscate (în cazul
imersiei în apă) - dacă victima este inconștientă taiați hainele ude pentru a
economisi timp. 
 Acoperiți victima cu pături sau haine uscate, lăsând descoperită numai fața.Nu
folosiți ăaturi electrice sau alte dispozitive care pot provoca arsuri.
 Așezați victima pe spate, pe o pătură sau pe o suprafață uscată. 
 Monitorizați pulsul și respirația – daca este nevoie executați manevre de
resucitare cardiopulmonara (CPR) – masaj cardiac și ventilație artificială (30
compresii cardiace la 2 respirații), daca persoana afectată nu mai reacționează
la stimuli, lipsește respirația iar pulsul este foarte slab sau absent.
 Nu expuneți victima direct la o sursă puternică de căldură – încălzirea
trebuie să se facă treptat, pentru a permite readaptarea organismului la căldură.
 Aplicați comprese calde pe torace și gât  (pungi sau sticle cu apă călduță) – a se
evita zona mâinilor și picioarelor pentru a nu  forța întoarcerea sângelui cu
temperatura scăzută la inimă.
  Așezați-vă lângă victimă pentru a-i transmite din căldura propriului corp.
 Oferiți victimei ceva cald să bea (ceai), dacă starea permite și dacă există
posibilitatea. Nu administrați alcool!
 Daca victima se află în apă rece și este în stare de conștiență, până la scoaterea
acesteia din apă se recomandă aducerea genunchilor la piept (poziție ghemuită),
astfel încât suprafața expusă frigului să fie mai mică.

În funcție de gradul de severitate al hipotermiei, îngrijirile medicale includ intervenții

care au ca scop creșterea temperaturii corpului. Printre aceste proceduri se numără: 

 hemodializa - asigură reîncălzirea sângelui;

 administrarea intravenoasă de lichide calde – injectarea unei soluții saline
încalzite;
 oxigenarea artificială cu aer umidificat, ajuta la creșterea temperaturii
corpului;
 irigarea – o soluție caldă de apă sărată este utilizată pentru încălzirea anumitor
zone ale corpului precum pleura sau cavitatea peritoneală.

Persoanele cu hipotermie ușoara răspund foarte bine la procedurile medicale și se pot

recupera destul de repede. În cazul hipotermiei moderate sau severe pot
apărea complicații grave și chiar moartea. Câteva dintre complicațiile posibile
sunt: hipoxia, degerăturile care pot evolua către gangrenă (în special la nivelul
extremitaților – mâini, picioare), inflamarea pancreasului, pneumonia, insuficiență
renală, probleme cardiace. Chiar dacă sunt mai predispuși la instalarea hipotermiei,
copiii au parte de o recuperare mai buna decât adulții sau batrânii.

Concluzie
 Hipotermia, în stadii incipiente, nu necesită manevre medicale complexe, de aceea primul
ajutor poate fi salvator de viață în cele mai multe cazuri.
 În condiții meteorologice extreme precum furtuni, inundații, ninsori abundente și
temperaturi mult scăzute este indicat să se adopte măsuri de siguranță și să se evite
călătoriile mai ales în zone greu accesibile echipelor de salvare.
 Pe timp de iarnă este necesară funcționarea unui centru social care să ofere hrană caldă și
adăpost persoanelor fără domiciliu, acestea fiind principalele victime ale hipotermiei.
 Consumul excesiv de alcool corelat cu expunerea îndelungată la temperaturi foarte
scăzute (sub pragul înghețului) nu este indicat deoarece determină atât pierdere de
căldură (vasodilatație), cât și o percepție falsă asupra mediului ambiant iar riscul instalării
hipotermiei este destul de mare.  
 Victimele accidentelor care prezintă răni grave, contuzii, fracturi sau arsuri pot instala
hipotermie chiar dacă nu este frig, de aceea înaintea sosirii echipajelor specializate,
acoperirea acestora cu pături sau haine calde poate ajuta.
 Degerăturile
Degeraturile sunt leziuni ale tesuturilor provocate de frig, in urma situatiilor de
expunere la temperaturi scazute. Hipotermia este caracterizata de scaderea
anormala a temperaturii corpului. 

Nasul, obrajii, urechile, degetele de la maini si picioare sunt afectate cel mai
frecvent. Toti oamenii sunt sensibili, chiar si persoanele care traiesc in zone
cu clima rece. 

Clasificarea și caracteristica degerăturilor

În funcție de intensitatea frigului, durata de expunere, precum și de
reactivitatea organismului, leziunile locale, deosebim patru grade de
degerături:
Gradul I- în formele cele mai usoare aceasta se manifestă prin senzația de
înțepături și furnicături în regiunile expuse acțiunii frigului. În formele mai
avansate apar dureri violente , însoțite de senzații de usturime și tulburări de
sensibilitate: furnicături, amorțeală, senzație de cald sau rece .
Obiectiv: la cîteva ore după încetarera acțiunii frigului, la nivelul zonei
respective se formează edem, care poate persista cîteva
săptămîni.Tegumentele au un aspect cu nuanță de violet, iar după 7-10 zile
încep să se descuameze.
Gradul II- caracteristic prin leziunea stratului superficial al pielii și formarea
flictenelor umplute cu lichid transparent. Flictenele se formează în primele 24
ore și mai rar în a 2-a , a 3-a zi. După deschiderea lor rămîne o suprafață
roșie-violet, uneori acoperită cu fibrină, sensibilitatea tactilă și dureroasă este
păstrată. Degerăturile de gradul II se vindecă fară sechele într-o perioadă de
cîteva săptămîni.
Gradul III- este implicată toată grosimea dermului și poate cuprinde și
hipodermul. Se caracterizează prin tulburări de sensibilitate. Leziunile
nicrotice au aspect plumburiu a pielii la nivelul căreia apar vezicule albăstrui.
Peste 7-10 zile se dezvoltă necroza uscată sau umedă și se formează linia
de demarcare. Vindecarea degerăturilor de gradul III se face cu sechelea într-
o perioadă de 2-3 luni.
Gradul IV- leziunea are aspect de gangrenă uscată și cuprinde toate straturile
pielii, țesutul celular subcutanat, tendoane, mușchi, uneori și osul subiacent.
Accidentatul este ca deobicei în stare de șoc, somnolent, apatic, sau
dimpotrivă, agitat. Edemul țesuturilor ocupă o suprafață mai mare decît zona
de necroză. În primele zile nu putem, practic, deosebi degerăturile de gradul
III și gradul IV . Peste o săptămînă,edemul se micșorează și spre sfîrșitul
săptămînii a 2-a, apare linia de demarcare ce separă țesuturile necrotice de
cele viabile.
Fiziopatologic, transformările se produc în două etape:
Etapa I – are loc vasoconstricția datorată frigului, țesuturile se ischemiaza;
Etapa II – după expunerea la frig, prin trecerea la caldură, se produc
vasodilatații care determină apariția de leziuni la nivelul endoteliului vascular
și care angrenează apariția trombilor, vasele de sînge se trombozează ceea ce
conduce la gangrenă.

Cum pot fi prevenite degeraturile?

Degeraturile pot avea loc extrem de rapid la temperaturi foarte scăzute. Este
foarte important să se protejeze pielea în mod corespunzator. Nu uitati de
vîntul rece care poate intensifica efectul degeraturilor si progresia acestora.
Primul pas in prevenirea degeraturilor este sa stiți dacă sunteți predispus la
instalarea acestora:
- cele mai multe cazuri de degeraturi s-au observat la cei care consumă
alcool, cei care suferă de boli psihice si la persoanele care fac abuz de
droguri recreative.
- cazurile de degeraturi implică perosanele care sunt expuse la frig fară să
aibă posibilitatea să schimbe în vreun fel situatia in care se află.
- fumătorii si persoanele cu afectiuni ale vaselor de sange (cum ar fi cei care
suferă de diabet zaharat), manifestă o scădere a fluxului sanguin la nivelul
membrelor (aspect considerat un factor de risc).
- lipsa de adapost, oboseală, deshidratarea, imbrăcămintea nepotrivită și la
mare altitudine sunt factorii suplimentari de risc.
- purtati haine adecvate. Expertii consideră că mai multe straturi de haine care
să păstreze aerul cald pe langă corp, sunt varianta ideală.
- asigurati-vă că stratul exterior de imbracaminte este rezistent la apă.
- este important să consumati suficiente calorii (care vă poate ajuta in lupta cu
frigul).
- dacă sunteți la mare altitudine, de exemplu, escaladați un munte, luați cu
dvs. o rezervă de oxigen.
- luați imediat măsuri la primele semne de degerături: roseața, furnicaturi,
amorțeală, ințepături și durere.
Persoanele care prezinta cel mai mare risc
privind degeraturile si hipotermia sunt:
- cele care iși petrec majoritatea timpului în aer liber (vînători, persoane fără
adăpost, paznici, etc.);
- cele care consumă alcool;
- cele cu varstă înaintată, fără mijloace adecvate de confort (încălzire, hrană,
adăpost, etc.);
- cele care sunt epuizate, deshidratate;
- bolnavii mintal.
Simptomul se refera la ce simte pacientul și poate descrie, în timp ce un semn
este întîlnit și la alte persoane și poate fi observat de medic. De
exemplu, somnolența poate fi un simptom, în timp ce pupilele dilatate pot fi un
semn. 

Degeraturile afecteaza doar suprafata pielii. Inițial este percepută senzația de

durere si mancărime. Pe piele apar pete albe și/sau galbene și aceasta poate
amorti. Înghețul la suprafata pielii nu constă în lezarea permanentă a pielii,
deoarece numai suprafata superioară a pielii este afectată. Zonele implicate
pot fi deosebit de sensibile pentru o perioadă de timp. 

In urma degeraturilor pielea poate fi inghețată și amorțită. Cu toate acestea,

țesuturile profunde nu sunt afectate. După cîteva zile pot apărea pustule
închise la culoare, în zonele care au fost inghețate. În trei patru săptămîni
acestea se vindecă. Pacientul poate manifesta o sensibilitate în zonele
afectate, care poate persista o perioadă indelungată de timp. 

Tratament
Tratamentul se concentrează pe incalzirea sau dezghețarea tesutului afectat.
Este importat sa se evite un nou episod de degerături, din cauza riscului de a
leza si mai tare pielea. In cazul in care s-au format cristale, pacientul ar trebui
să evite micările care implică zona afectată, deoarece pot sa apărea răni.
Pesoana afectată trebuie sa evite frigul și să se incălzească imediat. Toate
hainele ude vor fi scoase și înlocuite cu haine uscate. Dacă este necesar, va
fi acoperit de paturi. Asigurați-vă că extremitațile sunt protejate. Dacă este
posibil, incălzirea organismului se va face treptat, sub supravegherea unui
cadru medical instruit. Aplicarea de apă caldă pe zonele traumatizate este
ideală. Puneti pe zonele afectate apă caldă pînă revine la culoarea normală.
Nu este ceva neobișnuit inflamația și culoarea roșie a zonelor înghețate.
Caldura directă, cum ar fi focul,trebuie evitată. Pielea a pierdut, probabil
abilitatea de a detecta temperaturi inalte, iar pacientul poate fi în pericol de a
se arde fără să vrea. Nu frecati zonele degerate, acest lucru poate agrava
leziunea.
După îndepărtarea din apă caldă, uscati ușor și aplicati tratament steril asupra
membrelor afectate, pentru a le proteja..
- Tratamentul curativ este general si local. Local, se interzic masajul și frecția
pe zonele afectate, reîncălzirea zonei degerate se face treptat într-o baie cu
apa încalzită pînă la 40C, timp de 20-30 minute.
În perioada reactivă , cînd au loc spasme vasculare,reducerea fluxului
sangvin periferic și apariția consecutivă a trombozelor intraarteriale și
intravenoase , se administrează I/V :
-preparate ce normalizează procesele metabolice – Reopoliglucină ,
Reogluman;
-spasmolitice – Sol.Papaverină 2% ,2 ml ;Acid nicotinic 1% 2ml cu 10 ml de
sol. Novocaină de 0,25% I/Arterial;
-pentru profilaxia trombozelor vasculare se administrează antiagregante –
Heparină in doză de 20 000 -30 000 U.A. ,Fraxiparină.
Această terapie este indicată și în perioada precoce –primele 12 ore după
reîncalzirea extremitaților.
Este indicată terapia de dezintoxicare, Hemodez , Neocompensan, soluții
cristaloide-DISol,TRISol.
-la fiecare 6 ore se administrează subdermal 5000 UA de heparină;
-alimentarea parenterală –Albumină ,Gelatinol,Refortan;
-antibioticoterapia ;
-vitaminoterapia;
-terapia simptomatică (cardiotonice,diuretice);
-terapia specifică –imunoglobulină,plasmă antistafilococică,bacteriofagi;
-profilaxia antitetanică in degerături de gradele II,III,IV.
Tratamentul chirurgical in degerături constă in :
-necroectomie;
-amputarea extremitații afectate-proximal de limita de demarcare;
- operații reconstructive , imbunatațirea funcției bontului, reconstituirea
defectelor cosmetice.
NU este recomandat:

 Sa se maseze zonele degerate;

 Sa se expuna la temperaturi crescute: calorifere, sobe, apa fierbinte
etc.;
 Sa se dea bauturi alcoolice victimei.

Concluzie
În concluzie, degerăturile reprezintă o afecțiune care trebuie
cunoscută și recunoscută imediat pentru a putea lua măsuri rapid, având în
vedere faptul că se poate solda cu complicații severe, ce pot pune viața în
pericol. Degerăturile pot afecta atât oamenii fără adăpost, pacienţii cu
diabet zaharat, pacienţii cu diverse afecţiuni psihice cât şi cadrele militare
sau alpiniştii. Pe termen lung degerăturile cresc sensibilitatea la frig în
zonele afectate şi predispun la alte degerături la temperaturi mai mari sau
timp de expunere mai scurt decât cel iniţial. Alte efecte pe termen lung
sunt tulburările de sensibilitate locală (parestezii, furnicături, dureri,
mâncărimi). Pentru degerăturile profunde riscurile sunt de pierdere
ireversibilă a sensibilităţii şi autoamputaţii (pierderea definitivă a unui
deget, de exemplu).

In functie de temperatura, hipotermia se poate clasifica

in:
 Usoara: temperatura corpului intre 35-32 grade celsius
 Medie: temperatura corpului intre 32-28 grade celsius
 Grava: temperatura corpului sub 28 grade celsius

Persoanele care au un risc mai mare de a face hipotermie sunt: varstnicii si copiii mici -
la care termoreglarea se face cu dificultate, traumatizatii, alcoolicii, drogatii si
persoanele innecate - deoarece caldura se pierde mai usor in apa decat in aer.

Frisoanele, principalul semn

De asemenea, printre simptome se numara:
  Frisoane, piele rece si palida;
 Tulburari de echilibru si de vorbire;
 Parestezii (amorteli) la nivelul mainilor si degetelor;
 Apatie sau chiar afectarea capacitatilor intelectuale.

Totodata, daca pacientul prezinta si alte semne, precum somnolenta, slabiciune,

halucinatii, confuzie, respiratii cu frecventa joasa sau rigiditate musculara, trebuie sa
actionati de urgenta, sa gasiti o cale sa va incalziti organismul, pentru ca altfel riscati sa
va pierdeti cunostinta. De exemplu, beti lichide calde.

Hipotermia poate aparea si in spatiile de locuit neincalzite, in special in cazul copiilor,

adultilor bolnavi sau varstnicilor care nu sunt imbracati corespunzator, iar recuperarea
in cazul lor se face mai greu.

Primul ajutor in caz de hipotermie

In cazul hipotermiei primul ajutor incepe cu evaluarea functiilor vitale (ABC - libertatea
cailor respiratorii, respiratie, circulatie) si resuscitarea cardiorespiratorie daca este
nevoie; toracele victimelor aflate in hipotermie este mai rigid ceea ce face mai dificil
masajul cardiac.

Restabilirea temperaturii normale a corpului se face lent, nu brusc (cu aproximativ 1

grad pe ora) si consta in:

 Incalzire pasiva: aducerea victimei intr-un mediu cald, inlocuirea imbracamintei

ude cu una uscata si invelirea cu paturi; aceste masuri pot fi suficiente in
hipotermiile usoare si medii cu temperaturi peste 31 grade celsius
 Incalzire externa activa: imersie in apa calda (40 grade celsius), acoperirea cu
paturi electrice, infasurarea in haine sau paturi calde, pungi sau sticle cu apa
calda
 Incalzire interna activa: care se face dupa transportul victimei la spital (ventilatie
cu O2 cald, fluide calde etc.).

Transportati persoana inghetata intr-un loc incalzit

Persoana care sufera de hipotermie trebuie transportata imediat intr-un loc incalzit.
Atentie insa, nu este bine sa incalziti bolnavul brusc, cu surse externe de caldura de
genul radiatoarelor sau caloriferelor electrice, deoarece se pot produce leziuni. Pentru
a-i regla temperatura corpului, cel mai bine este sa i se scoata hainele ude si reci si sa se
acopere cu paturi calde si sticle sau comprese cu apa fierbinte, pe care ar fi bine sa i le
puneti la gat, torace si in zona inghinala. Este foarte important sa ii acoperiti si capul,
aceasta fiind metoda cea mai sigura si rapidă de a creste temperatura corporala cu pana
la 2˚ Celsius.
Sfaturi pentru prevenirea hipotermiei
Pentru a evita hipotermia, cel mai bine este sa stati in casa pe timp de ger. In caz
contrar, medicii va sfatuiesc sa va echipati corespunzator:

 Acoperiti-va extremitatile, adica urechile, nasul, degetele de la maini, dar si

picioarele, deoarece acestea sunt locurile prin care se pierde caldura si riscati sa
suferiti degeraturi;
 Pentru a suporta mai bine frigul, este necesar sa aveti o alimentatie bogata in
grasimi si glucide (dulciuri) si sa consumati doua cani de ceai pe zi. Printre
plantele care imbunatatesc circulatia periferica se numara iasomia si busuiocul,
dar sunt recomandate si scortisoara, afinele, macesele, paducelul sau mugurii de
pin.

Batranii, copiii si bolnavii cu afectiuni cronice, cum ar fi diabet, hipotiroidism, afectiuni

neurologice sau psihice, sunt principalele categorii care prezinta risc crescut de aparitie
a hipotermiei. In plus, cardiacii sunt mai predispusi la a suferi un infarct miocardic.

Verificati daca prezinta degeraturi

Daca pacientul este constient, este indicat sa consume multe lichide calde, deoarece
riscul de deshidratare este mare dupa reincalzirea organismului. Nu uitati sa urmariti
reactiile bolnavului in timp ce il ingrijiti, verificati daca prezinta degeraturi sau daca
starea s-a ameliorat de cand l-ati adus in mediul cald. De asemenea, verificati constant
temperatura si urmariti-i respiratia. Daca nu remarcati nicio imbunatatire, chemati de
urgenta ambulanta. La spital i se vor administra fluide calde intravenos, oxigen si alte
tratamente care il vor ajuta sa-si revina.

De retinut! Nu se vor da bauturi alcoolice victimei (exista unele conceptii gresite

conform careia alcoolul incalzeste); in cazul in care victima este constienta si nu prezinta
varsaturi, se pot oferi bauturi calde (ceai, supa).

Tratament
În cazul instalării hipotermiei, fiind vorba de o urgență, este nevoie de solicitarea
imediată a personalului medical. Pâna când ajutorul medical este disponibil este
importantă și de multe ori esențială pentru viața victimei, acordarea corectă
a primului ajutor (dacă există posibilitatea). 

Iata câteva recomandari în acest sens:

  Nu bruscați victima! Când puteți acorda ajutor unei persoane cu hipotermie,
limitați-vă la mișcarile care sunt strict necesare (ex. mutarea către sursa de
căldură), mai ales dacă aceasta a suferit traumatisme; nu efectuați masaj și nu o
forțați  să se miște pentru a nu agrava starea victimei.
 Mutați victima din zona factorului cauzator de hipotermie – daca este posibil
îndepărtați persoana afectata de sursa de frig și aduceți-o aproape de o sursa de
căldură sau într-un loc mai cald și ferit de bătaia vântului.
 Îndepartați cu atenție hainele ude și înlocuiți-le cu altele uscate (în cazul
imersiei în apă) - dacă victima este inconștientă taiați hainele ude pentru a
economisi timp. 
 Acoperiți victima cu pături sau haine uscate, lăsând descoperită numai fața.Nu
folosiți ăaturi electrice sau alte dispozitive care pot provoca arsuri.
 Așezați victima pe spate, pe o pătură sau pe o suprafață uscată. 
 Monitorizați pulsul și respirația – daca este nevoie executați manevre de
resucitare cardiopulmonara (CPR) – masaj cardiac și ventilație artificială (30
compresii cardiace la 2 respirații), daca persoana afectată nu mai reacționează
la stimuli, lipsește respirația iar pulsul este foarte slab sau absent.
 Nu expuneți victima direct la o sursă puternică de căldură – încălzirea
trebuie să se facă treptat, pentru a permite readaptarea organismului la căldură.
 Aplicați comprese calde pe torace și gât  (pungi sau sticle cu apă călduță) – a se
evita zona mâinilor și picioarelor pentru a nu  forța întoarcerea sângelui cu
temperatura scăzută la inimă.
 Așezați-vă lângă victimă pentru a-i transmite din căldura propriului corp.
 Oferiți victimei ceva cald să bea (ceai), dacă starea permite și dacă există
posibilitatea. Nu administrați alcool!
 Daca victima se află în apă rece și este în stare de conștiență, până la scoaterea
acesteia din apă se recomandă aducerea genunchilor la piept (poziție ghemuită),
astfel încât suprafața expusă frigului să fie mai mică.

În funcție de gradul de severitate al hipotermiei, îngrijirile medicale includ intervenții

care au ca scop creșterea temperaturii corpului. Printre aceste proceduri se numără: 

 hemodializa - asigură reîncălzirea sângelui;

 administrarea intravenoasă de lichide calde – injectarea unei soluții saline
încalzite;
 oxigenarea artificială cu aer umidificat, ajuta la creșterea temperaturii
corpului;
 irigarea – o soluție caldă de apă sărată este utilizată pentru încălzirea anumitor
zone ale corpului precum pleura sau cavitatea peritoneală.

Persoanele cu hipotermie ușoara răspund foarte bine la procedurile medicale și se pot

recupera destul de repede. În cazul hipotermiei moderate sau severe pot
apărea complicații grave și chiar moartea. Câteva dintre complicațiile posibile
sunt: hipoxia, degerăturile care pot evolua către gangrenă (în special la nivelul
extremitaților – mâini, picioare), inflamarea pancreasului, pneumonia, insuficiență
renală, probleme cardiace. Chiar dacă sunt mai predispuși la instalarea hipotermiei,
copiii au parte de o recuperare mai buna decât adulții sau batrânii.

Concluzie
 Hipotermia, în stadii incipiente, nu necesită manevre medicale complexe, de aceea primul
ajutor poate fi salvator de viață în cele mai multe cazuri.
 În condiții meteorologice extreme precum furtuni, inundații, ninsori abundente și
temperaturi mult scăzute este indicat să se adopte măsuri de siguranță și să se evite
călătoriile mai ales în zone greu accesibile echipelor de salvare.
 Pe timp de iarnă este necesară funcționarea unui centru social care să ofere hrană caldă și
adăpost persoanelor fără domiciliu, acestea fiind principalele victime ale hipotermiei.
 Consumul excesiv de alcool corelat cu expunerea îndelungată la temperaturi foarte
scăzute (sub pragul înghețului) nu este indicat deoarece determină atât pierdere de
căldură (vasodilatație), cât și o percepție falsă asupra mediului ambiant iar riscul instalării
hipotermiei este destul de mare.  
 Victimele accidentelor care prezintă răni grave, contuzii, fracturi sau arsuri pot instala
hipotermie chiar dacă nu este frig, de aceea înaintea sosirii echipajelor specializate,
acoperirea acestora cu pături sau haine calde poate ajuta.

Degerăturile
Degeraturile sunt leziuni ale tesuturilor provocate de frig, in urma situatiilor de
expunere la temperaturi scazute. Hipotermia este caracterizata de scaderea
anormala a temperaturii corpului. 

Nasul, obrajii, urechile, degetele de la maini si picioare sunt afectate cel mai
frecvent. Toti oamenii sunt sensibili, chiar si persoanele care traiesc in zone
cu clima rece. 

Clasificarea și caracteristica degerăturilor

În funcție de intensitatea frigului, durata de expunere, precum și de
reactivitatea organismului, leziunile locale, deosebim patru grade de
degerături:
Gradul I- în formele cele mai usoare aceasta se manifestă prin senzația de
înțepături și furnicături în regiunile expuse acțiunii frigului. În formele mai
avansate apar dureri violente , însoțite de senzații de usturime și tulburări de
sensibilitate: furnicături, amorțeală, senzație de cald sau rece .
Obiectiv: la cîteva ore după încetarera acțiunii frigului, la nivelul zonei
respective se formează edem, care poate persista cîteva
săptămîni.Tegumentele au un aspect cu nuanță de violet, iar după 7-10 zile
încep să se descuameze.
Gradul II- caracteristic prin leziunea stratului superficial al pielii și formarea
flictenelor umplute cu lichid transparent. Flictenele se formează în primele 24
ore și mai rar în a 2-a , a 3-a zi. După deschiderea lor rămîne o suprafață
roșie-violet, uneori acoperită cu fibrină, sensibilitatea tactilă și dureroasă este
păstrată. Degerăturile de gradul II se vindecă fară sechele într-o perioadă de
cîteva săptămîni.
Gradul III- este implicată toată grosimea dermului și poate cuprinde și
hipodermul. Se caracterizează prin tulburări de sensibilitate. Leziunile
nicrotice au aspect plumburiu a pielii la nivelul căreia apar vezicule albăstrui.
Peste 7-10 zile se dezvoltă necroza uscată sau umedă și se formează linia
de demarcare. Vindecarea degerăturilor de gradul III se face cu sechelea într-
o perioadă de 2-3 luni.
Gradul IV- leziunea are aspect de gangrenă uscată și cuprinde toate straturile
pielii, țesutul celular subcutanat, tendoane, mușchi, uneori și osul subiacent.
Accidentatul este ca deobicei în stare de șoc, somnolent, apatic, sau
dimpotrivă, agitat. Edemul țesuturilor ocupă o suprafață mai mare decît zona
de necroză. În primele zile nu putem, practic, deosebi degerăturile de gradul
III și gradul IV . Peste o săptămînă,edemul se micșorează și spre sfîrșitul
săptămînii a 2-a, apare linia de demarcare ce separă țesuturile necrotice de
cele viabile.
Fiziopatologic, transformările se produc în două etape:
Etapa I – are loc vasoconstricția datorată frigului, țesuturile se ischemiaza;
Etapa II – după expunerea la frig, prin trecerea la caldură, se produc
vasodilatații care determină apariția de leziuni la nivelul endoteliului vascular
și care angrenează apariția trombilor, vasele de sînge se trombozează ceea ce
conduce la gangrenă.

Cum pot fi prevenite degeraturile?

Degeraturile pot avea loc extrem de rapid la temperaturi foarte scăzute. Este
foarte important să se protejeze pielea în mod corespunzator. Nu uitati de
vîntul rece care poate intensifica efectul degeraturilor si progresia acestora.
Primul pas in prevenirea degeraturilor este sa stiți dacă sunteți predispus la
instalarea acestora:
- cele mai multe cazuri de degeraturi s-au observat la cei care consumă
alcool, cei care suferă de boli psihice si la persoanele care fac abuz de
droguri recreative.
- cazurile de degeraturi implică perosanele care sunt expuse la frig fară să
aibă posibilitatea să schimbe în vreun fel situatia in care se află.
- fumătorii si persoanele cu afectiuni ale vaselor de sange (cum ar fi cei care
suferă de diabet zaharat), manifestă o scădere a fluxului sanguin la nivelul
membrelor (aspect considerat un factor de risc).
- lipsa de adapost, oboseală, deshidratarea, imbrăcămintea nepotrivită și la
mare altitudine sunt factorii suplimentari de risc.
- purtati haine adecvate. Expertii consideră că mai multe straturi de haine care
să păstreze aerul cald pe langă corp, sunt varianta ideală.
- asigurati-vă că stratul exterior de imbracaminte este rezistent la apă.
- este important să consumati suficiente calorii (care vă poate ajuta in lupta cu
frigul).
- dacă sunteți la mare altitudine, de exemplu, escaladați un munte, luați cu
dvs. o rezervă de oxigen.
- luați imediat măsuri la primele semne de degerături: roseața, furnicaturi,
amorțeală, ințepături și durere.

Persoanele care prezinta cel mai mare risc

privind degeraturile si hipotermia sunt:
- cele care iși petrec majoritatea timpului în aer liber (vînători, persoane fără
adăpost, paznici, etc.);
- cele care consumă alcool;
- cele cu varstă înaintată, fără mijloace adecvate de confort (încălzire, hrană,
adăpost, etc.);
- cele care sunt epuizate, deshidratate;
- bolnavii mintal.
Simptomul se refera la ce simte pacientul și poate descrie, în timp ce un semn
este întîlnit și la alte persoane și poate fi observat de medic. De
exemplu, somnolența poate fi un simptom, în timp ce pupilele dilatate pot fi un
semn. 

Degeraturile afecteaza doar suprafata pielii. Inițial este percepută senzația de

durere si mancărime. Pe piele apar pete albe și/sau galbene și aceasta poate
amorti. Înghețul la suprafata pielii nu constă în lezarea permanentă a pielii,
deoarece numai suprafata superioară a pielii este afectată. Zonele implicate
pot fi deosebit de sensibile pentru o perioadă de timp. 

In urma degeraturilor pielea poate fi inghețată și amorțită. Cu toate acestea,

țesuturile profunde nu sunt afectate. După cîteva zile pot apărea pustule
închise la culoare, în zonele care au fost inghețate. În trei patru săptămîni
acestea se vindecă. Pacientul poate manifesta o sensibilitate în zonele
afectate, care poate persista o perioadă indelungată de timp. 

Tratament
Tratamentul se concentrează pe incalzirea sau dezghețarea tesutului afectat.
Este importat sa se evite un nou episod de degerături, din cauza riscului de a
leza si mai tare pielea. In cazul in care s-au format cristale, pacientul ar trebui
să evite micările care implică zona afectată, deoarece pot sa apărea răni.
Pesoana afectată trebuie sa evite frigul și să se incălzească imediat. Toate
hainele ude vor fi scoase și înlocuite cu haine uscate. Dacă este necesar, va
fi acoperit de paturi. Asigurați-vă că extremitațile sunt protejate. Dacă este
posibil, incălzirea organismului se va face treptat, sub supravegherea unui
cadru medical instruit. Aplicarea de apă caldă pe zonele traumatizate este
ideală. Puneti pe zonele afectate apă caldă pînă revine la culoarea normală.
Nu este ceva neobișnuit inflamația și culoarea roșie a zonelor înghețate.

Caldura directă, cum ar fi focul,trebuie evitată. Pielea a pierdut, probabil

abilitatea de a detecta temperaturi inalte, iar pacientul poate fi în pericol de a
se arde fără să vrea. Nu frecati zonele degerate, acest lucru poate agrava
leziunea.
După îndepărtarea din apă caldă, uscati ușor și aplicati tratament steril asupra
membrelor afectate, pentru a le proteja..
- Tratamentul curativ este general si local. Local, se interzic masajul și frecția
pe zonele afectate, reîncălzirea zonei degerate se face treptat într-o baie cu
apa încalzită pînă la 40C, timp de 20-30 minute.
În perioada reactivă , cînd au loc spasme vasculare,reducerea fluxului
sangvin periferic și apariția consecutivă a trombozelor intraarteriale și
intravenoase , se administrează I/V :
-preparate ce normalizează procesele metabolice – Reopoliglucină ,
Reogluman;
-spasmolitice – Sol.Papaverină 2% ,2 ml ;Acid nicotinic 1% 2ml cu 10 ml de
sol. Novocaină de 0,25% I/Arterial;
-pentru profilaxia trombozelor vasculare se administrează antiagregante –
Heparină in doză de 20 000 -30 000 U.A. ,Fraxiparină.
Această terapie este indicată și în perioada precoce –primele 12 ore după
reîncalzirea extremitaților.
 Este indicată terapia de dezintoxicare, Hemodez , Neocompensan, soluții
cristaloide-DISol,TRISol.
-la fiecare 6 ore se administrează subdermal 5000 UA de heparină;
-alimentarea parenterală –Albumină ,Gelatinol,Refortan;
-antibioticoterapia ;
-vitaminoterapia;
-terapia simptomatică (cardiotonice,diuretice);
-terapia specifică –imunoglobulină,plasmă antistafilococică,bacteriofagi;
-profilaxia antitetanică in degerături de gradele II,III,IV.
Tratamentul chirurgical in degerături constă in :
-necroectomie;
-amputarea extremitații afectate-proximal de limita de demarcare;
- operații reconstructive , imbunatațirea funcției bontului, reconstituirea
defectelor cosmetice.

NU este recomandat:

 Sa se maseze zonele degerate;

 Sa se expuna la temperaturi crescute: calorifere, sobe, apa fierbinte
etc.;
 Sa se dea bauturi alcoolice victimei.

Concluzie
În concluzie, degerăturile reprezintă o afecțiune care trebuie
cunoscută și recunoscută imediat pentru a putea lua măsuri rapid, având în
vedere faptul că se poate solda cu complicații severe, ce pot pune viața în
pericol. Degerăturile pot afecta atât oamenii fără adăpost, pacienţii cu
diabet zaharat, pacienţii cu diverse afecţiuni psihice cât şi cadrele militare
sau alpiniştii. Pe termen lung degerăturile cresc sensibilitatea la frig în
zonele afectate şi predispun la alte degerături la temperaturi mai mari sau
timp de expunere mai scurt decât cel iniţial. Alte efecte pe termen lung
sunt tulburările de sensibilitate locală (parestezii, furnicături, dureri,
mâncărimi). Pentru degerăturile profunde riscurile sunt de pierdere
ireversibilă a sensibilităţii şi autoamputaţii (pierderea definitivă a unui
deget, de exemplu).

In functie de temperatura, hipotermia se poate clasifica

in:
 Usoara: temperatura corpului intre 35-32 grade celsius
 Medie: temperatura corpului intre 32-28 grade celsius
 Grava: temperatura corpului sub 28 grade celsius

Persoanele care au un risc mai mare de a face hipotermie sunt: varstnicii si copiii mici -
la care termoreglarea se face cu dificultate, traumatizatii, alcoolicii, drogatii si
persoanele innecate - deoarece caldura se pierde mai usor in apa decat in aer.

Frisoanele, principalul semn

De asemenea, printre simptome se numara:

 Frisoane, piele rece si palida;

 Tulburari de echilibru si de vorbire;
 Parestezii (amorteli) la nivelul mainilor si degetelor;
 Apatie sau chiar afectarea capacitatilor intelectuale.

Totodata, daca pacientul prezinta si alte semne, precum somnolenta, slabiciune,

halucinatii, confuzie, respiratii cu frecventa joasa sau rigiditate musculara, trebuie sa
actionati de urgenta, sa gasiti o cale sa va incalziti organismul, pentru ca altfel riscati sa
va pierdeti cunostinta. De exemplu, beti lichide calde.

Hipotermia poate aparea si in spatiile de locuit neincalzite, in special in cazul copiilor,

adultilor bolnavi sau varstnicilor care nu sunt imbracati corespunzator, iar recuperarea
in cazul lor se face mai greu.

Primul ajutor in caz de hipotermie

In cazul hipotermiei primul ajutor incepe cu evaluarea functiilor vitale (ABC - libertatea
cailor respiratorii, respiratie, circulatie) si resuscitarea cardiorespiratorie daca este
nevoie; toracele victimelor aflate in hipotermie este mai rigid ceea ce face mai dificil
masajul cardiac.
Restabilirea temperaturii normale a corpului se face lent, nu brusc (cu aproximativ 1
grad pe ora) si consta in:

 Incalzire pasiva: aducerea victimei intr-un mediu cald, inlocuirea imbracamintei

ude cu una uscata si invelirea cu paturi; aceste masuri pot fi suficiente in
hipotermiile usoare si medii cu temperaturi peste 31 grade celsius
 Incalzire externa activa: imersie in apa calda (40 grade celsius), acoperirea cu
paturi electrice, infasurarea in haine sau paturi calde, pungi sau sticle cu apa
calda
 Incalzire interna activa: care se face dupa transportul victimei la spital (ventilatie
cu O2 cald, fluide calde etc.).

Transportati persoana inghetata intr-un loc incalzit

Persoana care sufera de hipotermie trebuie transportata imediat intr-un loc incalzit.
Atentie insa, nu este bine sa incalziti bolnavul brusc, cu surse externe de caldura de
genul radiatoarelor sau caloriferelor electrice, deoarece se pot produce leziuni. Pentru
a-i regla temperatura corpului, cel mai bine este sa i se scoata hainele ude si reci si sa se
acopere cu paturi calde si sticle sau comprese cu apa fierbinte, pe care ar fi bine sa i le
puneti la gat, torace si in zona inghinala. Este foarte important sa ii acoperiti si capul,
aceasta fiind metoda cea mai sigura si rapidă de a creste temperatura corporala cu pana
la 2˚ Celsius.

Sfaturi pentru prevenirea hipotermiei

Pentru a evita hipotermia, cel mai bine este sa stati in casa pe timp de ger. In caz
contrar, medicii va sfatuiesc sa va echipati corespunzator:

 Acoperiti-va extremitatile, adica urechile, nasul, degetele de la maini, dar si

picioarele, deoarece acestea sunt locurile prin care se pierde caldura si riscati sa
suferiti degeraturi;
 Pentru a suporta mai bine frigul, este necesar sa aveti o alimentatie bogata in
grasimi si glucide (dulciuri) si sa consumati doua cani de ceai pe zi. Printre
plantele care imbunatatesc circulatia periferica se numara iasomia si busuiocul,
dar sunt recomandate si scortisoara, afinele, macesele, paducelul sau mugurii de
pin.

Batranii, copiii si bolnavii cu afectiuni cronice, cum ar fi diabet, hipotiroidism, afectiuni

neurologice sau psihice, sunt principalele categorii care prezinta risc crescut de aparitie
a hipotermiei. In plus, cardiacii sunt mai predispusi la a suferi un infarct miocardic.

Verificati daca prezinta degeraturi

Daca pacientul este constient, este indicat sa consume multe lichide calde, deoarece
riscul de deshidratare este mare dupa reincalzirea organismului. Nu uitati sa urmariti
reactiile bolnavului in timp ce il ingrijiti, verificati daca prezinta degeraturi sau daca
starea s-a ameliorat de cand l-ati adus in mediul cald. De asemenea, verificati constant
temperatura si urmariti-i respiratia. Daca nu remarcati nicio imbunatatire, chemati de
urgenta ambulanta. La spital i se vor administra fluide calde intravenos, oxigen si alte
tratamente care il vor ajuta sa-si revina.

De retinut! Nu se vor da bauturi alcoolice victimei (exista unele conceptii gresite

conform careia alcoolul incalzeste); in cazul in care victima este constienta si nu prezinta
varsaturi, se pot oferi bauturi calde (ceai, supa).

Tratament
În cazul instalării hipotermiei, fiind vorba de o urgență, este nevoie de solicitarea
imediată a personalului medical. Pâna când ajutorul medical este disponibil este
importantă și de multe ori esențială pentru viața victimei, acordarea corectă
a primului ajutor (dacă există posibilitatea). 

Iata câteva recomandari în acest sens:

 Nu bruscați victima! Când puteți acorda ajutor unei persoane cu hipotermie,

limitați-vă la mișcarile care sunt strict necesare (ex. mutarea către sursa de
căldură), mai ales dacă aceasta a suferit traumatisme; nu efectuați masaj și nu o
forțați  să se miște pentru a nu agrava starea victimei.
 Mutați victima din zona factorului cauzator de hipotermie – daca este posibil
îndepărtați persoana afectata de sursa de frig și aduceți-o aproape de o sursa de
căldură sau într-un loc mai cald și ferit de bătaia vântului.
 Îndepartați cu atenție hainele ude și înlocuiți-le cu altele uscate (în cazul
imersiei în apă) - dacă victima este inconștientă taiați hainele ude pentru a
economisi timp. 
 Acoperiți victima cu pături sau haine uscate, lăsând descoperită numai fața.Nu
folosiți ăaturi electrice sau alte dispozitive care pot provoca arsuri.
 Așezați victima pe spate, pe o pătură sau pe o suprafață uscată. 
 Monitorizați pulsul și respirația – daca este nevoie executați manevre de
resucitare cardiopulmonara (CPR) – masaj cardiac și ventilație artificială (30
compresii cardiace la 2 respirații), daca persoana afectată nu mai reacționează
la stimuli, lipsește respirația iar pulsul este foarte slab sau absent.
 Nu expuneți victima direct la o sursă puternică de căldură – încălzirea
trebuie să se facă treptat, pentru a permite readaptarea organismului la căldură.
 Aplicați comprese calde pe torace și gât  (pungi sau sticle cu apă călduță) – a se
evita zona mâinilor și picioarelor pentru a nu  forța întoarcerea sângelui cu
temperatura scăzută la inimă.
  Așezați-vă lângă victimă pentru a-i transmite din căldura propriului corp.
 Oferiți victimei ceva cald să bea (ceai), dacă starea permite și dacă există
posibilitatea. Nu administrați alcool!
 Daca victima se află în apă rece și este în stare de conștiență, până la scoaterea
acesteia din apă se recomandă aducerea genunchilor la piept (poziție ghemuită),
astfel încât suprafața expusă frigului să fie mai mică.

În funcție de gradul de severitate al hipotermiei, îngrijirile medicale includ intervenții

care au ca scop creșterea temperaturii corpului. Printre aceste proceduri se numără: 

 hemodializa - asigură reîncălzirea sângelui;

 administrarea intravenoasă de lichide calde – injectarea unei soluții saline
încalzite;
 oxigenarea artificială cu aer umidificat, ajuta la creșterea temperaturii
corpului;
 irigarea – o soluție caldă de apă sărată este utilizată pentru încălzirea anumitor
zone ale corpului precum pleura sau cavitatea peritoneală.

Persoanele cu hipotermie ușoara răspund foarte bine la procedurile medicale și se pot

recupera destul de repede. În cazul hipotermiei moderate sau severe pot
apărea complicații grave și chiar moartea. Câteva dintre complicațiile posibile
sunt: hipoxia, degerăturile care pot evolua către gangrenă (în special la nivelul
extremitaților – mâini, picioare), inflamarea pancreasului, pneumonia, insuficiență
renală, probleme cardiace. Chiar dacă sunt mai predispuși la instalarea hipotermiei,
copiii au parte de o recuperare mai buna decât adulții sau batrânii.

Concluzie
 Hipotermia, în stadii incipiente, nu necesită manevre medicale complexe, de aceea primul
ajutor poate fi salvator de viață în cele mai multe cazuri.
 În condiții meteorologice extreme precum furtuni, inundații, ninsori abundente și
temperaturi mult scăzute este indicat să se adopte măsuri de siguranță și să se evite
călătoriile mai ales în zone greu accesibile echipelor de salvare.
 Pe timp de iarnă este necesară funcționarea unui centru social care să ofere hrană caldă și
adăpost persoanelor fără domiciliu, acestea fiind principalele victime ale hipotermiei.
 Consumul excesiv de alcool corelat cu expunerea îndelungată la temperaturi foarte
scăzute (sub pragul înghețului) nu este indicat deoarece determină atât pierdere de
căldură (vasodilatație), cât și o percepție falsă asupra mediului ambiant iar riscul instalării
hipotermiei este destul de mare.  
 Victimele accidentelor care prezintă răni grave, contuzii, fracturi sau arsuri pot instala
hipotermie chiar dacă nu este frig, de aceea înaintea sosirii echipajelor specializate,
acoperirea acestora cu pături sau haine calde poate ajuta.
 Degerăturile
Degeraturile sunt leziuni ale tesuturilor provocate de frig, in urma situatiilor de
expunere la temperaturi scazute. Hipotermia este caracterizata de scaderea
anormala a temperaturii corpului. 

Nasul, obrajii, urechile, degetele de la maini si picioare sunt afectate cel mai
frecvent. Toti oamenii sunt sensibili, chiar si persoanele care traiesc in zone
cu clima rece. 

Clasificarea și caracteristica degerăturilor

În funcție de intensitatea frigului, durata de expunere, precum și de
reactivitatea organismului, leziunile locale, deosebim patru grade de
degerături:
Gradul I- în formele cele mai usoare aceasta se manifestă prin senzația de
înțepături și furnicături în regiunile expuse acțiunii frigului. În formele mai
avansate apar dureri violente , însoțite de senzații de usturime și tulburări de
sensibilitate: furnicături, amorțeală, senzație de cald sau rece .
Obiectiv: la cîteva ore după încetarera acțiunii frigului, la nivelul zonei
respective se formează edem, care poate persista cîteva
săptămîni.Tegumentele au un aspect cu nuanță de violet, iar după 7-10 zile
încep să se descuameze.
Gradul II- caracteristic prin leziunea stratului superficial al pielii și formarea
flictenelor umplute cu lichid transparent. Flictenele se formează în primele 24
ore și mai rar în a 2-a , a 3-a zi. După deschiderea lor rămîne o suprafață
roșie-violet, uneori acoperită cu fibrină, sensibilitatea tactilă și dureroasă este
păstrată. Degerăturile de gradul II se vindecă fară sechele într-o perioadă de
cîteva săptămîni.
Gradul III- este implicată toată grosimea dermului și poate cuprinde și
hipodermul. Se caracterizează prin tulburări de sensibilitate. Leziunile
nicrotice au aspect plumburiu a pielii la nivelul căreia apar vezicule albăstrui.
Peste 7-10 zile se dezvoltă necroza uscată sau umedă și se formează linia
de demarcare. Vindecarea degerăturilor de gradul III se face cu sechelea într-
o perioadă de 2-3 luni.
Gradul IV- leziunea are aspect de gangrenă uscată și cuprinde toate straturile
pielii, țesutul celular subcutanat, tendoane, mușchi, uneori și osul subiacent.
Accidentatul este ca deobicei în stare de șoc, somnolent, apatic, sau
dimpotrivă, agitat. Edemul țesuturilor ocupă o suprafață mai mare decît zona
de necroză. În primele zile nu putem, practic, deosebi degerăturile de gradul
III și gradul IV . Peste o săptămînă,edemul se micșorează și spre sfîrșitul
săptămînii a 2-a, apare linia de demarcare ce separă țesuturile necrotice de
cele viabile.
Fiziopatologic, transformările se produc în două etape:
Etapa I – are loc vasoconstricția datorată frigului, țesuturile se ischemiaza;
Etapa II – după expunerea la frig, prin trecerea la caldură, se produc
vasodilatații care determină apariția de leziuni la nivelul endoteliului vascular
și care angrenează apariția trombilor, vasele de sînge se trombozează ceea ce
conduce la gangrenă.

Cum pot fi prevenite degeraturile?

Degeraturile pot avea loc extrem de rapid la temperaturi foarte scăzute. Este
foarte important să se protejeze pielea în mod corespunzator. Nu uitati de
vîntul rece care poate intensifica efectul degeraturilor si progresia acestora.
Primul pas in prevenirea degeraturilor este sa stiți dacă sunteți predispus la
instalarea acestora:
- cele mai multe cazuri de degeraturi s-au observat la cei care consumă
alcool, cei care suferă de boli psihice si la persoanele care fac abuz de
droguri recreative.
- cazurile de degeraturi implică perosanele care sunt expuse la frig fară să
aibă posibilitatea să schimbe în vreun fel situatia in care se află.
- fumătorii si persoanele cu afectiuni ale vaselor de sange (cum ar fi cei care
suferă de diabet zaharat), manifestă o scădere a fluxului sanguin la nivelul
membrelor (aspect considerat un factor de risc).
- lipsa de adapost, oboseală, deshidratarea, imbrăcămintea nepotrivită și la
mare altitudine sunt factorii suplimentari de risc.
- purtati haine adecvate. Expertii consideră că mai multe straturi de haine care
să păstreze aerul cald pe langă corp, sunt varianta ideală.
- asigurati-vă că stratul exterior de imbracaminte este rezistent la apă.
- este important să consumati suficiente calorii (care vă poate ajuta in lupta cu
frigul).
- dacă sunteți la mare altitudine, de exemplu, escaladați un munte, luați cu
dvs. o rezervă de oxigen.
- luați imediat măsuri la primele semne de degerături: roseața, furnicaturi,
amorțeală, ințepături și durere.
Persoanele care prezinta cel mai mare risc
privind degeraturile si hipotermia sunt:
- cele care iși petrec majoritatea timpului în aer liber (vînători, persoane fără
adăpost, paznici, etc.);
- cele care consumă alcool;
- cele cu varstă înaintată, fără mijloace adecvate de confort (încălzire, hrană,
adăpost, etc.);
- cele care sunt epuizate, deshidratate;
- bolnavii mintal.
Simptomul se refera la ce simte pacientul și poate descrie, în timp ce un semn
este întîlnit și la alte persoane și poate fi observat de medic. De
exemplu, somnolența poate fi un simptom, în timp ce pupilele dilatate pot fi un
semn. 

Degeraturile afecteaza doar suprafata pielii. Inițial este percepută senzația de

durere si mancărime. Pe piele apar pete albe și/sau galbene și aceasta poate
amorti. Înghețul la suprafata pielii nu constă în lezarea permanentă a pielii,
deoarece numai suprafata superioară a pielii este afectată. Zonele implicate
pot fi deosebit de sensibile pentru o perioadă de timp. 

In urma degeraturilor pielea poate fi inghețată și amorțită. Cu toate acestea,

țesuturile profunde nu sunt afectate. După cîteva zile pot apărea pustule
închise la culoare, în zonele care au fost inghețate. În trei patru săptămîni
acestea se vindecă. Pacientul poate manifesta o sensibilitate în zonele
afectate, care poate persista o perioadă indelungată de timp. 

Tratament
Tratamentul se concentrează pe incalzirea sau dezghețarea tesutului afectat.
Este importat sa se evite un nou episod de degerături, din cauza riscului de a
leza si mai tare pielea. In cazul in care s-au format cristale, pacientul ar trebui
să evite micările care implică zona afectată, deoarece pot sa apărea răni.
Pesoana afectată trebuie sa evite frigul și să se incălzească imediat. Toate
hainele ude vor fi scoase și înlocuite cu haine uscate. Dacă este necesar, va
fi acoperit de paturi. Asigurați-vă că extremitațile sunt protejate. Dacă este
posibil, incălzirea organismului se va face treptat, sub supravegherea unui
cadru medical instruit. Aplicarea de apă caldă pe zonele traumatizate este
ideală. Puneti pe zonele afectate apă caldă pînă revine la culoarea normală.
Nu este ceva neobișnuit inflamația și culoarea roșie a zonelor înghețate.
Caldura directă, cum ar fi focul,trebuie evitată. Pielea a pierdut, probabil
abilitatea de a detecta temperaturi inalte, iar pacientul poate fi în pericol de a
se arde fără să vrea. Nu frecati zonele degerate, acest lucru poate agrava
leziunea.
După îndepărtarea din apă caldă, uscati ușor și aplicati tratament steril asupra
membrelor afectate, pentru a le proteja..
- Tratamentul curativ este general si local. Local, se interzic masajul și frecția
pe zonele afectate, reîncălzirea zonei degerate se face treptat într-o baie cu
apa încalzită pînă la 40C, timp de 20-30 minute.
În perioada reactivă , cînd au loc spasme vasculare,reducerea fluxului
sangvin periferic și apariția consecutivă a trombozelor intraarteriale și
intravenoase , se administrează I/V :
-preparate ce normalizează procesele metabolice – Reopoliglucină ,
Reogluman;
-spasmolitice – Sol.Papaverină 2% ,2 ml ;Acid nicotinic 1% 2ml cu 10 ml de
sol. Novocaină de 0,25% I/Arterial;
-pentru profilaxia trombozelor vasculare se administrează antiagregante –
Heparină in doză de 20 000 -30 000 U.A. ,Fraxiparină.
Această terapie este indicată și în perioada precoce –primele 12 ore după
reîncalzirea extremitaților.
Este indicată terapia de dezintoxicare, Hemodez , Neocompensan, soluții
cristaloide-DISol,TRISol.
-la fiecare 6 ore se administrează subdermal 5000 UA de heparină;
-alimentarea parenterală –Albumină ,Gelatinol,Refortan;
-antibioticoterapia ;
-vitaminoterapia;
-terapia simptomatică (cardiotonice,diuretice);
-terapia specifică –imunoglobulină,plasmă antistafilococică,bacteriofagi;
-profilaxia antitetanică in degerături de gradele II,III,IV.
Tratamentul chirurgical in degerături constă in :
-necroectomie;
-amputarea extremitații afectate-proximal de limita de demarcare;
- operații reconstructive , imbunatațirea funcției bontului, reconstituirea
defectelor cosmetice.
NU este recomandat:

 Sa se maseze zonele degerate;

 Sa se expuna la temperaturi crescute: calorifere, sobe, apa fierbinte
etc.;
 Sa se dea bauturi alcoolice victimei.

Concluzie
În concluzie, degerăturile reprezintă o afecțiune care trebuie
cunoscută și recunoscută imediat pentru a putea lua măsuri rapid, având în
vedere faptul că se poate solda cu complicații severe, ce pot pune viața în
pericol. Degerăturile pot afecta atât oamenii fără adăpost, pacienţii cu
diabet zaharat, pacienţii cu diverse afecţiuni psihice cât şi cadrele militare
sau alpiniştii. Pe termen lung degerăturile cresc sensibilitatea la frig în
zonele afectate şi predispun la alte degerături la temperaturi mai mari sau
timp de expunere mai scurt decât cel iniţial. Alte efecte pe termen lung
sunt tulburările de sensibilitate locală (parestezii, furnicături, dureri,
mâncărimi). Pentru degerăturile profunde riscurile sunt de pierdere
ireversibilă a sensibilităţii şi autoamputaţii (pierderea definitivă a unui
deget, de exemplu).

In functie de temperatura, hipotermia se poate clasifica

in:
 Usoara: temperatura corpului intre 35-32 grade celsius
 Medie: temperatura corpului intre 32-28 grade celsius
 Grava: temperatura corpului sub 28 grade celsius

Persoanele care au un risc mai mare de a face hipotermie sunt: varstnicii si copiii mici -
la care termoreglarea se face cu dificultate, traumatizatii, alcoolicii, drogatii si
persoanele innecate - deoarece caldura se pierde mai usor in apa decat in aer.

Frisoanele, principalul semn

De asemenea, printre simptome se numara:
  Frisoane, piele rece si palida;
 Tulburari de echilibru si de vorbire;
 Parestezii (amorteli) la nivelul mainilor si degetelor;
 Apatie sau chiar afectarea capacitatilor intelectuale.

Totodata, daca pacientul prezinta si alte semne, precum somnolenta, slabiciune,

halucinatii, confuzie, respiratii cu frecventa joasa sau rigiditate musculara, trebuie sa
actionati de urgenta, sa gasiti o cale sa va incalziti organismul, pentru ca altfel riscati sa
va pierdeti cunostinta. De exemplu, beti lichide calde.

Hipotermia poate aparea si in spatiile de locuit neincalzite, in special in cazul copiilor,

adultilor bolnavi sau varstnicilor care nu sunt imbracati corespunzator, iar recuperarea
in cazul lor se face mai greu.

Primul ajutor in caz de hipotermie

In cazul hipotermiei primul ajutor incepe cu evaluarea functiilor vitale (ABC - libertatea
cailor respiratorii, respiratie, circulatie) si resuscitarea cardiorespiratorie daca este
nevoie; toracele victimelor aflate in hipotermie este mai rigid ceea ce face mai dificil
masajul cardiac.

Restabilirea temperaturii normale a corpului se face lent, nu brusc (cu aproximativ 1

grad pe ora) si consta in:

 Incalzire pasiva: aducerea victimei intr-un mediu cald, inlocuirea imbracamintei

ude cu una uscata si invelirea cu paturi; aceste masuri pot fi suficiente in
hipotermiile usoare si medii cu temperaturi peste 31 grade celsius
 Incalzire externa activa: imersie in apa calda (40 grade celsius), acoperirea cu
paturi electrice, infasurarea in haine sau paturi calde, pungi sau sticle cu apa
calda
 Incalzire interna activa: care se face dupa transportul victimei la spital (ventilatie
cu O2 cald, fluide calde etc.).

Transportati persoana inghetata intr-un loc incalzit

Persoana care sufera de hipotermie trebuie transportata imediat intr-un loc incalzit.
Atentie insa, nu este bine sa incalziti bolnavul brusc, cu surse externe de caldura de
genul radiatoarelor sau caloriferelor electrice, deoarece se pot produce leziuni. Pentru
a-i regla temperatura corpului, cel mai bine este sa i se scoata hainele ude si reci si sa se
acopere cu paturi calde si sticle sau comprese cu apa fierbinte, pe care ar fi bine sa i le
puneti la gat, torace si in zona inghinala. Este foarte important sa ii acoperiti si capul,
aceasta fiind metoda cea mai sigura si rapidă de a creste temperatura corporala cu pana
la 2˚ Celsius.
Sfaturi pentru prevenirea hipotermiei
Pentru a evita hipotermia, cel mai bine este sa stati in casa pe timp de ger. In caz
contrar, medicii va sfatuiesc sa va echipati corespunzator:

 Acoperiti-va extremitatile, adica urechile, nasul, degetele de la maini, dar si

picioarele, deoarece acestea sunt locurile prin care se pierde caldura si riscati sa
suferiti degeraturi;
 Pentru a suporta mai bine frigul, este necesar sa aveti o alimentatie bogata in
grasimi si glucide (dulciuri) si sa consumati doua cani de ceai pe zi. Printre
plantele care imbunatatesc circulatia periferica se numara iasomia si busuiocul,
dar sunt recomandate si scortisoara, afinele, macesele, paducelul sau mugurii de
pin.

Batranii, copiii si bolnavii cu afectiuni cronice, cum ar fi diabet, hipotiroidism, afectiuni

neurologice sau psihice, sunt principalele categorii care prezinta risc crescut de aparitie
a hipotermiei. In plus, cardiacii sunt mai predispusi la a suferi un infarct miocardic.

Verificati daca prezinta degeraturi

Daca pacientul este constient, este indicat sa consume multe lichide calde, deoarece
riscul de deshidratare este mare dupa reincalzirea organismului. Nu uitati sa urmariti
reactiile bolnavului in timp ce il ingrijiti, verificati daca prezinta degeraturi sau daca
starea s-a ameliorat de cand l-ati adus in mediul cald. De asemenea, verificati constant
temperatura si urmariti-i respiratia. Daca nu remarcati nicio imbunatatire, chemati de
urgenta ambulanta. La spital i se vor administra fluide calde intravenos, oxigen si alte
tratamente care il vor ajuta sa-si revina.

De retinut! Nu se vor da bauturi alcoolice victimei (exista unele conceptii gresite

conform careia alcoolul incalzeste); in cazul in care victima este constienta si nu prezinta
varsaturi, se pot oferi bauturi calde (ceai, supa).

Tratament
În cazul instalării hipotermiei, fiind vorba de o urgență, este nevoie de solicitarea
imediată a personalului medical. Pâna când ajutorul medical este disponibil este
importantă și de multe ori esențială pentru viața victimei, acordarea corectă
a primului ajutor (dacă există posibilitatea). 

Iata câteva recomandari în acest sens:

  Nu bruscați victima! Când puteți acorda ajutor unei persoane cu hipotermie,
limitați-vă la mișcarile care sunt strict necesare (ex. mutarea către sursa de
căldură), mai ales dacă aceasta a suferit traumatisme; nu efectuați masaj și nu o
forțați  să se miște pentru a nu agrava starea victimei.
 Mutați victima din zona factorului cauzator de hipotermie – daca este posibil
îndepărtați persoana afectata de sursa de frig și aduceți-o aproape de o sursa de
căldură sau într-un loc mai cald și ferit de bătaia vântului.
 Îndepartați cu atenție hainele ude și înlocuiți-le cu altele uscate (în cazul
imersiei în apă) - dacă victima este inconștientă taiați hainele ude pentru a
economisi timp. 
 Acoperiți victima cu pături sau haine uscate, lăsând descoperită numai fața.Nu
folosiți ăaturi electrice sau alte dispozitive care pot provoca arsuri.
 Așezați victima pe spate, pe o pătură sau pe o suprafață uscată. 
 Monitorizați pulsul și respirația – daca este nevoie executați manevre de
resucitare cardiopulmonara (CPR) – masaj cardiac și ventilație artificială (30
compresii cardiace la 2 respirații), daca persoana afectată nu mai reacționează
la stimuli, lipsește respirația iar pulsul este foarte slab sau absent.
 Nu expuneți victima direct la o sursă puternică de căldură – încălzirea
trebuie să se facă treptat, pentru a permite readaptarea organismului la căldură.
 Aplicați comprese calde pe torace și gât  (pungi sau sticle cu apă călduță) – a se
evita zona mâinilor și picioarelor pentru a nu  forța întoarcerea sângelui cu
temperatura scăzută la inimă.
 Așezați-vă lângă victimă pentru a-i transmite din căldura propriului corp.
 Oferiți victimei ceva cald să bea (ceai), dacă starea permite și dacă există
posibilitatea. Nu administrați alcool!
 Daca victima se află în apă rece și este în stare de conștiență, până la scoaterea
acesteia din apă se recomandă aducerea genunchilor la piept (poziție ghemuită),
astfel încât suprafața expusă frigului să fie mai mică.

În funcție de gradul de severitate al hipotermiei, îngrijirile medicale includ intervenții

care au ca scop creșterea temperaturii corpului. Printre aceste proceduri se numără: 

 hemodializa - asigură reîncălzirea sângelui;

 administrarea intravenoasă de lichide calde – injectarea unei soluții saline
încalzite;
 oxigenarea artificială cu aer umidificat, ajuta la creșterea temperaturii
corpului;
 irigarea – o soluție caldă de apă sărată este utilizată pentru încălzirea anumitor
zone ale corpului precum pleura sau cavitatea peritoneală.

Persoanele cu hipotermie ușoara răspund foarte bine la procedurile medicale și se pot

recupera destul de repede. În cazul hipotermiei moderate sau severe pot
apărea complicații grave și chiar moartea. Câteva dintre complicațiile posibile
sunt: hipoxia, degerăturile care pot evolua către gangrenă (în special la nivelul
extremitaților – mâini, picioare), inflamarea pancreasului, pneumonia, insuficiență
renală, probleme cardiace. Chiar dacă sunt mai predispuși la instalarea hipotermiei,
copiii au parte de o recuperare mai buna decât adulții sau batrânii.

Concluzie
 Hipotermia, în stadii incipiente, nu necesită manevre medicale complexe, de aceea primul
ajutor poate fi salvator de viață în cele mai multe cazuri.
 În condiții meteorologice extreme precum furtuni, inundații, ninsori abundente și
temperaturi mult scăzute este indicat să se adopte măsuri de siguranță și să se evite
călătoriile mai ales în zone greu accesibile echipelor de salvare.
 Pe timp de iarnă este necesară funcționarea unui centru social care să ofere hrană caldă și
adăpost persoanelor fără domiciliu, acestea fiind principalele victime ale hipotermiei.
 Consumul excesiv de alcool corelat cu expunerea îndelungată la temperaturi foarte
scăzute (sub pragul înghețului) nu este indicat deoarece determină atât pierdere de
căldură (vasodilatație), cât și o percepție falsă asupra mediului ambiant iar riscul instalării
hipotermiei este destul de mare.  
 Victimele accidentelor care prezintă răni grave, contuzii, fracturi sau arsuri pot instala
hipotermie chiar dacă nu este frig, de aceea înaintea sosirii echipajelor specializate,
acoperirea acestora cu pături sau haine calde poate ajuta.

Degerăturile
Degeraturile sunt leziuni ale tesuturilor provocate de frig, in urma situatiilor de
expunere la temperaturi scazute. Hipotermia este caracterizata de scaderea
anormala a temperaturii corpului. 

Nasul, obrajii, urechile, degetele de la maini si picioare sunt afectate cel mai
frecvent. Toti oamenii sunt sensibili, chiar si persoanele care traiesc in zone
cu clima rece. 

Clasificarea și caracteristica degerăturilor

În funcție de intensitatea frigului, durata de expunere, precum și de
reactivitatea organismului, leziunile locale, deosebim patru grade de
degerături:
Gradul I- în formele cele mai usoare aceasta se manifestă prin senzația de
înțepături și furnicături în regiunile expuse acțiunii frigului. În formele mai
avansate apar dureri violente , însoțite de senzații de usturime și tulburări de
sensibilitate: furnicături, amorțeală, senzație de cald sau rece .
Obiectiv: la cîteva ore după încetarera acțiunii frigului, la nivelul zonei
respective se formează edem, care poate persista cîteva
săptămîni.Tegumentele au un aspect cu nuanță de violet, iar după 7-10 zile
încep să se descuameze.
Gradul II- caracteristic prin leziunea stratului superficial al pielii și formarea
flictenelor umplute cu lichid transparent. Flictenele se formează în primele 24
ore și mai rar în a 2-a , a 3-a zi. După deschiderea lor rămîne o suprafață
roșie-violet, uneori acoperită cu fibrină, sensibilitatea tactilă și dureroasă este
păstrată. Degerăturile de gradul II se vindecă fară sechele într-o perioadă de
cîteva săptămîni.
Gradul III- este implicată toată grosimea dermului și poate cuprinde și
hipodermul. Se caracterizează prin tulburări de sensibilitate. Leziunile
nicrotice au aspect plumburiu a pielii la nivelul căreia apar vezicule albăstrui.
Peste 7-10 zile se dezvoltă necroza uscată sau umedă și se formează linia
de demarcare. Vindecarea degerăturilor de gradul III se face cu sechelea într-
o perioadă de 2-3 luni.
Gradul IV- leziunea are aspect de gangrenă uscată și cuprinde toate straturile
pielii, țesutul celular subcutanat, tendoane, mușchi, uneori și osul subiacent.
Accidentatul este ca deobicei în stare de șoc, somnolent, apatic, sau
dimpotrivă, agitat. Edemul țesuturilor ocupă o suprafață mai mare decît zona
de necroză. În primele zile nu putem, practic, deosebi degerăturile de gradul
III și gradul IV . Peste o săptămînă,edemul se micșorează și spre sfîrșitul
săptămînii a 2-a, apare linia de demarcare ce separă țesuturile necrotice de
cele viabile.
Fiziopatologic, transformările se produc în două etape:
Etapa I – are loc vasoconstricția datorată frigului, țesuturile se ischemiaza;
Etapa II – după expunerea la frig, prin trecerea la caldură, se produc
vasodilatații care determină apariția de leziuni la nivelul endoteliului vascular
și care angrenează apariția trombilor, vasele de sînge se trombozează ceea ce
conduce la gangrenă.

Cum pot fi prevenite degeraturile?

Degeraturile pot avea loc extrem de rapid la temperaturi foarte scăzute. Este
foarte important să se protejeze pielea în mod corespunzator. Nu uitati de
vîntul rece care poate intensifica efectul degeraturilor si progresia acestora.
Primul pas in prevenirea degeraturilor este sa stiți dacă sunteți predispus la
instalarea acestora:
- cele mai multe cazuri de degeraturi s-au observat la cei care consumă
alcool, cei care suferă de boli psihice si la persoanele care fac abuz de
droguri recreative.
- cazurile de degeraturi implică perosanele care sunt expuse la frig fară să
aibă posibilitatea să schimbe în vreun fel situatia in care se află.
- fumătorii si persoanele cu afectiuni ale vaselor de sange (cum ar fi cei care
suferă de diabet zaharat), manifestă o scădere a fluxului sanguin la nivelul
membrelor (aspect considerat un factor de risc).
- lipsa de adapost, oboseală, deshidratarea, imbrăcămintea nepotrivită și la
mare altitudine sunt factorii suplimentari de risc.
- purtati haine adecvate. Expertii consideră că mai multe straturi de haine care
să păstreze aerul cald pe langă corp, sunt varianta ideală.
- asigurati-vă că stratul exterior de imbracaminte este rezistent la apă.
- este important să consumati suficiente calorii (care vă poate ajuta in lupta cu
frigul).
- dacă sunteți la mare altitudine, de exemplu, escaladați un munte, luați cu
dvs. o rezervă de oxigen.
- luați imediat măsuri la primele semne de degerături: roseața, furnicaturi,
amorțeală, ințepături și durere.

Persoanele care prezinta cel mai mare risc

privind degeraturile si hipotermia sunt:
- cele care iși petrec majoritatea timpului în aer liber (vînători, persoane fără
adăpost, paznici, etc.);
- cele care consumă alcool;
- cele cu varstă înaintată, fără mijloace adecvate de confort (încălzire, hrană,
adăpost, etc.);
- cele care sunt epuizate, deshidratate;
- bolnavii mintal.
Simptomul se refera la ce simte pacientul și poate descrie, în timp ce un semn
este întîlnit și la alte persoane și poate fi observat de medic. De
exemplu, somnolența poate fi un simptom, în timp ce pupilele dilatate pot fi un
semn. 

Degeraturile afecteaza doar suprafata pielii. Inițial este percepută senzația de

durere si mancărime. Pe piele apar pete albe și/sau galbene și aceasta poate
amorti. Înghețul la suprafata pielii nu constă în lezarea permanentă a pielii,
deoarece numai suprafata superioară a pielii este afectată. Zonele implicate
pot fi deosebit de sensibile pentru o perioadă de timp. 

In urma degeraturilor pielea poate fi inghețată și amorțită. Cu toate acestea,

țesuturile profunde nu sunt afectate. După cîteva zile pot apărea pustule
închise la culoare, în zonele care au fost inghețate. În trei patru săptămîni
acestea se vindecă. Pacientul poate manifesta o sensibilitate în zonele
afectate, care poate persista o perioadă indelungată de timp. 

Tratament
Tratamentul se concentrează pe incalzirea sau dezghețarea tesutului afectat.
Este importat sa se evite un nou episod de degerături, din cauza riscului de a
leza si mai tare pielea. In cazul in care s-au format cristale, pacientul ar trebui
să evite micările care implică zona afectată, deoarece pot sa apărea răni.
Pesoana afectată trebuie sa evite frigul și să se incălzească imediat. Toate
hainele ude vor fi scoase și înlocuite cu haine uscate. Dacă este necesar, va
fi acoperit de paturi. Asigurați-vă că extremitațile sunt protejate. Dacă este
posibil, incălzirea organismului se va face treptat, sub supravegherea unui
cadru medical instruit. Aplicarea de apă caldă pe zonele traumatizate este
ideală. Puneti pe zonele afectate apă caldă pînă revine la culoarea normală.
Nu este ceva neobișnuit inflamația și culoarea roșie a zonelor înghețate.

Caldura directă, cum ar fi focul,trebuie evitată. Pielea a pierdut, probabil

abilitatea de a detecta temperaturi inalte, iar pacientul poate fi în pericol de a
se arde fără să vrea. Nu frecati zonele degerate, acest lucru poate agrava
leziunea.
După îndepărtarea din apă caldă, uscati ușor și aplicati tratament steril asupra
membrelor afectate, pentru a le proteja..
- Tratamentul curativ este general si local. Local, se interzic masajul și frecția
pe zonele afectate, reîncălzirea zonei degerate se face treptat într-o baie cu
apa încalzită pînă la 40C, timp de 20-30 minute.
În perioada reactivă , cînd au loc spasme vasculare,reducerea fluxului
sangvin periferic și apariția consecutivă a trombozelor intraarteriale și
intravenoase , se administrează I/V :
-preparate ce normalizează procesele metabolice – Reopoliglucină ,
Reogluman;
-spasmolitice – Sol.Papaverină 2% ,2 ml ;Acid nicotinic 1% 2ml cu 10 ml de
sol. Novocaină de 0,25% I/Arterial;
-pentru profilaxia trombozelor vasculare se administrează antiagregante –
Heparină in doză de 20 000 -30 000 U.A. ,Fraxiparină.
Această terapie este indicată și în perioada precoce –primele 12 ore după
reîncalzirea extremitaților.
 Este indicată terapia de dezintoxicare, Hemodez , Neocompensan, soluții
cristaloide-DISol,TRISol.
-la fiecare 6 ore se administrează subdermal 5000 UA de heparină;
-alimentarea parenterală –Albumină ,Gelatinol,Refortan;
-antibioticoterapia ;
-vitaminoterapia;
-terapia simptomatică (cardiotonice,diuretice);
-terapia specifică –imunoglobulină,plasmă antistafilococică,bacteriofagi;
-profilaxia antitetanică in degerături de gradele II,III,IV.
Tratamentul chirurgical in degerături constă in :
-necroectomie;
-amputarea extremitații afectate-proximal de limita de demarcare;
- operații reconstructive , imbunatațirea funcției bontului, reconstituirea
defectelor cosmetice.

NU este recomandat:

 Sa se maseze zonele degerate;

 Sa se expuna la temperaturi crescute: calorifere, sobe, apa fierbinte
etc.;
 Sa se dea bauturi alcoolice victimei.

Concluzie
În concluzie, degerăturile reprezintă o afecțiune care trebuie
cunoscută și recunoscută imediat pentru a putea lua măsuri rapid, având în
vedere faptul că se poate solda cu complicații severe, ce pot pune viața în
pericol. Degerăturile pot afecta atât oamenii fără adăpost, pacienţii cu
diabet zaharat, pacienţii cu diverse afecţiuni psihice cât şi cadrele militare
sau alpiniştii. Pe termen lung degerăturile cresc sensibilitatea la frig în
zonele afectate şi predispun la alte degerături la temperaturi mai mari sau
timp de expunere mai scurt decât cel iniţial. Alte efecte pe termen lung
sunt tulburările de sensibilitate locală (parestezii, furnicături, dureri,
mâncărimi). Pentru degerăturile profunde riscurile sunt de pierdere
ireversibilă a sensibilităţii şi autoamputaţii (pierderea definitivă a unui
deget, de exemplu).

In functie de temperatura, hipotermia se poate clasifica

in:
 Usoara: temperatura corpului intre 35-32 grade celsius
 Medie: temperatura corpului intre 32-28 grade celsius
 Grava: temperatura corpului sub 28 grade celsius

Persoanele care au un risc mai mare de a face hipotermie sunt: varstnicii si copiii mici -
la care termoreglarea se face cu dificultate, traumatizatii, alcoolicii, drogatii si
persoanele innecate - deoarece caldura se pierde mai usor in apa decat in aer.

Frisoanele, principalul semn

De asemenea, printre simptome se numara:

 Frisoane, piele rece si palida;

 Tulburari de echilibru si de vorbire;
 Parestezii (amorteli) la nivelul mainilor si degetelor;
 Apatie sau chiar afectarea capacitatilor intelectuale.

Totodata, daca pacientul prezinta si alte semne, precum somnolenta, slabiciune,

halucinatii, confuzie, respiratii cu frecventa joasa sau rigiditate musculara, trebuie sa
actionati de urgenta, sa gasiti o cale sa va incalziti organismul, pentru ca altfel riscati sa
va pierdeti cunostinta. De exemplu, beti lichide calde.

Hipotermia poate aparea si in spatiile de locuit neincalzite, in special in cazul copiilor,

adultilor bolnavi sau varstnicilor care nu sunt imbracati corespunzator, iar recuperarea
in cazul lor se face mai greu.

Primul ajutor in caz de hipotermie

In cazul hipotermiei primul ajutor incepe cu evaluarea functiilor vitale (ABC - libertatea
cailor respiratorii, respiratie, circulatie) si resuscitarea cardiorespiratorie daca este
nevoie; toracele victimelor aflate in hipotermie este mai rigid ceea ce face mai dificil
masajul cardiac.
Restabilirea temperaturii normale a corpului se face lent, nu brusc (cu aproximativ 1
grad pe ora) si consta in:

 Incalzire pasiva: aducerea victimei intr-un mediu cald, inlocuirea imbracamintei

ude cu una uscata si invelirea cu paturi; aceste masuri pot fi suficiente in
hipotermiile usoare si medii cu temperaturi peste 31 grade celsius
 Incalzire externa activa: imersie in apa calda (40 grade celsius), acoperirea cu
paturi electrice, infasurarea in haine sau paturi calde, pungi sau sticle cu apa
calda
 Incalzire interna activa: care se face dupa transportul victimei la spital (ventilatie
cu O2 cald, fluide calde etc.).

Transportati persoana inghetata intr-un loc incalzit

Persoana care sufera de hipotermie trebuie transportata imediat intr-un loc incalzit.
Atentie insa, nu este bine sa incalziti bolnavul brusc, cu surse externe de caldura de
genul radiatoarelor sau caloriferelor electrice, deoarece se pot produce leziuni. Pentru
a-i regla temperatura corpului, cel mai bine este sa i se scoata hainele ude si reci si sa se
acopere cu paturi calde si sticle sau comprese cu apa fierbinte, pe care ar fi bine sa i le
puneti la gat, torace si in zona inghinala. Este foarte important sa ii acoperiti si capul,
aceasta fiind metoda cea mai sigura si rapidă de a creste temperatura corporala cu pana
la 2˚ Celsius.

Sfaturi pentru prevenirea hipotermiei

Pentru a evita hipotermia, cel mai bine este sa stati in casa pe timp de ger. In caz
contrar, medicii va sfatuiesc sa va echipati corespunzator:

 Acoperiti-va extremitatile, adica urechile, nasul, degetele de la maini, dar si

picioarele, deoarece acestea sunt locurile prin care se pierde caldura si riscati sa
suferiti degeraturi;
 Pentru a suporta mai bine frigul, este necesar sa aveti o alimentatie bogata in
grasimi si glucide (dulciuri) si sa consumati doua cani de ceai pe zi. Printre
plantele care imbunatatesc circulatia periferica se numara iasomia si busuiocul,
dar sunt recomandate si scortisoara, afinele, macesele, paducelul sau mugurii de
pin.

Batranii, copiii si bolnavii cu afectiuni cronice, cum ar fi diabet, hipotiroidism, afectiuni

neurologice sau psihice, sunt principalele categorii care prezinta risc crescut de aparitie
a hipotermiei. In plus, cardiacii sunt mai predispusi la a suferi un infarct miocardic.

Verificati daca prezinta degeraturi

Daca pacientul este constient, este indicat sa consume multe lichide calde, deoarece
riscul de deshidratare este mare dupa reincalzirea organismului. Nu uitati sa urmariti
reactiile bolnavului in timp ce il ingrijiti, verificati daca prezinta degeraturi sau daca
starea s-a ameliorat de cand l-ati adus in mediul cald. De asemenea, verificati constant
temperatura si urmariti-i respiratia. Daca nu remarcati nicio imbunatatire, chemati de
urgenta ambulanta. La spital i se vor administra fluide calde intravenos, oxigen si alte
tratamente care il vor ajuta sa-si revina.

De retinut! Nu se vor da bauturi alcoolice victimei (exista unele conceptii gresite

conform careia alcoolul incalzeste); in cazul in care victima este constienta si nu prezinta
varsaturi, se pot oferi bauturi calde (ceai, supa).

Tratament
În cazul instalării hipotermiei, fiind vorba de o urgență, este nevoie de solicitarea
imediată a personalului medical. Pâna când ajutorul medical este disponibil este
importantă și de multe ori esențială pentru viața victimei, acordarea corectă
a primului ajutor (dacă există posibilitatea). 

Iata câteva recomandari în acest sens:

 Nu bruscați victima! Când puteți acorda ajutor unei persoane cu hipotermie,

limitați-vă la mișcarile care sunt strict necesare (ex. mutarea către sursa de
căldură), mai ales dacă aceasta a suferit traumatisme; nu efectuați masaj și nu o
forțați  să se miște pentru a nu agrava starea victimei.
 Mutați victima din zona factorului cauzator de hipotermie – daca este posibil
îndepărtați persoana afectata de sursa de frig și aduceți-o aproape de o sursa de
căldură sau într-un loc mai cald și ferit de bătaia vântului.
 Îndepartați cu atenție hainele ude și înlocuiți-le cu altele uscate (în cazul
imersiei în apă) - dacă victima este inconștientă taiați hainele ude pentru a
economisi timp. 
 Acoperiți victima cu pături sau haine uscate, lăsând descoperită numai fața.Nu
folosiți ăaturi electrice sau alte dispozitive care pot provoca arsuri.
 Așezați victima pe spate, pe o pătură sau pe o suprafață uscată. 
 Monitorizați pulsul și respirația – daca este nevoie executați manevre de
resucitare cardiopulmonara (CPR) – masaj cardiac și ventilație artificială (30
compresii cardiace la 2 respirații), daca persoana afectată nu mai reacționează
la stimuli, lipsește respirația iar pulsul este foarte slab sau absent.
 Nu expuneți victima direct la o sursă puternică de căldură – încălzirea
trebuie să se facă treptat, pentru a permite readaptarea organismului la căldură.
 Aplicați comprese calde pe torace și gât  (pungi sau sticle cu apă călduță) – a se
evita zona mâinilor și picioarelor pentru a nu  forța întoarcerea sângelui cu
temperatura scăzută la inimă.
  Așezați-vă lângă victimă pentru a-i transmite din căldura propriului corp.
 Oferiți victimei ceva cald să bea (ceai), dacă starea permite și dacă există
posibilitatea. Nu administrați alcool!
 Daca victima se află în apă rece și este în stare de conștiență, până la scoaterea
acesteia din apă se recomandă aducerea genunchilor la piept (poziție ghemuită),
astfel încât suprafața expusă frigului să fie mai mică.

În funcție de gradul de severitate al hipotermiei, îngrijirile medicale includ intervenții

care au ca scop creșterea temperaturii corpului. Printre aceste proceduri se numără: 

 hemodializa - asigură reîncălzirea sângelui;

 administrarea intravenoasă de lichide calde – injectarea unei soluții saline
încalzite;
 oxigenarea artificială cu aer umidificat, ajuta la creșterea temperaturii
corpului;
 irigarea – o soluție caldă de apă sărată este utilizată pentru încălzirea anumitor
zone ale corpului precum pleura sau cavitatea peritoneală.

Persoanele cu hipotermie ușoara răspund foarte bine la procedurile medicale și se pot

recupera destul de repede. În cazul hipotermiei moderate sau severe pot
apărea complicații grave și chiar moartea. Câteva dintre complicațiile posibile
sunt: hipoxia, degerăturile care pot evolua către gangrenă (în special la nivelul
extremitaților – mâini, picioare), inflamarea pancreasului, pneumonia, insuficiență
renală, probleme cardiace. Chiar dacă sunt mai predispuși la instalarea hipotermiei,
copiii au parte de o recuperare mai buna decât adulții sau batrânii.

Concluzie
 Hipotermia, în stadii incipiente, nu necesită manevre medicale complexe, de aceea primul
ajutor poate fi salvator de viață în cele mai multe cazuri.
 În condiții meteorologice extreme precum furtuni, inundații, ninsori abundente și
temperaturi mult scăzute este indicat să se adopte măsuri de siguranță și să se evite
călătoriile mai ales în zone greu accesibile echipelor de salvare.
 Pe timp de iarnă este necesară funcționarea unui centru social care să ofere hrană caldă și
adăpost persoanelor fără domiciliu, acestea fiind principalele victime ale hipotermiei.
 Consumul excesiv de alcool corelat cu expunerea îndelungată la temperaturi foarte
scăzute (sub pragul înghețului) nu este indicat deoarece determină atât pierdere de
căldură (vasodilatație), cât și o percepție falsă asupra mediului ambiant iar riscul instalării
hipotermiei este destul de mare.  
 Victimele accidentelor care prezintă răni grave, contuzii, fracturi sau arsuri pot instala
hipotermie chiar dacă nu este frig, de aceea înaintea sosirii echipajelor specializate,
acoperirea acestora cu pături sau haine calde poate ajuta.
 Degerăturile
Degeraturile sunt leziuni ale tesuturilor provocate de frig, in urma situatiilor de
expunere la temperaturi scazute. Hipotermia este caracterizata de scaderea
anormala a temperaturii corpului. 

Nasul, obrajii, urechile, degetele de la maini si picioare sunt afectate cel mai
frecvent. Toti oamenii sunt sensibili, chiar si persoanele care traiesc in zone
cu clima rece. 

Clasificarea și caracteristica degerăturilor

În funcție de intensitatea frigului, durata de expunere, precum și de
reactivitatea organismului, leziunile locale, deosebim patru grade de
degerături:
Gradul I- în formele cele mai usoare aceasta se manifestă prin senzația de
înțepături și furnicături în regiunile expuse acțiunii frigului. În formele mai
avansate apar dureri violente , însoțite de senzații de usturime și tulburări de
sensibilitate: furnicături, amorțeală, senzație de cald sau rece .
Obiectiv: la cîteva ore după încetarera acțiunii frigului, la nivelul zonei
respective se formează edem, care poate persista cîteva
săptămîni.Tegumentele au un aspect cu nuanță de violet, iar după 7-10 zile
încep să se descuameze.
Gradul II- caracteristic prin leziunea stratului superficial al pielii și formarea
flictenelor umplute cu lichid transparent. Flictenele se formează în primele 24
ore și mai rar în a 2-a , a 3-a zi. După deschiderea lor rămîne o suprafață
roșie-violet, uneori acoperită cu fibrină, sensibilitatea tactilă și dureroasă este
păstrată. Degerăturile de gradul II se vindecă fară sechele într-o perioadă de
cîteva săptămîni.
Gradul III- este implicată toată grosimea dermului și poate cuprinde și
hipodermul. Se caracterizează prin tulburări de sensibilitate. Leziunile
nicrotice au aspect plumburiu a pielii la nivelul căreia apar vezicule albăstrui.
Peste 7-10 zile se dezvoltă necroza uscată sau umedă și se formează linia
de demarcare. Vindecarea degerăturilor de gradul III se face cu sechelea într-
o perioadă de 2-3 luni.
Gradul IV- leziunea are aspect de gangrenă uscată și cuprinde toate straturile
pielii, țesutul celular subcutanat, tendoane, mușchi, uneori și osul subiacent.
Accidentatul este ca deobicei în stare de șoc, somnolent, apatic, sau
dimpotrivă, agitat. Edemul țesuturilor ocupă o suprafață mai mare decît zona
de necroză. În primele zile nu putem, practic, deosebi degerăturile de gradul
III și gradul IV . Peste o săptămînă,edemul se micșorează și spre sfîrșitul
săptămînii a 2-a, apare linia de demarcare ce separă țesuturile necrotice de
cele viabile.
Fiziopatologic, transformările se produc în două etape:
Etapa I – are loc vasoconstricția datorată frigului, țesuturile se ischemiaza;
Etapa II – după expunerea la frig, prin trecerea la caldură, se produc
vasodilatații care determină apariția de leziuni la nivelul endoteliului vascular
și care angrenează apariția trombilor, vasele de sînge se trombozează ceea ce
conduce la gangrenă.

Cum pot fi prevenite degeraturile?

Degeraturile pot avea loc extrem de rapid la temperaturi foarte scăzute. Este
foarte important să se protejeze pielea în mod corespunzator. Nu uitati de
vîntul rece care poate intensifica efectul degeraturilor si progresia acestora.
Primul pas in prevenirea degeraturilor este sa stiți dacă sunteți predispus la
instalarea acestora:
- cele mai multe cazuri de degeraturi s-au observat la cei care consumă
alcool, cei care suferă de boli psihice si la persoanele care fac abuz de
droguri recreative.
- cazurile de degeraturi implică perosanele care sunt expuse la frig fară să
aibă posibilitatea să schimbe în vreun fel situatia in care se află.
- fumătorii si persoanele cu afectiuni ale vaselor de sange (cum ar fi cei care
suferă de diabet zaharat), manifestă o scădere a fluxului sanguin la nivelul
membrelor (aspect considerat un factor de risc).
- lipsa de adapost, oboseală, deshidratarea, imbrăcămintea nepotrivită și la
mare altitudine sunt factorii suplimentari de risc.
- purtati haine adecvate. Expertii consideră că mai multe straturi de haine care
să păstreze aerul cald pe langă corp, sunt varianta ideală.
- asigurati-vă că stratul exterior de imbracaminte este rezistent la apă.
- este important să consumati suficiente calorii (care vă poate ajuta in lupta cu
frigul).
- dacă sunteți la mare altitudine, de exemplu, escaladați un munte, luați cu
dvs. o rezervă de oxigen.
- luați imediat măsuri la primele semne de degerături: roseața, furnicaturi,
amorțeală, ințepături și durere.
Persoanele care prezinta cel mai mare risc
privind degeraturile si hipotermia sunt:
- cele care iși petrec majoritatea timpului în aer liber (vînători, persoane fără
adăpost, paznici, etc.);
- cele care consumă alcool;
- cele cu varstă înaintată, fără mijloace adecvate de confort (încălzire, hrană,
adăpost, etc.);
- cele care sunt epuizate, deshidratate;
- bolnavii mintal.
Simptomul se refera la ce simte pacientul și poate descrie, în timp ce un semn
este întîlnit și la alte persoane și poate fi observat de medic. De
exemplu, somnolența poate fi un simptom, în timp ce pupilele dilatate pot fi un
semn. 

Degeraturile afecteaza doar suprafata pielii. Inițial este percepută senzația de

durere si mancărime. Pe piele apar pete albe și/sau galbene și aceasta poate
amorti. Înghețul la suprafata pielii nu constă în lezarea permanentă a pielii,
deoarece numai suprafata superioară a pielii este afectată. Zonele implicate
pot fi deosebit de sensibile pentru o perioadă de timp. 

In urma degeraturilor pielea poate fi inghețată și amorțită. Cu toate acestea,

țesuturile profunde nu sunt afectate. După cîteva zile pot apărea pustule
închise la culoare, în zonele care au fost inghețate. În trei patru săptămîni
acestea se vindecă. Pacientul poate manifesta o sensibilitate în zonele
afectate, care poate persista o perioadă indelungată de timp. 

Tratament
Tratamentul se concentrează pe incalzirea sau dezghețarea tesutului afectat.
Este importat sa se evite un nou episod de degerături, din cauza riscului de a
leza si mai tare pielea. In cazul in care s-au format cristale, pacientul ar trebui
să evite micările care implică zona afectată, deoarece pot sa apărea răni.
Pesoana afectată trebuie sa evite frigul și să se incălzească imediat. Toate
hainele ude vor fi scoase și înlocuite cu haine uscate. Dacă este necesar, va
fi acoperit de paturi. Asigurați-vă că extremitațile sunt protejate. Dacă este
posibil, incălzirea organismului se va face treptat, sub supravegherea unui
cadru medical instruit. Aplicarea de apă caldă pe zonele traumatizate este
ideală. Puneti pe zonele afectate apă caldă pînă revine la culoarea normală.
Nu este ceva neobișnuit inflamația și culoarea roșie a zonelor înghețate.
Caldura directă, cum ar fi focul,trebuie evitată. Pielea a pierdut, probabil
abilitatea de a detecta temperaturi inalte, iar pacientul poate fi în pericol de a
se arde fără să vrea. Nu frecati zonele degerate, acest lucru poate agrava
leziunea.
După îndepărtarea din apă caldă, uscati ușor și aplicati tratament steril asupra
membrelor afectate, pentru a le proteja..
- Tratamentul curativ este general si local. Local, se interzic masajul și frecția
pe zonele afectate, reîncălzirea zonei degerate se face treptat într-o baie cu
apa încalzită pînă la 40C, timp de 20-30 minute.
În perioada reactivă , cînd au loc spasme vasculare,reducerea fluxului
sangvin periferic și apariția consecutivă a trombozelor intraarteriale și
intravenoase , se administrează I/V :
-preparate ce normalizează procesele metabolice – Reopoliglucină ,
Reogluman;
-spasmolitice – Sol.Papaverină 2% ,2 ml ;Acid nicotinic 1% 2ml cu 10 ml de
sol. Novocaină de 0,25% I/Arterial;
-pentru profilaxia trombozelor vasculare se administrează antiagregante –
Heparină in doză de 20 000 -30 000 U.A. ,Fraxiparină.
Această terapie este indicată și în perioada precoce –primele 12 ore după
reîncalzirea extremitaților.
Este indicată terapia de dezintoxicare, Hemodez , Neocompensan, soluții
cristaloide-DISol,TRISol.
-la fiecare 6 ore se administrează subdermal 5000 UA de heparină;
-alimentarea parenterală –Albumină ,Gelatinol,Refortan;
-antibioticoterapia ;
-vitaminoterapia;
-terapia simptomatică (cardiotonice,diuretice);
-terapia specifică –imunoglobulină,plasmă antistafilococică,bacteriofagi;
-profilaxia antitetanică in degerături de gradele II,III,IV.
Tratamentul chirurgical in degerături constă in :
-necroectomie;
-amputarea extremitații afectate-proximal de limita de demarcare;
- operații reconstructive , imbunatațirea funcției bontului, reconstituirea
defectelor cosmetice.
NU este recomandat:

 Sa se maseze zonele degerate;

 Sa se expuna la temperaturi crescute: calorifere, sobe, apa fierbinte
etc.;
 Sa se dea bauturi alcoolice victimei.

Concluzie
În concluzie, degerăturile reprezintă o afecțiune care trebuie
cunoscută și recunoscută imediat pentru a putea lua măsuri rapid, având în
vedere faptul că se poate solda cu complicații severe, ce pot pune viața în
pericol. Degerăturile pot afecta atât oamenii fără adăpost, pacienţii cu
diabet zaharat, pacienţii cu diverse afecţiuni psihice cât şi cadrele militare
sau alpiniştii. Pe termen lung degerăturile cresc sensibilitatea la frig în
zonele afectate şi predispun la alte degerături la temperaturi mai mari sau
timp de expunere mai scurt decât cel iniţial. Alte efecte pe termen lung
sunt tulburările de sensibilitate locală (parestezii, furnicături, dureri,
mâncărimi). Pentru degerăturile profunde riscurile sunt de pierdere
ireversibilă a sensibilităţii şi autoamputaţii (pierderea definitivă a unui
deget, de exemplu).

In functie de temperatura, hipotermia se poate clasifica

in:
 Usoara: temperatura corpului intre 35-32 grade celsius
 Medie: temperatura corpului intre 32-28 grade celsius
 Grava: temperatura corpului sub 28 grade celsius

Persoanele care au un risc mai mare de a face hipotermie sunt: varstnicii si copiii mici -
la care termoreglarea se face cu dificultate, traumatizatii, alcoolicii, drogatii si
persoanele innecate - deoarece caldura se pierde mai usor in apa decat in aer.

Frisoanele, principalul semn

De asemenea, printre simptome se numara:
  Frisoane, piele rece si palida;
 Tulburari de echilibru si de vorbire;
 Parestezii (amorteli) la nivelul mainilor si degetelor;
 Apatie sau chiar afectarea capacitatilor intelectuale.

Totodata, daca pacientul prezinta si alte semne, precum somnolenta, slabiciune,

halucinatii, confuzie, respiratii cu frecventa joasa sau rigiditate musculara, trebuie sa
actionati de urgenta, sa gasiti o cale sa va incalziti organismul, pentru ca altfel riscati sa
va pierdeti cunostinta. De exemplu, beti lichide calde.

Hipotermia poate aparea si in spatiile de locuit neincalzite, in special in cazul copiilor,

adultilor bolnavi sau varstnicilor care nu sunt imbracati corespunzator, iar recuperarea
in cazul lor se face mai greu.

Primul ajutor in caz de hipotermie

In cazul hipotermiei primul ajutor incepe cu evaluarea functiilor vitale (ABC - libertatea
cailor respiratorii, respiratie, circulatie) si resuscitarea cardiorespiratorie daca este
nevoie; toracele victimelor aflate in hipotermie este mai rigid ceea ce face mai dificil
masajul cardiac.

Restabilirea temperaturii normale a corpului se face lent, nu brusc (cu aproximativ 1

grad pe ora) si consta in:

 Incalzire pasiva: aducerea victimei intr-un mediu cald, inlocuirea imbracamintei

ude cu una uscata si invelirea cu paturi; aceste masuri pot fi suficiente in
hipotermiile usoare si medii cu temperaturi peste 31 grade celsius
 Incalzire externa activa: imersie in apa calda (40 grade celsius), acoperirea cu
paturi electrice, infasurarea in haine sau paturi calde, pungi sau sticle cu apa
calda
 Incalzire interna activa: care se face dupa transportul victimei la spital (ventilatie
cu O2 cald, fluide calde etc.).

Transportati persoana inghetata intr-un loc incalzit

Persoana care sufera de hipotermie trebuie transportata imediat intr-un loc incalzit.
Atentie insa, nu este bine sa incalziti bolnavul brusc, cu surse externe de caldura de
genul radiatoarelor sau caloriferelor electrice, deoarece se pot produce leziuni. Pentru
a-i regla temperatura corpului, cel mai bine este sa i se scoata hainele ude si reci si sa se
acopere cu paturi calde si sticle sau comprese cu apa fierbinte, pe care ar fi bine sa i le
puneti la gat, torace si in zona inghinala. Este foarte important sa ii acoperiti si capul,
aceasta fiind metoda cea mai sigura si rapidă de a creste temperatura corporala cu pana
la 2˚ Celsius.
Sfaturi pentru prevenirea hipotermiei
Pentru a evita hipotermia, cel mai bine este sa stati in casa pe timp de ger. In caz
contrar, medicii va sfatuiesc sa va echipati corespunzator:

 Acoperiti-va extremitatile, adica urechile, nasul, degetele de la maini, dar si

picioarele, deoarece acestea sunt locurile prin care se pierde caldura si riscati sa
suferiti degeraturi;
 Pentru a suporta mai bine frigul, este necesar sa aveti o alimentatie bogata in
grasimi si glucide (dulciuri) si sa consumati doua cani de ceai pe zi. Printre
plantele care imbunatatesc circulatia periferica se numara iasomia si busuiocul,
dar sunt recomandate si scortisoara, afinele, macesele, paducelul sau mugurii de
pin.

Batranii, copiii si bolnavii cu afectiuni cronice, cum ar fi diabet, hipotiroidism, afectiuni

neurologice sau psihice, sunt principalele categorii care prezinta risc crescut de aparitie
a hipotermiei. In plus, cardiacii sunt mai predispusi la a suferi un infarct miocardic.

Verificati daca prezinta degeraturi

Daca pacientul este constient, este indicat sa consume multe lichide calde, deoarece
riscul de deshidratare este mare dupa reincalzirea organismului. Nu uitati sa urmariti
reactiile bolnavului in timp ce il ingrijiti, verificati daca prezinta degeraturi sau daca
starea s-a ameliorat de cand l-ati adus in mediul cald. De asemenea, verificati constant
temperatura si urmariti-i respiratia. Daca nu remarcati nicio imbunatatire, chemati de
urgenta ambulanta. La spital i se vor administra fluide calde intravenos, oxigen si alte
tratamente care il vor ajuta sa-si revina.

De retinut! Nu se vor da bauturi alcoolice victimei (exista unele conceptii gresite

conform careia alcoolul incalzeste); in cazul in care victima este constienta si nu prezinta
varsaturi, se pot oferi bauturi calde (ceai, supa).

Tratament
În cazul instalării hipotermiei, fiind vorba de o urgență, este nevoie de solicitarea
imediată a personalului medical. Pâna când ajutorul medical este disponibil este
importantă și de multe ori esențială pentru viața victimei, acordarea corectă
a primului ajutor (dacă există posibilitatea). 

Iata câteva recomandari în acest sens:

  Nu bruscați victima! Când puteți acorda ajutor unei persoane cu hipotermie,
limitați-vă la mișcarile care sunt strict necesare (ex. mutarea către sursa de
căldură), mai ales dacă aceasta a suferit traumatisme; nu efectuați masaj și nu o
forțați  să se miște pentru a nu agrava starea victimei.
 Mutați victima din zona factorului cauzator de hipotermie – daca este posibil
îndepărtați persoana afectata de sursa de frig și aduceți-o aproape de o sursa de
căldură sau într-un loc mai cald și ferit de bătaia vântului.
 Îndepartați cu atenție hainele ude și înlocuiți-le cu altele uscate (în cazul
imersiei în apă) - dacă victima este inconștientă taiați hainele ude pentru a
economisi timp. 
 Acoperiți victima cu pături sau haine uscate, lăsând descoperită numai fața.Nu
folosiți ăaturi electrice sau alte dispozitive care pot provoca arsuri.
 Așezați victima pe spate, pe o pătură sau pe o suprafață uscată. 
 Monitorizați pulsul și respirația – daca este nevoie executați manevre de
resucitare cardiopulmonara (CPR) – masaj cardiac și ventilație artificială (30
compresii cardiace la 2 respirații), daca persoana afectată nu mai reacționează
la stimuli, lipsește respirația iar pulsul este foarte slab sau absent.
 Nu expuneți victima direct la o sursă puternică de căldură – încălzirea
trebuie să se facă treptat, pentru a permite readaptarea organismului la căldură.
 Aplicați comprese calde pe torace și gât  (pungi sau sticle cu apă călduță) – a se
evita zona mâinilor și picioarelor pentru a nu  forța întoarcerea sângelui cu
temperatura scăzută la inimă.
 Așezați-vă lângă victimă pentru a-i transmite din căldura propriului corp.
 Oferiți victimei ceva cald să bea (ceai), dacă starea permite și dacă există
posibilitatea. Nu administrați alcool!
 Daca victima se află în apă rece și este în stare de conștiență, până la scoaterea
acesteia din apă se recomandă aducerea genunchilor la piept (poziție ghemuită),
astfel încât suprafața expusă frigului să fie mai mică.

În funcție de gradul de severitate al hipotermiei, îngrijirile medicale includ intervenții

care au ca scop creșterea temperaturii corpului. Printre aceste proceduri se numără: 

 hemodializa - asigură reîncălzirea sângelui;

 administrarea intravenoasă de lichide calde – injectarea unei soluții saline
încalzite;
 oxigenarea artificială cu aer umidificat, ajuta la creșterea temperaturii
corpului;
 irigarea – o soluție caldă de apă sărată este utilizată pentru încălzirea anumitor
zone ale corpului precum pleura sau cavitatea peritoneală.

Persoanele cu hipotermie ușoara răspund foarte bine la procedurile medicale și se pot

recupera destul de repede. În cazul hipotermiei moderate sau severe pot
apărea complicații grave și chiar moartea. Câteva dintre complicațiile posibile
sunt: hipoxia, degerăturile care pot evolua către gangrenă (în special la nivelul
extremitaților – mâini, picioare), inflamarea pancreasului, pneumonia, insuficiență
renală, probleme cardiace. Chiar dacă sunt mai predispuși la instalarea hipotermiei,
copiii au parte de o recuperare mai buna decât adulții sau batrânii.

Concluzie
 Hipotermia, în stadii incipiente, nu necesită manevre medicale complexe, de aceea primul
ajutor poate fi salvator de viață în cele mai multe cazuri.
 În condiții meteorologice extreme precum furtuni, inundații, ninsori abundente și
temperaturi mult scăzute este indicat să se adopte măsuri de siguranță și să se evite
călătoriile mai ales în zone greu accesibile echipelor de salvare.
 Pe timp de iarnă este necesară funcționarea unui centru social care să ofere hrană caldă și
adăpost persoanelor fără domiciliu, acestea fiind principalele victime ale hipotermiei.
 Consumul excesiv de alcool corelat cu expunerea îndelungată la temperaturi foarte
scăzute (sub pragul înghețului) nu este indicat deoarece determină atât pierdere de
căldură (vasodilatație), cât și o percepție falsă asupra mediului ambiant iar riscul instalării
hipotermiei este destul de mare.  
 Victimele accidentelor care prezintă răni grave, contuzii, fracturi sau arsuri pot instala
hipotermie chiar dacă nu este frig, de aceea înaintea sosirii echipajelor specializate,
acoperirea acestora cu pături sau haine calde poate ajuta.

Degerăturile
Degeraturile sunt leziuni ale tesuturilor provocate de frig, in urma situatiilor de
expunere la temperaturi scazute. Hipotermia este caracterizata de scaderea
anormala a temperaturii corpului. 

Nasul, obrajii, urechile, degetele de la maini si picioare sunt afectate cel mai
frecvent. Toti oamenii sunt sensibili, chiar si persoanele care traiesc in zone
cu clima rece. 

Clasificarea și caracteristica degerăturilor

În funcție de intensitatea frigului, durata de expunere, precum și de
reactivitatea organismului, leziunile locale, deosebim patru grade de
degerături:
Gradul I- în formele cele mai usoare aceasta se manifestă prin senzația de
înțepături și furnicături în regiunile expuse acțiunii frigului. În formele mai
avansate apar dureri violente , însoțite de senzații de usturime și tulburări de
sensibilitate: furnicături, amorțeală, senzație de cald sau rece .
Obiectiv: la cîteva ore după încetarera acțiunii frigului, la nivelul zonei
respective se formează edem, care poate persista cîteva
săptămîni.Tegumentele au un aspect cu nuanță de violet, iar după 7-10 zile
încep să se descuameze.
Gradul II- caracteristic prin leziunea stratului superficial al pielii și formarea
flictenelor umplute cu lichid transparent. Flictenele se formează în primele 24
ore și mai rar în a 2-a , a 3-a zi. După deschiderea lor rămîne o suprafață
roșie-violet, uneori acoperită cu fibrină, sensibilitatea tactilă și dureroasă este
păstrată. Degerăturile de gradul II se vindecă fară sechele într-o perioadă de
cîteva săptămîni.
Gradul III- este implicată toată grosimea dermului și poate cuprinde și
hipodermul. Se caracterizează prin tulburări de sensibilitate. Leziunile
nicrotice au aspect plumburiu a pielii la nivelul căreia apar vezicule albăstrui.
Peste 7-10 zile se dezvoltă necroza uscată sau umedă și se formează linia
de demarcare. Vindecarea degerăturilor de gradul III se face cu sechelea într-
o perioadă de 2-3 luni.
Gradul IV- leziunea are aspect de gangrenă uscată și cuprinde toate straturile
pielii, țesutul celular subcutanat, tendoane, mușchi, uneori și osul subiacent.
Accidentatul este ca deobicei în stare de șoc, somnolent, apatic, sau
dimpotrivă, agitat. Edemul țesuturilor ocupă o suprafață mai mare decît zona
de necroză. În primele zile nu putem, practic, deosebi degerăturile de gradul
III și gradul IV . Peste o săptămînă,edemul se micșorează și spre sfîrșitul
săptămînii a 2-a, apare linia de demarcare ce separă țesuturile necrotice de
cele viabile.
Fiziopatologic, transformările se produc în două etape:
Etapa I – are loc vasoconstricția datorată frigului, țesuturile se ischemiaza;
Etapa II – după expunerea la frig, prin trecerea la caldură, se produc
vasodilatații care determină apariția de leziuni la nivelul endoteliului vascular
și care angrenează apariția trombilor, vasele de sînge se trombozează ceea ce
conduce la gangrenă.

Cum pot fi prevenite degeraturile?

Degeraturile pot avea loc extrem de rapid la temperaturi foarte scăzute. Este
foarte important să se protejeze pielea în mod corespunzator. Nu uitati de
vîntul rece care poate intensifica efectul degeraturilor si progresia acestora.
Primul pas in prevenirea degeraturilor este sa stiți dacă sunteți predispus la
instalarea acestora:
- cele mai multe cazuri de degeraturi s-au observat la cei care consumă
alcool, cei care suferă de boli psihice si la persoanele care fac abuz de
droguri recreative.
- cazurile de degeraturi implică perosanele care sunt expuse la frig fară să
aibă posibilitatea să schimbe în vreun fel situatia in care se află.
- fumătorii si persoanele cu afectiuni ale vaselor de sange (cum ar fi cei care
suferă de diabet zaharat), manifestă o scădere a fluxului sanguin la nivelul
membrelor (aspect considerat un factor de risc).
- lipsa de adapost, oboseală, deshidratarea, imbrăcămintea nepotrivită și la
mare altitudine sunt factorii suplimentari de risc.
- purtati haine adecvate. Expertii consideră că mai multe straturi de haine care
să păstreze aerul cald pe langă corp, sunt varianta ideală.
- asigurati-vă că stratul exterior de imbracaminte este rezistent la apă.
- este important să consumati suficiente calorii (care vă poate ajuta in lupta cu
frigul).
- dacă sunteți la mare altitudine, de exemplu, escaladați un munte, luați cu
dvs. o rezervă de oxigen.
- luați imediat măsuri la primele semne de degerături: roseața, furnicaturi,
amorțeală, ințepături și durere.

Persoanele care prezinta cel mai mare risc

privind degeraturile si hipotermia sunt:
- cele care iși petrec majoritatea timpului în aer liber (vînători, persoane fără
adăpost, paznici, etc.);
- cele care consumă alcool;
- cele cu varstă înaintată, fără mijloace adecvate de confort (încălzire, hrană,
adăpost, etc.);
- cele care sunt epuizate, deshidratate;
- bolnavii mintal.
Simptomul se refera la ce simte pacientul și poate descrie, în timp ce un semn
este întîlnit și la alte persoane și poate fi observat de medic. De
exemplu, somnolența poate fi un simptom, în timp ce pupilele dilatate pot fi un
semn. 

Degeraturile afecteaza doar suprafata pielii. Inițial este percepută senzația de

durere si mancărime. Pe piele apar pete albe și/sau galbene și aceasta poate
amorti. Înghețul la suprafata pielii nu constă în lezarea permanentă a pielii,
deoarece numai suprafata superioară a pielii este afectată. Zonele implicate
pot fi deosebit de sensibile pentru o perioadă de timp. 

In urma degeraturilor pielea poate fi inghețată și amorțită. Cu toate acestea,

țesuturile profunde nu sunt afectate. După cîteva zile pot apărea pustule
închise la culoare, în zonele care au fost inghețate. În trei patru săptămîni
acestea se vindecă. Pacientul poate manifesta o sensibilitate în zonele
afectate, care poate persista o perioadă indelungată de timp. 

Tratament
Tratamentul se concentrează pe incalzirea sau dezghețarea tesutului afectat.
Este importat sa se evite un nou episod de degerături, din cauza riscului de a
leza si mai tare pielea. In cazul in care s-au format cristale, pacientul ar trebui
să evite micările care implică zona afectată, deoarece pot sa apărea răni.
Pesoana afectată trebuie sa evite frigul și să se incălzească imediat. Toate
hainele ude vor fi scoase și înlocuite cu haine uscate. Dacă este necesar, va
fi acoperit de paturi. Asigurați-vă că extremitațile sunt protejate. Dacă este
posibil, incălzirea organismului se va face treptat, sub supravegherea unui
cadru medical instruit. Aplicarea de apă caldă pe zonele traumatizate este
ideală. Puneti pe zonele afectate apă caldă pînă revine la culoarea normală.
Nu este ceva neobișnuit inflamația și culoarea roșie a zonelor înghețate.

Caldura directă, cum ar fi focul,trebuie evitată. Pielea a pierdut, probabil

abilitatea de a detecta temperaturi inalte, iar pacientul poate fi în pericol de a
se arde fără să vrea. Nu frecati zonele degerate, acest lucru poate agrava
leziunea.
După îndepărtarea din apă caldă, uscati ușor și aplicati tratament steril asupra
membrelor afectate, pentru a le proteja..
- Tratamentul curativ este general si local. Local, se interzic masajul și frecția
pe zonele afectate, reîncălzirea zonei degerate se face treptat într-o baie cu
apa încalzită pînă la 40C, timp de 20-30 minute.
În perioada reactivă , cînd au loc spasme vasculare,reducerea fluxului
sangvin periferic și apariția consecutivă a trombozelor intraarteriale și
intravenoase , se administrează I/V :
-preparate ce normalizează procesele metabolice – Reopoliglucină ,
Reogluman;
-spasmolitice – Sol.Papaverină 2% ,2 ml ;Acid nicotinic 1% 2ml cu 10 ml de
sol. Novocaină de 0,25% I/Arterial;
-pentru profilaxia trombozelor vasculare se administrează antiagregante –
Heparină in doză de 20 000 -30 000 U.A. ,Fraxiparină.
Această terapie este indicată și în perioada precoce –primele 12 ore după
reîncalzirea extremitaților.
 Este indicată terapia de dezintoxicare, Hemodez , Neocompensan, soluții
cristaloide-DISol,TRISol.
-la fiecare 6 ore se administrează subdermal 5000 UA de heparină;
-alimentarea parenterală –Albumină ,Gelatinol,Refortan;
-antibioticoterapia ;
-vitaminoterapia;
-terapia simptomatică (cardiotonice,diuretice);
-terapia specifică –imunoglobulină,plasmă antistafilococică,bacteriofagi;
-profilaxia antitetanică in degerături de gradele II,III,IV.
Tratamentul chirurgical in degerături constă in :
-necroectomie;
-amputarea extremitații afectate-proximal de limita de demarcare;
- operații reconstructive , imbunatațirea funcției bontului, reconstituirea
defectelor cosmetice.

NU este recomandat:

 Sa se maseze zonele degerate;

 Sa se expuna la temperaturi crescute: calorifere, sobe, apa fierbinte
etc.;
 Sa se dea bauturi alcoolice victimei.

Concluzie
În concluzie, degerăturile reprezintă o afecțiune care trebuie
cunoscută și recunoscută imediat pentru a putea lua măsuri rapid, având în
vedere faptul că se poate solda cu complicații severe, ce pot pune viața în
pericol. Degerăturile pot afecta atât oamenii fără adăpost, pacienţii cu
diabet zaharat, pacienţii cu diverse afecţiuni psihice cât şi cadrele militare
sau alpiniştii. Pe termen lung degerăturile cresc sensibilitatea la frig în
zonele afectate şi predispun la alte degerături la temperaturi mai mari sau
timp de expunere mai scurt decât cel iniţial. Alte efecte pe termen lung
sunt tulburările de sensibilitate locală (parestezii, furnicături, dureri,
mâncărimi). Pentru degerăturile profunde riscurile sunt de pierdere
ireversibilă a sensibilităţii şi autoamputaţii (pierderea definitivă a unui
deget, de exemplu).

In functie de temperatura, hipotermia se poate clasifica

in:
 Usoara: temperatura corpului intre 35-32 grade celsius
 Medie: temperatura corpului intre 32-28 grade celsius
 Grava: temperatura corpului sub 28 grade celsius

Persoanele care au un risc mai mare de a face hipotermie sunt: varstnicii si copiii mici -
la care termoreglarea se face cu dificultate, traumatizatii, alcoolicii, drogatii si
persoanele innecate - deoarece caldura se pierde mai usor in apa decat in aer.

Frisoanele, principalul semn

De asemenea, printre simptome se numara:

 Frisoane, piele rece si palida;

 Tulburari de echilibru si de vorbire;
 Parestezii (amorteli) la nivelul mainilor si degetelor;
 Apatie sau chiar afectarea capacitatilor intelectuale.

Totodata, daca pacientul prezinta si alte semne, precum somnolenta, slabiciune,

halucinatii, confuzie, respiratii cu frecventa joasa sau rigiditate musculara, trebuie sa
actionati de urgenta, sa gasiti o cale sa va incalziti organismul, pentru ca altfel riscati sa
va pierdeti cunostinta. De exemplu, beti lichide calde.

Hipotermia poate aparea si in spatiile de locuit neincalzite, in special in cazul copiilor,

adultilor bolnavi sau varstnicilor care nu sunt imbracati corespunzator, iar recuperarea
in cazul lor se face mai greu.

Primul ajutor in caz de hipotermie

In cazul hipotermiei primul ajutor incepe cu evaluarea functiilor vitale (ABC - libertatea
cailor respiratorii, respiratie, circulatie) si resuscitarea cardiorespiratorie daca este
nevoie; toracele victimelor aflate in hipotermie este mai rigid ceea ce face mai dificil
masajul cardiac.
Restabilirea temperaturii normale a corpului se face lent, nu brusc (cu aproximativ 1
grad pe ora) si consta in:

 Incalzire pasiva: aducerea victimei intr-un mediu cald, inlocuirea imbracamintei

ude cu una uscata si invelirea cu paturi; aceste masuri pot fi suficiente in
hipotermiile usoare si medii cu temperaturi peste 31 grade celsius
 Incalzire externa activa: imersie in apa calda (40 grade celsius), acoperirea cu
paturi electrice, infasurarea in haine sau paturi calde, pungi sau sticle cu apa
calda
 Incalzire interna activa: care se face dupa transportul victimei la spital (ventilatie
cu O2 cald, fluide calde etc.).

Transportati persoana inghetata intr-un loc incalzit

Persoana care sufera de hipotermie trebuie transportata imediat intr-un loc incalzit.
Atentie insa, nu este bine sa incalziti bolnavul brusc, cu surse externe de caldura de
genul radiatoarelor sau caloriferelor electrice, deoarece se pot produce leziuni. Pentru
a-i regla temperatura corpului, cel mai bine este sa i se scoata hainele ude si reci si sa se
acopere cu paturi calde si sticle sau comprese cu apa fierbinte, pe care ar fi bine sa i le
puneti la gat, torace si in zona inghinala. Este foarte important sa ii acoperiti si capul,
aceasta fiind metoda cea mai sigura si rapidă de a creste temperatura corporala cu pana
la 2˚ Celsius.

Sfaturi pentru prevenirea hipotermiei

Pentru a evita hipotermia, cel mai bine este sa stati in casa pe timp de ger. In caz
contrar, medicii va sfatuiesc sa va echipati corespunzator:

 Acoperiti-va extremitatile, adica urechile, nasul, degetele de la maini, dar si

picioarele, deoarece acestea sunt locurile prin care se pierde caldura si riscati sa
suferiti degeraturi;
 Pentru a suporta mai bine frigul, este necesar sa aveti o alimentatie bogata in
grasimi si glucide (dulciuri) si sa consumati doua cani de ceai pe zi. Printre
plantele care imbunatatesc circulatia periferica se numara iasomia si busuiocul,
dar sunt recomandate si scortisoara, afinele, macesele, paducelul sau mugurii de
pin.

Batranii, copiii si bolnavii cu afectiuni cronice, cum ar fi diabet, hipotiroidism, afectiuni

neurologice sau psihice, sunt principalele categorii care prezinta risc crescut de aparitie
a hipotermiei. In plus, cardiacii sunt mai predispusi la a suferi un infarct miocardic.

Verificati daca prezinta degeraturi

Daca pacientul este constient, este indicat sa consume multe lichide calde, deoarece
riscul de deshidratare este mare dupa reincalzirea organismului. Nu uitati sa urmariti
reactiile bolnavului in timp ce il ingrijiti, verificati daca prezinta degeraturi sau daca
starea s-a ameliorat de cand l-ati adus in mediul cald. De asemenea, verificati constant
temperatura si urmariti-i respiratia. Daca nu remarcati nicio imbunatatire, chemati de
urgenta ambulanta. La spital i se vor administra fluide calde intravenos, oxigen si alte
tratamente care il vor ajuta sa-si revina.

De retinut! Nu se vor da bauturi alcoolice victimei (exista unele conceptii gresite

conform careia alcoolul incalzeste); in cazul in care victima este constienta si nu prezinta
varsaturi, se pot oferi bauturi calde (ceai, supa).

Tratament
În cazul instalării hipotermiei, fiind vorba de o urgență, este nevoie de solicitarea
imediată a personalului medical. Pâna când ajutorul medical este disponibil este
importantă și de multe ori esențială pentru viața victimei, acordarea corectă
a primului ajutor (dacă există posibilitatea). 

Iata câteva recomandari în acest sens:

 Nu bruscați victima! Când puteți acorda ajutor unei persoane cu hipotermie,

limitați-vă la mișcarile care sunt strict necesare (ex. mutarea către sursa de
căldură), mai ales dacă aceasta a suferit traumatisme; nu efectuați masaj și nu o
forțați  să se miște pentru a nu agrava starea victimei.
 Mutați victima din zona factorului cauzator de hipotermie – daca este posibil
îndepărtați persoana afectata de sursa de frig și aduceți-o aproape de o sursa de
căldură sau într-un loc mai cald și ferit de bătaia vântului.
 Îndepartați cu atenție hainele ude și înlocuiți-le cu altele uscate (în cazul
imersiei în apă) - dacă victima este inconștientă taiați hainele ude pentru a
economisi timp. 
 Acoperiți victima cu pături sau haine uscate, lăsând descoperită numai fața.Nu
folosiți ăaturi electrice sau alte dispozitive care pot provoca arsuri.
 Așezați victima pe spate, pe o pătură sau pe o suprafață uscată. 
 Monitorizați pulsul și respirația – daca este nevoie executați manevre de
resucitare cardiopulmonara (CPR) – masaj cardiac și ventilație artificială (30
compresii cardiace la 2 respirații), daca persoana afectată nu mai reacționează
la stimuli, lipsește respirația iar pulsul este foarte slab sau absent.
 Nu expuneți victima direct la o sursă puternică de căldură – încălzirea
trebuie să se facă treptat, pentru a permite readaptarea organismului la căldură.
 Aplicați comprese calde pe torace și gât  (pungi sau sticle cu apă călduță) – a se
evita zona mâinilor și picioarelor pentru a nu  forța întoarcerea sângelui cu
temperatura scăzută la inimă.
  Așezați-vă lângă victimă pentru a-i transmite din căldura propriului corp.
 Oferiți victimei ceva cald să bea (ceai), dacă starea permite și dacă există
posibilitatea. Nu administrați alcool!
 Daca victima se află în apă rece și este în stare de conștiență, până la scoaterea
acesteia din apă se recomandă aducerea genunchilor la piept (poziție ghemuită),
astfel încât suprafața expusă frigului să fie mai mică.

În funcție de gradul de severitate al hipotermiei, îngrijirile medicale includ intervenții

care au ca scop creșterea temperaturii corpului. Printre aceste proceduri se numără: 

 hemodializa - asigură reîncălzirea sângelui;

 administrarea intravenoasă de lichide calde – injectarea unei soluții saline
încalzite;
 oxigenarea artificială cu aer umidificat, ajuta la creșterea temperaturii
corpului;
 irigarea – o soluție caldă de apă sărată este utilizată pentru încălzirea anumitor
zone ale corpului precum pleura sau cavitatea peritoneală.

Persoanele cu hipotermie ușoara răspund foarte bine la procedurile medicale și se pot

recupera destul de repede. În cazul hipotermiei moderate sau severe pot
apărea complicații grave și chiar moartea. Câteva dintre complicațiile posibile
sunt: hipoxia, degerăturile care pot evolua către gangrenă (în special la nivelul
extremitaților – mâini, picioare), inflamarea pancreasului, pneumonia, insuficiență
renală, probleme cardiace. Chiar dacă sunt mai predispuși la instalarea hipotermiei,
copiii au parte de o recuperare mai buna decât adulții sau batrânii.

Concluzie
 Hipotermia, în stadii incipiente, nu necesită manevre medicale complexe, de aceea primul
ajutor poate fi salvator de viață în cele mai multe cazuri.
 În condiții meteorologice extreme precum furtuni, inundații, ninsori abundente și
temperaturi mult scăzute este indicat să se adopte măsuri de siguranță și să se evite
călătoriile mai ales în zone greu accesibile echipelor de salvare.
 Pe timp de iarnă este necesară funcționarea unui centru social care să ofere hrană caldă și
adăpost persoanelor fără domiciliu, acestea fiind principalele victime ale hipotermiei.
 Consumul excesiv de alcool corelat cu expunerea îndelungată la temperaturi foarte
scăzute (sub pragul înghețului) nu este indicat deoarece determină atât pierdere de
căldură (vasodilatație), cât și o percepție falsă asupra mediului ambiant iar riscul instalării
hipotermiei este destul de mare.  
 Victimele accidentelor care prezintă răni grave, contuzii, fracturi sau arsuri pot instala
hipotermie chiar dacă nu este frig, de aceea înaintea sosirii echipajelor specializate,
acoperirea acestora cu pături sau haine calde poate ajuta.
 Degerăturile
Degeraturile sunt leziuni ale tesuturilor provocate de frig, in urma situatiilor de
expunere la temperaturi scazute. Hipotermia este caracterizata de scaderea
anormala a temperaturii corpului. 

Nasul, obrajii, urechile, degetele de la maini si picioare sunt afectate cel mai
frecvent. Toti oamenii sunt sensibili, chiar si persoanele care traiesc in zone
cu clima rece. 

Clasificarea și caracteristica degerăturilor

În funcție de intensitatea frigului, durata de expunere, precum și de
reactivitatea organismului, leziunile locale, deosebim patru grade de
degerături:
Gradul I- în formele cele mai usoare aceasta se manifestă prin senzația de
înțepături și furnicături în regiunile expuse acțiunii frigului. În formele mai
avansate apar dureri violente , însoțite de senzații de usturime și tulburări de
sensibilitate: furnicături, amorțeală, senzație de cald sau rece .
Obiectiv: la cîteva ore după încetarera acțiunii frigului, la nivelul zonei
respective se formează edem, care poate persista cîteva
săptămîni.Tegumentele au un aspect cu nuanță de violet, iar după 7-10 zile
încep să se descuameze.
Gradul II- caracteristic prin leziunea stratului superficial al pielii și formarea
flictenelor umplute cu lichid transparent. Flictenele se formează în primele 24
ore și mai rar în a 2-a , a 3-a zi. După deschiderea lor rămîne o suprafață
roșie-violet, uneori acoperită cu fibrină, sensibilitatea tactilă și dureroasă este
păstrată. Degerăturile de gradul II se vindecă fară sechele într-o perioadă de
cîteva săptămîni.
Gradul III- este implicată toată grosimea dermului și poate cuprinde și
hipodermul. Se caracterizează prin tulburări de sensibilitate. Leziunile
nicrotice au aspect plumburiu a pielii la nivelul căreia apar vezicule albăstrui.
Peste 7-10 zile se dezvoltă necroza uscată sau umedă și se formează linia
de demarcare. Vindecarea degerăturilor de gradul III se face cu sechelea într-
o perioadă de 2-3 luni.
Gradul IV- leziunea are aspect de gangrenă uscată și cuprinde toate straturile
pielii, țesutul celular subcutanat, tendoane, mușchi, uneori și osul subiacent.
Accidentatul este ca deobicei în stare de șoc, somnolent, apatic, sau
dimpotrivă, agitat. Edemul țesuturilor ocupă o suprafață mai mare decît zona
de necroză. În primele zile nu putem, practic, deosebi degerăturile de gradul
III și gradul IV . Peste o săptămînă,edemul se micșorează și spre sfîrșitul
săptămînii a 2-a, apare linia de demarcare ce separă țesuturile necrotice de
cele viabile.
Fiziopatologic, transformările se produc în două etape:
Etapa I – are loc vasoconstricția datorată frigului, țesuturile se ischemiaza;
Etapa II – după expunerea la frig, prin trecerea la caldură, se produc
vasodilatații care determină apariția de leziuni la nivelul endoteliului vascular
și care angrenează apariția trombilor, vasele de sînge se trombozează ceea ce
conduce la gangrenă.

Cum pot fi prevenite degeraturile?

Degeraturile pot avea loc extrem de rapid la temperaturi foarte scăzute. Este
foarte important să se protejeze pielea în mod corespunzator. Nu uitati de
vîntul rece care poate intensifica efectul degeraturilor si progresia acestora.
Primul pas in prevenirea degeraturilor este sa stiți dacă sunteți predispus la
instalarea acestora:
- cele mai multe cazuri de degeraturi s-au observat la cei care consumă
alcool, cei care suferă de boli psihice si la persoanele care fac abuz de
droguri recreative.
- cazurile de degeraturi implică perosanele care sunt expuse la frig fară să
aibă posibilitatea să schimbe în vreun fel situatia in care se află.
- fumătorii si persoanele cu afectiuni ale vaselor de sange (cum ar fi cei care
suferă de diabet zaharat), manifestă o scădere a fluxului sanguin la nivelul
membrelor (aspect considerat un factor de risc).
- lipsa de adapost, oboseală, deshidratarea, imbrăcămintea nepotrivită și la
mare altitudine sunt factorii suplimentari de risc.
- purtati haine adecvate. Expertii consideră că mai multe straturi de haine care
să păstreze aerul cald pe langă corp, sunt varianta ideală.
- asigurati-vă că stratul exterior de imbracaminte este rezistent la apă.
- este important să consumati suficiente calorii (care vă poate ajuta in lupta cu
frigul).
- dacă sunteți la mare altitudine, de exemplu, escaladați un munte, luați cu
dvs. o rezervă de oxigen.
- luați imediat măsuri la primele semne de degerături: roseața, furnicaturi,
amorțeală, ințepături și durere.
Persoanele care prezinta cel mai mare risc
privind degeraturile si hipotermia sunt:
- cele care iși petrec majoritatea timpului în aer liber (vînători, persoane fără
adăpost, paznici, etc.);
- cele care consumă alcool;
- cele cu varstă înaintată, fără mijloace adecvate de confort (încălzire, hrană,
adăpost, etc.);
- cele care sunt epuizate, deshidratate;
- bolnavii mintal.
Simptomul se refera la ce simte pacientul și poate descrie, în timp ce un semn
este întîlnit și la alte persoane și poate fi observat de medic. De
exemplu, somnolența poate fi un simptom, în timp ce pupilele dilatate pot fi un
semn. 

Degeraturile afecteaza doar suprafata pielii. Inițial este percepută senzația de

durere si mancărime. Pe piele apar pete albe și/sau galbene și aceasta poate
amorti. Înghețul la suprafata pielii nu constă în lezarea permanentă a pielii,
deoarece numai suprafata superioară a pielii este afectată. Zonele implicate
pot fi deosebit de sensibile pentru o perioadă de timp. 

In urma degeraturilor pielea poate fi inghețată și amorțită. Cu toate acestea,

țesuturile profunde nu sunt afectate. După cîteva zile pot apărea pustule
închise la culoare, în zonele care au fost inghețate. În trei patru săptămîni
acestea se vindecă. Pacientul poate manifesta o sensibilitate în zonele
afectate, care poate persista o perioadă indelungată de timp. 

Tratament
Tratamentul se concentrează pe incalzirea sau dezghețarea tesutului afectat.
Este importat sa se evite un nou episod de degerături, din cauza riscului de a
leza si mai tare pielea. In cazul in care s-au format cristale, pacientul ar trebui
să evite micările care implică zona afectată, deoarece pot sa apărea răni.
Pesoana afectată trebuie sa evite frigul și să se incălzească imediat. Toate
hainele ude vor fi scoase și înlocuite cu haine uscate. Dacă este necesar, va
fi acoperit de paturi. Asigurați-vă că extremitațile sunt protejate. Dacă este
posibil, incălzirea organismului se va face treptat, sub supravegherea unui
cadru medical instruit. Aplicarea de apă caldă pe zonele traumatizate este
ideală. Puneti pe zonele afectate apă caldă pînă revine la culoarea normală.
Nu este ceva neobișnuit inflamația și culoarea roșie a zonelor înghețate.
Caldura directă, cum ar fi focul,trebuie evitată. Pielea a pierdut, probabil
abilitatea de a detecta temperaturi inalte, iar pacientul poate fi în pericol de a
se arde fără să vrea. Nu frecati zonele degerate, acest lucru poate agrava
leziunea.
După îndepărtarea din apă caldă, uscati ușor și aplicati tratament steril asupra
membrelor afectate, pentru a le proteja..
- Tratamentul curativ este general si local. Local, se interzic masajul și frecția
pe zonele afectate, reîncălzirea zonei degerate se face treptat într-o baie cu
apa încalzită pînă la 40C, timp de 20-30 minute.
În perioada reactivă , cînd au loc spasme vasculare,reducerea fluxului
sangvin periferic și apariția consecutivă a trombozelor intraarteriale și
intravenoase , se administrează I/V :
-preparate ce normalizează procesele metabolice – Reopoliglucină ,
Reogluman;
-spasmolitice – Sol.Papaverină 2% ,2 ml ;Acid nicotinic 1% 2ml cu 10 ml de
sol. Novocaină de 0,25% I/Arterial;
-pentru profilaxia trombozelor vasculare se administrează antiagregante –
Heparină in doză de 20 000 -30 000 U.A. ,Fraxiparină.
Această terapie este indicată și în perioada precoce –primele 12 ore după
reîncalzirea extremitaților.
Este indicată terapia de dezintoxicare, Hemodez , Neocompensan, soluții
cristaloide-DISol,TRISol.
-la fiecare 6 ore se administrează subdermal 5000 UA de heparină;
-alimentarea parenterală –Albumină ,Gelatinol,Refortan;
-antibioticoterapia ;
-vitaminoterapia;
-terapia simptomatică (cardiotonice,diuretice);
-terapia specifică –imunoglobulină,plasmă antistafilococică,bacteriofagi;
-profilaxia antitetanică in degerături de gradele II,III,IV.
Tratamentul chirurgical in degerături constă in :
-necroectomie;
-amputarea extremitații afectate-proximal de limita de demarcare;
- operații reconstructive , imbunatațirea funcției bontului, reconstituirea
defectelor cosmetice.
NU este recomandat:

 Sa se maseze zonele degerate;

 Sa se expuna la temperaturi crescute: calorifere, sobe, apa fierbinte
etc.;
 Sa se dea bauturi alcoolice victimei.

Concluzie
În concluzie, degerăturile reprezintă o afecțiune care trebuie
cunoscută și recunoscută imediat pentru a putea lua măsuri rapid, având în
vedere faptul că se poate solda cu complicații severe, ce pot pune viața în
pericol. Degerăturile pot afecta atât oamenii fără adăpost, pacienţii cu
diabet zaharat, pacienţii cu diverse afecţiuni psihice cât şi cadrele militare
sau alpiniştii. Pe termen lung degerăturile cresc sensibilitatea la frig în
zonele afectate şi predispun la alte degerături la temperaturi mai mari sau
timp de expunere mai scurt decât cel iniţial. Alte efecte pe termen lung
sunt tulburările de sensibilitate locală (parestezii, furnicături, dureri,
mâncărimi). Pentru degerăturile profunde riscurile sunt de pierdere
ireversibilă a sensibilităţii şi autoamputaţii (pierderea definitivă a unui
deget, de exemplu).

In functie de temperatura, hipotermia se poate clasifica

in:
 Usoara: temperatura corpului intre 35-32 grade celsius
 Medie: temperatura corpului intre 32-28 grade celsius
 Grava: temperatura corpului sub 28 grade celsius

Persoanele care au un risc mai mare de a face hipotermie sunt: varstnicii si copiii mici -
la care termoreglarea se face cu dificultate, traumatizatii, alcoolicii, drogatii si
persoanele innecate - deoarece caldura se pierde mai usor in apa decat in aer.

Frisoanele, principalul semn

De asemenea, printre simptome se numara:
  Frisoane, piele rece si palida;
 Tulburari de echilibru si de vorbire;
 Parestezii (amorteli) la nivelul mainilor si degetelor;
 Apatie sau chiar afectarea capacitatilor intelectuale.

Totodata, daca pacientul prezinta si alte semne, precum somnolenta, slabiciune,

halucinatii, confuzie, respiratii cu frecventa joasa sau rigiditate musculara, trebuie sa
actionati de urgenta, sa gasiti o cale sa va incalziti organismul, pentru ca altfel riscati sa
va pierdeti cunostinta. De exemplu, beti lichide calde.

Hipotermia poate aparea si in spatiile de locuit neincalzite, in special in cazul copiilor,

adultilor bolnavi sau varstnicilor care nu sunt imbracati corespunzator, iar recuperarea
in cazul lor se face mai greu.

Primul ajutor in caz de hipotermie

In cazul hipotermiei primul ajutor incepe cu evaluarea functiilor vitale (ABC - libertatea
cailor respiratorii, respiratie, circulatie) si resuscitarea cardiorespiratorie daca este
nevoie; toracele victimelor aflate in hipotermie este mai rigid ceea ce face mai dificil
masajul cardiac.

Restabilirea temperaturii normale a corpului se face lent, nu brusc (cu aproximativ 1

grad pe ora) si consta in:

 Incalzire pasiva: aducerea victimei intr-un mediu cald, inlocuirea imbracamintei

ude cu una uscata si invelirea cu paturi; aceste masuri pot fi suficiente in
hipotermiile usoare si medii cu temperaturi peste 31 grade celsius
 Incalzire externa activa: imersie in apa calda (40 grade celsius), acoperirea cu
paturi electrice, infasurarea in haine sau paturi calde, pungi sau sticle cu apa
calda
 Incalzire interna activa: care se face dupa transportul victimei la spital (ventilatie
cu O2 cald, fluide calde etc.).

Transportati persoana inghetata intr-un loc incalzit

Persoana care sufera de hipotermie trebuie transportata imediat intr-un loc incalzit.
Atentie insa, nu este bine sa incalziti bolnavul brusc, cu surse externe de caldura de
genul radiatoarelor sau caloriferelor electrice, deoarece se pot produce leziuni. Pentru
a-i regla temperatura corpului, cel mai bine este sa i se scoata hainele ude si reci si sa se
acopere cu paturi calde si sticle sau comprese cu apa fierbinte, pe care ar fi bine sa i le
puneti la gat, torace si in zona inghinala. Este foarte important sa ii acoperiti si capul,
aceasta fiind metoda cea mai sigura si rapidă de a creste temperatura corporala cu pana
la 2˚ Celsius.
Sfaturi pentru prevenirea hipotermiei
Pentru a evita hipotermia, cel mai bine este sa stati in casa pe timp de ger. In caz
contrar, medicii va sfatuiesc sa va echipati corespunzator:

 Acoperiti-va extremitatile, adica urechile, nasul, degetele de la maini, dar si

picioarele, deoarece acestea sunt locurile prin care se pierde caldura si riscati sa
suferiti degeraturi;
 Pentru a suporta mai bine frigul, este necesar sa aveti o alimentatie bogata in
grasimi si glucide (dulciuri) si sa consumati doua cani de ceai pe zi. Printre
plantele care imbunatatesc circulatia periferica se numara iasomia si busuiocul,
dar sunt recomandate si scortisoara, afinele, macesele, paducelul sau mugurii de
pin.

Batranii, copiii si bolnavii cu afectiuni cronice, cum ar fi diabet, hipotiroidism, afectiuni

neurologice sau psihice, sunt principalele categorii care prezinta risc crescut de aparitie
a hipotermiei. In plus, cardiacii sunt mai predispusi la a suferi un infarct miocardic.

Verificati daca prezinta degeraturi

Daca pacientul este constient, este indicat sa consume multe lichide calde, deoarece
riscul de deshidratare este mare dupa reincalzirea organismului. Nu uitati sa urmariti
reactiile bolnavului in timp ce il ingrijiti, verificati daca prezinta degeraturi sau daca
starea s-a ameliorat de cand l-ati adus in mediul cald. De asemenea, verificati constant
temperatura si urmariti-i respiratia. Daca nu remarcati nicio imbunatatire, chemati de
urgenta ambulanta. La spital i se vor administra fluide calde intravenos, oxigen si alte
tratamente care il vor ajuta sa-si revina.

De retinut! Nu se vor da bauturi alcoolice victimei (exista unele conceptii gresite

conform careia alcoolul incalzeste); in cazul in care victima este constienta si nu prezinta
varsaturi, se pot oferi bauturi calde (ceai, supa).

Tratament
În cazul instalării hipotermiei, fiind vorba de o urgență, este nevoie de solicitarea
imediată a personalului medical. Pâna când ajutorul medical este disponibil este
importantă și de multe ori esențială pentru viața victimei, acordarea corectă
a primului ajutor (dacă există posibilitatea). 

Iata câteva recomandari în acest sens:

  Nu bruscați victima! Când puteți acorda ajutor unei persoane cu hipotermie,
limitați-vă la mișcarile care sunt strict necesare (ex. mutarea către sursa de
căldură), mai ales dacă aceasta a suferit traumatisme; nu efectuați masaj și nu o
forțați  să se miște pentru a nu agrava starea victimei.
 Mutați victima din zona factorului cauzator de hipotermie – daca este posibil
îndepărtați persoana afectata de sursa de frig și aduceți-o aproape de o sursa de
căldură sau într-un loc mai cald și ferit de bătaia vântului.
 Îndepartați cu atenție hainele ude și înlocuiți-le cu altele uscate (în cazul
imersiei în apă) - dacă victima este inconștientă taiați hainele ude pentru a
economisi timp. 
 Acoperiți victima cu pături sau haine uscate, lăsând descoperită numai fața.Nu
folosiți ăaturi electrice sau alte dispozitive care pot provoca arsuri.
 Așezați victima pe spate, pe o pătură sau pe o suprafață uscată. 
 Monitorizați pulsul și respirația – daca este nevoie executați manevre de
resucitare cardiopulmonara (CPR) – masaj cardiac și ventilație artificială (30
compresii cardiace la 2 respirații), daca persoana afectată nu mai reacționează
la stimuli, lipsește respirația iar pulsul este foarte slab sau absent.
 Nu expuneți victima direct la o sursă puternică de căldură – încălzirea
trebuie să se facă treptat, pentru a permite readaptarea organismului la căldură.
 Aplicați comprese calde pe torace și gât  (pungi sau sticle cu apă călduță) – a se
evita zona mâinilor și picioarelor pentru a nu  forța întoarcerea sângelui cu
temperatura scăzută la inimă.
 Așezați-vă lângă victimă pentru a-i transmite din căldura propriului corp.
 Oferiți victimei ceva cald să bea (ceai), dacă starea permite și dacă există
posibilitatea. Nu administrați alcool!
 Daca victima se află în apă rece și este în stare de conștiență, până la scoaterea
acesteia din apă se recomandă aducerea genunchilor la piept (poziție ghemuită),
astfel încât suprafața expusă frigului să fie mai mică.

În funcție de gradul de severitate al hipotermiei, îngrijirile medicale includ intervenții

care au ca scop creșterea temperaturii corpului. Printre aceste proceduri se numără: 

 hemodializa - asigură reîncălzirea sângelui;

 administrarea intravenoasă de lichide calde – injectarea unei soluții saline
încalzite;
 oxigenarea artificială cu aer umidificat, ajuta la creșterea temperaturii
corpului;
 irigarea – o soluție caldă de apă sărată este utilizată pentru încălzirea anumitor
zone ale corpului precum pleura sau cavitatea peritoneală.

Persoanele cu hipotermie ușoara răspund foarte bine la procedurile medicale și se pot

recupera destul de repede. În cazul hipotermiei moderate sau severe pot
apărea complicații grave și chiar moartea. Câteva dintre complicațiile posibile
sunt: hipoxia, degerăturile care pot evolua către gangrenă (în special la nivelul
extremitaților – mâini, picioare), inflamarea pancreasului, pneumonia, insuficiență
renală, probleme cardiace. Chiar dacă sunt mai predispuși la instalarea hipotermiei,
copiii au parte de o recuperare mai buna decât adulții sau batrânii.

Concluzie
 Hipotermia, în stadii incipiente, nu necesită manevre medicale complexe, de aceea primul
ajutor poate fi salvator de viață în cele mai multe cazuri.
 În condiții meteorologice extreme precum furtuni, inundații, ninsori abundente și
temperaturi mult scăzute este indicat să se adopte măsuri de siguranță și să se evite
călătoriile mai ales în zone greu accesibile echipelor de salvare.
 Pe timp de iarnă este necesară funcționarea unui centru social care să ofere hrană caldă și
adăpost persoanelor fără domiciliu, acestea fiind principalele victime ale hipotermiei.
 Consumul excesiv de alcool corelat cu expunerea îndelungată la temperaturi foarte
scăzute (sub pragul înghețului) nu este indicat deoarece determină atât pierdere de
căldură (vasodilatație), cât și o percepție falsă asupra mediului ambiant iar riscul instalării
hipotermiei este destul de mare.  
 Victimele accidentelor care prezintă răni grave, contuzii, fracturi sau arsuri pot instala
hipotermie chiar dacă nu este frig, de aceea înaintea sosirii echipajelor specializate,
acoperirea acestora cu pături sau haine calde poate ajuta.

Degerăturile
Degeraturile sunt leziuni ale tesuturilor provocate de frig, in urma situatiilor de
expunere la temperaturi scazute. Hipotermia este caracterizata de scaderea
anormala a temperaturii corpului. 

Nasul, obrajii, urechile, degetele de la maini si picioare sunt afectate cel mai
frecvent. Toti oamenii sunt sensibili, chiar si persoanele care traiesc in zone
cu clima rece. 

Clasificarea și caracteristica degerăturilor

În funcție de intensitatea frigului, durata de expunere, precum și de
reactivitatea organismului, leziunile locale, deosebim patru grade de
degerături:
Gradul I- în formele cele mai usoare aceasta se manifestă prin senzația de
înțepături și furnicături în regiunile expuse acțiunii frigului. În formele mai
avansate apar dureri violente , însoțite de senzații de usturime și tulburări de
sensibilitate: furnicături, amorțeală, senzație de cald sau rece .
Obiectiv: la cîteva ore după încetarera acțiunii frigului, la nivelul zonei
respective se formează edem, care poate persista cîteva
săptămîni.Tegumentele au un aspect cu nuanță de violet, iar după 7-10 zile
încep să se descuameze.
Gradul II- caracteristic prin leziunea stratului superficial al pielii și formarea
flictenelor umplute cu lichid transparent. Flictenele se formează în primele 24
ore și mai rar în a 2-a , a 3-a zi. După deschiderea lor rămîne o suprafață
roșie-violet, uneori acoperită cu fibrină, sensibilitatea tactilă și dureroasă este
păstrată. Degerăturile de gradul II se vindecă fară sechele într-o perioadă de
cîteva săptămîni.
Gradul III- este implicată toată grosimea dermului și poate cuprinde și
hipodermul. Se caracterizează prin tulburări de sensibilitate. Leziunile
nicrotice au aspect plumburiu a pielii la nivelul căreia apar vezicule albăstrui.
Peste 7-10 zile se dezvoltă necroza uscată sau umedă și se formează linia
de demarcare. Vindecarea degerăturilor de gradul III se face cu sechelea într-
o perioadă de 2-3 luni.
Gradul IV- leziunea are aspect de gangrenă uscată și cuprinde toate straturile
pielii, țesutul celular subcutanat, tendoane, mușchi, uneori și osul subiacent.
Accidentatul este ca deobicei în stare de șoc, somnolent, apatic, sau
dimpotrivă, agitat. Edemul țesuturilor ocupă o suprafață mai mare decît zona
de necroză. În primele zile nu putem, practic, deosebi degerăturile de gradul
III și gradul IV . Peste o săptămînă,edemul se micșorează și spre sfîrșitul
săptămînii a 2-a, apare linia de demarcare ce separă țesuturile necrotice de
cele viabile.
Fiziopatologic, transformările se produc în două etape:
Etapa I – are loc vasoconstricția datorată frigului, țesuturile se ischemiaza;
Etapa II – după expunerea la frig, prin trecerea la caldură, se produc
vasodilatații care determină apariția de leziuni la nivelul endoteliului vascular
și care angrenează apariția trombilor, vasele de sînge se trombozează ceea ce
conduce la gangrenă.

Cum pot fi prevenite degeraturile?

Degeraturile pot avea loc extrem de rapid la temperaturi foarte scăzute. Este
foarte important să se protejeze pielea în mod corespunzator. Nu uitati de
vîntul rece care poate intensifica efectul degeraturilor si progresia acestora.
Primul pas in prevenirea degeraturilor este sa stiți dacă sunteți predispus la
instalarea acestora:
- cele mai multe cazuri de degeraturi s-au observat la cei care consumă
alcool, cei care suferă de boli psihice si la persoanele care fac abuz de
droguri recreative.
- cazurile de degeraturi implică perosanele care sunt expuse la frig fară să
aibă posibilitatea să schimbe în vreun fel situatia in care se află.
- fumătorii si persoanele cu afectiuni ale vaselor de sange (cum ar fi cei care
suferă de diabet zaharat), manifestă o scădere a fluxului sanguin la nivelul
membrelor (aspect considerat un factor de risc).
- lipsa de adapost, oboseală, deshidratarea, imbrăcămintea nepotrivită și la
mare altitudine sunt factorii suplimentari de risc.
- purtati haine adecvate. Expertii consideră că mai multe straturi de haine care
să păstreze aerul cald pe langă corp, sunt varianta ideală.
- asigurati-vă că stratul exterior de imbracaminte este rezistent la apă.
- este important să consumati suficiente calorii (care vă poate ajuta in lupta cu
frigul).
- dacă sunteți la mare altitudine, de exemplu, escaladați un munte, luați cu
dvs. o rezervă de oxigen.
- luați imediat măsuri la primele semne de degerături: roseața, furnicaturi,
amorțeală, ințepături și durere.

Persoanele care prezinta cel mai mare risc

privind degeraturile si hipotermia sunt:
- cele care iși petrec majoritatea timpului în aer liber (vînători, persoane fără
adăpost, paznici, etc.);
- cele care consumă alcool;
- cele cu varstă înaintată, fără mijloace adecvate de confort (încălzire, hrană,
adăpost, etc.);
- cele care sunt epuizate, deshidratate;
- bolnavii mintal.
Simptomul se refera la ce simte pacientul și poate descrie, în timp ce un semn
este întîlnit și la alte persoane și poate fi observat de medic. De
exemplu, somnolența poate fi un simptom, în timp ce pupilele dilatate pot fi un
semn. 

Degeraturile afecteaza doar suprafata pielii. Inițial este percepută senzația de

durere si mancărime. Pe piele apar pete albe și/sau galbene și aceasta poate
amorti. Înghețul la suprafata pielii nu constă în lezarea permanentă a pielii,
deoarece numai suprafata superioară a pielii este afectată. Zonele implicate
pot fi deosebit de sensibile pentru o perioadă de timp. 

In urma degeraturilor pielea poate fi inghețată și amorțită. Cu toate acestea,

țesuturile profunde nu sunt afectate. După cîteva zile pot apărea pustule
închise la culoare, în zonele care au fost inghețate. În trei patru săptămîni
acestea se vindecă. Pacientul poate manifesta o sensibilitate în zonele
afectate, care poate persista o perioadă indelungată de timp. 

Tratament
Tratamentul se concentrează pe incalzirea sau dezghețarea tesutului afectat.
Este importat sa se evite un nou episod de degerături, din cauza riscului de a
leza si mai tare pielea. In cazul in care s-au format cristale, pacientul ar trebui
să evite micările care implică zona afectată, deoarece pot sa apărea răni.
Pesoana afectată trebuie sa evite frigul și să se incălzească imediat. Toate
hainele ude vor fi scoase și înlocuite cu haine uscate. Dacă este necesar, va
fi acoperit de paturi. Asigurați-vă că extremitațile sunt protejate. Dacă este
posibil, incălzirea organismului se va face treptat, sub supravegherea unui
cadru medical instruit. Aplicarea de apă caldă pe zonele traumatizate este
ideală. Puneti pe zonele afectate apă caldă pînă revine la culoarea normală.
Nu este ceva neobișnuit inflamația și culoarea roșie a zonelor înghețate.

Caldura directă, cum ar fi focul,trebuie evitată. Pielea a pierdut, probabil

abilitatea de a detecta temperaturi inalte, iar pacientul poate fi în pericol de a
se arde fără să vrea. Nu frecati zonele degerate, acest lucru poate agrava
leziunea.
După îndepărtarea din apă caldă, uscati ușor și aplicati tratament steril asupra
membrelor afectate, pentru a le proteja..
- Tratamentul curativ este general si local. Local, se interzic masajul și frecția
pe zonele afectate, reîncălzirea zonei degerate se face treptat într-o baie cu
apa încalzită pînă la 40C, timp de 20-30 minute.
În perioada reactivă , cînd au loc spasme vasculare,reducerea fluxului
sangvin periferic și apariția consecutivă a trombozelor intraarteriale și
intravenoase , se administrează I/V :
-preparate ce normalizează procesele metabolice – Reopoliglucină ,
Reogluman;
-spasmolitice – Sol.Papaverină 2% ,2 ml ;Acid nicotinic 1% 2ml cu 10 ml de
sol. Novocaină de 0,25% I/Arterial;
-pentru profilaxia trombozelor vasculare se administrează antiagregante –
Heparină in doză de 20 000 -30 000 U.A. ,Fraxiparină.
Această terapie este indicată și în perioada precoce –primele 12 ore după
reîncalzirea extremitaților.
 Este indicată terapia de dezintoxicare, Hemodez , Neocompensan, soluții
cristaloide-DISol,TRISol.
-la fiecare 6 ore se administrează subdermal 5000 UA de heparină;
-alimentarea parenterală –Albumină ,Gelatinol,Refortan;
-antibioticoterapia ;
-vitaminoterapia;
-terapia simptomatică (cardiotonice,diuretice);
-terapia specifică –imunoglobulină,plasmă antistafilococică,bacteriofagi;
-profilaxia antitetanică in degerături de gradele II,III,IV.
Tratamentul chirurgical in degerături constă in :
-necroectomie;
-amputarea extremitații afectate-proximal de limita de demarcare;
- operații reconstructive , imbunatațirea funcției bontului, reconstituirea
defectelor cosmetice.

NU este recomandat:

 Sa se maseze zonele degerate;

 Sa se expuna la temperaturi crescute: calorifere, sobe, apa fierbinte
etc.;
 Sa se dea bauturi alcoolice victimei.

Concluzie
În concluzie, degerăturile reprezintă o afecțiune care trebuie
cunoscută și recunoscută imediat pentru a putea lua măsuri rapid, având în
vedere faptul că se poate solda cu complicații severe, ce pot pune viața în
pericol. Degerăturile pot afecta atât oamenii fără adăpost, pacienţii cu
diabet zaharat, pacienţii cu diverse afecţiuni psihice cât şi cadrele militare
sau alpiniştii. Pe termen lung degerăturile cresc sensibilitatea la frig în
zonele afectate şi predispun la alte degerături la temperaturi mai mari sau
timp de expunere mai scurt decât cel iniţial. Alte efecte pe termen lung
sunt tulburările de sensibilitate locală (parestezii, furnicături, dureri,
mâncărimi). Pentru degerăturile profunde riscurile sunt de pierdere
ireversibilă a sensibilităţii şi autoamputaţii (pierderea definitivă a unui
deget, de exemplu).

In functie de temperatura, hipotermia se poate clasifica

in:
 Usoara: temperatura corpului intre 35-32 grade celsius
 Medie: temperatura corpului intre 32-28 grade celsius
 Grava: temperatura corpului sub 28 grade celsius

Persoanele care au un risc mai mare de a face hipotermie sunt: varstnicii si copiii mici -
la care termoreglarea se face cu dificultate, traumatizatii, alcoolicii, drogatii si
persoanele innecate - deoarece caldura se pierde mai usor in apa decat in aer.

Frisoanele, principalul semn

De asemenea, printre simptome se numara:

 Frisoane, piele rece si palida;

 Tulburari de echilibru si de vorbire;
 Parestezii (amorteli) la nivelul mainilor si degetelor;
 Apatie sau chiar afectarea capacitatilor intelectuale.

Totodata, daca pacientul prezinta si alte semne, precum somnolenta, slabiciune,

halucinatii, confuzie, respiratii cu frecventa joasa sau rigiditate musculara, trebuie sa
actionati de urgenta, sa gasiti o cale sa va incalziti organismul, pentru ca altfel riscati sa
va pierdeti cunostinta. De exemplu, beti lichide calde.

Hipotermia poate aparea si in spatiile de locuit neincalzite, in special in cazul copiilor,

adultilor bolnavi sau varstnicilor care nu sunt imbracati corespunzator, iar recuperarea
in cazul lor se face mai greu.

Primul ajutor in caz de hipotermie

In cazul hipotermiei primul ajutor incepe cu evaluarea functiilor vitale (ABC - libertatea
cailor respiratorii, respiratie, circulatie) si resuscitarea cardiorespiratorie daca este
nevoie; toracele victimelor aflate in hipotermie este mai rigid ceea ce face mai dificil
masajul cardiac.
Restabilirea temperaturii normale a corpului se face lent, nu brusc (cu aproximativ 1
grad pe ora) si consta in:

 Incalzire pasiva: aducerea victimei intr-un mediu cald, inlocuirea imbracamintei

ude cu una uscata si invelirea cu paturi; aceste masuri pot fi suficiente in
hipotermiile usoare si medii cu temperaturi peste 31 grade celsius
 Incalzire externa activa: imersie in apa calda (40 grade celsius), acoperirea cu
paturi electrice, infasurarea in haine sau paturi calde, pungi sau sticle cu apa
calda
 Incalzire interna activa: care se face dupa transportul victimei la spital (ventilatie
cu O2 cald, fluide calde etc.).

Transportati persoana inghetata intr-un loc incalzit

Persoana care sufera de hipotermie trebuie transportata imediat intr-un loc incalzit.
Atentie insa, nu este bine sa incalziti bolnavul brusc, cu surse externe de caldura de
genul radiatoarelor sau caloriferelor electrice, deoarece se pot produce leziuni. Pentru
a-i regla temperatura corpului, cel mai bine este sa i se scoata hainele ude si reci si sa se
acopere cu paturi calde si sticle sau comprese cu apa fierbinte, pe care ar fi bine sa i le
puneti la gat, torace si in zona inghinala. Este foarte important sa ii acoperiti si capul,
aceasta fiind metoda cea mai sigura si rapidă de a creste temperatura corporala cu pana
la 2˚ Celsius.

Sfaturi pentru prevenirea hipotermiei

Pentru a evita hipotermia, cel mai bine este sa stati in casa pe timp de ger. In caz
contrar, medicii va sfatuiesc sa va echipati corespunzator:

 Acoperiti-va extremitatile, adica urechile, nasul, degetele de la maini, dar si

picioarele, deoarece acestea sunt locurile prin care se pierde caldura si riscati sa
suferiti degeraturi;
 Pentru a suporta mai bine frigul, este necesar sa aveti o alimentatie bogata in
grasimi si glucide (dulciuri) si sa consumati doua cani de ceai pe zi. Printre
plantele care imbunatatesc circulatia periferica se numara iasomia si busuiocul,
dar sunt recomandate si scortisoara, afinele, macesele, paducelul sau mugurii de
pin.

Batranii, copiii si bolnavii cu afectiuni cronice, cum ar fi diabet, hipotiroidism, afectiuni

neurologice sau psihice, sunt principalele categorii care prezinta risc crescut de aparitie
a hipotermiei. In plus, cardiacii sunt mai predispusi la a suferi un infarct miocardic.

Verificati daca prezinta degeraturi

Daca pacientul este constient, este indicat sa consume multe lichide calde, deoarece
riscul de deshidratare este mare dupa reincalzirea organismului. Nu uitati sa urmariti
reactiile bolnavului in timp ce il ingrijiti, verificati daca prezinta degeraturi sau daca
starea s-a ameliorat de cand l-ati adus in mediul cald. De asemenea, verificati constant
temperatura si urmariti-i respiratia. Daca nu remarcati nicio imbunatatire, chemati de
urgenta ambulanta. La spital i se vor administra fluide calde intravenos, oxigen si alte
tratamente care il vor ajuta sa-si revina.

De retinut! Nu se vor da bauturi alcoolice victimei (exista unele conceptii gresite

conform careia alcoolul incalzeste); in cazul in care victima este constienta si nu prezinta
varsaturi, se pot oferi bauturi calde (ceai, supa).

Tratament
În cazul instalării hipotermiei, fiind vorba de o urgență, este nevoie de solicitarea
imediată a personalului medical. Pâna când ajutorul medical este disponibil este
importantă și de multe ori esențială pentru viața victimei, acordarea corectă
a primului ajutor (dacă există posibilitatea). 

Iata câteva recomandari în acest sens:

 Nu bruscați victima! Când puteți acorda ajutor unei persoane cu hipotermie,

limitați-vă la mișcarile care sunt strict necesare (ex. mutarea către sursa de
căldură), mai ales dacă aceasta a suferit traumatisme; nu efectuați masaj și nu o
forțați  să se miște pentru a nu agrava starea victimei.
 Mutați victima din zona factorului cauzator de hipotermie – daca este posibil
îndepărtați persoana afectata de sursa de frig și aduceți-o aproape de o sursa de
căldură sau într-un loc mai cald și ferit de bătaia vântului.
 Îndepartați cu atenție hainele ude și înlocuiți-le cu altele uscate (în cazul
imersiei în apă) - dacă victima este inconștientă taiați hainele ude pentru a
economisi timp. 
 Acoperiți victima cu pături sau haine uscate, lăsând descoperită numai fața.Nu
folosiți ăaturi electrice sau alte dispozitive care pot provoca arsuri.
 Așezați victima pe spate, pe o pătură sau pe o suprafață uscată. 
 Monitorizați pulsul și respirația – daca este nevoie executați manevre de
resucitare cardiopulmonara (CPR) – masaj cardiac și ventilație artificială (30
compresii cardiace la 2 respirații), daca persoana afectată nu mai reacționează
la stimuli, lipsește respirația iar pulsul este foarte slab sau absent.
 Nu expuneți victima direct la o sursă puternică de căldură – încălzirea
trebuie să se facă treptat, pentru a permite readaptarea organismului la căldură.
 Aplicați comprese calde pe torace și gât  (pungi sau sticle cu apă călduță) – a se
evita zona mâinilor și picioarelor pentru a nu  forța întoarcerea sângelui cu
temperatura scăzută la inimă.
  Așezați-vă lângă victimă pentru a-i transmite din căldura propriului corp.
 Oferiți victimei ceva cald să bea (ceai), dacă starea permite și dacă există
posibilitatea. Nu administrați alcool!
 Daca victima se află în apă rece și este în stare de conștiență, până la scoaterea
acesteia din apă se recomandă aducerea genunchilor la piept (poziție ghemuită),
astfel încât suprafața expusă frigului să fie mai mică.

În funcție de gradul de severitate al hipotermiei, îngrijirile medicale includ intervenții

care au ca scop creșterea temperaturii corpului. Printre aceste proceduri se numără: 

 hemodializa - asigură reîncălzirea sângelui;

 administrarea intravenoasă de lichide calde – injectarea unei soluții saline
încalzite;
 oxigenarea artificială cu aer umidificat, ajuta la creșterea temperaturii
corpului;
 irigarea – o soluție caldă de apă sărată este utilizată pentru încălzirea anumitor
zone ale corpului precum pleura sau cavitatea peritoneală.

Persoanele cu hipotermie ușoara răspund foarte bine la procedurile medicale și se pot

recupera destul de repede. În cazul hipotermiei moderate sau severe pot
apărea complicații grave și chiar moartea. Câteva dintre complicațiile posibile
sunt: hipoxia, degerăturile care pot evolua către gangrenă (în special la nivelul
extremitaților – mâini, picioare), inflamarea pancreasului, pneumonia, insuficiență
renală, probleme cardiace. Chiar dacă sunt mai predispuși la instalarea hipotermiei,
copiii au parte de o recuperare mai buna decât adulții sau batrânii.

Concluzie
 Hipotermia, în stadii incipiente, nu necesită manevre medicale complexe, de aceea primul
ajutor poate fi salvator de viață în cele mai multe cazuri.
 În condiții meteorologice extreme precum furtuni, inundații, ninsori abundente și
temperaturi mult scăzute este indicat să se adopte măsuri de siguranță și să se evite
călătoriile mai ales în zone greu accesibile echipelor de salvare.
 Pe timp de iarnă este necesară funcționarea unui centru social care să ofere hrană caldă și
adăpost persoanelor fără domiciliu, acestea fiind principalele victime ale hipotermiei.
 Consumul excesiv de alcool corelat cu expunerea îndelungată la temperaturi foarte
scăzute (sub pragul înghețului) nu este indicat deoarece determină atât pierdere de
căldură (vasodilatație), cât și o percepție falsă asupra mediului ambiant iar riscul instalării
hipotermiei este destul de mare.  
 Victimele accidentelor care prezintă răni grave, contuzii, fracturi sau arsuri pot instala
hipotermie chiar dacă nu este frig, de aceea înaintea sosirii echipajelor specializate,
acoperirea acestora cu pături sau haine calde poate ajuta.
 Degerăturile
Degeraturile sunt leziuni ale tesuturilor provocate de frig, in urma situatiilor de
expunere la temperaturi scazute. Hipotermia este caracterizata de scaderea
anormala a temperaturii corpului. 

Nasul, obrajii, urechile, degetele de la maini si picioare sunt afectate cel mai
frecvent. Toti oamenii sunt sensibili, chiar si persoanele care traiesc in zone
cu clima rece. 

Clasificarea și caracteristica degerăturilor

În funcție de intensitatea frigului, durata de expunere, precum și de
reactivitatea organismului, leziunile locale, deosebim patru grade de
degerături:
Gradul I- în formele cele mai usoare aceasta se manifestă prin senzația de
înțepături și furnicături în regiunile expuse acțiunii frigului. În formele mai
avansate apar dureri violente , însoțite de senzații de usturime și tulburări de
sensibilitate: furnicături, amorțeală, senzație de cald sau rece .
Obiectiv: la cîteva ore după încetarera acțiunii frigului, la nivelul zonei
respective se formează edem, care poate persista cîteva
săptămîni.Tegumentele au un aspect cu nuanță de violet, iar după 7-10 zile
încep să se descuameze.
Gradul II- caracteristic prin leziunea stratului superficial al pielii și formarea
flictenelor umplute cu lichid transparent. Flictenele se formează în primele 24
ore și mai rar în a 2-a , a 3-a zi. După deschiderea lor rămîne o suprafață
roșie-violet, uneori acoperită cu fibrină, sensibilitatea tactilă și dureroasă este
păstrată. Degerăturile de gradul II se vindecă fară sechele într-o perioadă de
cîteva săptămîni.
Gradul III- este implicată toată grosimea dermului și poate cuprinde și
hipodermul. Se caracterizează prin tulburări de sensibilitate. Leziunile
nicrotice au aspect plumburiu a pielii la nivelul căreia apar vezicule albăstrui.
Peste 7-10 zile se dezvoltă necroza uscată sau umedă și se formează linia
de demarcare. Vindecarea degerăturilor de gradul III se face cu sechelea într-
o perioadă de 2-3 luni.
Gradul IV- leziunea are aspect de gangrenă uscată și cuprinde toate straturile
pielii, țesutul celular subcutanat, tendoane, mușchi, uneori și osul subiacent.
Accidentatul este ca deobicei în stare de șoc, somnolent, apatic, sau
dimpotrivă, agitat. Edemul țesuturilor ocupă o suprafață mai mare decît zona
de necroză. În primele zile nu putem, practic, deosebi degerăturile de gradul
III și gradul IV . Peste o săptămînă,edemul se micșorează și spre sfîrșitul
săptămînii a 2-a, apare linia de demarcare ce separă țesuturile necrotice de
cele viabile.
Fiziopatologic, transformările se produc în două etape:
Etapa I – are loc vasoconstricția datorată frigului, țesuturile se ischemiaza;
Etapa II – după expunerea la frig, prin trecerea la caldură, se produc
vasodilatații care determină apariția de leziuni la nivelul endoteliului vascular
și care angrenează apariția trombilor, vasele de sînge se trombozează ceea ce
conduce la gangrenă.

Cum pot fi prevenite degeraturile?

Degeraturile pot avea loc extrem de rapid la temperaturi foarte scăzute. Este
foarte important să se protejeze pielea în mod corespunzator. Nu uitati de
vîntul rece care poate intensifica efectul degeraturilor si progresia acestora.
Primul pas in prevenirea degeraturilor este sa stiți dacă sunteți predispus la
instalarea acestora:
- cele mai multe cazuri de degeraturi s-au observat la cei care consumă
alcool, cei care suferă de boli psihice si la persoanele care fac abuz de
droguri recreative.
- cazurile de degeraturi implică perosanele care sunt expuse la frig fară să
aibă posibilitatea să schimbe în vreun fel situatia in care se află.
- fumătorii si persoanele cu afectiuni ale vaselor de sange (cum ar fi cei care
suferă de diabet zaharat), manifestă o scădere a fluxului sanguin la nivelul
membrelor (aspect considerat un factor de risc).
- lipsa de adapost, oboseală, deshidratarea, imbrăcămintea nepotrivită și la
mare altitudine sunt factorii suplimentari de risc.
- purtati haine adecvate. Expertii consideră că mai multe straturi de haine care
să păstreze aerul cald pe langă corp, sunt varianta ideală.
- asigurati-vă că stratul exterior de imbracaminte este rezistent la apă.
- este important să consumati suficiente calorii (care vă poate ajuta in lupta cu
frigul).
- dacă sunteți la mare altitudine, de exemplu, escaladați un munte, luați cu
dvs. o rezervă de oxigen.
- luați imediat măsuri la primele semne de degerături: roseața, furnicaturi,
amorțeală, ințepături și durere.
Persoanele care prezinta cel mai mare risc
privind degeraturile si hipotermia sunt:
- cele care iși petrec majoritatea timpului în aer liber (vînători, persoane fără
adăpost, paznici, etc.);
- cele care consumă alcool;
- cele cu varstă înaintată, fără mijloace adecvate de confort (încălzire, hrană,
adăpost, etc.);
- cele care sunt epuizate, deshidratate;
- bolnavii mintal.
Simptomul se refera la ce simte pacientul și poate descrie, în timp ce un semn
este întîlnit și la alte persoane și poate fi observat de medic. De
exemplu, somnolența poate fi un simptom, în timp ce pupilele dilatate pot fi un
semn. 

Degeraturile afecteaza doar suprafata pielii. Inițial este percepută senzația de

durere si mancărime. Pe piele apar pete albe și/sau galbene și aceasta poate
amorti. Înghețul la suprafata pielii nu constă în lezarea permanentă a pielii,
deoarece numai suprafata superioară a pielii este afectată. Zonele implicate
pot fi deosebit de sensibile pentru o perioadă de timp. 

In urma degeraturilor pielea poate fi inghețată și amorțită. Cu toate acestea,

țesuturile profunde nu sunt afectate. După cîteva zile pot apărea pustule
închise la culoare, în zonele care au fost inghețate. În trei patru săptămîni
acestea se vindecă. Pacientul poate manifesta o sensibilitate în zonele
afectate, care poate persista o perioadă indelungată de timp. 

Tratament
Tratamentul se concentrează pe incalzirea sau dezghețarea tesutului afectat.
Este importat sa se evite un nou episod de degerături, din cauza riscului de a
leza si mai tare pielea. In cazul in care s-au format cristale, pacientul ar trebui
să evite micările care implică zona afectată, deoarece pot sa apărea răni.
Pesoana afectată trebuie sa evite frigul și să se incălzească imediat. Toate
hainele ude vor fi scoase și înlocuite cu haine uscate. Dacă este necesar, va
fi acoperit de paturi. Asigurați-vă că extremitațile sunt protejate. Dacă este
posibil, incălzirea organismului se va face treptat, sub supravegherea unui
cadru medical instruit. Aplicarea de apă caldă pe zonele traumatizate este
ideală. Puneti pe zonele afectate apă caldă pînă revine la culoarea normală.
Nu este ceva neobișnuit inflamația și culoarea roșie a zonelor înghețate.
Caldura directă, cum ar fi focul,trebuie evitată. Pielea a pierdut, probabil
abilitatea de a detecta temperaturi inalte, iar pacientul poate fi în pericol de a
se arde fără să vrea. Nu frecati zonele degerate, acest lucru poate agrava
leziunea.
După îndepărtarea din apă caldă, uscati ușor și aplicati tratament steril asupra
membrelor afectate, pentru a le proteja..
- Tratamentul curativ este general si local. Local, se interzic masajul și frecția
pe zonele afectate, reîncălzirea zonei degerate se face treptat într-o baie cu
apa încalzită pînă la 40C, timp de 20-30 minute.
În perioada reactivă , cînd au loc spasme vasculare,reducerea fluxului
sangvin periferic și apariția consecutivă a trombozelor intraarteriale și
intravenoase , se administrează I/V :
-preparate ce normalizează procesele metabolice – Reopoliglucină ,
Reogluman;
-spasmolitice – Sol.Papaverină 2% ,2 ml ;Acid nicotinic 1% 2ml cu 10 ml de
sol. Novocaină de 0,25% I/Arterial;
-pentru profilaxia trombozelor vasculare se administrează antiagregante –
Heparină in doză de 20 000 -30 000 U.A. ,Fraxiparină.
Această terapie este indicată și în perioada precoce –primele 12 ore după
reîncalzirea extremitaților.
Este indicată terapia de dezintoxicare, Hemodez , Neocompensan, soluții
cristaloide-DISol,TRISol.
-la fiecare 6 ore se administrează subdermal 5000 UA de heparină;
-alimentarea parenterală –Albumină ,Gelatinol,Refortan;
-antibioticoterapia ;
-vitaminoterapia;
-terapia simptomatică (cardiotonice,diuretice);
-terapia specifică –imunoglobulină,plasmă antistafilococică,bacteriofagi;
-profilaxia antitetanică in degerături de gradele II,III,IV.
Tratamentul chirurgical in degerături constă in :
-necroectomie;
-amputarea extremitații afectate-proximal de limita de demarcare;
- operații reconstructive , imbunatațirea funcției bontului, reconstituirea
defectelor cosmetice.
NU este recomandat:

 Sa se maseze zonele degerate;

 Sa se expuna la temperaturi crescute: calorifere, sobe, apa fierbinte
etc.;
 Sa se dea bauturi alcoolice victimei.

Concluzie
În concluzie, degerăturile reprezintă o afecțiune care trebuie
cunoscută și recunoscută imediat pentru a putea lua măsuri rapid, având în
vedere faptul că se poate solda cu complicații severe, ce pot pune viața în
pericol. Degerăturile pot afecta atât oamenii fără adăpost, pacienţii cu
diabet zaharat, pacienţii cu diverse afecţiuni psihice cât şi cadrele militare
sau alpiniştii. Pe termen lung degerăturile cresc sensibilitatea la frig în
zonele afectate şi predispun la alte degerături la temperaturi mai mari sau
timp de expunere mai scurt decât cel iniţial. Alte efecte pe termen lung
sunt tulburările de sensibilitate locală (parestezii, furnicături, dureri,
mâncărimi). Pentru degerăturile profunde riscurile sunt de pierdere
ireversibilă a sensibilităţii şi autoamputaţii (pierderea definitivă a unui
deget, de exemplu).

In functie de temperatura, hipotermia se poate clasifica

in:
 Usoara: temperatura corpului intre 35-32 grade celsius
 Medie: temperatura corpului intre 32-28 grade celsius
 Grava: temperatura corpului sub 28 grade celsius

Persoanele care au un risc mai mare de a face hipotermie sunt: varstnicii si copiii mici -
la care termoreglarea se face cu dificultate, traumatizatii, alcoolicii, drogatii si
persoanele innecate - deoarece caldura se pierde mai usor in apa decat in aer.

Frisoanele, principalul semn

De asemenea, printre simptome se numara:
  Frisoane, piele rece si palida;
 Tulburari de echilibru si de vorbire;
 Parestezii (amorteli) la nivelul mainilor si degetelor;
 Apatie sau chiar afectarea capacitatilor intelectuale.

Totodata, daca pacientul prezinta si alte semne, precum somnolenta, slabiciune,

halucinatii, confuzie, respiratii cu frecventa joasa sau rigiditate musculara, trebuie sa
actionati de urgenta, sa gasiti o cale sa va incalziti organismul, pentru ca altfel riscati sa
va pierdeti cunostinta. De exemplu, beti lichide calde.

Hipotermia poate aparea si in spatiile de locuit neincalzite, in special in cazul copiilor,

adultilor bolnavi sau varstnicilor care nu sunt imbracati corespunzator, iar recuperarea
in cazul lor se face mai greu.

Primul ajutor in caz de hipotermie

In cazul hipotermiei primul ajutor incepe cu evaluarea functiilor vitale (ABC - libertatea
cailor respiratorii, respiratie, circulatie) si resuscitarea cardiorespiratorie daca este
nevoie; toracele victimelor aflate in hipotermie este mai rigid ceea ce face mai dificil
masajul cardiac.

Restabilirea temperaturii normale a corpului se face lent, nu brusc (cu aproximativ 1

grad pe ora) si consta in:

 Incalzire pasiva: aducerea victimei intr-un mediu cald, inlocuirea imbracamintei

ude cu una uscata si invelirea cu paturi; aceste masuri pot fi suficiente in
hipotermiile usoare si medii cu temperaturi peste 31 grade celsius
 Incalzire externa activa: imersie in apa calda (40 grade celsius), acoperirea cu
paturi electrice, infasurarea in haine sau paturi calde, pungi sau sticle cu apa
calda
 Incalzire interna activa: care se face dupa transportul victimei la spital (ventilatie
cu O2 cald, fluide calde etc.).

Transportati persoana inghetata intr-un loc incalzit

Persoana care sufera de hipotermie trebuie transportata imediat intr-un loc incalzit.
Atentie insa, nu este bine sa incalziti bolnavul brusc, cu surse externe de caldura de
genul radiatoarelor sau caloriferelor electrice, deoarece se pot produce leziuni. Pentru
a-i regla temperatura corpului, cel mai bine este sa i se scoata hainele ude si reci si sa se
acopere cu paturi calde si sticle sau comprese cu apa fierbinte, pe care ar fi bine sa i le
puneti la gat, torace si in zona inghinala. Este foarte important sa ii acoperiti si capul,
aceasta fiind metoda cea mai sigura si rapidă de a creste temperatura corporala cu pana
la 2˚ Celsius.
Sfaturi pentru prevenirea hipotermiei
Pentru a evita hipotermia, cel mai bine este sa stati in casa pe timp de ger. In caz
contrar, medicii va sfatuiesc sa va echipati corespunzator:

 Acoperiti-va extremitatile, adica urechile, nasul, degetele de la maini, dar si

picioarele, deoarece acestea sunt locurile prin care se pierde caldura si riscati sa
suferiti degeraturi;
 Pentru a suporta mai bine frigul, este necesar sa aveti o alimentatie bogata in
grasimi si glucide (dulciuri) si sa consumati doua cani de ceai pe zi. Printre
plantele care imbunatatesc circulatia periferica se numara iasomia si busuiocul,
dar sunt recomandate si scortisoara, afinele, macesele, paducelul sau mugurii de
pin.

Batranii, copiii si bolnavii cu afectiuni cronice, cum ar fi diabet, hipotiroidism, afectiuni

neurologice sau psihice, sunt principalele categorii care prezinta risc crescut de aparitie
a hipotermiei. In plus, cardiacii sunt mai predispusi la a suferi un infarct miocardic.

Verificati daca prezinta degeraturi

Daca pacientul este constient, este indicat sa consume multe lichide calde, deoarece
riscul de deshidratare este mare dupa reincalzirea organismului. Nu uitati sa urmariti
reactiile bolnavului in timp ce il ingrijiti, verificati daca prezinta degeraturi sau daca
starea s-a ameliorat de cand l-ati adus in mediul cald. De asemenea, verificati constant
temperatura si urmariti-i respiratia. Daca nu remarcati nicio imbunatatire, chemati de
urgenta ambulanta. La spital i se vor administra fluide calde intravenos, oxigen si alte
tratamente care il vor ajuta sa-si revina.

De retinut! Nu se vor da bauturi alcoolice victimei (exista unele conceptii gresite

conform careia alcoolul incalzeste); in cazul in care victima este constienta si nu prezinta
varsaturi, se pot oferi bauturi calde (ceai, supa).

Tratament
În cazul instalării hipotermiei, fiind vorba de o urgență, este nevoie de solicitarea
imediată a personalului medical. Pâna când ajutorul medical este disponibil este
importantă și de multe ori esențială pentru viața victimei, acordarea corectă
a primului ajutor (dacă există posibilitatea). 

Iata câteva recomandari în acest sens:

  Nu bruscați victima! Când puteți acorda ajutor unei persoane cu hipotermie,
limitați-vă la mișcarile care sunt strict necesare (ex. mutarea către sursa de
căldură), mai ales dacă aceasta a suferit traumatisme; nu efectuați masaj și nu o
forțați  să se miște pentru a nu agrava starea victimei.
 Mutați victima din zona factorului cauzator de hipotermie – daca este posibil
îndepărtați persoana afectata de sursa de frig și aduceți-o aproape de o sursa de
căldură sau într-un loc mai cald și ferit de bătaia vântului.
 Îndepartați cu atenție hainele ude și înlocuiți-le cu altele uscate (în cazul
imersiei în apă) - dacă victima este inconștientă taiați hainele ude pentru a
economisi timp. 
 Acoperiți victima cu pături sau haine uscate, lăsând descoperită numai fața.Nu
folosiți ăaturi electrice sau alte dispozitive care pot provoca arsuri.
 Așezați victima pe spate, pe o pătură sau pe o suprafață uscată. 
 Monitorizați pulsul și respirația – daca este nevoie executați manevre de
resucitare cardiopulmonara (CPR) – masaj cardiac și ventilație artificială (30
compresii cardiace la 2 respirații), daca persoana afectată nu mai reacționează
la stimuli, lipsește respirația iar pulsul este foarte slab sau absent.
 Nu expuneți victima direct la o sursă puternică de căldură – încălzirea
trebuie să se facă treptat, pentru a permite readaptarea organismului la căldură.
 Aplicați comprese calde pe torace și gât  (pungi sau sticle cu apă călduță) – a se
evita zona mâinilor și picioarelor pentru a nu  forța întoarcerea sângelui cu
temperatura scăzută la inimă.
 Așezați-vă lângă victimă pentru a-i transmite din căldura propriului corp.
 Oferiți victimei ceva cald să bea (ceai), dacă starea permite și dacă există
posibilitatea. Nu administrați alcool!
 Daca victima se află în apă rece și este în stare de conștiență, până la scoaterea
acesteia din apă se recomandă aducerea genunchilor la piept (poziție ghemuită),
astfel încât suprafața expusă frigului să fie mai mică.

În funcție de gradul de severitate al hipotermiei, îngrijirile medicale includ intervenții

care au ca scop creșterea temperaturii corpului. Printre aceste proceduri se numără: 

 hemodializa - asigură reîncălzirea sângelui;

 administrarea intravenoasă de lichide calde – injectarea unei soluții saline
încalzite;
 oxigenarea artificială cu aer umidificat, ajuta la creșterea temperaturii
corpului;
 irigarea – o soluție caldă de apă sărată este utilizată pentru încălzirea anumitor
zone ale corpului precum pleura sau cavitatea peritoneală.

Persoanele cu hipotermie ușoara răspund foarte bine la procedurile medicale și se pot

recupera destul de repede. În cazul hipotermiei moderate sau severe pot
apărea complicații grave și chiar moartea. Câteva dintre complicațiile posibile
sunt: hipoxia, degerăturile care pot evolua către gangrenă (în special la nivelul
extremitaților – mâini, picioare), inflamarea pancreasului, pneumonia, insuficiență
renală, probleme cardiace. Chiar dacă sunt mai predispuși la instalarea hipotermiei,
copiii au parte de o recuperare mai buna decât adulții sau batrânii.

Concluzie
 Hipotermia, în stadii incipiente, nu necesită manevre medicale complexe, de aceea primul
ajutor poate fi salvator de viață în cele mai multe cazuri.
 În condiții meteorologice extreme precum furtuni, inundații, ninsori abundente și
temperaturi mult scăzute este indicat să se adopte măsuri de siguranță și să se evite
călătoriile mai ales în zone greu accesibile echipelor de salvare.
 Pe timp de iarnă este necesară funcționarea unui centru social care să ofere hrană caldă și
adăpost persoanelor fără domiciliu, acestea fiind principalele victime ale hipotermiei.
 Consumul excesiv de alcool corelat cu expunerea îndelungată la temperaturi foarte
scăzute (sub pragul înghețului) nu este indicat deoarece determină atât pierdere de
căldură (vasodilatație), cât și o percepție falsă asupra mediului ambiant iar riscul instalării
hipotermiei este destul de mare.  
 Victimele accidentelor care prezintă răni grave, contuzii, fracturi sau arsuri pot instala
hipotermie chiar dacă nu este frig, de aceea înaintea sosirii echipajelor specializate,
acoperirea acestora cu pături sau haine calde poate ajuta.

Degerăturile
Degeraturile sunt leziuni ale tesuturilor provocate de frig, in urma situatiilor de
expunere la temperaturi scazute. Hipotermia este caracterizata de scaderea
anormala a temperaturii corpului. 

Nasul, obrajii, urechile, degetele de la maini si picioare sunt afectate cel mai
frecvent. Toti oamenii sunt sensibili, chiar si persoanele care traiesc in zone
cu clima rece. 

Clasificarea și caracteristica degerăturilor

În funcție de intensitatea frigului, durata de expunere, precum și de
reactivitatea organismului, leziunile locale, deosebim patru grade de
degerături:
Gradul I- în formele cele mai usoare aceasta se manifestă prin senzația de
înțepături și furnicături în regiunile expuse acțiunii frigului. În formele mai
avansate apar dureri violente , însoțite de senzații de usturime și tulburări de
sensibilitate: furnicături, amorțeală, senzație de cald sau rece .
Obiectiv: la cîteva ore după încetarera acțiunii frigului, la nivelul zonei
respective se formează edem, care poate persista cîteva
săptămîni.Tegumentele au un aspect cu nuanță de violet, iar după 7-10 zile
încep să se descuameze.
Gradul II- caracteristic prin leziunea stratului superficial al pielii și formarea
flictenelor umplute cu lichid transparent. Flictenele se formează în primele 24
ore și mai rar în a 2-a , a 3-a zi. După deschiderea lor rămîne o suprafață
roșie-violet, uneori acoperită cu fibrină, sensibilitatea tactilă și dureroasă este
păstrată. Degerăturile de gradul II se vindecă fară sechele într-o perioadă de
cîteva săptămîni.
Gradul III- este implicată toată grosimea dermului și poate cuprinde și
hipodermul. Se caracterizează prin tulburări de sensibilitate. Leziunile
nicrotice au aspect plumburiu a pielii la nivelul căreia apar vezicule albăstrui.
Peste 7-10 zile se dezvoltă necroza uscată sau umedă și se formează linia
de demarcare. Vindecarea degerăturilor de gradul III se face cu sechelea într-
o perioadă de 2-3 luni.
Gradul IV- leziunea are aspect de gangrenă uscată și cuprinde toate straturile
pielii, țesutul celular subcutanat, tendoane, mușchi, uneori și osul subiacent.
Accidentatul este ca deobicei în stare de șoc, somnolent, apatic, sau
dimpotrivă, agitat. Edemul țesuturilor ocupă o suprafață mai mare decît zona
de necroză. În primele zile nu putem, practic, deosebi degerăturile de gradul
III și gradul IV . Peste o săptămînă,edemul se micșorează și spre sfîrșitul
săptămînii a 2-a, apare linia de demarcare ce separă țesuturile necrotice de
cele viabile.
Fiziopatologic, transformările se produc în două etape:
Etapa I – are loc vasoconstricția datorată frigului, țesuturile se ischemiaza;
Etapa II – după expunerea la frig, prin trecerea la caldură, se produc
vasodilatații care determină apariția de leziuni la nivelul endoteliului vascular
și care angrenează apariția trombilor, vasele de sînge se trombozează ceea ce
conduce la gangrenă.

Cum pot fi prevenite degeraturile?

Degeraturile pot avea loc extrem de rapid la temperaturi foarte scăzute. Este
foarte important să se protejeze pielea în mod corespunzator. Nu uitati de
vîntul rece care poate intensifica efectul degeraturilor si progresia acestora.
Primul pas in prevenirea degeraturilor este sa stiți dacă sunteți predispus la
instalarea acestora:
- cele mai multe cazuri de degeraturi s-au observat la cei care consumă
alcool, cei care suferă de boli psihice si la persoanele care fac abuz de
droguri recreative.
- cazurile de degeraturi implică perosanele care sunt expuse la frig fară să
aibă posibilitatea să schimbe în vreun fel situatia in care se află.
- fumătorii si persoanele cu afectiuni ale vaselor de sange (cum ar fi cei care
suferă de diabet zaharat), manifestă o scădere a fluxului sanguin la nivelul
membrelor (aspect considerat un factor de risc).
- lipsa de adapost, oboseală, deshidratarea, imbrăcămintea nepotrivită și la
mare altitudine sunt factorii suplimentari de risc.
- purtati haine adecvate. Expertii consideră că mai multe straturi de haine care
să păstreze aerul cald pe langă corp, sunt varianta ideală.
- asigurati-vă că stratul exterior de imbracaminte este rezistent la apă.
- este important să consumati suficiente calorii (care vă poate ajuta in lupta cu
frigul).
- dacă sunteți la mare altitudine, de exemplu, escaladați un munte, luați cu
dvs. o rezervă de oxigen.
- luați imediat măsuri la primele semne de degerături: roseața, furnicaturi,
amorțeală, ințepături și durere.

Persoanele care prezinta cel mai mare risc

privind degeraturile si hipotermia sunt:
- cele care iși petrec majoritatea timpului în aer liber (vînători, persoane fără
adăpost, paznici, etc.);
- cele care consumă alcool;
- cele cu varstă înaintată, fără mijloace adecvate de confort (încălzire, hrană,
adăpost, etc.);
- cele care sunt epuizate, deshidratate;
- bolnavii mintal.
Simptomul se refera la ce simte pacientul și poate descrie, în timp ce un semn
este întîlnit și la alte persoane și poate fi observat de medic. De
exemplu, somnolența poate fi un simptom, în timp ce pupilele dilatate pot fi un
semn. 

Degeraturile afecteaza doar suprafata pielii. Inițial este percepută senzația de

durere si mancărime. Pe piele apar pete albe și/sau galbene și aceasta poate
amorti. Înghețul la suprafata pielii nu constă în lezarea permanentă a pielii,
deoarece numai suprafata superioară a pielii este afectată. Zonele implicate
pot fi deosebit de sensibile pentru o perioadă de timp. 

In urma degeraturilor pielea poate fi inghețată și amorțită. Cu toate acestea,

țesuturile profunde nu sunt afectate. După cîteva zile pot apărea pustule
închise la culoare, în zonele care au fost inghețate. În trei patru săptămîni
acestea se vindecă. Pacientul poate manifesta o sensibilitate în zonele
afectate, care poate persista o perioadă indelungată de timp. 

Tratament
Tratamentul se concentrează pe incalzirea sau dezghețarea tesutului afectat.
Este importat sa se evite un nou episod de degerături, din cauza riscului de a
leza si mai tare pielea. In cazul in care s-au format cristale, pacientul ar trebui
să evite micările care implică zona afectată, deoarece pot sa apărea răni.
Pesoana afectată trebuie sa evite frigul și să se incălzească imediat. Toate
hainele ude vor fi scoase și înlocuite cu haine uscate. Dacă este necesar, va
fi acoperit de paturi. Asigurați-vă că extremitațile sunt protejate. Dacă este
posibil, incălzirea organismului se va face treptat, sub supravegherea unui
cadru medical instruit. Aplicarea de apă caldă pe zonele traumatizate este
ideală. Puneti pe zonele afectate apă caldă pînă revine la culoarea normală.
Nu este ceva neobișnuit inflamația și culoarea roșie a zonelor înghețate.

Caldura directă, cum ar fi focul,trebuie evitată. Pielea a pierdut, probabil

abilitatea de a detecta temperaturi inalte, iar pacientul poate fi în pericol de a
se arde fără să vrea. Nu frecati zonele degerate, acest lucru poate agrava
leziunea.
După îndepărtarea din apă caldă, uscati ușor și aplicati tratament steril asupra
membrelor afectate, pentru a le proteja..
- Tratamentul curativ este general si local. Local, se interzic masajul și frecția
pe zonele afectate, reîncălzirea zonei degerate se face treptat într-o baie cu
apa încalzită pînă la 40C, timp de 20-30 minute.
În perioada reactivă , cînd au loc spasme vasculare,reducerea fluxului
sangvin periferic și apariția consecutivă a trombozelor intraarteriale și
intravenoase , se administrează I/V :
-preparate ce normalizează procesele metabolice – Reopoliglucină ,
Reogluman;
-spasmolitice – Sol.Papaverină 2% ,2 ml ;Acid nicotinic 1% 2ml cu 10 ml de
sol. Novocaină de 0,25% I/Arterial;
-pentru profilaxia trombozelor vasculare se administrează antiagregante –
Heparină in doză de 20 000 -30 000 U.A. ,Fraxiparină.
Această terapie este indicată și în perioada precoce –primele 12 ore după
reîncalzirea extremitaților.
 Este indicată terapia de dezintoxicare, Hemodez , Neocompensan, soluții
cristaloide-DISol,TRISol.
-la fiecare 6 ore se administrează subdermal 5000 UA de heparină;
-alimentarea parenterală –Albumină ,Gelatinol,Refortan;
-antibioticoterapia ;
-vitaminoterapia;
-terapia simptomatică (cardiotonice,diuretice);
-terapia specifică –imunoglobulină,plasmă antistafilococică,bacteriofagi;
-profilaxia antitetanică in degerături de gradele II,III,IV.
Tratamentul chirurgical in degerături constă in :
-necroectomie;
-amputarea extremitații afectate-proximal de limita de demarcare;
- operații reconstructive , imbunatațirea funcției bontului, reconstituirea
defectelor cosmetice.

NU este recomandat:

 Sa se maseze zonele degerate;

 Sa se expuna la temperaturi crescute: calorifere, sobe, apa fierbinte
etc.;
 Sa se dea bauturi alcoolice victimei.

Concluzie
În concluzie, degerăturile reprezintă o afecțiune care trebuie
cunoscută și recunoscută imediat pentru a putea lua măsuri rapid, având în
vedere faptul că se poate solda cu complicații severe, ce pot pune viața în
pericol. Degerăturile pot afecta atât oamenii fără adăpost, pacienţii cu
diabet zaharat, pacienţii cu diverse afecţiuni psihice cât şi cadrele militare
sau alpiniştii. Pe termen lung degerăturile cresc sensibilitatea la frig în
zonele afectate şi predispun la alte degerături la temperaturi mai mari sau
timp de expunere mai scurt decât cel iniţial. Alte efecte pe termen lung
sunt tulburările de sensibilitate locală (parestezii, furnicături, dureri,
mâncărimi). Pentru degerăturile profunde riscurile sunt de pierdere
ireversibilă a sensibilităţii şi autoamputaţii (pierderea definitivă a unui
deget, de exemplu).

In functie de temperatura, hipotermia se poate clasifica

in:
 Usoara: temperatura corpului intre 35-32 grade celsius
 Medie: temperatura corpului intre 32-28 grade celsius
 Grava: temperatura corpului sub 28 grade celsius

Persoanele care au un risc mai mare de a face hipotermie sunt: varstnicii si copiii mici -
la care termoreglarea se face cu dificultate, traumatizatii, alcoolicii, drogatii si
persoanele innecate - deoarece caldura se pierde mai usor in apa decat in aer.

Frisoanele, principalul semn

De asemenea, printre simptome se numara:

 Frisoane, piele rece si palida;

 Tulburari de echilibru si de vorbire;
 Parestezii (amorteli) la nivelul mainilor si degetelor;
 Apatie sau chiar afectarea capacitatilor intelectuale.

Totodata, daca pacientul prezinta si alte semne, precum somnolenta, slabiciune,

halucinatii, confuzie, respiratii cu frecventa joasa sau rigiditate musculara, trebuie sa
actionati de urgenta, sa gasiti o cale sa va incalziti organismul, pentru ca altfel riscati sa
va pierdeti cunostinta. De exemplu, beti lichide calde.

Hipotermia poate aparea si in spatiile de locuit neincalzite, in special in cazul copiilor,

adultilor bolnavi sau varstnicilor care nu sunt imbracati corespunzator, iar recuperarea
in cazul lor se face mai greu.

Primul ajutor in caz de hipotermie

In cazul hipotermiei primul ajutor incepe cu evaluarea functiilor vitale (ABC - libertatea
cailor respiratorii, respiratie, circulatie) si resuscitarea cardiorespiratorie daca este
nevoie; toracele victimelor aflate in hipotermie este mai rigid ceea ce face mai dificil
masajul cardiac.
Restabilirea temperaturii normale a corpului se face lent, nu brusc (cu aproximativ 1
grad pe ora) si consta in:

 Incalzire pasiva: aducerea victimei intr-un mediu cald, inlocuirea imbracamintei

ude cu una uscata si invelirea cu paturi; aceste masuri pot fi suficiente in
hipotermiile usoare si medii cu temperaturi peste 31 grade celsius
 Incalzire externa activa: imersie in apa calda (40 grade celsius), acoperirea cu
paturi electrice, infasurarea in haine sau paturi calde, pungi sau sticle cu apa
calda
 Incalzire interna activa: care se face dupa transportul victimei la spital (ventilatie
cu O2 cald, fluide calde etc.).

Transportati persoana inghetata intr-un loc incalzit

Persoana care sufera de hipotermie trebuie transportata imediat intr-un loc incalzit.
Atentie insa, nu este bine sa incalziti bolnavul brusc, cu surse externe de caldura de
genul radiatoarelor sau caloriferelor electrice, deoarece se pot produce leziuni. Pentru
a-i regla temperatura corpului, cel mai bine este sa i se scoata hainele ude si reci si sa se
acopere cu paturi calde si sticle sau comprese cu apa fierbinte, pe care ar fi bine sa i le
puneti la gat, torace si in zona inghinala. Este foarte important sa ii acoperiti si capul,
aceasta fiind metoda cea mai sigura si rapidă de a creste temperatura corporala cu pana
la 2˚ Celsius.

Sfaturi pentru prevenirea hipotermiei

Pentru a evita hipotermia, cel mai bine este sa stati in casa pe timp de ger. In caz
contrar, medicii va sfatuiesc sa va echipati corespunzator:

 Acoperiti-va extremitatile, adica urechile, nasul, degetele de la maini, dar si

picioarele, deoarece acestea sunt locurile prin care se pierde caldura si riscati sa
suferiti degeraturi;
 Pentru a suporta mai bine frigul, este necesar sa aveti o alimentatie bogata in
grasimi si glucide (dulciuri) si sa consumati doua cani de ceai pe zi. Printre
plantele care imbunatatesc circulatia periferica se numara iasomia si busuiocul,
dar sunt recomandate si scortisoara, afinele, macesele, paducelul sau mugurii de
pin.

Batranii, copiii si bolnavii cu afectiuni cronice, cum ar fi diabet, hipotiroidism, afectiuni

neurologice sau psihice, sunt principalele categorii care prezinta risc crescut de aparitie
a hipotermiei. In plus, cardiacii sunt mai predispusi la a suferi un infarct miocardic.

Verificati daca prezinta degeraturi

Daca pacientul este constient, este indicat sa consume multe lichide calde, deoarece
riscul de deshidratare este mare dupa reincalzirea organismului. Nu uitati sa urmariti
reactiile bolnavului in timp ce il ingrijiti, verificati daca prezinta degeraturi sau daca
starea s-a ameliorat de cand l-ati adus in mediul cald. De asemenea, verificati constant
temperatura si urmariti-i respiratia. Daca nu remarcati nicio imbunatatire, chemati de
urgenta ambulanta. La spital i se vor administra fluide calde intravenos, oxigen si alte
tratamente care il vor ajuta sa-si revina.

De retinut! Nu se vor da bauturi alcoolice victimei (exista unele conceptii gresite

conform careia alcoolul incalzeste); in cazul in care victima este constienta si nu prezinta
varsaturi, se pot oferi bauturi calde (ceai, supa).

Tratament
În cazul instalării hipotermiei, fiind vorba de o urgență, este nevoie de solicitarea
imediată a personalului medical. Pâna când ajutorul medical este disponibil este
importantă și de multe ori esențială pentru viața victimei, acordarea corectă
a primului ajutor (dacă există posibilitatea). 

Iata câteva recomandari în acest sens:

 Nu bruscați victima! Când puteți acorda ajutor unei persoane cu hipotermie,

limitați-vă la mișcarile care sunt strict necesare (ex. mutarea către sursa de
căldură), mai ales dacă aceasta a suferit traumatisme; nu efectuați masaj și nu o
forțați  să se miște pentru a nu agrava starea victimei.
 Mutați victima din zona factorului cauzator de hipotermie – daca este posibil
îndepărtați persoana afectata de sursa de frig și aduceți-o aproape de o sursa de
căldură sau într-un loc mai cald și ferit de bătaia vântului.
 Îndepartați cu atenție hainele ude și înlocuiți-le cu altele uscate (în cazul
imersiei în apă) - dacă victima este inconștientă taiați hainele ude pentru a
economisi timp. 
 Acoperiți victima cu pături sau haine uscate, lăsând descoperită numai fața.Nu
folosiți ăaturi electrice sau alte dispozitive care pot provoca arsuri.
 Așezați victima pe spate, pe o pătură sau pe o suprafață uscată. 
 Monitorizați pulsul și respirația – daca este nevoie executați manevre de
resucitare cardiopulmonara (CPR) – masaj cardiac și ventilație artificială (30
compresii cardiace la 2 respirații), daca persoana afectată nu mai reacționează
la stimuli, lipsește respirația iar pulsul este foarte slab sau absent.
 Nu expuneți victima direct la o sursă puternică de căldură – încălzirea
trebuie să se facă treptat, pentru a permite readaptarea organismului la căldură.
 Aplicați comprese calde pe torace și gât  (pungi sau sticle cu apă călduță) – a se
evita zona mâinilor și picioarelor pentru a nu  forța întoarcerea sângelui cu
temperatura scăzută la inimă.
  Așezați-vă lângă victimă pentru a-i transmite din căldura propriului corp.
 Oferiți victimei ceva cald să bea (ceai), dacă starea permite și dacă există
posibilitatea. Nu administrați alcool!
 Daca victima se află în apă rece și este în stare de conștiență, până la scoaterea
acesteia din apă se recomandă aducerea genunchilor la piept (poziție ghemuită),
astfel încât suprafața expusă frigului să fie mai mică.

În funcție de gradul de severitate al hipotermiei, îngrijirile medicale includ intervenții

care au ca scop creșterea temperaturii corpului. Printre aceste proceduri se numără: 

 hemodializa - asigură reîncălzirea sângelui;

 administrarea intravenoasă de lichide calde – injectarea unei soluții saline
încalzite;
 oxigenarea artificială cu aer umidificat, ajuta la creșterea temperaturii
corpului;
 irigarea – o soluție caldă de apă sărată este utilizată pentru încălzirea anumitor
zone ale corpului precum pleura sau cavitatea peritoneală.

Persoanele cu hipotermie ușoara răspund foarte bine la procedurile medicale și se pot

recupera destul de repede. În cazul hipotermiei moderate sau severe pot
apărea complicații grave și chiar moartea. Câteva dintre complicațiile posibile
sunt: hipoxia, degerăturile care pot evolua către gangrenă (în special la nivelul
extremitaților – mâini, picioare), inflamarea pancreasului, pneumonia, insuficiență
renală, probleme cardiace. Chiar dacă sunt mai predispuși la instalarea hipotermiei,
copiii au parte de o recuperare mai buna decât adulții sau batrânii.

Concluzie
 Hipotermia, în stadii incipiente, nu necesită manevre medicale complexe, de aceea primul
ajutor poate fi salvator de viață în cele mai multe cazuri.
 În condiții meteorologice extreme precum furtuni, inundații, ninsori abundente și
temperaturi mult scăzute este indicat să se adopte măsuri de siguranță și să se evite
călătoriile mai ales în zone greu accesibile echipelor de salvare.
 Pe timp de iarnă este necesară funcționarea unui centru social care să ofere hrană caldă și
adăpost persoanelor fără domiciliu, acestea fiind principalele victime ale hipotermiei.
 Consumul excesiv de alcool corelat cu expunerea îndelungată la temperaturi foarte
scăzute (sub pragul înghețului) nu este indicat deoarece determină atât pierdere de
căldură (vasodilatație), cât și o percepție falsă asupra mediului ambiant iar riscul instalării
hipotermiei este destul de mare.  
 Victimele accidentelor care prezintă răni grave, contuzii, fracturi sau arsuri pot instala
hipotermie chiar dacă nu este frig, de aceea înaintea sosirii echipajelor specializate,
acoperirea acestora cu pături sau haine calde poate ajuta.
 Degerăturile
Degeraturile sunt leziuni ale tesuturilor provocate de frig, in urma situatiilor de
expunere la temperaturi scazute. Hipotermia este caracterizata de scaderea
anormala a temperaturii corpului. 

Nasul, obrajii, urechile, degetele de la maini si picioare sunt afectate cel mai
frecvent. Toti oamenii sunt sensibili, chiar si persoanele care traiesc in zone
cu clima rece. 

Clasificarea și caracteristica degerăturilor

În funcție de intensitatea frigului, durata de expunere, precum și de
reactivitatea organismului, leziunile locale, deosebim patru grade de
degerături:
Gradul I- în formele cele mai usoare aceasta se manifestă prin senzația de
înțepături și furnicături în regiunile expuse acțiunii frigului. În formele mai
avansate apar dureri violente , însoțite de senzații de usturime și tulburări de
sensibilitate: furnicături, amorțeală, senzație de cald sau rece .
Obiectiv: la cîteva ore după încetarera acțiunii frigului, la nivelul zonei
respective se formează edem, care poate persista cîteva
săptămîni.Tegumentele au un aspect cu nuanță de violet, iar după 7-10 zile
încep să se descuameze.
Gradul II- caracteristic prin leziunea stratului superficial al pielii și formarea
flictenelor umplute cu lichid transparent. Flictenele se formează în primele 24
ore și mai rar în a 2-a , a 3-a zi. După deschiderea lor rămîne o suprafață
roșie-violet, uneori acoperită cu fibrină, sensibilitatea tactilă și dureroasă este
păstrată. Degerăturile de gradul II se vindecă fară sechele într-o perioadă de
cîteva săptămîni.
Gradul III- este implicată toată grosimea dermului și poate cuprinde și
hipodermul. Se caracterizează prin tulburări de sensibilitate. Leziunile
nicrotice au aspect plumburiu a pielii la nivelul căreia apar vezicule albăstrui.
Peste 7-10 zile se dezvoltă necroza uscată sau umedă și se formează linia
de demarcare. Vindecarea degerăturilor de gradul III se face cu sechelea într-
o perioadă de 2-3 luni.
Gradul IV- leziunea are aspect de gangrenă uscată și cuprinde toate straturile
pielii, țesutul celular subcutanat, tendoane, mușchi, uneori și osul subiacent.
Accidentatul este ca deobicei în stare de șoc, somnolent, apatic, sau
dimpotrivă, agitat. Edemul țesuturilor ocupă o suprafață mai mare decît zona
de necroză. În primele zile nu putem, practic, deosebi degerăturile de gradul
III și gradul IV . Peste o săptămînă,edemul se micșorează și spre sfîrșitul
săptămînii a 2-a, apare linia de demarcare ce separă țesuturile necrotice de
cele viabile.
Fiziopatologic, transformările se produc în două etape:
Etapa I – are loc vasoconstricția datorată frigului, țesuturile se ischemiaza;
Etapa II – după expunerea la frig, prin trecerea la caldură, se produc
vasodilatații care determină apariția de leziuni la nivelul endoteliului vascular
și care angrenează apariția trombilor, vasele de sînge se trombozează ceea ce
conduce la gangrenă.

Cum pot fi prevenite degeraturile?

Degeraturile pot avea loc extrem de rapid la temperaturi foarte scăzute. Este
foarte important să se protejeze pielea în mod corespunzator. Nu uitati de
vîntul rece care poate intensifica efectul degeraturilor si progresia acestora.
Primul pas in prevenirea degeraturilor este sa stiți dacă sunteți predispus la
instalarea acestora:
- cele mai multe cazuri de degeraturi s-au observat la cei care consumă
alcool, cei care suferă de boli psihice si la persoanele care fac abuz de
droguri recreative.
- cazurile de degeraturi implică perosanele care sunt expuse la frig fară să
aibă posibilitatea să schimbe în vreun fel situatia in care se află.
- fumătorii si persoanele cu afectiuni ale vaselor de sange (cum ar fi cei care
suferă de diabet zaharat), manifestă o scădere a fluxului sanguin la nivelul
membrelor (aspect considerat un factor de risc).
- lipsa de adapost, oboseală, deshidratarea, imbrăcămintea nepotrivită și la
mare altitudine sunt factorii suplimentari de risc.
- purtati haine adecvate. Expertii consideră că mai multe straturi de haine care
să păstreze aerul cald pe langă corp, sunt varianta ideală.
- asigurati-vă că stratul exterior de imbracaminte este rezistent la apă.
- este important să consumati suficiente calorii (care vă poate ajuta in lupta cu
frigul).
- dacă sunteți la mare altitudine, de exemplu, escaladați un munte, luați cu
dvs. o rezervă de oxigen.
- luați imediat măsuri la primele semne de degerături: roseața, furnicaturi,
amorțeală, ințepături și durere.
Persoanele care prezinta cel mai mare risc
privind degeraturile si hipotermia sunt:
- cele care iși petrec majoritatea timpului în aer liber (vînători, persoane fără
adăpost, paznici, etc.);
- cele care consumă alcool;
- cele cu varstă înaintată, fără mijloace adecvate de confort (încălzire, hrană,
adăpost, etc.);
- cele care sunt epuizate, deshidratate;
- bolnavii mintal.
Simptomul se refera la ce simte pacientul și poate descrie, în timp ce un semn
este întîlnit și la alte persoane și poate fi observat de medic. De
exemplu, somnolența poate fi un simptom, în timp ce pupilele dilatate pot fi un
semn. 

Degeraturile afecteaza doar suprafata pielii. Inițial este percepută senzația de

durere si mancărime. Pe piele apar pete albe și/sau galbene și aceasta poate
amorti. Înghețul la suprafata pielii nu constă în lezarea permanentă a pielii,
deoarece numai suprafata superioară a pielii este afectată. Zonele implicate
pot fi deosebit de sensibile pentru o perioadă de timp. 

In urma degeraturilor pielea poate fi inghețată și amorțită. Cu toate acestea,

țesuturile profunde nu sunt afectate. După cîteva zile pot apărea pustule
închise la culoare, în zonele care au fost inghețate. În trei patru săptămîni
acestea se vindecă. Pacientul poate manifesta o sensibilitate în zonele
afectate, care poate persista o perioadă indelungată de timp. 

Tratament
Tratamentul se concentrează pe incalzirea sau dezghețarea tesutului afectat.
Este importat sa se evite un nou episod de degerături, din cauza riscului de a
leza si mai tare pielea. In cazul in care s-au format cristale, pacientul ar trebui
să evite micările care implică zona afectată, deoarece pot sa apărea răni.
Pesoana afectată trebuie sa evite frigul și să se incălzească imediat. Toate
hainele ude vor fi scoase și înlocuite cu haine uscate. Dacă este necesar, va
fi acoperit de paturi. Asigurați-vă că extremitațile sunt protejate. Dacă este
posibil, incălzirea organismului se va face treptat, sub supravegherea unui
cadru medical instruit. Aplicarea de apă caldă pe zonele traumatizate este
ideală. Puneti pe zonele afectate apă caldă pînă revine la culoarea normală.
Nu este ceva neobișnuit inflamația și culoarea roșie a zonelor înghețate.
Caldura directă, cum ar fi focul,trebuie evitată. Pielea a pierdut, probabil
abilitatea de a detecta temperaturi inalte, iar pacientul poate fi în pericol de a
se arde fără să vrea. Nu frecati zonele degerate, acest lucru poate agrava
leziunea.
După îndepărtarea din apă caldă, uscati ușor și aplicati tratament steril asupra
membrelor afectate, pentru a le proteja..
- Tratamentul curativ este general si local. Local, se interzic masajul și frecția
pe zonele afectate, reîncălzirea zonei degerate se face treptat într-o baie cu
apa încalzită pînă la 40C, timp de 20-30 minute.
În perioada reactivă , cînd au loc spasme vasculare,reducerea fluxului
sangvin periferic și apariția consecutivă a trombozelor intraarteriale și
intravenoase , se administrează I/V :
-preparate ce normalizează procesele metabolice – Reopoliglucină ,
Reogluman;
-spasmolitice – Sol.Papaverină 2% ,2 ml ;Acid nicotinic 1% 2ml cu 10 ml de
sol. Novocaină de 0,25% I/Arterial;
-pentru profilaxia trombozelor vasculare se administrează antiagregante –
Heparină in doză de 20 000 -30 000 U.A. ,Fraxiparină.
Această terapie este indicată și în perioada precoce –primele 12 ore după
reîncalzirea extremitaților.
Este indicată terapia de dezintoxicare, Hemodez , Neocompensan, soluții
cristaloide-DISol,TRISol.
-la fiecare 6 ore se administrează subdermal 5000 UA de heparină;
-alimentarea parenterală –Albumină ,Gelatinol,Refortan;
-antibioticoterapia ;
-vitaminoterapia;
-terapia simptomatică (cardiotonice,diuretice);
-terapia specifică –imunoglobulină,plasmă antistafilococică,bacteriofagi;
-profilaxia antitetanică in degerături de gradele II,III,IV.
Tratamentul chirurgical in degerături constă in :
-necroectomie;
-amputarea extremitații afectate-proximal de limita de demarcare;
- operații reconstructive , imbunatațirea funcției bontului, reconstituirea
defectelor cosmetice.
NU este recomandat:

 Sa se maseze zonele degerate;

 Sa se expuna la temperaturi crescute: calorifere, sobe, apa fierbinte
etc.;
 Sa se dea bauturi alcoolice victimei.

Concluzie
În concluzie, degerăturile reprezintă o afecțiune care trebuie
cunoscută și recunoscută imediat pentru a putea lua măsuri rapid, având în
vedere faptul că se poate solda cu complicații severe, ce pot pune viața în
pericol. Degerăturile pot afecta atât oamenii fără adăpost, pacienţii cu
diabet zaharat, pacienţii cu diverse afecţiuni psihice cât şi cadrele militare
sau alpiniştii. Pe termen lung degerăturile cresc sensibilitatea la frig în
zonele afectate şi predispun la alte degerături la temperaturi mai mari sau
timp de expunere mai scurt decât cel iniţial. Alte efecte pe termen lung
sunt tulburările de sensibilitate locală (parestezii, furnicături, dureri,
mâncărimi). Pentru degerăturile profunde riscurile sunt de pierdere
ireversibilă a sensibilităţii şi autoamputaţii (pierderea definitivă a unui
deget, de exemplu).

In functie de temperatura, hipotermia se poate clasifica

in:
 Usoara: temperatura corpului intre 35-32 grade celsius
 Medie: temperatura corpului intre 32-28 grade celsius
 Grava: temperatura corpului sub 28 grade celsius

Persoanele care au un risc mai mare de a face hipotermie sunt: varstnicii si copiii mici -
la care termoreglarea se face cu dificultate, traumatizatii, alcoolicii, drogatii si
persoanele innecate - deoarece caldura se pierde mai usor in apa decat in aer.

Frisoanele, principalul semn

De asemenea, printre simptome se numara:
  Frisoane, piele rece si palida;
 Tulburari de echilibru si de vorbire;
 Parestezii (amorteli) la nivelul mainilor si degetelor;
 Apatie sau chiar afectarea capacitatilor intelectuale.

Totodata, daca pacientul prezinta si alte semne, precum somnolenta, slabiciune,

halucinatii, confuzie, respiratii cu frecventa joasa sau rigiditate musculara, trebuie sa
actionati de urgenta, sa gasiti o cale sa va incalziti organismul, pentru ca altfel riscati sa
va pierdeti cunostinta. De exemplu, beti lichide calde.

Hipotermia poate aparea si in spatiile de locuit neincalzite, in special in cazul copiilor,

adultilor bolnavi sau varstnicilor care nu sunt imbracati corespunzator, iar recuperarea
in cazul lor se face mai greu.

Primul ajutor in caz de hipotermie

In cazul hipotermiei primul ajutor incepe cu evaluarea functiilor vitale (ABC - libertatea
cailor respiratorii, respiratie, circulatie) si resuscitarea cardiorespiratorie daca este
nevoie; toracele victimelor aflate in hipotermie este mai rigid ceea ce face mai dificil
masajul cardiac.

Restabilirea temperaturii normale a corpului se face lent, nu brusc (cu aproximativ 1

grad pe ora) si consta in:

 Incalzire pasiva: aducerea victimei intr-un mediu cald, inlocuirea imbracamintei

ude cu una uscata si invelirea cu paturi; aceste masuri pot fi suficiente in
hipotermiile usoare si medii cu temperaturi peste 31 grade celsius
 Incalzire externa activa: imersie in apa calda (40 grade celsius), acoperirea cu
paturi electrice, infasurarea in haine sau paturi calde, pungi sau sticle cu apa
calda
 Incalzire interna activa: care se face dupa transportul victimei la spital (ventilatie
cu O2 cald, fluide calde etc.).

Transportati persoana inghetata intr-un loc incalzit

Persoana care sufera de hipotermie trebuie transportata imediat intr-un loc incalzit.
Atentie insa, nu este bine sa incalziti bolnavul brusc, cu surse externe de caldura de
genul radiatoarelor sau caloriferelor electrice, deoarece se pot produce leziuni. Pentru
a-i regla temperatura corpului, cel mai bine este sa i se scoata hainele ude si reci si sa se
acopere cu paturi calde si sticle sau comprese cu apa fierbinte, pe care ar fi bine sa i le
puneti la gat, torace si in zona inghinala. Este foarte important sa ii acoperiti si capul,
aceasta fiind metoda cea mai sigura si rapidă de a creste temperatura corporala cu pana
la 2˚ Celsius.
Sfaturi pentru prevenirea hipotermiei
Pentru a evita hipotermia, cel mai bine este sa stati in casa pe timp de ger. In caz
contrar, medicii va sfatuiesc sa va echipati corespunzator:

 Acoperiti-va extremitatile, adica urechile, nasul, degetele de la maini, dar si

picioarele, deoarece acestea sunt locurile prin care se pierde caldura si riscati sa
suferiti degeraturi;
 Pentru a suporta mai bine frigul, este necesar sa aveti o alimentatie bogata in
grasimi si glucide (dulciuri) si sa consumati doua cani de ceai pe zi. Printre
plantele care imbunatatesc circulatia periferica se numara iasomia si busuiocul,
dar sunt recomandate si scortisoara, afinele, macesele, paducelul sau mugurii de
pin.

Batranii, copiii si bolnavii cu afectiuni cronice, cum ar fi diabet, hipotiroidism, afectiuni

neurologice sau psihice, sunt principalele categorii care prezinta risc crescut de aparitie
a hipotermiei. In plus, cardiacii sunt mai predispusi la a suferi un infarct miocardic.

Verificati daca prezinta degeraturi

Daca pacientul este constient, este indicat sa consume multe lichide calde, deoarece
riscul de deshidratare este mare dupa reincalzirea organismului. Nu uitati sa urmariti
reactiile bolnavului in timp ce il ingrijiti, verificati daca prezinta degeraturi sau daca
starea s-a ameliorat de cand l-ati adus in mediul cald. De asemenea, verificati constant
temperatura si urmariti-i respiratia. Daca nu remarcati nicio imbunatatire, chemati de
urgenta ambulanta. La spital i se vor administra fluide calde intravenos, oxigen si alte
tratamente care il vor ajuta sa-si revina.

De retinut! Nu se vor da bauturi alcoolice victimei (exista unele conceptii gresite

conform careia alcoolul incalzeste); in cazul in care victima este constienta si nu prezinta
varsaturi, se pot oferi bauturi calde (ceai, supa).

Tratament
În cazul instalării hipotermiei, fiind vorba de o urgență, este nevoie de solicitarea
imediată a personalului medical. Pâna când ajutorul medical este disponibil este
importantă și de multe ori esențială pentru viața victimei, acordarea corectă
a primului ajutor (dacă există posibilitatea). 

Iata câteva recomandari în acest sens:

  Nu bruscați victima! Când puteți acorda ajutor unei persoane cu hipotermie,
limitați-vă la mișcarile care sunt strict necesare (ex. mutarea către sursa de
căldură), mai ales dacă aceasta a suferit traumatisme; nu efectuați masaj și nu o
forțați  să se miște pentru a nu agrava starea victimei.
 Mutați victima din zona factorului cauzator de hipotermie – daca este posibil
îndepărtați persoana afectata de sursa de frig și aduceți-o aproape de o sursa de
căldură sau într-un loc mai cald și ferit de bătaia vântului.
 Îndepartați cu atenție hainele ude și înlocuiți-le cu altele uscate (în cazul
imersiei în apă) - dacă victima este inconștientă taiați hainele ude pentru a
economisi timp. 
 Acoperiți victima cu pături sau haine uscate, lăsând descoperită numai fața.Nu
folosiți ăaturi electrice sau alte dispozitive care pot provoca arsuri.
 Așezați victima pe spate, pe o pătură sau pe o suprafață uscată. 
 Monitorizați pulsul și respirația – daca este nevoie executați manevre de
resucitare cardiopulmonara (CPR) – masaj cardiac și ventilație artificială (30
compresii cardiace la 2 respirații), daca persoana afectată nu mai reacționează
la stimuli, lipsește respirația iar pulsul este foarte slab sau absent.
 Nu expuneți victima direct la o sursă puternică de căldură – încălzirea
trebuie să se facă treptat, pentru a permite readaptarea organismului la căldură.
 Aplicați comprese calde pe torace și gât  (pungi sau sticle cu apă călduță) – a se
evita zona mâinilor și picioarelor pentru a nu  forța întoarcerea sângelui cu
temperatura scăzută la inimă.
 Așezați-vă lângă victimă pentru a-i transmite din căldura propriului corp.
 Oferiți victimei ceva cald să bea (ceai), dacă starea permite și dacă există
posibilitatea. Nu administrați alcool!
 Daca victima se află în apă rece și este în stare de conștiență, până la scoaterea
acesteia din apă se recomandă aducerea genunchilor la piept (poziție ghemuită),
astfel încât suprafața expusă frigului să fie mai mică.

În funcție de gradul de severitate al hipotermiei, îngrijirile medicale includ intervenții

care au ca scop creșterea temperaturii corpului. Printre aceste proceduri se numără: 

 hemodializa - asigură reîncălzirea sângelui;

 administrarea intravenoasă de lichide calde – injectarea unei soluții saline
încalzite;
 oxigenarea artificială cu aer umidificat, ajuta la creșterea temperaturii
corpului;
 irigarea – o soluție caldă de apă sărată este utilizată pentru încălzirea anumitor
zone ale corpului precum pleura sau cavitatea peritoneală.

Persoanele cu hipotermie ușoara răspund foarte bine la procedurile medicale și se pot

recupera destul de repede. În cazul hipotermiei moderate sau severe pot
apărea complicații grave și chiar moartea. Câteva dintre complicațiile posibile
sunt: hipoxia, degerăturile care pot evolua către gangrenă (în special la nivelul
extremitaților – mâini, picioare), inflamarea pancreasului, pneumonia, insuficiență
renală, probleme cardiace. Chiar dacă sunt mai predispuși la instalarea hipotermiei,
copiii au parte de o recuperare mai buna decât adulții sau batrânii.

Concluzie
 Hipotermia, în stadii incipiente, nu necesită manevre medicale complexe, de aceea primul
ajutor poate fi salvator de viață în cele mai multe cazuri.
 În condiții meteorologice extreme precum furtuni, inundații, ninsori abundente și
temperaturi mult scăzute este indicat să se adopte măsuri de siguranță și să se evite
călătoriile mai ales în zone greu accesibile echipelor de salvare.
 Pe timp de iarnă este necesară funcționarea unui centru social care să ofere hrană caldă și
adăpost persoanelor fără domiciliu, acestea fiind principalele victime ale hipotermiei.
 Consumul excesiv de alcool corelat cu expunerea îndelungată la temperaturi foarte
scăzute (sub pragul înghețului) nu este indicat deoarece determină atât pierdere de
căldură (vasodilatație), cât și o percepție falsă asupra mediului ambiant iar riscul instalării
hipotermiei este destul de mare.  
 Victimele accidentelor care prezintă răni grave, contuzii, fracturi sau arsuri pot instala
hipotermie chiar dacă nu este frig, de aceea înaintea sosirii echipajelor specializate,
acoperirea acestora cu pături sau haine calde poate ajuta.

Degerăturile
Degeraturile sunt leziuni ale tesuturilor provocate de frig, in urma situatiilor de
expunere la temperaturi scazute. Hipotermia este caracterizata de scaderea
anormala a temperaturii corpului. 

Nasul, obrajii, urechile, degetele de la maini si picioare sunt afectate cel mai
frecvent. Toti oamenii sunt sensibili, chiar si persoanele care traiesc in zone
cu clima rece. 

Clasificarea și caracteristica degerăturilor

În funcție de intensitatea frigului, durata de expunere, precum și de
reactivitatea organismului, leziunile locale, deosebim patru grade de
degerături:
Gradul I- în formele cele mai usoare aceasta se manifestă prin senzația de
înțepături și furnicături în regiunile expuse acțiunii frigului. În formele mai
avansate apar dureri violente , însoțite de senzații de usturime și tulburări de
sensibilitate: furnicături, amorțeală, senzație de cald sau rece .
Obiectiv: la cîteva ore după încetarera acțiunii frigului, la nivelul zonei
respective se formează edem, care poate persista cîteva
săptămîni.Tegumentele au un aspect cu nuanță de violet, iar după 7-10 zile
încep să se descuameze.
Gradul II- caracteristic prin leziunea stratului superficial al pielii și formarea
flictenelor umplute cu lichid transparent. Flictenele se formează în primele 24
ore și mai rar în a 2-a , a 3-a zi. După deschiderea lor rămîne o suprafață
roșie-violet, uneori acoperită cu fibrină, sensibilitatea tactilă și dureroasă este
păstrată. Degerăturile de gradul II se vindecă fară sechele într-o perioadă de
cîteva săptămîni.
Gradul III- este implicată toată grosimea dermului și poate cuprinde și
hipodermul. Se caracterizează prin tulburări de sensibilitate. Leziunile
nicrotice au aspect plumburiu a pielii la nivelul căreia apar vezicule albăstrui.
Peste 7-10 zile se dezvoltă necroza uscată sau umedă și se formează linia
de demarcare. Vindecarea degerăturilor de gradul III se face cu sechelea într-
o perioadă de 2-3 luni.
Gradul IV- leziunea are aspect de gangrenă uscată și cuprinde toate straturile
pielii, țesutul celular subcutanat, tendoane, mușchi, uneori și osul subiacent.
Accidentatul este ca deobicei în stare de șoc, somnolent, apatic, sau
dimpotrivă, agitat. Edemul țesuturilor ocupă o suprafață mai mare decît zona
de necroză. În primele zile nu putem, practic, deosebi degerăturile de gradul
III și gradul IV . Peste o săptămînă,edemul se micșorează și spre sfîrșitul
săptămînii a 2-a, apare linia de demarcare ce separă țesuturile necrotice de
cele viabile.
Fiziopatologic, transformările se produc în două etape:
Etapa I – are loc vasoconstricția datorată frigului, țesuturile se ischemiaza;
Etapa II – după expunerea la frig, prin trecerea la caldură, se produc
vasodilatații care determină apariția de leziuni la nivelul endoteliului vascular
și care angrenează apariția trombilor, vasele de sînge se trombozează ceea ce
conduce la gangrenă.

Cum pot fi prevenite degeraturile?

Degeraturile pot avea loc extrem de rapid la temperaturi foarte scăzute. Este
foarte important să se protejeze pielea în mod corespunzator. Nu uitati de
vîntul rece care poate intensifica efectul degeraturilor si progresia acestora.
Primul pas in prevenirea degeraturilor este sa stiți dacă sunteți predispus la
instalarea acestora:
- cele mai multe cazuri de degeraturi s-au observat la cei care consumă
alcool, cei care suferă de boli psihice si la persoanele care fac abuz de
droguri recreative.
- cazurile de degeraturi implică perosanele care sunt expuse la frig fară să
aibă posibilitatea să schimbe în vreun fel situatia in care se află.
- fumătorii si persoanele cu afectiuni ale vaselor de sange (cum ar fi cei care
suferă de diabet zaharat), manifestă o scădere a fluxului sanguin la nivelul
membrelor (aspect considerat un factor de risc).
- lipsa de adapost, oboseală, deshidratarea, imbrăcămintea nepotrivită și la
mare altitudine sunt factorii suplimentari de risc.
- purtati haine adecvate. Expertii consideră că mai multe straturi de haine care
să păstreze aerul cald pe langă corp, sunt varianta ideală.
- asigurati-vă că stratul exterior de imbracaminte este rezistent la apă.
- este important să consumati suficiente calorii (care vă poate ajuta in lupta cu
frigul).
- dacă sunteți la mare altitudine, de exemplu, escaladați un munte, luați cu
dvs. o rezervă de oxigen.
- luați imediat măsuri la primele semne de degerături: roseața, furnicaturi,
amorțeală, ințepături și durere.

Persoanele care prezinta cel mai mare risc

privind degeraturile si hipotermia sunt:
- cele care iși petrec majoritatea timpului în aer liber (vînători, persoane fără
adăpost, paznici, etc.);
- cele care consumă alcool;
- cele cu varstă înaintată, fără mijloace adecvate de confort (încălzire, hrană,
adăpost, etc.);
- cele care sunt epuizate, deshidratate;
- bolnavii mintal.
Simptomul se refera la ce simte pacientul și poate descrie, în timp ce un semn
este întîlnit și la alte persoane și poate fi observat de medic. De
exemplu, somnolența poate fi un simptom, în timp ce pupilele dilatate pot fi un
semn. 

Degeraturile afecteaza doar suprafata pielii. Inițial este percepută senzația de

durere si mancărime. Pe piele apar pete albe și/sau galbene și aceasta poate
amorti. Înghețul la suprafata pielii nu constă în lezarea permanentă a pielii,
deoarece numai suprafata superioară a pielii este afectată. Zonele implicate
pot fi deosebit de sensibile pentru o perioadă de timp. 

In urma degeraturilor pielea poate fi inghețată și amorțită. Cu toate acestea,

țesuturile profunde nu sunt afectate. După cîteva zile pot apărea pustule
închise la culoare, în zonele care au fost inghețate. În trei patru săptămîni
acestea se vindecă. Pacientul poate manifesta o sensibilitate în zonele
afectate, care poate persista o perioadă indelungată de timp. 

Tratament
Tratamentul se concentrează pe incalzirea sau dezghețarea tesutului afectat.
Este importat sa se evite un nou episod de degerături, din cauza riscului de a
leza si mai tare pielea. In cazul in care s-au format cristale, pacientul ar trebui
să evite micările care implică zona afectată, deoarece pot sa apărea răni.
Pesoana afectată trebuie sa evite frigul și să se incălzească imediat. Toate
hainele ude vor fi scoase și înlocuite cu haine uscate. Dacă este necesar, va
fi acoperit de paturi. Asigurați-vă că extremitațile sunt protejate. Dacă este
posibil, incălzirea organismului se va face treptat, sub supravegherea unui
cadru medical instruit. Aplicarea de apă caldă pe zonele traumatizate este
ideală. Puneti pe zonele afectate apă caldă pînă revine la culoarea normală.
Nu este ceva neobișnuit inflamația și culoarea roșie a zonelor înghețate.

Caldura directă, cum ar fi focul,trebuie evitată. Pielea a pierdut, probabil

abilitatea de a detecta temperaturi inalte, iar pacientul poate fi în pericol de a
se arde fără să vrea. Nu frecati zonele degerate, acest lucru poate agrava
leziunea.
După îndepărtarea din apă caldă, uscati ușor și aplicati tratament steril asupra
membrelor afectate, pentru a le proteja..
- Tratamentul curativ este general si local. Local, se interzic masajul și frecția
pe zonele afectate, reîncălzirea zonei degerate se face treptat într-o baie cu
apa încalzită pînă la 40C, timp de 20-30 minute.
În perioada reactivă , cînd au loc spasme vasculare,reducerea fluxului
sangvin periferic și apariția consecutivă a trombozelor intraarteriale și
intravenoase , se administrează I/V :
-preparate ce normalizează procesele metabolice – Reopoliglucină ,
Reogluman;
-spasmolitice – Sol.Papaverină 2% ,2 ml ;Acid nicotinic 1% 2ml cu 10 ml de
sol. Novocaină de 0,25% I/Arterial;
-pentru profilaxia trombozelor vasculare se administrează antiagregante –
Heparină in doză de 20 000 -30 000 U.A. ,Fraxiparină.
Această terapie este indicată și în perioada precoce –primele 12 ore după
reîncalzirea extremitaților.
 Este indicată terapia de dezintoxicare, Hemodez , Neocompensan, soluții
cristaloide-DISol,TRISol.
-la fiecare 6 ore se administrează subdermal 5000 UA de heparină;
-alimentarea parenterală –Albumină ,Gelatinol,Refortan;
-antibioticoterapia ;
-vitaminoterapia;
-terapia simptomatică (cardiotonice,diuretice);
-terapia specifică –imunoglobulină,plasmă antistafilococică,bacteriofagi;
-profilaxia antitetanică in degerături de gradele II,III,IV.
Tratamentul chirurgical in degerături constă in :
-necroectomie;
-amputarea extremitații afectate-proximal de limita de demarcare;
- operații reconstructive , imbunatațirea funcției bontului, reconstituirea
defectelor cosmetice.

NU este recomandat:

 Sa se maseze zonele degerate;

 Sa se expuna la temperaturi crescute: calorifere, sobe, apa fierbinte
etc.;
 Sa se dea bauturi alcoolice victimei.

Concluzie
În concluzie, degerăturile reprezintă o afecțiune care trebuie
cunoscută și recunoscută imediat pentru a putea lua măsuri rapid, având în
vedere faptul că se poate solda cu complicații severe, ce pot pune viața în
pericol. Degerăturile pot afecta atât oamenii fără adăpost, pacienţii cu
diabet zaharat, pacienţii cu diverse afecţiuni psihice cât şi cadrele militare
sau alpiniştii. Pe termen lung degerăturile cresc sensibilitatea la frig în
zonele afectate şi predispun la alte degerături la temperaturi mai mari sau
timp de expunere mai scurt decât cel iniţial. Alte efecte pe termen lung
sunt tulburările de sensibilitate locală (parestezii, furnicături, dureri,
mâncărimi). Pentru degerăturile profunde riscurile sunt de pierdere
ireversibilă a sensibilităţii şi autoamputaţii (pierderea definitivă a unui
deget, de exemplu).

In functie de temperatura, hipotermia se poate clasifica

in:
 Usoara: temperatura corpului intre 35-32 grade celsius
 Medie: temperatura corpului intre 32-28 grade celsius
 Grava: temperatura corpului sub 28 grade celsius

Persoanele care au un risc mai mare de a face hipotermie sunt: varstnicii si copiii mici -
la care termoreglarea se face cu dificultate, traumatizatii, alcoolicii, drogatii si
persoanele innecate - deoarece caldura se pierde mai usor in apa decat in aer.

Frisoanele, principalul semn

De asemenea, printre simptome se numara:

 Frisoane, piele rece si palida;

 Tulburari de echilibru si de vorbire;
 Parestezii (amorteli) la nivelul mainilor si degetelor;
 Apatie sau chiar afectarea capacitatilor intelectuale.

Totodata, daca pacientul prezinta si alte semne, precum somnolenta, slabiciune,

halucinatii, confuzie, respiratii cu frecventa joasa sau rigiditate musculara, trebuie sa
actionati de urgenta, sa gasiti o cale sa va incalziti organismul, pentru ca altfel riscati sa
va pierdeti cunostinta. De exemplu, beti lichide calde.

Hipotermia poate aparea si in spatiile de locuit neincalzite, in special in cazul copiilor,

adultilor bolnavi sau varstnicilor care nu sunt imbracati corespunzator, iar recuperarea
in cazul lor se face mai greu.

Primul ajutor in caz de hipotermie

In cazul hipotermiei primul ajutor incepe cu evaluarea functiilor vitale (ABC - libertatea
cailor respiratorii, respiratie, circulatie) si resuscitarea cardiorespiratorie daca este
nevoie; toracele victimelor aflate in hipotermie este mai rigid ceea ce face mai dificil
masajul cardiac.
Restabilirea temperaturii normale a corpului se face lent, nu brusc (cu aproximativ 1
grad pe ora) si consta in:

 Incalzire pasiva: aducerea victimei intr-un mediu cald, inlocuirea imbracamintei

ude cu una uscata si invelirea cu paturi; aceste masuri pot fi suficiente in
hipotermiile usoare si medii cu temperaturi peste 31 grade celsius
 Incalzire externa activa: imersie in apa calda (40 grade celsius), acoperirea cu
paturi electrice, infasurarea in haine sau paturi calde, pungi sau sticle cu apa
calda
 Incalzire interna activa: care se face dupa transportul victimei la spital (ventilatie
cu O2 cald, fluide calde etc.).

Transportati persoana inghetata intr-un loc incalzit

Persoana care sufera de hipotermie trebuie transportata imediat intr-un loc incalzit.
Atentie insa, nu este bine sa incalziti bolnavul brusc, cu surse externe de caldura de
genul radiatoarelor sau caloriferelor electrice, deoarece se pot produce leziuni. Pentru
a-i regla temperatura corpului, cel mai bine este sa i se scoata hainele ude si reci si sa se
acopere cu paturi calde si sticle sau comprese cu apa fierbinte, pe care ar fi bine sa i le
puneti la gat, torace si in zona inghinala. Este foarte important sa ii acoperiti si capul,
aceasta fiind metoda cea mai sigura si rapidă de a creste temperatura corporala cu pana
la 2˚ Celsius.

Sfaturi pentru prevenirea hipotermiei

Pentru a evita hipotermia, cel mai bine este sa stati in casa pe timp de ger. In caz
contrar, medicii va sfatuiesc sa va echipati corespunzator:

 Acoperiti-va extremitatile, adica urechile, nasul, degetele de la maini, dar si

picioarele, deoarece acestea sunt locurile prin care se pierde caldura si riscati sa
suferiti degeraturi;
 Pentru a suporta mai bine frigul, este necesar sa aveti o alimentatie bogata in
grasimi si glucide (dulciuri) si sa consumati doua cani de ceai pe zi. Printre
plantele care imbunatatesc circulatia periferica se numara iasomia si busuiocul,
dar sunt recomandate si scortisoara, afinele, macesele, paducelul sau mugurii de
pin.

Batranii, copiii si bolnavii cu afectiuni cronice, cum ar fi diabet, hipotiroidism, afectiuni

neurologice sau psihice, sunt principalele categorii care prezinta risc crescut de aparitie
a hipotermiei. In plus, cardiacii sunt mai predispusi la a suferi un infarct miocardic.

Verificati daca prezinta degeraturi

Daca pacientul este constient, este indicat sa consume multe lichide calde, deoarece
riscul de deshidratare este mare dupa reincalzirea organismului. Nu uitati sa urmariti
reactiile bolnavului in timp ce il ingrijiti, verificati daca prezinta degeraturi sau daca
starea s-a ameliorat de cand l-ati adus in mediul cald. De asemenea, verificati constant
temperatura si urmariti-i respiratia. Daca nu remarcati nicio imbunatatire, chemati de
urgenta ambulanta. La spital i se vor administra fluide calde intravenos, oxigen si alte
tratamente care il vor ajuta sa-si revina.

De retinut! Nu se vor da bauturi alcoolice victimei (exista unele conceptii gresite

conform careia alcoolul incalzeste); in cazul in care victima este constienta si nu prezinta
varsaturi, se pot oferi bauturi calde (ceai, supa).

Tratament
În cazul instalării hipotermiei, fiind vorba de o urgență, este nevoie de solicitarea
imediată a personalului medical. Pâna când ajutorul medical este disponibil este
importantă și de multe ori esențială pentru viața victimei, acordarea corectă
a primului ajutor (dacă există posibilitatea). 

Iata câteva recomandari în acest sens:

 Nu bruscați victima! Când puteți acorda ajutor unei persoane cu hipotermie,

limitați-vă la mișcarile care sunt strict necesare (ex. mutarea către sursa de
căldură), mai ales dacă aceasta a suferit traumatisme; nu efectuați masaj și nu o
forțați  să se miște pentru a nu agrava starea victimei.
 Mutați victima din zona factorului cauzator de hipotermie – daca este posibil
îndepărtați persoana afectata de sursa de frig și aduceți-o aproape de o sursa de
căldură sau într-un loc mai cald și ferit de bătaia vântului.
 Îndepartați cu atenție hainele ude și înlocuiți-le cu altele uscate (în cazul
imersiei în apă) - dacă victima este inconștientă taiați hainele ude pentru a
economisi timp. 
 Acoperiți victima cu pături sau haine uscate, lăsând descoperită numai fața.Nu
folosiți ăaturi electrice sau alte dispozitive care pot provoca arsuri.
 Așezați victima pe spate, pe o pătură sau pe o suprafață uscată. 
 Monitorizați pulsul și respirația – daca este nevoie executați manevre de
resucitare cardiopulmonara (CPR) – masaj cardiac și ventilație artificială (30
compresii cardiace la 2 respirații), daca persoana afectată nu mai reacționează
la stimuli, lipsește respirația iar pulsul este foarte slab sau absent.
 Nu expuneți victima direct la o sursă puternică de căldură – încălzirea
trebuie să se facă treptat, pentru a permite readaptarea organismului la căldură.
 Aplicați comprese calde pe torace și gât  (pungi sau sticle cu apă călduță) – a se
evita zona mâinilor și picioarelor pentru a nu  forța întoarcerea sângelui cu
temperatura scăzută la inimă.
  Așezați-vă lângă victimă pentru a-i transmite din căldura propriului corp.
 Oferiți victimei ceva cald să bea (ceai), dacă starea permite și dacă există
posibilitatea. Nu administrați alcool!
 Daca victima se află în apă rece și este în stare de conștiență, până la scoaterea
acesteia din apă se recomandă aducerea genunchilor la piept (poziție ghemuită),
astfel încât suprafața expusă frigului să fie mai mică.

În funcție de gradul de severitate al hipotermiei, îngrijirile medicale includ intervenții

care au ca scop creșterea temperaturii corpului. Printre aceste proceduri se numără: 

 hemodializa - asigură reîncălzirea sângelui;

 administrarea intravenoasă de lichide calde – injectarea unei soluții saline
încalzite;
 oxigenarea artificială cu aer umidificat, ajuta la creșterea temperaturii
corpului;
 irigarea – o soluție caldă de apă sărată este utilizată pentru încălzirea anumitor
zone ale corpului precum pleura sau cavitatea peritoneală.

Persoanele cu hipotermie ușoara răspund foarte bine la procedurile medicale și se pot

recupera destul de repede. În cazul hipotermiei moderate sau severe pot
apărea complicații grave și chiar moartea. Câteva dintre complicațiile posibile
sunt: hipoxia, degerăturile care pot evolua către gangrenă (în special la nivelul
extremitaților – mâini, picioare), inflamarea pancreasului, pneumonia, insuficiență
renală, probleme cardiace. Chiar dacă sunt mai predispuși la instalarea hipotermiei,
copiii au parte de o recuperare mai buna decât adulții sau batrânii.

Concluzie
 Hipotermia, în stadii incipiente, nu necesită manevre medicale complexe, de aceea primul
ajutor poate fi salvator de viață în cele mai multe cazuri.
 În condiții meteorologice extreme precum furtuni, inundații, ninsori abundente și
temperaturi mult scăzute este indicat să se adopte măsuri de siguranță și să se evite
călătoriile mai ales în zone greu accesibile echipelor de salvare.
 Pe timp de iarnă este necesară funcționarea unui centru social care să ofere hrană caldă și
adăpost persoanelor fără domiciliu, acestea fiind principalele victime ale hipotermiei.
 Consumul excesiv de alcool corelat cu expunerea îndelungată la temperaturi foarte
scăzute (sub pragul înghețului) nu este indicat deoarece determină atât pierdere de
căldură (vasodilatație), cât și o percepție falsă asupra mediului ambiant iar riscul instalării
hipotermiei este destul de mare.  
 Victimele accidentelor care prezintă răni grave, contuzii, fracturi sau arsuri pot instala
hipotermie chiar dacă nu este frig, de aceea înaintea sosirii echipajelor specializate,
acoperirea acestora cu pături sau haine calde poate ajuta.
 Degerăturile
Degeraturile sunt leziuni ale tesuturilor provocate de frig, in urma situatiilor de
expunere la temperaturi scazute. Hipotermia este caracterizata de scaderea
anormala a temperaturii corpului. 

Nasul, obrajii, urechile, degetele de la maini si picioare sunt afectate cel mai
frecvent. Toti oamenii sunt sensibili, chiar si persoanele care traiesc in zone
cu clima rece. 

Clasificarea și caracteristica degerăturilor

În funcție de intensitatea frigului, durata de expunere, precum și de
reactivitatea organismului, leziunile locale, deosebim patru grade de
degerături:
Gradul I- în formele cele mai usoare aceasta se manifestă prin senzația de
înțepături și furnicături în regiunile expuse acțiunii frigului. În formele mai
avansate apar dureri violente , însoțite de senzații de usturime și tulburări de
sensibilitate: furnicături, amorțeală, senzație de cald sau rece .
Obiectiv: la cîteva ore după încetarera acțiunii frigului, la nivelul zonei
respective se formează edem, care poate persista cîteva
săptămîni.Tegumentele au un aspect cu nuanță de violet, iar după 7-10 zile
încep să se descuameze.
Gradul II- caracteristic prin leziunea stratului superficial al pielii și formarea
flictenelor umplute cu lichid transparent. Flictenele se formează în primele 24
ore și mai rar în a 2-a , a 3-a zi. După deschiderea lor rămîne o suprafață
roșie-violet, uneori acoperită cu fibrină, sensibilitatea tactilă și dureroasă este
păstrată. Degerăturile de gradul II se vindecă fară sechele într-o perioadă de
cîteva săptămîni.
Gradul III- este implicată toată grosimea dermului și poate cuprinde și
hipodermul. Se caracterizează prin tulburări de sensibilitate. Leziunile
nicrotice au aspect plumburiu a pielii la nivelul căreia apar vezicule albăstrui.
Peste 7-10 zile se dezvoltă necroza uscată sau umedă și se formează linia
de demarcare. Vindecarea degerăturilor de gradul III se face cu sechelea într-
o perioadă de 2-3 luni.
Gradul IV- leziunea are aspect de gangrenă uscată și cuprinde toate straturile
pielii, țesutul celular subcutanat, tendoane, mușchi, uneori și osul subiacent.
Accidentatul este ca deobicei în stare de șoc, somnolent, apatic, sau
dimpotrivă, agitat. Edemul țesuturilor ocupă o suprafață mai mare decît zona
de necroză. În primele zile nu putem, practic, deosebi degerăturile de gradul
III și gradul IV . Peste o săptămînă,edemul se micșorează și spre sfîrșitul
săptămînii a 2-a, apare linia de demarcare ce separă țesuturile necrotice de
cele viabile.
Fiziopatologic, transformările se produc în două etape:
Etapa I – are loc vasoconstricția datorată frigului, țesuturile se ischemiaza;
Etapa II – după expunerea la frig, prin trecerea la caldură, se produc
vasodilatații care determină apariția de leziuni la nivelul endoteliului vascular
și care angrenează apariția trombilor, vasele de sînge se trombozează ceea ce
conduce la gangrenă.

Cum pot fi prevenite degeraturile?

Degeraturile pot avea loc extrem de rapid la temperaturi foarte scăzute. Este
foarte important să se protejeze pielea în mod corespunzator. Nu uitati de
vîntul rece care poate intensifica efectul degeraturilor si progresia acestora.
Primul pas in prevenirea degeraturilor este sa stiți dacă sunteți predispus la
instalarea acestora:
- cele mai multe cazuri de degeraturi s-au observat la cei care consumă
alcool, cei care suferă de boli psihice si la persoanele care fac abuz de
droguri recreative.
- cazurile de degeraturi implică perosanele care sunt expuse la frig fară să
aibă posibilitatea să schimbe în vreun fel situatia in care se află.
- fumătorii si persoanele cu afectiuni ale vaselor de sange (cum ar fi cei care
suferă de diabet zaharat), manifestă o scădere a fluxului sanguin la nivelul
membrelor (aspect considerat un factor de risc).
- lipsa de adapost, oboseală, deshidratarea, imbrăcămintea nepotrivită și la
mare altitudine sunt factorii suplimentari de risc.
- purtati haine adecvate. Expertii consideră că mai multe straturi de haine care
să păstreze aerul cald pe langă corp, sunt varianta ideală.
- asigurati-vă că stratul exterior de imbracaminte este rezistent la apă.
- este important să consumati suficiente calorii (care vă poate ajuta in lupta cu
frigul).
- dacă sunteți la mare altitudine, de exemplu, escaladați un munte, luați cu
dvs. o rezervă de oxigen.
- luați imediat măsuri la primele semne de degerături: roseața, furnicaturi,
amorțeală, ințepături și durere.
Persoanele care prezinta cel mai mare risc
privind degeraturile si hipotermia sunt:
- cele care iși petrec majoritatea timpului în aer liber (vînători, persoane fără
adăpost, paznici, etc.);
- cele care consumă alcool;
- cele cu varstă înaintată, fără mijloace adecvate de confort (încălzire, hrană,
adăpost, etc.);
- cele care sunt epuizate, deshidratate;
- bolnavii mintal.
Simptomul se refera la ce simte pacientul și poate descrie, în timp ce un semn
este întîlnit și la alte persoane și poate fi observat de medic. De
exemplu, somnolența poate fi un simptom, în timp ce pupilele dilatate pot fi un
semn. 

Degeraturile afecteaza doar suprafata pielii. Inițial este percepută senzația de

durere si mancărime. Pe piele apar pete albe și/sau galbene și aceasta poate
amorti. Înghețul la suprafata pielii nu constă în lezarea permanentă a pielii,
deoarece numai suprafata superioară a pielii este afectată. Zonele implicate
pot fi deosebit de sensibile pentru o perioadă de timp. 

In urma degeraturilor pielea poate fi inghețată și amorțită. Cu toate acestea,

țesuturile profunde nu sunt afectate. După cîteva zile pot apărea pustule
închise la culoare, în zonele care au fost inghețate. În trei patru săptămîni
acestea se vindecă. Pacientul poate manifesta o sensibilitate în zonele
afectate, care poate persista o perioadă indelungată de timp. 

Tratament
Tratamentul se concentrează pe incalzirea sau dezghețarea tesutului afectat.
Este importat sa se evite un nou episod de degerături, din cauza riscului de a
leza si mai tare pielea. In cazul in care s-au format cristale, pacientul ar trebui
să evite micările care implică zona afectată, deoarece pot sa apărea răni.
Pesoana afectată trebuie sa evite frigul și să se incălzească imediat. Toate
hainele ude vor fi scoase și înlocuite cu haine uscate. Dacă este necesar, va
fi acoperit de paturi. Asigurați-vă că extremitațile sunt protejate. Dacă este
posibil, incălzirea organismului se va face treptat, sub supravegherea unui
cadru medical instruit. Aplicarea de apă caldă pe zonele traumatizate este
ideală. Puneti pe zonele afectate apă caldă pînă revine la culoarea normală.
Nu este ceva neobișnuit inflamația și culoarea roșie a zonelor înghețate.
Caldura directă, cum ar fi focul,trebuie evitată. Pielea a pierdut, probabil
abilitatea de a detecta temperaturi inalte, iar pacientul poate fi în pericol de a
se arde fără să vrea. Nu frecati zonele degerate, acest lucru poate agrava
leziunea.
După îndepărtarea din apă caldă, uscati ușor și aplicati tratament steril asupra
membrelor afectate, pentru a le proteja..
- Tratamentul curativ este general si local. Local, se interzic masajul și frecția
pe zonele afectate, reîncălzirea zonei degerate se face treptat într-o baie cu
apa încalzită pînă la 40C, timp de 20-30 minute.
În perioada reactivă , cînd au loc spasme vasculare,reducerea fluxului
sangvin periferic și apariția consecutivă a trombozelor intraarteriale și
intravenoase , se administrează I/V :
-preparate ce normalizează procesele metabolice – Reopoliglucină ,
Reogluman;
-spasmolitice – Sol.Papaverină 2% ,2 ml ;Acid nicotinic 1% 2ml cu 10 ml de
sol. Novocaină de 0,25% I/Arterial;
-pentru profilaxia trombozelor vasculare se administrează antiagregante –
Heparină in doză de 20 000 -30 000 U.A. ,Fraxiparină.
Această terapie este indicată și în perioada precoce –primele 12 ore după
reîncalzirea extremitaților.
Este indicată terapia de dezintoxicare, Hemodez , Neocompensan, soluții
cristaloide-DISol,TRISol.
-la fiecare 6 ore se administrează subdermal 5000 UA de heparină;
-alimentarea parenterală –Albumină ,Gelatinol,Refortan;
-antibioticoterapia ;
-vitaminoterapia;
-terapia simptomatică (cardiotonice,diuretice);
-terapia specifică –imunoglobulină,plasmă antistafilococică,bacteriofagi;
-profilaxia antitetanică in degerături de gradele II,III,IV.
Tratamentul chirurgical in degerături constă in :
-necroectomie;
-amputarea extremitații afectate-proximal de limita de demarcare;
- operații reconstructive , imbunatațirea funcției bontului, reconstituirea
defectelor cosmetice.
NU este recomandat:

 Sa se maseze zonele degerate;

 Sa se expuna la temperaturi crescute: calorifere, sobe, apa fierbinte
etc.;
 Sa se dea bauturi alcoolice victimei.

Concluzie
În concluzie, degerăturile reprezintă o afecțiune care trebuie
cunoscută și recunoscută imediat pentru a putea lua măsuri rapid, având în
vedere faptul că se poate solda cu complicații severe, ce pot pune viața în
pericol. Degerăturile pot afecta atât oamenii fără adăpost, pacienţii cu
diabet zaharat, pacienţii cu diverse afecţiuni psihice cât şi cadrele militare
sau alpiniştii. Pe termen lung degerăturile cresc sensibilitatea la frig în
zonele afectate şi predispun la alte degerături la temperaturi mai mari sau
timp de expunere mai scurt decât cel iniţial. Alte efecte pe termen lung
sunt tulburările de sensibilitate locală (parestezii, furnicături, dureri,
mâncărimi). Pentru degerăturile profunde riscurile sunt de pierdere
ireversibilă a sensibilităţii şi autoamputaţii (pierderea definitivă a unui
deget, de exemplu).

In functie de temperatura, hipotermia se poate clasifica

in:
 Usoara: temperatura corpului intre 35-32 grade celsius
 Medie: temperatura corpului intre 32-28 grade celsius
 Grava: temperatura corpului sub 28 grade celsius

Persoanele care au un risc mai mare de a face hipotermie sunt: varstnicii si copiii mici -
la care termoreglarea se face cu dificultate, traumatizatii, alcoolicii, drogatii si
persoanele innecate - deoarece caldura se pierde mai usor in apa decat in aer.

Frisoanele, principalul semn

De asemenea, printre simptome se numara:
  Frisoane, piele rece si palida;
 Tulburari de echilibru si de vorbire;
 Parestezii (amorteli) la nivelul mainilor si degetelor;
 Apatie sau chiar afectarea capacitatilor intelectuale.

Totodata, daca pacientul prezinta si alte semne, precum somnolenta, slabiciune,

halucinatii, confuzie, respiratii cu frecventa joasa sau rigiditate musculara, trebuie sa
actionati de urgenta, sa gasiti o cale sa va incalziti organismul, pentru ca altfel riscati sa
va pierdeti cunostinta. De exemplu, beti lichide calde.

Hipotermia poate aparea si in spatiile de locuit neincalzite, in special in cazul copiilor,

adultilor bolnavi sau varstnicilor care nu sunt imbracati corespunzator, iar recuperarea
in cazul lor se face mai greu.

Primul ajutor in caz de hipotermie

In cazul hipotermiei primul ajutor incepe cu evaluarea functiilor vitale (ABC - libertatea
cailor respiratorii, respiratie, circulatie) si resuscitarea cardiorespiratorie daca este
nevoie; toracele victimelor aflate in hipotermie este mai rigid ceea ce face mai dificil
masajul cardiac.

Restabilirea temperaturii normale a corpului se face lent, nu brusc (cu aproximativ 1

grad pe ora) si consta in:

 Incalzire pasiva: aducerea victimei intr-un mediu cald, inlocuirea imbracamintei

ude cu una uscata si invelirea cu paturi; aceste masuri pot fi suficiente in
hipotermiile usoare si medii cu temperaturi peste 31 grade celsius
 Incalzire externa activa: imersie in apa calda (40 grade celsius), acoperirea cu
paturi electrice, infasurarea in haine sau paturi calde, pungi sau sticle cu apa
calda
 Incalzire interna activa: care se face dupa transportul victimei la spital (ventilatie
cu O2 cald, fluide calde etc.).

Transportati persoana inghetata intr-un loc incalzit

Persoana care sufera de hipotermie trebuie transportata imediat intr-un loc incalzit.
Atentie insa, nu este bine sa incalziti bolnavul brusc, cu surse externe de caldura de
genul radiatoarelor sau caloriferelor electrice, deoarece se pot produce leziuni. Pentru
a-i regla temperatura corpului, cel mai bine este sa i se scoata hainele ude si reci si sa se
acopere cu paturi calde si sticle sau comprese cu apa fierbinte, pe care ar fi bine sa i le
puneti la gat, torace si in zona inghinala. Este foarte important sa ii acoperiti si capul,
aceasta fiind metoda cea mai sigura si rapidă de a creste temperatura corporala cu pana
la 2˚ Celsius.
Sfaturi pentru prevenirea hipotermiei
Pentru a evita hipotermia, cel mai bine este sa stati in casa pe timp de ger. In caz
contrar, medicii va sfatuiesc sa va echipati corespunzator:

 Acoperiti-va extremitatile, adica urechile, nasul, degetele de la maini, dar si

picioarele, deoarece acestea sunt locurile prin care se pierde caldura si riscati sa
suferiti degeraturi;
 Pentru a suporta mai bine frigul, este necesar sa aveti o alimentatie bogata in
grasimi si glucide (dulciuri) si sa consumati doua cani de ceai pe zi. Printre
plantele care imbunatatesc circulatia periferica se numara iasomia si busuiocul,
dar sunt recomandate si scortisoara, afinele, macesele, paducelul sau mugurii de
pin.

Batranii, copiii si bolnavii cu afectiuni cronice, cum ar fi diabet, hipotiroidism, afectiuni

neurologice sau psihice, sunt principalele categorii care prezinta risc crescut de aparitie
a hipotermiei. In plus, cardiacii sunt mai predispusi la a suferi un infarct miocardic.

Verificati daca prezinta degeraturi

Daca pacientul este constient, este indicat sa consume multe lichide calde, deoarece
riscul de deshidratare este mare dupa reincalzirea organismului. Nu uitati sa urmariti
reactiile bolnavului in timp ce il ingrijiti, verificati daca prezinta degeraturi sau daca
starea s-a ameliorat de cand l-ati adus in mediul cald. De asemenea, verificati constant
temperatura si urmariti-i respiratia. Daca nu remarcati nicio imbunatatire, chemati de
urgenta ambulanta. La spital i se vor administra fluide calde intravenos, oxigen si alte
tratamente care il vor ajuta sa-si revina.

De retinut! Nu se vor da bauturi alcoolice victimei (exista unele conceptii gresite

conform careia alcoolul incalzeste); in cazul in care victima este constienta si nu prezinta
varsaturi, se pot oferi bauturi calde (ceai, supa).

Tratament
În cazul instalării hipotermiei, fiind vorba de o urgență, este nevoie de solicitarea
imediată a personalului medical. Pâna când ajutorul medical este disponibil este
importantă și de multe ori esențială pentru viața victimei, acordarea corectă
a primului ajutor (dacă există posibilitatea). 

Iata câteva recomandari în acest sens:

  Nu bruscați victima! Când puteți acorda ajutor unei persoane cu hipotermie,
limitați-vă la mișcarile care sunt strict necesare (ex. mutarea către sursa de
căldură), mai ales dacă aceasta a suferit traumatisme; nu efectuați masaj și nu o
forțați  să se miște pentru a nu agrava starea victimei.
 Mutați victima din zona factorului cauzator de hipotermie – daca este posibil
îndepărtați persoana afectata de sursa de frig și aduceți-o aproape de o sursa de
căldură sau într-un loc mai cald și ferit de bătaia vântului.
 Îndepartați cu atenție hainele ude și înlocuiți-le cu altele uscate (în cazul
imersiei în apă) - dacă victima este inconștientă taiați hainele ude pentru a
economisi timp. 
 Acoperiți victima cu pături sau haine uscate, lăsând descoperită numai fața.Nu
folosiți ăaturi electrice sau alte dispozitive care pot provoca arsuri.
 Așezați victima pe spate, pe o pătură sau pe o suprafață uscată. 
 Monitorizați pulsul și respirația – daca este nevoie executați manevre de
resucitare cardiopulmonara (CPR) – masaj cardiac și ventilație artificială (30
compresii cardiace la 2 respirații), daca persoana afectată nu mai reacționează
la stimuli, lipsește respirația iar pulsul este foarte slab sau absent.
 Nu expuneți victima direct la o sursă puternică de căldură – încălzirea
trebuie să se facă treptat, pentru a permite readaptarea organismului la căldură.
 Aplicați comprese calde pe torace și gât  (pungi sau sticle cu apă călduță) – a se
evita zona mâinilor și picioarelor pentru a nu  forța întoarcerea sângelui cu
temperatura scăzută la inimă.
 Așezați-vă lângă victimă pentru a-i transmite din căldura propriului corp.
 Oferiți victimei ceva cald să bea (ceai), dacă starea permite și dacă există
posibilitatea. Nu administrați alcool!
 Daca victima se află în apă rece și este în stare de conștiență, până la scoaterea
acesteia din apă se recomandă aducerea genunchilor la piept (poziție ghemuită),
astfel încât suprafața expusă frigului să fie mai mică.

În funcție de gradul de severitate al hipotermiei, îngrijirile medicale includ intervenții

care au ca scop creșterea temperaturii corpului. Printre aceste proceduri se numără: 

 hemodializa - asigură reîncălzirea sângelui;

 administrarea intravenoasă de lichide calde – injectarea unei soluții saline
încalzite;
 oxigenarea artificială cu aer umidificat, ajuta la creșterea temperaturii
corpului;
 irigarea – o soluție caldă de apă sărată este utilizată pentru încălzirea anumitor
zone ale corpului precum pleura sau cavitatea peritoneală.

Persoanele cu hipotermie ușoara răspund foarte bine la procedurile medicale și se pot

recupera destul de repede. În cazul hipotermiei moderate sau severe pot
apărea complicații grave și chiar moartea. Câteva dintre complicațiile posibile
sunt: hipoxia, degerăturile care pot evolua către gangrenă (în special la nivelul
extremitaților – mâini, picioare), inflamarea pancreasului, pneumonia, insuficiență
renală, probleme cardiace. Chiar dacă sunt mai predispuși la instalarea hipotermiei,
copiii au parte de o recuperare mai buna decât adulții sau batrânii.

Concluzie
 Hipotermia, în stadii incipiente, nu necesită manevre medicale complexe, de aceea primul
ajutor poate fi salvator de viață în cele mai multe cazuri.
 În condiții meteorologice extreme precum furtuni, inundații, ninsori abundente și
temperaturi mult scăzute este indicat să se adopte măsuri de siguranță și să se evite
călătoriile mai ales în zone greu accesibile echipelor de salvare.
 Pe timp de iarnă este necesară funcționarea unui centru social care să ofere hrană caldă și
adăpost persoanelor fără domiciliu, acestea fiind principalele victime ale hipotermiei.
 Consumul excesiv de alcool corelat cu expunerea îndelungată la temperaturi foarte
scăzute (sub pragul înghețului) nu este indicat deoarece determină atât pierdere de
căldură (vasodilatație), cât și o percepție falsă asupra mediului ambiant iar riscul instalării
hipotermiei este destul de mare.  
 Victimele accidentelor care prezintă răni grave, contuzii, fracturi sau arsuri pot instala
hipotermie chiar dacă nu este frig, de aceea înaintea sosirii echipajelor specializate,
acoperirea acestora cu pături sau haine calde poate ajuta.

Degerăturile
Degeraturile sunt leziuni ale tesuturilor provocate de frig, in urma situatiilor de
expunere la temperaturi scazute. Hipotermia este caracterizata de scaderea
anormala a temperaturii corpului. 

Nasul, obrajii, urechile, degetele de la maini si picioare sunt afectate cel mai
frecvent. Toti oamenii sunt sensibili, chiar si persoanele care traiesc in zone
cu clima rece. 

Clasificarea și caracteristica degerăturilor

În funcție de intensitatea frigului, durata de expunere, precum și de
reactivitatea organismului, leziunile locale, deosebim patru grade de
degerături:
Gradul I- în formele cele mai usoare aceasta se manifestă prin senzația de
înțepături și furnicături în regiunile expuse acțiunii frigului. În formele mai
avansate apar dureri violente , însoțite de senzații de usturime și tulburări de
sensibilitate: furnicături, amorțeală, senzație de cald sau rece .
Obiectiv: la cîteva ore după încetarera acțiunii frigului, la nivelul zonei
respective se formează edem, care poate persista cîteva
săptămîni.Tegumentele au un aspect cu nuanță de violet, iar după 7-10 zile
încep să se descuameze.
Gradul II- caracteristic prin leziunea stratului superficial al pielii și formarea
flictenelor umplute cu lichid transparent. Flictenele se formează în primele 24
ore și mai rar în a 2-a , a 3-a zi. După deschiderea lor rămîne o suprafață
roșie-violet, uneori acoperită cu fibrină, sensibilitatea tactilă și dureroasă este
păstrată. Degerăturile de gradul II se vindecă fară sechele într-o perioadă de
cîteva săptămîni.
Gradul III- este implicată toată grosimea dermului și poate cuprinde și
hipodermul. Se caracterizează prin tulburări de sensibilitate. Leziunile
nicrotice au aspect plumburiu a pielii la nivelul căreia apar vezicule albăstrui.
Peste 7-10 zile se dezvoltă necroza uscată sau umedă și se formează linia
de demarcare. Vindecarea degerăturilor de gradul III se face cu sechelea într-
o perioadă de 2-3 luni.
Gradul IV- leziunea are aspect de gangrenă uscată și cuprinde toate straturile
pielii, țesutul celular subcutanat, tendoane, mușchi, uneori și osul subiacent.
Accidentatul este ca deobicei în stare de șoc, somnolent, apatic, sau
dimpotrivă, agitat. Edemul țesuturilor ocupă o suprafață mai mare decît zona
de necroză. În primele zile nu putem, practic, deosebi degerăturile de gradul
III și gradul IV . Peste o săptămînă,edemul se micșorează și spre sfîrșitul
săptămînii a 2-a, apare linia de demarcare ce separă țesuturile necrotice de
cele viabile.
Fiziopatologic, transformările se produc în două etape:
Etapa I – are loc vasoconstricția datorată frigului, țesuturile se ischemiaza;
Etapa II – după expunerea la frig, prin trecerea la caldură, se produc
vasodilatații care determină apariția de leziuni la nivelul endoteliului vascular
și care angrenează apariția trombilor, vasele de sînge se trombozează ceea ce
conduce la gangrenă.

Cum pot fi prevenite degeraturile?

Degeraturile pot avea loc extrem de rapid la temperaturi foarte scăzute. Este
foarte important să se protejeze pielea în mod corespunzator. Nu uitati de
vîntul rece care poate intensifica efectul degeraturilor si progresia acestora.
Primul pas in prevenirea degeraturilor este sa stiți dacă sunteți predispus la
instalarea acestora:
- cele mai multe cazuri de degeraturi s-au observat la cei care consumă
alcool, cei care suferă de boli psihice si la persoanele care fac abuz de
droguri recreative.
- cazurile de degeraturi implică perosanele care sunt expuse la frig fară să
aibă posibilitatea să schimbe în vreun fel situatia in care se află.
- fumătorii si persoanele cu afectiuni ale vaselor de sange (cum ar fi cei care
suferă de diabet zaharat), manifestă o scădere a fluxului sanguin la nivelul
membrelor (aspect considerat un factor de risc).
- lipsa de adapost, oboseală, deshidratarea, imbrăcămintea nepotrivită și la
mare altitudine sunt factorii suplimentari de risc.
- purtati haine adecvate. Expertii consideră că mai multe straturi de haine care
să păstreze aerul cald pe langă corp, sunt varianta ideală.
- asigurati-vă că stratul exterior de imbracaminte este rezistent la apă.
- este important să consumati suficiente calorii (care vă poate ajuta in lupta cu
frigul).
- dacă sunteți la mare altitudine, de exemplu, escaladați un munte, luați cu
dvs. o rezervă de oxigen.
- luați imediat măsuri la primele semne de degerături: roseața, furnicaturi,
amorțeală, ințepături și durere.

Persoanele care prezinta cel mai mare risc

privind degeraturile si hipotermia sunt:
- cele care iși petrec majoritatea timpului în aer liber (vînători, persoane fără
adăpost, paznici, etc.);
- cele care consumă alcool;
- cele cu varstă înaintată, fără mijloace adecvate de confort (încălzire, hrană,
adăpost, etc.);
- cele care sunt epuizate, deshidratate;
- bolnavii mintal.
Simptomul se refera la ce simte pacientul și poate descrie, în timp ce un semn
este întîlnit și la alte persoane și poate fi observat de medic. De
exemplu, somnolența poate fi un simptom, în timp ce pupilele dilatate pot fi un
semn. 

Degeraturile afecteaza doar suprafata pielii. Inițial este percepută senzația de

durere si mancărime. Pe piele apar pete albe și/sau galbene și aceasta poate
amorti. Înghețul la suprafata pielii nu constă în lezarea permanentă a pielii,
deoarece numai suprafata superioară a pielii este afectată. Zonele implicate
pot fi deosebit de sensibile pentru o perioadă de timp. 

In urma degeraturilor pielea poate fi inghețată și amorțită. Cu toate acestea,

țesuturile profunde nu sunt afectate. După cîteva zile pot apărea pustule
închise la culoare, în zonele care au fost inghețate. În trei patru săptămîni
acestea se vindecă. Pacientul poate manifesta o sensibilitate în zonele
afectate, care poate persista o perioadă indelungată de timp. 

Tratament
Tratamentul se concentrează pe incalzirea sau dezghețarea tesutului afectat.
Este importat sa se evite un nou episod de degerături, din cauza riscului de a
leza si mai tare pielea. In cazul in care s-au format cristale, pacientul ar trebui
să evite micările care implică zona afectată, deoarece pot sa apărea răni.
Pesoana afectată trebuie sa evite frigul și să se incălzească imediat. Toate
hainele ude vor fi scoase și înlocuite cu haine uscate. Dacă este necesar, va
fi acoperit de paturi. Asigurați-vă că extremitațile sunt protejate. Dacă este
posibil, incălzirea organismului se va face treptat, sub supravegherea unui
cadru medical instruit. Aplicarea de apă caldă pe zonele traumatizate este
ideală. Puneti pe zonele afectate apă caldă pînă revine la culoarea normală.
Nu este ceva neobișnuit inflamația și culoarea roșie a zonelor înghețate.

Caldura directă, cum ar fi focul,trebuie evitată. Pielea a pierdut, probabil

abilitatea de a detecta temperaturi inalte, iar pacientul poate fi în pericol de a
se arde fără să vrea. Nu frecati zonele degerate, acest lucru poate agrava
leziunea.
După îndepărtarea din apă caldă, uscati ușor și aplicati tratament steril asupra
membrelor afectate, pentru a le proteja..
- Tratamentul curativ este general si local. Local, se interzic masajul și frecția
pe zonele afectate, reîncălzirea zonei degerate se face treptat într-o baie cu
apa încalzită pînă la 40C, timp de 20-30 minute.
În perioada reactivă , cînd au loc spasme vasculare,reducerea fluxului
sangvin periferic și apariția consecutivă a trombozelor intraarteriale și
intravenoase , se administrează I/V :
-preparate ce normalizează procesele metabolice – Reopoliglucină ,
Reogluman;
-spasmolitice – Sol.Papaverină 2% ,2 ml ;Acid nicotinic 1% 2ml cu 10 ml de
sol. Novocaină de 0,25% I/Arterial;
-pentru profilaxia trombozelor vasculare se administrează antiagregante –
Heparină in doză de 20 000 -30 000 U.A. ,Fraxiparină.
Această terapie este indicată și în perioada precoce –primele 12 ore după
reîncalzirea extremitaților.
 Este indicată terapia de dezintoxicare, Hemodez , Neocompensan, soluții
cristaloide-DISol,TRISol.
-la fiecare 6 ore se administrează subdermal 5000 UA de heparină;
-alimentarea parenterală –Albumină ,Gelatinol,Refortan;
-antibioticoterapia ;
-vitaminoterapia;
-terapia simptomatică (cardiotonice,diuretice);
-terapia specifică –imunoglobulină,plasmă antistafilococică,bacteriofagi;
-profilaxia antitetanică in degerături de gradele II,III,IV.
Tratamentul chirurgical in degerături constă in :
-necroectomie;
-amputarea extremitații afectate-proximal de limita de demarcare;
- operații reconstructive , imbunatațirea funcției bontului, reconstituirea
defectelor cosmetice.

NU este recomandat:

 Sa se maseze zonele degerate;

 Sa se expuna la temperaturi crescute: calorifere, sobe, apa fierbinte
etc.;
 Sa se dea bauturi alcoolice victimei.

Concluzie
În concluzie, degerăturile reprezintă o afecțiune care trebuie
cunoscută și recunoscută imediat pentru a putea lua măsuri rapid, având în
vedere faptul că se poate solda cu complicații severe, ce pot pune viața în
pericol. Degerăturile pot afecta atât oamenii fără adăpost, pacienţii cu
diabet zaharat, pacienţii cu diverse afecţiuni psihice cât şi cadrele militare
sau alpiniştii. Pe termen lung degerăturile cresc sensibilitatea la frig în
zonele afectate şi predispun la alte degerături la temperaturi mai mari sau
timp de expunere mai scurt decât cel iniţial. Alte efecte pe termen lung
sunt tulburările de sensibilitate locală (parestezii, furnicături, dureri,
mâncărimi). Pentru degerăturile profunde riscurile sunt de pierdere
ireversibilă a sensibilităţii şi autoamputaţii (pierderea definitivă a unui
deget, de exemplu).

In functie de temperatura, hipotermia se poate clasifica

in:
 Usoara: temperatura corpului intre 35-32 grade celsius
 Medie: temperatura corpului intre 32-28 grade celsius
 Grava: temperatura corpului sub 28 grade celsius

Persoanele care au un risc mai mare de a face hipotermie sunt: varstnicii si copiii mici -
la care termoreglarea se face cu dificultate, traumatizatii, alcoolicii, drogatii si
persoanele innecate - deoarece caldura se pierde mai usor in apa decat in aer.

Frisoanele, principalul semn

De asemenea, printre simptome se numara:

 Frisoane, piele rece si palida;

 Tulburari de echilibru si de vorbire;
 Parestezii (amorteli) la nivelul mainilor si degetelor;
 Apatie sau chiar afectarea capacitatilor intelectuale.

Totodata, daca pacientul prezinta si alte semne, precum somnolenta, slabiciune,

halucinatii, confuzie, respiratii cu frecventa joasa sau rigiditate musculara, trebuie sa
actionati de urgenta, sa gasiti o cale sa va incalziti organismul, pentru ca altfel riscati sa
va pierdeti cunostinta. De exemplu, beti lichide calde.

Hipotermia poate aparea si in spatiile de locuit neincalzite, in special in cazul copiilor,

adultilor bolnavi sau varstnicilor care nu sunt imbracati corespunzator, iar recuperarea
in cazul lor se face mai greu.

Primul ajutor in caz de hipotermie

In cazul hipotermiei primul ajutor incepe cu evaluarea functiilor vitale (ABC - libertatea
cailor respiratorii, respiratie, circulatie) si resuscitarea cardiorespiratorie daca este
nevoie; toracele victimelor aflate in hipotermie este mai rigid ceea ce face mai dificil
masajul cardiac.
Restabilirea temperaturii normale a corpului se face lent, nu brusc (cu aproximativ 1
grad pe ora) si consta in:

 Incalzire pasiva: aducerea victimei intr-un mediu cald, inlocuirea imbracamintei

ude cu una uscata si invelirea cu paturi; aceste masuri pot fi suficiente in
hipotermiile usoare si medii cu temperaturi peste 31 grade celsius
 Incalzire externa activa: imersie in apa calda (40 grade celsius), acoperirea cu
paturi electrice, infasurarea in haine sau paturi calde, pungi sau sticle cu apa
calda
 Incalzire interna activa: care se face dupa transportul victimei la spital (ventilatie
cu O2 cald, fluide calde etc.).

Transportati persoana inghetata intr-un loc incalzit

Persoana care sufera de hipotermie trebuie transportata imediat intr-un loc incalzit.
Atentie insa, nu este bine sa incalziti bolnavul brusc, cu surse externe de caldura de
genul radiatoarelor sau caloriferelor electrice, deoarece se pot produce leziuni. Pentru
a-i regla temperatura corpului, cel mai bine este sa i se scoata hainele ude si reci si sa se
acopere cu paturi calde si sticle sau comprese cu apa fierbinte, pe care ar fi bine sa i le
puneti la gat, torace si in zona inghinala. Este foarte important sa ii acoperiti si capul,
aceasta fiind metoda cea mai sigura si rapidă de a creste temperatura corporala cu pana
la 2˚ Celsius.

Sfaturi pentru prevenirea hipotermiei

Pentru a evita hipotermia, cel mai bine este sa stati in casa pe timp de ger. In caz
contrar, medicii va sfatuiesc sa va echipati corespunzator:

 Acoperiti-va extremitatile, adica urechile, nasul, degetele de la maini, dar si

picioarele, deoarece acestea sunt locurile prin care se pierde caldura si riscati sa
suferiti degeraturi;
 Pentru a suporta mai bine frigul, este necesar sa aveti o alimentatie bogata in
grasimi si glucide (dulciuri) si sa consumati doua cani de ceai pe zi. Printre
plantele care imbunatatesc circulatia periferica se numara iasomia si busuiocul,
dar sunt recomandate si scortisoara, afinele, macesele, paducelul sau mugurii de
pin.

Batranii, copiii si bolnavii cu afectiuni cronice, cum ar fi diabet, hipotiroidism, afectiuni

neurologice sau psihice, sunt principalele categorii care prezinta risc crescut de aparitie
a hipotermiei. In plus, cardiacii sunt mai predispusi la a suferi un infarct miocardic.

Verificati daca prezinta degeraturi

Daca pacientul este constient, este indicat sa consume multe lichide calde, deoarece
riscul de deshidratare este mare dupa reincalzirea organismului. Nu uitati sa urmariti
reactiile bolnavului in timp ce il ingrijiti, verificati daca prezinta degeraturi sau daca
starea s-a ameliorat de cand l-ati adus in mediul cald. De asemenea, verificati constant
temperatura si urmariti-i respiratia. Daca nu remarcati nicio imbunatatire, chemati de
urgenta ambulanta. La spital i se vor administra fluide calde intravenos, oxigen si alte
tratamente care il vor ajuta sa-si revina.

De retinut! Nu se vor da bauturi alcoolice victimei (exista unele conceptii gresite

conform careia alcoolul incalzeste); in cazul in care victima este constienta si nu prezinta
varsaturi, se pot oferi bauturi calde (ceai, supa).

Tratament
În cazul instalării hipotermiei, fiind vorba de o urgență, este nevoie de solicitarea
imediată a personalului medical. Pâna când ajutorul medical este disponibil este
importantă și de multe ori esențială pentru viața victimei, acordarea corectă
a primului ajutor (dacă există posibilitatea). 

Iata câteva recomandari în acest sens:

 Nu bruscați victima! Când puteți acorda ajutor unei persoane cu hipotermie,

limitați-vă la mișcarile care sunt strict necesare (ex. mutarea către sursa de
căldură), mai ales dacă aceasta a suferit traumatisme; nu efectuați masaj și nu o
forțați  să se miște pentru a nu agrava starea victimei.
 Mutați victima din zona factorului cauzator de hipotermie – daca este posibil
îndepărtați persoana afectata de sursa de frig și aduceți-o aproape de o sursa de
căldură sau într-un loc mai cald și ferit de bătaia vântului.
 Îndepartați cu atenție hainele ude și înlocuiți-le cu altele uscate (în cazul
imersiei în apă) - dacă victima este inconștientă taiați hainele ude pentru a
economisi timp. 
 Acoperiți victima cu pături sau haine uscate, lăsând descoperită numai fața.Nu
folosiți ăaturi electrice sau alte dispozitive care pot provoca arsuri.
 Așezați victima pe spate, pe o pătură sau pe o suprafață uscată. 
 Monitorizați pulsul și respirația – daca este nevoie executați manevre de
resucitare cardiopulmonara (CPR) – masaj cardiac și ventilație artificială (30
compresii cardiace la 2 respirații), daca persoana afectată nu mai reacționează
la stimuli, lipsește respirația iar pulsul este foarte slab sau absent.
 Nu expuneți victima direct la o sursă puternică de căldură – încălzirea
trebuie să se facă treptat, pentru a permite readaptarea organismului la căldură.
 Aplicați comprese calde pe torace și gât  (pungi sau sticle cu apă călduță) – a se
evita zona mâinilor și picioarelor pentru a nu  forța întoarcerea sângelui cu
temperatura scăzută la inimă.
  Așezați-vă lângă victimă pentru a-i transmite din căldura propriului corp.
 Oferiți victimei ceva cald să bea (ceai), dacă starea permite și dacă există
posibilitatea. Nu administrați alcool!
 Daca victima se află în apă rece și este în stare de conștiență, până la scoaterea
acesteia din apă se recomandă aducerea genunchilor la piept (poziție ghemuită),
astfel încât suprafața expusă frigului să fie mai mică.

În funcție de gradul de severitate al hipotermiei, îngrijirile medicale includ intervenții

care au ca scop creșterea temperaturii corpului. Printre aceste proceduri se numără: 

 hemodializa - asigură reîncălzirea sângelui;

 administrarea intravenoasă de lichide calde – injectarea unei soluții saline
încalzite;
 oxigenarea artificială cu aer umidificat, ajuta la creșterea temperaturii
corpului;
 irigarea – o soluție caldă de apă sărată este utilizată pentru încălzirea anumitor
zone ale corpului precum pleura sau cavitatea peritoneală.

Persoanele cu hipotermie ușoara răspund foarte bine la procedurile medicale și se pot

recupera destul de repede. În cazul hipotermiei moderate sau severe pot
apărea complicații grave și chiar moartea. Câteva dintre complicațiile posibile
sunt: hipoxia, degerăturile care pot evolua către gangrenă (în special la nivelul
extremitaților – mâini, picioare), inflamarea pancreasului, pneumonia, insuficiență
renală, probleme cardiace. Chiar dacă sunt mai predispuși la instalarea hipotermiei,
copiii au parte de o recuperare mai buna decât adulții sau batrânii.

Concluzie
 Hipotermia, în stadii incipiente, nu necesită manevre medicale complexe, de aceea primul
ajutor poate fi salvator de viață în cele mai multe cazuri.
 În condiții meteorologice extreme precum furtuni, inundații, ninsori abundente și
temperaturi mult scăzute este indicat să se adopte măsuri de siguranță și să se evite
călătoriile mai ales în zone greu accesibile echipelor de salvare.
 Pe timp de iarnă este necesară funcționarea unui centru social care să ofere hrană caldă și
adăpost persoanelor fără domiciliu, acestea fiind principalele victime ale hipotermiei.
 Consumul excesiv de alcool corelat cu expunerea îndelungată la temperaturi foarte
scăzute (sub pragul înghețului) nu este indicat deoarece determină atât pierdere de
căldură (vasodilatație), cât și o percepție falsă asupra mediului ambiant iar riscul instalării
hipotermiei este destul de mare.  
 Victimele accidentelor care prezintă răni grave, contuzii, fracturi sau arsuri pot instala
hipotermie chiar dacă nu este frig, de aceea înaintea sosirii echipajelor specializate,
acoperirea acestora cu pături sau haine calde poate ajuta.
 Degerăturile
Degeraturile sunt leziuni ale tesuturilor provocate de frig, in urma situatiilor de
expunere la temperaturi scazute. Hipotermia este caracterizata de scaderea
anormala a temperaturii corpului. 

Nasul, obrajii, urechile, degetele de la maini si picioare sunt afectate cel mai
frecvent. Toti oamenii sunt sensibili, chiar si persoanele care traiesc in zone
cu clima rece. 

Clasificarea și caracteristica degerăturilor

În funcție de intensitatea frigului, durata de expunere, precum și de
reactivitatea organismului, leziunile locale, deosebim patru grade de
degerături:
Gradul I- în formele cele mai usoare aceasta se manifestă prin senzația de
înțepături și furnicături în regiunile expuse acțiunii frigului. În formele mai
avansate apar dureri violente , însoțite de senzații de usturime și tulburări de
sensibilitate: furnicături, amorțeală, senzație de cald sau rece .
Obiectiv: la cîteva ore după încetarera acțiunii frigului, la nivelul zonei
respective se formează edem, care poate persista cîteva
săptămîni.Tegumentele au un aspect cu nuanță de violet, iar după 7-10 zile
încep să se descuameze.
Gradul II- caracteristic prin leziunea stratului superficial al pielii și formarea
flictenelor umplute cu lichid transparent. Flictenele se formează în primele 24
ore și mai rar în a 2-a , a 3-a zi. După deschiderea lor rămîne o suprafață
roșie-violet, uneori acoperită cu fibrină, sensibilitatea tactilă și dureroasă este
păstrată. Degerăturile de gradul II se vindecă fară sechele într-o perioadă de
cîteva săptămîni.
Gradul III- este implicată toată grosimea dermului și poate cuprinde și
hipodermul. Se caracterizează prin tulburări de sensibilitate. Leziunile
nicrotice au aspect plumburiu a pielii la nivelul căreia apar vezicule albăstrui.
Peste 7-10 zile se dezvoltă necroza uscată sau umedă și se formează linia
de demarcare. Vindecarea degerăturilor de gradul III se face cu sechelea într-
o perioadă de 2-3 luni.
Gradul IV- leziunea are aspect de gangrenă uscată și cuprinde toate straturile
pielii, țesutul celular subcutanat, tendoane, mușchi, uneori și osul subiacent.
Accidentatul este ca deobicei în stare de șoc, somnolent, apatic, sau
dimpotrivă, agitat. Edemul țesuturilor ocupă o suprafață mai mare decît zona
de necroză. În primele zile nu putem, practic, deosebi degerăturile de gradul
III și gradul IV . Peste o săptămînă,edemul se micșorează și spre sfîrșitul
săptămînii a 2-a, apare linia de demarcare ce separă țesuturile necrotice de
cele viabile.
Fiziopatologic, transformările se produc în două etape:
Etapa I – are loc vasoconstricția datorată frigului, țesuturile se ischemiaza;
Etapa II – după expunerea la frig, prin trecerea la caldură, se produc
vasodilatații care determină apariția de leziuni la nivelul endoteliului vascular
și care angrenează apariția trombilor, vasele de sînge se trombozează ceea ce
conduce la gangrenă.

Cum pot fi prevenite degeraturile?

Degeraturile pot avea loc extrem de rapid la temperaturi foarte scăzute. Este
foarte important să se protejeze pielea în mod corespunzator. Nu uitati de
vîntul rece care poate intensifica efectul degeraturilor si progresia acestora.
Primul pas in prevenirea degeraturilor este sa stiți dacă sunteți predispus la
instalarea acestora:
- cele mai multe cazuri de degeraturi s-au observat la cei care consumă
alcool, cei care suferă de boli psihice si la persoanele care fac abuz de
droguri recreative.
- cazurile de degeraturi implică perosanele care sunt expuse la frig fară să
aibă posibilitatea să schimbe în vreun fel situatia in care se află.
- fumătorii si persoanele cu afectiuni ale vaselor de sange (cum ar fi cei care
suferă de diabet zaharat), manifestă o scădere a fluxului sanguin la nivelul
membrelor (aspect considerat un factor de risc).
- lipsa de adapost, oboseală, deshidratarea, imbrăcămintea nepotrivită și la
mare altitudine sunt factorii suplimentari de risc.
- purtati haine adecvate. Expertii consideră că mai multe straturi de haine care
să păstreze aerul cald pe langă corp, sunt varianta ideală.
- asigurati-vă că stratul exterior de imbracaminte este rezistent la apă.
- este important să consumati suficiente calorii (care vă poate ajuta in lupta cu
frigul).
- dacă sunteți la mare altitudine, de exemplu, escaladați un munte, luați cu
dvs. o rezervă de oxigen.
- luați imediat măsuri la primele semne de degerături: roseața, furnicaturi,
amorțeală, ințepături și durere.
Persoanele care prezinta cel mai mare risc
privind degeraturile si hipotermia sunt:
- cele care iși petrec majoritatea timpului în aer liber (vînători, persoane fără
adăpost, paznici, etc.);
- cele care consumă alcool;
- cele cu varstă înaintată, fără mijloace adecvate de confort (încălzire, hrană,
adăpost, etc.);
- cele care sunt epuizate, deshidratate;
- bolnavii mintal.
Simptomul se refera la ce simte pacientul și poate descrie, în timp ce un semn
este întîlnit și la alte persoane și poate fi observat de medic. De
exemplu, somnolența poate fi un simptom, în timp ce pupilele dilatate pot fi un
semn. 

Degeraturile afecteaza doar suprafata pielii. Inițial este percepută senzația de

durere si mancărime. Pe piele apar pete albe și/sau galbene și aceasta poate
amorti. Înghețul la suprafata pielii nu constă în lezarea permanentă a pielii,
deoarece numai suprafata superioară a pielii este afectată. Zonele implicate
pot fi deosebit de sensibile pentru o perioadă de timp. 

In urma degeraturilor pielea poate fi inghețată și amorțită. Cu toate acestea,

țesuturile profunde nu sunt afectate. După cîteva zile pot apărea pustule
închise la culoare, în zonele care au fost inghețate. În trei patru săptămîni
acestea se vindecă. Pacientul poate manifesta o sensibilitate în zonele
afectate, care poate persista o perioadă indelungată de timp. 

Tratament
Tratamentul se concentrează pe incalzirea sau dezghețarea tesutului afectat.
Este importat sa se evite un nou episod de degerături, din cauza riscului de a
leza si mai tare pielea. In cazul in care s-au format cristale, pacientul ar trebui
să evite micările care implică zona afectată, deoarece pot sa apărea răni.
Pesoana afectată trebuie sa evite frigul și să se incălzească imediat. Toate
hainele ude vor fi scoase și înlocuite cu haine uscate. Dacă este necesar, va
fi acoperit de paturi. Asigurați-vă că extremitațile sunt protejate. Dacă este
posibil, incălzirea organismului se va face treptat, sub supravegherea unui
cadru medical instruit. Aplicarea de apă caldă pe zonele traumatizate este
ideală. Puneti pe zonele afectate apă caldă pînă revine la culoarea normală.
Nu este ceva neobișnuit inflamația și culoarea roșie a zonelor înghețate.
Caldura directă, cum ar fi focul,trebuie evitată. Pielea a pierdut, probabil
abilitatea de a detecta temperaturi inalte, iar pacientul poate fi în pericol de a
se arde fără să vrea. Nu frecati zonele degerate, acest lucru poate agrava
leziunea.
După îndepărtarea din apă caldă, uscati ușor și aplicati tratament steril asupra
membrelor afectate, pentru a le proteja..
- Tratamentul curativ este general si local. Local, se interzic masajul și frecția
pe zonele afectate, reîncălzirea zonei degerate se face treptat într-o baie cu
apa încalzită pînă la 40C, timp de 20-30 minute.
În perioada reactivă , cînd au loc spasme vasculare,reducerea fluxului
sangvin periferic și apariția consecutivă a trombozelor intraarteriale și
intravenoase , se administrează I/V :
-preparate ce normalizează procesele metabolice – Reopoliglucină ,
Reogluman;
-spasmolitice – Sol.Papaverină 2% ,2 ml ;Acid nicotinic 1% 2ml cu 10 ml de
sol. Novocaină de 0,25% I/Arterial;
-pentru profilaxia trombozelor vasculare se administrează antiagregante –
Heparină in doză de 20 000 -30 000 U.A. ,Fraxiparină.
Această terapie este indicată și în perioada precoce –primele 12 ore după
reîncalzirea extremitaților.
Este indicată terapia de dezintoxicare, Hemodez , Neocompensan, soluții
cristaloide-DISol,TRISol.
-la fiecare 6 ore se administrează subdermal 5000 UA de heparină;
-alimentarea parenterală –Albumină ,Gelatinol,Refortan;
-antibioticoterapia ;
-vitaminoterapia;
-terapia simptomatică (cardiotonice,diuretice);
-terapia specifică –imunoglobulină,plasmă antistafilococică,bacteriofagi;
-profilaxia antitetanică in degerături de gradele II,III,IV.
Tratamentul chirurgical in degerături constă in :
-necroectomie;
-amputarea extremitații afectate-proximal de limita de demarcare;
- operații reconstructive , imbunatațirea funcției bontului, reconstituirea
defectelor cosmetice.
NU este recomandat:

 Sa se maseze zonele degerate;

 Sa se expuna la temperaturi crescute: calorifere, sobe, apa fierbinte
etc.;
 Sa se dea bauturi alcoolice victimei.

Concluzie
În concluzie, degerăturile reprezintă o afecțiune care trebuie
cunoscută și recunoscută imediat pentru a putea lua măsuri rapid, având în
vedere faptul că se poate solda cu complicații severe, ce pot pune viața în
pericol. Degerăturile pot afecta atât oamenii fără adăpost, pacienţii cu
diabet zaharat, pacienţii cu diverse afecţiuni psihice cât şi cadrele militare
sau alpiniştii. Pe termen lung degerăturile cresc sensibilitatea la frig în
zonele afectate şi predispun la alte degerături la temperaturi mai mari sau
timp de expunere mai scurt decât cel iniţial. Alte efecte pe termen lung
sunt tulburările de sensibilitate locală (parestezii, furnicături, dureri,
mâncărimi). Pentru degerăturile profunde riscurile sunt de pierdere
ireversibilă a sensibilităţii şi autoamputaţii (pierderea definitivă a unui
deget, de exemplu).

In functie de temperatura, hipotermia se poate clasifica

in:
 Usoara: temperatura corpului intre 35-32 grade celsius
 Medie: temperatura corpului intre 32-28 grade celsius
 Grava: temperatura corpului sub 28 grade celsius

Persoanele care au un risc mai mare de a face hipotermie sunt: varstnicii si copiii mici -
la care termoreglarea se face cu dificultate, traumatizatii, alcoolicii, drogatii si
persoanele innecate - deoarece caldura se pierde mai usor in apa decat in aer.

Frisoanele, principalul semn

De asemenea, printre simptome se numara:
  Frisoane, piele rece si palida;
 Tulburari de echilibru si de vorbire;
 Parestezii (amorteli) la nivelul mainilor si degetelor;
 Apatie sau chiar afectarea capacitatilor intelectuale.

Totodata, daca pacientul prezinta si alte semne, precum somnolenta, slabiciune,

halucinatii, confuzie, respiratii cu frecventa joasa sau rigiditate musculara, trebuie sa
actionati de urgenta, sa gasiti o cale sa va incalziti organismul, pentru ca altfel riscati sa
va pierdeti cunostinta. De exemplu, beti lichide calde.

Hipotermia poate aparea si in spatiile de locuit neincalzite, in special in cazul copiilor,

adultilor bolnavi sau varstnicilor care nu sunt imbracati corespunzator, iar recuperarea
in cazul lor se face mai greu.

Primul ajutor in caz de hipotermie

In cazul hipotermiei primul ajutor incepe cu evaluarea functiilor vitale (ABC - libertatea
cailor respiratorii, respiratie, circulatie) si resuscitarea cardiorespiratorie daca este
nevoie; toracele victimelor aflate in hipotermie este mai rigid ceea ce face mai dificil
masajul cardiac.

Restabilirea temperaturii normale a corpului se face lent, nu brusc (cu aproximativ 1

grad pe ora) si consta in:

 Incalzire pasiva: aducerea victimei intr-un mediu cald, inlocuirea imbracamintei

ude cu una uscata si invelirea cu paturi; aceste masuri pot fi suficiente in
hipotermiile usoare si medii cu temperaturi peste 31 grade celsius
 Incalzire externa activa: imersie in apa calda (40 grade celsius), acoperirea cu
paturi electrice, infasurarea in haine sau paturi calde, pungi sau sticle cu apa
calda
 Incalzire interna activa: care se face dupa transportul victimei la spital (ventilatie
cu O2 cald, fluide calde etc.).

Transportati persoana inghetata intr-un loc incalzit

Persoana care sufera de hipotermie trebuie transportata imediat intr-un loc incalzit.
Atentie insa, nu este bine sa incalziti bolnavul brusc, cu surse externe de caldura de
genul radiatoarelor sau caloriferelor electrice, deoarece se pot produce leziuni. Pentru
a-i regla temperatura corpului, cel mai bine este sa i se scoata hainele ude si reci si sa se
acopere cu paturi calde si sticle sau comprese cu apa fierbinte, pe care ar fi bine sa i le
puneti la gat, torace si in zona inghinala. Este foarte important sa ii acoperiti si capul,
aceasta fiind metoda cea mai sigura si rapidă de a creste temperatura corporala cu pana
la 2˚ Celsius.
Sfaturi pentru prevenirea hipotermiei
Pentru a evita hipotermia, cel mai bine este sa stati in casa pe timp de ger. In caz
contrar, medicii va sfatuiesc sa va echipati corespunzator:

 Acoperiti-va extremitatile, adica urechile, nasul, degetele de la maini, dar si

picioarele, deoarece acestea sunt locurile prin care se pierde caldura si riscati sa
suferiti degeraturi;
 Pentru a suporta mai bine frigul, este necesar sa aveti o alimentatie bogata in
grasimi si glucide (dulciuri) si sa consumati doua cani de ceai pe zi. Printre
plantele care imbunatatesc circulatia periferica se numara iasomia si busuiocul,
dar sunt recomandate si scortisoara, afinele, macesele, paducelul sau mugurii de
pin.

Batranii, copiii si bolnavii cu afectiuni cronice, cum ar fi diabet, hipotiroidism, afectiuni

neurologice sau psihice, sunt principalele categorii care prezinta risc crescut de aparitie
a hipotermiei. In plus, cardiacii sunt mai predispusi la a suferi un infarct miocardic.

Verificati daca prezinta degeraturi

Daca pacientul este constient, este indicat sa consume multe lichide calde, deoarece
riscul de deshidratare este mare dupa reincalzirea organismului. Nu uitati sa urmariti
reactiile bolnavului in timp ce il ingrijiti, verificati daca prezinta degeraturi sau daca
starea s-a ameliorat de cand l-ati adus in mediul cald. De asemenea, verificati constant
temperatura si urmariti-i respiratia. Daca nu remarcati nicio imbunatatire, chemati de
urgenta ambulanta. La spital i se vor administra fluide calde intravenos, oxigen si alte
tratamente care il vor ajuta sa-si revina.

De retinut! Nu se vor da bauturi alcoolice victimei (exista unele conceptii gresite

conform careia alcoolul incalzeste); in cazul in care victima este constienta si nu prezinta
varsaturi, se pot oferi bauturi calde (ceai, supa).

Tratament
În cazul instalării hipotermiei, fiind vorba de o urgență, este nevoie de solicitarea
imediată a personalului medical. Pâna când ajutorul medical este disponibil este
importantă și de multe ori esențială pentru viața victimei, acordarea corectă
a primului ajutor (dacă există posibilitatea). 

Iata câteva recomandari în acest sens:

  Nu bruscați victima! Când puteți acorda ajutor unei persoane cu hipotermie,
limitați-vă la mișcarile care sunt strict necesare (ex. mutarea către sursa de
căldură), mai ales dacă aceasta a suferit traumatisme; nu efectuați masaj și nu o
forțați  să se miște pentru a nu agrava starea victimei.
 Mutați victima din zona factorului cauzator de hipotermie – daca este posibil
îndepărtați persoana afectata de sursa de frig și aduceți-o aproape de o sursa de
căldură sau într-un loc mai cald și ferit de bătaia vântului.
 Îndepartați cu atenție hainele ude și înlocuiți-le cu altele uscate (în cazul
imersiei în apă) - dacă victima este inconștientă taiați hainele ude pentru a
economisi timp. 
 Acoperiți victima cu pături sau haine uscate, lăsând descoperită numai fața.Nu
folosiți ăaturi electrice sau alte dispozitive care pot provoca arsuri.
 Așezați victima pe spate, pe o pătură sau pe o suprafață uscată. 
 Monitorizați pulsul și respirația – daca este nevoie executați manevre de
resucitare cardiopulmonara (CPR) – masaj cardiac și ventilație artificială (30
compresii cardiace la 2 respirații), daca persoana afectată nu mai reacționează
la stimuli, lipsește respirația iar pulsul este foarte slab sau absent.
 Nu expuneți victima direct la o sursă puternică de căldură – încălzirea
trebuie să se facă treptat, pentru a permite readaptarea organismului la căldură.
 Aplicați comprese calde pe torace și gât  (pungi sau sticle cu apă călduță) – a se
evita zona mâinilor și picioarelor pentru a nu  forța întoarcerea sângelui cu
temperatura scăzută la inimă.
 Așezați-vă lângă victimă pentru a-i transmite din căldura propriului corp.
 Oferiți victimei ceva cald să bea (ceai), dacă starea permite și dacă există
posibilitatea. Nu administrați alcool!
 Daca victima se află în apă rece și este în stare de conștiență, până la scoaterea
acesteia din apă se recomandă aducerea genunchilor la piept (poziție ghemuită),
astfel încât suprafața expusă frigului să fie mai mică.

În funcție de gradul de severitate al hipotermiei, îngrijirile medicale includ intervenții

care au ca scop creșterea temperaturii corpului. Printre aceste proceduri se numără: 

 hemodializa - asigură reîncălzirea sângelui;

 administrarea intravenoasă de lichide calde – injectarea unei soluții saline
încalzite;
 oxigenarea artificială cu aer umidificat, ajuta la creșterea temperaturii
corpului;
 irigarea – o soluție caldă de apă sărată este utilizată pentru încălzirea anumitor
zone ale corpului precum pleura sau cavitatea peritoneală.

Persoanele cu hipotermie ușoara răspund foarte bine la procedurile medicale și se pot

recupera destul de repede. În cazul hipotermiei moderate sau severe pot
apărea complicații grave și chiar moartea. Câteva dintre complicațiile posibile
sunt: hipoxia, degerăturile care pot evolua către gangrenă (în special la nivelul
extremitaților – mâini, picioare), inflamarea pancreasului, pneumonia, insuficiență
renală, probleme cardiace. Chiar dacă sunt mai predispuși la instalarea hipotermiei,
copiii au parte de o recuperare mai buna decât adulții sau batrânii.

Concluzie
 Hipotermia, în stadii incipiente, nu necesită manevre medicale complexe, de aceea primul
ajutor poate fi salvator de viață în cele mai multe cazuri.
 În condiții meteorologice extreme precum furtuni, inundații, ninsori abundente și
temperaturi mult scăzute este indicat să se adopte măsuri de siguranță și să se evite
călătoriile mai ales în zone greu accesibile echipelor de salvare.
 Pe timp de iarnă este necesară funcționarea unui centru social care să ofere hrană caldă și
adăpost persoanelor fără domiciliu, acestea fiind principalele victime ale hipotermiei.
 Consumul excesiv de alcool corelat cu expunerea îndelungată la temperaturi foarte
scăzute (sub pragul înghețului) nu este indicat deoarece determină atât pierdere de
căldură (vasodilatație), cât și o percepție falsă asupra mediului ambiant iar riscul instalării
hipotermiei este destul de mare.  
 Victimele accidentelor care prezintă răni grave, contuzii, fracturi sau arsuri pot instala
hipotermie chiar dacă nu este frig, de aceea înaintea sosirii echipajelor specializate,
acoperirea acestora cu pături sau haine calde poate ajuta.

Degerăturile
Degeraturile sunt leziuni ale tesuturilor provocate de frig, in urma situatiilor de
expunere la temperaturi scazute. Hipotermia este caracterizata de scaderea
anormala a temperaturii corpului. 

Nasul, obrajii, urechile, degetele de la maini si picioare sunt afectate cel mai
frecvent. Toti oamenii sunt sensibili, chiar si persoanele care traiesc in zone
cu clima rece. 

Clasificarea și caracteristica degerăturilor

În funcție de intensitatea frigului, durata de expunere, precum și de
reactivitatea organismului, leziunile locale, deosebim patru grade de
degerături:
Gradul I- în formele cele mai usoare aceasta se manifestă prin senzația de
înțepături și furnicături în regiunile expuse acțiunii frigului. În formele mai
avansate apar dureri violente , însoțite de senzații de usturime și tulburări de
sensibilitate: furnicături, amorțeală, senzație de cald sau rece .
Obiectiv: la cîteva ore după încetarera acțiunii frigului, la nivelul zonei
respective se formează edem, care poate persista cîteva
săptămîni.Tegumentele au un aspect cu nuanță de violet, iar după 7-10 zile
încep să se descuameze.
Gradul II- caracteristic prin leziunea stratului superficial al pielii și formarea
flictenelor umplute cu lichid transparent. Flictenele se formează în primele 24
ore și mai rar în a 2-a , a 3-a zi. După deschiderea lor rămîne o suprafață
roșie-violet, uneori acoperită cu fibrină, sensibilitatea tactilă și dureroasă este
păstrată. Degerăturile de gradul II se vindecă fară sechele într-o perioadă de
cîteva săptămîni.
Gradul III- este implicată toată grosimea dermului și poate cuprinde și
hipodermul. Se caracterizează prin tulburări de sensibilitate. Leziunile
nicrotice au aspect plumburiu a pielii la nivelul căreia apar vezicule albăstrui.
Peste 7-10 zile se dezvoltă necroza uscată sau umedă și se formează linia
de demarcare. Vindecarea degerăturilor de gradul III se face cu sechelea într-
o perioadă de 2-3 luni.
Gradul IV- leziunea are aspect de gangrenă uscată și cuprinde toate straturile
pielii, țesutul celular subcutanat, tendoane, mușchi, uneori și osul subiacent.
Accidentatul este ca deobicei în stare de șoc, somnolent, apatic, sau
dimpotrivă, agitat. Edemul țesuturilor ocupă o suprafață mai mare decît zona
de necroză. În primele zile nu putem, practic, deosebi degerăturile de gradul
III și gradul IV . Peste o săptămînă,edemul se micșorează și spre sfîrșitul
săptămînii a 2-a, apare linia de demarcare ce separă țesuturile necrotice de
cele viabile.
Fiziopatologic, transformările se produc în două etape:
Etapa I – are loc vasoconstricția datorată frigului, țesuturile se ischemiaza;
Etapa II – după expunerea la frig, prin trecerea la caldură, se produc
vasodilatații care determină apariția de leziuni la nivelul endoteliului vascular
și care angrenează apariția trombilor, vasele de sînge se trombozează ceea ce
conduce la gangrenă.

Cum pot fi prevenite degeraturile?

Degeraturile pot avea loc extrem de rapid la temperaturi foarte scăzute. Este
foarte important să se protejeze pielea în mod corespunzator. Nu uitati de
vîntul rece care poate intensifica efectul degeraturilor si progresia acestora.
Primul pas in prevenirea degeraturilor este sa stiți dacă sunteți predispus la
instalarea acestora:
- cele mai multe cazuri de degeraturi s-au observat la cei care consumă
alcool, cei care suferă de boli psihice si la persoanele care fac abuz de
droguri recreative.
- cazurile de degeraturi implică perosanele care sunt expuse la frig fară să
aibă posibilitatea să schimbe în vreun fel situatia in care se află.
- fumătorii si persoanele cu afectiuni ale vaselor de sange (cum ar fi cei care
suferă de diabet zaharat), manifestă o scădere a fluxului sanguin la nivelul
membrelor (aspect considerat un factor de risc).
- lipsa de adapost, oboseală, deshidratarea, imbrăcămintea nepotrivită și la
mare altitudine sunt factorii suplimentari de risc.
- purtati haine adecvate. Expertii consideră că mai multe straturi de haine care
să păstreze aerul cald pe langă corp, sunt varianta ideală.
- asigurati-vă că stratul exterior de imbracaminte este rezistent la apă.
- este important să consumati suficiente calorii (care vă poate ajuta in lupta cu
frigul).
- dacă sunteți la mare altitudine, de exemplu, escaladați un munte, luați cu
dvs. o rezervă de oxigen.
- luați imediat măsuri la primele semne de degerături: roseața, furnicaturi,
amorțeală, ințepături și durere.

Persoanele care prezinta cel mai mare risc

privind degeraturile si hipotermia sunt:
- cele care iși petrec majoritatea timpului în aer liber (vînători, persoane fără
adăpost, paznici, etc.);
- cele care consumă alcool;
- cele cu varstă înaintată, fără mijloace adecvate de confort (încălzire, hrană,
adăpost, etc.);
- cele care sunt epuizate, deshidratate;
- bolnavii mintal.
Simptomul se refera la ce simte pacientul și poate descrie, în timp ce un semn
este întîlnit și la alte persoane și poate fi observat de medic. De
exemplu, somnolența poate fi un simptom, în timp ce pupilele dilatate pot fi un
semn. 

Degeraturile afecteaza doar suprafata pielii. Inițial este percepută senzația de

durere si mancărime. Pe piele apar pete albe și/sau galbene și aceasta poate
amorti. Înghețul la suprafata pielii nu constă în lezarea permanentă a pielii,
deoarece numai suprafata superioară a pielii este afectată. Zonele implicate
pot fi deosebit de sensibile pentru o perioadă de timp. 

In urma degeraturilor pielea poate fi inghețată și amorțită. Cu toate acestea,

țesuturile profunde nu sunt afectate. După cîteva zile pot apărea pustule
închise la culoare, în zonele care au fost inghețate. În trei patru săptămîni
acestea se vindecă. Pacientul poate manifesta o sensibilitate în zonele
afectate, care poate persista o perioadă indelungată de timp. 

Tratament
Tratamentul se concentrează pe incalzirea sau dezghețarea tesutului afectat.
Este importat sa se evite un nou episod de degerături, din cauza riscului de a
leza si mai tare pielea. In cazul in care s-au format cristale, pacientul ar trebui
să evite micările care implică zona afectată, deoarece pot sa apărea răni.
Pesoana afectată trebuie sa evite frigul și să se incălzească imediat. Toate
hainele ude vor fi scoase și înlocuite cu haine uscate. Dacă este necesar, va
fi acoperit de paturi. Asigurați-vă că extremitațile sunt protejate. Dacă este
posibil, incălzirea organismului se va face treptat, sub supravegherea unui
cadru medical instruit. Aplicarea de apă caldă pe zonele traumatizate este
ideală. Puneti pe zonele afectate apă caldă pînă revine la culoarea normală.
Nu este ceva neobișnuit inflamația și culoarea roșie a zonelor înghețate.

Caldura directă, cum ar fi focul,trebuie evitată. Pielea a pierdut, probabil

abilitatea de a detecta temperaturi inalte, iar pacientul poate fi în pericol de a
se arde fără să vrea. Nu frecati zonele degerate, acest lucru poate agrava
leziunea.
După îndepărtarea din apă caldă, uscati ușor și aplicati tratament steril asupra
membrelor afectate, pentru a le proteja..
- Tratamentul curativ este general si local. Local, se interzic masajul și frecția
pe zonele afectate, reîncălzirea zonei degerate se face treptat într-o baie cu
apa încalzită pînă la 40C, timp de 20-30 minute.
În perioada reactivă , cînd au loc spasme vasculare,reducerea fluxului
sangvin periferic și apariția consecutivă a trombozelor intraarteriale și
intravenoase , se administrează I/V :
-preparate ce normalizează procesele metabolice – Reopoliglucină ,
Reogluman;
-spasmolitice – Sol.Papaverină 2% ,2 ml ;Acid nicotinic 1% 2ml cu 10 ml de
sol. Novocaină de 0,25% I/Arterial;
-pentru profilaxia trombozelor vasculare se administrează antiagregante –
Heparină in doză de 20 000 -30 000 U.A. ,Fraxiparină.
Această terapie este indicată și în perioada precoce –primele 12 ore după
reîncalzirea extremitaților.
 Este indicată terapia de dezintoxicare, Hemodez , Neocompensan, soluții
cristaloide-DISol,TRISol.
-la fiecare 6 ore se administrează subdermal 5000 UA de heparină;
-alimentarea parenterală –Albumină ,Gelatinol,Refortan;
-antibioticoterapia ;
-vitaminoterapia;
-terapia simptomatică (cardiotonice,diuretice);
-terapia specifică –imunoglobulină,plasmă antistafilococică,bacteriofagi;
-profilaxia antitetanică in degerături de gradele II,III,IV.
Tratamentul chirurgical in degerături constă in :
-necroectomie;
-amputarea extremitații afectate-proximal de limita de demarcare;
- operații reconstructive , imbunatațirea funcției bontului, reconstituirea
defectelor cosmetice.

NU este recomandat:

 Sa se maseze zonele degerate;

 Sa se expuna la temperaturi crescute: calorifere, sobe, apa fierbinte
etc.;
 Sa se dea bauturi alcoolice victimei.

Concluzie
În concluzie, degerăturile reprezintă o afecțiune care trebuie
cunoscută și recunoscută imediat pentru a putea lua măsuri rapid, având în
vedere faptul că se poate solda cu complicații severe, ce pot pune viața în
pericol. Degerăturile pot afecta atât oamenii fără adăpost, pacienţii cu
diabet zaharat, pacienţii cu diverse afecţiuni psihice cât şi cadrele militare
sau alpiniştii. Pe termen lung degerăturile cresc sensibilitatea la frig în
zonele afectate şi predispun la alte degerături la temperaturi mai mari sau
timp de expunere mai scurt decât cel iniţial. Alte efecte pe termen lung
sunt tulburările de sensibilitate locală (parestezii, furnicături, dureri,
mâncărimi). Pentru degerăturile profunde riscurile sunt de pierdere
ireversibilă a sensibilităţii şi autoamputaţii (pierderea definitivă a unui
deget, de exemplu).

In functie de temperatura, hipotermia se poate clasifica

in:
 Usoara: temperatura corpului intre 35-32 grade celsius
 Medie: temperatura corpului intre 32-28 grade celsius
 Grava: temperatura corpului sub 28 grade celsius

Persoanele care au un risc mai mare de a face hipotermie sunt: varstnicii si copiii mici -
la care termoreglarea se face cu dificultate, traumatizatii, alcoolicii, drogatii si
persoanele innecate - deoarece caldura se pierde mai usor in apa decat in aer.

Frisoanele, principalul semn

De asemenea, printre simptome se numara:

 Frisoane, piele rece si palida;

 Tulburari de echilibru si de vorbire;
 Parestezii (amorteli) la nivelul mainilor si degetelor;
 Apatie sau chiar afectarea capacitatilor intelectuale.

Totodata, daca pacientul prezinta si alte semne, precum somnolenta, slabiciune,

halucinatii, confuzie, respiratii cu frecventa joasa sau rigiditate musculara, trebuie sa
actionati de urgenta, sa gasiti o cale sa va incalziti organismul, pentru ca altfel riscati sa
va pierdeti cunostinta. De exemplu, beti lichide calde.

Hipotermia poate aparea si in spatiile de locuit neincalzite, in special in cazul copiilor,

adultilor bolnavi sau varstnicilor care nu sunt imbracati corespunzator, iar recuperarea
in cazul lor se face mai greu.

Primul ajutor in caz de hipotermie

In cazul hipotermiei primul ajutor incepe cu evaluarea functiilor vitale (ABC - libertatea
cailor respiratorii, respiratie, circulatie) si resuscitarea cardiorespiratorie daca este
nevoie; toracele victimelor aflate in hipotermie este mai rigid ceea ce face mai dificil
masajul cardiac.
Restabilirea temperaturii normale a corpului se face lent, nu brusc (cu aproximativ 1
grad pe ora) si consta in:

 Incalzire pasiva: aducerea victimei intr-un mediu cald, inlocuirea imbracamintei

ude cu una uscata si invelirea cu paturi; aceste masuri pot fi suficiente in
hipotermiile usoare si medii cu temperaturi peste 31 grade celsius
 Incalzire externa activa: imersie in apa calda (40 grade celsius), acoperirea cu
paturi electrice, infasurarea in haine sau paturi calde, pungi sau sticle cu apa
calda
 Incalzire interna activa: care se face dupa transportul victimei la spital (ventilatie
cu O2 cald, fluide calde etc.).

Transportati persoana inghetata intr-un loc incalzit

Persoana care sufera de hipotermie trebuie transportata imediat intr-un loc incalzit.
Atentie insa, nu este bine sa incalziti bolnavul brusc, cu surse externe de caldura de
genul radiatoarelor sau caloriferelor electrice, deoarece se pot produce leziuni. Pentru
a-i regla temperatura corpului, cel mai bine este sa i se scoata hainele ude si reci si sa se
acopere cu paturi calde si sticle sau comprese cu apa fierbinte, pe care ar fi bine sa i le
puneti la gat, torace si in zona inghinala. Este foarte important sa ii acoperiti si capul,
aceasta fiind metoda cea mai sigura si rapidă de a creste temperatura corporala cu pana
la 2˚ Celsius.

Sfaturi pentru prevenirea hipotermiei

Pentru a evita hipotermia, cel mai bine este sa stati in casa pe timp de ger. In caz
contrar, medicii va sfatuiesc sa va echipati corespunzator:

 Acoperiti-va extremitatile, adica urechile, nasul, degetele de la maini, dar si

picioarele, deoarece acestea sunt locurile prin care se pierde caldura si riscati sa
suferiti degeraturi;
 Pentru a suporta mai bine frigul, este necesar sa aveti o alimentatie bogata in
grasimi si glucide (dulciuri) si sa consumati doua cani de ceai pe zi. Printre
plantele care imbunatatesc circulatia periferica se numara iasomia si busuiocul,
dar sunt recomandate si scortisoara, afinele, macesele, paducelul sau mugurii de
pin.

Batranii, copiii si bolnavii cu afectiuni cronice, cum ar fi diabet, hipotiroidism, afectiuni

neurologice sau psihice, sunt principalele categorii care prezinta risc crescut de aparitie
a hipotermiei. In plus, cardiacii sunt mai predispusi la a suferi un infarct miocardic.

Verificati daca prezinta degeraturi

Daca pacientul este constient, este indicat sa consume multe lichide calde, deoarece
riscul de deshidratare este mare dupa reincalzirea organismului. Nu uitati sa urmariti
reactiile bolnavului in timp ce il ingrijiti, verificati daca prezinta degeraturi sau daca
starea s-a ameliorat de cand l-ati adus in mediul cald. De asemenea, verificati constant
temperatura si urmariti-i respiratia. Daca nu remarcati nicio imbunatatire, chemati de
urgenta ambulanta. La spital i se vor administra fluide calde intravenos, oxigen si alte
tratamente care il vor ajuta sa-si revina.

De retinut! Nu se vor da bauturi alcoolice victimei (exista unele conceptii gresite

conform careia alcoolul incalzeste); in cazul in care victima este constienta si nu prezinta
varsaturi, se pot oferi bauturi calde (ceai, supa).

Tratament
În cazul instalării hipotermiei, fiind vorba de o urgență, este nevoie de solicitarea
imediată a personalului medical. Pâna când ajutorul medical este disponibil este
importantă și de multe ori esențială pentru viața victimei, acordarea corectă
a primului ajutor (dacă există posibilitatea). 

Iata câteva recomandari în acest sens:

 Nu bruscați victima! Când puteți acorda ajutor unei persoane cu hipotermie,

limitați-vă la mișcarile care sunt strict necesare (ex. mutarea către sursa de
căldură), mai ales dacă aceasta a suferit traumatisme; nu efectuați masaj și nu o
forțați  să se miște pentru a nu agrava starea victimei.
 Mutați victima din zona factorului cauzator de hipotermie – daca este posibil
îndepărtați persoana afectata de sursa de frig și aduceți-o aproape de o sursa de
căldură sau într-un loc mai cald și ferit de bătaia vântului.
 Îndepartați cu atenție hainele ude și înlocuiți-le cu altele uscate (în cazul
imersiei în apă) - dacă victima este inconștientă taiați hainele ude pentru a
economisi timp. 
 Acoperiți victima cu pături sau haine uscate, lăsând descoperită numai fața.Nu
folosiți ăaturi electrice sau alte dispozitive care pot provoca arsuri.
 Așezați victima pe spate, pe o pătură sau pe o suprafață uscată. 
 Monitorizați pulsul și respirația – daca este nevoie executați manevre de
resucitare cardiopulmonara (CPR) – masaj cardiac și ventilație artificială (30
compresii cardiace la 2 respirații), daca persoana afectată nu mai reacționează
la stimuli, lipsește respirația iar pulsul este foarte slab sau absent.
 Nu expuneți victima direct la o sursă puternică de căldură – încălzirea
trebuie să se facă treptat, pentru a permite readaptarea organismului la căldură.
 Aplicați comprese calde pe torace și gât  (pungi sau sticle cu apă călduță) – a se
evita zona mâinilor și picioarelor pentru a nu  forța întoarcerea sângelui cu
temperatura scăzută la inimă.
  Așezați-vă lângă victimă pentru a-i transmite din căldura propriului corp.
 Oferiți victimei ceva cald să bea (ceai), dacă starea permite și dacă există
posibilitatea. Nu administrați alcool!
 Daca victima se află în apă rece și este în stare de conștiență, până la scoaterea
acesteia din apă se recomandă aducerea genunchilor la piept (poziție ghemuită),
astfel încât suprafața expusă frigului să fie mai mică.

În funcție de gradul de severitate al hipotermiei, îngrijirile medicale includ intervenții

care au ca scop creșterea temperaturii corpului. Printre aceste proceduri se numără: 

 hemodializa - asigură reîncălzirea sângelui;

 administrarea intravenoasă de lichide calde – injectarea unei soluții saline
încalzite;
 oxigenarea artificială cu aer umidificat, ajuta la creșterea temperaturii
corpului;
 irigarea – o soluție caldă de apă sărată este utilizată pentru încălzirea anumitor
zone ale corpului precum pleura sau cavitatea peritoneală.

Persoanele cu hipotermie ușoara răspund foarte bine la procedurile medicale și se pot

recupera destul de repede. În cazul hipotermiei moderate sau severe pot
apărea complicații grave și chiar moartea. Câteva dintre complicațiile posibile
sunt: hipoxia, degerăturile care pot evolua către gangrenă (în special la nivelul
extremitaților – mâini, picioare), inflamarea pancreasului, pneumonia, insuficiență
renală, probleme cardiace. Chiar dacă sunt mai predispuși la instalarea hipotermiei,
copiii au parte de o recuperare mai buna decât adulții sau batrânii.

Concluzie
 Hipotermia, în stadii incipiente, nu necesită manevre medicale complexe, de aceea primul
ajutor poate fi salvator de viață în cele mai multe cazuri.
 În condiții meteorologice extreme precum furtuni, inundații, ninsori abundente și
temperaturi mult scăzute este indicat să se adopte măsuri de siguranță și să se evite
călătoriile mai ales în zone greu accesibile echipelor de salvare.
 Pe timp de iarnă este necesară funcționarea unui centru social care să ofere hrană caldă și
adăpost persoanelor fără domiciliu, acestea fiind principalele victime ale hipotermiei.
 Consumul excesiv de alcool corelat cu expunerea îndelungată la temperaturi foarte
scăzute (sub pragul înghețului) nu este indicat deoarece determină atât pierdere de
căldură (vasodilatație), cât și o percepție falsă asupra mediului ambiant iar riscul instalării
hipotermiei este destul de mare.  
 Victimele accidentelor care prezintă răni grave, contuzii, fracturi sau arsuri pot instala
hipotermie chiar dacă nu este frig, de aceea înaintea sosirii echipajelor specializate,
acoperirea acestora cu pături sau haine calde poate ajuta.
 Degerăturile
Degeraturile sunt leziuni ale tesuturilor provocate de frig, in urma situatiilor de
expunere la temperaturi scazute. Hipotermia este caracterizata de scaderea
anormala a temperaturii corpului. 

Nasul, obrajii, urechile, degetele de la maini si picioare sunt afectate cel mai
frecvent. Toti oamenii sunt sensibili, chiar si persoanele care traiesc in zone
cu clima rece. 

Clasificarea și caracteristica degerăturilor

În funcție de intensitatea frigului, durata de expunere, precum și de
reactivitatea organismului, leziunile locale, deosebim patru grade de
degerături:
Gradul I- în formele cele mai usoare aceasta se manifestă prin senzația de
înțepături și furnicături în regiunile expuse acțiunii frigului. În formele mai
avansate apar dureri violente , însoțite de senzații de usturime și tulburări de
sensibilitate: furnicături, amorțeală, senzație de cald sau rece .
Obiectiv: la cîteva ore după încetarera acțiunii frigului, la nivelul zonei
respective se formează edem, care poate persista cîteva
săptămîni.Tegumentele au un aspect cu nuanță de violet, iar după 7-10 zile
încep să se descuameze.
Gradul II- caracteristic prin leziunea stratului superficial al pielii și formarea
flictenelor umplute cu lichid transparent. Flictenele se formează în primele 24
ore și mai rar în a 2-a , a 3-a zi. După deschiderea lor rămîne o suprafață
roșie-violet, uneori acoperită cu fibrină, sensibilitatea tactilă și dureroasă este
păstrată. Degerăturile de gradul II se vindecă fară sechele într-o perioadă de
cîteva săptămîni.
Gradul III- este implicată toată grosimea dermului și poate cuprinde și
hipodermul. Se caracterizează prin tulburări de sensibilitate. Leziunile
nicrotice au aspect plumburiu a pielii la nivelul căreia apar vezicule albăstrui.
Peste 7-10 zile se dezvoltă necroza uscată sau umedă și se formează linia
de demarcare. Vindecarea degerăturilor de gradul III se face cu sechelea într-
o perioadă de 2-3 luni.
Gradul IV- leziunea are aspect de gangrenă uscată și cuprinde toate straturile
pielii, țesutul celular subcutanat, tendoane, mușchi, uneori și osul subiacent.
Accidentatul este ca deobicei în stare de șoc, somnolent, apatic, sau
dimpotrivă, agitat. Edemul țesuturilor ocupă o suprafață mai mare decît zona
de necroză. În primele zile nu putem, practic, deosebi degerăturile de gradul
III și gradul IV . Peste o săptămînă,edemul se micșorează și spre sfîrșitul
săptămînii a 2-a, apare linia de demarcare ce separă țesuturile necrotice de
cele viabile.
Fiziopatologic, transformările se produc în două etape:
Etapa I – are loc vasoconstricția datorată frigului, țesuturile se ischemiaza;
Etapa II – după expunerea la frig, prin trecerea la caldură, se produc
vasodilatații care determină apariția de leziuni la nivelul endoteliului vascular
și care angrenează apariția trombilor, vasele de sînge se trombozează ceea ce
conduce la gangrenă.

Cum pot fi prevenite degeraturile?

Degeraturile pot avea loc extrem de rapid la temperaturi foarte scăzute. Este
foarte important să se protejeze pielea în mod corespunzator. Nu uitati de
vîntul rece care poate intensifica efectul degeraturilor si progresia acestora.
Primul pas in prevenirea degeraturilor este sa stiți dacă sunteți predispus la
instalarea acestora:
- cele mai multe cazuri de degeraturi s-au observat la cei care consumă
alcool, cei care suferă de boli psihice si la persoanele care fac abuz de
droguri recreative.
- cazurile de degeraturi implică perosanele care sunt expuse la frig fară să
aibă posibilitatea să schimbe în vreun fel situatia in care se află.
- fumătorii si persoanele cu afectiuni ale vaselor de sange (cum ar fi cei care
suferă de diabet zaharat), manifestă o scădere a fluxului sanguin la nivelul
membrelor (aspect considerat un factor de risc).
- lipsa de adapost, oboseală, deshidratarea, imbrăcămintea nepotrivită și la
mare altitudine sunt factorii suplimentari de risc.
- purtati haine adecvate. Expertii consideră că mai multe straturi de haine care
să păstreze aerul cald pe langă corp, sunt varianta ideală.
- asigurati-vă că stratul exterior de imbracaminte este rezistent la apă.
- este important să consumati suficiente calorii (care vă poate ajuta in lupta cu
frigul).
- dacă sunteți la mare altitudine, de exemplu, escaladați un munte, luați cu
dvs. o rezervă de oxigen.
- luați imediat măsuri la primele semne de degerături: roseața, furnicaturi,
amorțeală, ințepături și durere.
Persoanele care prezinta cel mai mare risc
privind degeraturile si hipotermia sunt:
- cele care iși petrec majoritatea timpului în aer liber (vînători, persoane fără
adăpost, paznici, etc.);
- cele care consumă alcool;
- cele cu varstă înaintată, fără mijloace adecvate de confort (încălzire, hrană,
adăpost, etc.);
- cele care sunt epuizate, deshidratate;
- bolnavii mintal.
Simptomul se refera la ce simte pacientul și poate descrie, în timp ce un semn
este întîlnit și la alte persoane și poate fi observat de medic. De
exemplu, somnolența poate fi un simptom, în timp ce pupilele dilatate pot fi un
semn. 

Degeraturile afecteaza doar suprafata pielii. Inițial este percepută senzația de

durere si mancărime. Pe piele apar pete albe și/sau galbene și aceasta poate
amorti. Înghețul la suprafata pielii nu constă în lezarea permanentă a pielii,
deoarece numai suprafata superioară a pielii este afectată. Zonele implicate
pot fi deosebit de sensibile pentru o perioadă de timp. 

In urma degeraturilor pielea poate fi inghețată și amorțită. Cu toate acestea,

țesuturile profunde nu sunt afectate. După cîteva zile pot apărea pustule
închise la culoare, în zonele care au fost inghețate. În trei patru săptămîni
acestea se vindecă. Pacientul poate manifesta o sensibilitate în zonele
afectate, care poate persista o perioadă indelungată de timp. 

Tratament
Tratamentul se concentrează pe incalzirea sau dezghețarea tesutului afectat.
Este importat sa se evite un nou episod de degerături, din cauza riscului de a
leza si mai tare pielea. In cazul in care s-au format cristale, pacientul ar trebui
să evite micările care implică zona afectată, deoarece pot sa apărea răni.
Pesoana afectată trebuie sa evite frigul și să se incălzească imediat. Toate
hainele ude vor fi scoase și înlocuite cu haine uscate. Dacă este necesar, va
fi acoperit de paturi. Asigurați-vă că extremitațile sunt protejate. Dacă este
posibil, incălzirea organismului se va face treptat, sub supravegherea unui
cadru medical instruit. Aplicarea de apă caldă pe zonele traumatizate este
ideală. Puneti pe zonele afectate apă caldă pînă revine la culoarea normală.
Nu este ceva neobișnuit inflamația și culoarea roșie a zonelor înghețate.
Caldura directă, cum ar fi focul,trebuie evitată. Pielea a pierdut, probabil
abilitatea de a detecta temperaturi inalte, iar pacientul poate fi în pericol de a
se arde fără să vrea. Nu frecati zonele degerate, acest lucru poate agrava
leziunea.
După îndepărtarea din apă caldă, uscati ușor și aplicati tratament steril asupra
membrelor afectate, pentru a le proteja..
- Tratamentul curativ este general si local. Local, se interzic masajul și frecția
pe zonele afectate, reîncălzirea zonei degerate se face treptat într-o baie cu
apa încalzită pînă la 40C, timp de 20-30 minute.
În perioada reactivă , cînd au loc spasme vasculare,reducerea fluxului
sangvin periferic și apariția consecutivă a trombozelor intraarteriale și
intravenoase , se administrează I/V :
-preparate ce normalizează procesele metabolice – Reopoliglucină ,
Reogluman;
-spasmolitice – Sol.Papaverină 2% ,2 ml ;Acid nicotinic 1% 2ml cu 10 ml de
sol. Novocaină de 0,25% I/Arterial;
-pentru profilaxia trombozelor vasculare se administrează antiagregante –
Heparină in doză de 20 000 -30 000 U.A. ,Fraxiparină.
Această terapie este indicată și în perioada precoce –primele 12 ore după
reîncalzirea extremitaților.
Este indicată terapia de dezintoxicare, Hemodez , Neocompensan, soluții
cristaloide-DISol,TRISol.
-la fiecare 6 ore se administrează subdermal 5000 UA de heparină;
-alimentarea parenterală –Albumină ,Gelatinol,Refortan;
-antibioticoterapia ;
-vitaminoterapia;
-terapia simptomatică (cardiotonice,diuretice);
-terapia specifică –imunoglobulină,plasmă antistafilococică,bacteriofagi;
-profilaxia antitetanică in degerături de gradele II,III,IV.
Tratamentul chirurgical in degerături constă in :
-necroectomie;
-amputarea extremitații afectate-proximal de limita de demarcare;
- operații reconstructive , imbunatațirea funcției bontului, reconstituirea
defectelor cosmetice.
NU este recomandat:

 Sa se maseze zonele degerate;

 Sa se expuna la temperaturi crescute: calorifere, sobe, apa fierbinte
etc.;
 Sa se dea bauturi alcoolice victimei.

Concluzie
În concluzie, degerăturile reprezintă o afecțiune care trebuie
cunoscută și recunoscută imediat pentru a putea lua măsuri rapid, având în
vedere faptul că se poate solda cu complicații severe, ce pot pune viața în
pericol. Degerăturile pot afecta atât oamenii fără adăpost, pacienţii cu
diabet zaharat, pacienţii cu diverse afecţiuni psihice cât şi cadrele militare
sau alpiniştii. Pe termen lung degerăturile cresc sensibilitatea la frig în
zonele afectate şi predispun la alte degerături la temperaturi mai mari sau
timp de expunere mai scurt decât cel iniţial. Alte efecte pe termen lung
sunt tulburările de sensibilitate locală (parestezii, furnicături, dureri,
mâncărimi). Pentru degerăturile profunde riscurile sunt de pierdere
ireversibilă a sensibilităţii şi autoamputaţii (pierderea definitivă a unui
deget, de exemplu).

In functie de temperatura, hipotermia se poate clasifica

in:
 Usoara: temperatura corpului intre 35-32 grade celsius
 Medie: temperatura corpului intre 32-28 grade celsius
 Grava: temperatura corpului sub 28 grade celsius

Persoanele care au un risc mai mare de a face hipotermie sunt: varstnicii si copiii mici -
la care termoreglarea se face cu dificultate, traumatizatii, alcoolicii, drogatii si
persoanele innecate - deoarece caldura se pierde mai usor in apa decat in aer.

Frisoanele, principalul semn

De asemenea, printre simptome se numara:
  Frisoane, piele rece si palida;
 Tulburari de echilibru si de vorbire;
 Parestezii (amorteli) la nivelul mainilor si degetelor;
 Apatie sau chiar afectarea capacitatilor intelectuale.

Totodata, daca pacientul prezinta si alte semne, precum somnolenta, slabiciune,

halucinatii, confuzie, respiratii cu frecventa joasa sau rigiditate musculara, trebuie sa
actionati de urgenta, sa gasiti o cale sa va incalziti organismul, pentru ca altfel riscati sa
va pierdeti cunostinta. De exemplu, beti lichide calde.

Hipotermia poate aparea si in spatiile de locuit neincalzite, in special in cazul copiilor,

adultilor bolnavi sau varstnicilor care nu sunt imbracati corespunzator, iar recuperarea
in cazul lor se face mai greu.

Primul ajutor in caz de hipotermie

In cazul hipotermiei primul ajutor incepe cu evaluarea functiilor vitale (ABC - libertatea
cailor respiratorii, respiratie, circulatie) si resuscitarea cardiorespiratorie daca este
nevoie; toracele victimelor aflate in hipotermie este mai rigid ceea ce face mai dificil
masajul cardiac.

Restabilirea temperaturii normale a corpului se face lent, nu brusc (cu aproximativ 1

grad pe ora) si consta in:

 Incalzire pasiva: aducerea victimei intr-un mediu cald, inlocuirea imbracamintei

ude cu una uscata si invelirea cu paturi; aceste masuri pot fi suficiente in
hipotermiile usoare si medii cu temperaturi peste 31 grade celsius
 Incalzire externa activa: imersie in apa calda (40 grade celsius), acoperirea cu
paturi electrice, infasurarea in haine sau paturi calde, pungi sau sticle cu apa
calda
 Incalzire interna activa: care se face dupa transportul victimei la spital (ventilatie
cu O2 cald, fluide calde etc.).

Transportati persoana inghetata intr-un loc incalzit

Persoana care sufera de hipotermie trebuie transportata imediat intr-un loc incalzit.
Atentie insa, nu este bine sa incalziti bolnavul brusc, cu surse externe de caldura de
genul radiatoarelor sau caloriferelor electrice, deoarece se pot produce leziuni. Pentru
a-i regla temperatura corpului, cel mai bine este sa i se scoata hainele ude si reci si sa se
acopere cu paturi calde si sticle sau comprese cu apa fierbinte, pe care ar fi bine sa i le
puneti la gat, torace si in zona inghinala. Este foarte important sa ii acoperiti si capul,
aceasta fiind metoda cea mai sigura si rapidă de a creste temperatura corporala cu pana
la 2˚ Celsius.
Sfaturi pentru prevenirea hipotermiei
Pentru a evita hipotermia, cel mai bine este sa stati in casa pe timp de ger. In caz
contrar, medicii va sfatuiesc sa va echipati corespunzator:

 Acoperiti-va extremitatile, adica urechile, nasul, degetele de la maini, dar si

picioarele, deoarece acestea sunt locurile prin care se pierde caldura si riscati sa
suferiti degeraturi;
 Pentru a suporta mai bine frigul, este necesar sa aveti o alimentatie bogata in
grasimi si glucide (dulciuri) si sa consumati doua cani de ceai pe zi. Printre
plantele care imbunatatesc circulatia periferica se numara iasomia si busuiocul,
dar sunt recomandate si scortisoara, afinele, macesele, paducelul sau mugurii de
pin.

Batranii, copiii si bolnavii cu afectiuni cronice, cum ar fi diabet, hipotiroidism, afectiuni

neurologice sau psihice, sunt principalele categorii care prezinta risc crescut de aparitie
a hipotermiei. In plus, cardiacii sunt mai predispusi la a suferi un infarct miocardic.

Verificati daca prezinta degeraturi

Daca pacientul este constient, este indicat sa consume multe lichide calde, deoarece
riscul de deshidratare este mare dupa reincalzirea organismului. Nu uitati sa urmariti
reactiile bolnavului in timp ce il ingrijiti, verificati daca prezinta degeraturi sau daca
starea s-a ameliorat de cand l-ati adus in mediul cald. De asemenea, verificati constant
temperatura si urmariti-i respiratia. Daca nu remarcati nicio imbunatatire, chemati de
urgenta ambulanta. La spital i se vor administra fluide calde intravenos, oxigen si alte
tratamente care il vor ajuta sa-si revina.

De retinut! Nu se vor da bauturi alcoolice victimei (exista unele conceptii gresite

conform careia alcoolul incalzeste); in cazul in care victima este constienta si nu prezinta
varsaturi, se pot oferi bauturi calde (ceai, supa).

Tratament
În cazul instalării hipotermiei, fiind vorba de o urgență, este nevoie de solicitarea
imediată a personalului medical. Pâna când ajutorul medical este disponibil este
importantă și de multe ori esențială pentru viața victimei, acordarea corectă
a primului ajutor (dacă există posibilitatea). 

Iata câteva recomandari în acest sens:

  Nu bruscați victima! Când puteți acorda ajutor unei persoane cu hipotermie,
limitați-vă la mișcarile care sunt strict necesare (ex. mutarea către sursa de
căldură), mai ales dacă aceasta a suferit traumatisme; nu efectuați masaj și nu o
forțați  să se miște pentru a nu agrava starea victimei.
 Mutați victima din zona factorului cauzator de hipotermie – daca este posibil
îndepărtați persoana afectata de sursa de frig și aduceți-o aproape de o sursa de
căldură sau într-un loc mai cald și ferit de bătaia vântului.
 Îndepartați cu atenție hainele ude și înlocuiți-le cu altele uscate (în cazul
imersiei în apă) - dacă victima este inconștientă taiați hainele ude pentru a
economisi timp. 
 Acoperiți victima cu pături sau haine uscate, lăsând descoperită numai fața.Nu
folosiți ăaturi electrice sau alte dispozitive care pot provoca arsuri.
 Așezați victima pe spate, pe o pătură sau pe o suprafață uscată. 
 Monitorizați pulsul și respirația – daca este nevoie executați manevre de
resucitare cardiopulmonara (CPR) – masaj cardiac și ventilație artificială (30
compresii cardiace la 2 respirații), daca persoana afectată nu mai reacționează
la stimuli, lipsește respirația iar pulsul este foarte slab sau absent.
 Nu expuneți victima direct la o sursă puternică de căldură – încălzirea
trebuie să se facă treptat, pentru a permite readaptarea organismului la căldură.
 Aplicați comprese calde pe torace și gât  (pungi sau sticle cu apă călduță) – a se
evita zona mâinilor și picioarelor pentru a nu  forța întoarcerea sângelui cu
temperatura scăzută la inimă.
 Așezați-vă lângă victimă pentru a-i transmite din căldura propriului corp.
 Oferiți victimei ceva cald să bea (ceai), dacă starea permite și dacă există
posibilitatea. Nu administrați alcool!
 Daca victima se află în apă rece și este în stare de conștiență, până la scoaterea
acesteia din apă se recomandă aducerea genunchilor la piept (poziție ghemuită),
astfel încât suprafața expusă frigului să fie mai mică.

În funcție de gradul de severitate al hipotermiei, îngrijirile medicale includ intervenții

care au ca scop creșterea temperaturii corpului. Printre aceste proceduri se numără: 

 hemodializa - asigură reîncălzirea sângelui;

 administrarea intravenoasă de lichide calde – injectarea unei soluții saline
încalzite;
 oxigenarea artificială cu aer umidificat, ajuta la creșterea temperaturii
corpului;
 irigarea – o soluție caldă de apă sărată este utilizată pentru încălzirea anumitor
zone ale corpului precum pleura sau cavitatea peritoneală.

Persoanele cu hipotermie ușoara răspund foarte bine la procedurile medicale și se pot

recupera destul de repede. În cazul hipotermiei moderate sau severe pot
apărea complicații grave și chiar moartea. Câteva dintre complicațiile posibile
sunt: hipoxia, degerăturile care pot evolua către gangrenă (în special la nivelul
extremitaților – mâini, picioare), inflamarea pancreasului, pneumonia, insuficiență
renală, probleme cardiace. Chiar dacă sunt mai predispuși la instalarea hipotermiei,
copiii au parte de o recuperare mai buna decât adulții sau batrânii.

Concluzie
 Hipotermia, în stadii incipiente, nu necesită manevre medicale complexe, de aceea primul
ajutor poate fi salvator de viață în cele mai multe cazuri.
 În condiții meteorologice extreme precum furtuni, inundații, ninsori abundente și
temperaturi mult scăzute este indicat să se adopte măsuri de siguranță și să se evite
călătoriile mai ales în zone greu accesibile echipelor de salvare.
 Pe timp de iarnă este necesară funcționarea unui centru social care să ofere hrană caldă și
adăpost persoanelor fără domiciliu, acestea fiind principalele victime ale hipotermiei.
 Consumul excesiv de alcool corelat cu expunerea îndelungată la temperaturi foarte
scăzute (sub pragul înghețului) nu este indicat deoarece determină atât pierdere de
căldură (vasodilatație), cât și o percepție falsă asupra mediului ambiant iar riscul instalării
hipotermiei este destul de mare.  
 Victimele accidentelor care prezintă răni grave, contuzii, fracturi sau arsuri pot instala
hipotermie chiar dacă nu este frig, de aceea înaintea sosirii echipajelor specializate,
acoperirea acestora cu pături sau haine calde poate ajuta.

Degerăturile
Degeraturile sunt leziuni ale tesuturilor provocate de frig, in urma situatiilor de
expunere la temperaturi scazute. Hipotermia este caracterizata de scaderea
anormala a temperaturii corpului. 

Nasul, obrajii, urechile, degetele de la maini si picioare sunt afectate cel mai
frecvent. Toti oamenii sunt sensibili, chiar si persoanele care traiesc in zone
cu clima rece. 

Clasificarea și caracteristica degerăturilor

În funcție de intensitatea frigului, durata de expunere, precum și de
reactivitatea organismului, leziunile locale, deosebim patru grade de
degerături:
Gradul I- în formele cele mai usoare aceasta se manifestă prin senzația de
înțepături și furnicături în regiunile expuse acțiunii frigului. În formele mai
avansate apar dureri violente , însoțite de senzații de usturime și tulburări de
sensibilitate: furnicături, amorțeală, senzație de cald sau rece .
Obiectiv: la cîteva ore după încetarera acțiunii frigului, la nivelul zonei
respective se formează edem, care poate persista cîteva
săptămîni.Tegumentele au un aspect cu nuanță de violet, iar după 7-10 zile
încep să se descuameze.
Gradul II- caracteristic prin leziunea stratului superficial al pielii și formarea
flictenelor umplute cu lichid transparent. Flictenele se formează în primele 24
ore și mai rar în a 2-a , a 3-a zi. După deschiderea lor rămîne o suprafață
roșie-violet, uneori acoperită cu fibrină, sensibilitatea tactilă și dureroasă este
păstrată. Degerăturile de gradul II se vindecă fară sechele într-o perioadă de
cîteva săptămîni.
Gradul III- este implicată toată grosimea dermului și poate cuprinde și
hipodermul. Se caracterizează prin tulburări de sensibilitate. Leziunile
nicrotice au aspect plumburiu a pielii la nivelul căreia apar vezicule albăstrui.
Peste 7-10 zile se dezvoltă necroza uscată sau umedă și se formează linia
de demarcare. Vindecarea degerăturilor de gradul III se face cu sechelea într-
o perioadă de 2-3 luni.
Gradul IV- leziunea are aspect de gangrenă uscată și cuprinde toate straturile
pielii, țesutul celular subcutanat, tendoane, mușchi, uneori și osul subiacent.
Accidentatul este ca deobicei în stare de șoc, somnolent, apatic, sau
dimpotrivă, agitat. Edemul țesuturilor ocupă o suprafață mai mare decît zona
de necroză. În primele zile nu putem, practic, deosebi degerăturile de gradul
III și gradul IV . Peste o săptămînă,edemul se micșorează și spre sfîrșitul
săptămînii a 2-a, apare linia de demarcare ce separă țesuturile necrotice de
cele viabile.
Fiziopatologic, transformările se produc în două etape:
Etapa I – are loc vasoconstricția datorată frigului, țesuturile se ischemiaza;
Etapa II – după expunerea la frig, prin trecerea la caldură, se produc
vasodilatații care determină apariția de leziuni la nivelul endoteliului vascular
și care angrenează apariția trombilor, vasele de sînge se trombozează ceea ce
conduce la gangrenă.

Cum pot fi prevenite degeraturile?

Degeraturile pot avea loc extrem de rapid la temperaturi foarte scăzute. Este
foarte important să se protejeze pielea în mod corespunzator. Nu uitati de
vîntul rece care poate intensifica efectul degeraturilor si progresia acestora.
Primul pas in prevenirea degeraturilor este sa stiți dacă sunteți predispus la
instalarea acestora:
- cele mai multe cazuri de degeraturi s-au observat la cei care consumă
alcool, cei care suferă de boli psihice si la persoanele care fac abuz de
droguri recreative.
- cazurile de degeraturi implică perosanele care sunt expuse la frig fară să
aibă posibilitatea să schimbe în vreun fel situatia in care se află.
- fumătorii si persoanele cu afectiuni ale vaselor de sange (cum ar fi cei care
suferă de diabet zaharat), manifestă o scădere a fluxului sanguin la nivelul
membrelor (aspect considerat un factor de risc).
- lipsa de adapost, oboseală, deshidratarea, imbrăcămintea nepotrivită și la
mare altitudine sunt factorii suplimentari de risc.
- purtati haine adecvate. Expertii consideră că mai multe straturi de haine care
să păstreze aerul cald pe langă corp, sunt varianta ideală.
- asigurati-vă că stratul exterior de imbracaminte este rezistent la apă.
- este important să consumati suficiente calorii (care vă poate ajuta in lupta cu
frigul).
- dacă sunteți la mare altitudine, de exemplu, escaladați un munte, luați cu
dvs. o rezervă de oxigen.
- luați imediat măsuri la primele semne de degerături: roseața, furnicaturi,
amorțeală, ințepături și durere.

Persoanele care prezinta cel mai mare risc

privind degeraturile si hipotermia sunt:
- cele care iși petrec majoritatea timpului în aer liber (vînători, persoane fără
adăpost, paznici, etc.);
- cele care consumă alcool;
- cele cu varstă înaintată, fără mijloace adecvate de confort (încălzire, hrană,
adăpost, etc.);
- cele care sunt epuizate, deshidratate;
- bolnavii mintal.
Simptomul se refera la ce simte pacientul și poate descrie, în timp ce un semn
este întîlnit și la alte persoane și poate fi observat de medic. De
exemplu, somnolența poate fi un simptom, în timp ce pupilele dilatate pot fi un
semn. 

Degeraturile afecteaza doar suprafata pielii. Inițial este percepută senzația de

durere si mancărime. Pe piele apar pete albe și/sau galbene și aceasta poate
amorti. Înghețul la suprafata pielii nu constă în lezarea permanentă a pielii,
deoarece numai suprafata superioară a pielii este afectată. Zonele implicate
pot fi deosebit de sensibile pentru o perioadă de timp. 

In urma degeraturilor pielea poate fi inghețată și amorțită. Cu toate acestea,

țesuturile profunde nu sunt afectate. După cîteva zile pot apărea pustule
închise la culoare, în zonele care au fost inghețate. În trei patru săptămîni
acestea se vindecă. Pacientul poate manifesta o sensibilitate în zonele
afectate, care poate persista o perioadă indelungată de timp. 

Tratament
Tratamentul se concentrează pe incalzirea sau dezghețarea tesutului afectat.
Este importat sa se evite un nou episod de degerături, din cauza riscului de a
leza si mai tare pielea. In cazul in care s-au format cristale, pacientul ar trebui
să evite micările care implică zona afectată, deoarece pot sa apărea răni.
Pesoana afectată trebuie sa evite frigul și să se incălzească imediat. Toate
hainele ude vor fi scoase și înlocuite cu haine uscate. Dacă este necesar, va
fi acoperit de paturi. Asigurați-vă că extremitațile sunt protejate. Dacă este
posibil, incălzirea organismului se va face treptat, sub supravegherea unui
cadru medical instruit. Aplicarea de apă caldă pe zonele traumatizate este
ideală. Puneti pe zonele afectate apă caldă pînă revine la culoarea normală.
Nu este ceva neobișnuit inflamația și culoarea roșie a zonelor înghețate.

Caldura directă, cum ar fi focul,trebuie evitată. Pielea a pierdut, probabil

abilitatea de a detecta temperaturi inalte, iar pacientul poate fi în pericol de a
se arde fără să vrea. Nu frecati zonele degerate, acest lucru poate agrava
leziunea.
După îndepărtarea din apă caldă, uscati ușor și aplicati tratament steril asupra
membrelor afectate, pentru a le proteja..
- Tratamentul curativ este general si local. Local, se interzic masajul și frecția
pe zonele afectate, reîncălzirea zonei degerate se face treptat într-o baie cu
apa încalzită pînă la 40C, timp de 20-30 minute.
În perioada reactivă , cînd au loc spasme vasculare,reducerea fluxului
sangvin periferic și apariția consecutivă a trombozelor intraarteriale și
intravenoase , se administrează I/V :
-preparate ce normalizează procesele metabolice – Reopoliglucină ,
Reogluman;
-spasmolitice – Sol.Papaverină 2% ,2 ml ;Acid nicotinic 1% 2ml cu 10 ml de
sol. Novocaină de 0,25% I/Arterial;
-pentru profilaxia trombozelor vasculare se administrează antiagregante –
Heparină in doză de 20 000 -30 000 U.A. ,Fraxiparină.
Această terapie este indicată și în perioada precoce –primele 12 ore după
reîncalzirea extremitaților.
 Este indicată terapia de dezintoxicare, Hemodez , Neocompensan, soluții
cristaloide-DISol,TRISol.
-la fiecare 6 ore se administrează subdermal 5000 UA de heparină;
-alimentarea parenterală –Albumină ,Gelatinol,Refortan;
-antibioticoterapia ;
-vitaminoterapia;
-terapia simptomatică (cardiotonice,diuretice);
-terapia specifică –imunoglobulină,plasmă antistafilococică,bacteriofagi;
-profilaxia antitetanică in degerături de gradele II,III,IV.
Tratamentul chirurgical in degerături constă in :
-necroectomie;
-amputarea extremitații afectate-proximal de limita de demarcare;
- operații reconstructive , imbunatațirea funcției bontului, reconstituirea
defectelor cosmetice.

NU este recomandat:

 Sa se maseze zonele degerate;

 Sa se expuna la temperaturi crescute: calorifere, sobe, apa fierbinte
etc.;
 Sa se dea bauturi alcoolice victimei.

Concluzie
În concluzie, degerăturile reprezintă o afecțiune care trebuie
cunoscută și recunoscută imediat pentru a putea lua măsuri rapid, având în
vedere faptul că se poate solda cu complicații severe, ce pot pune viața în
pericol. Degerăturile pot afecta atât oamenii fără adăpost, pacienţii cu
diabet zaharat, pacienţii cu diverse afecţiuni psihice cât şi cadrele militare
sau alpiniştii. Pe termen lung degerăturile cresc sensibilitatea la frig în
zonele afectate şi predispun la alte degerături la temperaturi mai mari sau
timp de expunere mai scurt decât cel iniţial. Alte efecte pe termen lung
sunt tulburările de sensibilitate locală (parestezii, furnicături, dureri,
mâncărimi). Pentru degerăturile profunde riscurile sunt de pierdere
ireversibilă a sensibilităţii şi autoamputaţii (pierderea definitivă a unui
deget, de exemplu).

In functie de temperatura, hipotermia se poate clasifica

in:
 Usoara: temperatura corpului intre 35-32 grade celsius
 Medie: temperatura corpului intre 32-28 grade celsius
 Grava: temperatura corpului sub 28 grade celsius

Persoanele care au un risc mai mare de a face hipotermie sunt: varstnicii si copiii mici -
la care termoreglarea se face cu dificultate, traumatizatii, alcoolicii, drogatii si
persoanele innecate - deoarece caldura se pierde mai usor in apa decat in aer.

Frisoanele, principalul semn

De asemenea, printre simptome se numara:

 Frisoane, piele rece si palida;

 Tulburari de echilibru si de vorbire;
 Parestezii (amorteli) la nivelul mainilor si degetelor;
 Apatie sau chiar afectarea capacitatilor intelectuale.

Totodata, daca pacientul prezinta si alte semne, precum somnolenta, slabiciune,

halucinatii, confuzie, respiratii cu frecventa joasa sau rigiditate musculara, trebuie sa
actionati de urgenta, sa gasiti o cale sa va incalziti organismul, pentru ca altfel riscati sa
va pierdeti cunostinta. De exemplu, beti lichide calde.

Hipotermia poate aparea si in spatiile de locuit neincalzite, in special in cazul copiilor,

adultilor bolnavi sau varstnicilor care nu sunt imbracati corespunzator, iar recuperarea
in cazul lor se face mai greu.

Primul ajutor in caz de hipotermie

In cazul hipotermiei primul ajutor incepe cu evaluarea functiilor vitale (ABC - libertatea
cailor respiratorii, respiratie, circulatie) si resuscitarea cardiorespiratorie daca este
nevoie; toracele victimelor aflate in hipotermie este mai rigid ceea ce face mai dificil
masajul cardiac.
Restabilirea temperaturii normale a corpului se face lent, nu brusc (cu aproximativ 1
grad pe ora) si consta in:

 Incalzire pasiva: aducerea victimei intr-un mediu cald, inlocuirea imbracamintei

ude cu una uscata si invelirea cu paturi; aceste masuri pot fi suficiente in
hipotermiile usoare si medii cu temperaturi peste 31 grade celsius
 Incalzire externa activa: imersie in apa calda (40 grade celsius), acoperirea cu
paturi electrice, infasurarea in haine sau paturi calde, pungi sau sticle cu apa
calda
 Incalzire interna activa: care se face dupa transportul victimei la spital (ventilatie
cu O2 cald, fluide calde etc.).

Transportati persoana inghetata intr-un loc incalzit

Persoana care sufera de hipotermie trebuie transportata imediat intr-un loc incalzit.
Atentie insa, nu este bine sa incalziti bolnavul brusc, cu surse externe de caldura de
genul radiatoarelor sau caloriferelor electrice, deoarece se pot produce leziuni. Pentru
a-i regla temperatura corpului, cel mai bine este sa i se scoata hainele ude si reci si sa se
acopere cu paturi calde si sticle sau comprese cu apa fierbinte, pe care ar fi bine sa i le
puneti la gat, torace si in zona inghinala. Este foarte important sa ii acoperiti si capul,
aceasta fiind metoda cea mai sigura si rapidă de a creste temperatura corporala cu pana
la 2˚ Celsius.

Sfaturi pentru prevenirea hipotermiei

Pentru a evita hipotermia, cel mai bine este sa stati in casa pe timp de ger. In caz
contrar, medicii va sfatuiesc sa va echipati corespunzator:

 Acoperiti-va extremitatile, adica urechile, nasul, degetele de la maini, dar si

picioarele, deoarece acestea sunt locurile prin care se pierde caldura si riscati sa
suferiti degeraturi;
 Pentru a suporta mai bine frigul, este necesar sa aveti o alimentatie bogata in
grasimi si glucide (dulciuri) si sa consumati doua cani de ceai pe zi. Printre
plantele care imbunatatesc circulatia periferica se numara iasomia si busuiocul,
dar sunt recomandate si scortisoara, afinele, macesele, paducelul sau mugurii de
pin.

Batranii, copiii si bolnavii cu afectiuni cronice, cum ar fi diabet, hipotiroidism, afectiuni

neurologice sau psihice, sunt principalele categorii care prezinta risc crescut de aparitie
a hipotermiei. In plus, cardiacii sunt mai predispusi la a suferi un infarct miocardic.

Verificati daca prezinta degeraturi

Daca pacientul este constient, este indicat sa consume multe lichide calde, deoarece
riscul de deshidratare este mare dupa reincalzirea organismului. Nu uitati sa urmariti
reactiile bolnavului in timp ce il ingrijiti, verificati daca prezinta degeraturi sau daca
starea s-a ameliorat de cand l-ati adus in mediul cald. De asemenea, verificati constant
temperatura si urmariti-i respiratia. Daca nu remarcati nicio imbunatatire, chemati de
urgenta ambulanta. La spital i se vor administra fluide calde intravenos, oxigen si alte
tratamente care il vor ajuta sa-si revina.

De retinut! Nu se vor da bauturi alcoolice victimei (exista unele conceptii gresite

conform careia alcoolul incalzeste); in cazul in care victima este constienta si nu prezinta
varsaturi, se pot oferi bauturi calde (ceai, supa).

Tratament
În cazul instalării hipotermiei, fiind vorba de o urgență, este nevoie de solicitarea
imediată a personalului medical. Pâna când ajutorul medical este disponibil este
importantă și de multe ori esențială pentru viața victimei, acordarea corectă
a primului ajutor (dacă există posibilitatea). 

Iata câteva recomandari în acest sens:

 Nu bruscați victima! Când puteți acorda ajutor unei persoane cu hipotermie,

limitați-vă la mișcarile care sunt strict necesare (ex. mutarea către sursa de
căldură), mai ales dacă aceasta a suferit traumatisme; nu efectuați masaj și nu o
forțați  să se miște pentru a nu agrava starea victimei.
 Mutați victima din zona factorului cauzator de hipotermie – daca este posibil
îndepărtați persoana afectata de sursa de frig și aduceți-o aproape de o sursa de
căldură sau într-un loc mai cald și ferit de bătaia vântului.
 Îndepartați cu atenție hainele ude și înlocuiți-le cu altele uscate (în cazul
imersiei în apă) - dacă victima este inconștientă taiați hainele ude pentru a
economisi timp. 
 Acoperiți victima cu pături sau haine uscate, lăsând descoperită numai fața.Nu
folosiți ăaturi electrice sau alte dispozitive care pot provoca arsuri.
 Așezați victima pe spate, pe o pătură sau pe o suprafață uscată. 
 Monitorizați pulsul și respirația – daca este nevoie executați manevre de
resucitare cardiopulmonara (CPR) – masaj cardiac și ventilație artificială (30
compresii cardiace la 2 respirații), daca persoana afectată nu mai reacționează
la stimuli, lipsește respirația iar pulsul este foarte slab sau absent.
 Nu expuneți victima direct la o sursă puternică de căldură – încălzirea
trebuie să se facă treptat, pentru a permite readaptarea organismului la căldură.
 Aplicați comprese calde pe torace și gât  (pungi sau sticle cu apă călduță) – a se
evita zona mâinilor și picioarelor pentru a nu  forța întoarcerea sângelui cu
temperatura scăzută la inimă.
  Așezați-vă lângă victimă pentru a-i transmite din căldura propriului corp.
 Oferiți victimei ceva cald să bea (ceai), dacă starea permite și dacă există
posibilitatea. Nu administrați alcool!
 Daca victima se află în apă rece și este în stare de conștiență, până la scoaterea
acesteia din apă se recomandă aducerea genunchilor la piept (poziție ghemuită),
astfel încât suprafața expusă frigului să fie mai mică.

În funcție de gradul de severitate al hipotermiei, îngrijirile medicale includ intervenții

care au ca scop creșterea temperaturii corpului. Printre aceste proceduri se numără: 

 hemodializa - asigură reîncălzirea sângelui;

 administrarea intravenoasă de lichide calde – injectarea unei soluții saline
încalzite;
 oxigenarea artificială cu aer umidificat, ajuta la creșterea temperaturii
corpului;
 irigarea – o soluție caldă de apă sărată este utilizată pentru încălzirea anumitor
zone ale corpului precum pleura sau cavitatea peritoneală.

Persoanele cu hipotermie ușoara răspund foarte bine la procedurile medicale și se pot

recupera destul de repede. În cazul hipotermiei moderate sau severe pot
apărea complicații grave și chiar moartea. Câteva dintre complicațiile posibile
sunt: hipoxia, degerăturile care pot evolua către gangrenă (în special la nivelul
extremitaților – mâini, picioare), inflamarea pancreasului, pneumonia, insuficiență
renală, probleme cardiace. Chiar dacă sunt mai predispuși la instalarea hipotermiei,
copiii au parte de o recuperare mai buna decât adulții sau batrânii.

Concluzie
 Hipotermia, în stadii incipiente, nu necesită manevre medicale complexe, de aceea primul
ajutor poate fi salvator de viață în cele mai multe cazuri.
 În condiții meteorologice extreme precum furtuni, inundații, ninsori abundente și
temperaturi mult scăzute este indicat să se adopte măsuri de siguranță și să se evite
călătoriile mai ales în zone greu accesibile echipelor de salvare.
 Pe timp de iarnă este necesară funcționarea unui centru social care să ofere hrană caldă și
adăpost persoanelor fără domiciliu, acestea fiind principalele victime ale hipotermiei.
 Consumul excesiv de alcool corelat cu expunerea îndelungată la temperaturi foarte
scăzute (sub pragul înghețului) nu este indicat deoarece determină atât pierdere de
căldură (vasodilatație), cât și o percepție falsă asupra mediului ambiant iar riscul instalării
hipotermiei este destul de mare.  
 Victimele accidentelor care prezintă răni grave, contuzii, fracturi sau arsuri pot instala
hipotermie chiar dacă nu este frig, de aceea înaintea sosirii echipajelor specializate,
acoperirea acestora cu pături sau haine calde poate ajuta.
 Degerăturile
Degeraturile sunt leziuni ale tesuturilor provocate de frig, in urma situatiilor de
expunere la temperaturi scazute. Hipotermia este caracterizata de scaderea
anormala a temperaturii corpului. 

Nasul, obrajii, urechile, degetele de la maini si picioare sunt afectate cel mai
frecvent. Toti oamenii sunt sensibili, chiar si persoanele care traiesc in zone
cu clima rece. 

Clasificarea și caracteristica degerăturilor

În funcție de intensitatea frigului, durata de expunere, precum și de
reactivitatea organismului, leziunile locale, deosebim patru grade de
degerături:
Gradul I- în formele cele mai usoare aceasta se manifestă prin senzația de
înțepături și furnicături în regiunile expuse acțiunii frigului. În formele mai
avansate apar dureri violente , însoțite de senzații de usturime și tulburări de
sensibilitate: furnicături, amorțeală, senzație de cald sau rece .
Obiectiv: la cîteva ore după încetarera acțiunii frigului, la nivelul zonei
respective se formează edem, care poate persista cîteva
săptămîni.Tegumentele au un aspect cu nuanță de violet, iar după 7-10 zile
încep să se descuameze.
Gradul II- caracteristic prin leziunea stratului superficial al pielii și formarea
flictenelor umplute cu lichid transparent. Flictenele se formează în primele 24
ore și mai rar în a 2-a , a 3-a zi. După deschiderea lor rămîne o suprafață
roșie-violet, uneori acoperită cu fibrină, sensibilitatea tactilă și dureroasă este
păstrată. Degerăturile de gradul II se vindecă fară sechele într-o perioadă de
cîteva săptămîni.
Gradul III- este implicată toată grosimea dermului și poate cuprinde și
hipodermul. Se caracterizează prin tulburări de sensibilitate. Leziunile
nicrotice au aspect plumburiu a pielii la nivelul căreia apar vezicule albăstrui.
Peste 7-10 zile se dezvoltă necroza uscată sau umedă și se formează linia
de demarcare. Vindecarea degerăturilor de gradul III se face cu sechelea într-
o perioadă de 2-3 luni.
Gradul IV- leziunea are aspect de gangrenă uscată și cuprinde toate straturile
pielii, țesutul celular subcutanat, tendoane, mușchi, uneori și osul subiacent.
Accidentatul este ca deobicei în stare de șoc, somnolent, apatic, sau
dimpotrivă, agitat. Edemul țesuturilor ocupă o suprafață mai mare decît zona
de necroză. În primele zile nu putem, practic, deosebi degerăturile de gradul
III și gradul IV . Peste o săptămînă,edemul se micșorează și spre sfîrșitul
săptămînii a 2-a, apare linia de demarcare ce separă țesuturile necrotice de
cele viabile.
Fiziopatologic, transformările se produc în două etape:
Etapa I – are loc vasoconstricția datorată frigului, țesuturile se ischemiaza;
Etapa II – după expunerea la frig, prin trecerea la caldură, se produc
vasodilatații care determină apariția de leziuni la nivelul endoteliului vascular
și care angrenează apariția trombilor, vasele de sînge se trombozează ceea ce
conduce la gangrenă.

Cum pot fi prevenite degeraturile?

Degeraturile pot avea loc extrem de rapid la temperaturi foarte scăzute. Este
foarte important să se protejeze pielea în mod corespunzator. Nu uitati de
vîntul rece care poate intensifica efectul degeraturilor si progresia acestora.
Primul pas in prevenirea degeraturilor este sa stiți dacă sunteți predispus la
instalarea acestora:
- cele mai multe cazuri de degeraturi s-au observat la cei care consumă
alcool, cei care suferă de boli psihice si la persoanele care fac abuz de
droguri recreative.
- cazurile de degeraturi implică perosanele care sunt expuse la frig fară să
aibă posibilitatea să schimbe în vreun fel situatia in care se află.
- fumătorii si persoanele cu afectiuni ale vaselor de sange (cum ar fi cei care
suferă de diabet zaharat), manifestă o scădere a fluxului sanguin la nivelul
membrelor (aspect considerat un factor de risc).
- lipsa de adapost, oboseală, deshidratarea, imbrăcămintea nepotrivită și la
mare altitudine sunt factorii suplimentari de risc.
- purtati haine adecvate. Expertii consideră că mai multe straturi de haine care
să păstreze aerul cald pe langă corp, sunt varianta ideală.
- asigurati-vă că stratul exterior de imbracaminte este rezistent la apă.
- este important să consumati suficiente calorii (care vă poate ajuta in lupta cu
frigul).
- dacă sunteți la mare altitudine, de exemplu, escaladați un munte, luați cu
dvs. o rezervă de oxigen.
- luați imediat măsuri la primele semne de degerături: roseața, furnicaturi,
amorțeală, ințepături și durere.
Persoanele care prezinta cel mai mare risc
privind degeraturile si hipotermia sunt:
- cele care iși petrec majoritatea timpului în aer liber (vînători, persoane fără
adăpost, paznici, etc.);
- cele care consumă alcool;
- cele cu varstă înaintată, fără mijloace adecvate de confort (încălzire, hrană,
adăpost, etc.);
- cele care sunt epuizate, deshidratate;
- bolnavii mintal.
Simptomul se refera la ce simte pacientul și poate descrie, în timp ce un semn
este întîlnit și la alte persoane și poate fi observat de medic. De
exemplu, somnolența poate fi un simptom, în timp ce pupilele dilatate pot fi un
semn. 

Degeraturile afecteaza doar suprafata pielii. Inițial este percepută senzația de

durere si mancărime. Pe piele apar pete albe și/sau galbene și aceasta poate
amorti. Înghețul la suprafata pielii nu constă în lezarea permanentă a pielii,
deoarece numai suprafata superioară a pielii este afectată. Zonele implicate
pot fi deosebit de sensibile pentru o perioadă de timp. 

In urma degeraturilor pielea poate fi inghețată și amorțită. Cu toate acestea,

țesuturile profunde nu sunt afectate. După cîteva zile pot apărea pustule
închise la culoare, în zonele care au fost inghețate. În trei patru săptămîni
acestea se vindecă. Pacientul poate manifesta o sensibilitate în zonele
afectate, care poate persista o perioadă indelungată de timp. 

Tratament
Tratamentul se concentrează pe incalzirea sau dezghețarea tesutului afectat.
Este importat sa se evite un nou episod de degerături, din cauza riscului de a
leza si mai tare pielea. In cazul in care s-au format cristale, pacientul ar trebui
să evite micările care implică zona afectată, deoarece pot sa apărea răni.
Pesoana afectată trebuie sa evite frigul și să se incălzească imediat. Toate
hainele ude vor fi scoase și înlocuite cu haine uscate. Dacă este necesar, va
fi acoperit de paturi. Asigurați-vă că extremitațile sunt protejate. Dacă este
posibil, incălzirea organismului se va face treptat, sub supravegherea unui
cadru medical instruit. Aplicarea de apă caldă pe zonele traumatizate este
ideală. Puneti pe zonele afectate apă caldă pînă revine la culoarea normală.
Nu este ceva neobișnuit inflamația și culoarea roșie a zonelor înghețate.
Caldura directă, cum ar fi focul,trebuie evitată. Pielea a pierdut, probabil
abilitatea de a detecta temperaturi inalte, iar pacientul poate fi în pericol de a
se arde fără să vrea. Nu frecati zonele degerate, acest lucru poate agrava
leziunea.
După îndepărtarea din apă caldă, uscati ușor și aplicati tratament steril asupra
membrelor afectate, pentru a le proteja..
- Tratamentul curativ este general si local. Local, se interzic masajul și frecția
pe zonele afectate, reîncălzirea zonei degerate se face treptat într-o baie cu
apa încalzită pînă la 40C, timp de 20-30 minute.
În perioada reactivă , cînd au loc spasme vasculare,reducerea fluxului
sangvin periferic și apariția consecutivă a trombozelor intraarteriale și
intravenoase , se administrează I/V :
-preparate ce normalizează procesele metabolice – Reopoliglucină ,
Reogluman;
-spasmolitice – Sol.Papaverină 2% ,2 ml ;Acid nicotinic 1% 2ml cu 10 ml de
sol. Novocaină de 0,25% I/Arterial;
-pentru profilaxia trombozelor vasculare se administrează antiagregante –
Heparină in doză de 20 000 -30 000 U.A. ,Fraxiparină.
Această terapie este indicată și în perioada precoce –primele 12 ore după
reîncalzirea extremitaților.
Este indicată terapia de dezintoxicare, Hemodez , Neocompensan, soluții
cristaloide-DISol,TRISol.
-la fiecare 6 ore se administrează subdermal 5000 UA de heparină;
-alimentarea parenterală –Albumină ,Gelatinol,Refortan;
-antibioticoterapia ;
-vitaminoterapia;
-terapia simptomatică (cardiotonice,diuretice);
-terapia specifică –imunoglobulină,plasmă antistafilococică,bacteriofagi;
-profilaxia antitetanică in degerături de gradele II,III,IV.
Tratamentul chirurgical in degerături constă in :
-necroectomie;
-amputarea extremitații afectate-proximal de limita de demarcare;
- operații reconstructive , imbunatațirea funcției bontului, reconstituirea
defectelor cosmetice.
NU este recomandat:

 Sa se maseze zonele degerate;

 Sa se expuna la temperaturi crescute: calorifere, sobe, apa fierbinte
etc.;
 Sa se dea bauturi alcoolice victimei.

Concluzie
În concluzie, degerăturile reprezintă o afecțiune care trebuie
cunoscută și recunoscută imediat pentru a putea lua măsuri rapid, având în
vedere faptul că se poate solda cu complicații severe, ce pot pune viața în
pericol. Degerăturile pot afecta atât oamenii fără adăpost, pacienţii cu
diabet zaharat, pacienţii cu diverse afecţiuni psihice cât şi cadrele militare
sau alpiniştii. Pe termen lung degerăturile cresc sensibilitatea la frig în
zonele afectate şi predispun la alte degerături la temperaturi mai mari sau
timp de expunere mai scurt decât cel iniţial. Alte efecte pe termen lung
sunt tulburările de sensibilitate locală (parestezii, furnicături, dureri,
mâncărimi). Pentru degerăturile profunde riscurile sunt de pierdere
ireversibilă a sensibilităţii şi autoamputaţii (pierderea definitivă a unui
deget, de exemplu).

In functie de temperatura, hipotermia se poate clasifica

in:
 Usoara: temperatura corpului intre 35-32 grade celsius
 Medie: temperatura corpului intre 32-28 grade celsius
 Grava: temperatura corpului sub 28 grade celsius

Persoanele care au un risc mai mare de a face hipotermie sunt: varstnicii si copiii mici -
la care termoreglarea se face cu dificultate, traumatizatii, alcoolicii, drogatii si
persoanele innecate - deoarece caldura se pierde mai usor in apa decat in aer.

Frisoanele, principalul semn

De asemenea, printre simptome se numara:
  Frisoane, piele rece si palida;
 Tulburari de echilibru si de vorbire;
 Parestezii (amorteli) la nivelul mainilor si degetelor;
 Apatie sau chiar afectarea capacitatilor intelectuale.

Totodata, daca pacientul prezinta si alte semne, precum somnolenta, slabiciune,

halucinatii, confuzie, respiratii cu frecventa joasa sau rigiditate musculara, trebuie sa
actionati de urgenta, sa gasiti o cale sa va incalziti organismul, pentru ca altfel riscati sa
va pierdeti cunostinta. De exemplu, beti lichide calde.

Hipotermia poate aparea si in spatiile de locuit neincalzite, in special in cazul copiilor,

adultilor bolnavi sau varstnicilor care nu sunt imbracati corespunzator, iar recuperarea
in cazul lor se face mai greu.

Primul ajutor in caz de hipotermie

In cazul hipotermiei primul ajutor incepe cu evaluarea functiilor vitale (ABC - libertatea
cailor respiratorii, respiratie, circulatie) si resuscitarea cardiorespiratorie daca este
nevoie; toracele victimelor aflate in hipotermie este mai rigid ceea ce face mai dificil
masajul cardiac.

Restabilirea temperaturii normale a corpului se face lent, nu brusc (cu aproximativ 1

grad pe ora) si consta in:

 Incalzire pasiva: aducerea victimei intr-un mediu cald, inlocuirea imbracamintei

ude cu una uscata si invelirea cu paturi; aceste masuri pot fi suficiente in
hipotermiile usoare si medii cu temperaturi peste 31 grade celsius
 Incalzire externa activa: imersie in apa calda (40 grade celsius), acoperirea cu
paturi electrice, infasurarea in haine sau paturi calde, pungi sau sticle cu apa
calda
 Incalzire interna activa: care se face dupa transportul victimei la spital (ventilatie
cu O2 cald, fluide calde etc.).

Transportati persoana inghetata intr-un loc incalzit

Persoana care sufera de hipotermie trebuie transportata imediat intr-un loc incalzit.
Atentie insa, nu este bine sa incalziti bolnavul brusc, cu surse externe de caldura de
genul radiatoarelor sau caloriferelor electrice, deoarece se pot produce leziuni. Pentru
a-i regla temperatura corpului, cel mai bine este sa i se scoata hainele ude si reci si sa se
acopere cu paturi calde si sticle sau comprese cu apa fierbinte, pe care ar fi bine sa i le
puneti la gat, torace si in zona inghinala. Este foarte important sa ii acoperiti si capul,
aceasta fiind metoda cea mai sigura si rapidă de a creste temperatura corporala cu pana
la 2˚ Celsius.
Sfaturi pentru prevenirea hipotermiei
Pentru a evita hipotermia, cel mai bine este sa stati in casa pe timp de ger. In caz
contrar, medicii va sfatuiesc sa va echipati corespunzator:

 Acoperiti-va extremitatile, adica urechile, nasul, degetele de la maini, dar si

picioarele, deoarece acestea sunt locurile prin care se pierde caldura si riscati sa
suferiti degeraturi;
 Pentru a suporta mai bine frigul, este necesar sa aveti o alimentatie bogata in
grasimi si glucide (dulciuri) si sa consumati doua cani de ceai pe zi. Printre
plantele care imbunatatesc circulatia periferica se numara iasomia si busuiocul,
dar sunt recomandate si scortisoara, afinele, macesele, paducelul sau mugurii de
pin.

Batranii, copiii si bolnavii cu afectiuni cronice, cum ar fi diabet, hipotiroidism, afectiuni

neurologice sau psihice, sunt principalele categorii care prezinta risc crescut de aparitie
a hipotermiei. In plus, cardiacii sunt mai predispusi la a suferi un infarct miocardic.

Verificati daca prezinta degeraturi

Daca pacientul este constient, este indicat sa consume multe lichide calde, deoarece
riscul de deshidratare este mare dupa reincalzirea organismului. Nu uitati sa urmariti
reactiile bolnavului in timp ce il ingrijiti, verificati daca prezinta degeraturi sau daca
starea s-a ameliorat de cand l-ati adus in mediul cald. De asemenea, verificati constant
temperatura si urmariti-i respiratia. Daca nu remarcati nicio imbunatatire, chemati de
urgenta ambulanta. La spital i se vor administra fluide calde intravenos, oxigen si alte
tratamente care il vor ajuta sa-si revina.

De retinut! Nu se vor da bauturi alcoolice victimei (exista unele conceptii gresite

conform careia alcoolul incalzeste); in cazul in care victima este constienta si nu prezinta
varsaturi, se pot oferi bauturi calde (ceai, supa).

Tratament
În cazul instalării hipotermiei, fiind vorba de o urgență, este nevoie de solicitarea
imediată a personalului medical. Pâna când ajutorul medical este disponibil este
importantă și de multe ori esențială pentru viața victimei, acordarea corectă
a primului ajutor (dacă există posibilitatea). 

Iata câteva recomandari în acest sens:

  Nu bruscați victima! Când puteți acorda ajutor unei persoane cu hipotermie,
limitați-vă la mișcarile care sunt strict necesare (ex. mutarea către sursa de
căldură), mai ales dacă aceasta a suferit traumatisme; nu efectuați masaj și nu o
forțați  să se miște pentru a nu agrava starea victimei.
 Mutați victima din zona factorului cauzator de hipotermie – daca este posibil
îndepărtați persoana afectata de sursa de frig și aduceți-o aproape de o sursa de
căldură sau într-un loc mai cald și ferit de bătaia vântului.
 Îndepartați cu atenție hainele ude și înlocuiți-le cu altele uscate (în cazul
imersiei în apă) - dacă victima este inconștientă taiați hainele ude pentru a
economisi timp. 
 Acoperiți victima cu pături sau haine uscate, lăsând descoperită numai fața.Nu
folosiți ăaturi electrice sau alte dispozitive care pot provoca arsuri.
 Așezați victima pe spate, pe o pătură sau pe o suprafață uscată. 
 Monitorizați pulsul și respirația – daca este nevoie executați manevre de
resucitare cardiopulmonara (CPR) – masaj cardiac și ventilație artificială (30
compresii cardiace la 2 respirații), daca persoana afectată nu mai reacționează
la stimuli, lipsește respirația iar pulsul este foarte slab sau absent.
 Nu expuneți victima direct la o sursă puternică de căldură – încălzirea
trebuie să se facă treptat, pentru a permite readaptarea organismului la căldură.
 Aplicați comprese calde pe torace și gât  (pungi sau sticle cu apă călduță) – a se
evita zona mâinilor și picioarelor pentru a nu  forța întoarcerea sângelui cu
temperatura scăzută la inimă.
 Așezați-vă lângă victimă pentru a-i transmite din căldura propriului corp.
 Oferiți victimei ceva cald să bea (ceai), dacă starea permite și dacă există
posibilitatea. Nu administrați alcool!
 Daca victima se află în apă rece și este în stare de conștiență, până la scoaterea
acesteia din apă se recomandă aducerea genunchilor la piept (poziție ghemuită),
astfel încât suprafața expusă frigului să fie mai mică.

În funcție de gradul de severitate al hipotermiei, îngrijirile medicale includ intervenții

care au ca scop creșterea temperaturii corpului. Printre aceste proceduri se numără: 

 hemodializa - asigură reîncălzirea sângelui;

 administrarea intravenoasă de lichide calde – injectarea unei soluții saline
încalzite;
 oxigenarea artificială cu aer umidificat, ajuta la creșterea temperaturii
corpului;
 irigarea – o soluție caldă de apă sărată este utilizată pentru încălzirea anumitor
zone ale corpului precum pleura sau cavitatea peritoneală.

Persoanele cu hipotermie ușoara răspund foarte bine la procedurile medicale și se pot

recupera destul de repede. În cazul hipotermiei moderate sau severe pot
apărea complicații grave și chiar moartea. Câteva dintre complicațiile posibile
sunt: hipoxia, degerăturile care pot evolua către gangrenă (în special la nivelul
extremitaților – mâini, picioare), inflamarea pancreasului, pneumonia, insuficiență
renală, probleme cardiace. Chiar dacă sunt mai predispuși la instalarea hipotermiei,
copiii au parte de o recuperare mai buna decât adulții sau batrânii.

Concluzie
 Hipotermia, în stadii incipiente, nu necesită manevre medicale complexe, de aceea primul
ajutor poate fi salvator de viață în cele mai multe cazuri.
 În condiții meteorologice extreme precum furtuni, inundații, ninsori abundente și
temperaturi mult scăzute este indicat să se adopte măsuri de siguranță și să se evite
călătoriile mai ales în zone greu accesibile echipelor de salvare.
 Pe timp de iarnă este necesară funcționarea unui centru social care să ofere hrană caldă și
adăpost persoanelor fără domiciliu, acestea fiind principalele victime ale hipotermiei.
 Consumul excesiv de alcool corelat cu expunerea îndelungată la temperaturi foarte
scăzute (sub pragul înghețului) nu este indicat deoarece determină atât pierdere de
căldură (vasodilatație), cât și o percepție falsă asupra mediului ambiant iar riscul instalării
hipotermiei este destul de mare.  
 Victimele accidentelor care prezintă răni grave, contuzii, fracturi sau arsuri pot instala
hipotermie chiar dacă nu este frig, de aceea înaintea sosirii echipajelor specializate,
acoperirea acestora cu pături sau haine calde poate ajuta.

Degerăturile
Degeraturile sunt leziuni ale tesuturilor provocate de frig, in urma situatiilor de
expunere la temperaturi scazute. Hipotermia este caracterizata de scaderea
anormala a temperaturii corpului. 

Nasul, obrajii, urechile, degetele de la maini si picioare sunt afectate cel mai
frecvent. Toti oamenii sunt sensibili, chiar si persoanele care traiesc in zone
cu clima rece. 

Clasificarea și caracteristica degerăturilor

În funcție de intensitatea frigului, durata de expunere, precum și de
reactivitatea organismului, leziunile locale, deosebim patru grade de
degerături:
Gradul I- în formele cele mai usoare aceasta se manifestă prin senzația de
înțepături și furnicături în regiunile expuse acțiunii frigului. În formele mai
avansate apar dureri violente , însoțite de senzații de usturime și tulburări de
sensibilitate: furnicături, amorțeală, senzație de cald sau rece .
Obiectiv: la cîteva ore după încetarera acțiunii frigului, la nivelul zonei
respective se formează edem, care poate persista cîteva
săptămîni.Tegumentele au un aspect cu nuanță de violet, iar după 7-10 zile
încep să se descuameze.
Gradul II- caracteristic prin leziunea stratului superficial al pielii și formarea
flictenelor umplute cu lichid transparent. Flictenele se formează în primele 24
ore și mai rar în a 2-a , a 3-a zi. După deschiderea lor rămîne o suprafață
roșie-violet, uneori acoperită cu fibrină, sensibilitatea tactilă și dureroasă este
păstrată. Degerăturile de gradul II se vindecă fară sechele într-o perioadă de
cîteva săptămîni.
Gradul III- este implicată toată grosimea dermului și poate cuprinde și
hipodermul. Se caracterizează prin tulburări de sensibilitate. Leziunile
nicrotice au aspect plumburiu a pielii la nivelul căreia apar vezicule albăstrui.
Peste 7-10 zile se dezvoltă necroza uscată sau umedă și se formează linia
de demarcare. Vindecarea degerăturilor de gradul III se face cu sechelea într-
o perioadă de 2-3 luni.
Gradul IV- leziunea are aspect de gangrenă uscată și cuprinde toate straturile
pielii, țesutul celular subcutanat, tendoane, mușchi, uneori și osul subiacent.
Accidentatul este ca deobicei în stare de șoc, somnolent, apatic, sau
dimpotrivă, agitat. Edemul țesuturilor ocupă o suprafață mai mare decît zona
de necroză. În primele zile nu putem, practic, deosebi degerăturile de gradul
III și gradul IV . Peste o săptămînă,edemul se micșorează și spre sfîrșitul
săptămînii a 2-a, apare linia de demarcare ce separă țesuturile necrotice de
cele viabile.
Fiziopatologic, transformările se produc în două etape:
Etapa I – are loc vasoconstricția datorată frigului, țesuturile se ischemiaza;
Etapa II – după expunerea la frig, prin trecerea la caldură, se produc
vasodilatații care determină apariția de leziuni la nivelul endoteliului vascular
și care angrenează apariția trombilor, vasele de sînge se trombozează ceea ce
conduce la gangrenă.

Cum pot fi prevenite degeraturile?

Degeraturile pot avea loc extrem de rapid la temperaturi foarte scăzute. Este
foarte important să se protejeze pielea în mod corespunzator. Nu uitati de
vîntul rece care poate intensifica efectul degeraturilor si progresia acestora.
Primul pas in prevenirea degeraturilor este sa stiți dacă sunteți predispus la
instalarea acestora:
- cele mai multe cazuri de degeraturi s-au observat la cei care consumă
alcool, cei care suferă de boli psihice si la persoanele care fac abuz de
droguri recreative.
- cazurile de degeraturi implică perosanele care sunt expuse la frig fară să
aibă posibilitatea să schimbe în vreun fel situatia in care se află.
- fumătorii si persoanele cu afectiuni ale vaselor de sange (cum ar fi cei care
suferă de diabet zaharat), manifestă o scădere a fluxului sanguin la nivelul
membrelor (aspect considerat un factor de risc).
- lipsa de adapost, oboseală, deshidratarea, imbrăcămintea nepotrivită și la
mare altitudine sunt factorii suplimentari de risc.
- purtati haine adecvate. Expertii consideră că mai multe straturi de haine care
să păstreze aerul cald pe langă corp, sunt varianta ideală.
- asigurati-vă că stratul exterior de imbracaminte este rezistent la apă.
- este important să consumati suficiente calorii (care vă poate ajuta in lupta cu
frigul).
- dacă sunteți la mare altitudine, de exemplu, escaladați un munte, luați cu
dvs. o rezervă de oxigen.
- luați imediat măsuri la primele semne de degerături: roseața, furnicaturi,
amorțeală, ințepături și durere.

Persoanele care prezinta cel mai mare risc

privind degeraturile si hipotermia sunt:
- cele care iși petrec majoritatea timpului în aer liber (vînători, persoane fără
adăpost, paznici, etc.);
- cele care consumă alcool;
- cele cu varstă înaintată, fără mijloace adecvate de confort (încălzire, hrană,
adăpost, etc.);
- cele care sunt epuizate, deshidratate;
- bolnavii mintal.
Simptomul se refera la ce simte pacientul și poate descrie, în timp ce un semn
este întîlnit și la alte persoane și poate fi observat de medic. De
exemplu, somnolența poate fi un simptom, în timp ce pupilele dilatate pot fi un
semn. 

Degeraturile afecteaza doar suprafata pielii. Inițial este percepută senzația de

durere si mancărime. Pe piele apar pete albe și/sau galbene și aceasta poate
amorti. Înghețul la suprafata pielii nu constă în lezarea permanentă a pielii,
deoarece numai suprafata superioară a pielii este afectată. Zonele implicate
pot fi deosebit de sensibile pentru o perioadă de timp. 

In urma degeraturilor pielea poate fi inghețată și amorțită. Cu toate acestea,

țesuturile profunde nu sunt afectate. După cîteva zile pot apărea pustule
închise la culoare, în zonele care au fost inghețate. În trei patru săptămîni
acestea se vindecă. Pacientul poate manifesta o sensibilitate în zonele
afectate, care poate persista o perioadă indelungată de timp. 

Tratament
Tratamentul se concentrează pe incalzirea sau dezghețarea tesutului afectat.
Este importat sa se evite un nou episod de degerături, din cauza riscului de a
leza si mai tare pielea. In cazul in care s-au format cristale, pacientul ar trebui
să evite micările care implică zona afectată, deoarece pot sa apărea răni.
Pesoana afectată trebuie sa evite frigul și să se incălzească imediat. Toate
hainele ude vor fi scoase și înlocuite cu haine uscate. Dacă este necesar, va
fi acoperit de paturi. Asigurați-vă că extremitațile sunt protejate. Dacă este
posibil, incălzirea organismului se va face treptat, sub supravegherea unui
cadru medical instruit. Aplicarea de apă caldă pe zonele traumatizate este
ideală. Puneti pe zonele afectate apă caldă pînă revine la culoarea normală.
Nu este ceva neobișnuit inflamația și culoarea roșie a zonelor înghețate.

Caldura directă, cum ar fi focul,trebuie evitată. Pielea a pierdut, probabil

abilitatea de a detecta temperaturi inalte, iar pacientul poate fi în pericol de a
se arde fără să vrea. Nu frecati zonele degerate, acest lucru poate agrava
leziunea.
După îndepărtarea din apă caldă, uscati ușor și aplicati tratament steril asupra
membrelor afectate, pentru a le proteja..
- Tratamentul curativ este general si local. Local, se interzic masajul și frecția
pe zonele afectate, reîncălzirea zonei degerate se face treptat într-o baie cu
apa încalzită pînă la 40C, timp de 20-30 minute.
În perioada reactivă , cînd au loc spasme vasculare,reducerea fluxului
sangvin periferic și apariția consecutivă a trombozelor intraarteriale și
intravenoase , se administrează I/V :
-preparate ce normalizează procesele metabolice – Reopoliglucină ,
Reogluman;
-spasmolitice – Sol.Papaverină 2% ,2 ml ;Acid nicotinic 1% 2ml cu 10 ml de
sol. Novocaină de 0,25% I/Arterial;
-pentru profilaxia trombozelor vasculare se administrează antiagregante –
Heparină in doză de 20 000 -30 000 U.A. ,Fraxiparină.
Această terapie este indicată și în perioada precoce –primele 12 ore după
reîncalzirea extremitaților.
 Este indicată terapia de dezintoxicare, Hemodez , Neocompensan, soluții
cristaloide-DISol,TRISol.
-la fiecare 6 ore se administrează subdermal 5000 UA de heparină;
-alimentarea parenterală –Albumină ,Gelatinol,Refortan;
-antibioticoterapia ;
-vitaminoterapia;
-terapia simptomatică (cardiotonice,diuretice);
-terapia specifică –imunoglobulină,plasmă antistafilococică,bacteriofagi;
-profilaxia antitetanică in degerături de gradele II,III,IV.
Tratamentul chirurgical in degerături constă in :
-necroectomie;
-amputarea extremitații afectate-proximal de limita de demarcare;
- operații reconstructive , imbunatațirea funcției bontului, reconstituirea
defectelor cosmetice.

NU este recomandat:

 Sa se maseze zonele degerate;

 Sa se expuna la temperaturi crescute: calorifere, sobe, apa fierbinte
etc.;
 Sa se dea bauturi alcoolice victimei.

Concluzie
În concluzie, degerăturile reprezintă o afecțiune care trebuie
cunoscută și recunoscută imediat pentru a putea lua măsuri rapid, având în
vedere faptul că se poate solda cu complicații severe, ce pot pune viața în
pericol. Degerăturile pot afecta atât oamenii fără adăpost, pacienţii cu
diabet zaharat, pacienţii cu diverse afecţiuni psihice cât şi cadrele militare
sau alpiniştii. Pe termen lung degerăturile cresc sensibilitatea la frig în
zonele afectate şi predispun la alte degerături la temperaturi mai mari sau
timp de expunere mai scurt decât cel iniţial. Alte efecte pe termen lung
sunt tulburările de sensibilitate locală (parestezii, furnicături, dureri,
mâncărimi). Pentru degerăturile profunde riscurile sunt de pierdere
ireversibilă a sensibilităţii şi autoamputaţii (pierderea definitivă a unui
deget, de exemplu).

In functie de temperatura, hipotermia se poate clasifica

in:
 Usoara: temperatura corpului intre 35-32 grade celsius
 Medie: temperatura corpului intre 32-28 grade celsius
 Grava: temperatura corpului sub 28 grade celsius

Persoanele care au un risc mai mare de a face hipotermie sunt: varstnicii si copiii mici -
la care termoreglarea se face cu dificultate, traumatizatii, alcoolicii, drogatii si
persoanele innecate - deoarece caldura se pierde mai usor in apa decat in aer.

Frisoanele, principalul semn

De asemenea, printre simptome se numara:

 Frisoane, piele rece si palida;

 Tulburari de echilibru si de vorbire;
 Parestezii (amorteli) la nivelul mainilor si degetelor;
 Apatie sau chiar afectarea capacitatilor intelectuale.

Totodata, daca pacientul prezinta si alte semne, precum somnolenta, slabiciune,

halucinatii, confuzie, respiratii cu frecventa joasa sau rigiditate musculara, trebuie sa
actionati de urgenta, sa gasiti o cale sa va incalziti organismul, pentru ca altfel riscati sa
va pierdeti cunostinta. De exemplu, beti lichide calde.

Hipotermia poate aparea si in spatiile de locuit neincalzite, in special in cazul copiilor,

adultilor bolnavi sau varstnicilor care nu sunt imbracati corespunzator, iar recuperarea
in cazul lor se face mai greu.

Primul ajutor in caz de hipotermie

In cazul hipotermiei primul ajutor incepe cu evaluarea functiilor vitale (ABC - libertatea
cailor respiratorii, respiratie, circulatie) si resuscitarea cardiorespiratorie daca este
nevoie; toracele victimelor aflate in hipotermie este mai rigid ceea ce face mai dificil
masajul cardiac.
Restabilirea temperaturii normale a corpului se face lent, nu brusc (cu aproximativ 1
grad pe ora) si consta in:

 Incalzire pasiva: aducerea victimei intr-un mediu cald, inlocuirea imbracamintei

ude cu una uscata si invelirea cu paturi; aceste masuri pot fi suficiente in
hipotermiile usoare si medii cu temperaturi peste 31 grade celsius
 Incalzire externa activa: imersie in apa calda (40 grade celsius), acoperirea cu
paturi electrice, infasurarea in haine sau paturi calde, pungi sau sticle cu apa
calda
 Incalzire interna activa: care se face dupa transportul victimei la spital (ventilatie
cu O2 cald, fluide calde etc.).

Transportati persoana inghetata intr-un loc incalzit

Persoana care sufera de hipotermie trebuie transportata imediat intr-un loc incalzit.
Atentie insa, nu este bine sa incalziti bolnavul brusc, cu surse externe de caldura de
genul radiatoarelor sau caloriferelor electrice, deoarece se pot produce leziuni. Pentru
a-i regla temperatura corpului, cel mai bine este sa i se scoata hainele ude si reci si sa se
acopere cu paturi calde si sticle sau comprese cu apa fierbinte, pe care ar fi bine sa i le
puneti la gat, torace si in zona inghinala. Este foarte important sa ii acoperiti si capul,
aceasta fiind metoda cea mai sigura si rapidă de a creste temperatura corporala cu pana
la 2˚ Celsius.

Sfaturi pentru prevenirea hipotermiei

Pentru a evita hipotermia, cel mai bine este sa stati in casa pe timp de ger. In caz
contrar, medicii va sfatuiesc sa va echipati corespunzator:

 Acoperiti-va extremitatile, adica urechile, nasul, degetele de la maini, dar si

picioarele, deoarece acestea sunt locurile prin care se pierde caldura si riscati sa
suferiti degeraturi;
 Pentru a suporta mai bine frigul, este necesar sa aveti o alimentatie bogata in
grasimi si glucide (dulciuri) si sa consumati doua cani de ceai pe zi. Printre
plantele care imbunatatesc circulatia periferica se numara iasomia si busuiocul,
dar sunt recomandate si scortisoara, afinele, macesele, paducelul sau mugurii de
pin.

Batranii, copiii si bolnavii cu afectiuni cronice, cum ar fi diabet, hipotiroidism, afectiuni

neurologice sau psihice, sunt principalele categorii care prezinta risc crescut de aparitie
a hipotermiei. In plus, cardiacii sunt mai predispusi la a suferi un infarct miocardic.

Verificati daca prezinta degeraturi

Daca pacientul este constient, este indicat sa consume multe lichide calde, deoarece
riscul de deshidratare este mare dupa reincalzirea organismului. Nu uitati sa urmariti
reactiile bolnavului in timp ce il ingrijiti, verificati daca prezinta degeraturi sau daca
starea s-a ameliorat de cand l-ati adus in mediul cald. De asemenea, verificati constant
temperatura si urmariti-i respiratia. Daca nu remarcati nicio imbunatatire, chemati de
urgenta ambulanta. La spital i se vor administra fluide calde intravenos, oxigen si alte
tratamente care il vor ajuta sa-si revina.

De retinut! Nu se vor da bauturi alcoolice victimei (exista unele conceptii gresite

conform careia alcoolul incalzeste); in cazul in care victima este constienta si nu prezinta
varsaturi, se pot oferi bauturi calde (ceai, supa).

Tratament
În cazul instalării hipotermiei, fiind vorba de o urgență, este nevoie de solicitarea
imediată a personalului medical. Pâna când ajutorul medical este disponibil este
importantă și de multe ori esențială pentru viața victimei, acordarea corectă
a primului ajutor (dacă există posibilitatea). 

Iata câteva recomandari în acest sens:

 Nu bruscați victima! Când puteți acorda ajutor unei persoane cu hipotermie,

limitați-vă la mișcarile care sunt strict necesare (ex. mutarea către sursa de
căldură), mai ales dacă aceasta a suferit traumatisme; nu efectuați masaj și nu o
forțați  să se miște pentru a nu agrava starea victimei.
 Mutați victima din zona factorului cauzator de hipotermie – daca este posibil
îndepărtați persoana afectata de sursa de frig și aduceți-o aproape de o sursa de
căldură sau într-un loc mai cald și ferit de bătaia vântului.
 Îndepartați cu atenție hainele ude și înlocuiți-le cu altele uscate (în cazul
imersiei în apă) - dacă victima este inconștientă taiați hainele ude pentru a
economisi timp. 
 Acoperiți victima cu pături sau haine uscate, lăsând descoperită numai fața.Nu
folosiți ăaturi electrice sau alte dispozitive care pot provoca arsuri.
 Așezați victima pe spate, pe o pătură sau pe o suprafață uscată. 
 Monitorizați pulsul și respirația – daca este nevoie executați manevre de
resucitare cardiopulmonara (CPR) – masaj cardiac și ventilație artificială (30
compresii cardiace la 2 respirații), daca persoana afectată nu mai reacționează
la stimuli, lipsește respirația iar pulsul este foarte slab sau absent.
 Nu expuneți victima direct la o sursă puternică de căldură – încălzirea
trebuie să se facă treptat, pentru a permite readaptarea organismului la căldură.
 Aplicați comprese calde pe torace și gât  (pungi sau sticle cu apă călduță) – a se
evita zona mâinilor și picioarelor pentru a nu  forța întoarcerea sângelui cu
temperatura scăzută la inimă.
  Așezați-vă lângă victimă pentru a-i transmite din căldura propriului corp.
 Oferiți victimei ceva cald să bea (ceai), dacă starea permite și dacă există
posibilitatea. Nu administrați alcool!
 Daca victima se află în apă rece și este în stare de conștiență, până la scoaterea
acesteia din apă se recomandă aducerea genunchilor la piept (poziție ghemuită),
astfel încât suprafața expusă frigului să fie mai mică.

În funcție de gradul de severitate al hipotermiei, îngrijirile medicale includ intervenții

care au ca scop creșterea temperaturii corpului. Printre aceste proceduri se numără: 

 hemodializa - asigură reîncălzirea sângelui;

 administrarea intravenoasă de lichide calde – injectarea unei soluții saline
încalzite;
 oxigenarea artificială cu aer umidificat, ajuta la creșterea temperaturii
corpului;
 irigarea – o soluție caldă de apă sărată este utilizată pentru încălzirea anumitor
zone ale corpului precum pleura sau cavitatea peritoneală.

Persoanele cu hipotermie ușoara răspund foarte bine la procedurile medicale și se pot

recupera destul de repede. În cazul hipotermiei moderate sau severe pot
apărea complicații grave și chiar moartea. Câteva dintre complicațiile posibile
sunt: hipoxia, degerăturile care pot evolua către gangrenă (în special la nivelul
extremitaților – mâini, picioare), inflamarea pancreasului, pneumonia, insuficiență
renală, probleme cardiace. Chiar dacă sunt mai predispuși la instalarea hipotermiei,
copiii au parte de o recuperare mai buna decât adulții sau batrânii.

Concluzie
 Hipotermia, în stadii incipiente, nu necesită manevre medicale complexe, de aceea primul
ajutor poate fi salvator de viață în cele mai multe cazuri.
 În condiții meteorologice extreme precum furtuni, inundații, ninsori abundente și
temperaturi mult scăzute este indicat să se adopte măsuri de siguranță și să se evite
călătoriile mai ales în zone greu accesibile echipelor de salvare.
 Pe timp de iarnă este necesară funcționarea unui centru social care să ofere hrană caldă și
adăpost persoanelor fără domiciliu, acestea fiind principalele victime ale hipotermiei.
 Consumul excesiv de alcool corelat cu expunerea îndelungată la temperaturi foarte
scăzute (sub pragul înghețului) nu este indicat deoarece determină atât pierdere de
căldură (vasodilatație), cât și o percepție falsă asupra mediului ambiant iar riscul instalării
hipotermiei este destul de mare.  
 Victimele accidentelor care prezintă răni grave, contuzii, fracturi sau arsuri pot instala
hipotermie chiar dacă nu este frig, de aceea înaintea sosirii echipajelor specializate,
acoperirea acestora cu pături sau haine calde poate ajuta.
 Degerăturile
Degeraturile sunt leziuni ale tesuturilor provocate de frig, in urma situatiilor de
expunere la temperaturi scazute. Hipotermia este caracterizata de scaderea
anormala a temperaturii corpului. 

Nasul, obrajii, urechile, degetele de la maini si picioare sunt afectate cel mai
frecvent. Toti oamenii sunt sensibili, chiar si persoanele care traiesc in zone
cu clima rece. 

Clasificarea și caracteristica degerăturilor

În funcție de intensitatea frigului, durata de expunere, precum și de
reactivitatea organismului, leziunile locale, deosebim patru grade de
degerături:
Gradul I- în formele cele mai usoare aceasta se manifestă prin senzația de
înțepături și furnicături în regiunile expuse acțiunii frigului. În formele mai
avansate apar dureri violente , însoțite de senzații de usturime și tulburări de
sensibilitate: furnicături, amorțeală, senzație de cald sau rece .
Obiectiv: la cîteva ore după încetarera acțiunii frigului, la nivelul zonei
respective se formează edem, care poate persista cîteva
săptămîni.Tegumentele au un aspect cu nuanță de violet, iar după 7-10 zile
încep să se descuameze.
Gradul II- caracteristic prin leziunea stratului superficial al pielii și formarea
flictenelor umplute cu lichid transparent. Flictenele se formează în primele 24
ore și mai rar în a 2-a , a 3-a zi. După deschiderea lor rămîne o suprafață
roșie-violet, uneori acoperită cu fibrină, sensibilitatea tactilă și dureroasă este
păstrată. Degerăturile de gradul II se vindecă fară sechele într-o perioadă de
cîteva săptămîni.
Gradul III- este implicată toată grosimea dermului și poate cuprinde și
hipodermul. Se caracterizează prin tulburări de sensibilitate. Leziunile
nicrotice au aspect plumburiu a pielii la nivelul căreia apar vezicule albăstrui.
Peste 7-10 zile se dezvoltă necroza uscată sau umedă și se formează linia
de demarcare. Vindecarea degerăturilor de gradul III se face cu sechelea într-
o perioadă de 2-3 luni.
Gradul IV- leziunea are aspect de gangrenă uscată și cuprinde toate straturile
pielii, țesutul celular subcutanat, tendoane, mușchi, uneori și osul subiacent.
Accidentatul este ca deobicei în stare de șoc, somnolent, apatic, sau
dimpotrivă, agitat. Edemul țesuturilor ocupă o suprafață mai mare decît zona
de necroză. În primele zile nu putem, practic, deosebi degerăturile de gradul
III și gradul IV . Peste o săptămînă,edemul se micșorează și spre sfîrșitul
săptămînii a 2-a, apare linia de demarcare ce separă țesuturile necrotice de
cele viabile.
Fiziopatologic, transformările se produc în două etape:
Etapa I – are loc vasoconstricția datorată frigului, țesuturile se ischemiaza;
Etapa II – după expunerea la frig, prin trecerea la caldură, se produc
vasodilatații care determină apariția de leziuni la nivelul endoteliului vascular
și care angrenează apariția trombilor, vasele de sînge se trombozează ceea ce
conduce la gangrenă.

Cum pot fi prevenite degeraturile?

Degeraturile pot avea loc extrem de rapid la temperaturi foarte scăzute. Este
foarte important să se protejeze pielea în mod corespunzator. Nu uitati de
vîntul rece care poate intensifica efectul degeraturilor si progresia acestora.
Primul pas in prevenirea degeraturilor este sa stiți dacă sunteți predispus la
instalarea acestora:
- cele mai multe cazuri de degeraturi s-au observat la cei care consumă
alcool, cei care suferă de boli psihice si la persoanele care fac abuz de
droguri recreative.
- cazurile de degeraturi implică perosanele care sunt expuse la frig fară să
aibă posibilitatea să schimbe în vreun fel situatia in care se află.
- fumătorii si persoanele cu afectiuni ale vaselor de sange (cum ar fi cei care
suferă de diabet zaharat), manifestă o scădere a fluxului sanguin la nivelul
membrelor (aspect considerat un factor de risc).
- lipsa de adapost, oboseală, deshidratarea, imbrăcămintea nepotrivită și la
mare altitudine sunt factorii suplimentari de risc.
- purtati haine adecvate. Expertii consideră că mai multe straturi de haine care
să păstreze aerul cald pe langă corp, sunt varianta ideală.
- asigurati-vă că stratul exterior de imbracaminte este rezistent la apă.
- este important să consumati suficiente calorii (care vă poate ajuta in lupta cu
frigul).
- dacă sunteți la mare altitudine, de exemplu, escaladați un munte, luați cu
dvs. o rezervă de oxigen.
- luați imediat măsuri la primele semne de degerături: roseața, furnicaturi,
amorțeală, ințepături și durere.
Persoanele care prezinta cel mai mare risc
privind degeraturile si hipotermia sunt:
- cele care iși petrec majoritatea timpului în aer liber (vînători, persoane fără
adăpost, paznici, etc.);
- cele care consumă alcool;
- cele cu varstă înaintată, fără mijloace adecvate de confort (încălzire, hrană,
adăpost, etc.);
- cele care sunt epuizate, deshidratate;
- bolnavii mintal.
Simptomul se refera la ce simte pacientul și poate descrie, în timp ce un semn
este întîlnit și la alte persoane și poate fi observat de medic. De
exemplu, somnolența poate fi un simptom, în timp ce pupilele dilatate pot fi un
semn. 

Degeraturile afecteaza doar suprafata pielii. Inițial este percepută senzația de

durere si mancărime. Pe piele apar pete albe și/sau galbene și aceasta poate
amorti. Înghețul la suprafata pielii nu constă în lezarea permanentă a pielii,
deoarece numai suprafata superioară a pielii este afectată. Zonele implicate
pot fi deosebit de sensibile pentru o perioadă de timp. 

In urma degeraturilor pielea poate fi inghețată și amorțită. Cu toate acestea,

țesuturile profunde nu sunt afectate. După cîteva zile pot apărea pustule
închise la culoare, în zonele care au fost inghețate. În trei patru săptămîni
acestea se vindecă. Pacientul poate manifesta o sensibilitate în zonele
afectate, care poate persista o perioadă indelungată de timp. 

Tratament
Tratamentul se concentrează pe incalzirea sau dezghețarea tesutului afectat.
Este importat sa se evite un nou episod de degerături, din cauza riscului de a
leza si mai tare pielea. In cazul in care s-au format cristale, pacientul ar trebui
să evite micările care implică zona afectată, deoarece pot sa apărea răni.
Pesoana afectată trebuie sa evite frigul și să se incălzească imediat. Toate
hainele ude vor fi scoase și înlocuite cu haine uscate. Dacă este necesar, va
fi acoperit de paturi. Asigurați-vă că extremitațile sunt protejate. Dacă este
posibil, incălzirea organismului se va face treptat, sub supravegherea unui
cadru medical instruit. Aplicarea de apă caldă pe zonele traumatizate este
ideală. Puneti pe zonele afectate apă caldă pînă revine la culoarea normală.
Nu este ceva neobișnuit inflamația și culoarea roșie a zonelor înghețate.
Caldura directă, cum ar fi focul,trebuie evitată. Pielea a pierdut, probabil
abilitatea de a detecta temperaturi inalte, iar pacientul poate fi în pericol de a
se arde fără să vrea. Nu frecati zonele degerate, acest lucru poate agrava
leziunea.
După îndepărtarea din apă caldă, uscati ușor și aplicati tratament steril asupra
membrelor afectate, pentru a le proteja..
- Tratamentul curativ este general si local. Local, se interzic masajul și frecția
pe zonele afectate, reîncălzirea zonei degerate se face treptat într-o baie cu
apa încalzită pînă la 40C, timp de 20-30 minute.
În perioada reactivă , cînd au loc spasme vasculare,reducerea fluxului
sangvin periferic și apariția consecutivă a trombozelor intraarteriale și
intravenoase , se administrează I/V :
-preparate ce normalizează procesele metabolice – Reopoliglucină ,
Reogluman;
-spasmolitice – Sol.Papaverină 2% ,2 ml ;Acid nicotinic 1% 2ml cu 10 ml de
sol. Novocaină de 0,25% I/Arterial;
-pentru profilaxia trombozelor vasculare se administrează antiagregante –
Heparină in doză de 20 000 -30 000 U.A. ,Fraxiparină.
Această terapie este indicată și în perioada precoce –primele 12 ore după
reîncalzirea extremitaților.
Este indicată terapia de dezintoxicare, Hemodez , Neocompensan, soluții
cristaloide-DISol,TRISol.
-la fiecare 6 ore se administrează subdermal 5000 UA de heparină;
-alimentarea parenterală –Albumină ,Gelatinol,Refortan;
-antibioticoterapia ;
-vitaminoterapia;
-terapia simptomatică (cardiotonice,diuretice);
-terapia specifică –imunoglobulină,plasmă antistafilococică,bacteriofagi;
-profilaxia antitetanică in degerături de gradele II,III,IV.
Tratamentul chirurgical in degerături constă in :
-necroectomie;
-amputarea extremitații afectate-proximal de limita de demarcare;
- operații reconstructive , imbunatațirea funcției bontului, reconstituirea
defectelor cosmetice.
NU este recomandat:

 Sa se maseze zonele degerate;

 Sa se expuna la temperaturi crescute: calorifere, sobe, apa fierbinte
etc.;
 Sa se dea bauturi alcoolice victimei.

Concluzie
În concluzie, degerăturile reprezintă o afecțiune care trebuie
cunoscută și recunoscută imediat pentru a putea lua măsuri rapid, având în
vedere faptul că se poate solda cu complicații severe, ce pot pune viața în
pericol. Degerăturile pot afecta atât oamenii fără adăpost, pacienţii cu
diabet zaharat, pacienţii cu diverse afecţiuni psihice cât şi cadrele militare
sau alpiniştii. Pe termen lung degerăturile cresc sensibilitatea la frig în
zonele afectate şi predispun la alte degerături la temperaturi mai mari sau
timp de expunere mai scurt decât cel iniţial. Alte efecte pe termen lung
sunt tulburările de sensibilitate locală (parestezii, furnicături, dureri,
mâncărimi). Pentru degerăturile profunde riscurile sunt de pierdere
ireversibilă a sensibilităţii şi autoamputaţii (pierderea definitivă a unui
deget, de exemplu).

In functie de temperatura, hipotermia se poate clasifica

in:
 Usoara: temperatura corpului intre 35-32 grade celsius
 Medie: temperatura corpului intre 32-28 grade celsius
 Grava: temperatura corpului sub 28 grade celsius

Persoanele care au un risc mai mare de a face hipotermie sunt: varstnicii si copiii mici -
la care termoreglarea se face cu dificultate, traumatizatii, alcoolicii, drogatii si
persoanele innecate - deoarece caldura se pierde mai usor in apa decat in aer.

Frisoanele, principalul semn

De asemenea, printre simptome se numara:
  Frisoane, piele rece si palida;
 Tulburari de echilibru si de vorbire;
 Parestezii (amorteli) la nivelul mainilor si degetelor;
 Apatie sau chiar afectarea capacitatilor intelectuale.

Totodata, daca pacientul prezinta si alte semne, precum somnolenta, slabiciune,

halucinatii, confuzie, respiratii cu frecventa joasa sau rigiditate musculara, trebuie sa
actionati de urgenta, sa gasiti o cale sa va incalziti organismul, pentru ca altfel riscati sa
va pierdeti cunostinta. De exemplu, beti lichide calde.

Hipotermia poate aparea si in spatiile de locuit neincalzite, in special in cazul copiilor,

adultilor bolnavi sau varstnicilor care nu sunt imbracati corespunzator, iar recuperarea
in cazul lor se face mai greu.

Primul ajutor in caz de hipotermie

In cazul hipotermiei primul ajutor incepe cu evaluarea functiilor vitale (ABC - libertatea
cailor respiratorii, respiratie, circulatie) si resuscitarea cardiorespiratorie daca este
nevoie; toracele victimelor aflate in hipotermie este mai rigid ceea ce face mai dificil
masajul cardiac.

Restabilirea temperaturii normale a corpului se face lent, nu brusc (cu aproximativ 1

grad pe ora) si consta in:

 Incalzire pasiva: aducerea victimei intr-un mediu cald, inlocuirea imbracamintei

ude cu una uscata si invelirea cu paturi; aceste masuri pot fi suficiente in
hipotermiile usoare si medii cu temperaturi peste 31 grade celsius
 Incalzire externa activa: imersie in apa calda (40 grade celsius), acoperirea cu
paturi electrice, infasurarea in haine sau paturi calde, pungi sau sticle cu apa
calda
 Incalzire interna activa: care se face dupa transportul victimei la spital (ventilatie
cu O2 cald, fluide calde etc.).

Transportati persoana inghetata intr-un loc incalzit

Persoana care sufera de hipotermie trebuie transportata imediat intr-un loc incalzit.
Atentie insa, nu este bine sa incalziti bolnavul brusc, cu surse externe de caldura de
genul radiatoarelor sau caloriferelor electrice, deoarece se pot produce leziuni. Pentru
a-i regla temperatura corpului, cel mai bine este sa i se scoata hainele ude si reci si sa se
acopere cu paturi calde si sticle sau comprese cu apa fierbinte, pe care ar fi bine sa i le
puneti la gat, torace si in zona inghinala. Este foarte important sa ii acoperiti si capul,
aceasta fiind metoda cea mai sigura si rapidă de a creste temperatura corporala cu pana
la 2˚ Celsius.
Sfaturi pentru prevenirea hipotermiei
Pentru a evita hipotermia, cel mai bine este sa stati in casa pe timp de ger. In caz
contrar, medicii va sfatuiesc sa va echipati corespunzator:

 Acoperiti-va extremitatile, adica urechile, nasul, degetele de la maini, dar si

picioarele, deoarece acestea sunt locurile prin care se pierde caldura si riscati sa
suferiti degeraturi;
 Pentru a suporta mai bine frigul, este necesar sa aveti o alimentatie bogata in
grasimi si glucide (dulciuri) si sa consumati doua cani de ceai pe zi. Printre
plantele care imbunatatesc circulatia periferica se numara iasomia si busuiocul,
dar sunt recomandate si scortisoara, afinele, macesele, paducelul sau mugurii de
pin.

Batranii, copiii si bolnavii cu afectiuni cronice, cum ar fi diabet, hipotiroidism, afectiuni

neurologice sau psihice, sunt principalele categorii care prezinta risc crescut de aparitie
a hipotermiei. In plus, cardiacii sunt mai predispusi la a suferi un infarct miocardic.

Verificati daca prezinta degeraturi

Daca pacientul este constient, este indicat sa consume multe lichide calde, deoarece
riscul de deshidratare este mare dupa reincalzirea organismului. Nu uitati sa urmariti
reactiile bolnavului in timp ce il ingrijiti, verificati daca prezinta degeraturi sau daca
starea s-a ameliorat de cand l-ati adus in mediul cald. De asemenea, verificati constant
temperatura si urmariti-i respiratia. Daca nu remarcati nicio imbunatatire, chemati de
urgenta ambulanta. La spital i se vor administra fluide calde intravenos, oxigen si alte
tratamente care il vor ajuta sa-si revina.

De retinut! Nu se vor da bauturi alcoolice victimei (exista unele conceptii gresite

conform careia alcoolul incalzeste); in cazul in care victima este constienta si nu prezinta
varsaturi, se pot oferi bauturi calde (ceai, supa).

Tratament
În cazul instalării hipotermiei, fiind vorba de o urgență, este nevoie de solicitarea
imediată a personalului medical. Pâna când ajutorul medical este disponibil este
importantă și de multe ori esențială pentru viața victimei, acordarea corectă
a primului ajutor (dacă există posibilitatea). 

Iata câteva recomandari în acest sens:

  Nu bruscați victima! Când puteți acorda ajutor unei persoane cu hipotermie,
limitați-vă la mișcarile care sunt strict necesare (ex. mutarea către sursa de
căldură), mai ales dacă aceasta a suferit traumatisme; nu efectuați masaj și nu o
forțați  să se miște pentru a nu agrava starea victimei.
 Mutați victima din zona factorului cauzator de hipotermie – daca este posibil
îndepărtați persoana afectata de sursa de frig și aduceți-o aproape de o sursa de
căldură sau într-un loc mai cald și ferit de bătaia vântului.
 Îndepartați cu atenție hainele ude și înlocuiți-le cu altele uscate (în cazul
imersiei în apă) - dacă victima este inconștientă taiați hainele ude pentru a
economisi timp. 
 Acoperiți victima cu pături sau haine uscate, lăsând descoperită numai fața.Nu
folosiți ăaturi electrice sau alte dispozitive care pot provoca arsuri.
 Așezați victima pe spate, pe o pătură sau pe o suprafață uscată. 
 Monitorizați pulsul și respirația – daca este nevoie executați manevre de
resucitare cardiopulmonara (CPR) – masaj cardiac și ventilație artificială (30
compresii cardiace la 2 respirații), daca persoana afectată nu mai reacționează
la stimuli, lipsește respirația iar pulsul este foarte slab sau absent.
 Nu expuneți victima direct la o sursă puternică de căldură – încălzirea
trebuie să se facă treptat, pentru a permite readaptarea organismului la căldură.
 Aplicați comprese calde pe torace și gât  (pungi sau sticle cu apă călduță) – a se
evita zona mâinilor și picioarelor pentru a nu  forța întoarcerea sângelui cu
temperatura scăzută la inimă.
 Așezați-vă lângă victimă pentru a-i transmite din căldura propriului corp.
 Oferiți victimei ceva cald să bea (ceai), dacă starea permite și dacă există
posibilitatea. Nu administrați alcool!
 Daca victima se află în apă rece și este în stare de conștiență, până la scoaterea
acesteia din apă se recomandă aducerea genunchilor la piept (poziție ghemuită),
astfel încât suprafața expusă frigului să fie mai mică.

În funcție de gradul de severitate al hipotermiei, îngrijirile medicale includ intervenții

care au ca scop creșterea temperaturii corpului. Printre aceste proceduri se numără: 

 hemodializa - asigură reîncălzirea sângelui;

 administrarea intravenoasă de lichide calde – injectarea unei soluții saline
încalzite;
 oxigenarea artificială cu aer umidificat, ajuta la creșterea temperaturii
corpului;
 irigarea – o soluție caldă de apă sărată este utilizată pentru încălzirea anumitor
zone ale corpului precum pleura sau cavitatea peritoneală.

Persoanele cu hipotermie ușoara răspund foarte bine la procedurile medicale și se pot

recupera destul de repede. În cazul hipotermiei moderate sau severe pot
apărea complicații grave și chiar moartea. Câteva dintre complicațiile posibile
sunt: hipoxia, degerăturile care pot evolua către gangrenă (în special la nivelul
extremitaților – mâini, picioare), inflamarea pancreasului, pneumonia, insuficiență
renală, probleme cardiace. Chiar dacă sunt mai predispuși la instalarea hipotermiei,
copiii au parte de o recuperare mai buna decât adulții sau batrânii.

Concluzie
 Hipotermia, în stadii incipiente, nu necesită manevre medicale complexe, de aceea primul
ajutor poate fi salvator de viață în cele mai multe cazuri.
 În condiții meteorologice extreme precum furtuni, inundații, ninsori abundente și
temperaturi mult scăzute este indicat să se adopte măsuri de siguranță și să se evite
călătoriile mai ales în zone greu accesibile echipelor de salvare.
 Pe timp de iarnă este necesară funcționarea unui centru social care să ofere hrană caldă și
adăpost persoanelor fără domiciliu, acestea fiind principalele victime ale hipotermiei.
 Consumul excesiv de alcool corelat cu expunerea îndelungată la temperaturi foarte
scăzute (sub pragul înghețului) nu este indicat deoarece determină atât pierdere de
căldură (vasodilatație), cât și o percepție falsă asupra mediului ambiant iar riscul instalării
hipotermiei este destul de mare.  
 Victimele accidentelor care prezintă răni grave, contuzii, fracturi sau arsuri pot instala
hipotermie chiar dacă nu este frig, de aceea înaintea sosirii echipajelor specializate,
acoperirea acestora cu pături sau haine calde poate ajuta.

Degerăturile
Degeraturile sunt leziuni ale tesuturilor provocate de frig, in urma situatiilor de
expunere la temperaturi scazute. Hipotermia este caracterizata de scaderea
anormala a temperaturii corpului. 

Nasul, obrajii, urechile, degetele de la maini si picioare sunt afectate cel mai
frecvent. Toti oamenii sunt sensibili, chiar si persoanele care traiesc in zone
cu clima rece. 

Clasificarea și caracteristica degerăturilor

În funcție de intensitatea frigului, durata de expunere, precum și de
reactivitatea organismului, leziunile locale, deosebim patru grade de
degerături:
Gradul I- în formele cele mai usoare aceasta se manifestă prin senzația de
înțepături și furnicături în regiunile expuse acțiunii frigului. În formele mai
avansate apar dureri violente , însoțite de senzații de usturime și tulburări de
sensibilitate: furnicături, amorțeală, senzație de cald sau rece .
Obiectiv: la cîteva ore după încetarera acțiunii frigului, la nivelul zonei
respective se formează edem, care poate persista cîteva
săptămîni.Tegumentele au un aspect cu nuanță de violet, iar după 7-10 zile
încep să se descuameze.
Gradul II- caracteristic prin leziunea stratului superficial al pielii și formarea
flictenelor umplute cu lichid transparent. Flictenele se formează în primele 24
ore și mai rar în a 2-a , a 3-a zi. După deschiderea lor rămîne o suprafață
roșie-violet, uneori acoperită cu fibrină, sensibilitatea tactilă și dureroasă este
păstrată. Degerăturile de gradul II se vindecă fară sechele într-o perioadă de
cîteva săptămîni.
Gradul III- este implicată toată grosimea dermului și poate cuprinde și
hipodermul. Se caracterizează prin tulburări de sensibilitate. Leziunile
nicrotice au aspect plumburiu a pielii la nivelul căreia apar vezicule albăstrui.
Peste 7-10 zile se dezvoltă necroza uscată sau umedă și se formează linia
de demarcare. Vindecarea degerăturilor de gradul III se face cu sechelea într-
o perioadă de 2-3 luni.
Gradul IV- leziunea are aspect de gangrenă uscată și cuprinde toate straturile
pielii, țesutul celular subcutanat, tendoane, mușchi, uneori și osul subiacent.
Accidentatul este ca deobicei în stare de șoc, somnolent, apatic, sau
dimpotrivă, agitat. Edemul țesuturilor ocupă o suprafață mai mare decît zona
de necroză. În primele zile nu putem, practic, deosebi degerăturile de gradul
III și gradul IV . Peste o săptămînă,edemul se micșorează și spre sfîrșitul
săptămînii a 2-a, apare linia de demarcare ce separă țesuturile necrotice de
cele viabile.
Fiziopatologic, transformările se produc în două etape:
Etapa I – are loc vasoconstricția datorată frigului, țesuturile se ischemiaza;
Etapa II – după expunerea la frig, prin trecerea la caldură, se produc
vasodilatații care determină apariția de leziuni la nivelul endoteliului vascular
și care angrenează apariția trombilor, vasele de sînge se trombozează ceea ce
conduce la gangrenă.

Cum pot fi prevenite degeraturile?

Degeraturile pot avea loc extrem de rapid la temperaturi foarte scăzute. Este
foarte important să se protejeze pielea în mod corespunzator. Nu uitati de
vîntul rece care poate intensifica efectul degeraturilor si progresia acestora.
Primul pas in prevenirea degeraturilor este sa stiți dacă sunteți predispus la
instalarea acestora:
- cele mai multe cazuri de degeraturi s-au observat la cei care consumă
alcool, cei care suferă de boli psihice si la persoanele care fac abuz de
droguri recreative.
- cazurile de degeraturi implică perosanele care sunt expuse la frig fară să
aibă posibilitatea să schimbe în vreun fel situatia in care se află.
- fumătorii si persoanele cu afectiuni ale vaselor de sange (cum ar fi cei care
suferă de diabet zaharat), manifestă o scădere a fluxului sanguin la nivelul
membrelor (aspect considerat un factor de risc).
- lipsa de adapost, oboseală, deshidratarea, imbrăcămintea nepotrivită și la
mare altitudine sunt factorii suplimentari de risc.
- purtati haine adecvate. Expertii consideră că mai multe straturi de haine care
să păstreze aerul cald pe langă corp, sunt varianta ideală.
- asigurati-vă că stratul exterior de imbracaminte este rezistent la apă.
- este important să consumati suficiente calorii (care vă poate ajuta in lupta cu
frigul).
- dacă sunteți la mare altitudine, de exemplu, escaladați un munte, luați cu
dvs. o rezervă de oxigen.
- luați imediat măsuri la primele semne de degerături: roseața, furnicaturi,
amorțeală, ințepături și durere.

Persoanele care prezinta cel mai mare risc

privind degeraturile si hipotermia sunt:
- cele care iși petrec majoritatea timpului în aer liber (vînători, persoane fără
adăpost, paznici, etc.);
- cele care consumă alcool;
- cele cu varstă înaintată, fără mijloace adecvate de confort (încălzire, hrană,
adăpost, etc.);
- cele care sunt epuizate, deshidratate;
- bolnavii mintal.
Simptomul se refera la ce simte pacientul și poate descrie, în timp ce un semn
este întîlnit și la alte persoane și poate fi observat de medic. De
exemplu, somnolența poate fi un simptom, în timp ce pupilele dilatate pot fi un
semn. 

Degeraturile afecteaza doar suprafata pielii. Inițial este percepută senzația de

durere si mancărime. Pe piele apar pete albe și/sau galbene și aceasta poate
amorti. Înghețul la suprafata pielii nu constă în lezarea permanentă a pielii,
deoarece numai suprafata superioară a pielii este afectată. Zonele implicate
pot fi deosebit de sensibile pentru o perioadă de timp. 

In urma degeraturilor pielea poate fi inghețată și amorțită. Cu toate acestea,

țesuturile profunde nu sunt afectate. După cîteva zile pot apărea pustule
închise la culoare, în zonele care au fost inghețate. În trei patru săptămîni
acestea se vindecă. Pacientul poate manifesta o sensibilitate în zonele
afectate, care poate persista o perioadă indelungată de timp. 

Tratament
Tratamentul se concentrează pe incalzirea sau dezghețarea tesutului afectat.
Este importat sa se evite un nou episod de degerături, din cauza riscului de a
leza si mai tare pielea. In cazul in care s-au format cristale, pacientul ar trebui
să evite micările care implică zona afectată, deoarece pot sa apărea răni.
Pesoana afectată trebuie sa evite frigul și să se incălzească imediat. Toate
hainele ude vor fi scoase și înlocuite cu haine uscate. Dacă este necesar, va
fi acoperit de paturi. Asigurați-vă că extremitațile sunt protejate. Dacă este
posibil, incălzirea organismului se va face treptat, sub supravegherea unui
cadru medical instruit. Aplicarea de apă caldă pe zonele traumatizate este
ideală. Puneti pe zonele afectate apă caldă pînă revine la culoarea normală.
Nu este ceva neobișnuit inflamația și culoarea roșie a zonelor înghețate.

Caldura directă, cum ar fi focul,trebuie evitată. Pielea a pierdut, probabil

abilitatea de a detecta temperaturi inalte, iar pacientul poate fi în pericol de a
se arde fără să vrea. Nu frecati zonele degerate, acest lucru poate agrava
leziunea.
După îndepărtarea din apă caldă, uscati ușor și aplicati tratament steril asupra
membrelor afectate, pentru a le proteja..
- Tratamentul curativ este general si local. Local, se interzic masajul și frecția
pe zonele afectate, reîncălzirea zonei degerate se face treptat într-o baie cu
apa încalzită pînă la 40C, timp de 20-30 minute.
În perioada reactivă , cînd au loc spasme vasculare,reducerea fluxului
sangvin periferic și apariția consecutivă a trombozelor intraarteriale și
intravenoase , se administrează I/V :
-preparate ce normalizează procesele metabolice – Reopoliglucină ,
Reogluman;
-spasmolitice – Sol.Papaverină 2% ,2 ml ;Acid nicotinic 1% 2ml cu 10 ml de
sol. Novocaină de 0,25% I/Arterial;
-pentru profilaxia trombozelor vasculare se administrează antiagregante –
Heparină in doză de 20 000 -30 000 U.A. ,Fraxiparină.
Această terapie este indicată și în perioada precoce –primele 12 ore după
reîncalzirea extremitaților.
 Este indicată terapia de dezintoxicare, Hemodez , Neocompensan, soluții
cristaloide-DISol,TRISol.
-la fiecare 6 ore se administrează subdermal 5000 UA de heparină;
-alimentarea parenterală –Albumină ,Gelatinol,Refortan;
-antibioticoterapia ;
-vitaminoterapia;
-terapia simptomatică (cardiotonice,diuretice);
-terapia specifică –imunoglobulină,plasmă antistafilococică,bacteriofagi;
-profilaxia antitetanică in degerături de gradele II,III,IV.
Tratamentul chirurgical in degerături constă in :
-necroectomie;
-amputarea extremitații afectate-proximal de limita de demarcare;
- operații reconstructive , imbunatațirea funcției bontului, reconstituirea
defectelor cosmetice.

NU este recomandat:

 Sa se maseze zonele degerate;

 Sa se expuna la temperaturi crescute: calorifere, sobe, apa fierbinte
etc.;
 Sa se dea bauturi alcoolice victimei.

Concluzie
În concluzie, degerăturile reprezintă o afecțiune care trebuie
cunoscută și recunoscută imediat pentru a putea lua măsuri rapid, având în
vedere faptul că se poate solda cu complicații severe, ce pot pune viața în
pericol. Degerăturile pot afecta atât oamenii fără adăpost, pacienţii cu
diabet zaharat, pacienţii cu diverse afecţiuni psihice cât şi cadrele militare
sau alpiniştii. Pe termen lung degerăturile cresc sensibilitatea la frig în
zonele afectate şi predispun la alte degerături la temperaturi mai mari sau
timp de expunere mai scurt decât cel iniţial. Alte efecte pe termen lung
sunt tulburările de sensibilitate locală (parestezii, furnicături, dureri,
mâncărimi). Pentru degerăturile profunde riscurile sunt de pierdere
ireversibilă a sensibilităţii şi autoamputaţii (pierderea definitivă a unui
deget, de exemplu).

In functie de temperatura, hipotermia se poate clasifica

in:
 Usoara: temperatura corpului intre 35-32 grade celsius
 Medie: temperatura corpului intre 32-28 grade celsius
 Grava: temperatura corpului sub 28 grade celsius

Persoanele care au un risc mai mare de a face hipotermie sunt: varstnicii si copiii mici -
la care termoreglarea se face cu dificultate, traumatizatii, alcoolicii, drogatii si
persoanele innecate - deoarece caldura se pierde mai usor in apa decat in aer.

Frisoanele, principalul semn

De asemenea, printre simptome se numara:

 Frisoane, piele rece si palida;

 Tulburari de echilibru si de vorbire;
 Parestezii (amorteli) la nivelul mainilor si degetelor;
 Apatie sau chiar afectarea capacitatilor intelectuale.

Totodata, daca pacientul prezinta si alte semne, precum somnolenta, slabiciune,

halucinatii, confuzie, respiratii cu frecventa joasa sau rigiditate musculara, trebuie sa
actionati de urgenta, sa gasiti o cale sa va incalziti organismul, pentru ca altfel riscati sa
va pierdeti cunostinta. De exemplu, beti lichide calde.

Hipotermia poate aparea si in spatiile de locuit neincalzite, in special in cazul copiilor,

adultilor bolnavi sau varstnicilor care nu sunt imbracati corespunzator, iar recuperarea
in cazul lor se face mai greu.

Primul ajutor in caz de hipotermie

In cazul hipotermiei primul ajutor incepe cu evaluarea functiilor vitale (ABC - libertatea
cailor respiratorii, respiratie, circulatie) si resuscitarea cardiorespiratorie daca este
nevoie; toracele victimelor aflate in hipotermie este mai rigid ceea ce face mai dificil
masajul cardiac.
Restabilirea temperaturii normale a corpului se face lent, nu brusc (cu aproximativ 1
grad pe ora) si consta in:

 Incalzire pasiva: aducerea victimei intr-un mediu cald, inlocuirea imbracamintei

ude cu una uscata si invelirea cu paturi; aceste masuri pot fi suficiente in
hipotermiile usoare si medii cu temperaturi peste 31 grade celsius
 Incalzire externa activa: imersie in apa calda (40 grade celsius), acoperirea cu
paturi electrice, infasurarea in haine sau paturi calde, pungi sau sticle cu apa
calda
 Incalzire interna activa: care se face dupa transportul victimei la spital (ventilatie
cu O2 cald, fluide calde etc.).

Transportati persoana inghetata intr-un loc incalzit

Persoana care sufera de hipotermie trebuie transportata imediat intr-un loc incalzit.
Atentie insa, nu este bine sa incalziti bolnavul brusc, cu surse externe de caldura de
genul radiatoarelor sau caloriferelor electrice, deoarece se pot produce leziuni. Pentru
a-i regla temperatura corpului, cel mai bine este sa i se scoata hainele ude si reci si sa se
acopere cu paturi calde si sticle sau comprese cu apa fierbinte, pe care ar fi bine sa i le
puneti la gat, torace si in zona inghinala. Este foarte important sa ii acoperiti si capul,
aceasta fiind metoda cea mai sigura si rapidă de a creste temperatura corporala cu pana
la 2˚ Celsius.

Sfaturi pentru prevenirea hipotermiei

Pentru a evita hipotermia, cel mai bine este sa stati in casa pe timp de ger. In caz
contrar, medicii va sfatuiesc sa va echipati corespunzator:

 Acoperiti-va extremitatile, adica urechile, nasul, degetele de la maini, dar si

picioarele, deoarece acestea sunt locurile prin care se pierde caldura si riscati sa
suferiti degeraturi;
 Pentru a suporta mai bine frigul, este necesar sa aveti o alimentatie bogata in
grasimi si glucide (dulciuri) si sa consumati doua cani de ceai pe zi. Printre
plantele care imbunatatesc circulatia periferica se numara iasomia si busuiocul,
dar sunt recomandate si scortisoara, afinele, macesele, paducelul sau mugurii de
pin.

Batranii, copiii si bolnavii cu afectiuni cronice, cum ar fi diabet, hipotiroidism, afectiuni

neurologice sau psihice, sunt principalele categorii care prezinta risc crescut de aparitie
a hipotermiei. In plus, cardiacii sunt mai predispusi la a suferi un infarct miocardic.

Verificati daca prezinta degeraturi

Daca pacientul este constient, este indicat sa consume multe lichide calde, deoarece
riscul de deshidratare este mare dupa reincalzirea organismului. Nu uitati sa urmariti
reactiile bolnavului in timp ce il ingrijiti, verificati daca prezinta degeraturi sau daca
starea s-a ameliorat de cand l-ati adus in mediul cald. De asemenea, verificati constant
temperatura si urmariti-i respiratia. Daca nu remarcati nicio imbunatatire, chemati de
urgenta ambulanta. La spital i se vor administra fluide calde intravenos, oxigen si alte
tratamente care il vor ajuta sa-si revina.

De retinut! Nu se vor da bauturi alcoolice victimei (exista unele conceptii gresite

conform careia alcoolul incalzeste); in cazul in care victima este constienta si nu prezinta
varsaturi, se pot oferi bauturi calde (ceai, supa).

Tratament
În cazul instalării hipotermiei, fiind vorba de o urgență, este nevoie de solicitarea
imediată a personalului medical. Pâna când ajutorul medical este disponibil este
importantă și de multe ori esențială pentru viața victimei, acordarea corectă
a primului ajutor (dacă există posibilitatea). 

Iata câteva recomandari în acest sens:

 Nu bruscați victima! Când puteți acorda ajutor unei persoane cu hipotermie,

limitați-vă la mișcarile care sunt strict necesare (ex. mutarea către sursa de
căldură), mai ales dacă aceasta a suferit traumatisme; nu efectuați masaj și nu o
forțați  să se miște pentru a nu agrava starea victimei.
 Mutați victima din zona factorului cauzator de hipotermie – daca este posibil
îndepărtați persoana afectata de sursa de frig și aduceți-o aproape de o sursa de
căldură sau într-un loc mai cald și ferit de bătaia vântului.
 Îndepartați cu atenție hainele ude și înlocuiți-le cu altele uscate (în cazul
imersiei în apă) - dacă victima este inconștientă taiați hainele ude pentru a
economisi timp. 
 Acoperiți victima cu pături sau haine uscate, lăsând descoperită numai fața.Nu
folosiți ăaturi electrice sau alte dispozitive care pot provoca arsuri.
 Așezați victima pe spate, pe o pătură sau pe o suprafață uscată. 
 Monitorizați pulsul și respirația – daca este nevoie executați manevre de
resucitare cardiopulmonara (CPR) – masaj cardiac și ventilație artificială (30
compresii cardiace la 2 respirații), daca persoana afectată nu mai reacționează
la stimuli, lipsește respirația iar pulsul este foarte slab sau absent.
 Nu expuneți victima direct la o sursă puternică de căldură – încălzirea
trebuie să se facă treptat, pentru a permite readaptarea organismului la căldură.
 Aplicați comprese calde pe torace și gât  (pungi sau sticle cu apă călduță) – a se
evita zona mâinilor și picioarelor pentru a nu  forța întoarcerea sângelui cu
temperatura scăzută la inimă.
  Așezați-vă lângă victimă pentru a-i transmite din căldura propriului corp.
 Oferiți victimei ceva cald să bea (ceai), dacă starea permite și dacă există
posibilitatea. Nu administrați alcool!
 Daca victima se află în apă rece și este în stare de conștiență, până la scoaterea
acesteia din apă se recomandă aducerea genunchilor la piept (poziție ghemuită),
astfel încât suprafața expusă frigului să fie mai mică.

În funcție de gradul de severitate al hipotermiei, îngrijirile medicale includ intervenții

care au ca scop creșterea temperaturii corpului. Printre aceste proceduri se numără: 

 hemodializa - asigură reîncălzirea sângelui;

 administrarea intravenoasă de lichide calde – injectarea unei soluții saline
încalzite;
 oxigenarea artificială cu aer umidificat, ajuta la creșterea temperaturii
corpului;
 irigarea – o soluție caldă de apă sărată este utilizată pentru încălzirea anumitor
zone ale corpului precum pleura sau cavitatea peritoneală.

Persoanele cu hipotermie ușoara răspund foarte bine la procedurile medicale și se pot

recupera destul de repede. În cazul hipotermiei moderate sau severe pot
apărea complicații grave și chiar moartea. Câteva dintre complicațiile posibile
sunt: hipoxia, degerăturile care pot evolua către gangrenă (în special la nivelul
extremitaților – mâini, picioare), inflamarea pancreasului, pneumonia, insuficiență
renală, probleme cardiace. Chiar dacă sunt mai predispuși la instalarea hipotermiei,
copiii au parte de o recuperare mai buna decât adulții sau batrânii.

Concluzie
 Hipotermia, în stadii incipiente, nu necesită manevre medicale complexe, de aceea primul
ajutor poate fi salvator de viață în cele mai multe cazuri.
 În condiții meteorologice extreme precum furtuni, inundații, ninsori abundente și
temperaturi mult scăzute este indicat să se adopte măsuri de siguranță și să se evite
călătoriile mai ales în zone greu accesibile echipelor de salvare.
 Pe timp de iarnă este necesară funcționarea unui centru social care să ofere hrană caldă și
adăpost persoanelor fără domiciliu, acestea fiind principalele victime ale hipotermiei.
 Consumul excesiv de alcool corelat cu expunerea îndelungată la temperaturi foarte
scăzute (sub pragul înghețului) nu este indicat deoarece determină atât pierdere de
căldură (vasodilatație), cât și o percepție falsă asupra mediului ambiant iar riscul instalării
hipotermiei este destul de mare.  
 Victimele accidentelor care prezintă răni grave, contuzii, fracturi sau arsuri pot instala
hipotermie chiar dacă nu este frig, de aceea înaintea sosirii echipajelor specializate,
acoperirea acestora cu pături sau haine calde poate ajuta.
 Degerăturile
Degeraturile sunt leziuni ale tesuturilor provocate de frig, in urma situatiilor de
expunere la temperaturi scazute. Hipotermia este caracterizata de scaderea
anormala a temperaturii corpului. 

Nasul, obrajii, urechile, degetele de la maini si picioare sunt afectate cel mai
frecvent. Toti oamenii sunt sensibili, chiar si persoanele care traiesc in zone
cu clima rece. 

Clasificarea și caracteristica degerăturilor

În funcție de intensitatea frigului, durata de expunere, precum și de
reactivitatea organismului, leziunile locale, deosebim patru grade de
degerături:
Gradul I- în formele cele mai usoare aceasta se manifestă prin senzația de
înțepături și furnicături în regiunile expuse acțiunii frigului. În formele mai
avansate apar dureri violente , însoțite de senzații de usturime și tulburări de
sensibilitate: furnicături, amorțeală, senzație de cald sau rece .
Obiectiv: la cîteva ore după încetarera acțiunii frigului, la nivelul zonei
respective se formează edem, care poate persista cîteva
săptămîni.Tegumentele au un aspect cu nuanță de violet, iar după 7-10 zile
încep să se descuameze.
Gradul II- caracteristic prin leziunea stratului superficial al pielii și formarea
flictenelor umplute cu lichid transparent. Flictenele se formează în primele 24
ore și mai rar în a 2-a , a 3-a zi. După deschiderea lor rămîne o suprafață
roșie-violet, uneori acoperită cu fibrină, sensibilitatea tactilă și dureroasă este
păstrată. Degerăturile de gradul II se vindecă fară sechele într-o perioadă de
cîteva săptămîni.
Gradul III- este implicată toată grosimea dermului și poate cuprinde și
hipodermul. Se caracterizează prin tulburări de sensibilitate. Leziunile
nicrotice au aspect plumburiu a pielii la nivelul căreia apar vezicule albăstrui.
Peste 7-10 zile se dezvoltă necroza uscată sau umedă și se formează linia
de demarcare. Vindecarea degerăturilor de gradul III se face cu sechelea într-
o perioadă de 2-3 luni.
Gradul IV- leziunea are aspect de gangrenă uscată și cuprinde toate straturile
pielii, țesutul celular subcutanat, tendoane, mușchi, uneori și osul subiacent.
Accidentatul este ca deobicei în stare de șoc, somnolent, apatic, sau
dimpotrivă, agitat. Edemul țesuturilor ocupă o suprafață mai mare decît zona
de necroză. În primele zile nu putem, practic, deosebi degerăturile de gradul
III și gradul IV . Peste o săptămînă,edemul se micșorează și spre sfîrșitul
săptămînii a 2-a, apare linia de demarcare ce separă țesuturile necrotice de
cele viabile.
Fiziopatologic, transformările se produc în două etape:
Etapa I – are loc vasoconstricția datorată frigului, țesuturile se ischemiaza;
Etapa II – după expunerea la frig, prin trecerea la caldură, se produc
vasodilatații care determină apariția de leziuni la nivelul endoteliului vascular
și care angrenează apariția trombilor, vasele de sînge se trombozează ceea ce
conduce la gangrenă.

Cum pot fi prevenite degeraturile?

Degeraturile pot avea loc extrem de rapid la temperaturi foarte scăzute. Este
foarte important să se protejeze pielea în mod corespunzator. Nu uitati de
vîntul rece care poate intensifica efectul degeraturilor si progresia acestora.
Primul pas in prevenirea degeraturilor este sa stiți dacă sunteți predispus la
instalarea acestora:
- cele mai multe cazuri de degeraturi s-au observat la cei care consumă
alcool, cei care suferă de boli psihice si la persoanele care fac abuz de
droguri recreative.
- cazurile de degeraturi implică perosanele care sunt expuse la frig fară să
aibă posibilitatea să schimbe în vreun fel situatia in care se află.
- fumătorii si persoanele cu afectiuni ale vaselor de sange (cum ar fi cei care
suferă de diabet zaharat), manifestă o scădere a fluxului sanguin la nivelul
membrelor (aspect considerat un factor de risc).
- lipsa de adapost, oboseală, deshidratarea, imbrăcămintea nepotrivită și la
mare altitudine sunt factorii suplimentari de risc.
- purtati haine adecvate. Expertii consideră că mai multe straturi de haine care
să păstreze aerul cald pe langă corp, sunt varianta ideală.
- asigurati-vă că stratul exterior de imbracaminte este rezistent la apă.
- este important să consumati suficiente calorii (care vă poate ajuta in lupta cu
frigul).
- dacă sunteți la mare altitudine, de exemplu, escaladați un munte, luați cu
dvs. o rezervă de oxigen.
- luați imediat măsuri la primele semne de degerături: roseața, furnicaturi,
amorțeală, ințepături și durere.
Persoanele care prezinta cel mai mare risc
privind degeraturile si hipotermia sunt:
- cele care iși petrec majoritatea timpului în aer liber (vînători, persoane fără
adăpost, paznici, etc.);
- cele care consumă alcool;
- cele cu varstă înaintată, fără mijloace adecvate de confort (încălzire, hrană,
adăpost, etc.);
- cele care sunt epuizate, deshidratate;
- bolnavii mintal.
Simptomul se refera la ce simte pacientul și poate descrie, în timp ce un semn
este întîlnit și la alte persoane și poate fi observat de medic. De
exemplu, somnolența poate fi un simptom, în timp ce pupilele dilatate pot fi un
semn. 

Degeraturile afecteaza doar suprafata pielii. Inițial este percepută senzația de

durere si mancărime. Pe piele apar pete albe și/sau galbene și aceasta poate
amorti. Înghețul la suprafata pielii nu constă în lezarea permanentă a pielii,
deoarece numai suprafata superioară a pielii este afectată. Zonele implicate
pot fi deosebit de sensibile pentru o perioadă de timp. 

In urma degeraturilor pielea poate fi inghețată și amorțită. Cu toate acestea,

țesuturile profunde nu sunt afectate. După cîteva zile pot apărea pustule
închise la culoare, în zonele care au fost inghețate. În trei patru săptămîni
acestea se vindecă. Pacientul poate manifesta o sensibilitate în zonele
afectate, care poate persista o perioadă indelungată de timp. 

Tratament
Tratamentul se concentrează pe incalzirea sau dezghețarea tesutului afectat.
Este importat sa se evite un nou episod de degerături, din cauza riscului de a
leza si mai tare pielea. In cazul in care s-au format cristale, pacientul ar trebui
să evite micările care implică zona afectată, deoarece pot sa apărea răni.
Pesoana afectată trebuie sa evite frigul și să se incălzească imediat. Toate
hainele ude vor fi scoase și înlocuite cu haine uscate. Dacă este necesar, va
fi acoperit de paturi. Asigurați-vă că extremitațile sunt protejate. Dacă este
posibil, incălzirea organismului se va face treptat, sub supravegherea unui
cadru medical instruit. Aplicarea de apă caldă pe zonele traumatizate este
ideală. Puneti pe zonele afectate apă caldă pînă revine la culoarea normală.
Nu este ceva neobișnuit inflamația și culoarea roșie a zonelor înghețate.
Caldura directă, cum ar fi focul,trebuie evitată. Pielea a pierdut, probabil
abilitatea de a detecta temperaturi inalte, iar pacientul poate fi în pericol de a
se arde fără să vrea. Nu frecati zonele degerate, acest lucru poate agrava
leziunea.
După îndepărtarea din apă caldă, uscati ușor și aplicati tratament steril asupra
membrelor afectate, pentru a le proteja..
- Tratamentul curativ este general si local. Local, se interzic masajul și frecția
pe zonele afectate, reîncălzirea zonei degerate se face treptat într-o baie cu
apa încalzită pînă la 40C, timp de 20-30 minute.
În perioada reactivă , cînd au loc spasme vasculare,reducerea fluxului
sangvin periferic și apariția consecutivă a trombozelor intraarteriale și
intravenoase , se administrează I/V :
-preparate ce normalizează procesele metabolice – Reopoliglucină ,
Reogluman;
-spasmolitice – Sol.Papaverină 2% ,2 ml ;Acid nicotinic 1% 2ml cu 10 ml de
sol. Novocaină de 0,25% I/Arterial;
-pentru profilaxia trombozelor vasculare se administrează antiagregante –
Heparină in doză de 20 000 -30 000 U.A. ,Fraxiparină.
Această terapie este indicată și în perioada precoce –primele 12 ore după
reîncalzirea extremitaților.
Este indicată terapia de dezintoxicare, Hemodez , Neocompensan, soluții
cristaloide-DISol,TRISol.
-la fiecare 6 ore se administrează subdermal 5000 UA de heparină;
-alimentarea parenterală –Albumină ,Gelatinol,Refortan;
-antibioticoterapia ;
-vitaminoterapia;
-terapia simptomatică (cardiotonice,diuretice);
-terapia specifică –imunoglobulină,plasmă antistafilococică,bacteriofagi;
-profilaxia antitetanică in degerături de gradele II,III,IV.
Tratamentul chirurgical in degerături constă in :
-necroectomie;
-amputarea extremitații afectate-proximal de limita de demarcare;
- operații reconstructive , imbunatațirea funcției bontului, reconstituirea
defectelor cosmetice.
NU este recomandat:

 Sa se maseze zonele degerate;

 Sa se expuna la temperaturi crescute: calorifere, sobe, apa fierbinte
etc.;
 Sa se dea bauturi alcoolice victimei.

Concluzie
În concluzie, degerăturile reprezintă o afecțiune care trebuie
cunoscută și recunoscută imediat pentru a putea lua măsuri rapid, având în
vedere faptul că se poate solda cu complicații severe, ce pot pune viața în
pericol. Degerăturile pot afecta atât oamenii fără adăpost, pacienţii cu
diabet zaharat, pacienţii cu diverse afecţiuni psihice cât şi cadrele militare
sau alpiniştii. Pe termen lung degerăturile cresc sensibilitatea la frig în
zonele afectate şi predispun la alte degerături la temperaturi mai mari sau
timp de expunere mai scurt decât cel iniţial. Alte efecte pe termen lung
sunt tulburările de sensibilitate locală (parestezii, furnicături, dureri,
mâncărimi). Pentru degerăturile profunde riscurile sunt de pierdere
ireversibilă a sensibilităţii şi autoamputaţii (pierderea definitivă a unui
deget, de exemplu).

In functie de temperatura, hipotermia se poate clasifica

in:
 Usoara: temperatura corpului intre 35-32 grade celsius
 Medie: temperatura corpului intre 32-28 grade celsius
 Grava: temperatura corpului sub 28 grade celsius

Persoanele care au un risc mai mare de a face hipotermie sunt: varstnicii si copiii mici -
la care termoreglarea se face cu dificultate, traumatizatii, alcoolicii, drogatii si
persoanele innecate - deoarece caldura se pierde mai usor in apa decat in aer.

Frisoanele, principalul semn

De asemenea, printre simptome se numara:
  Frisoane, piele rece si palida;
 Tulburari de echilibru si de vorbire;
 Parestezii (amorteli) la nivelul mainilor si degetelor;
 Apatie sau chiar afectarea capacitatilor intelectuale.

Totodata, daca pacientul prezinta si alte semne, precum somnolenta, slabiciune,

halucinatii, confuzie, respiratii cu frecventa joasa sau rigiditate musculara, trebuie sa
actionati de urgenta, sa gasiti o cale sa va incalziti organismul, pentru ca altfel riscati sa
va pierdeti cunostinta. De exemplu, beti lichide calde.

Hipotermia poate aparea si in spatiile de locuit neincalzite, in special in cazul copiilor,

adultilor bolnavi sau varstnicilor care nu sunt imbracati corespunzator, iar recuperarea
in cazul lor se face mai greu.

Primul ajutor in caz de hipotermie

In cazul hipotermiei primul ajutor incepe cu evaluarea functiilor vitale (ABC - libertatea
cailor respiratorii, respiratie, circulatie) si resuscitarea cardiorespiratorie daca este
nevoie; toracele victimelor aflate in hipotermie este mai rigid ceea ce face mai dificil
masajul cardiac.

Restabilirea temperaturii normale a corpului se face lent, nu brusc (cu aproximativ 1

grad pe ora) si consta in:

 Incalzire pasiva: aducerea victimei intr-un mediu cald, inlocuirea imbracamintei

ude cu una uscata si invelirea cu paturi; aceste masuri pot fi suficiente in
hipotermiile usoare si medii cu temperaturi peste 31 grade celsius
 Incalzire externa activa: imersie in apa calda (40 grade celsius), acoperirea cu
paturi electrice, infasurarea in haine sau paturi calde, pungi sau sticle cu apa
calda
 Incalzire interna activa: care se face dupa transportul victimei la spital (ventilatie
cu O2 cald, fluide calde etc.).

Transportati persoana inghetata intr-un loc incalzit

Persoana care sufera de hipotermie trebuie transportata imediat intr-un loc incalzit.
Atentie insa, nu este bine sa incalziti bolnavul brusc, cu surse externe de caldura de
genul radiatoarelor sau caloriferelor electrice, deoarece se pot produce leziuni. Pentru
a-i regla temperatura corpului, cel mai bine este sa i se scoata hainele ude si reci si sa se
acopere cu paturi calde si sticle sau comprese cu apa fierbinte, pe care ar fi bine sa i le
puneti la gat, torace si in zona inghinala. Este foarte important sa ii acoperiti si capul,
aceasta fiind metoda cea mai sigura si rapidă de a creste temperatura corporala cu pana
la 2˚ Celsius.
Sfaturi pentru prevenirea hipotermiei
Pentru a evita hipotermia, cel mai bine este sa stati in casa pe timp de ger. In caz
contrar, medicii va sfatuiesc sa va echipati corespunzator:

 Acoperiti-va extremitatile, adica urechile, nasul, degetele de la maini, dar si

picioarele, deoarece acestea sunt locurile prin care se pierde caldura si riscati sa
suferiti degeraturi;
 Pentru a suporta mai bine frigul, este necesar sa aveti o alimentatie bogata in
grasimi si glucide (dulciuri) si sa consumati doua cani de ceai pe zi. Printre
plantele care imbunatatesc circulatia periferica se numara iasomia si busuiocul,
dar sunt recomandate si scortisoara, afinele, macesele, paducelul sau mugurii de
pin.

Batranii, copiii si bolnavii cu afectiuni cronice, cum ar fi diabet, hipotiroidism, afectiuni

neurologice sau psihice, sunt principalele categorii care prezinta risc crescut de aparitie
a hipotermiei. In plus, cardiacii sunt mai predispusi la a suferi un infarct miocardic.

Verificati daca prezinta degeraturi

Daca pacientul este constient, este indicat sa consume multe lichide calde, deoarece
riscul de deshidratare este mare dupa reincalzirea organismului. Nu uitati sa urmariti
reactiile bolnavului in timp ce il ingrijiti, verificati daca prezinta degeraturi sau daca
starea s-a ameliorat de cand l-ati adus in mediul cald. De asemenea, verificati constant
temperatura si urmariti-i respiratia. Daca nu remarcati nicio imbunatatire, chemati de
urgenta ambulanta. La spital i se vor administra fluide calde intravenos, oxigen si alte
tratamente care il vor ajuta sa-si revina.

De retinut! Nu se vor da bauturi alcoolice victimei (exista unele conceptii gresite

conform careia alcoolul incalzeste); in cazul in care victima este constienta si nu prezinta
varsaturi, se pot oferi bauturi calde (ceai, supa).

Tratament
În cazul instalării hipotermiei, fiind vorba de o urgență, este nevoie de solicitarea
imediată a personalului medical. Pâna când ajutorul medical este disponibil este
importantă și de multe ori esențială pentru viața victimei, acordarea corectă
a primului ajutor (dacă există posibilitatea). 

Iata câteva recomandari în acest sens:

  Nu bruscați victima! Când puteți acorda ajutor unei persoane cu hipotermie,
limitați-vă la mișcarile care sunt strict necesare (ex. mutarea către sursa de
căldură), mai ales dacă aceasta a suferit traumatisme; nu efectuați masaj și nu o
forțați  să se miște pentru a nu agrava starea victimei.
 Mutați victima din zona factorului cauzator de hipotermie – daca este posibil
îndepărtați persoana afectata de sursa de frig și aduceți-o aproape de o sursa de
căldură sau într-un loc mai cald și ferit de bătaia vântului.
 Îndepartați cu atenție hainele ude și înlocuiți-le cu altele uscate (în cazul
imersiei în apă) - dacă victima este inconștientă taiați hainele ude pentru a
economisi timp. 
 Acoperiți victima cu pături sau haine uscate, lăsând descoperită numai fața.Nu
folosiți ăaturi electrice sau alte dispozitive care pot provoca arsuri.
 Așezați victima pe spate, pe o pătură sau pe o suprafață uscată. 
 Monitorizați pulsul și respirația – daca este nevoie executați manevre de
resucitare cardiopulmonara (CPR) – masaj cardiac și ventilație artificială (30
compresii cardiace la 2 respirații), daca persoana afectată nu mai reacționează
la stimuli, lipsește respirația iar pulsul este foarte slab sau absent.
 Nu expuneți victima direct la o sursă puternică de căldură – încălzirea
trebuie să se facă treptat, pentru a permite readaptarea organismului la căldură.
 Aplicați comprese calde pe torace și gât  (pungi sau sticle cu apă călduță) – a se
evita zona mâinilor și picioarelor pentru a nu  forța întoarcerea sângelui cu
temperatura scăzută la inimă.
 Așezați-vă lângă victimă pentru a-i transmite din căldura propriului corp.
 Oferiți victimei ceva cald să bea (ceai), dacă starea permite și dacă există
posibilitatea. Nu administrați alcool!
 Daca victima se află în apă rece și este în stare de conștiență, până la scoaterea
acesteia din apă se recomandă aducerea genunchilor la piept (poziție ghemuită),
astfel încât suprafața expusă frigului să fie mai mică.

În funcție de gradul de severitate al hipotermiei, îngrijirile medicale includ intervenții

care au ca scop creșterea temperaturii corpului. Printre aceste proceduri se numără: 

 hemodializa - asigură reîncălzirea sângelui;

 administrarea intravenoasă de lichide calde – injectarea unei soluții saline
încalzite;
 oxigenarea artificială cu aer umidificat, ajuta la creșterea temperaturii
corpului;
 irigarea – o soluție caldă de apă sărată este utilizată pentru încălzirea anumitor
zone ale corpului precum pleura sau cavitatea peritoneală.

Persoanele cu hipotermie ușoara răspund foarte bine la procedurile medicale și se pot

recupera destul de repede. În cazul hipotermiei moderate sau severe pot
apărea complicații grave și chiar moartea. Câteva dintre complicațiile posibile
sunt: hipoxia, degerăturile care pot evolua către gangrenă (în special la nivelul
extremitaților – mâini, picioare), inflamarea pancreasului, pneumonia, insuficiență
renală, probleme cardiace. Chiar dacă sunt mai predispuși la instalarea hipotermiei,
copiii au parte de o recuperare mai buna decât adulții sau batrânii.

Concluzie
 Hipotermia, în stadii incipiente, nu necesită manevre medicale complexe, de aceea primul
ajutor poate fi salvator de viață în cele mai multe cazuri.
 În condiții meteorologice extreme precum furtuni, inundații, ninsori abundente și
temperaturi mult scăzute este indicat să se adopte măsuri de siguranță și să se evite
călătoriile mai ales în zone greu accesibile echipelor de salvare.
 Pe timp de iarnă este necesară funcționarea unui centru social care să ofere hrană caldă și
adăpost persoanelor fără domiciliu, acestea fiind principalele victime ale hipotermiei.
 Consumul excesiv de alcool corelat cu expunerea îndelungată la temperaturi foarte
scăzute (sub pragul înghețului) nu este indicat deoarece determină atât pierdere de
căldură (vasodilatație), cât și o percepție falsă asupra mediului ambiant iar riscul instalării
hipotermiei este destul de mare.  
 Victimele accidentelor care prezintă răni grave, contuzii, fracturi sau arsuri pot instala
hipotermie chiar dacă nu este frig, de aceea înaintea sosirii echipajelor specializate,
acoperirea acestora cu pături sau haine calde poate ajuta.

Degerăturile
Degeraturile sunt leziuni ale tesuturilor provocate de frig, in urma situatiilor de
expunere la temperaturi scazute. Hipotermia este caracterizata de scaderea
anormala a temperaturii corpului. 

Nasul, obrajii, urechile, degetele de la maini si picioare sunt afectate cel mai
frecvent. Toti oamenii sunt sensibili, chiar si persoanele care traiesc in zone
cu clima rece. 

Clasificarea și caracteristica degerăturilor

În funcție de intensitatea frigului, durata de expunere, precum și de
reactivitatea organismului, leziunile locale, deosebim patru grade de
degerături:
Gradul I- în formele cele mai usoare aceasta se manifestă prin senzația de
înțepături și furnicături în regiunile expuse acțiunii frigului. În formele mai
avansate apar dureri violente , însoțite de senzații de usturime și tulburări de
sensibilitate: furnicături, amorțeală, senzație de cald sau rece .
Obiectiv: la cîteva ore după încetarera acțiunii frigului, la nivelul zonei
respective se formează edem, care poate persista cîteva
săptămîni.Tegumentele au un aspect cu nuanță de violet, iar după 7-10 zile
încep să se descuameze.
Gradul II- caracteristic prin leziunea stratului superficial al pielii și formarea
flictenelor umplute cu lichid transparent. Flictenele se formează în primele 24
ore și mai rar în a 2-a , a 3-a zi. După deschiderea lor rămîne o suprafață
roșie-violet, uneori acoperită cu fibrină, sensibilitatea tactilă și dureroasă este
păstrată. Degerăturile de gradul II se vindecă fară sechele într-o perioadă de
cîteva săptămîni.
Gradul III- este implicată toată grosimea dermului și poate cuprinde și
hipodermul. Se caracterizează prin tulburări de sensibilitate. Leziunile
nicrotice au aspect plumburiu a pielii la nivelul căreia apar vezicule albăstrui.
Peste 7-10 zile se dezvoltă necroza uscată sau umedă și se formează linia
de demarcare. Vindecarea degerăturilor de gradul III se face cu sechelea într-
o perioadă de 2-3 luni.
Gradul IV- leziunea are aspect de gangrenă uscată și cuprinde toate straturile
pielii, țesutul celular subcutanat, tendoane, mușchi, uneori și osul subiacent.
Accidentatul este ca deobicei în stare de șoc, somnolent, apatic, sau
dimpotrivă, agitat. Edemul țesuturilor ocupă o suprafață mai mare decît zona
de necroză. În primele zile nu putem, practic, deosebi degerăturile de gradul
III și gradul IV . Peste o săptămînă,edemul se micșorează și spre sfîrșitul
săptămînii a 2-a, apare linia de demarcare ce separă țesuturile necrotice de
cele viabile.
Fiziopatologic, transformările se produc în două etape:
Etapa I – are loc vasoconstricția datorată frigului, țesuturile se ischemiaza;
Etapa II – după expunerea la frig, prin trecerea la caldură, se produc
vasodilatații care determină apariția de leziuni la nivelul endoteliului vascular
și care angrenează apariția trombilor, vasele de sînge se trombozează ceea ce
conduce la gangrenă.

Cum pot fi prevenite degeraturile?

Degeraturile pot avea loc extrem de rapid la temperaturi foarte scăzute. Este
foarte important să se protejeze pielea în mod corespunzator. Nu uitati de
vîntul rece care poate intensifica efectul degeraturilor si progresia acestora.
Primul pas in prevenirea degeraturilor este sa stiți dacă sunteți predispus la
instalarea acestora:
- cele mai multe cazuri de degeraturi s-au observat la cei care consumă
alcool, cei care suferă de boli psihice si la persoanele care fac abuz de
droguri recreative.
- cazurile de degeraturi implică perosanele care sunt expuse la frig fară să
aibă posibilitatea să schimbe în vreun fel situatia in care se află.
- fumătorii si persoanele cu afectiuni ale vaselor de sange (cum ar fi cei care
suferă de diabet zaharat), manifestă o scădere a fluxului sanguin la nivelul
membrelor (aspect considerat un factor de risc).
- lipsa de adapost, oboseală, deshidratarea, imbrăcămintea nepotrivită și la
mare altitudine sunt factorii suplimentari de risc.
- purtati haine adecvate. Expertii consideră că mai multe straturi de haine care
să păstreze aerul cald pe langă corp, sunt varianta ideală.
- asigurati-vă că stratul exterior de imbracaminte este rezistent la apă.
- este important să consumati suficiente calorii (care vă poate ajuta in lupta cu
frigul).
- dacă sunteți la mare altitudine, de exemplu, escaladați un munte, luați cu
dvs. o rezervă de oxigen.
- luați imediat măsuri la primele semne de degerături: roseața, furnicaturi,
amorțeală, ințepături și durere.

Persoanele care prezinta cel mai mare risc

privind degeraturile si hipotermia sunt:
- cele care iși petrec majoritatea timpului în aer liber (vînători, persoane fără
adăpost, paznici, etc.);
- cele care consumă alcool;
- cele cu varstă înaintată, fără mijloace adecvate de confort (încălzire, hrană,
adăpost, etc.);
- cele care sunt epuizate, deshidratate;
- bolnavii mintal.
Simptomul se refera la ce simte pacientul și poate descrie, în timp ce un semn
este întîlnit și la alte persoane și poate fi observat de medic. De
exemplu, somnolența poate fi un simptom, în timp ce pupilele dilatate pot fi un
semn. 

Degeraturile afecteaza doar suprafata pielii. Inițial este percepută senzația de

durere si mancărime. Pe piele apar pete albe și/sau galbene și aceasta poate
amorti. Înghețul la suprafata pielii nu constă în lezarea permanentă a pielii,
deoarece numai suprafata superioară a pielii este afectată. Zonele implicate
pot fi deosebit de sensibile pentru o perioadă de timp. 

In urma degeraturilor pielea poate fi inghețată și amorțită. Cu toate acestea,

țesuturile profunde nu sunt afectate. După cîteva zile pot apărea pustule
închise la culoare, în zonele care au fost inghețate. În trei patru săptămîni
acestea se vindecă. Pacientul poate manifesta o sensibilitate în zonele
afectate, care poate persista o perioadă indelungată de timp. 

Tratament
Tratamentul se concentrează pe incalzirea sau dezghețarea tesutului afectat.
Este importat sa se evite un nou episod de degerături, din cauza riscului de a
leza si mai tare pielea. In cazul in care s-au format cristale, pacientul ar trebui
să evite micările care implică zona afectată, deoarece pot sa apărea răni.
Pesoana afectată trebuie sa evite frigul și să se incălzească imediat. Toate
hainele ude vor fi scoase și înlocuite cu haine uscate. Dacă este necesar, va
fi acoperit de paturi. Asigurați-vă că extremitațile sunt protejate. Dacă este
posibil, incălzirea organismului se va face treptat, sub supravegherea unui
cadru medical instruit. Aplicarea de apă caldă pe zonele traumatizate este
ideală. Puneti pe zonele afectate apă caldă pînă revine la culoarea normală.
Nu este ceva neobișnuit inflamația și culoarea roșie a zonelor înghețate.

Caldura directă, cum ar fi focul,trebuie evitată. Pielea a pierdut, probabil

abilitatea de a detecta temperaturi inalte, iar pacientul poate fi în pericol de a
se arde fără să vrea. Nu frecati zonele degerate, acest lucru poate agrava
leziunea.
După îndepărtarea din apă caldă, uscati ușor și aplicati tratament steril asupra
membrelor afectate, pentru a le proteja..
- Tratamentul curativ este general si local. Local, se interzic masajul și frecția
pe zonele afectate, reîncălzirea zonei degerate se face treptat într-o baie cu
apa încalzită pînă la 40C, timp de 20-30 minute.
În perioada reactivă , cînd au loc spasme vasculare,reducerea fluxului
sangvin periferic și apariția consecutivă a trombozelor intraarteriale și
intravenoase , se administrează I/V :
-preparate ce normalizează procesele metabolice – Reopoliglucină ,
Reogluman;
-spasmolitice – Sol.Papaverină 2% ,2 ml ;Acid nicotinic 1% 2ml cu 10 ml de
sol. Novocaină de 0,25% I/Arterial;
-pentru profilaxia trombozelor vasculare se administrează antiagregante –
Heparină in doză de 20 000 -30 000 U.A. ,Fraxiparină.
Această terapie este indicată și în perioada precoce –primele 12 ore după
reîncalzirea extremitaților.
 Este indicată terapia de dezintoxicare, Hemodez , Neocompensan, soluții
cristaloide-DISol,TRISol.
-la fiecare 6 ore se administrează subdermal 5000 UA de heparină;
-alimentarea parenterală –Albumină ,Gelatinol,Refortan;
-antibioticoterapia ;
-vitaminoterapia;
-terapia simptomatică (cardiotonice,diuretice);
-terapia specifică –imunoglobulină,plasmă antistafilococică,bacteriofagi;
-profilaxia antitetanică in degerături de gradele II,III,IV.
Tratamentul chirurgical in degerături constă in :
-necroectomie;
-amputarea extremitații afectate-proximal de limita de demarcare;
- operații reconstructive , imbunatațirea funcției bontului, reconstituirea
defectelor cosmetice.

NU este recomandat:

 Sa se maseze zonele degerate;

 Sa se expuna la temperaturi crescute: calorifere, sobe, apa fierbinte
etc.;
 Sa se dea bauturi alcoolice victimei.

Concluzie
În concluzie, degerăturile reprezintă o afecțiune care trebuie
cunoscută și recunoscută imediat pentru a putea lua măsuri rapid, având în
vedere faptul că se poate solda cu complicații severe, ce pot pune viața în
pericol. Degerăturile pot afecta atât oamenii fără adăpost, pacienţii cu
diabet zaharat, pacienţii cu diverse afecţiuni psihice cât şi cadrele militare
sau alpiniştii. Pe termen lung degerăturile cresc sensibilitatea la frig în
zonele afectate şi predispun la alte degerături la temperaturi mai mari sau
timp de expunere mai scurt decât cel iniţial. Alte efecte pe termen lung
sunt tulburările de sensibilitate locală (parestezii, furnicături, dureri,
mâncărimi). Pentru degerăturile profunde riscurile sunt de pierdere
ireversibilă a sensibilităţii şi autoamputaţii (pierderea definitivă a unui
deget, de exemplu).

In functie de temperatura, hipotermia se poate clasifica

in:
 Usoara: temperatura corpului intre 35-32 grade celsius
 Medie: temperatura corpului intre 32-28 grade celsius
 Grava: temperatura corpului sub 28 grade celsius

Persoanele care au un risc mai mare de a face hipotermie sunt: varstnicii si copiii mici -
la care termoreglarea se face cu dificultate, traumatizatii, alcoolicii, drogatii si
persoanele innecate - deoarece caldura se pierde mai usor in apa decat in aer.

Frisoanele, principalul semn

De asemenea, printre simptome se numara:

 Frisoane, piele rece si palida;

 Tulburari de echilibru si de vorbire;
 Parestezii (amorteli) la nivelul mainilor si degetelor;
 Apatie sau chiar afectarea capacitatilor intelectuale.

Totodata, daca pacientul prezinta si alte semne, precum somnolenta, slabiciune,

halucinatii, confuzie, respiratii cu frecventa joasa sau rigiditate musculara, trebuie sa
actionati de urgenta, sa gasiti o cale sa va incalziti organismul, pentru ca altfel riscati sa
va pierdeti cunostinta. De exemplu, beti lichide calde.

Hipotermia poate aparea si in spatiile de locuit neincalzite, in special in cazul copiilor,

adultilor bolnavi sau varstnicilor care nu sunt imbracati corespunzator, iar recuperarea
in cazul lor se face mai greu.

Primul ajutor in caz de hipotermie

In cazul hipotermiei primul ajutor incepe cu evaluarea functiilor vitale (ABC - libertatea
cailor respiratorii, respiratie, circulatie) si resuscitarea cardiorespiratorie daca este
nevoie; toracele victimelor aflate in hipotermie este mai rigid ceea ce face mai dificil
masajul cardiac.
Restabilirea temperaturii normale a corpului se face lent, nu brusc (cu aproximativ 1
grad pe ora) si consta in:

 Incalzire pasiva: aducerea victimei intr-un mediu cald, inlocuirea imbracamintei

ude cu una uscata si invelirea cu paturi; aceste masuri pot fi suficiente in
hipotermiile usoare si medii cu temperaturi peste 31 grade celsius
 Incalzire externa activa: imersie in apa calda (40 grade celsius), acoperirea cu
paturi electrice, infasurarea in haine sau paturi calde, pungi sau sticle cu apa
calda
 Incalzire interna activa: care se face dupa transportul victimei la spital (ventilatie
cu O2 cald, fluide calde etc.).

Transportati persoana inghetata intr-un loc incalzit

Persoana care sufera de hipotermie trebuie transportata imediat intr-un loc incalzit.
Atentie insa, nu este bine sa incalziti bolnavul brusc, cu surse externe de caldura de
genul radiatoarelor sau caloriferelor electrice, deoarece se pot produce leziuni. Pentru
a-i regla temperatura corpului, cel mai bine este sa i se scoata hainele ude si reci si sa se
acopere cu paturi calde si sticle sau comprese cu apa fierbinte, pe care ar fi bine sa i le
puneti la gat, torace si in zona inghinala. Este foarte important sa ii acoperiti si capul,
aceasta fiind metoda cea mai sigura si rapidă de a creste temperatura corporala cu pana
la 2˚ Celsius.

Sfaturi pentru prevenirea hipotermiei

Pentru a evita hipotermia, cel mai bine este sa stati in casa pe timp de ger. In caz
contrar, medicii va sfatuiesc sa va echipati corespunzator:

 Acoperiti-va extremitatile, adica urechile, nasul, degetele de la maini, dar si

picioarele, deoarece acestea sunt locurile prin care se pierde caldura si riscati sa
suferiti degeraturi;
 Pentru a suporta mai bine frigul, este necesar sa aveti o alimentatie bogata in
grasimi si glucide (dulciuri) si sa consumati doua cani de ceai pe zi. Printre
plantele care imbunatatesc circulatia periferica se numara iasomia si busuiocul,
dar sunt recomandate si scortisoara, afinele, macesele, paducelul sau mugurii de
pin.

Batranii, copiii si bolnavii cu afectiuni cronice, cum ar fi diabet, hipotiroidism, afectiuni

neurologice sau psihice, sunt principalele categorii care prezinta risc crescut de aparitie
a hipotermiei. In plus, cardiacii sunt mai predispusi la a suferi un infarct miocardic.

Verificati daca prezinta degeraturi

Daca pacientul este constient, este indicat sa consume multe lichide calde, deoarece
riscul de deshidratare este mare dupa reincalzirea organismului. Nu uitati sa urmariti
reactiile bolnavului in timp ce il ingrijiti, verificati daca prezinta degeraturi sau daca
starea s-a ameliorat de cand l-ati adus in mediul cald. De asemenea, verificati constant
temperatura si urmariti-i respiratia. Daca nu remarcati nicio imbunatatire, chemati de
urgenta ambulanta. La spital i se vor administra fluide calde intravenos, oxigen si alte
tratamente care il vor ajuta sa-si revina.

De retinut! Nu se vor da bauturi alcoolice victimei (exista unele conceptii gresite

conform careia alcoolul incalzeste); in cazul in care victima este constienta si nu prezinta
varsaturi, se pot oferi bauturi calde (ceai, supa).

Tratament
În cazul instalării hipotermiei, fiind vorba de o urgență, este nevoie de solicitarea
imediată a personalului medical. Pâna când ajutorul medical este disponibil este
importantă și de multe ori esențială pentru viața victimei, acordarea corectă
a primului ajutor (dacă există posibilitatea). 

Iata câteva recomandari în acest sens:

 Nu bruscați victima! Când puteți acorda ajutor unei persoane cu hipotermie,

limitați-vă la mișcarile care sunt strict necesare (ex. mutarea către sursa de
căldură), mai ales dacă aceasta a suferit traumatisme; nu efectuați masaj și nu o
forțați  să se miște pentru a nu agrava starea victimei.
 Mutați victima din zona factorului cauzator de hipotermie – daca este posibil
îndepărtați persoana afectata de sursa de frig și aduceți-o aproape de o sursa de
căldură sau într-un loc mai cald și ferit de bătaia vântului.
 Îndepartați cu atenție hainele ude și înlocuiți-le cu altele uscate (în cazul
imersiei în apă) - dacă victima este inconștientă taiați hainele ude pentru a
economisi timp. 
 Acoperiți victima cu pături sau haine uscate, lăsând descoperită numai fața.Nu
folosiți ăaturi electrice sau alte dispozitive care pot provoca arsuri.
 Așezați victima pe spate, pe o pătură sau pe o suprafață uscată. 
 Monitorizați pulsul și respirația – daca este nevoie executați manevre de
resucitare cardiopulmonara (CPR) – masaj cardiac și ventilație artificială (30
compresii cardiace la 2 respirații), daca persoana afectată nu mai reacționează
la stimuli, lipsește respirația iar pulsul este foarte slab sau absent.
 Nu expuneți victima direct la o sursă puternică de căldură – încălzirea
trebuie să se facă treptat, pentru a permite readaptarea organismului la căldură.
 Aplicați comprese calde pe torace și gât  (pungi sau sticle cu apă călduță) – a se
evita zona mâinilor și picioarelor pentru a nu  forța întoarcerea sângelui cu
temperatura scăzută la inimă.
  Așezați-vă lângă victimă pentru a-i transmite din căldura propriului corp.
 Oferiți victimei ceva cald să bea (ceai), dacă starea permite și dacă există
posibilitatea. Nu administrați alcool!
 Daca victima se află în apă rece și este în stare de conștiență, până la scoaterea
acesteia din apă se recomandă aducerea genunchilor la piept (poziție ghemuită),
astfel încât suprafața expusă frigului să fie mai mică.

În funcție de gradul de severitate al hipotermiei, îngrijirile medicale includ intervenții

care au ca scop creșterea temperaturii corpului. Printre aceste proceduri se numără: 

 hemodializa - asigură reîncălzirea sângelui;

 administrarea intravenoasă de lichide calde – injectarea unei soluții saline
încalzite;
 oxigenarea artificială cu aer umidificat, ajuta la creșterea temperaturii
corpului;
 irigarea – o soluție caldă de apă sărată este utilizată pentru încălzirea anumitor
zone ale corpului precum pleura sau cavitatea peritoneală.

Persoanele cu hipotermie ușoara răspund foarte bine la procedurile medicale și se pot

recupera destul de repede. În cazul hipotermiei moderate sau severe pot
apărea complicații grave și chiar moartea. Câteva dintre complicațiile posibile
sunt: hipoxia, degerăturile care pot evolua către gangrenă (în special la nivelul
extremitaților – mâini, picioare), inflamarea pancreasului, pneumonia, insuficiență
renală, probleme cardiace. Chiar dacă sunt mai predispuși la instalarea hipotermiei,
copiii au parte de o recuperare mai buna decât adulții sau batrânii.

Concluzie
 Hipotermia, în stadii incipiente, nu necesită manevre medicale complexe, de aceea primul
ajutor poate fi salvator de viață în cele mai multe cazuri.
 În condiții meteorologice extreme precum furtuni, inundații, ninsori abundente și
temperaturi mult scăzute este indicat să se adopte măsuri de siguranță și să se evite
călătoriile mai ales în zone greu accesibile echipelor de salvare.
 Pe timp de iarnă este necesară funcționarea unui centru social care să ofere hrană caldă și
adăpost persoanelor fără domiciliu, acestea fiind principalele victime ale hipotermiei.
 Consumul excesiv de alcool corelat cu expunerea îndelungată la temperaturi foarte
scăzute (sub pragul înghețului) nu este indicat deoarece determină atât pierdere de
căldură (vasodilatație), cât și o percepție falsă asupra mediului ambiant iar riscul instalării
hipotermiei este destul de mare.  
 Victimele accidentelor care prezintă răni grave, contuzii, fracturi sau arsuri pot instala
hipotermie chiar dacă nu este frig, de aceea înaintea sosirii echipajelor specializate,
acoperirea acestora cu pături sau haine calde poate ajuta.
 Degerăturile
Degeraturile sunt leziuni ale tesuturilor provocate de frig, in urma situatiilor de
expunere la temperaturi scazute. Hipotermia este caracterizata de scaderea
anormala a temperaturii corpului. 

Nasul, obrajii, urechile, degetele de la maini si picioare sunt afectate cel mai
frecvent. Toti oamenii sunt sensibili, chiar si persoanele care traiesc in zone
cu clima rece. 

Clasificarea și caracteristica degerăturilor

În funcție de intensitatea frigului, durata de expunere, precum și de
reactivitatea organismului, leziunile locale, deosebim patru grade de
degerături:
Gradul I- în formele cele mai usoare aceasta se manifestă prin senzația de
înțepături și furnicături în regiunile expuse acțiunii frigului. În formele mai
avansate apar dureri violente , însoțite de senzații de usturime și tulburări de
sensibilitate: furnicături, amorțeală, senzație de cald sau rece .
Obiectiv: la cîteva ore după încetarera acțiunii frigului, la nivelul zonei
respective se formează edem, care poate persista cîteva
săptămîni.Tegumentele au un aspect cu nuanță de violet, iar după 7-10 zile
încep să se descuameze.
Gradul II- caracteristic prin leziunea stratului superficial al pielii și formarea
flictenelor umplute cu lichid transparent. Flictenele se formează în primele 24
ore și mai rar în a 2-a , a 3-a zi. După deschiderea lor rămîne o suprafață
roșie-violet, uneori acoperită cu fibrină, sensibilitatea tactilă și dureroasă este
păstrată. Degerăturile de gradul II se vindecă fară sechele într-o perioadă de
cîteva săptămîni.
Gradul III- este implicată toată grosimea dermului și poate cuprinde și
hipodermul. Se caracterizează prin tulburări de sensibilitate. Leziunile
nicrotice au aspect plumburiu a pielii la nivelul căreia apar vezicule albăstrui.
Peste 7-10 zile se dezvoltă necroza uscată sau umedă și se formează linia
de demarcare. Vindecarea degerăturilor de gradul III se face cu sechelea într-
o perioadă de 2-3 luni.
Gradul IV- leziunea are aspect de gangrenă uscată și cuprinde toate straturile
pielii, țesutul celular subcutanat, tendoane, mușchi, uneori și osul subiacent.
Accidentatul este ca deobicei în stare de șoc, somnolent, apatic, sau
dimpotrivă, agitat. Edemul țesuturilor ocupă o suprafață mai mare decît zona
de necroză. În primele zile nu putem, practic, deosebi degerăturile de gradul
III și gradul IV . Peste o săptămînă,edemul se micșorează și spre sfîrșitul
săptămînii a 2-a, apare linia de demarcare ce separă țesuturile necrotice de
cele viabile.
Fiziopatologic, transformările se produc în două etape:
Etapa I – are loc vasoconstricția datorată frigului, țesuturile se ischemiaza;
Etapa II – după expunerea la frig, prin trecerea la caldură, se produc
vasodilatații care determină apariția de leziuni la nivelul endoteliului vascular
și care angrenează apariția trombilor, vasele de sînge se trombozează ceea ce
conduce la gangrenă.

Cum pot fi prevenite degeraturile?

Degeraturile pot avea loc extrem de rapid la temperaturi foarte scăzute. Este
foarte important să se protejeze pielea în mod corespunzator. Nu uitati de
vîntul rece care poate intensifica efectul degeraturilor si progresia acestora.
Primul pas in prevenirea degeraturilor este sa stiți dacă sunteți predispus la
instalarea acestora:
- cele mai multe cazuri de degeraturi s-au observat la cei care consumă
alcool, cei care suferă de boli psihice si la persoanele care fac abuz de
droguri recreative.
- cazurile de degeraturi implică perosanele care sunt expuse la frig fară să
aibă posibilitatea să schimbe în vreun fel situatia in care se află.
- fumătorii si persoanele cu afectiuni ale vaselor de sange (cum ar fi cei care
suferă de diabet zaharat), manifestă o scădere a fluxului sanguin la nivelul
membrelor (aspect considerat un factor de risc).
- lipsa de adapost, oboseală, deshidratarea, imbrăcămintea nepotrivită și la
mare altitudine sunt factorii suplimentari de risc.
- purtati haine adecvate. Expertii consideră că mai multe straturi de haine care
să păstreze aerul cald pe langă corp, sunt varianta ideală.
- asigurati-vă că stratul exterior de imbracaminte este rezistent la apă.
- este important să consumati suficiente calorii (care vă poate ajuta in lupta cu
frigul).
- dacă sunteți la mare altitudine, de exemplu, escaladați un munte, luați cu
dvs. o rezervă de oxigen.
- luați imediat măsuri la primele semne de degerături: roseața, furnicaturi,
amorțeală, ințepături și durere.
Persoanele care prezinta cel mai mare risc
privind degeraturile si hipotermia sunt:
- cele care iși petrec majoritatea timpului în aer liber (vînători, persoane fără
adăpost, paznici, etc.);
- cele care consumă alcool;
- cele cu varstă înaintată, fără mijloace adecvate de confort (încălzire, hrană,
adăpost, etc.);
- cele care sunt epuizate, deshidratate;
- bolnavii mintal.
Simptomul se refera la ce simte pacientul și poate descrie, în timp ce un semn
este întîlnit și la alte persoane și poate fi observat de medic. De
exemplu, somnolența poate fi un simptom, în timp ce pupilele dilatate pot fi un
semn. 

Degeraturile afecteaza doar suprafata pielii. Inițial este percepută senzația de

durere si mancărime. Pe piele apar pete albe și/sau galbene și aceasta poate
amorti. Înghețul la suprafata pielii nu constă în lezarea permanentă a pielii,
deoarece numai suprafata superioară a pielii este afectată. Zonele implicate
pot fi deosebit de sensibile pentru o perioadă de timp. 

In urma degeraturilor pielea poate fi inghețată și amorțită. Cu toate acestea,

țesuturile profunde nu sunt afectate. După cîteva zile pot apărea pustule
închise la culoare, în zonele care au fost inghețate. În trei patru săptămîni
acestea se vindecă. Pacientul poate manifesta o sensibilitate în zonele
afectate, care poate persista o perioadă indelungată de timp. 

Tratament
Tratamentul se concentrează pe incalzirea sau dezghețarea tesutului afectat.
Este importat sa se evite un nou episod de degerături, din cauza riscului de a
leza si mai tare pielea. In cazul in care s-au format cristale, pacientul ar trebui
să evite micările care implică zona afectată, deoarece pot sa apărea răni.
Pesoana afectată trebuie sa evite frigul și să se incălzească imediat. Toate
hainele ude vor fi scoase și înlocuite cu haine uscate. Dacă este necesar, va
fi acoperit de paturi. Asigurați-vă că extremitațile sunt protejate. Dacă este
posibil, incălzirea organismului se va face treptat, sub supravegherea unui
cadru medical instruit. Aplicarea de apă caldă pe zonele traumatizate este
ideală. Puneti pe zonele afectate apă caldă pînă revine la culoarea normală.
Nu este ceva neobișnuit inflamația și culoarea roșie a zonelor înghețate.
Caldura directă, cum ar fi focul,trebuie evitată. Pielea a pierdut, probabil
abilitatea de a detecta temperaturi inalte, iar pacientul poate fi în pericol de a
se arde fără să vrea. Nu frecati zonele degerate, acest lucru poate agrava
leziunea.
După îndepărtarea din apă caldă, uscati ușor și aplicati tratament steril asupra
membrelor afectate, pentru a le proteja..
- Tratamentul curativ este general si local. Local, se interzic masajul și frecția
pe zonele afectate, reîncălzirea zonei degerate se face treptat într-o baie cu
apa încalzită pînă la 40C, timp de 20-30 minute.
În perioada reactivă , cînd au loc spasme vasculare,reducerea fluxului
sangvin periferic și apariția consecutivă a trombozelor intraarteriale și
intravenoase , se administrează I/V :
-preparate ce normalizează procesele metabolice – Reopoliglucină ,
Reogluman;
-spasmolitice – Sol.Papaverină 2% ,2 ml ;Acid nicotinic 1% 2ml cu 10 ml de
sol. Novocaină de 0,25% I/Arterial;
-pentru profilaxia trombozelor vasculare se administrează antiagregante –
Heparină in doză de 20 000 -30 000 U.A. ,Fraxiparină.
Această terapie este indicată și în perioada precoce –primele 12 ore după
reîncalzirea extremitaților.
Este indicată terapia de dezintoxicare, Hemodez , Neocompensan, soluții
cristaloide-DISol,TRISol.
-la fiecare 6 ore se administrează subdermal 5000 UA de heparină;
-alimentarea parenterală –Albumină ,Gelatinol,Refortan;
-antibioticoterapia ;
-vitaminoterapia;
-terapia simptomatică (cardiotonice,diuretice);
-terapia specifică –imunoglobulină,plasmă antistafilococică,bacteriofagi;
-profilaxia antitetanică in degerături de gradele II,III,IV.
Tratamentul chirurgical in degerături constă in :
-necroectomie;
-amputarea extremitații afectate-proximal de limita de demarcare;
- operații reconstructive , imbunatațirea funcției bontului, reconstituirea
defectelor cosmetice.
NU este recomandat:

 Sa se maseze zonele degerate;

 Sa se expuna la temperaturi crescute: calorifere, sobe, apa fierbinte
etc.;
 Sa se dea bauturi alcoolice victimei.

Concluzie
În concluzie, degerăturile reprezintă o afecțiune care trebuie
cunoscută și recunoscută imediat pentru a putea lua măsuri rapid, având în
vedere faptul că se poate solda cu complicații severe, ce pot pune viața în
pericol. Degerăturile pot afecta atât oamenii fără adăpost, pacienţii cu
diabet zaharat, pacienţii cu diverse afecţiuni psihice cât şi cadrele militare
sau alpiniştii. Pe termen lung degerăturile cresc sensibilitatea la frig în
zonele afectate şi predispun la alte degerături la temperaturi mai mari sau
timp de expunere mai scurt decât cel iniţial. Alte efecte pe termen lung
sunt tulburările de sensibilitate locală (parestezii, furnicături, dureri,
mâncărimi). Pentru degerăturile profunde riscurile sunt de pierdere
ireversibilă a sensibilităţii şi autoamputaţii (pierderea definitivă a unui
deget, de exemplu).

In functie de temperatura, hipotermia se poate clasifica

in:
 Usoara: temperatura corpului intre 35-32 grade celsius
 Medie: temperatura corpului intre 32-28 grade celsius
 Grava: temperatura corpului sub 28 grade celsius

Persoanele care au un risc mai mare de a face hipotermie sunt: varstnicii si copiii mici -
la care termoreglarea se face cu dificultate, traumatizatii, alcoolicii, drogatii si
persoanele innecate - deoarece caldura se pierde mai usor in apa decat in aer.

Frisoanele, principalul semn

De asemenea, printre simptome se numara:
  Frisoane, piele rece si palida;
 Tulburari de echilibru si de vorbire;
 Parestezii (amorteli) la nivelul mainilor si degetelor;
 Apatie sau chiar afectarea capacitatilor intelectuale.

Totodata, daca pacientul prezinta si alte semne, precum somnolenta, slabiciune,

halucinatii, confuzie, respiratii cu frecventa joasa sau rigiditate musculara, trebuie sa
actionati de urgenta, sa gasiti o cale sa va incalziti organismul, pentru ca altfel riscati sa
va pierdeti cunostinta. De exemplu, beti lichide calde.

Hipotermia poate aparea si in spatiile de locuit neincalzite, in special in cazul copiilor,

adultilor bolnavi sau varstnicilor care nu sunt imbracati corespunzator, iar recuperarea
in cazul lor se face mai greu.

Primul ajutor in caz de hipotermie

In cazul hipotermiei primul ajutor incepe cu evaluarea functiilor vitale (ABC - libertatea
cailor respiratorii, respiratie, circulatie) si resuscitarea cardiorespiratorie daca este
nevoie; toracele victimelor aflate in hipotermie este mai rigid ceea ce face mai dificil
masajul cardiac.

Restabilirea temperaturii normale a corpului se face lent, nu brusc (cu aproximativ 1

grad pe ora) si consta in:

 Incalzire pasiva: aducerea victimei intr-un mediu cald, inlocuirea imbracamintei

ude cu una uscata si invelirea cu paturi; aceste masuri pot fi suficiente in
hipotermiile usoare si medii cu temperaturi peste 31 grade celsius
 Incalzire externa activa: imersie in apa calda (40 grade celsius), acoperirea cu
paturi electrice, infasurarea in haine sau paturi calde, pungi sau sticle cu apa
calda
 Incalzire interna activa: care se face dupa transportul victimei la spital (ventilatie
cu O2 cald, fluide calde etc.).

Transportati persoana inghetata intr-un loc incalzit

Persoana care sufera de hipotermie trebuie transportata imediat intr-un loc incalzit.
Atentie insa, nu este bine sa incalziti bolnavul brusc, cu surse externe de caldura de
genul radiatoarelor sau caloriferelor electrice, deoarece se pot produce leziuni. Pentru
a-i regla temperatura corpului, cel mai bine este sa i se scoata hainele ude si reci si sa se
acopere cu paturi calde si sticle sau comprese cu apa fierbinte, pe care ar fi bine sa i le
puneti la gat, torace si in zona inghinala. Este foarte important sa ii acoperiti si capul,
aceasta fiind metoda cea mai sigura si rapidă de a creste temperatura corporala cu pana
la 2˚ Celsius.
Sfaturi pentru prevenirea hipotermiei
Pentru a evita hipotermia, cel mai bine este sa stati in casa pe timp de ger. In caz
contrar, medicii va sfatuiesc sa va echipati corespunzator:

 Acoperiti-va extremitatile, adica urechile, nasul, degetele de la maini, dar si

picioarele, deoarece acestea sunt locurile prin care se pierde caldura si riscati sa
suferiti degeraturi;
 Pentru a suporta mai bine frigul, este necesar sa aveti o alimentatie bogata in
grasimi si glucide (dulciuri) si sa consumati doua cani de ceai pe zi. Printre
plantele care imbunatatesc circulatia periferica se numara iasomia si busuiocul,
dar sunt recomandate si scortisoara, afinele, macesele, paducelul sau mugurii de
pin.

Batranii, copiii si bolnavii cu afectiuni cronice, cum ar fi diabet, hipotiroidism, afectiuni

neurologice sau psihice, sunt principalele categorii care prezinta risc crescut de aparitie
a hipotermiei. In plus, cardiacii sunt mai predispusi la a suferi un infarct miocardic.

Verificati daca prezinta degeraturi

Daca pacientul este constient, este indicat sa consume multe lichide calde, deoarece
riscul de deshidratare este mare dupa reincalzirea organismului. Nu uitati sa urmariti
reactiile bolnavului in timp ce il ingrijiti, verificati daca prezinta degeraturi sau daca
starea s-a ameliorat de cand l-ati adus in mediul cald. De asemenea, verificati constant
temperatura si urmariti-i respiratia. Daca nu remarcati nicio imbunatatire, chemati de
urgenta ambulanta. La spital i se vor administra fluide calde intravenos, oxigen si alte
tratamente care il vor ajuta sa-si revina.

De retinut! Nu se vor da bauturi alcoolice victimei (exista unele conceptii gresite

conform careia alcoolul incalzeste); in cazul in care victima este constienta si nu prezinta
varsaturi, se pot oferi bauturi calde (ceai, supa).

Tratament
În cazul instalării hipotermiei, fiind vorba de o urgență, este nevoie de solicitarea
imediată a personalului medical. Pâna când ajutorul medical este disponibil este
importantă și de multe ori esențială pentru viața victimei, acordarea corectă
a primului ajutor (dacă există posibilitatea). 

Iata câteva recomandari în acest sens:

  Nu bruscați victima! Când puteți acorda ajutor unei persoane cu hipotermie,
limitați-vă la mișcarile care sunt strict necesare (ex. mutarea către sursa de
căldură), mai ales dacă aceasta a suferit traumatisme; nu efectuați masaj și nu o
forțați  să se miște pentru a nu agrava starea victimei.
 Mutați victima din zona factorului cauzator de hipotermie – daca este posibil
îndepărtați persoana afectata de sursa de frig și aduceți-o aproape de o sursa de
căldură sau într-un loc mai cald și ferit de bătaia vântului.
 Îndepartați cu atenție hainele ude și înlocuiți-le cu altele uscate (în cazul
imersiei în apă) - dacă victima este inconștientă taiați hainele ude pentru a
economisi timp. 
 Acoperiți victima cu pături sau haine uscate, lăsând descoperită numai fața.Nu
folosiți ăaturi electrice sau alte dispozitive care pot provoca arsuri.
 Așezați victima pe spate, pe o pătură sau pe o suprafață uscată. 
 Monitorizați pulsul și respirația – daca este nevoie executați manevre de
resucitare cardiopulmonara (CPR) – masaj cardiac și ventilație artificială (30
compresii cardiace la 2 respirații), daca persoana afectată nu mai reacționează
la stimuli, lipsește respirația iar pulsul este foarte slab sau absent.
 Nu expuneți victima direct la o sursă puternică de căldură – încălzirea
trebuie să se facă treptat, pentru a permite readaptarea organismului la căldură.
 Aplicați comprese calde pe torace și gât  (pungi sau sticle cu apă călduță) – a se
evita zona mâinilor și picioarelor pentru a nu  forța întoarcerea sângelui cu
temperatura scăzută la inimă.
 Așezați-vă lângă victimă pentru a-i transmite din căldura propriului corp.
 Oferiți victimei ceva cald să bea (ceai), dacă starea permite și dacă există
posibilitatea. Nu administrați alcool!
 Daca victima se află în apă rece și este în stare de conștiență, până la scoaterea
acesteia din apă se recomandă aducerea genunchilor la piept (poziție ghemuită),
astfel încât suprafața expusă frigului să fie mai mică.

În funcție de gradul de severitate al hipotermiei, îngrijirile medicale includ intervenții

care au ca scop creșterea temperaturii corpului. Printre aceste proceduri se numără: 

 hemodializa - asigură reîncălzirea sângelui;

 administrarea intravenoasă de lichide calde – injectarea unei soluții saline
încalzite;
 oxigenarea artificială cu aer umidificat, ajuta la creșterea temperaturii
corpului;
 irigarea – o soluție caldă de apă sărată este utilizată pentru încălzirea anumitor
zone ale corpului precum pleura sau cavitatea peritoneală.

Persoanele cu hipotermie ușoara răspund foarte bine la procedurile medicale și se pot

recupera destul de repede. În cazul hipotermiei moderate sau severe pot
apărea complicații grave și chiar moartea. Câteva dintre complicațiile posibile
sunt: hipoxia, degerăturile care pot evolua către gangrenă (în special la nivelul
extremitaților – mâini, picioare), inflamarea pancreasului, pneumonia, insuficiență
renală, probleme cardiace. Chiar dacă sunt mai predispuși la instalarea hipotermiei,
copiii au parte de o recuperare mai buna decât adulții sau batrânii.

Concluzie
 Hipotermia, în stadii incipiente, nu necesită manevre medicale complexe, de aceea primul
ajutor poate fi salvator de viață în cele mai multe cazuri.
 În condiții meteorologice extreme precum furtuni, inundații, ninsori abundente și
temperaturi mult scăzute este indicat să se adopte măsuri de siguranță și să se evite
călătoriile mai ales în zone greu accesibile echipelor de salvare.
 Pe timp de iarnă este necesară funcționarea unui centru social care să ofere hrană caldă și
adăpost persoanelor fără domiciliu, acestea fiind principalele victime ale hipotermiei.
 Consumul excesiv de alcool corelat cu expunerea îndelungată la temperaturi foarte
scăzute (sub pragul înghețului) nu este indicat deoarece determină atât pierdere de
căldură (vasodilatație), cât și o percepție falsă asupra mediului ambiant iar riscul instalării
hipotermiei este destul de mare.  
 Victimele accidentelor care prezintă răni grave, contuzii, fracturi sau arsuri pot instala
hipotermie chiar dacă nu este frig, de aceea înaintea sosirii echipajelor specializate,
acoperirea acestora cu pături sau haine calde poate ajuta.

Degerăturile
Degeraturile sunt leziuni ale tesuturilor provocate de frig, in urma situatiilor de
expunere la temperaturi scazute. Hipotermia este caracterizata de scaderea
anormala a temperaturii corpului. 

Nasul, obrajii, urechile, degetele de la maini si picioare sunt afectate cel mai
frecvent. Toti oamenii sunt sensibili, chiar si persoanele care traiesc in zone
cu clima rece. 

Clasificarea și caracteristica degerăturilor

În funcție de intensitatea frigului, durata de expunere, precum și de
reactivitatea organismului, leziunile locale, deosebim patru grade de
degerături:
Gradul I- în formele cele mai usoare aceasta se manifestă prin senzația de
înțepături și furnicături în regiunile expuse acțiunii frigului. În formele mai
avansate apar dureri violente , însoțite de senzații de usturime și tulburări de
sensibilitate: furnicături, amorțeală, senzație de cald sau rece .
Obiectiv: la cîteva ore după încetarera acțiunii frigului, la nivelul zonei
respective se formează edem, care poate persista cîteva
săptămîni.Tegumentele au un aspect cu nuanță de violet, iar după 7-10 zile
încep să se descuameze.
Gradul II- caracteristic prin leziunea stratului superficial al pielii și formarea
flictenelor umplute cu lichid transparent. Flictenele se formează în primele 24
ore și mai rar în a 2-a , a 3-a zi. După deschiderea lor rămîne o suprafață
roșie-violet, uneori acoperită cu fibrină, sensibilitatea tactilă și dureroasă este
păstrată. Degerăturile de gradul II se vindecă fară sechele într-o perioadă de
cîteva săptămîni.
Gradul III- este implicată toată grosimea dermului și poate cuprinde și
hipodermul. Se caracterizează prin tulburări de sensibilitate. Leziunile
nicrotice au aspect plumburiu a pielii la nivelul căreia apar vezicule albăstrui.
Peste 7-10 zile se dezvoltă necroza uscată sau umedă și se formează linia
de demarcare. Vindecarea degerăturilor de gradul III se face cu sechelea într-
o perioadă de 2-3 luni.
Gradul IV- leziunea are aspect de gangrenă uscată și cuprinde toate straturile
pielii, țesutul celular subcutanat, tendoane, mușchi, uneori și osul subiacent.
Accidentatul este ca deobicei în stare de șoc, somnolent, apatic, sau
dimpotrivă, agitat. Edemul țesuturilor ocupă o suprafață mai mare decît zona
de necroză. În primele zile nu putem, practic, deosebi degerăturile de gradul
III și gradul IV . Peste o săptămînă,edemul se micșorează și spre sfîrșitul
săptămînii a 2-a, apare linia de demarcare ce separă țesuturile necrotice de
cele viabile.
Fiziopatologic, transformările se produc în două etape:
Etapa I – are loc vasoconstricția datorată frigului, țesuturile se ischemiaza;
Etapa II – după expunerea la frig, prin trecerea la caldură, se produc
vasodilatații care determină apariția de leziuni la nivelul endoteliului vascular
și care angrenează apariția trombilor, vasele de sînge se trombozează ceea ce
conduce la gangrenă.

Cum pot fi prevenite degeraturile?

Degeraturile pot avea loc extrem de rapid la temperaturi foarte scăzute. Este
foarte important să se protejeze pielea în mod corespunzator. Nu uitati de
vîntul rece care poate intensifica efectul degeraturilor si progresia acestora.
Primul pas in prevenirea degeraturilor este sa stiți dacă sunteți predispus la
instalarea acestora:
- cele mai multe cazuri de degeraturi s-au observat la cei care consumă
alcool, cei care suferă de boli psihice si la persoanele care fac abuz de
droguri recreative.
- cazurile de degeraturi implică perosanele care sunt expuse la frig fară să
aibă posibilitatea să schimbe în vreun fel situatia in care se află.
- fumătorii si persoanele cu afectiuni ale vaselor de sange (cum ar fi cei care
suferă de diabet zaharat), manifestă o scădere a fluxului sanguin la nivelul
membrelor (aspect considerat un factor de risc).
- lipsa de adapost, oboseală, deshidratarea, imbrăcămintea nepotrivită și la
mare altitudine sunt factorii suplimentari de risc.
- purtati haine adecvate. Expertii consideră că mai multe straturi de haine care
să păstreze aerul cald pe langă corp, sunt varianta ideală.
- asigurati-vă că stratul exterior de imbracaminte este rezistent la apă.
- este important să consumati suficiente calorii (care vă poate ajuta in lupta cu
frigul).
- dacă sunteți la mare altitudine, de exemplu, escaladați un munte, luați cu
dvs. o rezervă de oxigen.
- luați imediat măsuri la primele semne de degerături: roseața, furnicaturi,
amorțeală, ințepături și durere.

Persoanele care prezinta cel mai mare risc

privind degeraturile si hipotermia sunt:
- cele care iși petrec majoritatea timpului în aer liber (vînători, persoane fără
adăpost, paznici, etc.);
- cele care consumă alcool;
- cele cu varstă înaintată, fără mijloace adecvate de confort (încălzire, hrană,
adăpost, etc.);
- cele care sunt epuizate, deshidratate;
- bolnavii mintal.
Simptomul se refera la ce simte pacientul și poate descrie, în timp ce un semn
este întîlnit și la alte persoane și poate fi observat de medic. De
exemplu, somnolența poate fi un simptom, în timp ce pupilele dilatate pot fi un
semn. 

Degeraturile afecteaza doar suprafata pielii. Inițial este percepută senzația de

durere si mancărime. Pe piele apar pete albe și/sau galbene și aceasta poate
amorti. Înghețul la suprafata pielii nu constă în lezarea permanentă a pielii,
deoarece numai suprafata superioară a pielii este afectată. Zonele implicate
pot fi deosebit de sensibile pentru o perioadă de timp. 

In urma degeraturilor pielea poate fi inghețată și amorțită. Cu toate acestea,

țesuturile profunde nu sunt afectate. După cîteva zile pot apărea pustule
închise la culoare, în zonele care au fost inghețate. În trei patru săptămîni
acestea se vindecă. Pacientul poate manifesta o sensibilitate în zonele
afectate, care poate persista o perioadă indelungată de timp. 

Tratament
Tratamentul se concentrează pe incalzirea sau dezghețarea tesutului afectat.
Este importat sa se evite un nou episod de degerături, din cauza riscului de a
leza si mai tare pielea. In cazul in care s-au format cristale, pacientul ar trebui
să evite micările care implică zona afectată, deoarece pot sa apărea răni.
Pesoana afectată trebuie sa evite frigul și să se incălzească imediat. Toate
hainele ude vor fi scoase și înlocuite cu haine uscate. Dacă este necesar, va
fi acoperit de paturi. Asigurați-vă că extremitațile sunt protejate. Dacă este
posibil, incălzirea organismului se va face treptat, sub supravegherea unui
cadru medical instruit. Aplicarea de apă caldă pe zonele traumatizate este
ideală. Puneti pe zonele afectate apă caldă pînă revine la culoarea normală.
Nu este ceva neobișnuit inflamația și culoarea roșie a zonelor înghețate.

Caldura directă, cum ar fi focul,trebuie evitată. Pielea a pierdut, probabil

abilitatea de a detecta temperaturi inalte, iar pacientul poate fi în pericol de a
se arde fără să vrea. Nu frecati zonele degerate, acest lucru poate agrava
leziunea.
După îndepărtarea din apă caldă, uscati ușor și aplicati tratament steril asupra
membrelor afectate, pentru a le proteja..
- Tratamentul curativ este general si local. Local, se interzic masajul și frecția
pe zonele afectate, reîncălzirea zonei degerate se face treptat într-o baie cu
apa încalzită pînă la 40C, timp de 20-30 minute.
În perioada reactivă , cînd au loc spasme vasculare,reducerea fluxului
sangvin periferic și apariția consecutivă a trombozelor intraarteriale și
intravenoase , se administrează I/V :
-preparate ce normalizează procesele metabolice – Reopoliglucină ,
Reogluman;
-spasmolitice – Sol.Papaverină 2% ,2 ml ;Acid nicotinic 1% 2ml cu 10 ml de
sol. Novocaină de 0,25% I/Arterial;
-pentru profilaxia trombozelor vasculare se administrează antiagregante –
Heparină in doză de 20 000 -30 000 U.A. ,Fraxiparină.
Această terapie este indicată și în perioada precoce –primele 12 ore după
reîncalzirea extremitaților.
 Este indicată terapia de dezintoxicare, Hemodez , Neocompensan, soluții
cristaloide-DISol,TRISol.
-la fiecare 6 ore se administrează subdermal 5000 UA de heparină;
-alimentarea parenterală –Albumină ,Gelatinol,Refortan;
-antibioticoterapia ;
-vitaminoterapia;
-terapia simptomatică (cardiotonice,diuretice);
-terapia specifică –imunoglobulină,plasmă antistafilococică,bacteriofagi;
-profilaxia antitetanică in degerături de gradele II,III,IV.
Tratamentul chirurgical in degerături constă in :
-necroectomie;
-amputarea extremitații afectate-proximal de limita de demarcare;
- operații reconstructive , imbunatațirea funcției bontului, reconstituirea
defectelor cosmetice.

NU este recomandat:

 Sa se maseze zonele degerate;

 Sa se expuna la temperaturi crescute: calorifere, sobe, apa fierbinte
etc.;
 Sa se dea bauturi alcoolice victimei.

Concluzie
În concluzie, degerăturile reprezintă o afecțiune care trebuie
cunoscută și recunoscută imediat pentru a putea lua măsuri rapid, având în
vedere faptul că se poate solda cu complicații severe, ce pot pune viața în
pericol. Degerăturile pot afecta atât oamenii fără adăpost, pacienţii cu
diabet zaharat, pacienţii cu diverse afecţiuni psihice cât şi cadrele militare
sau alpiniştii. Pe termen lung degerăturile cresc sensibilitatea la frig în
zonele afectate şi predispun la alte degerături la temperaturi mai mari sau
timp de expunere mai scurt decât cel iniţial. Alte efecte pe termen lung
sunt tulburările de sensibilitate locală (parestezii, furnicături, dureri,
mâncărimi). Pentru degerăturile profunde riscurile sunt de pierdere
ireversibilă a sensibilităţii şi autoamputaţii (pierderea definitivă a unui
deget, de exemplu).

In functie de temperatura, hipotermia se poate clasifica

in:
 Usoara: temperatura corpului intre 35-32 grade celsius
 Medie: temperatura corpului intre 32-28 grade celsius
 Grava: temperatura corpului sub 28 grade celsius

Persoanele care au un risc mai mare de a face hipotermie sunt: varstnicii si copiii mici -
la care termoreglarea se face cu dificultate, traumatizatii, alcoolicii, drogatii si
persoanele innecate - deoarece caldura se pierde mai usor in apa decat in aer.

Frisoanele, principalul semn

De asemenea, printre simptome se numara:

 Frisoane, piele rece si palida;

 Tulburari de echilibru si de vorbire;
 Parestezii (amorteli) la nivelul mainilor si degetelor;
 Apatie sau chiar afectarea capacitatilor intelectuale.

Totodata, daca pacientul prezinta si alte semne, precum somnolenta, slabiciune,

halucinatii, confuzie, respiratii cu frecventa joasa sau rigiditate musculara, trebuie sa
actionati de urgenta, sa gasiti o cale sa va incalziti organismul, pentru ca altfel riscati sa
va pierdeti cunostinta. De exemplu, beti lichide calde.

Hipotermia poate aparea si in spatiile de locuit neincalzite, in special in cazul copiilor,

adultilor bolnavi sau varstnicilor care nu sunt imbracati corespunzator, iar recuperarea
in cazul lor se face mai greu.

Primul ajutor in caz de hipotermie

In cazul hipotermiei primul ajutor incepe cu evaluarea functiilor vitale (ABC - libertatea
cailor respiratorii, respiratie, circulatie) si resuscitarea cardiorespiratorie daca este
nevoie; toracele victimelor aflate in hipotermie este mai rigid ceea ce face mai dificil
masajul cardiac.
Restabilirea temperaturii normale a corpului se face lent, nu brusc (cu aproximativ 1
grad pe ora) si consta in:

 Incalzire pasiva: aducerea victimei intr-un mediu cald, inlocuirea imbracamintei

ude cu una uscata si invelirea cu paturi; aceste masuri pot fi suficiente in
hipotermiile usoare si medii cu temperaturi peste 31 grade celsius
 Incalzire externa activa: imersie in apa calda (40 grade celsius), acoperirea cu
paturi electrice, infasurarea in haine sau paturi calde, pungi sau sticle cu apa
calda
 Incalzire interna activa: care se face dupa transportul victimei la spital (ventilatie
cu O2 cald, fluide calde etc.).

Transportati persoana inghetata intr-un loc incalzit

Persoana care sufera de hipotermie trebuie transportata imediat intr-un loc incalzit.
Atentie insa, nu este bine sa incalziti bolnavul brusc, cu surse externe de caldura de
genul radiatoarelor sau caloriferelor electrice, deoarece se pot produce leziuni. Pentru
a-i regla temperatura corpului, cel mai bine este sa i se scoata hainele ude si reci si sa se
acopere cu paturi calde si sticle sau comprese cu apa fierbinte, pe care ar fi bine sa i le
puneti la gat, torace si in zona inghinala. Este foarte important sa ii acoperiti si capul,
aceasta fiind metoda cea mai sigura si rapidă de a creste temperatura corporala cu pana
la 2˚ Celsius.

Sfaturi pentru prevenirea hipotermiei

Pentru a evita hipotermia, cel mai bine este sa stati in casa pe timp de ger. In caz
contrar, medicii va sfatuiesc sa va echipati corespunzator:

 Acoperiti-va extremitatile, adica urechile, nasul, degetele de la maini, dar si

picioarele, deoarece acestea sunt locurile prin care se pierde caldura si riscati sa
suferiti degeraturi;
 Pentru a suporta mai bine frigul, este necesar sa aveti o alimentatie bogata in
grasimi si glucide (dulciuri) si sa consumati doua cani de ceai pe zi. Printre
plantele care imbunatatesc circulatia periferica se numara iasomia si busuiocul,
dar sunt recomandate si scortisoara, afinele, macesele, paducelul sau mugurii de
pin.

Batranii, copiii si bolnavii cu afectiuni cronice, cum ar fi diabet, hipotiroidism, afectiuni

neurologice sau psihice, sunt principalele categorii care prezinta risc crescut de aparitie
a hipotermiei. In plus, cardiacii sunt mai predispusi la a suferi un infarct miocardic.

Verificati daca prezinta degeraturi

Daca pacientul este constient, este indicat sa consume multe lichide calde, deoarece
riscul de deshidratare este mare dupa reincalzirea organismului. Nu uitati sa urmariti
reactiile bolnavului in timp ce il ingrijiti, verificati daca prezinta degeraturi sau daca
starea s-a ameliorat de cand l-ati adus in mediul cald. De asemenea, verificati constant
temperatura si urmariti-i respiratia. Daca nu remarcati nicio imbunatatire, chemati de
urgenta ambulanta. La spital i se vor administra fluide calde intravenos, oxigen si alte
tratamente care il vor ajuta sa-si revina.

De retinut! Nu se vor da bauturi alcoolice victimei (exista unele conceptii gresite

conform careia alcoolul incalzeste); in cazul in care victima este constienta si nu prezinta
varsaturi, se pot oferi bauturi calde (ceai, supa).

Tratament
În cazul instalării hipotermiei, fiind vorba de o urgență, este nevoie de solicitarea
imediată a personalului medical. Pâna când ajutorul medical este disponibil este
importantă și de multe ori esențială pentru viața victimei, acordarea corectă
a primului ajutor (dacă există posibilitatea). 

Iata câteva recomandari în acest sens:

 Nu bruscați victima! Când puteți acorda ajutor unei persoane cu hipotermie,

limitați-vă la mișcarile care sunt strict necesare (ex. mutarea către sursa de
căldură), mai ales dacă aceasta a suferit traumatisme; nu efectuați masaj și nu o
forțați  să se miște pentru a nu agrava starea victimei.
 Mutați victima din zona factorului cauzator de hipotermie – daca este posibil
îndepărtați persoana afectata de sursa de frig și aduceți-o aproape de o sursa de
căldură sau într-un loc mai cald și ferit de bătaia vântului.
 Îndepartați cu atenție hainele ude și înlocuiți-le cu altele uscate (în cazul
imersiei în apă) - dacă victima este inconștientă taiați hainele ude pentru a
economisi timp. 
 Acoperiți victima cu pături sau haine uscate, lăsând descoperită numai fața.Nu
folosiți ăaturi electrice sau alte dispozitive care pot provoca arsuri.
 Așezați victima pe spate, pe o pătură sau pe o suprafață uscată. 
 Monitorizați pulsul și respirația – daca este nevoie executați manevre de
resucitare cardiopulmonara (CPR) – masaj cardiac și ventilație artificială (30
compresii cardiace la 2 respirații), daca persoana afectată nu mai reacționează
la stimuli, lipsește respirația iar pulsul este foarte slab sau absent.
 Nu expuneți victima direct la o sursă puternică de căldură – încălzirea
trebuie să se facă treptat, pentru a permite readaptarea organismului la căldură.
 Aplicați comprese calde pe torace și gât  (pungi sau sticle cu apă călduță) – a se
evita zona mâinilor și picioarelor pentru a nu  forța întoarcerea sângelui cu
temperatura scăzută la inimă.
  Așezați-vă lângă victimă pentru a-i transmite din căldura propriului corp.
 Oferiți victimei ceva cald să bea (ceai), dacă starea permite și dacă există
posibilitatea. Nu administrați alcool!
 Daca victima se află în apă rece și este în stare de conștiență, până la scoaterea
acesteia din apă se recomandă aducerea genunchilor la piept (poziție ghemuită),
astfel încât suprafața expusă frigului să fie mai mică.

În funcție de gradul de severitate al hipotermiei, îngrijirile medicale includ intervenții

care au ca scop creșterea temperaturii corpului. Printre aceste proceduri se numără: 

 hemodializa - asigură reîncălzirea sângelui;

 administrarea intravenoasă de lichide calde – injectarea unei soluții saline
încalzite;
 oxigenarea artificială cu aer umidificat, ajuta la creșterea temperaturii
corpului;
 irigarea – o soluție caldă de apă sărată este utilizată pentru încălzirea anumitor
zone ale corpului precum pleura sau cavitatea peritoneală.

Persoanele cu hipotermie ușoara răspund foarte bine la procedurile medicale și se pot

recupera destul de repede. În cazul hipotermiei moderate sau severe pot
apărea complicații grave și chiar moartea. Câteva dintre complicațiile posibile
sunt: hipoxia, degerăturile care pot evolua către gangrenă (în special la nivelul
extremitaților – mâini, picioare), inflamarea pancreasului, pneumonia, insuficiență
renală, probleme cardiace. Chiar dacă sunt mai predispuși la instalarea hipotermiei,
copiii au parte de o recuperare mai buna decât adulții sau batrânii.

Concluzie
 Hipotermia, în stadii incipiente, nu necesită manevre medicale complexe, de aceea primul
ajutor poate fi salvator de viață în cele mai multe cazuri.
 În condiții meteorologice extreme precum furtuni, inundații, ninsori abundente și
temperaturi mult scăzute este indicat să se adopte măsuri de siguranță și să se evite
călătoriile mai ales în zone greu accesibile echipelor de salvare.
 Pe timp de iarnă este necesară funcționarea unui centru social care să ofere hrană caldă și
adăpost persoanelor fără domiciliu, acestea fiind principalele victime ale hipotermiei.
 Consumul excesiv de alcool corelat cu expunerea îndelungată la temperaturi foarte
scăzute (sub pragul înghețului) nu este indicat deoarece determină atât pierdere de
căldură (vasodilatație), cât și o percepție falsă asupra mediului ambiant iar riscul instalării
hipotermiei este destul de mare.  
 Victimele accidentelor care prezintă răni grave, contuzii, fracturi sau arsuri pot instala
hipotermie chiar dacă nu este frig, de aceea înaintea sosirii echipajelor specializate,
acoperirea acestora cu pături sau haine calde poate ajuta.
 Degerăturile
Degeraturile sunt leziuni ale tesuturilor provocate de frig, in urma situatiilor de
expunere la temperaturi scazute. Hipotermia este caracterizata de scaderea
anormala a temperaturii corpului. 

Nasul, obrajii, urechile, degetele de la maini si picioare sunt afectate cel mai
frecvent. Toti oamenii sunt sensibili, chiar si persoanele care traiesc in zone
cu clima rece. 

Clasificarea și caracteristica degerăturilor

În funcție de intensitatea frigului, durata de expunere, precum și de
reactivitatea organismului, leziunile locale, deosebim patru grade de
degerături:
Gradul I- în formele cele mai usoare aceasta se manifestă prin senzația de
înțepături și furnicături în regiunile expuse acțiunii frigului. În formele mai
avansate apar dureri violente , însoțite de senzații de usturime și tulburări de
sensibilitate: furnicături, amorțeală, senzație de cald sau rece .
Obiectiv: la cîteva ore după încetarera acțiunii frigului, la nivelul zonei
respective se formează edem, care poate persista cîteva
săptămîni.Tegumentele au un aspect cu nuanță de violet, iar după 7-10 zile
încep să se descuameze.
Gradul II- caracteristic prin leziunea stratului superficial al pielii și formarea
flictenelor umplute cu lichid transparent. Flictenele se formează în primele 24
ore și mai rar în a 2-a , a 3-a zi. După deschiderea lor rămîne o suprafață
roșie-violet, uneori acoperită cu fibrină, sensibilitatea tactilă și dureroasă este
păstrată. Degerăturile de gradul II se vindecă fară sechele într-o perioadă de
cîteva săptămîni.
Gradul III- este implicată toată grosimea dermului și poate cuprinde și
hipodermul. Se caracterizează prin tulburări de sensibilitate. Leziunile
nicrotice au aspect plumburiu a pielii la nivelul căreia apar vezicule albăstrui.
Peste 7-10 zile se dezvoltă necroza uscată sau umedă și se formează linia
de demarcare. Vindecarea degerăturilor de gradul III se face cu sechelea într-
o perioadă de 2-3 luni.
Gradul IV- leziunea are aspect de gangrenă uscată și cuprinde toate straturile
pielii, țesutul celular subcutanat, tendoane, mușchi, uneori și osul subiacent.
Accidentatul este ca deobicei în stare de șoc, somnolent, apatic, sau
dimpotrivă, agitat. Edemul țesuturilor ocupă o suprafață mai mare decît zona
de necroză. În primele zile nu putem, practic, deosebi degerăturile de gradul
III și gradul IV . Peste o săptămînă,edemul se micșorează și spre sfîrșitul
săptămînii a 2-a, apare linia de demarcare ce separă țesuturile necrotice de
cele viabile.
Fiziopatologic, transformările se produc în două etape:
Etapa I – are loc vasoconstricția datorată frigului, țesuturile se ischemiaza;
Etapa II – după expunerea la frig, prin trecerea la caldură, se produc
vasodilatații care determină apariția de leziuni la nivelul endoteliului vascular
și care angrenează apariția trombilor, vasele de sînge se trombozează ceea ce
conduce la gangrenă.

Cum pot fi prevenite degeraturile?

Degeraturile pot avea loc extrem de rapid la temperaturi foarte scăzute. Este
foarte important să se protejeze pielea în mod corespunzator. Nu uitati de
vîntul rece care poate intensifica efectul degeraturilor si progresia acestora.
Primul pas in prevenirea degeraturilor este sa stiți dacă sunteți predispus la
instalarea acestora:
- cele mai multe cazuri de degeraturi s-au observat la cei care consumă
alcool, cei care suferă de boli psihice si la persoanele care fac abuz de
droguri recreative.
- cazurile de degeraturi implică perosanele care sunt expuse la frig fară să
aibă posibilitatea să schimbe în vreun fel situatia in care se află.
- fumătorii si persoanele cu afectiuni ale vaselor de sange (cum ar fi cei care
suferă de diabet zaharat), manifestă o scădere a fluxului sanguin la nivelul
membrelor (aspect considerat un factor de risc).
- lipsa de adapost, oboseală, deshidratarea, imbrăcămintea nepotrivită și la
mare altitudine sunt factorii suplimentari de risc.
- purtati haine adecvate. Expertii consideră că mai multe straturi de haine care
să păstreze aerul cald pe langă corp, sunt varianta ideală.
- asigurati-vă că stratul exterior de imbracaminte este rezistent la apă.
- este important să consumati suficiente calorii (care vă poate ajuta in lupta cu
frigul).
- dacă sunteți la mare altitudine, de exemplu, escaladați un munte, luați cu
dvs. o rezervă de oxigen.
- luați imediat măsuri la primele semne de degerături: roseața, furnicaturi,
amorțeală, ințepături și durere.
Persoanele care prezinta cel mai mare risc
privind degeraturile si hipotermia sunt:
- cele care iși petrec majoritatea timpului în aer liber (vînători, persoane fără
adăpost, paznici, etc.);
- cele care consumă alcool;
- cele cu varstă înaintată, fără mijloace adecvate de confort (încălzire, hrană,
adăpost, etc.);
- cele care sunt epuizate, deshidratate;
- bolnavii mintal.
Simptomul se refera la ce simte pacientul și poate descrie, în timp ce un semn
este întîlnit și la alte persoane și poate fi observat de medic. De
exemplu, somnolența poate fi un simptom, în timp ce pupilele dilatate pot fi un
semn. 

Degeraturile afecteaza doar suprafata pielii. Inițial este percepută senzația de

durere si mancărime. Pe piele apar pete albe și/sau galbene și aceasta poate
amorti. Înghețul la suprafata pielii nu constă în lezarea permanentă a pielii,
deoarece numai suprafata superioară a pielii este afectată. Zonele implicate
pot fi deosebit de sensibile pentru o perioadă de timp. 

In urma degeraturilor pielea poate fi inghețată și amorțită. Cu toate acestea,

țesuturile profunde nu sunt afectate. După cîteva zile pot apărea pustule
închise la culoare, în zonele care au fost inghețate. În trei patru săptămîni
acestea se vindecă. Pacientul poate manifesta o sensibilitate în zonele
afectate, care poate persista o perioadă indelungată de timp. 

Tratament
Tratamentul se concentrează pe incalzirea sau dezghețarea tesutului afectat.
Este importat sa se evite un nou episod de degerături, din cauza riscului de a
leza si mai tare pielea. In cazul in care s-au format cristale, pacientul ar trebui
să evite micările care implică zona afectată, deoarece pot sa apărea răni.
Pesoana afectată trebuie sa evite frigul și să se incălzească imediat. Toate
hainele ude vor fi scoase și înlocuite cu haine uscate. Dacă este necesar, va
fi acoperit de paturi. Asigurați-vă că extremitațile sunt protejate. Dacă este
posibil, incălzirea organismului se va face treptat, sub supravegherea unui
cadru medical instruit. Aplicarea de apă caldă pe zonele traumatizate este
ideală. Puneti pe zonele afectate apă caldă pînă revine la culoarea normală.
Nu este ceva neobișnuit inflamația și culoarea roșie a zonelor înghețate.
Caldura directă, cum ar fi focul,trebuie evitată. Pielea a pierdut, probabil
abilitatea de a detecta temperaturi inalte, iar pacientul poate fi în pericol de a
se arde fără să vrea. Nu frecati zonele degerate, acest lucru poate agrava
leziunea.
După îndepărtarea din apă caldă, uscati ușor și aplicati tratament steril asupra
membrelor afectate, pentru a le proteja..
- Tratamentul curativ este general si local. Local, se interzic masajul și frecția
pe zonele afectate, reîncălzirea zonei degerate se face treptat într-o baie cu
apa încalzită pînă la 40C, timp de 20-30 minute.
În perioada reactivă , cînd au loc spasme vasculare,reducerea fluxului
sangvin periferic și apariția consecutivă a trombozelor intraarteriale și
intravenoase , se administrează I/V :
-preparate ce normalizează procesele metabolice – Reopoliglucină ,
Reogluman;
-spasmolitice – Sol.Papaverină 2% ,2 ml ;Acid nicotinic 1% 2ml cu 10 ml de
sol. Novocaină de 0,25% I/Arterial;
-pentru profilaxia trombozelor vasculare se administrează antiagregante –
Heparină in doză de 20 000 -30 000 U.A. ,Fraxiparină.
Această terapie este indicată și în perioada precoce –primele 12 ore după
reîncalzirea extremitaților.
Este indicată terapia de dezintoxicare, Hemodez , Neocompensan, soluții
cristaloide-DISol,TRISol.
-la fiecare 6 ore se administrează subdermal 5000 UA de heparină;
-alimentarea parenterală –Albumină ,Gelatinol,Refortan;
-antibioticoterapia ;
-vitaminoterapia;
-terapia simptomatică (cardiotonice,diuretice);
-terapia specifică –imunoglobulină,plasmă antistafilococică,bacteriofagi;
-profilaxia antitetanică in degerături de gradele II,III,IV.
Tratamentul chirurgical in degerături constă in :
-necroectomie;
-amputarea extremitații afectate-proximal de limita de demarcare;
- operații reconstructive , imbunatațirea funcției bontului, reconstituirea
defectelor cosmetice.
NU este recomandat:

 Sa se maseze zonele degerate;

 Sa se expuna la temperaturi crescute: calorifere, sobe, apa fierbinte
etc.;
 Sa se dea bauturi alcoolice victimei.

Concluzie
În concluzie, degerăturile reprezintă o afecțiune care trebuie
cunoscută și recunoscută imediat pentru a putea lua măsuri rapid, având în
vedere faptul că se poate solda cu complicații severe, ce pot pune viața în
pericol. Degerăturile pot afecta atât oamenii fără adăpost, pacienţii cu
diabet zaharat, pacienţii cu diverse afecţiuni psihice cât şi cadrele militare
sau alpiniştii. Pe termen lung degerăturile cresc sensibilitatea la frig în
zonele afectate şi predispun la alte degerături la temperaturi mai mari sau
timp de expunere mai scurt decât cel iniţial. Alte efecte pe termen lung
sunt tulburările de sensibilitate locală (parestezii, furnicături, dureri,
mâncărimi). Pentru degerăturile profunde riscurile sunt de pierdere
ireversibilă a sensibilităţii şi autoamputaţii (pierderea definitivă a unui
deget, de exemplu).

In functie de temperatura, hipotermia se poate clasifica

in:
 Usoara: temperatura corpului intre 35-32 grade celsius
 Medie: temperatura corpului intre 32-28 grade celsius
 Grava: temperatura corpului sub 28 grade celsius

Persoanele care au un risc mai mare de a face hipotermie sunt: varstnicii si copiii mici -
la care termoreglarea se face cu dificultate, traumatizatii, alcoolicii, drogatii si
persoanele innecate - deoarece caldura se pierde mai usor in apa decat in aer.

Frisoanele, principalul semn

De asemenea, printre simptome se numara:
  Frisoane, piele rece si palida;
 Tulburari de echilibru si de vorbire;
 Parestezii (amorteli) la nivelul mainilor si degetelor;
 Apatie sau chiar afectarea capacitatilor intelectuale.

Totodata, daca pacientul prezinta si alte semne, precum somnolenta, slabiciune,

halucinatii, confuzie, respiratii cu frecventa joasa sau rigiditate musculara, trebuie sa
actionati de urgenta, sa gasiti o cale sa va incalziti organismul, pentru ca altfel riscati sa
va pierdeti cunostinta. De exemplu, beti lichide calde.

Hipotermia poate aparea si in spatiile de locuit neincalzite, in special in cazul copiilor,

adultilor bolnavi sau varstnicilor care nu sunt imbracati corespunzator, iar recuperarea
in cazul lor se face mai greu.

Primul ajutor in caz de hipotermie

In cazul hipotermiei primul ajutor incepe cu evaluarea functiilor vitale (ABC - libertatea
cailor respiratorii, respiratie, circulatie) si resuscitarea cardiorespiratorie daca este
nevoie; toracele victimelor aflate in hipotermie este mai rigid ceea ce face mai dificil
masajul cardiac.

Restabilirea temperaturii normale a corpului se face lent, nu brusc (cu aproximativ 1

grad pe ora) si consta in:

 Incalzire pasiva: aducerea victimei intr-un mediu cald, inlocuirea imbracamintei

ude cu una uscata si invelirea cu paturi; aceste masuri pot fi suficiente in
hipotermiile usoare si medii cu temperaturi peste 31 grade celsius
 Incalzire externa activa: imersie in apa calda (40 grade celsius), acoperirea cu
paturi electrice, infasurarea in haine sau paturi calde, pungi sau sticle cu apa
calda
 Incalzire interna activa: care se face dupa transportul victimei la spital (ventilatie
cu O2 cald, fluide calde etc.).

Transportati persoana inghetata intr-un loc incalzit

Persoana care sufera de hipotermie trebuie transportata imediat intr-un loc incalzit.
Atentie insa, nu este bine sa incalziti bolnavul brusc, cu surse externe de caldura de
genul radiatoarelor sau caloriferelor electrice, deoarece se pot produce leziuni. Pentru
a-i regla temperatura corpului, cel mai bine este sa i se scoata hainele ude si reci si sa se
acopere cu paturi calde si sticle sau comprese cu apa fierbinte, pe care ar fi bine sa i le
puneti la gat, torace si in zona inghinala. Este foarte important sa ii acoperiti si capul,
aceasta fiind metoda cea mai sigura si rapidă de a creste temperatura corporala cu pana
la 2˚ Celsius.
Sfaturi pentru prevenirea hipotermiei
Pentru a evita hipotermia, cel mai bine este sa stati in casa pe timp de ger. In caz
contrar, medicii va sfatuiesc sa va echipati corespunzator:

 Acoperiti-va extremitatile, adica urechile, nasul, degetele de la maini, dar si

picioarele, deoarece acestea sunt locurile prin care se pierde caldura si riscati sa
suferiti degeraturi;
 Pentru a suporta mai bine frigul, este necesar sa aveti o alimentatie bogata in
grasimi si glucide (dulciuri) si sa consumati doua cani de ceai pe zi. Printre
plantele care imbunatatesc circulatia periferica se numara iasomia si busuiocul,
dar sunt recomandate si scortisoara, afinele, macesele, paducelul sau mugurii de
pin.

Batranii, copiii si bolnavii cu afectiuni cronice, cum ar fi diabet, hipotiroidism, afectiuni

neurologice sau psihice, sunt principalele categorii care prezinta risc crescut de aparitie
a hipotermiei. In plus, cardiacii sunt mai predispusi la a suferi un infarct miocardic.

Verificati daca prezinta degeraturi

Daca pacientul este constient, este indicat sa consume multe lichide calde, deoarece
riscul de deshidratare este mare dupa reincalzirea organismului. Nu uitati sa urmariti
reactiile bolnavului in timp ce il ingrijiti, verificati daca prezinta degeraturi sau daca
starea s-a ameliorat de cand l-ati adus in mediul cald. De asemenea, verificati constant
temperatura si urmariti-i respiratia. Daca nu remarcati nicio imbunatatire, chemati de
urgenta ambulanta. La spital i se vor administra fluide calde intravenos, oxigen si alte
tratamente care il vor ajuta sa-si revina.

De retinut! Nu se vor da bauturi alcoolice victimei (exista unele conceptii gresite

conform careia alcoolul incalzeste); in cazul in care victima este constienta si nu prezinta
varsaturi, se pot oferi bauturi calde (ceai, supa).

Tratament
În cazul instalării hipotermiei, fiind vorba de o urgență, este nevoie de solicitarea
imediată a personalului medical. Pâna când ajutorul medical este disponibil este
importantă și de multe ori esențială pentru viața victimei, acordarea corectă
a primului ajutor (dacă există posibilitatea). 

Iata câteva recomandari în acest sens:

  Nu bruscați victima! Când puteți acorda ajutor unei persoane cu hipotermie,
limitați-vă la mișcarile care sunt strict necesare (ex. mutarea către sursa de
căldură), mai ales dacă aceasta a suferit traumatisme; nu efectuați masaj și nu o
forțați  să se miște pentru a nu agrava starea victimei.
 Mutați victima din zona factorului cauzator de hipotermie – daca este posibil
îndepărtați persoana afectata de sursa de frig și aduceți-o aproape de o sursa de
căldură sau într-un loc mai cald și ferit de bătaia vântului.
 Îndepartați cu atenție hainele ude și înlocuiți-le cu altele uscate (în cazul
imersiei în apă) - dacă victima este inconștientă taiați hainele ude pentru a
economisi timp. 
 Acoperiți victima cu pături sau haine uscate, lăsând descoperită numai fața.Nu
folosiți ăaturi electrice sau alte dispozitive care pot provoca arsuri.
 Așezați victima pe spate, pe o pătură sau pe o suprafață uscată. 
 Monitorizați pulsul și respirația – daca este nevoie executați manevre de
resucitare cardiopulmonara (CPR) – masaj cardiac și ventilație artificială (30
compresii cardiace la 2 respirații), daca persoana afectată nu mai reacționează
la stimuli, lipsește respirația iar pulsul este foarte slab sau absent.
 Nu expuneți victima direct la o sursă puternică de căldură – încălzirea
trebuie să se facă treptat, pentru a permite readaptarea organismului la căldură.
 Aplicați comprese calde pe torace și gât  (pungi sau sticle cu apă călduță) – a se
evita zona mâinilor și picioarelor pentru a nu  forța întoarcerea sângelui cu
temperatura scăzută la inimă.
 Așezați-vă lângă victimă pentru a-i transmite din căldura propriului corp.
 Oferiți victimei ceva cald să bea (ceai), dacă starea permite și dacă există
posibilitatea. Nu administrați alcool!
 Daca victima se află în apă rece și este în stare de conștiență, până la scoaterea
acesteia din apă se recomandă aducerea genunchilor la piept (poziție ghemuită),
astfel încât suprafața expusă frigului să fie mai mică.

În funcție de gradul de severitate al hipotermiei, îngrijirile medicale includ intervenții

care au ca scop creșterea temperaturii corpului. Printre aceste proceduri se numără: 

 hemodializa - asigură reîncălzirea sângelui;

 administrarea intravenoasă de lichide calde – injectarea unei soluții saline
încalzite;
 oxigenarea artificială cu aer umidificat, ajuta la creșterea temperaturii
corpului;
 irigarea – o soluție caldă de apă sărată este utilizată pentru încălzirea anumitor
zone ale corpului precum pleura sau cavitatea peritoneală.

Persoanele cu hipotermie ușoara răspund foarte bine la procedurile medicale și se pot

recupera destul de repede. În cazul hipotermiei moderate sau severe pot
apărea complicații grave și chiar moartea. Câteva dintre complicațiile posibile
sunt: hipoxia, degerăturile care pot evolua către gangrenă (în special la nivelul
extremitaților – mâini, picioare), inflamarea pancreasului, pneumonia, insuficiență
renală, probleme cardiace. Chiar dacă sunt mai predispuși la instalarea hipotermiei,
copiii au parte de o recuperare mai buna decât adulții sau batrânii.

Concluzie
 Hipotermia, în stadii incipiente, nu necesită manevre medicale complexe, de aceea primul
ajutor poate fi salvator de viață în cele mai multe cazuri.
 În condiții meteorologice extreme precum furtuni, inundații, ninsori abundente și
temperaturi mult scăzute este indicat să se adopte măsuri de siguranță și să se evite
călătoriile mai ales în zone greu accesibile echipelor de salvare.
 Pe timp de iarnă este necesară funcționarea unui centru social care să ofere hrană caldă și
adăpost persoanelor fără domiciliu, acestea fiind principalele victime ale hipotermiei.
 Consumul excesiv de alcool corelat cu expunerea îndelungată la temperaturi foarte
scăzute (sub pragul înghețului) nu este indicat deoarece determină atât pierdere de
căldură (vasodilatație), cât și o percepție falsă asupra mediului ambiant iar riscul instalării
hipotermiei este destul de mare.  
 Victimele accidentelor care prezintă răni grave, contuzii, fracturi sau arsuri pot instala
hipotermie chiar dacă nu este frig, de aceea înaintea sosirii echipajelor specializate,
acoperirea acestora cu pături sau haine calde poate ajuta.

Degerăturile
Degeraturile sunt leziuni ale tesuturilor provocate de frig, in urma situatiilor de
expunere la temperaturi scazute. Hipotermia este caracterizata de scaderea
anormala a temperaturii corpului. 

Nasul, obrajii, urechile, degetele de la maini si picioare sunt afectate cel mai
frecvent. Toti oamenii sunt sensibili, chiar si persoanele care traiesc in zone
cu clima rece. 

Clasificarea și caracteristica degerăturilor

În funcție de intensitatea frigului, durata de expunere, precum și de
reactivitatea organismului, leziunile locale, deosebim patru grade de
degerături:
Gradul I- în formele cele mai usoare aceasta se manifestă prin senzația de
înțepături și furnicături în regiunile expuse acțiunii frigului. În formele mai
avansate apar dureri violente , însoțite de senzații de usturime și tulburări de
sensibilitate: furnicături, amorțeală, senzație de cald sau rece .
Obiectiv: la cîteva ore după încetarera acțiunii frigului, la nivelul zonei
respective se formează edem, care poate persista cîteva
săptămîni.Tegumentele au un aspect cu nuanță de violet, iar după 7-10 zile
încep să se descuameze.
Gradul II- caracteristic prin leziunea stratului superficial al pielii și formarea
flictenelor umplute cu lichid transparent. Flictenele se formează în primele 24
ore și mai rar în a 2-a , a 3-a zi. După deschiderea lor rămîne o suprafață
roșie-violet, uneori acoperită cu fibrină, sensibilitatea tactilă și dureroasă este
păstrată. Degerăturile de gradul II se vindecă fară sechele într-o perioadă de
cîteva săptămîni.
Gradul III- este implicată toată grosimea dermului și poate cuprinde și
hipodermul. Se caracterizează prin tulburări de sensibilitate. Leziunile
nicrotice au aspect plumburiu a pielii la nivelul căreia apar vezicule albăstrui.
Peste 7-10 zile se dezvoltă necroza uscată sau umedă și se formează linia
de demarcare. Vindecarea degerăturilor de gradul III se face cu sechelea într-
o perioadă de 2-3 luni.
Gradul IV- leziunea are aspect de gangrenă uscată și cuprinde toate straturile
pielii, țesutul celular subcutanat, tendoane, mușchi, uneori și osul subiacent.
Accidentatul este ca deobicei în stare de șoc, somnolent, apatic, sau
dimpotrivă, agitat. Edemul țesuturilor ocupă o suprafață mai mare decît zona
de necroză. În primele zile nu putem, practic, deosebi degerăturile de gradul
III și gradul IV . Peste o săptămînă,edemul se micșorează și spre sfîrșitul
săptămînii a 2-a, apare linia de demarcare ce separă țesuturile necrotice de
cele viabile.
Fiziopatologic, transformările se produc în două etape:
Etapa I – are loc vasoconstricția datorată frigului, țesuturile se ischemiaza;
Etapa II – după expunerea la frig, prin trecerea la caldură, se produc
vasodilatații care determină apariția de leziuni la nivelul endoteliului vascular
și care angrenează apariția trombilor, vasele de sînge se trombozează ceea ce
conduce la gangrenă.

Cum pot fi prevenite degeraturile?

Degeraturile pot avea loc extrem de rapid la temperaturi foarte scăzute. Este
foarte important să se protejeze pielea în mod corespunzator. Nu uitati de
vîntul rece care poate intensifica efectul degeraturilor si progresia acestora.
Primul pas in prevenirea degeraturilor este sa stiți dacă sunteți predispus la
instalarea acestora:
- cele mai multe cazuri de degeraturi s-au observat la cei care consumă
alcool, cei care suferă de boli psihice si la persoanele care fac abuz de
droguri recreative.
- cazurile de degeraturi implică perosanele care sunt expuse la frig fară să
aibă posibilitatea să schimbe în vreun fel situatia in care se află.
- fumătorii si persoanele cu afectiuni ale vaselor de sange (cum ar fi cei care
suferă de diabet zaharat), manifestă o scădere a fluxului sanguin la nivelul
membrelor (aspect considerat un factor de risc).
- lipsa de adapost, oboseală, deshidratarea, imbrăcămintea nepotrivită și la
mare altitudine sunt factorii suplimentari de risc.
- purtati haine adecvate. Expertii consideră că mai multe straturi de haine care
să păstreze aerul cald pe langă corp, sunt varianta ideală.
- asigurati-vă că stratul exterior de imbracaminte este rezistent la apă.
- este important să consumati suficiente calorii (care vă poate ajuta in lupta cu
frigul).
- dacă sunteți la mare altitudine, de exemplu, escaladați un munte, luați cu
dvs. o rezervă de oxigen.
- luați imediat măsuri la primele semne de degerături: roseața, furnicaturi,
amorțeală, ințepături și durere.

Persoanele care prezinta cel mai mare risc

privind degeraturile si hipotermia sunt:
- cele care iși petrec majoritatea timpului în aer liber (vînători, persoane fără
adăpost, paznici, etc.);
- cele care consumă alcool;
- cele cu varstă înaintată, fără mijloace adecvate de confort (încălzire, hrană,
adăpost, etc.);
- cele care sunt epuizate, deshidratate;
- bolnavii mintal.
Simptomul se refera la ce simte pacientul și poate descrie, în timp ce un semn
este întîlnit și la alte persoane și poate fi observat de medic. De
exemplu, somnolența poate fi un simptom, în timp ce pupilele dilatate pot fi un
semn. 

Degeraturile afecteaza doar suprafata pielii. Inițial este percepută senzația de

durere si mancărime. Pe piele apar pete albe și/sau galbene și aceasta poate
amorti. Înghețul la suprafata pielii nu constă în lezarea permanentă a pielii,
deoarece numai suprafata superioară a pielii este afectată. Zonele implicate
pot fi deosebit de sensibile pentru o perioadă de timp. 

In urma degeraturilor pielea poate fi inghețată și amorțită. Cu toate acestea,

țesuturile profunde nu sunt afectate. După cîteva zile pot apărea pustule
închise la culoare, în zonele care au fost inghețate. În trei patru săptămîni
acestea se vindecă. Pacientul poate manifesta o sensibilitate în zonele
afectate, care poate persista o perioadă indelungată de timp. 

Tratament
Tratamentul se concentrează pe incalzirea sau dezghețarea tesutului afectat.
Este importat sa se evite un nou episod de degerături, din cauza riscului de a
leza si mai tare pielea. In cazul in care s-au format cristale, pacientul ar trebui
să evite micările care implică zona afectată, deoarece pot sa apărea răni.
Pesoana afectată trebuie sa evite frigul și să se incălzească imediat. Toate
hainele ude vor fi scoase și înlocuite cu haine uscate. Dacă este necesar, va
fi acoperit de paturi. Asigurați-vă că extremitațile sunt protejate. Dacă este
posibil, incălzirea organismului se va face treptat, sub supravegherea unui
cadru medical instruit. Aplicarea de apă caldă pe zonele traumatizate este
ideală. Puneti pe zonele afectate apă caldă pînă revine la culoarea normală.
Nu este ceva neobișnuit inflamația și culoarea roșie a zonelor înghețate.

Caldura directă, cum ar fi focul,trebuie evitată. Pielea a pierdut, probabil

abilitatea de a detecta temperaturi inalte, iar pacientul poate fi în pericol de a
se arde fără să vrea. Nu frecati zonele degerate, acest lucru poate agrava
leziunea.
După îndepărtarea din apă caldă, uscati ușor și aplicati tratament steril asupra
membrelor afectate, pentru a le proteja..
- Tratamentul curativ este general si local. Local, se interzic masajul și frecția
pe zonele afectate, reîncălzirea zonei degerate se face treptat într-o baie cu
apa încalzită pînă la 40C, timp de 20-30 minute.
În perioada reactivă , cînd au loc spasme vasculare,reducerea fluxului
sangvin periferic și apariția consecutivă a trombozelor intraarteriale și
intravenoase , se administrează I/V :
-preparate ce normalizează procesele metabolice – Reopoliglucină ,
Reogluman;
-spasmolitice – Sol.Papaverină 2% ,2 ml ;Acid nicotinic 1% 2ml cu 10 ml de
sol. Novocaină de 0,25% I/Arterial;
-pentru profilaxia trombozelor vasculare se administrează antiagregante –
Heparină in doză de 20 000 -30 000 U.A. ,Fraxiparină.
Această terapie este indicată și în perioada precoce –primele 12 ore după
reîncalzirea extremitaților.
 Este indicată terapia de dezintoxicare, Hemodez , Neocompensan, soluții
cristaloide-DISol,TRISol.
-la fiecare 6 ore se administrează subdermal 5000 UA de heparină;
-alimentarea parenterală –Albumină ,Gelatinol,Refortan;
-antibioticoterapia ;
-vitaminoterapia;
-terapia simptomatică (cardiotonice,diuretice);
-terapia specifică –imunoglobulină,plasmă antistafilococică,bacteriofagi;
-profilaxia antitetanică in degerături de gradele II,III,IV.
Tratamentul chirurgical in degerături constă in :
-necroectomie;
-amputarea extremitații afectate-proximal de limita de demarcare;
- operații reconstructive , imbunatațirea funcției bontului, reconstituirea
defectelor cosmetice.

NU este recomandat:

 Sa se maseze zonele degerate;

 Sa se expuna la temperaturi crescute: calorifere, sobe, apa fierbinte
etc.;
 Sa se dea bauturi alcoolice victimei.

Concluzie
În concluzie, degerăturile reprezintă o afecțiune care trebuie
cunoscută și recunoscută imediat pentru a putea lua măsuri rapid, având în
vedere faptul că se poate solda cu complicații severe, ce pot pune viața în
pericol. Degerăturile pot afecta atât oamenii fără adăpost, pacienţii cu
diabet zaharat, pacienţii cu diverse afecţiuni psihice cât şi cadrele militare
sau alpiniştii. Pe termen lung degerăturile cresc sensibilitatea la frig în
zonele afectate şi predispun la alte degerături la temperaturi mai mari sau
timp de expunere mai scurt decât cel iniţial. Alte efecte pe termen lung
sunt tulburările de sensibilitate locală (parestezii, furnicături, dureri,
mâncărimi). Pentru degerăturile profunde riscurile sunt de pierdere
ireversibilă a sensibilităţii şi autoamputaţii (pierderea definitivă a unui
deget, de exemplu).

In functie de temperatura, hipotermia se poate clasifica

in:
 Usoara: temperatura corpului intre 35-32 grade celsius
 Medie: temperatura corpului intre 32-28 grade celsius
 Grava: temperatura corpului sub 28 grade celsius

Persoanele care au un risc mai mare de a face hipotermie sunt: varstnicii si copiii mici -
la care termoreglarea se face cu dificultate, traumatizatii, alcoolicii, drogatii si
persoanele innecate - deoarece caldura se pierde mai usor in apa decat in aer.

Frisoanele, principalul semn

De asemenea, printre simptome se numara:

 Frisoane, piele rece si palida;

 Tulburari de echilibru si de vorbire;
 Parestezii (amorteli) la nivelul mainilor si degetelor;
 Apatie sau chiar afectarea capacitatilor intelectuale.

Totodata, daca pacientul prezinta si alte semne, precum somnolenta, slabiciune,

halucinatii, confuzie, respiratii cu frecventa joasa sau rigiditate musculara, trebuie sa
actionati de urgenta, sa gasiti o cale sa va incalziti organismul, pentru ca altfel riscati sa
va pierdeti cunostinta. De exemplu, beti lichide calde.

Hipotermia poate aparea si in spatiile de locuit neincalzite, in special in cazul copiilor,

adultilor bolnavi sau varstnicilor care nu sunt imbracati corespunzator, iar recuperarea
in cazul lor se face mai greu.

Primul ajutor in caz de hipotermie

In cazul hipotermiei primul ajutor incepe cu evaluarea functiilor vitale (ABC - libertatea
cailor respiratorii, respiratie, circulatie) si resuscitarea cardiorespiratorie daca este
nevoie; toracele victimelor aflate in hipotermie este mai rigid ceea ce face mai dificil
masajul cardiac.
Restabilirea temperaturii normale a corpului se face lent, nu brusc (cu aproximativ 1
grad pe ora) si consta in:

 Incalzire pasiva: aducerea victimei intr-un mediu cald, inlocuirea imbracamintei

ude cu una uscata si invelirea cu paturi; aceste masuri pot fi suficiente in
hipotermiile usoare si medii cu temperaturi peste 31 grade celsius
 Incalzire externa activa: imersie in apa calda (40 grade celsius), acoperirea cu
paturi electrice, infasurarea in haine sau paturi calde, pungi sau sticle cu apa
calda
 Incalzire interna activa: care se face dupa transportul victimei la spital (ventilatie
cu O2 cald, fluide calde etc.).

Transportati persoana inghetata intr-un loc incalzit

Persoana care sufera de hipotermie trebuie transportata imediat intr-un loc incalzit.
Atentie insa, nu este bine sa incalziti bolnavul brusc, cu surse externe de caldura de
genul radiatoarelor sau caloriferelor electrice, deoarece se pot produce leziuni. Pentru
a-i regla temperatura corpului, cel mai bine este sa i se scoata hainele ude si reci si sa se
acopere cu paturi calde si sticle sau comprese cu apa fierbinte, pe care ar fi bine sa i le
puneti la gat, torace si in zona inghinala. Este foarte important sa ii acoperiti si capul,
aceasta fiind metoda cea mai sigura si rapidă de a creste temperatura corporala cu pana
la 2˚ Celsius.

Sfaturi pentru prevenirea hipotermiei

Pentru a evita hipotermia, cel mai bine este sa stati in casa pe timp de ger. In caz
contrar, medicii va sfatuiesc sa va echipati corespunzator:

 Acoperiti-va extremitatile, adica urechile, nasul, degetele de la maini, dar si

picioarele, deoarece acestea sunt locurile prin care se pierde caldura si riscati sa
suferiti degeraturi;
 Pentru a suporta mai bine frigul, este necesar sa aveti o alimentatie bogata in
grasimi si glucide (dulciuri) si sa consumati doua cani de ceai pe zi. Printre
plantele care imbunatatesc circulatia periferica se numara iasomia si busuiocul,
dar sunt recomandate si scortisoara, afinele, macesele, paducelul sau mugurii de
pin.

Batranii, copiii si bolnavii cu afectiuni cronice, cum ar fi diabet, hipotiroidism, afectiuni

neurologice sau psihice, sunt principalele categorii care prezinta risc crescut de aparitie
a hipotermiei. In plus, cardiacii sunt mai predispusi la a suferi un infarct miocardic.

Verificati daca prezinta degeraturi

Daca pacientul este constient, este indicat sa consume multe lichide calde, deoarece
riscul de deshidratare este mare dupa reincalzirea organismului. Nu uitati sa urmariti
reactiile bolnavului in timp ce il ingrijiti, verificati daca prezinta degeraturi sau daca
starea s-a ameliorat de cand l-ati adus in mediul cald. De asemenea, verificati constant
temperatura si urmariti-i respiratia. Daca nu remarcati nicio imbunatatire, chemati de
urgenta ambulanta. La spital i se vor administra fluide calde intravenos, oxigen si alte
tratamente care il vor ajuta sa-si revina.

De retinut! Nu se vor da bauturi alcoolice victimei (exista unele conceptii gresite

conform careia alcoolul incalzeste); in cazul in care victima este constienta si nu prezinta
varsaturi, se pot oferi bauturi calde (ceai, supa).

Tratament
În cazul instalării hipotermiei, fiind vorba de o urgență, este nevoie de solicitarea
imediată a personalului medical. Pâna când ajutorul medical este disponibil este
importantă și de multe ori esențială pentru viața victimei, acordarea corectă
a primului ajutor (dacă există posibilitatea). 

Iata câteva recomandari în acest sens:

 Nu bruscați victima! Când puteți acorda ajutor unei persoane cu hipotermie,

limitați-vă la mișcarile care sunt strict necesare (ex. mutarea către sursa de
căldură), mai ales dacă aceasta a suferit traumatisme; nu efectuați masaj și nu o
forțați  să se miște pentru a nu agrava starea victimei.
 Mutați victima din zona factorului cauzator de hipotermie – daca este posibil
îndepărtați persoana afectata de sursa de frig și aduceți-o aproape de o sursa de
căldură sau într-un loc mai cald și ferit de bătaia vântului.
 Îndepartați cu atenție hainele ude și înlocuiți-le cu altele uscate (în cazul
imersiei în apă) - dacă victima este inconștientă taiați hainele ude pentru a
economisi timp. 
 Acoperiți victima cu pături sau haine uscate, lăsând descoperită numai fața.Nu
folosiți ăaturi electrice sau alte dispozitive care pot provoca arsuri.
 Așezați victima pe spate, pe o pătură sau pe o suprafață uscată. 
 Monitorizați pulsul și respirația – daca este nevoie executați manevre de
resucitare cardiopulmonara (CPR) – masaj cardiac și ventilație artificială (30
compresii cardiace la 2 respirații), daca persoana afectată nu mai reacționează
la stimuli, lipsește respirația iar pulsul este foarte slab sau absent.
 Nu expuneți victima direct la o sursă puternică de căldură – încălzirea
trebuie să se facă treptat, pentru a permite readaptarea organismului la căldură.
 Aplicați comprese calde pe torace și gât  (pungi sau sticle cu apă călduță) – a se
evita zona mâinilor și picioarelor pentru a nu  forța întoarcerea sângelui cu
temperatura scăzută la inimă.
  Așezați-vă lângă victimă pentru a-i transmite din căldura propriului corp.
 Oferiți victimei ceva cald să bea (ceai), dacă starea permite și dacă există
posibilitatea. Nu administrați alcool!
 Daca victima se află în apă rece și este în stare de conștiență, până la scoaterea
acesteia din apă se recomandă aducerea genunchilor la piept (poziție ghemuită),
astfel încât suprafața expusă frigului să fie mai mică.

În funcție de gradul de severitate al hipotermiei, îngrijirile medicale includ intervenții

care au ca scop creșterea temperaturii corpului. Printre aceste proceduri se numără: 

 hemodializa - asigură reîncălzirea sângelui;

 administrarea intravenoasă de lichide calde – injectarea unei soluții saline
încalzite;
 oxigenarea artificială cu aer umidificat, ajuta la creșterea temperaturii
corpului;
 irigarea – o soluție caldă de apă sărată este utilizată pentru încălzirea anumitor
zone ale corpului precum pleura sau cavitatea peritoneală.

Persoanele cu hipotermie ușoara răspund foarte bine la procedurile medicale și se pot

recupera destul de repede. În cazul hipotermiei moderate sau severe pot
apărea complicații grave și chiar moartea. Câteva dintre complicațiile posibile
sunt: hipoxia, degerăturile care pot evolua către gangrenă (în special la nivelul
extremitaților – mâini, picioare), inflamarea pancreasului, pneumonia, insuficiență
renală, probleme cardiace. Chiar dacă sunt mai predispuși la instalarea hipotermiei,
copiii au parte de o recuperare mai buna decât adulții sau batrânii.

Concluzie
 Hipotermia, în stadii incipiente, nu necesită manevre medicale complexe, de aceea primul
ajutor poate fi salvator de viață în cele mai multe cazuri.
 În condiții meteorologice extreme precum furtuni, inundații, ninsori abundente și
temperaturi mult scăzute este indicat să se adopte măsuri de siguranță și să se evite
călătoriile mai ales în zone greu accesibile echipelor de salvare.
 Pe timp de iarnă este necesară funcționarea unui centru social care să ofere hrană caldă și
adăpost persoanelor fără domiciliu, acestea fiind principalele victime ale hipotermiei.
 Consumul excesiv de alcool corelat cu expunerea îndelungată la temperaturi foarte
scăzute (sub pragul înghețului) nu este indicat deoarece determină atât pierdere de
căldură (vasodilatație), cât și o percepție falsă asupra mediului ambiant iar riscul instalării
hipotermiei este destul de mare.  
 Victimele accidentelor care prezintă răni grave, contuzii, fracturi sau arsuri pot instala
hipotermie chiar dacă nu este frig, de aceea înaintea sosirii echipajelor specializate,
acoperirea acestora cu pături sau haine calde poate ajuta.
 Degerăturile
Degeraturile sunt leziuni ale tesuturilor provocate de frig, in urma situatiilor de
expunere la temperaturi scazute. Hipotermia este caracterizata de scaderea
anormala a temperaturii corpului. 

Nasul, obrajii, urechile, degetele de la maini si picioare sunt afectate cel mai
frecvent. Toti oamenii sunt sensibili, chiar si persoanele care traiesc in zone
cu clima rece. 

Clasificarea și caracteristica degerăturilor

În funcție de intensitatea frigului, durata de expunere, precum și de
reactivitatea organismului, leziunile locale, deosebim patru grade de
degerături:
Gradul I- în formele cele mai usoare aceasta se manifestă prin senzația de
înțepături și furnicături în regiunile expuse acțiunii frigului. În formele mai
avansate apar dureri violente , însoțite de senzații de usturime și tulburări de
sensibilitate: furnicături, amorțeală, senzație de cald sau rece .
Obiectiv: la cîteva ore după încetarera acțiunii frigului, la nivelul zonei
respective se formează edem, care poate persista cîteva
săptămîni.Tegumentele au un aspect cu nuanță de violet, iar după 7-10 zile
încep să se descuameze.
Gradul II- caracteristic prin leziunea stratului superficial al pielii și formarea
flictenelor umplute cu lichid transparent. Flictenele se formează în primele 24
ore și mai rar în a 2-a , a 3-a zi. După deschiderea lor rămîne o suprafață
roșie-violet, uneori acoperită cu fibrină, sensibilitatea tactilă și dureroasă este
păstrată. Degerăturile de gradul II se vindecă fară sechele într-o perioadă de
cîteva săptămîni.
Gradul III- este implicată toată grosimea dermului și poate cuprinde și
hipodermul. Se caracterizează prin tulburări de sensibilitate. Leziunile
nicrotice au aspect plumburiu a pielii la nivelul căreia apar vezicule albăstrui.
Peste 7-10 zile se dezvoltă necroza uscată sau umedă și se formează linia
de demarcare. Vindecarea degerăturilor de gradul III se face cu sechelea într-
o perioadă de 2-3 luni.
Gradul IV- leziunea are aspect de gangrenă uscată și cuprinde toate straturile
pielii, țesutul celular subcutanat, tendoane, mușchi, uneori și osul subiacent.
Accidentatul este ca deobicei în stare de șoc, somnolent, apatic, sau
dimpotrivă, agitat. Edemul țesuturilor ocupă o suprafață mai mare decît zona
de necroză. În primele zile nu putem, practic, deosebi degerăturile de gradul
III și gradul IV . Peste o săptămînă,edemul se micșorează și spre sfîrșitul
săptămînii a 2-a, apare linia de demarcare ce separă țesuturile necrotice de
cele viabile.
Fiziopatologic, transformările se produc în două etape:
Etapa I – are loc vasoconstricția datorată frigului, țesuturile se ischemiaza;
Etapa II – după expunerea la frig, prin trecerea la caldură, se produc
vasodilatații care determină apariția de leziuni la nivelul endoteliului vascular
și care angrenează apariția trombilor, vasele de sînge se trombozează ceea ce
conduce la gangrenă.

Cum pot fi prevenite degeraturile?

Degeraturile pot avea loc extrem de rapid la temperaturi foarte scăzute. Este
foarte important să se protejeze pielea în mod corespunzator. Nu uitati de
vîntul rece care poate intensifica efectul degeraturilor si progresia acestora.
Primul pas in prevenirea degeraturilor este sa stiți dacă sunteți predispus la
instalarea acestora:
- cele mai multe cazuri de degeraturi s-au observat la cei care consumă
alcool, cei care suferă de boli psihice si la persoanele care fac abuz de
droguri recreative.
- cazurile de degeraturi implică perosanele care sunt expuse la frig fară să
aibă posibilitatea să schimbe în vreun fel situatia in care se află.
- fumătorii si persoanele cu afectiuni ale vaselor de sange (cum ar fi cei care
suferă de diabet zaharat), manifestă o scădere a fluxului sanguin la nivelul
membrelor (aspect considerat un factor de risc).
- lipsa de adapost, oboseală, deshidratarea, imbrăcămintea nepotrivită și la
mare altitudine sunt factorii suplimentari de risc.
- purtati haine adecvate. Expertii consideră că mai multe straturi de haine care
să păstreze aerul cald pe langă corp, sunt varianta ideală.
- asigurati-vă că stratul exterior de imbracaminte este rezistent la apă.
- este important să consumati suficiente calorii (care vă poate ajuta in lupta cu
frigul).
- dacă sunteți la mare altitudine, de exemplu, escaladați un munte, luați cu
dvs. o rezervă de oxigen.
- luați imediat măsuri la primele semne de degerături: roseața, furnicaturi,
amorțeală, ințepături și durere.
Persoanele care prezinta cel mai mare risc
privind degeraturile si hipotermia sunt:
- cele care iși petrec majoritatea timpului în aer liber (vînători, persoane fără
adăpost, paznici, etc.);
- cele care consumă alcool;
- cele cu varstă înaintată, fără mijloace adecvate de confort (încălzire, hrană,
adăpost, etc.);
- cele care sunt epuizate, deshidratate;
- bolnavii mintal.
Simptomul se refera la ce simte pacientul și poate descrie, în timp ce un semn
este întîlnit și la alte persoane și poate fi observat de medic. De
exemplu, somnolența poate fi un simptom, în timp ce pupilele dilatate pot fi un
semn. 

Degeraturile afecteaza doar suprafata pielii. Inițial este percepută senzația de

durere si mancărime. Pe piele apar pete albe și/sau galbene și aceasta poate
amorti. Înghețul la suprafata pielii nu constă în lezarea permanentă a pielii,
deoarece numai suprafata superioară a pielii este afectată. Zonele implicate
pot fi deosebit de sensibile pentru o perioadă de timp. 

In urma degeraturilor pielea poate fi inghețată și amorțită. Cu toate acestea,

țesuturile profunde nu sunt afectate. După cîteva zile pot apărea pustule
închise la culoare, în zonele care au fost inghețate. În trei patru săptămîni
acestea se vindecă. Pacientul poate manifesta o sensibilitate în zonele
afectate, care poate persista o perioadă indelungată de timp. 

Tratament
Tratamentul se concentrează pe incalzirea sau dezghețarea tesutului afectat.
Este importat sa se evite un nou episod de degerături, din cauza riscului de a
leza si mai tare pielea. In cazul in care s-au format cristale, pacientul ar trebui
să evite micările care implică zona afectată, deoarece pot sa apărea răni.
Pesoana afectată trebuie sa evite frigul și să se incălzească imediat. Toate
hainele ude vor fi scoase și înlocuite cu haine uscate. Dacă este necesar, va
fi acoperit de paturi. Asigurați-vă că extremitațile sunt protejate. Dacă este
posibil, incălzirea organismului se va face treptat, sub supravegherea unui
cadru medical instruit. Aplicarea de apă caldă pe zonele traumatizate este
ideală. Puneti pe zonele afectate apă caldă pînă revine la culoarea normală.
Nu este ceva neobișnuit inflamația și culoarea roșie a zonelor înghețate.
Caldura directă, cum ar fi focul,trebuie evitată. Pielea a pierdut, probabil
abilitatea de a detecta temperaturi inalte, iar pacientul poate fi în pericol de a
se arde fără să vrea. Nu frecati zonele degerate, acest lucru poate agrava
leziunea.
După îndepărtarea din apă caldă, uscati ușor și aplicati tratament steril asupra
membrelor afectate, pentru a le proteja..
- Tratamentul curativ este general si local. Local, se interzic masajul și frecția
pe zonele afectate, reîncălzirea zonei degerate se face treptat într-o baie cu
apa încalzită pînă la 40C, timp de 20-30 minute.
În perioada reactivă , cînd au loc spasme vasculare,reducerea fluxului
sangvin periferic și apariția consecutivă a trombozelor intraarteriale și
intravenoase , se administrează I/V :
-preparate ce normalizează procesele metabolice – Reopoliglucină ,
Reogluman;
-spasmolitice – Sol.Papaverină 2% ,2 ml ;Acid nicotinic 1% 2ml cu 10 ml de
sol. Novocaină de 0,25% I/Arterial;
-pentru profilaxia trombozelor vasculare se administrează antiagregante –
Heparină in doză de 20 000 -30 000 U.A. ,Fraxiparină.
Această terapie este indicată și în perioada precoce –primele 12 ore după
reîncalzirea extremitaților.
Este indicată terapia de dezintoxicare, Hemodez , Neocompensan, soluții
cristaloide-DISol,TRISol.
-la fiecare 6 ore se administrează subdermal 5000 UA de heparină;
-alimentarea parenterală –Albumină ,Gelatinol,Refortan;
-antibioticoterapia ;
-vitaminoterapia;
-terapia simptomatică (cardiotonice,diuretice);
-terapia specifică –imunoglobulină,plasmă antistafilococică,bacteriofagi;
-profilaxia antitetanică in degerături de gradele II,III,IV.
Tratamentul chirurgical in degerături constă in :
-necroectomie;
-amputarea extremitații afectate-proximal de limita de demarcare;
- operații reconstructive , imbunatațirea funcției bontului, reconstituirea
defectelor cosmetice.
NU este recomandat:

 Sa se maseze zonele degerate;

 Sa se expuna la temperaturi crescute: calorifere, sobe, apa fierbinte
etc.;
 Sa se dea bauturi alcoolice victimei.

Concluzie
În concluzie, degerăturile reprezintă o afecțiune care trebuie
cunoscută și recunoscută imediat pentru a putea lua măsuri rapid, având în
vedere faptul că se poate solda cu complicații severe, ce pot pune viața în
pericol. Degerăturile pot afecta atât oamenii fără adăpost, pacienţii cu
diabet zaharat, pacienţii cu diverse afecţiuni psihice cât şi cadrele militare
sau alpiniştii. Pe termen lung degerăturile cresc sensibilitatea la frig în
zonele afectate şi predispun la alte degerături la temperaturi mai mari sau
timp de expunere mai scurt decât cel iniţial. Alte efecte pe termen lung
sunt tulburările de sensibilitate locală (parestezii, furnicături, dureri,
mâncărimi). Pentru degerăturile profunde riscurile sunt de pierdere
ireversibilă a sensibilităţii şi autoamputaţii (pierderea definitivă a unui
deget, de exemplu).

In functie de temperatura, hipotermia se poate clasifica

in:
 Usoara: temperatura corpului intre 35-32 grade celsius
 Medie: temperatura corpului intre 32-28 grade celsius
 Grava: temperatura corpului sub 28 grade celsius

Persoanele care au un risc mai mare de a face hipotermie sunt: varstnicii si copiii mici -
la care termoreglarea se face cu dificultate, traumatizatii, alcoolicii, drogatii si
persoanele innecate - deoarece caldura se pierde mai usor in apa decat in aer.

Frisoanele, principalul semn

De asemenea, printre simptome se numara:
  Frisoane, piele rece si palida;
 Tulburari de echilibru si de vorbire;
 Parestezii (amorteli) la nivelul mainilor si degetelor;
 Apatie sau chiar afectarea capacitatilor intelectuale.

Totodata, daca pacientul prezinta si alte semne, precum somnolenta, slabiciune,

halucinatii, confuzie, respiratii cu frecventa joasa sau rigiditate musculara, trebuie sa
actionati de urgenta, sa gasiti o cale sa va incalziti organismul, pentru ca altfel riscati sa
va pierdeti cunostinta. De exemplu, beti lichide calde.

Hipotermia poate aparea si in spatiile de locuit neincalzite, in special in cazul copiilor,

adultilor bolnavi sau varstnicilor care nu sunt imbracati corespunzator, iar recuperarea
in cazul lor se face mai greu.

Primul ajutor in caz de hipotermie

In cazul hipotermiei primul ajutor incepe cu evaluarea functiilor vitale (ABC - libertatea
cailor respiratorii, respiratie, circulatie) si resuscitarea cardiorespiratorie daca este
nevoie; toracele victimelor aflate in hipotermie este mai rigid ceea ce face mai dificil
masajul cardiac.

Restabilirea temperaturii normale a corpului se face lent, nu brusc (cu aproximativ 1

grad pe ora) si consta in:

 Incalzire pasiva: aducerea victimei intr-un mediu cald, inlocuirea imbracamintei

ude cu una uscata si invelirea cu paturi; aceste masuri pot fi suficiente in
hipotermiile usoare si medii cu temperaturi peste 31 grade celsius
 Incalzire externa activa: imersie in apa calda (40 grade celsius), acoperirea cu
paturi electrice, infasurarea in haine sau paturi calde, pungi sau sticle cu apa
calda
 Incalzire interna activa: care se face dupa transportul victimei la spital (ventilatie
cu O2 cald, fluide calde etc.).

Transportati persoana inghetata intr-un loc incalzit

Persoana care sufera de hipotermie trebuie transportata imediat intr-un loc incalzit.
Atentie insa, nu este bine sa incalziti bolnavul brusc, cu surse externe de caldura de
genul radiatoarelor sau caloriferelor electrice, deoarece se pot produce leziuni. Pentru
a-i regla temperatura corpului, cel mai bine este sa i se scoata hainele ude si reci si sa se
acopere cu paturi calde si sticle sau comprese cu apa fierbinte, pe care ar fi bine sa i le
puneti la gat, torace si in zona inghinala. Este foarte important sa ii acoperiti si capul,
aceasta fiind metoda cea mai sigura si rapidă de a creste temperatura corporala cu pana
la 2˚ Celsius.
Sfaturi pentru prevenirea hipotermiei
Pentru a evita hipotermia, cel mai bine este sa stati in casa pe timp de ger. In caz
contrar, medicii va sfatuiesc sa va echipati corespunzator:

 Acoperiti-va extremitatile, adica urechile, nasul, degetele de la maini, dar si

picioarele, deoarece acestea sunt locurile prin care se pierde caldura si riscati sa
suferiti degeraturi;
 Pentru a suporta mai bine frigul, este necesar sa aveti o alimentatie bogata in
grasimi si glucide (dulciuri) si sa consumati doua cani de ceai pe zi. Printre
plantele care imbunatatesc circulatia periferica se numara iasomia si busuiocul,
dar sunt recomandate si scortisoara, afinele, macesele, paducelul sau mugurii de
pin.

Batranii, copiii si bolnavii cu afectiuni cronice, cum ar fi diabet, hipotiroidism, afectiuni

neurologice sau psihice, sunt principalele categorii care prezinta risc crescut de aparitie
a hipotermiei. In plus, cardiacii sunt mai predispusi la a suferi un infarct miocardic.

Verificati daca prezinta degeraturi

Daca pacientul este constient, este indicat sa consume multe lichide calde, deoarece
riscul de deshidratare este mare dupa reincalzirea organismului. Nu uitati sa urmariti
reactiile bolnavului in timp ce il ingrijiti, verificati daca prezinta degeraturi sau daca
starea s-a ameliorat de cand l-ati adus in mediul cald. De asemenea, verificati constant
temperatura si urmariti-i respiratia. Daca nu remarcati nicio imbunatatire, chemati de
urgenta ambulanta. La spital i se vor administra fluide calde intravenos, oxigen si alte
tratamente care il vor ajuta sa-si revina.

De retinut! Nu se vor da bauturi alcoolice victimei (exista unele conceptii gresite

conform careia alcoolul incalzeste); in cazul in care victima este constienta si nu prezinta
varsaturi, se pot oferi bauturi calde (ceai, supa).

Tratament
În cazul instalării hipotermiei, fiind vorba de o urgență, este nevoie de solicitarea
imediată a personalului medical. Pâna când ajutorul medical este disponibil este
importantă și de multe ori esențială pentru viața victimei, acordarea corectă
a primului ajutor (dacă există posibilitatea). 

Iata câteva recomandari în acest sens:

  Nu bruscați victima! Când puteți acorda ajutor unei persoane cu hipotermie,
limitați-vă la mișcarile care sunt strict necesare (ex. mutarea către sursa de
căldură), mai ales dacă aceasta a suferit traumatisme; nu efectuați masaj și nu o
forțați  să se miște pentru a nu agrava starea victimei.
 Mutați victima din zona factorului cauzator de hipotermie – daca este posibil
îndepărtați persoana afectata de sursa de frig și aduceți-o aproape de o sursa de
căldură sau într-un loc mai cald și ferit de bătaia vântului.
 Îndepartați cu atenție hainele ude și înlocuiți-le cu altele uscate (în cazul
imersiei în apă) - dacă victima este inconștientă taiați hainele ude pentru a
economisi timp. 
 Acoperiți victima cu pături sau haine uscate, lăsând descoperită numai fața.Nu
folosiți ăaturi electrice sau alte dispozitive care pot provoca arsuri.
 Așezați victima pe spate, pe o pătură sau pe o suprafață uscată. 
 Monitorizați pulsul și respirația – daca este nevoie executați manevre de
resucitare cardiopulmonara (CPR) – masaj cardiac și ventilație artificială (30
compresii cardiace la 2 respirații), daca persoana afectată nu mai reacționează
la stimuli, lipsește respirația iar pulsul este foarte slab sau absent.
 Nu expuneți victima direct la o sursă puternică de căldură – încălzirea
trebuie să se facă treptat, pentru a permite readaptarea organismului la căldură.
 Aplicați comprese calde pe torace și gât  (pungi sau sticle cu apă călduță) – a se
evita zona mâinilor și picioarelor pentru a nu  forța întoarcerea sângelui cu
temperatura scăzută la inimă.
 Așezați-vă lângă victimă pentru a-i transmite din căldura propriului corp.
 Oferiți victimei ceva cald să bea (ceai), dacă starea permite și dacă există
posibilitatea. Nu administrați alcool!
 Daca victima se află în apă rece și este în stare de conștiență, până la scoaterea
acesteia din apă se recomandă aducerea genunchilor la piept (poziție ghemuită),
astfel încât suprafața expusă frigului să fie mai mică.

În funcție de gradul de severitate al hipotermiei, îngrijirile medicale includ intervenții

care au ca scop creșterea temperaturii corpului. Printre aceste proceduri se numără: 

 hemodializa - asigură reîncălzirea sângelui;

 administrarea intravenoasă de lichide calde – injectarea unei soluții saline
încalzite;
 oxigenarea artificială cu aer umidificat, ajuta la creșterea temperaturii
corpului;
 irigarea – o soluție caldă de apă sărată este utilizată pentru încălzirea anumitor
zone ale corpului precum pleura sau cavitatea peritoneală.

Persoanele cu hipotermie ușoara răspund foarte bine la procedurile medicale și se pot

recupera destul de repede. În cazul hipotermiei moderate sau severe pot
apărea complicații grave și chiar moartea. Câteva dintre complicațiile posibile
sunt: hipoxia, degerăturile care pot evolua către gangrenă (în special la nivelul
extremitaților – mâini, picioare), inflamarea pancreasului, pneumonia, insuficiență
renală, probleme cardiace. Chiar dacă sunt mai predispuși la instalarea hipotermiei,
copiii au parte de o recuperare mai buna decât adulții sau batrânii.

Concluzie
 Hipotermia, în stadii incipiente, nu necesită manevre medicale complexe, de aceea primul
ajutor poate fi salvator de viață în cele mai multe cazuri.
 În condiții meteorologice extreme precum furtuni, inundații, ninsori abundente și
temperaturi mult scăzute este indicat să se adopte măsuri de siguranță și să se evite
călătoriile mai ales în zone greu accesibile echipelor de salvare.
 Pe timp de iarnă este necesară funcționarea unui centru social care să ofere hrană caldă și
adăpost persoanelor fără domiciliu, acestea fiind principalele victime ale hipotermiei.
 Consumul excesiv de alcool corelat cu expunerea îndelungată la temperaturi foarte
scăzute (sub pragul înghețului) nu este indicat deoarece determină atât pierdere de
căldură (vasodilatație), cât și o percepție falsă asupra mediului ambiant iar riscul instalării
hipotermiei este destul de mare.  
 Victimele accidentelor care prezintă răni grave, contuzii, fracturi sau arsuri pot instala
hipotermie chiar dacă nu este frig, de aceea înaintea sosirii echipajelor specializate,
acoperirea acestora cu pături sau haine calde poate ajuta.

Degerăturile
Degeraturile sunt leziuni ale tesuturilor provocate de frig, in urma situatiilor de
expunere la temperaturi scazute. Hipotermia este caracterizata de scaderea
anormala a temperaturii corpului. 

Nasul, obrajii, urechile, degetele de la maini si picioare sunt afectate cel mai
frecvent. Toti oamenii sunt sensibili, chiar si persoanele care traiesc in zone
cu clima rece. 

Clasificarea și caracteristica degerăturilor

În funcție de intensitatea frigului, durata de expunere, precum și de
reactivitatea organismului, leziunile locale, deosebim patru grade de
degerături:
Gradul I- în formele cele mai usoare aceasta se manifestă prin senzația de
înțepături și furnicături în regiunile expuse acțiunii frigului. În formele mai
avansate apar dureri violente , însoțite de senzații de usturime și tulburări de
sensibilitate: furnicături, amorțeală, senzație de cald sau rece .
Obiectiv: la cîteva ore după încetarera acțiunii frigului, la nivelul zonei
respective se formează edem, care poate persista cîteva
săptămîni.Tegumentele au un aspect cu nuanță de violet, iar după 7-10 zile
încep să se descuameze.
Gradul II- caracteristic prin leziunea stratului superficial al pielii și formarea
flictenelor umplute cu lichid transparent. Flictenele se formează în primele 24
ore și mai rar în a 2-a , a 3-a zi. După deschiderea lor rămîne o suprafață
roșie-violet, uneori acoperită cu fibrină, sensibilitatea tactilă și dureroasă este
păstrată. Degerăturile de gradul II se vindecă fară sechele într-o perioadă de
cîteva săptămîni.
Gradul III- este implicată toată grosimea dermului și poate cuprinde și
hipodermul. Se caracterizează prin tulburări de sensibilitate. Leziunile
nicrotice au aspect plumburiu a pielii la nivelul căreia apar vezicule albăstrui.
Peste 7-10 zile se dezvoltă necroza uscată sau umedă și se formează linia
de demarcare. Vindecarea degerăturilor de gradul III se face cu sechelea într-
o perioadă de 2-3 luni.
Gradul IV- leziunea are aspect de gangrenă uscată și cuprinde toate straturile
pielii, țesutul celular subcutanat, tendoane, mușchi, uneori și osul subiacent.
Accidentatul este ca deobicei în stare de șoc, somnolent, apatic, sau
dimpotrivă, agitat. Edemul țesuturilor ocupă o suprafață mai mare decît zona
de necroză. În primele zile nu putem, practic, deosebi degerăturile de gradul
III și gradul IV . Peste o săptămînă,edemul se micșorează și spre sfîrșitul
săptămînii a 2-a, apare linia de demarcare ce separă țesuturile necrotice de
cele viabile.
Fiziopatologic, transformările se produc în două etape:
Etapa I – are loc vasoconstricția datorată frigului, țesuturile se ischemiaza;
Etapa II – după expunerea la frig, prin trecerea la caldură, se produc
vasodilatații care determină apariția de leziuni la nivelul endoteliului vascular
și care angrenează apariția trombilor, vasele de sînge se trombozează ceea ce
conduce la gangrenă.

Cum pot fi prevenite degeraturile?

Degeraturile pot avea loc extrem de rapid la temperaturi foarte scăzute. Este
foarte important să se protejeze pielea în mod corespunzator. Nu uitati de
vîntul rece care poate intensifica efectul degeraturilor si progresia acestora.
Primul pas in prevenirea degeraturilor este sa stiți dacă sunteți predispus la
instalarea acestora:
- cele mai multe cazuri de degeraturi s-au observat la cei care consumă
alcool, cei care suferă de boli psihice si la persoanele care fac abuz de
droguri recreative.
- cazurile de degeraturi implică perosanele care sunt expuse la frig fară să
aibă posibilitatea să schimbe în vreun fel situatia in care se află.
- fumătorii si persoanele cu afectiuni ale vaselor de sange (cum ar fi cei care
suferă de diabet zaharat), manifestă o scădere a fluxului sanguin la nivelul
membrelor (aspect considerat un factor de risc).
- lipsa de adapost, oboseală, deshidratarea, imbrăcămintea nepotrivită și la
mare altitudine sunt factorii suplimentari de risc.
- purtati haine adecvate. Expertii consideră că mai multe straturi de haine care
să păstreze aerul cald pe langă corp, sunt varianta ideală.
- asigurati-vă că stratul exterior de imbracaminte este rezistent la apă.
- este important să consumati suficiente calorii (care vă poate ajuta in lupta cu
frigul).
- dacă sunteți la mare altitudine, de exemplu, escaladați un munte, luați cu
dvs. o rezervă de oxigen.
- luați imediat măsuri la primele semne de degerături: roseața, furnicaturi,
amorțeală, ințepături și durere.

Persoanele care prezinta cel mai mare risc

privind degeraturile si hipotermia sunt:
- cele care iși petrec majoritatea timpului în aer liber (vînători, persoane fără
adăpost, paznici, etc.);
- cele care consumă alcool;
- cele cu varstă înaintată, fără mijloace adecvate de confort (încălzire, hrană,
adăpost, etc.);
- cele care sunt epuizate, deshidratate;
- bolnavii mintal.
Simptomul se refera la ce simte pacientul și poate descrie, în timp ce un semn
este întîlnit și la alte persoane și poate fi observat de medic. De
exemplu, somnolența poate fi un simptom, în timp ce pupilele dilatate pot fi un
semn. 

Degeraturile afecteaza doar suprafata pielii. Inițial este percepută senzația de

durere si mancărime. Pe piele apar pete albe și/sau galbene și aceasta poate
amorti. Înghețul la suprafata pielii nu constă în lezarea permanentă a pielii,
deoarece numai suprafata superioară a pielii este afectată. Zonele implicate
pot fi deosebit de sensibile pentru o perioadă de timp. 

In urma degeraturilor pielea poate fi inghețată și amorțită. Cu toate acestea,

țesuturile profunde nu sunt afectate. După cîteva zile pot apărea pustule
închise la culoare, în zonele care au fost inghețate. În trei patru săptămîni
acestea se vindecă. Pacientul poate manifesta o sensibilitate în zonele
afectate, care poate persista o perioadă indelungată de timp. 

Tratament
Tratamentul se concentrează pe incalzirea sau dezghețarea tesutului afectat.
Este importat sa se evite un nou episod de degerături, din cauza riscului de a
leza si mai tare pielea. In cazul in care s-au format cristale, pacientul ar trebui
să evite micările care implică zona afectată, deoarece pot sa apărea răni.
Pesoana afectată trebuie sa evite frigul și să se incălzească imediat. Toate
hainele ude vor fi scoase și înlocuite cu haine uscate. Dacă este necesar, va
fi acoperit de paturi. Asigurați-vă că extremitațile sunt protejate. Dacă este
posibil, incălzirea organismului se va face treptat, sub supravegherea unui
cadru medical instruit. Aplicarea de apă caldă pe zonele traumatizate este
ideală. Puneti pe zonele afectate apă caldă pînă revine la culoarea normală.
Nu este ceva neobișnuit inflamația și culoarea roșie a zonelor înghețate.

Caldura directă, cum ar fi focul,trebuie evitată. Pielea a pierdut, probabil

abilitatea de a detecta temperaturi inalte, iar pacientul poate fi în pericol de a
se arde fără să vrea. Nu frecati zonele degerate, acest lucru poate agrava
leziunea.
După îndepărtarea din apă caldă, uscati ușor și aplicati tratament steril asupra
membrelor afectate, pentru a le proteja..
- Tratamentul curativ este general si local. Local, se interzic masajul și frecția
pe zonele afectate, reîncălzirea zonei degerate se face treptat într-o baie cu
apa încalzită pînă la 40C, timp de 20-30 minute.
În perioada reactivă , cînd au loc spasme vasculare,reducerea fluxului
sangvin periferic și apariția consecutivă a trombozelor intraarteriale și
intravenoase , se administrează I/V :
-preparate ce normalizează procesele metabolice – Reopoliglucină ,
Reogluman;
-spasmolitice – Sol.Papaverină 2% ,2 ml ;Acid nicotinic 1% 2ml cu 10 ml de
sol. Novocaină de 0,25% I/Arterial;
-pentru profilaxia trombozelor vasculare se administrează antiagregante –
Heparină in doză de 20 000 -30 000 U.A. ,Fraxiparină.
Această terapie este indicată și în perioada precoce –primele 12 ore după
reîncalzirea extremitaților.
 Este indicată terapia de dezintoxicare, Hemodez , Neocompensan, soluții
cristaloide-DISol,TRISol.
-la fiecare 6 ore se administrează subdermal 5000 UA de heparină;
-alimentarea parenterală –Albumină ,Gelatinol,Refortan;
-antibioticoterapia ;
-vitaminoterapia;
-terapia simptomatică (cardiotonice,diuretice);
-terapia specifică –imunoglobulină,plasmă antistafilococică,bacteriofagi;
-profilaxia antitetanică in degerături de gradele II,III,IV.
Tratamentul chirurgical in degerături constă in :
-necroectomie;
-amputarea extremitații afectate-proximal de limita de demarcare;
- operații reconstructive , imbunatațirea funcției bontului, reconstituirea
defectelor cosmetice.

NU este recomandat:

 Sa se maseze zonele degerate;

 Sa se expuna la temperaturi crescute: calorifere, sobe, apa fierbinte
etc.;
 Sa se dea bauturi alcoolice victimei.

Concluzie
În concluzie, degerăturile reprezintă o afecțiune care trebuie
cunoscută și recunoscută imediat pentru a putea lua măsuri rapid, având în
vedere faptul că se poate solda cu complicații severe, ce pot pune viața în
pericol. Degerăturile pot afecta atât oamenii fără adăpost, pacienţii cu
diabet zaharat, pacienţii cu diverse afecţiuni psihice cât şi cadrele militare
sau alpiniştii. Pe termen lung degerăturile cresc sensibilitatea la frig în
zonele afectate şi predispun la alte degerături la temperaturi mai mari sau
timp de expunere mai scurt decât cel iniţial. Alte efecte pe termen lung
sunt tulburările de sensibilitate locală (parestezii, furnicături, dureri,
mâncărimi). Pentru degerăturile profunde riscurile sunt de pierdere
ireversibilă a sensibilităţii şi autoamputaţii (pierderea definitivă a unui
deget, de exemplu).

In functie de temperatura, hipotermia se poate clasifica

in:
 Usoara: temperatura corpului intre 35-32 grade celsius
 Medie: temperatura corpului intre 32-28 grade celsius
 Grava: temperatura corpului sub 28 grade celsius

Persoanele care au un risc mai mare de a face hipotermie sunt: varstnicii si copiii mici -
la care termoreglarea se face cu dificultate, traumatizatii, alcoolicii, drogatii si
persoanele innecate - deoarece caldura se pierde mai usor in apa decat in aer.

Frisoanele, principalul semn

De asemenea, printre simptome se numara:

 Frisoane, piele rece si palida;

 Tulburari de echilibru si de vorbire;
 Parestezii (amorteli) la nivelul mainilor si degetelor;
 Apatie sau chiar afectarea capacitatilor intelectuale.

Totodata, daca pacientul prezinta si alte semne, precum somnolenta, slabiciune,

halucinatii, confuzie, respiratii cu frecventa joasa sau rigiditate musculara, trebuie sa
actionati de urgenta, sa gasiti o cale sa va incalziti organismul, pentru ca altfel riscati sa
va pierdeti cunostinta. De exemplu, beti lichide calde.

Hipotermia poate aparea si in spatiile de locuit neincalzite, in special in cazul copiilor,

adultilor bolnavi sau varstnicilor care nu sunt imbracati corespunzator, iar recuperarea
in cazul lor se face mai greu.

Primul ajutor in caz de hipotermie

In cazul hipotermiei primul ajutor incepe cu evaluarea functiilor vitale (ABC - libertatea
cailor respiratorii, respiratie, circulatie) si resuscitarea cardiorespiratorie daca este
nevoie; toracele victimelor aflate in hipotermie este mai rigid ceea ce face mai dificil
masajul cardiac.
Restabilirea temperaturii normale a corpului se face lent, nu brusc (cu aproximativ 1
grad pe ora) si consta in:

 Incalzire pasiva: aducerea victimei intr-un mediu cald, inlocuirea imbracamintei

ude cu una uscata si invelirea cu paturi; aceste masuri pot fi suficiente in
hipotermiile usoare si medii cu temperaturi peste 31 grade celsius
 Incalzire externa activa: imersie in apa calda (40 grade celsius), acoperirea cu
paturi electrice, infasurarea in haine sau paturi calde, pungi sau sticle cu apa
calda
 Incalzire interna activa: care se face dupa transportul victimei la spital (ventilatie
cu O2 cald, fluide calde etc.).

Transportati persoana inghetata intr-un loc incalzit

Persoana care sufera de hipotermie trebuie transportata imediat intr-un loc incalzit.
Atentie insa, nu este bine sa incalziti bolnavul brusc, cu surse externe de caldura de
genul radiatoarelor sau caloriferelor electrice, deoarece se pot produce leziuni. Pentru
a-i regla temperatura corpului, cel mai bine este sa i se scoata hainele ude si reci si sa se
acopere cu paturi calde si sticle sau comprese cu apa fierbinte, pe care ar fi bine sa i le
puneti la gat, torace si in zona inghinala. Este foarte important sa ii acoperiti si capul,
aceasta fiind metoda cea mai sigura si rapidă de a creste temperatura corporala cu pana
la 2˚ Celsius.

Sfaturi pentru prevenirea hipotermiei

Pentru a evita hipotermia, cel mai bine este sa stati in casa pe timp de ger. In caz
contrar, medicii va sfatuiesc sa va echipati corespunzator:

 Acoperiti-va extremitatile, adica urechile, nasul, degetele de la maini, dar si

picioarele, deoarece acestea sunt locurile prin care se pierde caldura si riscati sa
suferiti degeraturi;
 Pentru a suporta mai bine frigul, este necesar sa aveti o alimentatie bogata in
grasimi si glucide (dulciuri) si sa consumati doua cani de ceai pe zi. Printre
plantele care imbunatatesc circulatia periferica se numara iasomia si busuiocul,
dar sunt recomandate si scortisoara, afinele, macesele, paducelul sau mugurii de
pin.

Batranii, copiii si bolnavii cu afectiuni cronice, cum ar fi diabet, hipotiroidism, afectiuni

neurologice sau psihice, sunt principalele categorii care prezinta risc crescut de aparitie
a hipotermiei. In plus, cardiacii sunt mai predispusi la a suferi un infarct miocardic.

Verificati daca prezinta degeraturi

Daca pacientul este constient, este indicat sa consume multe lichide calde, deoarece
riscul de deshidratare este mare dupa reincalzirea organismului. Nu uitati sa urmariti
reactiile bolnavului in timp ce il ingrijiti, verificati daca prezinta degeraturi sau daca
starea s-a ameliorat de cand l-ati adus in mediul cald. De asemenea, verificati constant
temperatura si urmariti-i respiratia. Daca nu remarcati nicio imbunatatire, chemati de
urgenta ambulanta. La spital i se vor administra fluide calde intravenos, oxigen si alte
tratamente care il vor ajuta sa-si revina.

De retinut! Nu se vor da bauturi alcoolice victimei (exista unele conceptii gresite

conform careia alcoolul incalzeste); in cazul in care victima este constienta si nu prezinta
varsaturi, se pot oferi bauturi calde (ceai, supa).

Tratament
În cazul instalării hipotermiei, fiind vorba de o urgență, este nevoie de solicitarea
imediată a personalului medical. Pâna când ajutorul medical este disponibil este
importantă și de multe ori esențială pentru viața victimei, acordarea corectă
a primului ajutor (dacă există posibilitatea). 

Iata câteva recomandari în acest sens:

 Nu bruscați victima! Când puteți acorda ajutor unei persoane cu hipotermie,

limitați-vă la mișcarile care sunt strict necesare (ex. mutarea către sursa de
căldură), mai ales dacă aceasta a suferit traumatisme; nu efectuați masaj și nu o
forțați  să se miște pentru a nu agrava starea victimei.
 Mutați victima din zona factorului cauzator de hipotermie – daca este posibil
îndepărtați persoana afectata de sursa de frig și aduceți-o aproape de o sursa de
căldură sau într-un loc mai cald și ferit de bătaia vântului.
 Îndepartați cu atenție hainele ude și înlocuiți-le cu altele uscate (în cazul
imersiei în apă) - dacă victima este inconștientă taiați hainele ude pentru a
economisi timp. 
 Acoperiți victima cu pături sau haine uscate, lăsând descoperită numai fața.Nu
folosiți ăaturi electrice sau alte dispozitive care pot provoca arsuri.
 Așezați victima pe spate, pe o pătură sau pe o suprafață uscată. 
 Monitorizați pulsul și respirația – daca este nevoie executați manevre de
resucitare cardiopulmonara (CPR) – masaj cardiac și ventilație artificială (30
compresii cardiace la 2 respirații), daca persoana afectată nu mai reacționează
la stimuli, lipsește respirația iar pulsul este foarte slab sau absent.
 Nu expuneți victima direct la o sursă puternică de căldură – încălzirea
trebuie să se facă treptat, pentru a permite readaptarea organismului la căldură.
 Aplicați comprese calde pe torace și gât  (pungi sau sticle cu apă călduță) – a se
evita zona mâinilor și picioarelor pentru a nu  forța întoarcerea sângelui cu
temperatura scăzută la inimă.
  Așezați-vă lângă victimă pentru a-i transmite din căldura propriului corp.
 Oferiți victimei ceva cald să bea (ceai), dacă starea permite și dacă există
posibilitatea. Nu administrați alcool!
 Daca victima se află în apă rece și este în stare de conștiență, până la scoaterea
acesteia din apă se recomandă aducerea genunchilor la piept (poziție ghemuită),
astfel încât suprafața expusă frigului să fie mai mică.

În funcție de gradul de severitate al hipotermiei, îngrijirile medicale includ intervenții

care au ca scop creșterea temperaturii corpului. Printre aceste proceduri se numără: 

 hemodializa - asigură reîncălzirea sângelui;

 administrarea intravenoasă de lichide calde – injectarea unei soluții saline
încalzite;
 oxigenarea artificială cu aer umidificat, ajuta la creșterea temperaturii
corpului;
 irigarea – o soluție caldă de apă sărată este utilizată pentru încălzirea anumitor
zone ale corpului precum pleura sau cavitatea peritoneală.

Persoanele cu hipotermie ușoara răspund foarte bine la procedurile medicale și se pot

recupera destul de repede. În cazul hipotermiei moderate sau severe pot
apărea complicații grave și chiar moartea. Câteva dintre complicațiile posibile
sunt: hipoxia, degerăturile care pot evolua către gangrenă (în special la nivelul
extremitaților – mâini, picioare), inflamarea pancreasului, pneumonia, insuficiență
renală, probleme cardiace. Chiar dacă sunt mai predispuși la instalarea hipotermiei,
copiii au parte de o recuperare mai buna decât adulții sau batrânii.

Concluzie
 Hipotermia, în stadii incipiente, nu necesită manevre medicale complexe, de aceea primul
ajutor poate fi salvator de viață în cele mai multe cazuri.
 În condiții meteorologice extreme precum furtuni, inundații, ninsori abundente și
temperaturi mult scăzute este indicat să se adopte măsuri de siguranță și să se evite
călătoriile mai ales în zone greu accesibile echipelor de salvare.
 Pe timp de iarnă este necesară funcționarea unui centru social care să ofere hrană caldă și
adăpost persoanelor fără domiciliu, acestea fiind principalele victime ale hipotermiei.
 Consumul excesiv de alcool corelat cu expunerea îndelungată la temperaturi foarte
scăzute (sub pragul înghețului) nu este indicat deoarece determină atât pierdere de
căldură (vasodilatație), cât și o percepție falsă asupra mediului ambiant iar riscul instalării
hipotermiei este destul de mare.  
 Victimele accidentelor care prezintă răni grave, contuzii, fracturi sau arsuri pot instala
hipotermie chiar dacă nu este frig, de aceea înaintea sosirii echipajelor specializate,
acoperirea acestora cu pături sau haine calde poate ajuta.
 Degerăturile
Degeraturile sunt leziuni ale tesuturilor provocate de frig, in urma situatiilor de
expunere la temperaturi scazute. Hipotermia este caracterizata de scaderea
anormala a temperaturii corpului. 

Nasul, obrajii, urechile, degetele de la maini si picioare sunt afectate cel mai
frecvent. Toti oamenii sunt sensibili, chiar si persoanele care traiesc in zone
cu clima rece. 

Clasificarea și caracteristica degerăturilor

În funcție de intensitatea frigului, durata de expunere, precum și de
reactivitatea organismului, leziunile locale, deosebim patru grade de
degerături:
Gradul I- în formele cele mai usoare aceasta se manifestă prin senzația de
înțepături și furnicături în regiunile expuse acțiunii frigului. În formele mai
avansate apar dureri violente , însoțite de senzații de usturime și tulburări de
sensibilitate: furnicături, amorțeală, senzație de cald sau rece .
Obiectiv: la cîteva ore după încetarera acțiunii frigului, la nivelul zonei
respective se formează edem, care poate persista cîteva
săptămîni.Tegumentele au un aspect cu nuanță de violet, iar după 7-10 zile
încep să se descuameze.
Gradul II- caracteristic prin leziunea stratului superficial al pielii și formarea
flictenelor umplute cu lichid transparent. Flictenele se formează în primele 24
ore și mai rar în a 2-a , a 3-a zi. După deschiderea lor rămîne o suprafață
roșie-violet, uneori acoperită cu fibrină, sensibilitatea tactilă și dureroasă este
păstrată. Degerăturile de gradul II se vindecă fară sechele într-o perioadă de
cîteva săptămîni.
Gradul III- este implicată toată grosimea dermului și poate cuprinde și
hipodermul. Se caracterizează prin tulburări de sensibilitate. Leziunile
nicrotice au aspect plumburiu a pielii la nivelul căreia apar vezicule albăstrui.
Peste 7-10 zile se dezvoltă necroza uscată sau umedă și se formează linia
de demarcare. Vindecarea degerăturilor de gradul III se face cu sechelea într-
o perioadă de 2-3 luni.
Gradul IV- leziunea are aspect de gangrenă uscată și cuprinde toate straturile
pielii, țesutul celular subcutanat, tendoane, mușchi, uneori și osul subiacent.
Accidentatul este ca deobicei în stare de șoc, somnolent, apatic, sau
dimpotrivă, agitat. Edemul țesuturilor ocupă o suprafață mai mare decît zona
de necroză. În primele zile nu putem, practic, deosebi degerăturile de gradul
III și gradul IV . Peste o săptămînă,edemul se micșorează și spre sfîrșitul
săptămînii a 2-a, apare linia de demarcare ce separă țesuturile necrotice de
cele viabile.
Fiziopatologic, transformările se produc în două etape:
Etapa I – are loc vasoconstricția datorată frigului, țesuturile se ischemiaza;
Etapa II – după expunerea la frig, prin trecerea la caldură, se produc
vasodilatații care determină apariția de leziuni la nivelul endoteliului vascular
și care angrenează apariția trombilor, vasele de sînge se trombozează ceea ce
conduce la gangrenă.

Cum pot fi prevenite degeraturile?

Degeraturile pot avea loc extrem de rapid la temperaturi foarte scăzute. Este
foarte important să se protejeze pielea în mod corespunzator. Nu uitati de
vîntul rece care poate intensifica efectul degeraturilor si progresia acestora.
Primul pas in prevenirea degeraturilor este sa stiți dacă sunteți predispus la
instalarea acestora:
- cele mai multe cazuri de degeraturi s-au observat la cei care consumă
alcool, cei care suferă de boli psihice si la persoanele care fac abuz de
droguri recreative.
- cazurile de degeraturi implică perosanele care sunt expuse la frig fară să
aibă posibilitatea să schimbe în vreun fel situatia in care se află.
- fumătorii si persoanele cu afectiuni ale vaselor de sange (cum ar fi cei care
suferă de diabet zaharat), manifestă o scădere a fluxului sanguin la nivelul
membrelor (aspect considerat un factor de risc).
- lipsa de adapost, oboseală, deshidratarea, imbrăcămintea nepotrivită și la
mare altitudine sunt factorii suplimentari de risc.
- purtati haine adecvate. Expertii consideră că mai multe straturi de haine care
să păstreze aerul cald pe langă corp, sunt varianta ideală.
- asigurati-vă că stratul exterior de imbracaminte este rezistent la apă.
- este important să consumati suficiente calorii (care vă poate ajuta in lupta cu
frigul).
- dacă sunteți la mare altitudine, de exemplu, escaladați un munte, luați cu
dvs. o rezervă de oxigen.
- luați imediat măsuri la primele semne de degerături: roseața, furnicaturi,
amorțeală, ințepături și durere.
Persoanele care prezinta cel mai mare risc
privind degeraturile si hipotermia sunt:
- cele care iși petrec majoritatea timpului în aer liber (vînători, persoane fără
adăpost, paznici, etc.);
- cele care consumă alcool;
- cele cu varstă înaintată, fără mijloace adecvate de confort (încălzire, hrană,
adăpost, etc.);
- cele care sunt epuizate, deshidratate;
- bolnavii mintal.
Simptomul se refera la ce simte pacientul și poate descrie, în timp ce un semn
este întîlnit și la alte persoane și poate fi observat de medic. De
exemplu, somnolența poate fi un simptom, în timp ce pupilele dilatate pot fi un
semn. 

Degeraturile afecteaza doar suprafata pielii. Inițial este percepută senzația de

durere si mancărime. Pe piele apar pete albe și/sau galbene și aceasta poate
amorti. Înghețul la suprafata pielii nu constă în lezarea permanentă a pielii,
deoarece numai suprafata superioară a pielii este afectată. Zonele implicate
pot fi deosebit de sensibile pentru o perioadă de timp. 

In urma degeraturilor pielea poate fi inghețată și amorțită. Cu toate acestea,

țesuturile profunde nu sunt afectate. După cîteva zile pot apărea pustule
închise la culoare, în zonele care au fost inghețate. În trei patru săptămîni
acestea se vindecă. Pacientul poate manifesta o sensibilitate în zonele
afectate, care poate persista o perioadă indelungată de timp. 

Tratament
Tratamentul se concentrează pe incalzirea sau dezghețarea tesutului afectat.
Este importat sa se evite un nou episod de degerături, din cauza riscului de a
leza si mai tare pielea. In cazul in care s-au format cristale, pacientul ar trebui
să evite micările care implică zona afectată, deoarece pot sa apărea răni.
Pesoana afectată trebuie sa evite frigul și să se incălzească imediat. Toate
hainele ude vor fi scoase și înlocuite cu haine uscate. Dacă este necesar, va
fi acoperit de paturi. Asigurați-vă că extremitațile sunt protejate. Dacă este
posibil, incălzirea organismului se va face treptat, sub supravegherea unui
cadru medical instruit. Aplicarea de apă caldă pe zonele traumatizate este
ideală. Puneti pe zonele afectate apă caldă pînă revine la culoarea normală.
Nu este ceva neobișnuit inflamația și culoarea roșie a zonelor înghețate.
Caldura directă, cum ar fi focul,trebuie evitată. Pielea a pierdut, probabil
abilitatea de a detecta temperaturi inalte, iar pacientul poate fi în pericol de a
se arde fără să vrea. Nu frecati zonele degerate, acest lucru poate agrava
leziunea.
După îndepărtarea din apă caldă, uscati ușor și aplicati tratament steril asupra
membrelor afectate, pentru a le proteja..
- Tratamentul curativ este general si local. Local, se interzic masajul și frecția
pe zonele afectate, reîncălzirea zonei degerate se face treptat într-o baie cu
apa încalzită pînă la 40C, timp de 20-30 minute.
În perioada reactivă , cînd au loc spasme vasculare,reducerea fluxului
sangvin periferic și apariția consecutivă a trombozelor intraarteriale și
intravenoase , se administrează I/V :
-preparate ce normalizează procesele metabolice – Reopoliglucină ,
Reogluman;
-spasmolitice – Sol.Papaverină 2% ,2 ml ;Acid nicotinic 1% 2ml cu 10 ml de
sol. Novocaină de 0,25% I/Arterial;
-pentru profilaxia trombozelor vasculare se administrează antiagregante –
Heparină in doză de 20 000 -30 000 U.A. ,Fraxiparină.
Această terapie este indicată și în perioada precoce –primele 12 ore după
reîncalzirea extremitaților.
Este indicată terapia de dezintoxicare, Hemodez , Neocompensan, soluții
cristaloide-DISol,TRISol.
-la fiecare 6 ore se administrează subdermal 5000 UA de heparină;
-alimentarea parenterală –Albumină ,Gelatinol,Refortan;
-antibioticoterapia ;
-vitaminoterapia;
-terapia simptomatică (cardiotonice,diuretice);
-terapia specifică –imunoglobulină,plasmă antistafilococică,bacteriofagi;
-profilaxia antitetanică in degerături de gradele II,III,IV.
Tratamentul chirurgical in degerături constă in :
-necroectomie;
-amputarea extremitații afectate-proximal de limita de demarcare;
- operații reconstructive , imbunatațirea funcției bontului, reconstituirea
defectelor cosmetice.
NU este recomandat:

 Sa se maseze zonele degerate;

 Sa se expuna la temperaturi crescute: calorifere, sobe, apa fierbinte
etc.;
 Sa se dea bauturi alcoolice victimei.

Concluzie
În concluzie, degerăturile reprezintă o afecțiune care trebuie
cunoscută și recunoscută imediat pentru a putea lua măsuri rapid, având în
vedere faptul că se poate solda cu complicații severe, ce pot pune viața în
pericol. Degerăturile pot afecta atât oamenii fără adăpost, pacienţii cu
diabet zaharat, pacienţii cu diverse afecţiuni psihice cât şi cadrele militare
sau alpiniştii. Pe termen lung degerăturile cresc sensibilitatea la frig în
zonele afectate şi predispun la alte degerături la temperaturi mai mari sau
timp de expunere mai scurt decât cel iniţial. Alte efecte pe termen lung
sunt tulburările de sensibilitate locală (parestezii, furnicături, dureri,
mâncărimi). Pentru degerăturile profunde riscurile sunt de pierdere
ireversibilă a sensibilităţii şi autoamputaţii (pierderea definitivă a unui
deget, de exemplu).

In functie de temperatura, hipotermia se poate clasifica

in:
 Usoara: temperatura corpului intre 35-32 grade celsius
 Medie: temperatura corpului intre 32-28 grade celsius
 Grava: temperatura corpului sub 28 grade celsius

Persoanele care au un risc mai mare de a face hipotermie sunt: varstnicii si copiii mici -
la care termoreglarea se face cu dificultate, traumatizatii, alcoolicii, drogatii si
persoanele innecate - deoarece caldura se pierde mai usor in apa decat in aer.

Frisoanele, principalul semn

De asemenea, printre simptome se numara:
  Frisoane, piele rece si palida;
 Tulburari de echilibru si de vorbire;
 Parestezii (amorteli) la nivelul mainilor si degetelor;
 Apatie sau chiar afectarea capacitatilor intelectuale.

Totodata, daca pacientul prezinta si alte semne, precum somnolenta, slabiciune,

halucinatii, confuzie, respiratii cu frecventa joasa sau rigiditate musculara, trebuie sa
actionati de urgenta, sa gasiti o cale sa va incalziti organismul, pentru ca altfel riscati sa
va pierdeti cunostinta. De exemplu, beti lichide calde.

Hipotermia poate aparea si in spatiile de locuit neincalzite, in special in cazul copiilor,

adultilor bolnavi sau varstnicilor care nu sunt imbracati corespunzator, iar recuperarea
in cazul lor se face mai greu.

Primul ajutor in caz de hipotermie

In cazul hipotermiei primul ajutor incepe cu evaluarea functiilor vitale (ABC - libertatea
cailor respiratorii, respiratie, circulatie) si resuscitarea cardiorespiratorie daca este
nevoie; toracele victimelor aflate in hipotermie este mai rigid ceea ce face mai dificil
masajul cardiac.

Restabilirea temperaturii normale a corpului se face lent, nu brusc (cu aproximativ 1

grad pe ora) si consta in:

 Incalzire pasiva: aducerea victimei intr-un mediu cald, inlocuirea imbracamintei

ude cu una uscata si invelirea cu paturi; aceste masuri pot fi suficiente in
hipotermiile usoare si medii cu temperaturi peste 31 grade celsius
 Incalzire externa activa: imersie in apa calda (40 grade celsius), acoperirea cu
paturi electrice, infasurarea in haine sau paturi calde, pungi sau sticle cu apa
calda
 Incalzire interna activa: care se face dupa transportul victimei la spital (ventilatie
cu O2 cald, fluide calde etc.).

Transportati persoana inghetata intr-un loc incalzit

Persoana care sufera de hipotermie trebuie transportata imediat intr-un loc incalzit.
Atentie insa, nu este bine sa incalziti bolnavul brusc, cu surse externe de caldura de
genul radiatoarelor sau caloriferelor electrice, deoarece se pot produce leziuni. Pentru
a-i regla temperatura corpului, cel mai bine este sa i se scoata hainele ude si reci si sa se
acopere cu paturi calde si sticle sau comprese cu apa fierbinte, pe care ar fi bine sa i le
puneti la gat, torace si in zona inghinala. Este foarte important sa ii acoperiti si capul,
aceasta fiind metoda cea mai sigura si rapidă de a creste temperatura corporala cu pana
la 2˚ Celsius.
Sfaturi pentru prevenirea hipotermiei
Pentru a evita hipotermia, cel mai bine este sa stati in casa pe timp de ger. In caz
contrar, medicii va sfatuiesc sa va echipati corespunzator:

 Acoperiti-va extremitatile, adica urechile, nasul, degetele de la maini, dar si

picioarele, deoarece acestea sunt locurile prin care se pierde caldura si riscati sa
suferiti degeraturi;
 Pentru a suporta mai bine frigul, este necesar sa aveti o alimentatie bogata in
grasimi si glucide (dulciuri) si sa consumati doua cani de ceai pe zi. Printre
plantele care imbunatatesc circulatia periferica se numara iasomia si busuiocul,
dar sunt recomandate si scortisoara, afinele, macesele, paducelul sau mugurii de
pin.

Batranii, copiii si bolnavii cu afectiuni cronice, cum ar fi diabet, hipotiroidism, afectiuni

neurologice sau psihice, sunt principalele categorii care prezinta risc crescut de aparitie
a hipotermiei. In plus, cardiacii sunt mai predispusi la a suferi un infarct miocardic.

Verificati daca prezinta degeraturi

Daca pacientul este constient, este indicat sa consume multe lichide calde, deoarece
riscul de deshidratare este mare dupa reincalzirea organismului. Nu uitati sa urmariti
reactiile bolnavului in timp ce il ingrijiti, verificati daca prezinta degeraturi sau daca
starea s-a ameliorat de cand l-ati adus in mediul cald. De asemenea, verificati constant
temperatura si urmariti-i respiratia. Daca nu remarcati nicio imbunatatire, chemati de
urgenta ambulanta. La spital i se vor administra fluide calde intravenos, oxigen si alte
tratamente care il vor ajuta sa-si revina.

De retinut! Nu se vor da bauturi alcoolice victimei (exista unele conceptii gresite

conform careia alcoolul incalzeste); in cazul in care victima este constienta si nu prezinta
varsaturi, se pot oferi bauturi calde (ceai, supa).

Tratament
În cazul instalării hipotermiei, fiind vorba de o urgență, este nevoie de solicitarea
imediată a personalului medical. Pâna când ajutorul medical este disponibil este
importantă și de multe ori esențială pentru viața victimei, acordarea corectă
a primului ajutor (dacă există posibilitatea). 

Iata câteva recomandari în acest sens:

  Nu bruscați victima! Când puteți acorda ajutor unei persoane cu hipotermie,
limitați-vă la mișcarile care sunt strict necesare (ex. mutarea către sursa de
căldură), mai ales dacă aceasta a suferit traumatisme; nu efectuați masaj și nu o
forțați  să se miște pentru a nu agrava starea victimei.
 Mutați victima din zona factorului cauzator de hipotermie – daca este posibil
îndepărtați persoana afectata de sursa de frig și aduceți-o aproape de o sursa de
căldură sau într-un loc mai cald și ferit de bătaia vântului.
 Îndepartați cu atenție hainele ude și înlocuiți-le cu altele uscate (în cazul
imersiei în apă) - dacă victima este inconștientă taiați hainele ude pentru a
economisi timp. 
 Acoperiți victima cu pături sau haine uscate, lăsând descoperită numai fața.Nu
folosiți ăaturi electrice sau alte dispozitive care pot provoca arsuri.
 Așezați victima pe spate, pe o pătură sau pe o suprafață uscată. 
 Monitorizați pulsul și respirația – daca este nevoie executați manevre de
resucitare cardiopulmonara (CPR) – masaj cardiac și ventilație artificială (30
compresii cardiace la 2 respirații), daca persoana afectată nu mai reacționează
la stimuli, lipsește respirația iar pulsul este foarte slab sau absent.
 Nu expuneți victima direct la o sursă puternică de căldură – încălzirea
trebuie să se facă treptat, pentru a permite readaptarea organismului la căldură.
 Aplicați comprese calde pe torace și gât  (pungi sau sticle cu apă călduță) – a se
evita zona mâinilor și picioarelor pentru a nu  forța întoarcerea sângelui cu
temperatura scăzută la inimă.
 Așezați-vă lângă victimă pentru a-i transmite din căldura propriului corp.
 Oferiți victimei ceva cald să bea (ceai), dacă starea permite și dacă există
posibilitatea. Nu administrați alcool!
 Daca victima se află în apă rece și este în stare de conștiență, până la scoaterea
acesteia din apă se recomandă aducerea genunchilor la piept (poziție ghemuită),
astfel încât suprafața expusă frigului să fie mai mică.

În funcție de gradul de severitate al hipotermiei, îngrijirile medicale includ intervenții

care au ca scop creșterea temperaturii corpului. Printre aceste proceduri se numără: 

 hemodializa - asigură reîncălzirea sângelui;

 administrarea intravenoasă de lichide calde – injectarea unei soluții saline
încalzite;
 oxigenarea artificială cu aer umidificat, ajuta la creșterea temperaturii
corpului;
 irigarea – o soluție caldă de apă sărată este utilizată pentru încălzirea anumitor
zone ale corpului precum pleura sau cavitatea peritoneală.

Persoanele cu hipotermie ușoara răspund foarte bine la procedurile medicale și se pot

recupera destul de repede. În cazul hipotermiei moderate sau severe pot
apărea complicații grave și chiar moartea. Câteva dintre complicațiile posibile
sunt: hipoxia, degerăturile care pot evolua către gangrenă (în special la nivelul
extremitaților – mâini, picioare), inflamarea pancreasului, pneumonia, insuficiență
renală, probleme cardiace. Chiar dacă sunt mai predispuși la instalarea hipotermiei,
copiii au parte de o recuperare mai buna decât adulții sau batrânii.

Concluzie
 Hipotermia, în stadii incipiente, nu necesită manevre medicale complexe, de aceea primul
ajutor poate fi salvator de viață în cele mai multe cazuri.
 În condiții meteorologice extreme precum furtuni, inundații, ninsori abundente și
temperaturi mult scăzute este indicat să se adopte măsuri de siguranță și să se evite
călătoriile mai ales în zone greu accesibile echipelor de salvare.
 Pe timp de iarnă este necesară funcționarea unui centru social care să ofere hrană caldă și
adăpost persoanelor fără domiciliu, acestea fiind principalele victime ale hipotermiei.
 Consumul excesiv de alcool corelat cu expunerea îndelungată la temperaturi foarte
scăzute (sub pragul înghețului) nu este indicat deoarece determină atât pierdere de
căldură (vasodilatație), cât și o percepție falsă asupra mediului ambiant iar riscul instalării
hipotermiei este destul de mare.  
 Victimele accidentelor care prezintă răni grave, contuzii, fracturi sau arsuri pot instala
hipotermie chiar dacă nu este frig, de aceea înaintea sosirii echipajelor specializate,
acoperirea acestora cu pături sau haine calde poate ajuta.

Degerăturile
Degeraturile sunt leziuni ale tesuturilor provocate de frig, in urma situatiilor de
expunere la temperaturi scazute. Hipotermia este caracterizata de scaderea
anormala a temperaturii corpului. 

Nasul, obrajii, urechile, degetele de la maini si picioare sunt afectate cel mai
frecvent. Toti oamenii sunt sensibili, chiar si persoanele care traiesc in zone
cu clima rece. 

Clasificarea și caracteristica degerăturilor

În funcție de intensitatea frigului, durata de expunere, precum și de
reactivitatea organismului, leziunile locale, deosebim patru grade de
degerături:
Gradul I- în formele cele mai usoare aceasta se manifestă prin senzația de
înțepături și furnicături în regiunile expuse acțiunii frigului. În formele mai
avansate apar dureri violente , însoțite de senzații de usturime și tulburări de
sensibilitate: furnicături, amorțeală, senzație de cald sau rece .
Obiectiv: la cîteva ore după încetarera acțiunii frigului, la nivelul zonei
respective se formează edem, care poate persista cîteva
săptămîni.Tegumentele au un aspect cu nuanță de violet, iar după 7-10 zile
încep să se descuameze.
Gradul II- caracteristic prin leziunea stratului superficial al pielii și formarea
flictenelor umplute cu lichid transparent. Flictenele se formează în primele 24
ore și mai rar în a 2-a , a 3-a zi. După deschiderea lor rămîne o suprafață
roșie-violet, uneori acoperită cu fibrină, sensibilitatea tactilă și dureroasă este
păstrată. Degerăturile de gradul II se vindecă fară sechele într-o perioadă de
cîteva săptămîni.
Gradul III- este implicată toată grosimea dermului și poate cuprinde și
hipodermul. Se caracterizează prin tulburări de sensibilitate. Leziunile
nicrotice au aspect plumburiu a pielii la nivelul căreia apar vezicule albăstrui.
Peste 7-10 zile se dezvoltă necroza uscată sau umedă și se formează linia
de demarcare. Vindecarea degerăturilor de gradul III se face cu sechelea într-
o perioadă de 2-3 luni.
Gradul IV- leziunea are aspect de gangrenă uscată și cuprinde toate straturile
pielii, țesutul celular subcutanat, tendoane, mușchi, uneori și osul subiacent.
Accidentatul este ca deobicei în stare de șoc, somnolent, apatic, sau
dimpotrivă, agitat. Edemul țesuturilor ocupă o suprafață mai mare decît zona
de necroză. În primele zile nu putem, practic, deosebi degerăturile de gradul
III și gradul IV . Peste o săptămînă,edemul se micșorează și spre sfîrșitul
săptămînii a 2-a, apare linia de demarcare ce separă țesuturile necrotice de
cele viabile.
Fiziopatologic, transformările se produc în două etape:
Etapa I – are loc vasoconstricția datorată frigului, țesuturile se ischemiaza;
Etapa II – după expunerea la frig, prin trecerea la caldură, se produc
vasodilatații care determină apariția de leziuni la nivelul endoteliului vascular
și care angrenează apariția trombilor, vasele de sînge se trombozează ceea ce
conduce la gangrenă.

Cum pot fi prevenite degeraturile?

Degeraturile pot avea loc extrem de rapid la temperaturi foarte scăzute. Este
foarte important să se protejeze pielea în mod corespunzator. Nu uitati de
vîntul rece care poate intensifica efectul degeraturilor si progresia acestora.
Primul pas in prevenirea degeraturilor este sa stiți dacă sunteți predispus la
instalarea acestora:
- cele mai multe cazuri de degeraturi s-au observat la cei care consumă
alcool, cei care suferă de boli psihice si la persoanele care fac abuz de
droguri recreative.
- cazurile de degeraturi implică perosanele care sunt expuse la frig fară să
aibă posibilitatea să schimbe în vreun fel situatia in care se află.
- fumătorii si persoanele cu afectiuni ale vaselor de sange (cum ar fi cei care
suferă de diabet zaharat), manifestă o scădere a fluxului sanguin la nivelul
membrelor (aspect considerat un factor de risc).
- lipsa de adapost, oboseală, deshidratarea, imbrăcămintea nepotrivită și la
mare altitudine sunt factorii suplimentari de risc.
- purtati haine adecvate. Expertii consideră că mai multe straturi de haine care
să păstreze aerul cald pe langă corp, sunt varianta ideală.
- asigurati-vă că stratul exterior de imbracaminte este rezistent la apă.
- este important să consumati suficiente calorii (care vă poate ajuta in lupta cu
frigul).
- dacă sunteți la mare altitudine, de exemplu, escaladați un munte, luați cu
dvs. o rezervă de oxigen.
- luați imediat măsuri la primele semne de degerături: roseața, furnicaturi,
amorțeală, ințepături și durere.

Persoanele care prezinta cel mai mare risc

privind degeraturile si hipotermia sunt:
- cele care iși petrec majoritatea timpului în aer liber (vînători, persoane fără
adăpost, paznici, etc.);
- cele care consumă alcool;
- cele cu varstă înaintată, fără mijloace adecvate de confort (încălzire, hrană,
adăpost, etc.);
- cele care sunt epuizate, deshidratate;
- bolnavii mintal.
Simptomul se refera la ce simte pacientul și poate descrie, în timp ce un semn
este întîlnit și la alte persoane și poate fi observat de medic. De
exemplu, somnolența poate fi un simptom, în timp ce pupilele dilatate pot fi un
semn. 

Degeraturile afecteaza doar suprafata pielii. Inițial este percepută senzația de

durere si mancărime. Pe piele apar pete albe și/sau galbene și aceasta poate
amorti. Înghețul la suprafata pielii nu constă în lezarea permanentă a pielii,
deoarece numai suprafata superioară a pielii este afectată. Zonele implicate
pot fi deosebit de sensibile pentru o perioadă de timp. 

In urma degeraturilor pielea poate fi inghețată și amorțită. Cu toate acestea,

țesuturile profunde nu sunt afectate. După cîteva zile pot apărea pustule
închise la culoare, în zonele care au fost inghețate. În trei patru săptămîni
acestea se vindecă. Pacientul poate manifesta o sensibilitate în zonele
afectate, care poate persista o perioadă indelungată de timp. 

Tratament
Tratamentul se concentrează pe incalzirea sau dezghețarea tesutului afectat.
Este importat sa se evite un nou episod de degerături, din cauza riscului de a
leza si mai tare pielea. In cazul in care s-au format cristale, pacientul ar trebui
să evite micările care implică zona afectată, deoarece pot sa apărea răni.
Pesoana afectată trebuie sa evite frigul și să se incălzească imediat. Toate
hainele ude vor fi scoase și înlocuite cu haine uscate. Dacă este necesar, va
fi acoperit de paturi. Asigurați-vă că extremitațile sunt protejate. Dacă este
posibil, incălzirea organismului se va face treptat, sub supravegherea unui
cadru medical instruit. Aplicarea de apă caldă pe zonele traumatizate este
ideală. Puneti pe zonele afectate apă caldă pînă revine la culoarea normală.
Nu este ceva neobișnuit inflamația și culoarea roșie a zonelor înghețate.

Caldura directă, cum ar fi focul,trebuie evitată. Pielea a pierdut, probabil

abilitatea de a detecta temperaturi inalte, iar pacientul poate fi în pericol de a
se arde fără să vrea. Nu frecati zonele degerate, acest lucru poate agrava
leziunea.
După îndepărtarea din apă caldă, uscati ușor și aplicati tratament steril asupra
membrelor afectate, pentru a le proteja..
- Tratamentul curativ este general si local. Local, se interzic masajul și frecția
pe zonele afectate, reîncălzirea zonei degerate se face treptat într-o baie cu
apa încalzită pînă la 40C, timp de 20-30 minute.
În perioada reactivă , cînd au loc spasme vasculare,reducerea fluxului
sangvin periferic și apariția consecutivă a trombozelor intraarteriale și
intravenoase , se administrează I/V :
-preparate ce normalizează procesele metabolice – Reopoliglucină ,
Reogluman;
-spasmolitice – Sol.Papaverină 2% ,2 ml ;Acid nicotinic 1% 2ml cu 10 ml de
sol. Novocaină de 0,25% I/Arterial;
-pentru profilaxia trombozelor vasculare se administrează antiagregante –
Heparină in doză de 20 000 -30 000 U.A. ,Fraxiparină.
Această terapie este indicată și în perioada precoce –primele 12 ore după
reîncalzirea extremitaților.
 Este indicată terapia de dezintoxicare, Hemodez , Neocompensan, soluții
cristaloide-DISol,TRISol.
-la fiecare 6 ore se administrează subdermal 5000 UA de heparină;
-alimentarea parenterală –Albumină ,Gelatinol,Refortan;
-antibioticoterapia ;
-vitaminoterapia;
-terapia simptomatică (cardiotonice,diuretice);
-terapia specifică –imunoglobulină,plasmă antistafilococică,bacteriofagi;
-profilaxia antitetanică in degerături de gradele II,III,IV.
Tratamentul chirurgical in degerături constă in :
-necroectomie;
-amputarea extremitații afectate-proximal de limita de demarcare;
- operații reconstructive , imbunatațirea funcției bontului, reconstituirea
defectelor cosmetice.

NU este recomandat:

 Sa se maseze zonele degerate;

 Sa se expuna la temperaturi crescute: calorifere, sobe, apa fierbinte
etc.;
 Sa se dea bauturi alcoolice victimei.

Concluzie
În concluzie, degerăturile reprezintă o afecțiune care trebuie
cunoscută și recunoscută imediat pentru a putea lua măsuri rapid, având în
vedere faptul că se poate solda cu complicații severe, ce pot pune viața în
pericol. Degerăturile pot afecta atât oamenii fără adăpost, pacienţii cu
diabet zaharat, pacienţii cu diverse afecţiuni psihice cât şi cadrele militare
sau alpiniştii. Pe termen lung degerăturile cresc sensibilitatea la frig în
zonele afectate şi predispun la alte degerături la temperaturi mai mari sau
timp de expunere mai scurt decât cel iniţial. Alte efecte pe termen lung
sunt tulburările de sensibilitate locală (parestezii, furnicături, dureri,
mâncărimi). Pentru degerăturile profunde riscurile sunt de pierdere
ireversibilă a sensibilităţii şi autoamputaţii (pierderea definitivă a unui
deget, de exemplu).

In functie de temperatura, hipotermia se poate clasifica

in:
 Usoara: temperatura corpului intre 35-32 grade celsius
 Medie: temperatura corpului intre 32-28 grade celsius
 Grava: temperatura corpului sub 28 grade celsius

Persoanele care au un risc mai mare de a face hipotermie sunt: varstnicii si copiii mici -
la care termoreglarea se face cu dificultate, traumatizatii, alcoolicii, drogatii si
persoanele innecate - deoarece caldura se pierde mai usor in apa decat in aer.

Frisoanele, principalul semn

De asemenea, printre simptome se numara:

 Frisoane, piele rece si palida;

 Tulburari de echilibru si de vorbire;
 Parestezii (amorteli) la nivelul mainilor si degetelor;
 Apatie sau chiar afectarea capacitatilor intelectuale.

Totodata, daca pacientul prezinta si alte semne, precum somnolenta, slabiciune,

halucinatii, confuzie, respiratii cu frecventa joasa sau rigiditate musculara, trebuie sa
actionati de urgenta, sa gasiti o cale sa va incalziti organismul, pentru ca altfel riscati sa
va pierdeti cunostinta. De exemplu, beti lichide calde.

Hipotermia poate aparea si in spatiile de locuit neincalzite, in special in cazul copiilor,

adultilor bolnavi sau varstnicilor care nu sunt imbracati corespunzator, iar recuperarea
in cazul lor se face mai greu.

Primul ajutor in caz de hipotermie

In cazul hipotermiei primul ajutor incepe cu evaluarea functiilor vitale (ABC - libertatea
cailor respiratorii, respiratie, circulatie) si resuscitarea cardiorespiratorie daca este
nevoie; toracele victimelor aflate in hipotermie este mai rigid ceea ce face mai dificil
masajul cardiac.
Restabilirea temperaturii normale a corpului se face lent, nu brusc (cu aproximativ 1
grad pe ora) si consta in:

 Incalzire pasiva: aducerea victimei intr-un mediu cald, inlocuirea imbracamintei

ude cu una uscata si invelirea cu paturi; aceste masuri pot fi suficiente in
hipotermiile usoare si medii cu temperaturi peste 31 grade celsius
 Incalzire externa activa: imersie in apa calda (40 grade celsius), acoperirea cu
paturi electrice, infasurarea in haine sau paturi calde, pungi sau sticle cu apa
calda
 Incalzire interna activa: care se face dupa transportul victimei la spital (ventilatie
cu O2 cald, fluide calde etc.).

Transportati persoana inghetata intr-un loc incalzit

Persoana care sufera de hipotermie trebuie transportata imediat intr-un loc incalzit.
Atentie insa, nu este bine sa incalziti bolnavul brusc, cu surse externe de caldura de
genul radiatoarelor sau caloriferelor electrice, deoarece se pot produce leziuni. Pentru
a-i regla temperatura corpului, cel mai bine este sa i se scoata hainele ude si reci si sa se
acopere cu paturi calde si sticle sau comprese cu apa fierbinte, pe care ar fi bine sa i le
puneti la gat, torace si in zona inghinala. Este foarte important sa ii acoperiti si capul,
aceasta fiind metoda cea mai sigura si rapidă de a creste temperatura corporala cu pana
la 2˚ Celsius.

Sfaturi pentru prevenirea hipotermiei

Pentru a evita hipotermia, cel mai bine este sa stati in casa pe timp de ger. In caz
contrar, medicii va sfatuiesc sa va echipati corespunzator:

 Acoperiti-va extremitatile, adica urechile, nasul, degetele de la maini, dar si

picioarele, deoarece acestea sunt locurile prin care se pierde caldura si riscati sa
suferiti degeraturi;
 Pentru a suporta mai bine frigul, este necesar sa aveti o alimentatie bogata in
grasimi si glucide (dulciuri) si sa consumati doua cani de ceai pe zi. Printre
plantele care imbunatatesc circulatia periferica se numara iasomia si busuiocul,
dar sunt recomandate si scortisoara, afinele, macesele, paducelul sau mugurii de
pin.

Batranii, copiii si bolnavii cu afectiuni cronice, cum ar fi diabet, hipotiroidism, afectiuni

neurologice sau psihice, sunt principalele categorii care prezinta risc crescut de aparitie
a hipotermiei. In plus, cardiacii sunt mai predispusi la a suferi un infarct miocardic.

Verificati daca prezinta degeraturi

Daca pacientul este constient, este indicat sa consume multe lichide calde, deoarece
riscul de deshidratare este mare dupa reincalzirea organismului. Nu uitati sa urmariti
reactiile bolnavului in timp ce il ingrijiti, verificati daca prezinta degeraturi sau daca
starea s-a ameliorat de cand l-ati adus in mediul cald. De asemenea, verificati constant
temperatura si urmariti-i respiratia. Daca nu remarcati nicio imbunatatire, chemati de
urgenta ambulanta. La spital i se vor administra fluide calde intravenos, oxigen si alte
tratamente care il vor ajuta sa-si revina.

De retinut! Nu se vor da bauturi alcoolice victimei (exista unele conceptii gresite

conform careia alcoolul incalzeste); in cazul in care victima este constienta si nu prezinta
varsaturi, se pot oferi bauturi calde (ceai, supa).

Tratament
În cazul instalării hipotermiei, fiind vorba de o urgență, este nevoie de solicitarea
imediată a personalului medical. Pâna când ajutorul medical este disponibil este
importantă și de multe ori esențială pentru viața victimei, acordarea corectă
a primului ajutor (dacă există posibilitatea). 

Iata câteva recomandari în acest sens:

 Nu bruscați victima! Când puteți acorda ajutor unei persoane cu hipotermie,

limitați-vă la mișcarile care sunt strict necesare (ex. mutarea către sursa de
căldură), mai ales dacă aceasta a suferit traumatisme; nu efectuați masaj și nu o
forțați  să se miște pentru a nu agrava starea victimei.
 Mutați victima din zona factorului cauzator de hipotermie – daca este posibil
îndepărtați persoana afectata de sursa de frig și aduceți-o aproape de o sursa de
căldură sau într-un loc mai cald și ferit de bătaia vântului.
 Îndepartați cu atenție hainele ude și înlocuiți-le cu altele uscate (în cazul
imersiei în apă) - dacă victima este inconștientă taiați hainele ude pentru a
economisi timp. 
 Acoperiți victima cu pături sau haine uscate, lăsând descoperită numai fața.Nu
folosiți ăaturi electrice sau alte dispozitive care pot provoca arsuri.
 Așezați victima pe spate, pe o pătură sau pe o suprafață uscată. 
 Monitorizați pulsul și respirația – daca este nevoie executați manevre de
resucitare cardiopulmonara (CPR) – masaj cardiac și ventilație artificială (30
compresii cardiace la 2 respirații), daca persoana afectată nu mai reacționează
la stimuli, lipsește respirația iar pulsul este foarte slab sau absent.
 Nu expuneți victima direct la o sursă puternică de căldură – încălzirea
trebuie să se facă treptat, pentru a permite readaptarea organismului la căldură.
 Aplicați comprese calde pe torace și gât  (pungi sau sticle cu apă călduță) – a se
evita zona mâinilor și picioarelor pentru a nu  forța întoarcerea sângelui cu
temperatura scăzută la inimă.
  Așezați-vă lângă victimă pentru a-i transmite din căldura propriului corp.
 Oferiți victimei ceva cald să bea (ceai), dacă starea permite și dacă există
posibilitatea. Nu administrați alcool!
 Daca victima se află în apă rece și este în stare de conștiență, până la scoaterea
acesteia din apă se recomandă aducerea genunchilor la piept (poziție ghemuită),
astfel încât suprafața expusă frigului să fie mai mică.

În funcție de gradul de severitate al hipotermiei, îngrijirile medicale includ intervenții

care au ca scop creșterea temperaturii corpului. Printre aceste proceduri se numără: 

 hemodializa - asigură reîncălzirea sângelui;

 administrarea intravenoasă de lichide calde – injectarea unei soluții saline
încalzite;
 oxigenarea artificială cu aer umidificat, ajuta la creșterea temperaturii
corpului;
 irigarea – o soluție caldă de apă sărată este utilizată pentru încălzirea anumitor
zone ale corpului precum pleura sau cavitatea peritoneală.

Persoanele cu hipotermie ușoara răspund foarte bine la procedurile medicale și se pot

recupera destul de repede. În cazul hipotermiei moderate sau severe pot
apărea complicații grave și chiar moartea. Câteva dintre complicațiile posibile
sunt: hipoxia, degerăturile care pot evolua către gangrenă (în special la nivelul
extremitaților – mâini, picioare), inflamarea pancreasului, pneumonia, insuficiență
renală, probleme cardiace. Chiar dacă sunt mai predispuși la instalarea hipotermiei,
copiii au parte de o recuperare mai buna decât adulții sau batrânii.

Concluzie
 Hipotermia, în stadii incipiente, nu necesită manevre medicale complexe, de aceea primul
ajutor poate fi salvator de viață în cele mai multe cazuri.
 În condiții meteorologice extreme precum furtuni, inundații, ninsori abundente și
temperaturi mult scăzute este indicat să se adopte măsuri de siguranță și să se evite
călătoriile mai ales în zone greu accesibile echipelor de salvare.
 Pe timp de iarnă este necesară funcționarea unui centru social care să ofere hrană caldă și
adăpost persoanelor fără domiciliu, acestea fiind principalele victime ale hipotermiei.
 Consumul excesiv de alcool corelat cu expunerea îndelungată la temperaturi foarte
scăzute (sub pragul înghețului) nu este indicat deoarece determină atât pierdere de
căldură (vasodilatație), cât și o percepție falsă asupra mediului ambiant iar riscul instalării
hipotermiei este destul de mare.  
 Victimele accidentelor care prezintă răni grave, contuzii, fracturi sau arsuri pot instala
hipotermie chiar dacă nu este frig, de aceea înaintea sosirii echipajelor specializate,
acoperirea acestora cu pături sau haine calde poate ajuta.
 Degerăturile
Degeraturile sunt leziuni ale tesuturilor provocate de frig, in urma situatiilor de
expunere la temperaturi scazute. Hipotermia este caracterizata de scaderea
anormala a temperaturii corpului. 

Nasul, obrajii, urechile, degetele de la maini si picioare sunt afectate cel mai
frecvent. Toti oamenii sunt sensibili, chiar si persoanele care traiesc in zone
cu clima rece. 

Clasificarea și caracteristica degerăturilor

În funcție de intensitatea frigului, durata de expunere, precum și de
reactivitatea organismului, leziunile locale, deosebim patru grade de
degerături:
Gradul I- în formele cele mai usoare aceasta se manifestă prin senzația de
înțepături și furnicături în regiunile expuse acțiunii frigului. În formele mai
avansate apar dureri violente , însoțite de senzații de usturime și tulburări de
sensibilitate: furnicături, amorțeală, senzație de cald sau rece .
Obiectiv: la cîteva ore după încetarera acțiunii frigului, la nivelul zonei
respective se formează edem, care poate persista cîteva
săptămîni.Tegumentele au un aspect cu nuanță de violet, iar după 7-10 zile
încep să se descuameze.
Gradul II- caracteristic prin leziunea stratului superficial al pielii și formarea
flictenelor umplute cu lichid transparent. Flictenele se formează în primele 24
ore și mai rar în a 2-a , a 3-a zi. După deschiderea lor rămîne o suprafață
roșie-violet, uneori acoperită cu fibrină, sensibilitatea tactilă și dureroasă este
păstrată. Degerăturile de gradul II se vindecă fară sechele într-o perioadă de
cîteva săptămîni.
Gradul III- este implicată toată grosimea dermului și poate cuprinde și
hipodermul. Se caracterizează prin tulburări de sensibilitate. Leziunile
nicrotice au aspect plumburiu a pielii la nivelul căreia apar vezicule albăstrui.
Peste 7-10 zile se dezvoltă necroza uscată sau umedă și se formează linia
de demarcare. Vindecarea degerăturilor de gradul III se face cu sechelea într-
o perioadă de 2-3 luni.
Gradul IV- leziunea are aspect de gangrenă uscată și cuprinde toate straturile
pielii, țesutul celular subcutanat, tendoane, mușchi, uneori și osul subiacent.
Accidentatul este ca deobicei în stare de șoc, somnolent, apatic, sau
dimpotrivă, agitat. Edemul țesuturilor ocupă o suprafață mai mare decît zona
de necroză. În primele zile nu putem, practic, deosebi degerăturile de gradul
III și gradul IV . Peste o săptămînă,edemul se micșorează și spre sfîrșitul
săptămînii a 2-a, apare linia de demarcare ce separă țesuturile necrotice de
cele viabile.
Fiziopatologic, transformările se produc în două etape:
Etapa I – are loc vasoconstricția datorată frigului, țesuturile se ischemiaza;
Etapa II – după expunerea la frig, prin trecerea la caldură, se produc
vasodilatații care determină apariția de leziuni la nivelul endoteliului vascular
și care angrenează apariția trombilor, vasele de sînge se trombozează ceea ce
conduce la gangrenă.

Cum pot fi prevenite degeraturile?

Degeraturile pot avea loc extrem de rapid la temperaturi foarte scăzute. Este
foarte important să se protejeze pielea în mod corespunzator. Nu uitati de
vîntul rece care poate intensifica efectul degeraturilor si progresia acestora.
Primul pas in prevenirea degeraturilor este sa stiți dacă sunteți predispus la
instalarea acestora:
- cele mai multe cazuri de degeraturi s-au observat la cei care consumă
alcool, cei care suferă de boli psihice si la persoanele care fac abuz de
droguri recreative.
- cazurile de degeraturi implică perosanele care sunt expuse la frig fară să
aibă posibilitatea să schimbe în vreun fel situatia in care se află.
- fumătorii si persoanele cu afectiuni ale vaselor de sange (cum ar fi cei care
suferă de diabet zaharat), manifestă o scădere a fluxului sanguin la nivelul
membrelor (aspect considerat un factor de risc).
- lipsa de adapost, oboseală, deshidratarea, imbrăcămintea nepotrivită și la
mare altitudine sunt factorii suplimentari de risc.
- purtati haine adecvate. Expertii consideră că mai multe straturi de haine care
să păstreze aerul cald pe langă corp, sunt varianta ideală.
- asigurati-vă că stratul exterior de imbracaminte este rezistent la apă.
- este important să consumati suficiente calorii (care vă poate ajuta in lupta cu
frigul).
- dacă sunteți la mare altitudine, de exemplu, escaladați un munte, luați cu
dvs. o rezervă de oxigen.
- luați imediat măsuri la primele semne de degerături: roseața, furnicaturi,
amorțeală, ințepături și durere.
Persoanele care prezinta cel mai mare risc
privind degeraturile si hipotermia sunt:
- cele care iși petrec majoritatea timpului în aer liber (vînători, persoane fără
adăpost, paznici, etc.);
- cele care consumă alcool;
- cele cu varstă înaintată, fără mijloace adecvate de confort (încălzire, hrană,
adăpost, etc.);
- cele care sunt epuizate, deshidratate;
- bolnavii mintal.
Simptomul se refera la ce simte pacientul și poate descrie, în timp ce un semn
este întîlnit și la alte persoane și poate fi observat de medic. De
exemplu, somnolența poate fi un simptom, în timp ce pupilele dilatate pot fi un
semn. 

Degeraturile afecteaza doar suprafata pielii. Inițial este percepută senzația de

durere si mancărime. Pe piele apar pete albe și/sau galbene și aceasta poate
amorti. Înghețul la suprafata pielii nu constă în lezarea permanentă a pielii,
deoarece numai suprafata superioară a pielii este afectată. Zonele implicate
pot fi deosebit de sensibile pentru o perioadă de timp. 

In urma degeraturilor pielea poate fi inghețată și amorțită. Cu toate acestea,

țesuturile profunde nu sunt afectate. După cîteva zile pot apărea pustule
închise la culoare, în zonele care au fost inghețate. În trei patru săptămîni
acestea se vindecă. Pacientul poate manifesta o sensibilitate în zonele
afectate, care poate persista o perioadă indelungată de timp. 

Tratament
Tratamentul se concentrează pe incalzirea sau dezghețarea tesutului afectat.
Este importat sa se evite un nou episod de degerături, din cauza riscului de a
leza si mai tare pielea. In cazul in care s-au format cristale, pacientul ar trebui
să evite micările care implică zona afectată, deoarece pot sa apărea răni.
Pesoana afectată trebuie sa evite frigul și să se incălzească imediat. Toate
hainele ude vor fi scoase și înlocuite cu haine uscate. Dacă este necesar, va
fi acoperit de paturi. Asigurați-vă că extremitațile sunt protejate. Dacă este
posibil, incălzirea organismului se va face treptat, sub supravegherea unui
cadru medical instruit. Aplicarea de apă caldă pe zonele traumatizate este
ideală. Puneti pe zonele afectate apă caldă pînă revine la culoarea normală.
Nu este ceva neobișnuit inflamația și culoarea roșie a zonelor înghețate.
Caldura directă, cum ar fi focul,trebuie evitată. Pielea a pierdut, probabil
abilitatea de a detecta temperaturi inalte, iar pacientul poate fi în pericol de a
se arde fără să vrea. Nu frecati zonele degerate, acest lucru poate agrava
leziunea.
După îndepărtarea din apă caldă, uscati ușor și aplicati tratament steril asupra
membrelor afectate, pentru a le proteja..
- Tratamentul curativ este general si local. Local, se interzic masajul și frecția
pe zonele afectate, reîncălzirea zonei degerate se face treptat într-o baie cu
apa încalzită pînă la 40C, timp de 20-30 minute.
În perioada reactivă , cînd au loc spasme vasculare,reducerea fluxului
sangvin periferic și apariția consecutivă a trombozelor intraarteriale și
intravenoase , se administrează I/V :
-preparate ce normalizează procesele metabolice – Reopoliglucină ,
Reogluman;
-spasmolitice – Sol.Papaverină 2% ,2 ml ;Acid nicotinic 1% 2ml cu 10 ml de
sol. Novocaină de 0,25% I/Arterial;
-pentru profilaxia trombozelor vasculare se administrează antiagregante –
Heparină in doză de 20 000 -30 000 U.A. ,Fraxiparină.
Această terapie este indicată și în perioada precoce –primele 12 ore după
reîncalzirea extremitaților.
Este indicată terapia de dezintoxicare, Hemodez , Neocompensan, soluții
cristaloide-DISol,TRISol.
-la fiecare 6 ore se administrează subdermal 5000 UA de heparină;
-alimentarea parenterală –Albumină ,Gelatinol,Refortan;
-antibioticoterapia ;
-vitaminoterapia;
-terapia simptomatică (cardiotonice,diuretice);
-terapia specifică –imunoglobulină,plasmă antistafilococică,bacteriofagi;
-profilaxia antitetanică in degerături de gradele II,III,IV.
Tratamentul chirurgical in degerături constă in :
-necroectomie;
-amputarea extremitații afectate-proximal de limita de demarcare;
- operații reconstructive , imbunatațirea funcției bontului, reconstituirea
defectelor cosmetice.
NU este recomandat:

 Sa se maseze zonele degerate;

 Sa se expuna la temperaturi crescute: calorifere, sobe, apa fierbinte
etc.;
 Sa se dea bauturi alcoolice victimei.

Concluzie
În concluzie, degerăturile reprezintă o afecțiune care trebuie
cunoscută și recunoscută imediat pentru a putea lua măsuri rapid, având în
vedere faptul că se poate solda cu complicații severe, ce pot pune viața în
pericol. Degerăturile pot afecta atât oamenii fără adăpost, pacienţii cu
diabet zaharat, pacienţii cu diverse afecţiuni psihice cât şi cadrele militare
sau alpiniştii. Pe termen lung degerăturile cresc sensibilitatea la frig în
zonele afectate şi predispun la alte degerături la temperaturi mai mari sau
timp de expunere mai scurt decât cel iniţial. Alte efecte pe termen lung
sunt tulburările de sensibilitate locală (parestezii, furnicături, dureri,
mâncărimi). Pentru degerăturile profunde riscurile sunt de pierdere
ireversibilă a sensibilităţii şi autoamputaţii (pierderea definitivă a unui
deget, de exemplu).

In functie de temperatura, hipotermia se poate clasifica

in:
 Usoara: temperatura corpului intre 35-32 grade celsius
 Medie: temperatura corpului intre 32-28 grade celsius
 Grava: temperatura corpului sub 28 grade celsius

Persoanele care au un risc mai mare de a face hipotermie sunt: varstnicii si copiii mici -
la care termoreglarea se face cu dificultate, traumatizatii, alcoolicii, drogatii si
persoanele innecate - deoarece caldura se pierde mai usor in apa decat in aer.

Frisoanele, principalul semn

De asemenea, printre simptome se numara:
  Frisoane, piele rece si palida;
 Tulburari de echilibru si de vorbire;
 Parestezii (amorteli) la nivelul mainilor si degetelor;
 Apatie sau chiar afectarea capacitatilor intelectuale.

Totodata, daca pacientul prezinta si alte semne, precum somnolenta, slabiciune,

halucinatii, confuzie, respiratii cu frecventa joasa sau rigiditate musculara, trebuie sa
actionati de urgenta, sa gasiti o cale sa va incalziti organismul, pentru ca altfel riscati sa
va pierdeti cunostinta. De exemplu, beti lichide calde.

Hipotermia poate aparea si in spatiile de locuit neincalzite, in special in cazul copiilor,

adultilor bolnavi sau varstnicilor care nu sunt imbracati corespunzator, iar recuperarea
in cazul lor se face mai greu.

Primul ajutor in caz de hipotermie

In cazul hipotermiei primul ajutor incepe cu evaluarea functiilor vitale (ABC - libertatea
cailor respiratorii, respiratie, circulatie) si resuscitarea cardiorespiratorie daca este
nevoie; toracele victimelor aflate in hipotermie este mai rigid ceea ce face mai dificil
masajul cardiac.

Restabilirea temperaturii normale a corpului se face lent, nu brusc (cu aproximativ 1

grad pe ora) si consta in:

 Incalzire pasiva: aducerea victimei intr-un mediu cald, inlocuirea imbracamintei

ude cu una uscata si invelirea cu paturi; aceste masuri pot fi suficiente in
hipotermiile usoare si medii cu temperaturi peste 31 grade celsius
 Incalzire externa activa: imersie in apa calda (40 grade celsius), acoperirea cu
paturi electrice, infasurarea in haine sau paturi calde, pungi sau sticle cu apa
calda
 Incalzire interna activa: care se face dupa transportul victimei la spital (ventilatie
cu O2 cald, fluide calde etc.).

Transportati persoana inghetata intr-un loc incalzit

Persoana care sufera de hipotermie trebuie transportata imediat intr-un loc incalzit.
Atentie insa, nu este bine sa incalziti bolnavul brusc, cu surse externe de caldura de
genul radiatoarelor sau caloriferelor electrice, deoarece se pot produce leziuni. Pentru
a-i regla temperatura corpului, cel mai bine este sa i se scoata hainele ude si reci si sa se
acopere cu paturi calde si sticle sau comprese cu apa fierbinte, pe care ar fi bine sa i le
puneti la gat, torace si in zona inghinala. Este foarte important sa ii acoperiti si capul,
aceasta fiind metoda cea mai sigura si rapidă de a creste temperatura corporala cu pana
la 2˚ Celsius.
Sfaturi pentru prevenirea hipotermiei
Pentru a evita hipotermia, cel mai bine este sa stati in casa pe timp de ger. In caz
contrar, medicii va sfatuiesc sa va echipati corespunzator:

 Acoperiti-va extremitatile, adica urechile, nasul, degetele de la maini, dar si

picioarele, deoarece acestea sunt locurile prin care se pierde caldura si riscati sa
suferiti degeraturi;
 Pentru a suporta mai bine frigul, este necesar sa aveti o alimentatie bogata in
grasimi si glucide (dulciuri) si sa consumati doua cani de ceai pe zi. Printre
plantele care imbunatatesc circulatia periferica se numara iasomia si busuiocul,
dar sunt recomandate si scortisoara, afinele, macesele, paducelul sau mugurii de
pin.

Batranii, copiii si bolnavii cu afectiuni cronice, cum ar fi diabet, hipotiroidism, afectiuni

neurologice sau psihice, sunt principalele categorii care prezinta risc crescut de aparitie
a hipotermiei. In plus, cardiacii sunt mai predispusi la a suferi un infarct miocardic.

Verificati daca prezinta degeraturi

Daca pacientul este constient, este indicat sa consume multe lichide calde, deoarece
riscul de deshidratare este mare dupa reincalzirea organismului. Nu uitati sa urmariti
reactiile bolnavului in timp ce il ingrijiti, verificati daca prezinta degeraturi sau daca
starea s-a ameliorat de cand l-ati adus in mediul cald. De asemenea, verificati constant
temperatura si urmariti-i respiratia. Daca nu remarcati nicio imbunatatire, chemati de
urgenta ambulanta. La spital i se vor administra fluide calde intravenos, oxigen si alte
tratamente care il vor ajuta sa-si revina.

De retinut! Nu se vor da bauturi alcoolice victimei (exista unele conceptii gresite

conform careia alcoolul incalzeste); in cazul in care victima este constienta si nu prezinta
varsaturi, se pot oferi bauturi calde (ceai, supa).

Tratament
În cazul instalării hipotermiei, fiind vorba de o urgență, este nevoie de solicitarea
imediată a personalului medical. Pâna când ajutorul medical este disponibil este
importantă și de multe ori esențială pentru viața victimei, acordarea corectă
a primului ajutor (dacă există posibilitatea). 

Iata câteva recomandari în acest sens:

  Nu bruscați victima! Când puteți acorda ajutor unei persoane cu hipotermie,
limitați-vă la mișcarile care sunt strict necesare (ex. mutarea către sursa de
căldură), mai ales dacă aceasta a suferit traumatisme; nu efectuați masaj și nu o
forțați  să se miște pentru a nu agrava starea victimei.
 Mutați victima din zona factorului cauzator de hipotermie – daca este posibil
îndepărtați persoana afectata de sursa de frig și aduceți-o aproape de o sursa de
căldură sau într-un loc mai cald și ferit de bătaia vântului.
 Îndepartați cu atenție hainele ude și înlocuiți-le cu altele uscate (în cazul
imersiei în apă) - dacă victima este inconștientă taiați hainele ude pentru a
economisi timp. 
 Acoperiți victima cu pături sau haine uscate, lăsând descoperită numai fața.Nu
folosiți ăaturi electrice sau alte dispozitive care pot provoca arsuri.
 Așezați victima pe spate, pe o pătură sau pe o suprafață uscată. 
 Monitorizați pulsul și respirația – daca este nevoie executați manevre de
resucitare cardiopulmonara (CPR) – masaj cardiac și ventilație artificială (30
compresii cardiace la 2 respirații), daca persoana afectată nu mai reacționează
la stimuli, lipsește respirația iar pulsul este foarte slab sau absent.
 Nu expuneți victima direct la o sursă puternică de căldură – încălzirea
trebuie să se facă treptat, pentru a permite readaptarea organismului la căldură.
 Aplicați comprese calde pe torace și gât  (pungi sau sticle cu apă călduță) – a se
evita zona mâinilor și picioarelor pentru a nu  forța întoarcerea sângelui cu
temperatura scăzută la inimă.
 Așezați-vă lângă victimă pentru a-i transmite din căldura propriului corp.
 Oferiți victimei ceva cald să bea (ceai), dacă starea permite și dacă există
posibilitatea. Nu administrați alcool!
 Daca victima se află în apă rece și este în stare de conștiență, până la scoaterea
acesteia din apă se recomandă aducerea genunchilor la piept (poziție ghemuită),
astfel încât suprafața expusă frigului să fie mai mică.

În funcție de gradul de severitate al hipotermiei, îngrijirile medicale includ intervenții

care au ca scop creșterea temperaturii corpului. Printre aceste proceduri se numără: 

 hemodializa - asigură reîncălzirea sângelui;

 administrarea intravenoasă de lichide calde – injectarea unei soluții saline
încalzite;
 oxigenarea artificială cu aer umidificat, ajuta la creșterea temperaturii
corpului;
 irigarea – o soluție caldă de apă sărată este utilizată pentru încălzirea anumitor
zone ale corpului precum pleura sau cavitatea peritoneală.

Persoanele cu hipotermie ușoara răspund foarte bine la procedurile medicale și se pot

recupera destul de repede. În cazul hipotermiei moderate sau severe pot
apărea complicații grave și chiar moartea. Câteva dintre complicațiile posibile
sunt: hipoxia, degerăturile care pot evolua către gangrenă (în special la nivelul
extremitaților – mâini, picioare), inflamarea pancreasului, pneumonia, insuficiență
renală, probleme cardiace. Chiar dacă sunt mai predispuși la instalarea hipotermiei,
copiii au parte de o recuperare mai buna decât adulții sau batrânii.

Concluzie
 Hipotermia, în stadii incipiente, nu necesită manevre medicale complexe, de aceea primul
ajutor poate fi salvator de viață în cele mai multe cazuri.
 În condiții meteorologice extreme precum furtuni, inundații, ninsori abundente și
temperaturi mult scăzute este indicat să se adopte măsuri de siguranță și să se evite
călătoriile mai ales în zone greu accesibile echipelor de salvare.
 Pe timp de iarnă este necesară funcționarea unui centru social care să ofere hrană caldă și
adăpost persoanelor fără domiciliu, acestea fiind principalele victime ale hipotermiei.
 Consumul excesiv de alcool corelat cu expunerea îndelungată la temperaturi foarte
scăzute (sub pragul înghețului) nu este indicat deoarece determină atât pierdere de
căldură (vasodilatație), cât și o percepție falsă asupra mediului ambiant iar riscul instalării
hipotermiei este destul de mare.  
 Victimele accidentelor care prezintă răni grave, contuzii, fracturi sau arsuri pot instala
hipotermie chiar dacă nu este frig, de aceea înaintea sosirii echipajelor specializate,
acoperirea acestora cu pături sau haine calde poate ajuta.

Degerăturile
Degeraturile sunt leziuni ale tesuturilor provocate de frig, in urma situatiilor de
expunere la temperaturi scazute. Hipotermia este caracterizata de scaderea
anormala a temperaturii corpului. 

Nasul, obrajii, urechile, degetele de la maini si picioare sunt afectate cel mai
frecvent. Toti oamenii sunt sensibili, chiar si persoanele care traiesc in zone
cu clima rece. 

Clasificarea și caracteristica degerăturilor

În funcție de intensitatea frigului, durata de expunere, precum și de
reactivitatea organismului, leziunile locale, deosebim patru grade de
degerături:
Gradul I- în formele cele mai usoare aceasta se manifestă prin senzația de
înțepături și furnicături în regiunile expuse acțiunii frigului. În formele mai
avansate apar dureri violente , însoțite de senzații de usturime și tulburări de
sensibilitate: furnicături, amorțeală, senzație de cald sau rece .
Obiectiv: la cîteva ore după încetarera acțiunii frigului, la nivelul zonei
respective se formează edem, care poate persista cîteva
săptămîni.Tegumentele au un aspect cu nuanță de violet, iar după 7-10 zile
încep să se descuameze.
Gradul II- caracteristic prin leziunea stratului superficial al pielii și formarea
flictenelor umplute cu lichid transparent. Flictenele se formează în primele 24
ore și mai rar în a 2-a , a 3-a zi. După deschiderea lor rămîne o suprafață
roșie-violet, uneori acoperită cu fibrină, sensibilitatea tactilă și dureroasă este
păstrată. Degerăturile de gradul II se vindecă fară sechele într-o perioadă de
cîteva săptămîni.
Gradul III- este implicată toată grosimea dermului și poate cuprinde și
hipodermul. Se caracterizează prin tulburări de sensibilitate. Leziunile
nicrotice au aspect plumburiu a pielii la nivelul căreia apar vezicule albăstrui.
Peste 7-10 zile se dezvoltă necroza uscată sau umedă și se formează linia
de demarcare. Vindecarea degerăturilor de gradul III se face cu sechelea într-
o perioadă de 2-3 luni.
Gradul IV- leziunea are aspect de gangrenă uscată și cuprinde toate straturile
pielii, țesutul celular subcutanat, tendoane, mușchi, uneori și osul subiacent.
Accidentatul este ca deobicei în stare de șoc, somnolent, apatic, sau
dimpotrivă, agitat. Edemul țesuturilor ocupă o suprafață mai mare decît zona
de necroză. În primele zile nu putem, practic, deosebi degerăturile de gradul
III și gradul IV . Peste o săptămînă,edemul se micșorează și spre sfîrșitul
săptămînii a 2-a, apare linia de demarcare ce separă țesuturile necrotice de
cele viabile.
Fiziopatologic, transformările se produc în două etape:
Etapa I – are loc vasoconstricția datorată frigului, țesuturile se ischemiaza;
Etapa II – după expunerea la frig, prin trecerea la caldură, se produc
vasodilatații care determină apariția de leziuni la nivelul endoteliului vascular
și care angrenează apariția trombilor, vasele de sînge se trombozează ceea ce
conduce la gangrenă.

Cum pot fi prevenite degeraturile?

Degeraturile pot avea loc extrem de rapid la temperaturi foarte scăzute. Este
foarte important să se protejeze pielea în mod corespunzator. Nu uitati de
vîntul rece care poate intensifica efectul degeraturilor si progresia acestora.
Primul pas in prevenirea degeraturilor este sa stiți dacă sunteți predispus la
instalarea acestora:
- cele mai multe cazuri de degeraturi s-au observat la cei care consumă
alcool, cei care suferă de boli psihice si la persoanele care fac abuz de
droguri recreative.
- cazurile de degeraturi implică perosanele care sunt expuse la frig fară să
aibă posibilitatea să schimbe în vreun fel situatia in care se află.
- fumătorii si persoanele cu afectiuni ale vaselor de sange (cum ar fi cei care
suferă de diabet zaharat), manifestă o scădere a fluxului sanguin la nivelul
membrelor (aspect considerat un factor de risc).
- lipsa de adapost, oboseală, deshidratarea, imbrăcămintea nepotrivită și la
mare altitudine sunt factorii suplimentari de risc.
- purtati haine adecvate. Expertii consideră că mai multe straturi de haine care
să păstreze aerul cald pe langă corp, sunt varianta ideală.
- asigurati-vă că stratul exterior de imbracaminte este rezistent la apă.
- este important să consumati suficiente calorii (care vă poate ajuta in lupta cu
frigul).
- dacă sunteți la mare altitudine, de exemplu, escaladați un munte, luați cu
dvs. o rezervă de oxigen.
- luați imediat măsuri la primele semne de degerături: roseața, furnicaturi,
amorțeală, ințepături și durere.

Persoanele care prezinta cel mai mare risc

privind degeraturile si hipotermia sunt:
- cele care iși petrec majoritatea timpului în aer liber (vînători, persoane fără
adăpost, paznici, etc.);
- cele care consumă alcool;
- cele cu varstă înaintată, fără mijloace adecvate de confort (încălzire, hrană,
adăpost, etc.);
- cele care sunt epuizate, deshidratate;
- bolnavii mintal.
Simptomul se refera la ce simte pacientul și poate descrie, în timp ce un semn
este întîlnit și la alte persoane și poate fi observat de medic. De
exemplu, somnolența poate fi un simptom, în timp ce pupilele dilatate pot fi un
semn. 

Degeraturile afecteaza doar suprafata pielii. Inițial este percepută senzația de

durere si mancărime. Pe piele apar pete albe și/sau galbene și aceasta poate
amorti. Înghețul la suprafata pielii nu constă în lezarea permanentă a pielii,
deoarece numai suprafata superioară a pielii este afectată. Zonele implicate
pot fi deosebit de sensibile pentru o perioadă de timp. 

In urma degeraturilor pielea poate fi inghețată și amorțită. Cu toate acestea,

țesuturile profunde nu sunt afectate. După cîteva zile pot apărea pustule
închise la culoare, în zonele care au fost inghețate. În trei patru săptămîni
acestea se vindecă. Pacientul poate manifesta o sensibilitate în zonele
afectate, care poate persista o perioadă indelungată de timp. 

Tratament
Tratamentul se concentrează pe incalzirea sau dezghețarea tesutului afectat.
Este importat sa se evite un nou episod de degerături, din cauza riscului de a
leza si mai tare pielea. In cazul in care s-au format cristale, pacientul ar trebui
să evite micările care implică zona afectată, deoarece pot sa apărea răni.
Pesoana afectată trebuie sa evite frigul și să se incălzească imediat. Toate
hainele ude vor fi scoase și înlocuite cu haine uscate. Dacă este necesar, va
fi acoperit de paturi. Asigurați-vă că extremitațile sunt protejate. Dacă este
posibil, incălzirea organismului se va face treptat, sub supravegherea unui
cadru medical instruit. Aplicarea de apă caldă pe zonele traumatizate este
ideală. Puneti pe zonele afectate apă caldă pînă revine la culoarea normală.
Nu este ceva neobișnuit inflamația și culoarea roșie a zonelor înghețate.

Caldura directă, cum ar fi focul,trebuie evitată. Pielea a pierdut, probabil

abilitatea de a detecta temperaturi inalte, iar pacientul poate fi în pericol de a
se arde fără să vrea. Nu frecati zonele degerate, acest lucru poate agrava
leziunea.
După îndepărtarea din apă caldă, uscati ușor și aplicati tratament steril asupra
membrelor afectate, pentru a le proteja..
- Tratamentul curativ este general si local. Local, se interzic masajul și frecția
pe zonele afectate, reîncălzirea zonei degerate se face treptat într-o baie cu
apa încalzită pînă la 40C, timp de 20-30 minute.
În perioada reactivă , cînd au loc spasme vasculare,reducerea fluxului
sangvin periferic și apariția consecutivă a trombozelor intraarteriale și
intravenoase , se administrează I/V :
-preparate ce normalizează procesele metabolice – Reopoliglucină ,
Reogluman;
-spasmolitice – Sol.Papaverină 2% ,2 ml ;Acid nicotinic 1% 2ml cu 10 ml de
sol. Novocaină de 0,25% I/Arterial;
-pentru profilaxia trombozelor vasculare se administrează antiagregante –
Heparină in doză de 20 000 -30 000 U.A. ,Fraxiparină.
Această terapie este indicată și în perioada precoce –primele 12 ore după
reîncalzirea extremitaților.
 Este indicată terapia de dezintoxicare, Hemodez , Neocompensan, soluții
cristaloide-DISol,TRISol.
-la fiecare 6 ore se administrează subdermal 5000 UA de heparină;
-alimentarea parenterală –Albumină ,Gelatinol,Refortan;
-antibioticoterapia ;
-vitaminoterapia;
-terapia simptomatică (cardiotonice,diuretice);
-terapia specifică –imunoglobulină,plasmă antistafilococică,bacteriofagi;
-profilaxia antitetanică in degerături de gradele II,III,IV.
Tratamentul chirurgical in degerături constă in :
-necroectomie;
-amputarea extremitații afectate-proximal de limita de demarcare;
- operații reconstructive , imbunatațirea funcției bontului, reconstituirea
defectelor cosmetice.

NU este recomandat:

 Sa se maseze zonele degerate;

 Sa se expuna la temperaturi crescute: calorifere, sobe, apa fierbinte
etc.;
 Sa se dea bauturi alcoolice victimei.

Concluzie
În concluzie, degerăturile reprezintă o afecțiune care trebuie
cunoscută și recunoscută imediat pentru a putea lua măsuri rapid, având în
vedere faptul că se poate solda cu complicații severe, ce pot pune viața în
pericol. Degerăturile pot afecta atât oamenii fără adăpost, pacienţii cu
diabet zaharat, pacienţii cu diverse afecţiuni psihice cât şi cadrele militare
sau alpiniştii. Pe termen lung degerăturile cresc sensibilitatea la frig în
zonele afectate şi predispun la alte degerături la temperaturi mai mari sau
timp de expunere mai scurt decât cel iniţial. Alte efecte pe termen lung
sunt tulburările de sensibilitate locală (parestezii, furnicături, dureri,
mâncărimi). Pentru degerăturile profunde riscurile sunt de pierdere
ireversibilă a sensibilităţii şi autoamputaţii (pierderea definitivă a unui
deget, de exemplu).

In functie de temperatura, hipotermia se poate clasifica

in:
 Usoara: temperatura corpului intre 35-32 grade celsius
 Medie: temperatura corpului intre 32-28 grade celsius
 Grava: temperatura corpului sub 28 grade celsius

Persoanele care au un risc mai mare de a face hipotermie sunt: varstnicii si copiii mici -
la care termoreglarea se face cu dificultate, traumatizatii, alcoolicii, drogatii si
persoanele innecate - deoarece caldura se pierde mai usor in apa decat in aer.

Frisoanele, principalul semn

De asemenea, printre simptome se numara:

 Frisoane, piele rece si palida;

 Tulburari de echilibru si de vorbire;
 Parestezii (amorteli) la nivelul mainilor si degetelor;
 Apatie sau chiar afectarea capacitatilor intelectuale.

Totodata, daca pacientul prezinta si alte semne, precum somnolenta, slabiciune,

halucinatii, confuzie, respiratii cu frecventa joasa sau rigiditate musculara, trebuie sa
actionati de urgenta, sa gasiti o cale sa va incalziti organismul, pentru ca altfel riscati sa
va pierdeti cunostinta. De exemplu, beti lichide calde.

Hipotermia poate aparea si in spatiile de locuit neincalzite, in special in cazul copiilor,

adultilor bolnavi sau varstnicilor care nu sunt imbracati corespunzator, iar recuperarea
in cazul lor se face mai greu.

Primul ajutor in caz de hipotermie

In cazul hipotermiei primul ajutor incepe cu evaluarea functiilor vitale (ABC - libertatea
cailor respiratorii, respiratie, circulatie) si resuscitarea cardiorespiratorie daca este
nevoie; toracele victimelor aflate in hipotermie este mai rigid ceea ce face mai dificil
masajul cardiac.
Restabilirea temperaturii normale a corpului se face lent, nu brusc (cu aproximativ 1
grad pe ora) si consta in:

 Incalzire pasiva: aducerea victimei intr-un mediu cald, inlocuirea imbracamintei

ude cu una uscata si invelirea cu paturi; aceste masuri pot fi suficiente in
hipotermiile usoare si medii cu temperaturi peste 31 grade celsius
 Incalzire externa activa: imersie in apa calda (40 grade celsius), acoperirea cu
paturi electrice, infasurarea in haine sau paturi calde, pungi sau sticle cu apa
calda
 Incalzire interna activa: care se face dupa transportul victimei la spital (ventilatie
cu O2 cald, fluide calde etc.).

Transportati persoana inghetata intr-un loc incalzit

Persoana care sufera de hipotermie trebuie transportata imediat intr-un loc incalzit.
Atentie insa, nu este bine sa incalziti bolnavul brusc, cu surse externe de caldura de
genul radiatoarelor sau caloriferelor electrice, deoarece se pot produce leziuni. Pentru
a-i regla temperatura corpului, cel mai bine este sa i se scoata hainele ude si reci si sa se
acopere cu paturi calde si sticle sau comprese cu apa fierbinte, pe care ar fi bine sa i le
puneti la gat, torace si in zona inghinala. Este foarte important sa ii acoperiti si capul,
aceasta fiind metoda cea mai sigura si rapidă de a creste temperatura corporala cu pana
la 2˚ Celsius.

Sfaturi pentru prevenirea hipotermiei

Pentru a evita hipotermia, cel mai bine este sa stati in casa pe timp de ger. In caz
contrar, medicii va sfatuiesc sa va echipati corespunzator:

 Acoperiti-va extremitatile, adica urechile, nasul, degetele de la maini, dar si

picioarele, deoarece acestea sunt locurile prin care se pierde caldura si riscati sa
suferiti degeraturi;
 Pentru a suporta mai bine frigul, este necesar sa aveti o alimentatie bogata in
grasimi si glucide (dulciuri) si sa consumati doua cani de ceai pe zi. Printre
plantele care imbunatatesc circulatia periferica se numara iasomia si busuiocul,
dar sunt recomandate si scortisoara, afinele, macesele, paducelul sau mugurii de
pin.

Batranii, copiii si bolnavii cu afectiuni cronice, cum ar fi diabet, hipotiroidism, afectiuni

neurologice sau psihice, sunt principalele categorii care prezinta risc crescut de aparitie
a hipotermiei. In plus, cardiacii sunt mai predispusi la a suferi un infarct miocardic.

Verificati daca prezinta degeraturi

Daca pacientul este constient, este indicat sa consume multe lichide calde, deoarece
riscul de deshidratare este mare dupa reincalzirea organismului. Nu uitati sa urmariti
reactiile bolnavului in timp ce il ingrijiti, verificati daca prezinta degeraturi sau daca
starea s-a ameliorat de cand l-ati adus in mediul cald. De asemenea, verificati constant
temperatura si urmariti-i respiratia. Daca nu remarcati nicio imbunatatire, chemati de
urgenta ambulanta. La spital i se vor administra fluide calde intravenos, oxigen si alte
tratamente care il vor ajuta sa-si revina.

De retinut! Nu se vor da bauturi alcoolice victimei (exista unele conceptii gresite

conform careia alcoolul incalzeste); in cazul in care victima este constienta si nu prezinta
varsaturi, se pot oferi bauturi calde (ceai, supa).

Tratament
În cazul instalării hipotermiei, fiind vorba de o urgență, este nevoie de solicitarea
imediată a personalului medical. Pâna când ajutorul medical este disponibil este
importantă și de multe ori esențială pentru viața victimei, acordarea corectă
a primului ajutor (dacă există posibilitatea). 

Iata câteva recomandari în acest sens:

 Nu bruscați victima! Când puteți acorda ajutor unei persoane cu hipotermie,

limitați-vă la mișcarile care sunt strict necesare (ex. mutarea către sursa de
căldură), mai ales dacă aceasta a suferit traumatisme; nu efectuați masaj și nu o
forțați  să se miște pentru a nu agrava starea victimei.
 Mutați victima din zona factorului cauzator de hipotermie – daca este posibil
îndepărtați persoana afectata de sursa de frig și aduceți-o aproape de o sursa de
căldură sau într-un loc mai cald și ferit de bătaia vântului.
 Îndepartați cu atenție hainele ude și înlocuiți-le cu altele uscate (în cazul
imersiei în apă) - dacă victima este inconștientă taiați hainele ude pentru a
economisi timp. 
 Acoperiți victima cu pături sau haine uscate, lăsând descoperită numai fața.Nu
folosiți ăaturi electrice sau alte dispozitive care pot provoca arsuri.
 Așezați victima pe spate, pe o pătură sau pe o suprafață uscată. 
 Monitorizați pulsul și respirația – daca este nevoie executați manevre de
resucitare cardiopulmonara (CPR) – masaj cardiac și ventilație artificială (30
compresii cardiace la 2 respirații), daca persoana afectată nu mai reacționează
la stimuli, lipsește respirația iar pulsul este foarte slab sau absent.
 Nu expuneți victima direct la o sursă puternică de căldură – încălzirea
trebuie să se facă treptat, pentru a permite readaptarea organismului la căldură.
 Aplicați comprese calde pe torace și gât  (pungi sau sticle cu apă călduță) – a se
evita zona mâinilor și picioarelor pentru a nu  forța întoarcerea sângelui cu
temperatura scăzută la inimă.
  Așezați-vă lângă victimă pentru a-i transmite din căldura propriului corp.
 Oferiți victimei ceva cald să bea (ceai), dacă starea permite și dacă există
posibilitatea. Nu administrați alcool!
 Daca victima se află în apă rece și este în stare de conștiență, până la scoaterea
acesteia din apă se recomandă aducerea genunchilor la piept (poziție ghemuită),
astfel încât suprafața expusă frigului să fie mai mică.

În funcție de gradul de severitate al hipotermiei, îngrijirile medicale includ intervenții

care au ca scop creșterea temperaturii corpului. Printre aceste proceduri se numără: 

 hemodializa - asigură reîncălzirea sângelui;

 administrarea intravenoasă de lichide calde – injectarea unei soluții saline
încalzite;
 oxigenarea artificială cu aer umidificat, ajuta la creșterea temperaturii
corpului;
 irigarea – o soluție caldă de apă sărată este utilizată pentru încălzirea anumitor
zone ale corpului precum pleura sau cavitatea peritoneală.

Persoanele cu hipotermie ușoara răspund foarte bine la procedurile medicale și se pot

recupera destul de repede. În cazul hipotermiei moderate sau severe pot
apărea complicații grave și chiar moartea. Câteva dintre complicațiile posibile
sunt: hipoxia, degerăturile care pot evolua către gangrenă (în special la nivelul
extremitaților – mâini, picioare), inflamarea pancreasului, pneumonia, insuficiență
renală, probleme cardiace. Chiar dacă sunt mai predispuși la instalarea hipotermiei,
copiii au parte de o recuperare mai buna decât adulții sau batrânii.

Concluzie
 Hipotermia, în stadii incipiente, nu necesită manevre medicale complexe, de aceea primul
ajutor poate fi salvator de viață în cele mai multe cazuri.
 În condiții meteorologice extreme precum furtuni, inundații, ninsori abundente și
temperaturi mult scăzute este indicat să se adopte măsuri de siguranță și să se evite
călătoriile mai ales în zone greu accesibile echipelor de salvare.
 Pe timp de iarnă este necesară funcționarea unui centru social care să ofere hrană caldă și
adăpost persoanelor fără domiciliu, acestea fiind principalele victime ale hipotermiei.
 Consumul excesiv de alcool corelat cu expunerea îndelungată la temperaturi foarte
scăzute (sub pragul înghețului) nu este indicat deoarece determină atât pierdere de
căldură (vasodilatație), cât și o percepție falsă asupra mediului ambiant iar riscul instalării
hipotermiei este destul de mare.  
 Victimele accidentelor care prezintă răni grave, contuzii, fracturi sau arsuri pot instala
hipotermie chiar dacă nu este frig, de aceea înaintea sosirii echipajelor specializate,
acoperirea acestora cu pături sau haine calde poate ajuta.
 Degerăturile
Degeraturile sunt leziuni ale tesuturilor provocate de frig, in urma situatiilor de
expunere la temperaturi scazute. Hipotermia este caracterizata de scaderea
anormala a temperaturii corpului. 

Nasul, obrajii, urechile, degetele de la maini si picioare sunt afectate cel mai
frecvent. Toti oamenii sunt sensibili, chiar si persoanele care traiesc in zone
cu clima rece. 

Clasificarea și caracteristica degerăturilor

În funcție de intensitatea frigului, durata de expunere, precum și de
reactivitatea organismului, leziunile locale, deosebim patru grade de
degerături:
Gradul I- în formele cele mai usoare aceasta se manifestă prin senzația de
înțepături și furnicături în regiunile expuse acțiunii frigului. În formele mai
avansate apar dureri violente , însoțite de senzații de usturime și tulburări de
sensibilitate: furnicături, amorțeală, senzație de cald sau rece .
Obiectiv: la cîteva ore după încetarera acțiunii frigului, la nivelul zonei
respective se formează edem, care poate persista cîteva
săptămîni.Tegumentele au un aspect cu nuanță de violet, iar după 7-10 zile
încep să se descuameze.
Gradul II- caracteristic prin leziunea stratului superficial al pielii și formarea
flictenelor umplute cu lichid transparent. Flictenele se formează în primele 24
ore și mai rar în a 2-a , a 3-a zi. După deschiderea lor rămîne o suprafață
roșie-violet, uneori acoperită cu fibrină, sensibilitatea tactilă și dureroasă este
păstrată. Degerăturile de gradul II se vindecă fară sechele într-o perioadă de
cîteva săptămîni.
Gradul III- este implicată toată grosimea dermului și poate cuprinde și
hipodermul. Se caracterizează prin tulburări de sensibilitate. Leziunile
nicrotice au aspect plumburiu a pielii la nivelul căreia apar vezicule albăstrui.
Peste 7-10 zile se dezvoltă necroza uscată sau umedă și se formează linia
de demarcare. Vindecarea degerăturilor de gradul III se face cu sechelea într-
o perioadă de 2-3 luni.
Gradul IV- leziunea are aspect de gangrenă uscată și cuprinde toate straturile
pielii, țesutul celular subcutanat, tendoane, mușchi, uneori și osul subiacent.
Accidentatul este ca deobicei în stare de șoc, somnolent, apatic, sau
dimpotrivă, agitat. Edemul țesuturilor ocupă o suprafață mai mare decît zona
de necroză. În primele zile nu putem, practic, deosebi degerăturile de gradul
III și gradul IV . Peste o săptămînă,edemul se micșorează și spre sfîrșitul
săptămînii a 2-a, apare linia de demarcare ce separă țesuturile necrotice de
cele viabile.
Fiziopatologic, transformările se produc în două etape:
Etapa I – are loc vasoconstricția datorată frigului, țesuturile se ischemiaza;
Etapa II – după expunerea la frig, prin trecerea la caldură, se produc
vasodilatații care determină apariția de leziuni la nivelul endoteliului vascular
și care angrenează apariția trombilor, vasele de sînge se trombozează ceea ce
conduce la gangrenă.

Cum pot fi prevenite degeraturile?

Degeraturile pot avea loc extrem de rapid la temperaturi foarte scăzute. Este
foarte important să se protejeze pielea în mod corespunzator. Nu uitati de
vîntul rece care poate intensifica efectul degeraturilor si progresia acestora.
Primul pas in prevenirea degeraturilor este sa stiți dacă sunteți predispus la
instalarea acestora:
- cele mai multe cazuri de degeraturi s-au observat la cei care consumă
alcool, cei care suferă de boli psihice si la persoanele care fac abuz de
droguri recreative.
- cazurile de degeraturi implică perosanele care sunt expuse la frig fară să
aibă posibilitatea să schimbe în vreun fel situatia in care se află.
- fumătorii si persoanele cu afectiuni ale vaselor de sange (cum ar fi cei care
suferă de diabet zaharat), manifestă o scădere a fluxului sanguin la nivelul
membrelor (aspect considerat un factor de risc).
- lipsa de adapost, oboseală, deshidratarea, imbrăcămintea nepotrivită și la
mare altitudine sunt factorii suplimentari de risc.
- purtati haine adecvate. Expertii consideră că mai multe straturi de haine care
să păstreze aerul cald pe langă corp, sunt varianta ideală.
- asigurati-vă că stratul exterior de imbracaminte este rezistent la apă.
- este important să consumati suficiente calorii (care vă poate ajuta in lupta cu
frigul).
- dacă sunteți la mare altitudine, de exemplu, escaladați un munte, luați cu
dvs. o rezervă de oxigen.
- luați imediat măsuri la primele semne de degerături: roseața, furnicaturi,
amorțeală, ințepături și durere.
Persoanele care prezinta cel mai mare risc
privind degeraturile si hipotermia sunt:
- cele care iși petrec majoritatea timpului în aer liber (vînători, persoane fără
adăpost, paznici, etc.);
- cele care consumă alcool;
- cele cu varstă înaintată, fără mijloace adecvate de confort (încălzire, hrană,
adăpost, etc.);
- cele care sunt epuizate, deshidratate;
- bolnavii mintal.
Simptomul se refera la ce simte pacientul și poate descrie, în timp ce un semn
este întîlnit și la alte persoane și poate fi observat de medic. De
exemplu, somnolența poate fi un simptom, în timp ce pupilele dilatate pot fi un
semn. 

Degeraturile afecteaza doar suprafata pielii. Inițial este percepută senzația de

durere si mancărime. Pe piele apar pete albe și/sau galbene și aceasta poate
amorti. Înghețul la suprafata pielii nu constă în lezarea permanentă a pielii,
deoarece numai suprafata superioară a pielii este afectată. Zonele implicate
pot fi deosebit de sensibile pentru o perioadă de timp. 

In urma degeraturilor pielea poate fi inghețată și amorțită. Cu toate acestea,

țesuturile profunde nu sunt afectate. După cîteva zile pot apărea pustule
închise la culoare, în zonele care au fost inghețate. În trei patru săptămîni
acestea se vindecă. Pacientul poate manifesta o sensibilitate în zonele
afectate, care poate persista o perioadă indelungată de timp. 

Tratament
Tratamentul se concentrează pe incalzirea sau dezghețarea tesutului afectat.
Este importat sa se evite un nou episod de degerături, din cauza riscului de a
leza si mai tare pielea. In cazul in care s-au format cristale, pacientul ar trebui
să evite micările care implică zona afectată, deoarece pot sa apărea răni.
Pesoana afectată trebuie sa evite frigul și să se incălzească imediat. Toate
hainele ude vor fi scoase și înlocuite cu haine uscate. Dacă este necesar, va
fi acoperit de paturi. Asigurați-vă că extremitațile sunt protejate. Dacă este
posibil, incălzirea organismului se va face treptat, sub supravegherea unui
cadru medical instruit. Aplicarea de apă caldă pe zonele traumatizate este
ideală. Puneti pe zonele afectate apă caldă pînă revine la culoarea normală.
Nu este ceva neobișnuit inflamația și culoarea roșie a zonelor înghețate.
Caldura directă, cum ar fi focul,trebuie evitată. Pielea a pierdut, probabil
abilitatea de a detecta temperaturi inalte, iar pacientul poate fi în pericol de a
se arde fără să vrea. Nu frecati zonele degerate, acest lucru poate agrava
leziunea.
După îndepărtarea din apă caldă, uscati ușor și aplicati tratament steril asupra
membrelor afectate, pentru a le proteja..
- Tratamentul curativ este general si local. Local, se interzic masajul și frecția
pe zonele afectate, reîncălzirea zonei degerate se face treptat într-o baie cu
apa încalzită pînă la 40C, timp de 20-30 minute.
În perioada reactivă , cînd au loc spasme vasculare,reducerea fluxului
sangvin periferic și apariția consecutivă a trombozelor intraarteriale și
intravenoase , se administrează I/V :
-preparate ce normalizează procesele metabolice – Reopoliglucină ,
Reogluman;
-spasmolitice – Sol.Papaverină 2% ,2 ml ;Acid nicotinic 1% 2ml cu 10 ml de
sol. Novocaină de 0,25% I/Arterial;
-pentru profilaxia trombozelor vasculare se administrează antiagregante –
Heparină in doză de 20 000 -30 000 U.A. ,Fraxiparină.
Această terapie este indicată și în perioada precoce –primele 12 ore după
reîncalzirea extremitaților.
Este indicată terapia de dezintoxicare, Hemodez , Neocompensan, soluții
cristaloide-DISol,TRISol.
-la fiecare 6 ore se administrează subdermal 5000 UA de heparină;
-alimentarea parenterală –Albumină ,Gelatinol,Refortan;
-antibioticoterapia ;
-vitaminoterapia;
-terapia simptomatică (cardiotonice,diuretice);
-terapia specifică –imunoglobulină,plasmă antistafilococică,bacteriofagi;
-profilaxia antitetanică in degerături de gradele II,III,IV.
Tratamentul chirurgical in degerături constă in :
-necroectomie;
-amputarea extremitații afectate-proximal de limita de demarcare;
- operații reconstructive , imbunatațirea funcției bontului, reconstituirea
defectelor cosmetice.
NU este recomandat:

 Sa se maseze zonele degerate;

 Sa se expuna la temperaturi crescute: calorifere, sobe, apa fierbinte
etc.;
 Sa se dea bauturi alcoolice victimei.

Concluzie
În concluzie, degerăturile reprezintă o afecțiune care trebuie
cunoscută și recunoscută imediat pentru a putea lua măsuri rapid, având în
vedere faptul că se poate solda cu complicații severe, ce pot pune viața în
pericol. Degerăturile pot afecta atât oamenii fără adăpost, pacienţii cu
diabet zaharat, pacienţii cu diverse afecţiuni psihice cât şi cadrele militare
sau alpiniştii. Pe termen lung degerăturile cresc sensibilitatea la frig în
zonele afectate şi predispun la alte degerături la temperaturi mai mari sau
timp de expunere mai scurt decât cel iniţial. Alte efecte pe termen lung
sunt tulburările de sensibilitate locală (parestezii, furnicături, dureri,
mâncărimi). Pentru degerăturile profunde riscurile sunt de pierdere
ireversibilă a sensibilităţii şi autoamputaţii (pierderea definitivă a unui
deget, de exemplu).

In functie de temperatura, hipotermia se poate clasifica

in:
 Usoara: temperatura corpului intre 35-32 grade celsius
 Medie: temperatura corpului intre 32-28 grade celsius
 Grava: temperatura corpului sub 28 grade celsius

Persoanele care au un risc mai mare de a face hipotermie sunt: varstnicii si copiii mici -
la care termoreglarea se face cu dificultate, traumatizatii, alcoolicii, drogatii si
persoanele innecate - deoarece caldura se pierde mai usor in apa decat in aer.

Frisoanele, principalul semn

De asemenea, printre simptome se numara:
  Frisoane, piele rece si palida;
 Tulburari de echilibru si de vorbire;
 Parestezii (amorteli) la nivelul mainilor si degetelor;
 Apatie sau chiar afectarea capacitatilor intelectuale.

Totodata, daca pacientul prezinta si alte semne, precum somnolenta, slabiciune,

halucinatii, confuzie, respiratii cu frecventa joasa sau rigiditate musculara, trebuie sa
actionati de urgenta, sa gasiti o cale sa va incalziti organismul, pentru ca altfel riscati sa
va pierdeti cunostinta. De exemplu, beti lichide calde.

Hipotermia poate aparea si in spatiile de locuit neincalzite, in special in cazul copiilor,

adultilor bolnavi sau varstnicilor care nu sunt imbracati corespunzator, iar recuperarea
in cazul lor se face mai greu.

Primul ajutor in caz de hipotermie

In cazul hipotermiei primul ajutor incepe cu evaluarea functiilor vitale (ABC - libertatea
cailor respiratorii, respiratie, circulatie) si resuscitarea cardiorespiratorie daca este
nevoie; toracele victimelor aflate in hipotermie este mai rigid ceea ce face mai dificil
masajul cardiac.

Restabilirea temperaturii normale a corpului se face lent, nu brusc (cu aproximativ 1

grad pe ora) si consta in:

 Incalzire pasiva: aducerea victimei intr-un mediu cald, inlocuirea imbracamintei

ude cu una uscata si invelirea cu paturi; aceste masuri pot fi suficiente in
hipotermiile usoare si medii cu temperaturi peste 31 grade celsius
 Incalzire externa activa: imersie in apa calda (40 grade celsius), acoperirea cu
paturi electrice, infasurarea in haine sau paturi calde, pungi sau sticle cu apa
calda
 Incalzire interna activa: care se face dupa transportul victimei la spital (ventilatie
cu O2 cald, fluide calde etc.).

Transportati persoana inghetata intr-un loc incalzit

Persoana care sufera de hipotermie trebuie transportata imediat intr-un loc incalzit.
Atentie insa, nu este bine sa incalziti bolnavul brusc, cu surse externe de caldura de
genul radiatoarelor sau caloriferelor electrice, deoarece se pot produce leziuni. Pentru
a-i regla temperatura corpului, cel mai bine este sa i se scoata hainele ude si reci si sa se
acopere cu paturi calde si sticle sau comprese cu apa fierbinte, pe care ar fi bine sa i le
puneti la gat, torace si in zona inghinala. Este foarte important sa ii acoperiti si capul,
aceasta fiind metoda cea mai sigura si rapidă de a creste temperatura corporala cu pana
la 2˚ Celsius.
Sfaturi pentru prevenirea hipotermiei
Pentru a evita hipotermia, cel mai bine este sa stati in casa pe timp de ger. In caz
contrar, medicii va sfatuiesc sa va echipati corespunzator:

 Acoperiti-va extremitatile, adica urechile, nasul, degetele de la maini, dar si

picioarele, deoarece acestea sunt locurile prin care se pierde caldura si riscati sa
suferiti degeraturi;
 Pentru a suporta mai bine frigul, este necesar sa aveti o alimentatie bogata in
grasimi si glucide (dulciuri) si sa consumati doua cani de ceai pe zi. Printre
plantele care imbunatatesc circulatia periferica se numara iasomia si busuiocul,
dar sunt recomandate si scortisoara, afinele, macesele, paducelul sau mugurii de
pin.

Batranii, copiii si bolnavii cu afectiuni cronice, cum ar fi diabet, hipotiroidism, afectiuni

neurologice sau psihice, sunt principalele categorii care prezinta risc crescut de aparitie
a hipotermiei. In plus, cardiacii sunt mai predispusi la a suferi un infarct miocardic.

Verificati daca prezinta degeraturi

Daca pacientul este constient, este indicat sa consume multe lichide calde, deoarece
riscul de deshidratare este mare dupa reincalzirea organismului. Nu uitati sa urmariti
reactiile bolnavului in timp ce il ingrijiti, verificati daca prezinta degeraturi sau daca
starea s-a ameliorat de cand l-ati adus in mediul cald. De asemenea, verificati constant
temperatura si urmariti-i respiratia. Daca nu remarcati nicio imbunatatire, chemati de
urgenta ambulanta. La spital i se vor administra fluide calde intravenos, oxigen si alte
tratamente care il vor ajuta sa-si revina.

De retinut! Nu se vor da bauturi alcoolice victimei (exista unele conceptii gresite

conform careia alcoolul incalzeste); in cazul in care victima este constienta si nu prezinta
varsaturi, se pot oferi bauturi calde (ceai, supa).

Tratament
În cazul instalării hipotermiei, fiind vorba de o urgență, este nevoie de solicitarea
imediată a personalului medical. Pâna când ajutorul medical este disponibil este
importantă și de multe ori esențială pentru viața victimei, acordarea corectă
a primului ajutor (dacă există posibilitatea). 

Iata câteva recomandari în acest sens:

  Nu bruscați victima! Când puteți acorda ajutor unei persoane cu hipotermie,
limitați-vă la mișcarile care sunt strict necesare (ex. mutarea către sursa de
căldură), mai ales dacă aceasta a suferit traumatisme; nu efectuați masaj și nu o
forțați  să se miște pentru a nu agrava starea victimei.
 Mutați victima din zona factorului cauzator de hipotermie – daca este posibil
îndepărtați persoana afectata de sursa de frig și aduceți-o aproape de o sursa de
căldură sau într-un loc mai cald și ferit de bătaia vântului.
 Îndepartați cu atenție hainele ude și înlocuiți-le cu altele uscate (în cazul
imersiei în apă) - dacă victima este inconștientă taiați hainele ude pentru a
economisi timp. 
 Acoperiți victima cu pături sau haine uscate, lăsând descoperită numai fața.Nu
folosiți ăaturi electrice sau alte dispozitive care pot provoca arsuri.
 Așezați victima pe spate, pe o pătură sau pe o suprafață uscată. 
 Monitorizați pulsul și respirația – daca este nevoie executați manevre de
resucitare cardiopulmonara (CPR) – masaj cardiac și ventilație artificială (30
compresii cardiace la 2 respirații), daca persoana afectată nu mai reacționează
la stimuli, lipsește respirația iar pulsul este foarte slab sau absent.
 Nu expuneți victima direct la o sursă puternică de căldură – încălzirea
trebuie să se facă treptat, pentru a permite readaptarea organismului la căldură.
 Aplicați comprese calde pe torace și gât  (pungi sau sticle cu apă călduță) – a se
evita zona mâinilor și picioarelor pentru a nu  forța întoarcerea sângelui cu
temperatura scăzută la inimă.
 Așezați-vă lângă victimă pentru a-i transmite din căldura propriului corp.
 Oferiți victimei ceva cald să bea (ceai), dacă starea permite și dacă există
posibilitatea. Nu administrați alcool!
 Daca victima se află în apă rece și este în stare de conștiență, până la scoaterea
acesteia din apă se recomandă aducerea genunchilor la piept (poziție ghemuită),
astfel încât suprafața expusă frigului să fie mai mică.

În funcție de gradul de severitate al hipotermiei, îngrijirile medicale includ intervenții

care au ca scop creșterea temperaturii corpului. Printre aceste proceduri se numără: 

 hemodializa - asigură reîncălzirea sângelui;

 administrarea intravenoasă de lichide calde – injectarea unei soluții saline
încalzite;
 oxigenarea artificială cu aer umidificat, ajuta la creșterea temperaturii
corpului;
 irigarea – o soluție caldă de apă sărată este utilizată pentru încălzirea anumitor
zone ale corpului precum pleura sau cavitatea peritoneală.

Persoanele cu hipotermie ușoara răspund foarte bine la procedurile medicale și se pot

recupera destul de repede. În cazul hipotermiei moderate sau severe pot
apărea complicații grave și chiar moartea. Câteva dintre complicațiile posibile
sunt: hipoxia, degerăturile care pot evolua către gangrenă (în special la nivelul
extremitaților – mâini, picioare), inflamarea pancreasului, pneumonia, insuficiență
renală, probleme cardiace. Chiar dacă sunt mai predispuși la instalarea hipotermiei,
copiii au parte de o recuperare mai buna decât adulții sau batrânii.

Concluzie
 Hipotermia, în stadii incipiente, nu necesită manevre medicale complexe, de aceea primul
ajutor poate fi salvator de viață în cele mai multe cazuri.
 În condiții meteorologice extreme precum furtuni, inundații, ninsori abundente și
temperaturi mult scăzute este indicat să se adopte măsuri de siguranță și să se evite
călătoriile mai ales în zone greu accesibile echipelor de salvare.
 Pe timp de iarnă este necesară funcționarea unui centru social care să ofere hrană caldă și
adăpost persoanelor fără domiciliu, acestea fiind principalele victime ale hipotermiei.
 Consumul excesiv de alcool corelat cu expunerea îndelungată la temperaturi foarte
scăzute (sub pragul înghețului) nu este indicat deoarece determină atât pierdere de
căldură (vasodilatație), cât și o percepție falsă asupra mediului ambiant iar riscul instalării
hipotermiei este destul de mare.  
 Victimele accidentelor care prezintă răni grave, contuzii, fracturi sau arsuri pot instala
hipotermie chiar dacă nu este frig, de aceea înaintea sosirii echipajelor specializate,
acoperirea acestora cu pături sau haine calde poate ajuta.

Degerăturile
Degeraturile sunt leziuni ale tesuturilor provocate de frig, in urma situatiilor de
expunere la temperaturi scazute. Hipotermia este caracterizata de scaderea
anormala a temperaturii corpului. 

Nasul, obrajii, urechile, degetele de la maini si picioare sunt afectate cel mai
frecvent. Toti oamenii sunt sensibili, chiar si persoanele care traiesc in zone
cu clima rece. 

Clasificarea și caracteristica degerăturilor

În funcție de intensitatea frigului, durata de expunere, precum și de
reactivitatea organismului, leziunile locale, deosebim patru grade de
degerături:
Gradul I- în formele cele mai usoare aceasta se manifestă prin senzația de
înțepături și furnicături în regiunile expuse acțiunii frigului. În formele mai
avansate apar dureri violente , însoțite de senzații de usturime și tulburări de
sensibilitate: furnicături, amorțeală, senzație de cald sau rece .
Obiectiv: la cîteva ore după încetarera acțiunii frigului, la nivelul zonei
respective se formează edem, care poate persista cîteva
săptămîni.Tegumentele au un aspect cu nuanță de violet, iar după 7-10 zile
încep să se descuameze.
Gradul II- caracteristic prin leziunea stratului superficial al pielii și formarea
flictenelor umplute cu lichid transparent. Flictenele se formează în primele 24
ore și mai rar în a 2-a , a 3-a zi. După deschiderea lor rămîne o suprafață
roșie-violet, uneori acoperită cu fibrină, sensibilitatea tactilă și dureroasă este
păstrată. Degerăturile de gradul II se vindecă fară sechele într-o perioadă de
cîteva săptămîni.
Gradul III- este implicată toată grosimea dermului și poate cuprinde și
hipodermul. Se caracterizează prin tulburări de sensibilitate. Leziunile
nicrotice au aspect plumburiu a pielii la nivelul căreia apar vezicule albăstrui.
Peste 7-10 zile se dezvoltă necroza uscată sau umedă și se formează linia
de demarcare. Vindecarea degerăturilor de gradul III se face cu sechelea într-
o perioadă de 2-3 luni.
Gradul IV- leziunea are aspect de gangrenă uscată și cuprinde toate straturile
pielii, țesutul celular subcutanat, tendoane, mușchi, uneori și osul subiacent.
Accidentatul este ca deobicei în stare de șoc, somnolent, apatic, sau
dimpotrivă, agitat. Edemul țesuturilor ocupă o suprafață mai mare decît zona
de necroză. În primele zile nu putem, practic, deosebi degerăturile de gradul
III și gradul IV . Peste o săptămînă,edemul se micșorează și spre sfîrșitul
săptămînii a 2-a, apare linia de demarcare ce separă țesuturile necrotice de
cele viabile.
Fiziopatologic, transformările se produc în două etape:
Etapa I – are loc vasoconstricția datorată frigului, țesuturile se ischemiaza;
Etapa II – după expunerea la frig, prin trecerea la caldură, se produc
vasodilatații care determină apariția de leziuni la nivelul endoteliului vascular
și care angrenează apariția trombilor, vasele de sînge se trombozează ceea ce
conduce la gangrenă.

Cum pot fi prevenite degeraturile?

Degeraturile pot avea loc extrem de rapid la temperaturi foarte scăzute. Este
foarte important să se protejeze pielea în mod corespunzator. Nu uitati de
vîntul rece care poate intensifica efectul degeraturilor si progresia acestora.
Primul pas in prevenirea degeraturilor este sa stiți dacă sunteți predispus la
instalarea acestora:
- cele mai multe cazuri de degeraturi s-au observat la cei care consumă
alcool, cei care suferă de boli psihice si la persoanele care fac abuz de
droguri recreative.
- cazurile de degeraturi implică perosanele care sunt expuse la frig fară să
aibă posibilitatea să schimbe în vreun fel situatia in care se află.
- fumătorii si persoanele cu afectiuni ale vaselor de sange (cum ar fi cei care
suferă de diabet zaharat), manifestă o scădere a fluxului sanguin la nivelul
membrelor (aspect considerat un factor de risc).
- lipsa de adapost, oboseală, deshidratarea, imbrăcămintea nepotrivită și la
mare altitudine sunt factorii suplimentari de risc.
- purtati haine adecvate. Expertii consideră că mai multe straturi de haine care
să păstreze aerul cald pe langă corp, sunt varianta ideală.
- asigurati-vă că stratul exterior de imbracaminte este rezistent la apă.
- este important să consumati suficiente calorii (care vă poate ajuta in lupta cu
frigul).
- dacă sunteți la mare altitudine, de exemplu, escaladați un munte, luați cu
dvs. o rezervă de oxigen.
- luați imediat măsuri la primele semne de degerături: roseața, furnicaturi,
amorțeală, ințepături și durere.

Persoanele care prezinta cel mai mare risc

privind degeraturile si hipotermia sunt:
- cele care iși petrec majoritatea timpului în aer liber (vînători, persoane fără
adăpost, paznici, etc.);
- cele care consumă alcool;
- cele cu varstă înaintată, fără mijloace adecvate de confort (încălzire, hrană,
adăpost, etc.);
- cele care sunt epuizate, deshidratate;
- bolnavii mintal.
Simptomul se refera la ce simte pacientul și poate descrie, în timp ce un semn
este întîlnit și la alte persoane și poate fi observat de medic. De
exemplu, somnolența poate fi un simptom, în timp ce pupilele dilatate pot fi un
semn. 

Degeraturile afecteaza doar suprafata pielii. Inițial este percepută senzația de

durere si mancărime. Pe piele apar pete albe și/sau galbene și aceasta poate
amorti. Înghețul la suprafata pielii nu constă în lezarea permanentă a pielii,
deoarece numai suprafata superioară a pielii este afectată. Zonele implicate
pot fi deosebit de sensibile pentru o perioadă de timp. 

In urma degeraturilor pielea poate fi inghețată și amorțită. Cu toate acestea,

țesuturile profunde nu sunt afectate. După cîteva zile pot apărea pustule
închise la culoare, în zonele care au fost inghețate. În trei patru săptămîni
acestea se vindecă. Pacientul poate manifesta o sensibilitate în zonele
afectate, care poate persista o perioadă indelungată de timp. 

Tratament
Tratamentul se concentrează pe incalzirea sau dezghețarea tesutului afectat.
Este importat sa se evite un nou episod de degerături, din cauza riscului de a
leza si mai tare pielea. In cazul in care s-au format cristale, pacientul ar trebui
să evite micările care implică zona afectată, deoarece pot sa apărea răni.
Pesoana afectată trebuie sa evite frigul și să se incălzească imediat. Toate
hainele ude vor fi scoase și înlocuite cu haine uscate. Dacă este necesar, va
fi acoperit de paturi. Asigurați-vă că extremitațile sunt protejate. Dacă este
posibil, incălzirea organismului se va face treptat, sub supravegherea unui
cadru medical instruit. Aplicarea de apă caldă pe zonele traumatizate este
ideală. Puneti pe zonele afectate apă caldă pînă revine la culoarea normală.
Nu este ceva neobișnuit inflamația și culoarea roșie a zonelor înghețate.

Caldura directă, cum ar fi focul,trebuie evitată. Pielea a pierdut, probabil

abilitatea de a detecta temperaturi inalte, iar pacientul poate fi în pericol de a
se arde fără să vrea. Nu frecati zonele degerate, acest lucru poate agrava
leziunea.
După îndepărtarea din apă caldă, uscati ușor și aplicati tratament steril asupra
membrelor afectate, pentru a le proteja..
- Tratamentul curativ este general si local. Local, se interzic masajul și frecția
pe zonele afectate, reîncălzirea zonei degerate se face treptat într-o baie cu
apa încalzită pînă la 40C, timp de 20-30 minute.
În perioada reactivă , cînd au loc spasme vasculare,reducerea fluxului
sangvin periferic și apariția consecutivă a trombozelor intraarteriale și
intravenoase , se administrează I/V :
-preparate ce normalizează procesele metabolice – Reopoliglucină ,
Reogluman;
-spasmolitice – Sol.Papaverină 2% ,2 ml ;Acid nicotinic 1% 2ml cu 10 ml de
sol. Novocaină de 0,25% I/Arterial;
-pentru profilaxia trombozelor vasculare se administrează antiagregante –
Heparină in doză de 20 000 -30 000 U.A. ,Fraxiparină.
Această terapie este indicată și în perioada precoce –primele 12 ore după
reîncalzirea extremitaților.
 Este indicată terapia de dezintoxicare, Hemodez , Neocompensan, soluții
cristaloide-DISol,TRISol.
-la fiecare 6 ore se administrează subdermal 5000 UA de heparină;
-alimentarea parenterală –Albumină ,Gelatinol,Refortan;
-antibioticoterapia ;
-vitaminoterapia;
-terapia simptomatică (cardiotonice,diuretice);
-terapia specifică –imunoglobulină,plasmă antistafilococică,bacteriofagi;
-profilaxia antitetanică in degerături de gradele II,III,IV.
Tratamentul chirurgical in degerături constă in :
-necroectomie;
-amputarea extremitații afectate-proximal de limita de demarcare;
- operații reconstructive , imbunatațirea funcției bontului, reconstituirea
defectelor cosmetice.

NU este recomandat:

 Sa se maseze zonele degerate;

 Sa se expuna la temperaturi crescute: calorifere, sobe, apa fierbinte
etc.;
 Sa se dea bauturi alcoolice victimei.

Concluzie
În concluzie, degerăturile reprezintă o afecțiune care trebuie
cunoscută și recunoscută imediat pentru a putea lua măsuri rapid, având în
vedere faptul că se poate solda cu complicații severe, ce pot pune viața în
pericol. Degerăturile pot afecta atât oamenii fără adăpost, pacienţii cu
diabet zaharat, pacienţii cu diverse afecţiuni psihice cât şi cadrele militare
sau alpiniştii. Pe termen lung degerăturile cresc sensibilitatea la frig în
zonele afectate şi predispun la alte degerături la temperaturi mai mari sau
timp de expunere mai scurt decât cel iniţial. Alte efecte pe termen lung
sunt tulburările de sensibilitate locală (parestezii, furnicături, dureri,
mâncărimi). Pentru degerăturile profunde riscurile sunt de pierdere
ireversibilă a sensibilităţii şi autoamputaţii (pierderea definitivă a unui
deget, de exemplu).

In functie de temperatura, hipotermia se poate clasifica

in:
 Usoara: temperatura corpului intre 35-32 grade celsius
 Medie: temperatura corpului intre 32-28 grade celsius
 Grava: temperatura corpului sub 28 grade celsius

Persoanele care au un risc mai mare de a face hipotermie sunt: varstnicii si copiii mici -
la care termoreglarea se face cu dificultate, traumatizatii, alcoolicii, drogatii si
persoanele innecate - deoarece caldura se pierde mai usor in apa decat in aer.

Frisoanele, principalul semn

De asemenea, printre simptome se numara:

 Frisoane, piele rece si palida;

 Tulburari de echilibru si de vorbire;
 Parestezii (amorteli) la nivelul mainilor si degetelor;
 Apatie sau chiar afectarea capacitatilor intelectuale.

Totodata, daca pacientul prezinta si alte semne, precum somnolenta, slabiciune,

halucinatii, confuzie, respiratii cu frecventa joasa sau rigiditate musculara, trebuie sa
actionati de urgenta, sa gasiti o cale sa va incalziti organismul, pentru ca altfel riscati sa
va pierdeti cunostinta. De exemplu, beti lichide calde.

Hipotermia poate aparea si in spatiile de locuit neincalzite, in special in cazul copiilor,

adultilor bolnavi sau varstnicilor care nu sunt imbracati corespunzator, iar recuperarea
in cazul lor se face mai greu.

Primul ajutor in caz de hipotermie

In cazul hipotermiei primul ajutor incepe cu evaluarea functiilor vitale (ABC - libertatea
cailor respiratorii, respiratie, circulatie) si resuscitarea cardiorespiratorie daca este
nevoie; toracele victimelor aflate in hipotermie este mai rigid ceea ce face mai dificil
masajul cardiac.
Restabilirea temperaturii normale a corpului se face lent, nu brusc (cu aproximativ 1
grad pe ora) si consta in:

 Incalzire pasiva: aducerea victimei intr-un mediu cald, inlocuirea imbracamintei

ude cu una uscata si invelirea cu paturi; aceste masuri pot fi suficiente in
hipotermiile usoare si medii cu temperaturi peste 31 grade celsius
 Incalzire externa activa: imersie in apa calda (40 grade celsius), acoperirea cu
paturi electrice, infasurarea in haine sau paturi calde, pungi sau sticle cu apa
calda
 Incalzire interna activa: care se face dupa transportul victimei la spital (ventilatie
cu O2 cald, fluide calde etc.).

Transportati persoana inghetata intr-un loc incalzit

Persoana care sufera de hipotermie trebuie transportata imediat intr-un loc incalzit.
Atentie insa, nu este bine sa incalziti bolnavul brusc, cu surse externe de caldura de
genul radiatoarelor sau caloriferelor electrice, deoarece se pot produce leziuni. Pentru
a-i regla temperatura corpului, cel mai bine este sa i se scoata hainele ude si reci si sa se
acopere cu paturi calde si sticle sau comprese cu apa fierbinte, pe care ar fi bine sa i le
puneti la gat, torace si in zona inghinala. Este foarte important sa ii acoperiti si capul,
aceasta fiind metoda cea mai sigura si rapidă de a creste temperatura corporala cu pana
la 2˚ Celsius.

Sfaturi pentru prevenirea hipotermiei

Pentru a evita hipotermia, cel mai bine este sa stati in casa pe timp de ger. In caz
contrar, medicii va sfatuiesc sa va echipati corespunzator:

 Acoperiti-va extremitatile, adica urechile, nasul, degetele de la maini, dar si

picioarele, deoarece acestea sunt locurile prin care se pierde caldura si riscati sa
suferiti degeraturi;
 Pentru a suporta mai bine frigul, este necesar sa aveti o alimentatie bogata in
grasimi si glucide (dulciuri) si sa consumati doua cani de ceai pe zi. Printre
plantele care imbunatatesc circulatia periferica se numara iasomia si busuiocul,
dar sunt recomandate si scortisoara, afinele, macesele, paducelul sau mugurii de
pin.

Batranii, copiii si bolnavii cu afectiuni cronice, cum ar fi diabet, hipotiroidism, afectiuni

neurologice sau psihice, sunt principalele categorii care prezinta risc crescut de aparitie
a hipotermiei. In plus, cardiacii sunt mai predispusi la a suferi un infarct miocardic.

Verificati daca prezinta degeraturi

Daca pacientul este constient, este indicat sa consume multe lichide calde, deoarece
riscul de deshidratare este mare dupa reincalzirea organismului. Nu uitati sa urmariti
reactiile bolnavului in timp ce il ingrijiti, verificati daca prezinta degeraturi sau daca
starea s-a ameliorat de cand l-ati adus in mediul cald. De asemenea, verificati constant
temperatura si urmariti-i respiratia. Daca nu remarcati nicio imbunatatire, chemati de
urgenta ambulanta. La spital i se vor administra fluide calde intravenos, oxigen si alte
tratamente care il vor ajuta sa-si revina.

De retinut! Nu se vor da bauturi alcoolice victimei (exista unele conceptii gresite

conform careia alcoolul incalzeste); in cazul in care victima este constienta si nu prezinta
varsaturi, se pot oferi bauturi calde (ceai, supa).

Tratament
În cazul instalării hipotermiei, fiind vorba de o urgență, este nevoie de solicitarea
imediată a personalului medical. Pâna când ajutorul medical este disponibil este
importantă și de multe ori esențială pentru viața victimei, acordarea corectă
a primului ajutor (dacă există posibilitatea). 

Iata câteva recomandari în acest sens:

 Nu bruscați victima! Când puteți acorda ajutor unei persoane cu hipotermie,

limitați-vă la mișcarile care sunt strict necesare (ex. mutarea către sursa de
căldură), mai ales dacă aceasta a suferit traumatisme; nu efectuați masaj și nu o
forțați  să se miște pentru a nu agrava starea victimei.
 Mutați victima din zona factorului cauzator de hipotermie – daca este posibil
îndepărtați persoana afectata de sursa de frig și aduceți-o aproape de o sursa de
căldură sau într-un loc mai cald și ferit de bătaia vântului.
 Îndepartați cu atenție hainele ude și înlocuiți-le cu altele uscate (în cazul
imersiei în apă) - dacă victima este inconștientă taiați hainele ude pentru a
economisi timp. 
 Acoperiți victima cu pături sau haine uscate, lăsând descoperită numai fața.Nu
folosiți ăaturi electrice sau alte dispozitive care pot provoca arsuri.
 Așezați victima pe spate, pe o pătură sau pe o suprafață uscată. 
 Monitorizați pulsul și respirația – daca este nevoie executați manevre de
resucitare cardiopulmonara (CPR) – masaj cardiac și ventilație artificială (30
compresii cardiace la 2 respirații), daca persoana afectată nu mai reacționează
la stimuli, lipsește respirația iar pulsul este foarte slab sau absent.
 Nu expuneți victima direct la o sursă puternică de căldură – încălzirea
trebuie să se facă treptat, pentru a permite readaptarea organismului la căldură.
 Aplicați comprese calde pe torace și gât  (pungi sau sticle cu apă călduță) – a se
evita zona mâinilor și picioarelor pentru a nu  forța întoarcerea sângelui cu
temperatura scăzută la inimă.
  Așezați-vă lângă victimă pentru a-i transmite din căldura propriului corp.
 Oferiți victimei ceva cald să bea (ceai), dacă starea permite și dacă există
posibilitatea. Nu administrați alcool!
 Daca victima se află în apă rece și este în stare de conștiență, până la scoaterea
acesteia din apă se recomandă aducerea genunchilor la piept (poziție ghemuită),
astfel încât suprafața expusă frigului să fie mai mică.

În funcție de gradul de severitate al hipotermiei, îngrijirile medicale includ intervenții

care au ca scop creșterea temperaturii corpului. Printre aceste proceduri se numără: 

 hemodializa - asigură reîncălzirea sângelui;

 administrarea intravenoasă de lichide calde – injectarea unei soluții saline
încalzite;
 oxigenarea artificială cu aer umidificat, ajuta la creșterea temperaturii
corpului;
 irigarea – o soluție caldă de apă sărată este utilizată pentru încălzirea anumitor
zone ale corpului precum pleura sau cavitatea peritoneală.

Persoanele cu hipotermie ușoara răspund foarte bine la procedurile medicale și se pot

recupera destul de repede. În cazul hipotermiei moderate sau severe pot
apărea complicații grave și chiar moartea. Câteva dintre complicațiile posibile
sunt: hipoxia, degerăturile care pot evolua către gangrenă (în special la nivelul
extremitaților – mâini, picioare), inflamarea pancreasului, pneumonia, insuficiență
renală, probleme cardiace. Chiar dacă sunt mai predispuși la instalarea hipotermiei,
copiii au parte de o recuperare mai buna decât adulții sau batrânii.

Concluzie
 Hipotermia, în stadii incipiente, nu necesită manevre medicale complexe, de aceea primul
ajutor poate fi salvator de viață în cele mai multe cazuri.
 În condiții meteorologice extreme precum furtuni, inundații, ninsori abundente și
temperaturi mult scăzute este indicat să se adopte măsuri de siguranță și să se evite
călătoriile mai ales în zone greu accesibile echipelor de salvare.
 Pe timp de iarnă este necesară funcționarea unui centru social care să ofere hrană caldă și
adăpost persoanelor fără domiciliu, acestea fiind principalele victime ale hipotermiei.
 Consumul excesiv de alcool corelat cu expunerea îndelungată la temperaturi foarte
scăzute (sub pragul înghețului) nu este indicat deoarece determină atât pierdere de
căldură (vasodilatație), cât și o percepție falsă asupra mediului ambiant iar riscul instalării
hipotermiei este destul de mare.  
 Victimele accidentelor care prezintă răni grave, contuzii, fracturi sau arsuri pot instala
hipotermie chiar dacă nu este frig, de aceea înaintea sosirii echipajelor specializate,
acoperirea acestora cu pături sau haine calde poate ajuta.
 Degerăturile
Degeraturile sunt leziuni ale tesuturilor provocate de frig, in urma situatiilor de
expunere la temperaturi scazute. Hipotermia este caracterizata de scaderea
anormala a temperaturii corpului. 

Nasul, obrajii, urechile, degetele de la maini si picioare sunt afectate cel mai
frecvent. Toti oamenii sunt sensibili, chiar si persoanele care traiesc in zone
cu clima rece. 

Clasificarea și caracteristica degerăturilor

În funcție de intensitatea frigului, durata de expunere, precum și de
reactivitatea organismului, leziunile locale, deosebim patru grade de
degerături:
Gradul I- în formele cele mai usoare aceasta se manifestă prin senzația de
înțepături și furnicături în regiunile expuse acțiunii frigului. În formele mai
avansate apar dureri violente , însoțite de senzații de usturime și tulburări de
sensibilitate: furnicături, amorțeală, senzație de cald sau rece .
Obiectiv: la cîteva ore după încetarera acțiunii frigului, la nivelul zonei
respective se formează edem, care poate persista cîteva
săptămîni.Tegumentele au un aspect cu nuanță de violet, iar după 7-10 zile
încep să se descuameze.
Gradul II- caracteristic prin leziunea stratului superficial al pielii și formarea
flictenelor umplute cu lichid transparent. Flictenele se formează în primele 24
ore și mai rar în a 2-a , a 3-a zi. După deschiderea lor rămîne o suprafață
roșie-violet, uneori acoperită cu fibrină, sensibilitatea tactilă și dureroasă este
păstrată. Degerăturile de gradul II se vindecă fară sechele într-o perioadă de
cîteva săptămîni.
Gradul III- este implicată toată grosimea dermului și poate cuprinde și
hipodermul. Se caracterizează prin tulburări de sensibilitate. Leziunile
nicrotice au aspect plumburiu a pielii la nivelul căreia apar vezicule albăstrui.
Peste 7-10 zile se dezvoltă necroza uscată sau umedă și se formează linia
de demarcare. Vindecarea degerăturilor de gradul III se face cu sechelea într-
o perioadă de 2-3 luni.
Gradul IV- leziunea are aspect de gangrenă uscată și cuprinde toate straturile
pielii, țesutul celular subcutanat, tendoane, mușchi, uneori și osul subiacent.
Accidentatul este ca deobicei în stare de șoc, somnolent, apatic, sau
dimpotrivă, agitat. Edemul țesuturilor ocupă o suprafață mai mare decît zona
de necroză. În primele zile nu putem, practic, deosebi degerăturile de gradul
III și gradul IV . Peste o săptămînă,edemul se micșorează și spre sfîrșitul
săptămînii a 2-a, apare linia de demarcare ce separă țesuturile necrotice de
cele viabile.
Fiziopatologic, transformările se produc în două etape:
Etapa I – are loc vasoconstricția datorată frigului, țesuturile se ischemiaza;
Etapa II – după expunerea la frig, prin trecerea la caldură, se produc
vasodilatații care determină apariția de leziuni la nivelul endoteliului vascular
și care angrenează apariția trombilor, vasele de sînge se trombozează ceea ce
conduce la gangrenă.

Cum pot fi prevenite degeraturile?

Degeraturile pot avea loc extrem de rapid la temperaturi foarte scăzute. Este
foarte important să se protejeze pielea în mod corespunzator. Nu uitati de
vîntul rece care poate intensifica efectul degeraturilor si progresia acestora.
Primul pas in prevenirea degeraturilor este sa stiți dacă sunteți predispus la
instalarea acestora:
- cele mai multe cazuri de degeraturi s-au observat la cei care consumă
alcool, cei care suferă de boli psihice si la persoanele care fac abuz de
droguri recreative.
- cazurile de degeraturi implică perosanele care sunt expuse la frig fară să
aibă posibilitatea să schimbe în vreun fel situatia in care se află.
- fumătorii si persoanele cu afectiuni ale vaselor de sange (cum ar fi cei care
suferă de diabet zaharat), manifestă o scădere a fluxului sanguin la nivelul
membrelor (aspect considerat un factor de risc).
- lipsa de adapost, oboseală, deshidratarea, imbrăcămintea nepotrivită și la
mare altitudine sunt factorii suplimentari de risc.
- purtati haine adecvate. Expertii consideră că mai multe straturi de haine care
să păstreze aerul cald pe langă corp, sunt varianta ideală.
- asigurati-vă că stratul exterior de imbracaminte este rezistent la apă.
- este important să consumati suficiente calorii (care vă poate ajuta in lupta cu
frigul).
- dacă sunteți la mare altitudine, de exemplu, escaladați un munte, luați cu
dvs. o rezervă de oxigen.
- luați imediat măsuri la primele semne de degerături: roseața, furnicaturi,
amorțeală, ințepături și durere.
Persoanele care prezinta cel mai mare risc
privind degeraturile si hipotermia sunt:
- cele care iși petrec majoritatea timpului în aer liber (vînători, persoane fără
adăpost, paznici, etc.);
- cele care consumă alcool;
- cele cu varstă înaintată, fără mijloace adecvate de confort (încălzire, hrană,
adăpost, etc.);
- cele care sunt epuizate, deshidratate;
- bolnavii mintal.
Simptomul se refera la ce simte pacientul și poate descrie, în timp ce un semn
este întîlnit și la alte persoane și poate fi observat de medic. De
exemplu, somnolența poate fi un simptom, în timp ce pupilele dilatate pot fi un
semn. 

Degeraturile afecteaza doar suprafata pielii. Inițial este percepută senzația de

durere si mancărime. Pe piele apar pete albe și/sau galbene și aceasta poate
amorti. Înghețul la suprafata pielii nu constă în lezarea permanentă a pielii,
deoarece numai suprafata superioară a pielii este afectată. Zonele implicate
pot fi deosebit de sensibile pentru o perioadă de timp. 

In urma degeraturilor pielea poate fi inghețată și amorțită. Cu toate acestea,

țesuturile profunde nu sunt afectate. După cîteva zile pot apărea pustule
închise la culoare, în zonele care au fost inghețate. În trei patru săptămîni
acestea se vindecă. Pacientul poate manifesta o sensibilitate în zonele
afectate, care poate persista o perioadă indelungată de timp. 

Tratament
Tratamentul se concentrează pe incalzirea sau dezghețarea tesutului afectat.
Este importat sa se evite un nou episod de degerături, din cauza riscului de a
leza si mai tare pielea. In cazul in care s-au format cristale, pacientul ar trebui
să evite micările care implică zona afectată, deoarece pot sa apărea răni.
Pesoana afectată trebuie sa evite frigul și să se incălzească imediat. Toate
hainele ude vor fi scoase și înlocuite cu haine uscate. Dacă este necesar, va
fi acoperit de paturi. Asigurați-vă că extremitațile sunt protejate. Dacă este
posibil, incălzirea organismului se va face treptat, sub supravegherea unui
cadru medical instruit. Aplicarea de apă caldă pe zonele traumatizate este
ideală. Puneti pe zonele afectate apă caldă pînă revine la culoarea normală.
Nu este ceva neobișnuit inflamația și culoarea roșie a zonelor înghețate.
Caldura directă, cum ar fi focul,trebuie evitată. Pielea a pierdut, probabil
abilitatea de a detecta temperaturi inalte, iar pacientul poate fi în pericol de a
se arde fără să vrea. Nu frecati zonele degerate, acest lucru poate agrava
leziunea.
După îndepărtarea din apă caldă, uscati ușor și aplicati tratament steril asupra
membrelor afectate, pentru a le proteja..
- Tratamentul curativ este general si local. Local, se interzic masajul și frecția
pe zonele afectate, reîncălzirea zonei degerate se face treptat într-o baie cu
apa încalzită pînă la 40C, timp de 20-30 minute.
În perioada reactivă , cînd au loc spasme vasculare,reducerea fluxului
sangvin periferic și apariția consecutivă a trombozelor intraarteriale și
intravenoase , se administrează I/V :
-preparate ce normalizează procesele metabolice – Reopoliglucină ,
Reogluman;
-spasmolitice – Sol.Papaverină 2% ,2 ml ;Acid nicotinic 1% 2ml cu 10 ml de
sol. Novocaină de 0,25% I/Arterial;
-pentru profilaxia trombozelor vasculare se administrează antiagregante –
Heparină in doză de 20 000 -30 000 U.A. ,Fraxiparină.
Această terapie este indicată și în perioada precoce –primele 12 ore după
reîncalzirea extremitaților.
Este indicată terapia de dezintoxicare, Hemodez , Neocompensan, soluții
cristaloide-DISol,TRISol.
-la fiecare 6 ore se administrează subdermal 5000 UA de heparină;
-alimentarea parenterală –Albumină ,Gelatinol,Refortan;
-antibioticoterapia ;
-vitaminoterapia;
-terapia simptomatică (cardiotonice,diuretice);
-terapia specifică –imunoglobulină,plasmă antistafilococică,bacteriofagi;
-profilaxia antitetanică in degerături de gradele II,III,IV.
Tratamentul chirurgical in degerături constă in :
-necroectomie;
-amputarea extremitații afectate-proximal de limita de demarcare;
- operații reconstructive , imbunatațirea funcției bontului, reconstituirea
defectelor cosmetice.
NU este recomandat:

 Sa se maseze zonele degerate;

 Sa se expuna la temperaturi crescute: calorifere, sobe, apa fierbinte
etc.;
 Sa se dea bauturi alcoolice victimei.

Concluzie
În concluzie, degerăturile reprezintă o afecțiune care trebuie
cunoscută și recunoscută imediat pentru a putea lua măsuri rapid, având în
vedere faptul că se poate solda cu complicații severe, ce pot pune viața în
pericol. Degerăturile pot afecta atât oamenii fără adăpost, pacienţii cu
diabet zaharat, pacienţii cu diverse afecţiuni psihice cât şi cadrele militare
sau alpiniştii. Pe termen lung degerăturile cresc sensibilitatea la frig în
zonele afectate şi predispun la alte degerături la temperaturi mai mari sau
timp de expunere mai scurt decât cel iniţial. Alte efecte pe termen lung
sunt tulburările de sensibilitate locală (parestezii, furnicături, dureri,
mâncărimi). Pentru degerăturile profunde riscurile sunt de pierdere
ireversibilă a sensibilităţii şi autoamputaţii (pierderea definitivă a unui
deget, de exemplu).

In functie de temperatura, hipotermia se poate clasifica

in:
 Usoara: temperatura corpului intre 35-32 grade celsius
 Medie: temperatura corpului intre 32-28 grade celsius
 Grava: temperatura corpului sub 28 grade celsius

Persoanele care au un risc mai mare de a face hipotermie sunt: varstnicii si copiii mici -
la care termoreglarea se face cu dificultate, traumatizatii, alcoolicii, drogatii si
persoanele innecate - deoarece caldura se pierde mai usor in apa decat in aer.

Frisoanele, principalul semn

De asemenea, printre simptome se numara:
  Frisoane, piele rece si palida;
 Tulburari de echilibru si de vorbire;
 Parestezii (amorteli) la nivelul mainilor si degetelor;
 Apatie sau chiar afectarea capacitatilor intelectuale.

Totodata, daca pacientul prezinta si alte semne, precum somnolenta, slabiciune,

halucinatii, confuzie, respiratii cu frecventa joasa sau rigiditate musculara, trebuie sa
actionati de urgenta, sa gasiti o cale sa va incalziti organismul, pentru ca altfel riscati sa
va pierdeti cunostinta. De exemplu, beti lichide calde.

Hipotermia poate aparea si in spatiile de locuit neincalzite, in special in cazul copiilor,

adultilor bolnavi sau varstnicilor care nu sunt imbracati corespunzator, iar recuperarea
in cazul lor se face mai greu.

Primul ajutor in caz de hipotermie

In cazul hipotermiei primul ajutor incepe cu evaluarea functiilor vitale (ABC - libertatea
cailor respiratorii, respiratie, circulatie) si resuscitarea cardiorespiratorie daca este
nevoie; toracele victimelor aflate in hipotermie este mai rigid ceea ce face mai dificil
masajul cardiac.

Restabilirea temperaturii normale a corpului se face lent, nu brusc (cu aproximativ 1

grad pe ora) si consta in:

 Incalzire pasiva: aducerea victimei intr-un mediu cald, inlocuirea imbracamintei

ude cu una uscata si invelirea cu paturi; aceste masuri pot fi suficiente in
hipotermiile usoare si medii cu temperaturi peste 31 grade celsius
 Incalzire externa activa: imersie in apa calda (40 grade celsius), acoperirea cu
paturi electrice, infasurarea in haine sau paturi calde, pungi sau sticle cu apa
calda
 Incalzire interna activa: care se face dupa transportul victimei la spital (ventilatie
cu O2 cald, fluide calde etc.).

Transportati persoana inghetata intr-un loc incalzit

Persoana care sufera de hipotermie trebuie transportata imediat intr-un loc incalzit.
Atentie insa, nu este bine sa incalziti bolnavul brusc, cu surse externe de caldura de
genul radiatoarelor sau caloriferelor electrice, deoarece se pot produce leziuni. Pentru
a-i regla temperatura corpului, cel mai bine este sa i se scoata hainele ude si reci si sa se
acopere cu paturi calde si sticle sau comprese cu apa fierbinte, pe care ar fi bine sa i le
puneti la gat, torace si in zona inghinala. Este foarte important sa ii acoperiti si capul,
aceasta fiind metoda cea mai sigura si rapidă de a creste temperatura corporala cu pana
la 2˚ Celsius.
Sfaturi pentru prevenirea hipotermiei
Pentru a evita hipotermia, cel mai bine este sa stati in casa pe timp de ger. In caz
contrar, medicii va sfatuiesc sa va echipati corespunzator:

 Acoperiti-va extremitatile, adica urechile, nasul, degetele de la maini, dar si

picioarele, deoarece acestea sunt locurile prin care se pierde caldura si riscati sa
suferiti degeraturi;
 Pentru a suporta mai bine frigul, este necesar sa aveti o alimentatie bogata in
grasimi si glucide (dulciuri) si sa consumati doua cani de ceai pe zi. Printre
plantele care imbunatatesc circulatia periferica se numara iasomia si busuiocul,
dar sunt recomandate si scortisoara, afinele, macesele, paducelul sau mugurii de
pin.

Batranii, copiii si bolnavii cu afectiuni cronice, cum ar fi diabet, hipotiroidism, afectiuni

neurologice sau psihice, sunt principalele categorii care prezinta risc crescut de aparitie
a hipotermiei. In plus, cardiacii sunt mai predispusi la a suferi un infarct miocardic.

Verificati daca prezinta degeraturi

Daca pacientul este constient, este indicat sa consume multe lichide calde, deoarece
riscul de deshidratare este mare dupa reincalzirea organismului. Nu uitati sa urmariti
reactiile bolnavului in timp ce il ingrijiti, verificati daca prezinta degeraturi sau daca
starea s-a ameliorat de cand l-ati adus in mediul cald. De asemenea, verificati constant
temperatura si urmariti-i respiratia. Daca nu remarcati nicio imbunatatire, chemati de
urgenta ambulanta. La spital i se vor administra fluide calde intravenos, oxigen si alte
tratamente care il vor ajuta sa-si revina.

De retinut! Nu se vor da bauturi alcoolice victimei (exista unele conceptii gresite

conform careia alcoolul incalzeste); in cazul in care victima este constienta si nu prezinta
varsaturi, se pot oferi bauturi calde (ceai, supa).

Tratament
În cazul instalării hipotermiei, fiind vorba de o urgență, este nevoie de solicitarea
imediată a personalului medical. Pâna când ajutorul medical este disponibil este
importantă și de multe ori esențială pentru viața victimei, acordarea corectă
a primului ajutor (dacă există posibilitatea). 

Iata câteva recomandari în acest sens:

  Nu bruscați victima! Când puteți acorda ajutor unei persoane cu hipotermie,
limitați-vă la mișcarile care sunt strict necesare (ex. mutarea către sursa de
căldură), mai ales dacă aceasta a suferit traumatisme; nu efectuați masaj și nu o
forțați  să se miște pentru a nu agrava starea victimei.
 Mutați victima din zona factorului cauzator de hipotermie – daca este posibil
îndepărtați persoana afectata de sursa de frig și aduceți-o aproape de o sursa de
căldură sau într-un loc mai cald și ferit de bătaia vântului.
 Îndepartați cu atenție hainele ude și înlocuiți-le cu altele uscate (în cazul
imersiei în apă) - dacă victima este inconștientă taiați hainele ude pentru a
economisi timp. 
 Acoperiți victima cu pături sau haine uscate, lăsând descoperită numai fața.Nu
folosiți ăaturi electrice sau alte dispozitive care pot provoca arsuri.
 Așezați victima pe spate, pe o pătură sau pe o suprafață uscată. 
 Monitorizați pulsul și respirația – daca este nevoie executați manevre de
resucitare cardiopulmonara (CPR) – masaj cardiac și ventilație artificială (30
compresii cardiace la 2 respirații), daca persoana afectată nu mai reacționează
la stimuli, lipsește respirația iar pulsul este foarte slab sau absent.
 Nu expuneți victima direct la o sursă puternică de căldură – încălzirea
trebuie să se facă treptat, pentru a permite readaptarea organismului la căldură.
 Aplicați comprese calde pe torace și gât  (pungi sau sticle cu apă călduță) – a se
evita zona mâinilor și picioarelor pentru a nu  forța întoarcerea sângelui cu
temperatura scăzută la inimă.
 Așezați-vă lângă victimă pentru a-i transmite din căldura propriului corp.
 Oferiți victimei ceva cald să bea (ceai), dacă starea permite și dacă există
posibilitatea. Nu administrați alcool!
 Daca victima se află în apă rece și este în stare de conștiență, până la scoaterea
acesteia din apă se recomandă aducerea genunchilor la piept (poziție ghemuită),
astfel încât suprafața expusă frigului să fie mai mică.

În funcție de gradul de severitate al hipotermiei, îngrijirile medicale includ intervenții

care au ca scop creșterea temperaturii corpului. Printre aceste proceduri se numără: 

 hemodializa - asigură reîncălzirea sângelui;

 administrarea intravenoasă de lichide calde – injectarea unei soluții saline
încalzite;
 oxigenarea artificială cu aer umidificat, ajuta la creșterea temperaturii
corpului;
 irigarea – o soluție caldă de apă sărată este utilizată pentru încălzirea anumitor
zone ale corpului precum pleura sau cavitatea peritoneală.

Persoanele cu hipotermie ușoara răspund foarte bine la procedurile medicale și se pot

recupera destul de repede. În cazul hipotermiei moderate sau severe pot
apărea complicații grave și chiar moartea. Câteva dintre complicațiile posibile
sunt: hipoxia, degerăturile care pot evolua către gangrenă (în special la nivelul
extremitaților – mâini, picioare), inflamarea pancreasului, pneumonia, insuficiență
renală, probleme cardiace. Chiar dacă sunt mai predispuși la instalarea hipotermiei,
copiii au parte de o recuperare mai buna decât adulții sau batrânii.

Concluzie
 Hipotermia, în stadii incipiente, nu necesită manevre medicale complexe, de aceea primul
ajutor poate fi salvator de viață în cele mai multe cazuri.
 În condiții meteorologice extreme precum furtuni, inundații, ninsori abundente și
temperaturi mult scăzute este indicat să se adopte măsuri de siguranță și să se evite
călătoriile mai ales în zone greu accesibile echipelor de salvare.
 Pe timp de iarnă este necesară funcționarea unui centru social care să ofere hrană caldă și
adăpost persoanelor fără domiciliu, acestea fiind principalele victime ale hipotermiei.
 Consumul excesiv de alcool corelat cu expunerea îndelungată la temperaturi foarte
scăzute (sub pragul înghețului) nu este indicat deoarece determină atât pierdere de
căldură (vasodilatație), cât și o percepție falsă asupra mediului ambiant iar riscul instalării
hipotermiei este destul de mare.  
 Victimele accidentelor care prezintă răni grave, contuzii, fracturi sau arsuri pot instala
hipotermie chiar dacă nu este frig, de aceea înaintea sosirii echipajelor specializate,
acoperirea acestora cu pături sau haine calde poate ajuta.

Degerăturile
Degeraturile sunt leziuni ale tesuturilor provocate de frig, in urma situatiilor de
expunere la temperaturi scazute. Hipotermia este caracterizata de scaderea
anormala a temperaturii corpului. 

Nasul, obrajii, urechile, degetele de la maini si picioare sunt afectate cel mai
frecvent. Toti oamenii sunt sensibili, chiar si persoanele care traiesc in zone
cu clima rece. 

Clasificarea și caracteristica degerăturilor

În funcție de intensitatea frigului, durata de expunere, precum și de
reactivitatea organismului, leziunile locale, deosebim patru grade de
degerături:
Gradul I- în formele cele mai usoare aceasta se manifestă prin senzația de
înțepături și furnicături în regiunile expuse acțiunii frigului. În formele mai
avansate apar dureri violente , însoțite de senzații de usturime și tulburări de
sensibilitate: furnicături, amorțeală, senzație de cald sau rece .
Obiectiv: la cîteva ore după încetarera acțiunii frigului, la nivelul zonei
respective se formează edem, care poate persista cîteva
săptămîni.Tegumentele au un aspect cu nuanță de violet, iar după 7-10 zile
încep să se descuameze.
Gradul II- caracteristic prin leziunea stratului superficial al pielii și formarea
flictenelor umplute cu lichid transparent. Flictenele se formează în primele 24
ore și mai rar în a 2-a , a 3-a zi. După deschiderea lor rămîne o suprafață
roșie-violet, uneori acoperită cu fibrină, sensibilitatea tactilă și dureroasă este
păstrată. Degerăturile de gradul II se vindecă fară sechele într-o perioadă de
cîteva săptămîni.
Gradul III- este implicată toată grosimea dermului și poate cuprinde și
hipodermul. Se caracterizează prin tulburări de sensibilitate. Leziunile
nicrotice au aspect plumburiu a pielii la nivelul căreia apar vezicule albăstrui.
Peste 7-10 zile se dezvoltă necroza uscată sau umedă și se formează linia
de demarcare. Vindecarea degerăturilor de gradul III se face cu sechelea într-
o perioadă de 2-3 luni.
Gradul IV- leziunea are aspect de gangrenă uscată și cuprinde toate straturile
pielii, țesutul celular subcutanat, tendoane, mușchi, uneori și osul subiacent.
Accidentatul este ca deobicei în stare de șoc, somnolent, apatic, sau
dimpotrivă, agitat. Edemul țesuturilor ocupă o suprafață mai mare decît zona
de necroză. În primele zile nu putem, practic, deosebi degerăturile de gradul
III și gradul IV . Peste o săptămînă,edemul se micșorează și spre sfîrșitul
săptămînii a 2-a, apare linia de demarcare ce separă țesuturile necrotice de
cele viabile.
Fiziopatologic, transformările se produc în două etape:
Etapa I – are loc vasoconstricția datorată frigului, țesuturile se ischemiaza;
Etapa II – după expunerea la frig, prin trecerea la caldură, se produc
vasodilatații care determină apariția de leziuni la nivelul endoteliului vascular
și care angrenează apariția trombilor, vasele de sînge se trombozează ceea ce
conduce la gangrenă.

Cum pot fi prevenite degeraturile?

Degeraturile pot avea loc extrem de rapid la temperaturi foarte scăzute. Este
foarte important să se protejeze pielea în mod corespunzator. Nu uitati de
vîntul rece care poate intensifica efectul degeraturilor si progresia acestora.
Primul pas in prevenirea degeraturilor este sa stiți dacă sunteți predispus la
instalarea acestora:
- cele mai multe cazuri de degeraturi s-au observat la cei care consumă
alcool, cei care suferă de boli psihice si la persoanele care fac abuz de
droguri recreative.
- cazurile de degeraturi implică perosanele care sunt expuse la frig fară să
aibă posibilitatea să schimbe în vreun fel situatia in care se află.
- fumătorii si persoanele cu afectiuni ale vaselor de sange (cum ar fi cei care
suferă de diabet zaharat), manifestă o scădere a fluxului sanguin la nivelul
membrelor (aspect considerat un factor de risc).
- lipsa de adapost, oboseală, deshidratarea, imbrăcămintea nepotrivită și la
mare altitudine sunt factorii suplimentari de risc.
- purtati haine adecvate. Expertii consideră că mai multe straturi de haine care
să păstreze aerul cald pe langă corp, sunt varianta ideală.
- asigurati-vă că stratul exterior de imbracaminte este rezistent la apă.
- este important să consumati suficiente calorii (care vă poate ajuta in lupta cu
frigul).
- dacă sunteți la mare altitudine, de exemplu, escaladați un munte, luați cu
dvs. o rezervă de oxigen.
- luați imediat măsuri la primele semne de degerături: roseața, furnicaturi,
amorțeală, ințepături și durere.

Persoanele care prezinta cel mai mare risc

privind degeraturile si hipotermia sunt:
- cele care iși petrec majoritatea timpului în aer liber (vînători, persoane fără
adăpost, paznici, etc.);
- cele care consumă alcool;
- cele cu varstă înaintată, fără mijloace adecvate de confort (încălzire, hrană,
adăpost, etc.);
- cele care sunt epuizate, deshidratate;
- bolnavii mintal.
Simptomul se refera la ce simte pacientul și poate descrie, în timp ce un semn
este întîlnit și la alte persoane și poate fi observat de medic. De
exemplu, somnolența poate fi un simptom, în timp ce pupilele dilatate pot fi un
semn. 

Degeraturile afecteaza doar suprafata pielii. Inițial este percepută senzația de

durere si mancărime. Pe piele apar pete albe și/sau galbene și aceasta poate
amorti. Înghețul la suprafata pielii nu constă în lezarea permanentă a pielii,
deoarece numai suprafata superioară a pielii este afectată. Zonele implicate
pot fi deosebit de sensibile pentru o perioadă de timp. 

In urma degeraturilor pielea poate fi inghețată și amorțită. Cu toate acestea,

țesuturile profunde nu sunt afectate. După cîteva zile pot apărea pustule
închise la culoare, în zonele care au fost inghețate. În trei patru săptămîni
acestea se vindecă. Pacientul poate manifesta o sensibilitate în zonele
afectate, care poate persista o perioadă indelungată de timp. 

Tratament
Tratamentul se concentrează pe incalzirea sau dezghețarea tesutului afectat.
Este importat sa se evite un nou episod de degerături, din cauza riscului de a
leza si mai tare pielea. In cazul in care s-au format cristale, pacientul ar trebui
să evite micările care implică zona afectată, deoarece pot sa apărea răni.
Pesoana afectată trebuie sa evite frigul și să se incălzească imediat. Toate
hainele ude vor fi scoase și înlocuite cu haine uscate. Dacă este necesar, va
fi acoperit de paturi. Asigurați-vă că extremitațile sunt protejate. Dacă este
posibil, incălzirea organismului se va face treptat, sub supravegherea unui
cadru medical instruit. Aplicarea de apă caldă pe zonele traumatizate este
ideală. Puneti pe zonele afectate apă caldă pînă revine la culoarea normală.
Nu este ceva neobișnuit inflamația și culoarea roșie a zonelor înghețate.

Caldura directă, cum ar fi focul,trebuie evitată. Pielea a pierdut, probabil

abilitatea de a detecta temperaturi inalte, iar pacientul poate fi în pericol de a
se arde fără să vrea. Nu frecati zonele degerate, acest lucru poate agrava
leziunea.
După îndepărtarea din apă caldă, uscati ușor și aplicati tratament steril asupra
membrelor afectate, pentru a le proteja..
- Tratamentul curativ este general si local. Local, se interzic masajul și frecția
pe zonele afectate, reîncălzirea zonei degerate se face treptat într-o baie cu
apa încalzită pînă la 40C, timp de 20-30 minute.
În perioada reactivă , cînd au loc spasme vasculare,reducerea fluxului
sangvin periferic și apariția consecutivă a trombozelor intraarteriale și
intravenoase , se administrează I/V :
-preparate ce normalizează procesele metabolice – Reopoliglucină ,
Reogluman;
-spasmolitice – Sol.Papaverină 2% ,2 ml ;Acid nicotinic 1% 2ml cu 10 ml de
sol. Novocaină de 0,25% I/Arterial;
-pentru profilaxia trombozelor vasculare se administrează antiagregante –
Heparină in doză de 20 000 -30 000 U.A. ,Fraxiparină.
Această terapie este indicată și în perioada precoce –primele 12 ore după
reîncalzirea extremitaților.
 Este indicată terapia de dezintoxicare, Hemodez , Neocompensan, soluții
cristaloide-DISol,TRISol.
-la fiecare 6 ore se administrează subdermal 5000 UA de heparină;
-alimentarea parenterală –Albumină ,Gelatinol,Refortan;
-antibioticoterapia ;
-vitaminoterapia;
-terapia simptomatică (cardiotonice,diuretice);
-terapia specifică –imunoglobulină,plasmă antistafilococică,bacteriofagi;
-profilaxia antitetanică in degerături de gradele II,III,IV.
Tratamentul chirurgical in degerături constă in :
-necroectomie;
-amputarea extremitații afectate-proximal de limita de demarcare;
- operații reconstructive , imbunatațirea funcției bontului, reconstituirea
defectelor cosmetice.

NU este recomandat:

 Sa se maseze zonele degerate;

 Sa se expuna la temperaturi crescute: calorifere, sobe, apa fierbinte
etc.;
 Sa se dea bauturi alcoolice victimei.

Concluzie
În concluzie, degerăturile reprezintă o afecțiune care trebuie
cunoscută și recunoscută imediat pentru a putea lua măsuri rapid, având în
vedere faptul că se poate solda cu complicații severe, ce pot pune viața în
pericol. Degerăturile pot afecta atât oamenii fără adăpost, pacienţii cu
diabet zaharat, pacienţii cu diverse afecţiuni psihice cât şi cadrele militare
sau alpiniştii. Pe termen lung degerăturile cresc sensibilitatea la frig în
zonele afectate şi predispun la alte degerături la temperaturi mai mari sau
timp de expunere mai scurt decât cel iniţial. Alte efecte pe termen lung
sunt tulburările de sensibilitate locală (parestezii, furnicături, dureri,
mâncărimi). Pentru degerăturile profunde riscurile sunt de pierdere
ireversibilă a sensibilităţii şi autoamputaţii (pierderea definitivă a unui
deget, de exemplu).

In functie de temperatura, hipotermia se poate clasifica

in:
 Usoara: temperatura corpului intre 35-32 grade celsius
 Medie: temperatura corpului intre 32-28 grade celsius
 Grava: temperatura corpului sub 28 grade celsius

Persoanele care au un risc mai mare de a face hipotermie sunt: varstnicii si copiii mici -
la care termoreglarea se face cu dificultate, traumatizatii, alcoolicii, drogatii si
persoanele innecate - deoarece caldura se pierde mai usor in apa decat in aer.

Frisoanele, principalul semn

De asemenea, printre simptome se numara:

 Frisoane, piele rece si palida;

 Tulburari de echilibru si de vorbire;
 Parestezii (amorteli) la nivelul mainilor si degetelor;
 Apatie sau chiar afectarea capacitatilor intelectuale.

Totodata, daca pacientul prezinta si alte semne, precum somnolenta, slabiciune,

halucinatii, confuzie, respiratii cu frecventa joasa sau rigiditate musculara, trebuie sa
actionati de urgenta, sa gasiti o cale sa va incalziti organismul, pentru ca altfel riscati sa
va pierdeti cunostinta. De exemplu, beti lichide calde.

Hipotermia poate aparea si in spatiile de locuit neincalzite, in special in cazul copiilor,

adultilor bolnavi sau varstnicilor care nu sunt imbracati corespunzator, iar recuperarea
in cazul lor se face mai greu.

Primul ajutor in caz de hipotermie

In cazul hipotermiei primul ajutor incepe cu evaluarea functiilor vitale (ABC - libertatea
cailor respiratorii, respiratie, circulatie) si resuscitarea cardiorespiratorie daca este
nevoie; toracele victimelor aflate in hipotermie este mai rigid ceea ce face mai dificil
masajul cardiac.
Restabilirea temperaturii normale a corpului se face lent, nu brusc (cu aproximativ 1
grad pe ora) si consta in:

 Incalzire pasiva: aducerea victimei intr-un mediu cald, inlocuirea imbracamintei

ude cu una uscata si invelirea cu paturi; aceste masuri pot fi suficiente in
hipotermiile usoare si medii cu temperaturi peste 31 grade celsius
 Incalzire externa activa: imersie in apa calda (40 grade celsius), acoperirea cu
paturi electrice, infasurarea in haine sau paturi calde, pungi sau sticle cu apa
calda
 Incalzire interna activa: care se face dupa transportul victimei la spital (ventilatie
cu O2 cald, fluide calde etc.).

Transportati persoana inghetata intr-un loc incalzit

Persoana care sufera de hipotermie trebuie transportata imediat intr-un loc incalzit.
Atentie insa, nu este bine sa incalziti bolnavul brusc, cu surse externe de caldura de
genul radiatoarelor sau caloriferelor electrice, deoarece se pot produce leziuni. Pentru
a-i regla temperatura corpului, cel mai bine este sa i se scoata hainele ude si reci si sa se
acopere cu paturi calde si sticle sau comprese cu apa fierbinte, pe care ar fi bine sa i le
puneti la gat, torace si in zona inghinala. Este foarte important sa ii acoperiti si capul,
aceasta fiind metoda cea mai sigura si rapidă de a creste temperatura corporala cu pana
la 2˚ Celsius.

Sfaturi pentru prevenirea hipotermiei

Pentru a evita hipotermia, cel mai bine este sa stati in casa pe timp de ger. In caz
contrar, medicii va sfatuiesc sa va echipati corespunzator:

 Acoperiti-va extremitatile, adica urechile, nasul, degetele de la maini, dar si

picioarele, deoarece acestea sunt locurile prin care se pierde caldura si riscati sa
suferiti degeraturi;
 Pentru a suporta mai bine frigul, este necesar sa aveti o alimentatie bogata in
grasimi si glucide (dulciuri) si sa consumati doua cani de ceai pe zi. Printre
plantele care imbunatatesc circulatia periferica se numara iasomia si busuiocul,
dar sunt recomandate si scortisoara, afinele, macesele, paducelul sau mugurii de
pin.

Batranii, copiii si bolnavii cu afectiuni cronice, cum ar fi diabet, hipotiroidism, afectiuni

neurologice sau psihice, sunt principalele categorii care prezinta risc crescut de aparitie
a hipotermiei. In plus, cardiacii sunt mai predispusi la a suferi un infarct miocardic.

Verificati daca prezinta degeraturi

Daca pacientul este constient, este indicat sa consume multe lichide calde, deoarece
riscul de deshidratare este mare dupa reincalzirea organismului. Nu uitati sa urmariti
reactiile bolnavului in timp ce il ingrijiti, verificati daca prezinta degeraturi sau daca
starea s-a ameliorat de cand l-ati adus in mediul cald. De asemenea, verificati constant
temperatura si urmariti-i respiratia. Daca nu remarcati nicio imbunatatire, chemati de
urgenta ambulanta. La spital i se vor administra fluide calde intravenos, oxigen si alte
tratamente care il vor ajuta sa-si revina.

De retinut! Nu se vor da bauturi alcoolice victimei (exista unele conceptii gresite

conform careia alcoolul incalzeste); in cazul in care victima este constienta si nu prezinta
varsaturi, se pot oferi bauturi calde (ceai, supa).

Tratament
În cazul instalării hipotermiei, fiind vorba de o urgență, este nevoie de solicitarea
imediată a personalului medical. Pâna când ajutorul medical este disponibil este
importantă și de multe ori esențială pentru viața victimei, acordarea corectă
a primului ajutor (dacă există posibilitatea). 

Iata câteva recomandari în acest sens:

 Nu bruscați victima! Când puteți acorda ajutor unei persoane cu hipotermie,

limitați-vă la mișcarile care sunt strict necesare (ex. mutarea către sursa de
căldură), mai ales dacă aceasta a suferit traumatisme; nu efectuați masaj și nu o
forțați  să se miște pentru a nu agrava starea victimei.
 Mutați victima din zona factorului cauzator de hipotermie – daca este posibil
îndepărtați persoana afectata de sursa de frig și aduceți-o aproape de o sursa de
căldură sau într-un loc mai cald și ferit de bătaia vântului.
 Îndepartați cu atenție hainele ude și înlocuiți-le cu altele uscate (în cazul
imersiei în apă) - dacă victima este inconștientă taiați hainele ude pentru a
economisi timp. 
 Acoperiți victima cu pături sau haine uscate, lăsând descoperită numai fața.Nu
folosiți ăaturi electrice sau alte dispozitive care pot provoca arsuri.
 Așezați victima pe spate, pe o pătură sau pe o suprafață uscată. 
 Monitorizați pulsul și respirația – daca este nevoie executați manevre de
resucitare cardiopulmonara (CPR) – masaj cardiac și ventilație artificială (30
compresii cardiace la 2 respirații), daca persoana afectată nu mai reacționează
la stimuli, lipsește respirația iar pulsul este foarte slab sau absent.
 Nu expuneți victima direct la o sursă puternică de căldură – încălzirea
trebuie să se facă treptat, pentru a permite readaptarea organismului la căldură.
 Aplicați comprese calde pe torace și gât  (pungi sau sticle cu apă călduță) – a se
evita zona mâinilor și picioarelor pentru a nu  forța întoarcerea sângelui cu
temperatura scăzută la inimă.
  Așezați-vă lângă victimă pentru a-i transmite din căldura propriului corp.
 Oferiți victimei ceva cald să bea (ceai), dacă starea permite și dacă există
posibilitatea. Nu administrați alcool!
 Daca victima se află în apă rece și este în stare de conștiență, până la scoaterea
acesteia din apă se recomandă aducerea genunchilor la piept (poziție ghemuită),
astfel încât suprafața expusă frigului să fie mai mică.

În funcție de gradul de severitate al hipotermiei, îngrijirile medicale includ intervenții

care au ca scop creșterea temperaturii corpului. Printre aceste proceduri se numără: 

 hemodializa - asigură reîncălzirea sângelui;

 administrarea intravenoasă de lichide calde – injectarea unei soluții saline
încalzite;
 oxigenarea artificială cu aer umidificat, ajuta la creșterea temperaturii
corpului;
 irigarea – o soluție caldă de apă sărată este utilizată pentru încălzirea anumitor
zone ale corpului precum pleura sau cavitatea peritoneală.

Persoanele cu hipotermie ușoara răspund foarte bine la procedurile medicale și se pot

recupera destul de repede. În cazul hipotermiei moderate sau severe pot
apărea complicații grave și chiar moartea. Câteva dintre complicațiile posibile
sunt: hipoxia, degerăturile care pot evolua către gangrenă (în special la nivelul
extremitaților – mâini, picioare), inflamarea pancreasului, pneumonia, insuficiență
renală, probleme cardiace. Chiar dacă sunt mai predispuși la instalarea hipotermiei,
copiii au parte de o recuperare mai buna decât adulții sau batrânii.

Concluzie
 Hipotermia, în stadii incipiente, nu necesită manevre medicale complexe, de aceea primul
ajutor poate fi salvator de viață în cele mai multe cazuri.
 În condiții meteorologice extreme precum furtuni, inundații, ninsori abundente și
temperaturi mult scăzute este indicat să se adopte măsuri de siguranță și să se evite
călătoriile mai ales în zone greu accesibile echipelor de salvare.
 Pe timp de iarnă este necesară funcționarea unui centru social care să ofere hrană caldă și
adăpost persoanelor fără domiciliu, acestea fiind principalele victime ale hipotermiei.
 Consumul excesiv de alcool corelat cu expunerea îndelungată la temperaturi foarte
scăzute (sub pragul înghețului) nu este indicat deoarece determină atât pierdere de
căldură (vasodilatație), cât și o percepție falsă asupra mediului ambiant iar riscul instalării
hipotermiei este destul de mare.  
 Victimele accidentelor care prezintă răni grave, contuzii, fracturi sau arsuri pot instala
hipotermie chiar dacă nu este frig, de aceea înaintea sosirii echipajelor specializate,
acoperirea acestora cu pături sau haine calde poate ajuta.
 Degerăturile
Degeraturile sunt leziuni ale tesuturilor provocate de frig, in urma situatiilor de
expunere la temperaturi scazute. Hipotermia este caracterizata de scaderea
anormala a temperaturii corpului. 

Nasul, obrajii, urechile, degetele de la maini si picioare sunt afectate cel mai
frecvent. Toti oamenii sunt sensibili, chiar si persoanele care traiesc in zone
cu clima rece. 

Clasificarea și caracteristica degerăturilor

În funcție de intensitatea frigului, durata de expunere, precum și de
reactivitatea organismului, leziunile locale, deosebim patru grade de
degerături:
Gradul I- în formele cele mai usoare aceasta se manifestă prin senzația de
înțepături și furnicături în regiunile expuse acțiunii frigului. În formele mai
avansate apar dureri violente , însoțite de senzații de usturime și tulburări de
sensibilitate: furnicături, amorțeală, senzație de cald sau rece .
Obiectiv: la cîteva ore după încetarera acțiunii frigului, la nivelul zonei
respective se formează edem, care poate persista cîteva
săptămîni.Tegumentele au un aspect cu nuanță de violet, iar după 7-10 zile
încep să se descuameze.
Gradul II- caracteristic prin leziunea stratului superficial al pielii și formarea
flictenelor umplute cu lichid transparent. Flictenele se formează în primele 24
ore și mai rar în a 2-a , a 3-a zi. După deschiderea lor rămîne o suprafață
roșie-violet, uneori acoperită cu fibrină, sensibilitatea tactilă și dureroasă este
păstrată. Degerăturile de gradul II se vindecă fară sechele într-o perioadă de
cîteva săptămîni.
Gradul III- este implicată toată grosimea dermului și poate cuprinde și
hipodermul. Se caracterizează prin tulburări de sensibilitate. Leziunile
nicrotice au aspect plumburiu a pielii la nivelul căreia apar vezicule albăstrui.
Peste 7-10 zile se dezvoltă necroza uscată sau umedă și se formează linia
de demarcare. Vindecarea degerăturilor de gradul III se face cu sechelea într-
o perioadă de 2-3 luni.
Gradul IV- leziunea are aspect de gangrenă uscată și cuprinde toate straturile
pielii, țesutul celular subcutanat, tendoane, mușchi, uneori și osul subiacent.
Accidentatul este ca deobicei în stare de șoc, somnolent, apatic, sau
dimpotrivă, agitat. Edemul țesuturilor ocupă o suprafață mai mare decît zona
de necroză. În primele zile nu putem, practic, deosebi degerăturile de gradul
III și gradul IV . Peste o săptămînă,edemul se micșorează și spre sfîrșitul
săptămînii a 2-a, apare linia de demarcare ce separă țesuturile necrotice de
cele viabile.
Fiziopatologic, transformările se produc în două etape:
Etapa I – are loc vasoconstricția datorată frigului, țesuturile se ischemiaza;
Etapa II – după expunerea la frig, prin trecerea la caldură, se produc
vasodilatații care determină apariția de leziuni la nivelul endoteliului vascular
și care angrenează apariția trombilor, vasele de sînge se trombozează ceea ce
conduce la gangrenă.

Cum pot fi prevenite degeraturile?

Degeraturile pot avea loc extrem de rapid la temperaturi foarte scăzute. Este
foarte important să se protejeze pielea în mod corespunzator. Nu uitati de
vîntul rece care poate intensifica efectul degeraturilor si progresia acestora.
Primul pas in prevenirea degeraturilor este sa stiți dacă sunteți predispus la
instalarea acestora:
- cele mai multe cazuri de degeraturi s-au observat la cei care consumă
alcool, cei care suferă de boli psihice si la persoanele care fac abuz de
droguri recreative.
- cazurile de degeraturi implică perosanele care sunt expuse la frig fară să
aibă posibilitatea să schimbe în vreun fel situatia in care se află.
- fumătorii si persoanele cu afectiuni ale vaselor de sange (cum ar fi cei care
suferă de diabet zaharat), manifestă o scădere a fluxului sanguin la nivelul
membrelor (aspect considerat un factor de risc).
- lipsa de adapost, oboseală, deshidratarea, imbrăcămintea nepotrivită și la
mare altitudine sunt factorii suplimentari de risc.
- purtati haine adecvate. Expertii consideră că mai multe straturi de haine care
să păstreze aerul cald pe langă corp, sunt varianta ideală.
- asigurati-vă că stratul exterior de imbracaminte este rezistent la apă.
- este important să consumati suficiente calorii (care vă poate ajuta in lupta cu
frigul).
- dacă sunteți la mare altitudine, de exemplu, escaladați un munte, luați cu
dvs. o rezervă de oxigen.
- luați imediat măsuri la primele semne de degerături: roseața, furnicaturi,
amorțeală, ințepături și durere.
Persoanele care prezinta cel mai mare risc
privind degeraturile si hipotermia sunt:
- cele care iși petrec majoritatea timpului în aer liber (vînători, persoane fără
adăpost, paznici, etc.);
- cele care consumă alcool;
- cele cu varstă înaintată, fără mijloace adecvate de confort (încălzire, hrană,
adăpost, etc.);
- cele care sunt epuizate, deshidratate;
- bolnavii mintal.
Simptomul se refera la ce simte pacientul și poate descrie, în timp ce un semn
este întîlnit și la alte persoane și poate fi observat de medic. De
exemplu, somnolența poate fi un simptom, în timp ce pupilele dilatate pot fi un
semn. 

Degeraturile afecteaza doar suprafata pielii. Inițial este percepută senzația de

durere si mancărime. Pe piele apar pete albe și/sau galbene și aceasta poate
amorti. Înghețul la suprafata pielii nu constă în lezarea permanentă a pielii,
deoarece numai suprafata superioară a pielii este afectată. Zonele implicate
pot fi deosebit de sensibile pentru o perioadă de timp. 

In urma degeraturilor pielea poate fi inghețată și amorțită. Cu toate acestea,

țesuturile profunde nu sunt afectate. După cîteva zile pot apărea pustule
închise la culoare, în zonele care au fost inghețate. În trei patru săptămîni
acestea se vindecă. Pacientul poate manifesta o sensibilitate în zonele
afectate, care poate persista o perioadă indelungată de timp. 

Tratament
Tratamentul se concentrează pe incalzirea sau dezghețarea tesutului afectat.
Este importat sa se evite un nou episod de degerături, din cauza riscului de a
leza si mai tare pielea. In cazul in care s-au format cristale, pacientul ar trebui
să evite micările care implică zona afectată, deoarece pot sa apărea răni.
Pesoana afectată trebuie sa evite frigul și să se incălzească imediat. Toate
hainele ude vor fi scoase și înlocuite cu haine uscate. Dacă este necesar, va
fi acoperit de paturi. Asigurați-vă că extremitațile sunt protejate. Dacă este
posibil, incălzirea organismului se va face treptat, sub supravegherea unui
cadru medical instruit. Aplicarea de apă caldă pe zonele traumatizate este
ideală. Puneti pe zonele afectate apă caldă pînă revine la culoarea normală.
Nu este ceva neobișnuit inflamația și culoarea roșie a zonelor înghețate.
Caldura directă, cum ar fi focul,trebuie evitată. Pielea a pierdut, probabil
abilitatea de a detecta temperaturi inalte, iar pacientul poate fi în pericol de a
se arde fără să vrea. Nu frecati zonele degerate, acest lucru poate agrava
leziunea.
După îndepărtarea din apă caldă, uscati ușor și aplicati tratament steril asupra
membrelor afectate, pentru a le proteja..
- Tratamentul curativ este general si local. Local, se interzic masajul și frecția
pe zonele afectate, reîncălzirea zonei degerate se face treptat într-o baie cu
apa încalzită pînă la 40C, timp de 20-30 minute.
În perioada reactivă , cînd au loc spasme vasculare,reducerea fluxului
sangvin periferic și apariția consecutivă a trombozelor intraarteriale și
intravenoase , se administrează I/V :
-preparate ce normalizează procesele metabolice – Reopoliglucină ,
Reogluman;
-spasmolitice – Sol.Papaverină 2% ,2 ml ;Acid nicotinic 1% 2ml cu 10 ml de
sol. Novocaină de 0,25% I/Arterial;
-pentru profilaxia trombozelor vasculare se administrează antiagregante –
Heparină in doză de 20 000 -30 000 U.A. ,Fraxiparină.
Această terapie este indicată și în perioada precoce –primele 12 ore după
reîncalzirea extremitaților.
Este indicată terapia de dezintoxicare, Hemodez , Neocompensan, soluții
cristaloide-DISol,TRISol.
-la fiecare 6 ore se administrează subdermal 5000 UA de heparină;
-alimentarea parenterală –Albumină ,Gelatinol,Refortan;
-antibioticoterapia ;
-vitaminoterapia;
-terapia simptomatică (cardiotonice,diuretice);
-terapia specifică –imunoglobulină,plasmă antistafilococică,bacteriofagi;
-profilaxia antitetanică in degerături de gradele II,III,IV.
Tratamentul chirurgical in degerături constă in :
-necroectomie;
-amputarea extremitații afectate-proximal de limita de demarcare;
- operații reconstructive , imbunatațirea funcției bontului, reconstituirea
defectelor cosmetice.
NU este recomandat:

 Sa se maseze zonele degerate;

 Sa se expuna la temperaturi crescute: calorifere, sobe, apa fierbinte
etc.;
 Sa se dea bauturi alcoolice victimei.

Concluzie
În concluzie, degerăturile reprezintă o afecțiune care trebuie
cunoscută și recunoscută imediat pentru a putea lua măsuri rapid, având în
vedere faptul că se poate solda cu complicații severe, ce pot pune viața în
pericol. Degerăturile pot afecta atât oamenii fără adăpost, pacienţii cu
diabet zaharat, pacienţii cu diverse afecţiuni psihice cât şi cadrele militare
sau alpiniştii. Pe termen lung degerăturile cresc sensibilitatea la frig în
zonele afectate şi predispun la alte degerături la temperaturi mai mari sau
timp de expunere mai scurt decât cel iniţial. Alte efecte pe termen lung
sunt tulburările de sensibilitate locală (parestezii, furnicături, dureri,
mâncărimi). Pentru degerăturile profunde riscurile sunt de pierdere
ireversibilă a sensibilităţii şi autoamputaţii (pierderea definitivă a unui
deget, de exemplu).

In functie de temperatura, hipotermia se poate clasifica

in:
 Usoara: temperatura corpului intre 35-32 grade celsius
 Medie: temperatura corpului intre 32-28 grade celsius
 Grava: temperatura corpului sub 28 grade celsius

Persoanele care au un risc mai mare de a face hipotermie sunt: varstnicii si copiii mici -
la care termoreglarea se face cu dificultate, traumatizatii, alcoolicii, drogatii si
persoanele innecate - deoarece caldura se pierde mai usor in apa decat in aer.

Frisoanele, principalul semn

De asemenea, printre simptome se numara:
  Frisoane, piele rece si palida;
 Tulburari de echilibru si de vorbire;
 Parestezii (amorteli) la nivelul mainilor si degetelor;
 Apatie sau chiar afectarea capacitatilor intelectuale.

Totodata, daca pacientul prezinta si alte semne, precum somnolenta, slabiciune,

halucinatii, confuzie, respiratii cu frecventa joasa sau rigiditate musculara, trebuie sa
actionati de urgenta, sa gasiti o cale sa va incalziti organismul, pentru ca altfel riscati sa
va pierdeti cunostinta. De exemplu, beti lichide calde.

Hipotermia poate aparea si in spatiile de locuit neincalzite, in special in cazul copiilor,

adultilor bolnavi sau varstnicilor care nu sunt imbracati corespunzator, iar recuperarea
in cazul lor se face mai greu.

Primul ajutor in caz de hipotermie

In cazul hipotermiei primul ajutor incepe cu evaluarea functiilor vitale (ABC - libertatea
cailor respiratorii, respiratie, circulatie) si resuscitarea cardiorespiratorie daca este
nevoie; toracele victimelor aflate in hipotermie este mai rigid ceea ce face mai dificil
masajul cardiac.

Restabilirea temperaturii normale a corpului se face lent, nu brusc (cu aproximativ 1

grad pe ora) si consta in:

 Incalzire pasiva: aducerea victimei intr-un mediu cald, inlocuirea imbracamintei

ude cu una uscata si invelirea cu paturi; aceste masuri pot fi suficiente in
hipotermiile usoare si medii cu temperaturi peste 31 grade celsius
 Incalzire externa activa: imersie in apa calda (40 grade celsius), acoperirea cu
paturi electrice, infasurarea in haine sau paturi calde, pungi sau sticle cu apa
calda
 Incalzire interna activa: care se face dupa transportul victimei la spital (ventilatie
cu O2 cald, fluide calde etc.).

Transportati persoana inghetata intr-un loc incalzit

Persoana care sufera de hipotermie trebuie transportata imediat intr-un loc incalzit.
Atentie insa, nu este bine sa incalziti bolnavul brusc, cu surse externe de caldura de
genul radiatoarelor sau caloriferelor electrice, deoarece se pot produce leziuni. Pentru
a-i regla temperatura corpului, cel mai bine este sa i se scoata hainele ude si reci si sa se
acopere cu paturi calde si sticle sau comprese cu apa fierbinte, pe care ar fi bine sa i le
puneti la gat, torace si in zona inghinala. Este foarte important sa ii acoperiti si capul,
aceasta fiind metoda cea mai sigura si rapidă de a creste temperatura corporala cu pana
la 2˚ Celsius.
Sfaturi pentru prevenirea hipotermiei
Pentru a evita hipotermia, cel mai bine este sa stati in casa pe timp de ger. In caz
contrar, medicii va sfatuiesc sa va echipati corespunzator:

 Acoperiti-va extremitatile, adica urechile, nasul, degetele de la maini, dar si

picioarele, deoarece acestea sunt locurile prin care se pierde caldura si riscati sa
suferiti degeraturi;
 Pentru a suporta mai bine frigul, este necesar sa aveti o alimentatie bogata in
grasimi si glucide (dulciuri) si sa consumati doua cani de ceai pe zi. Printre
plantele care imbunatatesc circulatia periferica se numara iasomia si busuiocul,
dar sunt recomandate si scortisoara, afinele, macesele, paducelul sau mugurii de
pin.

Batranii, copiii si bolnavii cu afectiuni cronice, cum ar fi diabet, hipotiroidism, afectiuni

neurologice sau psihice, sunt principalele categorii care prezinta risc crescut de aparitie
a hipotermiei. In plus, cardiacii sunt mai predispusi la a suferi un infarct miocardic.

Verificati daca prezinta degeraturi

Daca pacientul este constient, este indicat sa consume multe lichide calde, deoarece
riscul de deshidratare este mare dupa reincalzirea organismului. Nu uitati sa urmariti
reactiile bolnavului in timp ce il ingrijiti, verificati daca prezinta degeraturi sau daca
starea s-a ameliorat de cand l-ati adus in mediul cald. De asemenea, verificati constant
temperatura si urmariti-i respiratia. Daca nu remarcati nicio imbunatatire, chemati de
urgenta ambulanta. La spital i se vor administra fluide calde intravenos, oxigen si alte
tratamente care il vor ajuta sa-si revina.

De retinut! Nu se vor da bauturi alcoolice victimei (exista unele conceptii gresite

conform careia alcoolul incalzeste); in cazul in care victima este constienta si nu prezinta
varsaturi, se pot oferi bauturi calde (ceai, supa).

Tratament
În cazul instalării hipotermiei, fiind vorba de o urgență, este nevoie de solicitarea
imediată a personalului medical. Pâna când ajutorul medical este disponibil este
importantă și de multe ori esențială pentru viața victimei, acordarea corectă
a primului ajutor (dacă există posibilitatea). 

Iata câteva recomandari în acest sens:

  Nu bruscați victima! Când puteți acorda ajutor unei persoane cu hipotermie,
limitați-vă la mișcarile care sunt strict necesare (ex. mutarea către sursa de
căldură), mai ales dacă aceasta a suferit traumatisme; nu efectuați masaj și nu o
forțați  să se miște pentru a nu agrava starea victimei.
 Mutați victima din zona factorului cauzator de hipotermie – daca este posibil
îndepărtați persoana afectata de sursa de frig și aduceți-o aproape de o sursa de
căldură sau într-un loc mai cald și ferit de bătaia vântului.
 Îndepartați cu atenție hainele ude și înlocuiți-le cu altele uscate (în cazul
imersiei în apă) - dacă victima este inconștientă taiați hainele ude pentru a
economisi timp. 
 Acoperiți victima cu pături sau haine uscate, lăsând descoperită numai fața.Nu
folosiți ăaturi electrice sau alte dispozitive care pot provoca arsuri.
 Așezați victima pe spate, pe o pătură sau pe o suprafață uscată. 
 Monitorizați pulsul și respirația – daca este nevoie executați manevre de
resucitare cardiopulmonara (CPR) – masaj cardiac și ventilație artificială (30
compresii cardiace la 2 respirații), daca persoana afectată nu mai reacționează
la stimuli, lipsește respirația iar pulsul este foarte slab sau absent.
 Nu expuneți victima direct la o sursă puternică de căldură – încălzirea
trebuie să se facă treptat, pentru a permite readaptarea organismului la căldură.
 Aplicați comprese calde pe torace și gât  (pungi sau sticle cu apă călduță) – a se
evita zona mâinilor și picioarelor pentru a nu  forța întoarcerea sângelui cu
temperatura scăzută la inimă.
 Așezați-vă lângă victimă pentru a-i transmite din căldura propriului corp.
 Oferiți victimei ceva cald să bea (ceai), dacă starea permite și dacă există
posibilitatea. Nu administrați alcool!
 Daca victima se află în apă rece și este în stare de conștiență, până la scoaterea
acesteia din apă se recomandă aducerea genunchilor la piept (poziție ghemuită),
astfel încât suprafața expusă frigului să fie mai mică.

În funcție de gradul de severitate al hipotermiei, îngrijirile medicale includ intervenții

care au ca scop creșterea temperaturii corpului. Printre aceste proceduri se numără: 

 hemodializa - asigură reîncălzirea sângelui;

 administrarea intravenoasă de lichide calde – injectarea unei soluții saline
încalzite;
 oxigenarea artificială cu aer umidificat, ajuta la creșterea temperaturii
corpului;
 irigarea – o soluție caldă de apă sărată este utilizată pentru încălzirea anumitor
zone ale corpului precum pleura sau cavitatea peritoneală.

Persoanele cu hipotermie ușoara răspund foarte bine la procedurile medicale și se pot

recupera destul de repede. În cazul hipotermiei moderate sau severe pot
apărea complicații grave și chiar moartea. Câteva dintre complicațiile posibile
sunt: hipoxia, degerăturile care pot evolua către gangrenă (în special la nivelul
extremitaților – mâini, picioare), inflamarea pancreasului, pneumonia, insuficiență
renală, probleme cardiace. Chiar dacă sunt mai predispuși la instalarea hipotermiei,
copiii au parte de o recuperare mai buna decât adulții sau batrânii.

Concluzie
 Hipotermia, în stadii incipiente, nu necesită manevre medicale complexe, de aceea primul
ajutor poate fi salvator de viață în cele mai multe cazuri.
 În condiții meteorologice extreme precum furtuni, inundații, ninsori abundente și
temperaturi mult scăzute este indicat să se adopte măsuri de siguranță și să se evite
călătoriile mai ales în zone greu accesibile echipelor de salvare.
 Pe timp de iarnă este necesară funcționarea unui centru social care să ofere hrană caldă și
adăpost persoanelor fără domiciliu, acestea fiind principalele victime ale hipotermiei.
 Consumul excesiv de alcool corelat cu expunerea îndelungată la temperaturi foarte
scăzute (sub pragul înghețului) nu este indicat deoarece determină atât pierdere de
căldură (vasodilatație), cât și o percepție falsă asupra mediului ambiant iar riscul instalării
hipotermiei este destul de mare.  
 Victimele accidentelor care prezintă răni grave, contuzii, fracturi sau arsuri pot instala
hipotermie chiar dacă nu este frig, de aceea înaintea sosirii echipajelor specializate,
acoperirea acestora cu pături sau haine calde poate ajuta.

Degerăturile
Degeraturile sunt leziuni ale tesuturilor provocate de frig, in urma situatiilor de
expunere la temperaturi scazute. Hipotermia este caracterizata de scaderea
anormala a temperaturii corpului. 

Nasul, obrajii, urechile, degetele de la maini si picioare sunt afectate cel mai
frecvent. Toti oamenii sunt sensibili, chiar si persoanele care traiesc in zone
cu clima rece. 

Clasificarea și caracteristica degerăturilor

În funcție de intensitatea frigului, durata de expunere, precum și de
reactivitatea organismului, leziunile locale, deosebim patru grade de
degerături:
Gradul I- în formele cele mai usoare aceasta se manifestă prin senzația de
înțepături și furnicături în regiunile expuse acțiunii frigului. În formele mai
avansate apar dureri violente , însoțite de senzații de usturime și tulburări de
sensibilitate: furnicături, amorțeală, senzație de cald sau rece .
Obiectiv: la cîteva ore după încetarera acțiunii frigului, la nivelul zonei
respective se formează edem, care poate persista cîteva
săptămîni.Tegumentele au un aspect cu nuanță de violet, iar după 7-10 zile
încep să se descuameze.
Gradul II- caracteristic prin leziunea stratului superficial al pielii și formarea
flictenelor umplute cu lichid transparent. Flictenele se formează în primele 24
ore și mai rar în a 2-a , a 3-a zi. După deschiderea lor rămîne o suprafață
roșie-violet, uneori acoperită cu fibrină, sensibilitatea tactilă și dureroasă este
păstrată. Degerăturile de gradul II se vindecă fară sechele într-o perioadă de
cîteva săptămîni.
Gradul III- este implicată toată grosimea dermului și poate cuprinde și
hipodermul. Se caracterizează prin tulburări de sensibilitate. Leziunile
nicrotice au aspect plumburiu a pielii la nivelul căreia apar vezicule albăstrui.
Peste 7-10 zile se dezvoltă necroza uscată sau umedă și se formează linia
de demarcare. Vindecarea degerăturilor de gradul III se face cu sechelea într-
o perioadă de 2-3 luni.
Gradul IV- leziunea are aspect de gangrenă uscată și cuprinde toate straturile
pielii, țesutul celular subcutanat, tendoane, mușchi, uneori și osul subiacent.
Accidentatul este ca deobicei în stare de șoc, somnolent, apatic, sau
dimpotrivă, agitat. Edemul țesuturilor ocupă o suprafață mai mare decît zona
de necroză. În primele zile nu putem, practic, deosebi degerăturile de gradul
III și gradul IV . Peste o săptămînă,edemul se micșorează și spre sfîrșitul
săptămînii a 2-a, apare linia de demarcare ce separă țesuturile necrotice de
cele viabile.
Fiziopatologic, transformările se produc în două etape:
Etapa I – are loc vasoconstricția datorată frigului, țesuturile se ischemiaza;
Etapa II – după expunerea la frig, prin trecerea la caldură, se produc
vasodilatații care determină apariția de leziuni la nivelul endoteliului vascular
și care angrenează apariția trombilor, vasele de sînge se trombozează ceea ce
conduce la gangrenă.

Cum pot fi prevenite degeraturile?

Degeraturile pot avea loc extrem de rapid la temperaturi foarte scăzute. Este
foarte important să se protejeze pielea în mod corespunzator. Nu uitati de
vîntul rece care poate intensifica efectul degeraturilor si progresia acestora.
Primul pas in prevenirea degeraturilor este sa stiți dacă sunteți predispus la
instalarea acestora:
- cele mai multe cazuri de degeraturi s-au observat la cei care consumă
alcool, cei care suferă de boli psihice si la persoanele care fac abuz de
droguri recreative.
- cazurile de degeraturi implică perosanele care sunt expuse la frig fară să
aibă posibilitatea să schimbe în vreun fel situatia in care se află.
- fumătorii si persoanele cu afectiuni ale vaselor de sange (cum ar fi cei care
suferă de diabet zaharat), manifestă o scădere a fluxului sanguin la nivelul
membrelor (aspect considerat un factor de risc).
- lipsa de adapost, oboseală, deshidratarea, imbrăcămintea nepotrivită și la
mare altitudine sunt factorii suplimentari de risc.
- purtati haine adecvate. Expertii consideră că mai multe straturi de haine care
să păstreze aerul cald pe langă corp, sunt varianta ideală.
- asigurati-vă că stratul exterior de imbracaminte este rezistent la apă.
- este important să consumati suficiente calorii (care vă poate ajuta in lupta cu
frigul).
- dacă sunteți la mare altitudine, de exemplu, escaladați un munte, luați cu
dvs. o rezervă de oxigen.
- luați imediat măsuri la primele semne de degerături: roseața, furnicaturi,
amorțeală, ințepături și durere.

Persoanele care prezinta cel mai mare risc

privind degeraturile si hipotermia sunt:
- cele care iși petrec majoritatea timpului în aer liber (vînători, persoane fără
adăpost, paznici, etc.);
- cele care consumă alcool;
- cele cu varstă înaintată, fără mijloace adecvate de confort (încălzire, hrană,
adăpost, etc.);
- cele care sunt epuizate, deshidratate;
- bolnavii mintal.
Simptomul se refera la ce simte pacientul și poate descrie, în timp ce un semn
este întîlnit și la alte persoane și poate fi observat de medic. De
exemplu, somnolența poate fi un simptom, în timp ce pupilele dilatate pot fi un
semn. 

Degeraturile afecteaza doar suprafata pielii. Inițial este percepută senzația de

durere si mancărime. Pe piele apar pete albe și/sau galbene și aceasta poate
amorti. Înghețul la suprafata pielii nu constă în lezarea permanentă a pielii,
deoarece numai suprafata superioară a pielii este afectată. Zonele implicate
pot fi deosebit de sensibile pentru o perioadă de timp. 

In urma degeraturilor pielea poate fi inghețată și amorțită. Cu toate acestea,

țesuturile profunde nu sunt afectate. După cîteva zile pot apărea pustule
închise la culoare, în zonele care au fost inghețate. În trei patru săptămîni
acestea se vindecă. Pacientul poate manifesta o sensibilitate în zonele
afectate, care poate persista o perioadă indelungată de timp. 

Tratament
Tratamentul se concentrează pe incalzirea sau dezghețarea tesutului afectat.
Este importat sa se evite un nou episod de degerături, din cauza riscului de a
leza si mai tare pielea. In cazul in care s-au format cristale, pacientul ar trebui
să evite micările care implică zona afectată, deoarece pot sa apărea răni.
Pesoana afectată trebuie sa evite frigul și să se incălzească imediat. Toate
hainele ude vor fi scoase și înlocuite cu haine uscate. Dacă este necesar, va
fi acoperit de paturi. Asigurați-vă că extremitațile sunt protejate. Dacă este
posibil, incălzirea organismului se va face treptat, sub supravegherea unui
cadru medical instruit. Aplicarea de apă caldă pe zonele traumatizate este
ideală. Puneti pe zonele afectate apă caldă pînă revine la culoarea normală.
Nu este ceva neobișnuit inflamația și culoarea roșie a zonelor înghețate.

Caldura directă, cum ar fi focul,trebuie evitată. Pielea a pierdut, probabil

abilitatea de a detecta temperaturi inalte, iar pacientul poate fi în pericol de a
se arde fără să vrea. Nu frecati zonele degerate, acest lucru poate agrava
leziunea.
După îndepărtarea din apă caldă, uscati ușor și aplicati tratament steril asupra
membrelor afectate, pentru a le proteja..
- Tratamentul curativ este general si local. Local, se interzic masajul și frecția
pe zonele afectate, reîncălzirea zonei degerate se face treptat într-o baie cu
apa încalzită pînă la 40C, timp de 20-30 minute.
În perioada reactivă , cînd au loc spasme vasculare,reducerea fluxului
sangvin periferic și apariția consecutivă a trombozelor intraarteriale și
intravenoase , se administrează I/V :
-preparate ce normalizează procesele metabolice – Reopoliglucină ,
Reogluman;
-spasmolitice – Sol.Papaverină 2% ,2 ml ;Acid nicotinic 1% 2ml cu 10 ml de
sol. Novocaină de 0,25% I/Arterial;
-pentru profilaxia trombozelor vasculare se administrează antiagregante –
Heparină in doză de 20 000 -30 000 U.A. ,Fraxiparină.
Această terapie este indicată și în perioada precoce –primele 12 ore după
reîncalzirea extremitaților.
 Este indicată terapia de dezintoxicare, Hemodez , Neocompensan, soluții
cristaloide-DISol,TRISol.
-la fiecare 6 ore se administrează subdermal 5000 UA de heparină;
-alimentarea parenterală –Albumină ,Gelatinol,Refortan;
-antibioticoterapia ;
-vitaminoterapia;
-terapia simptomatică (cardiotonice,diuretice);
-terapia specifică –imunoglobulină,plasmă antistafilococică,bacteriofagi;
-profilaxia antitetanică in degerături de gradele II,III,IV.
Tratamentul chirurgical in degerături constă in :
-necroectomie;
-amputarea extremitații afectate-proximal de limita de demarcare;
- operații reconstructive , imbunatațirea funcției bontului, reconstituirea
defectelor cosmetice.

NU este recomandat:

 Sa se maseze zonele degerate;

 Sa se expuna la temperaturi crescute: calorifere, sobe, apa fierbinte
etc.;
 Sa se dea bauturi alcoolice victimei.

Concluzie
În concluzie, degerăturile reprezintă o afecțiune care trebuie
cunoscută și recunoscută imediat pentru a putea lua măsuri rapid, având în
vedere faptul că se poate solda cu complicații severe, ce pot pune viața în
pericol. Degerăturile pot afecta atât oamenii fără adăpost, pacienţii cu
diabet zaharat, pacienţii cu diverse afecţiuni psihice cât şi cadrele militare
sau alpiniştii. Pe termen lung degerăturile cresc sensibilitatea la frig în
zonele afectate şi predispun la alte degerături la temperaturi mai mari sau
timp de expunere mai scurt decât cel iniţial. Alte efecte pe termen lung
sunt tulburările de sensibilitate locală (parestezii, furnicături, dureri,
mâncărimi). Pentru degerăturile profunde riscurile sunt de pierdere
ireversibilă a sensibilităţii şi autoamputaţii (pierderea definitivă a unui
deget, de exemplu).

In functie de temperatura, hipotermia se poate clasifica

in:
 Usoara: temperatura corpului intre 35-32 grade celsius
 Medie: temperatura corpului intre 32-28 grade celsius
 Grava: temperatura corpului sub 28 grade celsius

Persoanele care au un risc mai mare de a face hipotermie sunt: varstnicii si copiii mici -
la care termoreglarea se face cu dificultate, traumatizatii, alcoolicii, drogatii si
persoanele innecate - deoarece caldura se pierde mai usor in apa decat in aer.

Frisoanele, principalul semn

De asemenea, printre simptome se numara:

 Frisoane, piele rece si palida;

 Tulburari de echilibru si de vorbire;
 Parestezii (amorteli) la nivelul mainilor si degetelor;
 Apatie sau chiar afectarea capacitatilor intelectuale.

Totodata, daca pacientul prezinta si alte semne, precum somnolenta, slabiciune,

halucinatii, confuzie, respiratii cu frecventa joasa sau rigiditate musculara, trebuie sa
actionati de urgenta, sa gasiti o cale sa va incalziti organismul, pentru ca altfel riscati sa
va pierdeti cunostinta. De exemplu, beti lichide calde.

Hipotermia poate aparea si in spatiile de locuit neincalzite, in special in cazul copiilor,

adultilor bolnavi sau varstnicilor care nu sunt imbracati corespunzator, iar recuperarea
in cazul lor se face mai greu.

Primul ajutor in caz de hipotermie

In cazul hipotermiei primul ajutor incepe cu evaluarea functiilor vitale (ABC - libertatea
cailor respiratorii, respiratie, circulatie) si resuscitarea cardiorespiratorie daca este
nevoie; toracele victimelor aflate in hipotermie este mai rigid ceea ce face mai dificil
masajul cardiac.
Restabilirea temperaturii normale a corpului se face lent, nu brusc (cu aproximativ 1
grad pe ora) si consta in:

 Incalzire pasiva: aducerea victimei intr-un mediu cald, inlocuirea imbracamintei

ude cu una uscata si invelirea cu paturi; aceste masuri pot fi suficiente in
hipotermiile usoare si medii cu temperaturi peste 31 grade celsius
 Incalzire externa activa: imersie in apa calda (40 grade celsius), acoperirea cu
paturi electrice, infasurarea in haine sau paturi calde, pungi sau sticle cu apa
calda
 Incalzire interna activa: care se face dupa transportul victimei la spital (ventilatie
cu O2 cald, fluide calde etc.).

Transportati persoana inghetata intr-un loc incalzit

Persoana care sufera de hipotermie trebuie transportata imediat intr-un loc incalzit.
Atentie insa, nu este bine sa incalziti bolnavul brusc, cu surse externe de caldura de
genul radiatoarelor sau caloriferelor electrice, deoarece se pot produce leziuni. Pentru
a-i regla temperatura corpului, cel mai bine este sa i se scoata hainele ude si reci si sa se
acopere cu paturi calde si sticle sau comprese cu apa fierbinte, pe care ar fi bine sa i le
puneti la gat, torace si in zona inghinala. Este foarte important sa ii acoperiti si capul,
aceasta fiind metoda cea mai sigura si rapidă de a creste temperatura corporala cu pana
la 2˚ Celsius.

Sfaturi pentru prevenirea hipotermiei

Pentru a evita hipotermia, cel mai bine este sa stati in casa pe timp de ger. In caz
contrar, medicii va sfatuiesc sa va echipati corespunzator:

 Acoperiti-va extremitatile, adica urechile, nasul, degetele de la maini, dar si

picioarele, deoarece acestea sunt locurile prin care se pierde caldura si riscati sa
suferiti degeraturi;
 Pentru a suporta mai bine frigul, este necesar sa aveti o alimentatie bogata in
grasimi si glucide (dulciuri) si sa consumati doua cani de ceai pe zi. Printre
plantele care imbunatatesc circulatia periferica se numara iasomia si busuiocul,
dar sunt recomandate si scortisoara, afinele, macesele, paducelul sau mugurii de
pin.

Batranii, copiii si bolnavii cu afectiuni cronice, cum ar fi diabet, hipotiroidism, afectiuni

neurologice sau psihice, sunt principalele categorii care prezinta risc crescut de aparitie
a hipotermiei. In plus, cardiacii sunt mai predispusi la a suferi un infarct miocardic.

Verificati daca prezinta degeraturi

Daca pacientul este constient, este indicat sa consume multe lichide calde, deoarece
riscul de deshidratare este mare dupa reincalzirea organismului. Nu uitati sa urmariti
reactiile bolnavului in timp ce il ingrijiti, verificati daca prezinta degeraturi sau daca
starea s-a ameliorat de cand l-ati adus in mediul cald. De asemenea, verificati constant
temperatura si urmariti-i respiratia. Daca nu remarcati nicio imbunatatire, chemati de
urgenta ambulanta. La spital i se vor administra fluide calde intravenos, oxigen si alte
tratamente care il vor ajuta sa-si revina.

De retinut! Nu se vor da bauturi alcoolice victimei (exista unele conceptii gresite

conform careia alcoolul incalzeste); in cazul in care victima este constienta si nu prezinta
varsaturi, se pot oferi bauturi calde (ceai, supa).

Tratament
În cazul instalării hipotermiei, fiind vorba de o urgență, este nevoie de solicitarea
imediată a personalului medical. Pâna când ajutorul medical este disponibil este
importantă și de multe ori esențială pentru viața victimei, acordarea corectă
a primului ajutor (dacă există posibilitatea). 

Iata câteva recomandari în acest sens:

 Nu bruscați victima! Când puteți acorda ajutor unei persoane cu hipotermie,

limitați-vă la mișcarile care sunt strict necesare (ex. mutarea către sursa de
căldură), mai ales dacă aceasta a suferit traumatisme; nu efectuați masaj și nu o
forțați  să se miște pentru a nu agrava starea victimei.
 Mutați victima din zona factorului cauzator de hipotermie – daca este posibil
îndepărtați persoana afectata de sursa de frig și aduceți-o aproape de o sursa de
căldură sau într-un loc mai cald și ferit de bătaia vântului.
 Îndepartați cu atenție hainele ude și înlocuiți-le cu altele uscate (în cazul
imersiei în apă) - dacă victima este inconștientă taiați hainele ude pentru a
economisi timp. 
 Acoperiți victima cu pături sau haine uscate, lăsând descoperită numai fața.Nu
folosiți ăaturi electrice sau alte dispozitive care pot provoca arsuri.
 Așezați victima pe spate, pe o pătură sau pe o suprafață uscată. 
 Monitorizați pulsul și respirația – daca este nevoie executați manevre de
resucitare cardiopulmonara (CPR) – masaj cardiac și ventilație artificială (30
compresii cardiace la 2 respirații), daca persoana afectată nu mai reacționează
la stimuli, lipsește respirația iar pulsul este foarte slab sau absent.
 Nu expuneți victima direct la o sursă puternică de căldură – încălzirea
trebuie să se facă treptat, pentru a permite readaptarea organismului la căldură.
 Aplicați comprese calde pe torace și gât  (pungi sau sticle cu apă călduță) – a se
evita zona mâinilor și picioarelor pentru a nu  forța întoarcerea sângelui cu
temperatura scăzută la inimă.
  Așezați-vă lângă victimă pentru a-i transmite din căldura propriului corp.
 Oferiți victimei ceva cald să bea (ceai), dacă starea permite și dacă există
posibilitatea. Nu administrați alcool!
 Daca victima se află în apă rece și este în stare de conștiență, până la scoaterea
acesteia din apă se recomandă aducerea genunchilor la piept (poziție ghemuită),
astfel încât suprafața expusă frigului să fie mai mică.

În funcție de gradul de severitate al hipotermiei, îngrijirile medicale includ intervenții

care au ca scop creșterea temperaturii corpului. Printre aceste proceduri se numără: 

 hemodializa - asigură reîncălzirea sângelui;

 administrarea intravenoasă de lichide calde – injectarea unei soluții saline
încalzite;
 oxigenarea artificială cu aer umidificat, ajuta la creșterea temperaturii
corpului;
 irigarea – o soluție caldă de apă sărată este utilizată pentru încălzirea anumitor
zone ale corpului precum pleura sau cavitatea peritoneală.

Persoanele cu hipotermie ușoara răspund foarte bine la procedurile medicale și se pot

recupera destul de repede. În cazul hipotermiei moderate sau severe pot
apărea complicații grave și chiar moartea. Câteva dintre complicațiile posibile
sunt: hipoxia, degerăturile care pot evolua către gangrenă (în special la nivelul
extremitaților – mâini, picioare), inflamarea pancreasului, pneumonia, insuficiență
renală, probleme cardiace. Chiar dacă sunt mai predispuși la instalarea hipotermiei,
copiii au parte de o recuperare mai buna decât adulții sau batrânii.

Concluzie
 Hipotermia, în stadii incipiente, nu necesită manevre medicale complexe, de aceea primul
ajutor poate fi salvator de viață în cele mai multe cazuri.
 În condiții meteorologice extreme precum furtuni, inundații, ninsori abundente și
temperaturi mult scăzute este indicat să se adopte măsuri de siguranță și să se evite
călătoriile mai ales în zone greu accesibile echipelor de salvare.
 Pe timp de iarnă este necesară funcționarea unui centru social care să ofere hrană caldă și
adăpost persoanelor fără domiciliu, acestea fiind principalele victime ale hipotermiei.
 Consumul excesiv de alcool corelat cu expunerea îndelungată la temperaturi foarte
scăzute (sub pragul înghețului) nu este indicat deoarece determină atât pierdere de
căldură (vasodilatație), cât și o percepție falsă asupra mediului ambiant iar riscul instalării
hipotermiei este destul de mare.  
 Victimele accidentelor care prezintă răni grave, contuzii, fracturi sau arsuri pot instala
hipotermie chiar dacă nu este frig, de aceea înaintea sosirii echipajelor specializate,
acoperirea acestora cu pături sau haine calde poate ajuta.
 Degerăturile
Degeraturile sunt leziuni ale tesuturilor provocate de frig, in urma situatiilor de
expunere la temperaturi scazute. Hipotermia este caracterizata de scaderea
anormala a temperaturii corpului. 

Nasul, obrajii, urechile, degetele de la maini si picioare sunt afectate cel mai
frecvent. Toti oamenii sunt sensibili, chiar si persoanele care traiesc in zone
cu clima rece. 

Clasificarea și caracteristica degerăturilor

În funcție de intensitatea frigului, durata de expunere, precum și de
reactivitatea organismului, leziunile locale, deosebim patru grade de
degerături:
Gradul I- în formele cele mai usoare aceasta se manifestă prin senzația de
înțepături și furnicături în regiunile expuse acțiunii frigului. În formele mai
avansate apar dureri violente , însoțite de senzații de usturime și tulburări de
sensibilitate: furnicături, amorțeală, senzație de cald sau rece .
Obiectiv: la cîteva ore după încetarera acțiunii frigului, la nivelul zonei
respective se formează edem, care poate persista cîteva
săptămîni.Tegumentele au un aspect cu nuanță de violet, iar după 7-10 zile
încep să se descuameze.
Gradul II- caracteristic prin leziunea stratului superficial al pielii și formarea
flictenelor umplute cu lichid transparent. Flictenele se formează în primele 24
ore și mai rar în a 2-a , a 3-a zi. După deschiderea lor rămîne o suprafață
roșie-violet, uneori acoperită cu fibrină, sensibilitatea tactilă și dureroasă este
păstrată. Degerăturile de gradul II se vindecă fară sechele într-o perioadă de
cîteva săptămîni.
Gradul III- este implicată toată grosimea dermului și poate cuprinde și
hipodermul. Se caracterizează prin tulburări de sensibilitate. Leziunile
nicrotice au aspect plumburiu a pielii la nivelul căreia apar vezicule albăstrui.
Peste 7-10 zile se dezvoltă necroza uscată sau umedă și se formează linia
de demarcare. Vindecarea degerăturilor de gradul III se face cu sechelea într-
o perioadă de 2-3 luni.
Gradul IV- leziunea are aspect de gangrenă uscată și cuprinde toate straturile
pielii, țesutul celular subcutanat, tendoane, mușchi, uneori și osul subiacent.
Accidentatul este ca deobicei în stare de șoc, somnolent, apatic, sau
dimpotrivă, agitat. Edemul țesuturilor ocupă o suprafață mai mare decît zona
de necroză. În primele zile nu putem, practic, deosebi degerăturile de gradul
III și gradul IV . Peste o săptămînă,edemul se micșorează și spre sfîrșitul
săptămînii a 2-a, apare linia de demarcare ce separă țesuturile necrotice de
cele viabile.
Fiziopatologic, transformările se produc în două etape:
Etapa I – are loc vasoconstricția datorată frigului, țesuturile se ischemiaza;
Etapa II – după expunerea la frig, prin trecerea la caldură, se produc
vasodilatații care determină apariția de leziuni la nivelul endoteliului vascular
și care angrenează apariția trombilor, vasele de sînge se trombozează ceea ce
conduce la gangrenă.

Cum pot fi prevenite degeraturile?

Degeraturile pot avea loc extrem de rapid la temperaturi foarte scăzute. Este
foarte important să se protejeze pielea în mod corespunzator. Nu uitati de
vîntul rece care poate intensifica efectul degeraturilor si progresia acestora.
Primul pas in prevenirea degeraturilor este sa stiți dacă sunteți predispus la
instalarea acestora:
- cele mai multe cazuri de degeraturi s-au observat la cei care consumă
alcool, cei care suferă de boli psihice si la persoanele care fac abuz de
droguri recreative.
- cazurile de degeraturi implică perosanele care sunt expuse la frig fară să
aibă posibilitatea să schimbe în vreun fel situatia in care se află.
- fumătorii si persoanele cu afectiuni ale vaselor de sange (cum ar fi cei care
suferă de diabet zaharat), manifestă o scădere a fluxului sanguin la nivelul
membrelor (aspect considerat un factor de risc).
- lipsa de adapost, oboseală, deshidratarea, imbrăcămintea nepotrivită și la
mare altitudine sunt factorii suplimentari de risc.
- purtati haine adecvate. Expertii consideră că mai multe straturi de haine care
să păstreze aerul cald pe langă corp, sunt varianta ideală.
- asigurati-vă că stratul exterior de imbracaminte este rezistent la apă.
- este important să consumati suficiente calorii (care vă poate ajuta in lupta cu
frigul).
- dacă sunteți la mare altitudine, de exemplu, escaladați un munte, luați cu
dvs. o rezervă de oxigen.
- luați imediat măsuri la primele semne de degerături: roseața, furnicaturi,
amorțeală, ințepături și durere.
Persoanele care prezinta cel mai mare risc
privind degeraturile si hipotermia sunt:
- cele care iși petrec majoritatea timpului în aer liber (vînători, persoane fără
adăpost, paznici, etc.);
- cele care consumă alcool;
- cele cu varstă înaintată, fără mijloace adecvate de confort (încălzire, hrană,
adăpost, etc.);
- cele care sunt epuizate, deshidratate;
- bolnavii mintal.
Simptomul se refera la ce simte pacientul și poate descrie, în timp ce un semn
este întîlnit și la alte persoane și poate fi observat de medic. De
exemplu, somnolența poate fi un simptom, în timp ce pupilele dilatate pot fi un
semn. 

Degeraturile afecteaza doar suprafata pielii. Inițial este percepută senzația de

durere si mancărime. Pe piele apar pete albe și/sau galbene și aceasta poate
amorti. Înghețul la suprafata pielii nu constă în lezarea permanentă a pielii,
deoarece numai suprafata superioară a pielii este afectată. Zonele implicate
pot fi deosebit de sensibile pentru o perioadă de timp. 

In urma degeraturilor pielea poate fi inghețată și amorțită. Cu toate acestea,

țesuturile profunde nu sunt afectate. După cîteva zile pot apărea pustule
închise la culoare, în zonele care au fost inghețate. În trei patru săptămîni
acestea se vindecă. Pacientul poate manifesta o sensibilitate în zonele
afectate, care poate persista o perioadă indelungată de timp. 

Tratament
Tratamentul se concentrează pe incalzirea sau dezghețarea tesutului afectat.
Este importat sa se evite un nou episod de degerături, din cauza riscului de a
leza si mai tare pielea. In cazul in care s-au format cristale, pacientul ar trebui
să evite micările care implică zona afectată, deoarece pot sa apărea răni.
Pesoana afectată trebuie sa evite frigul și să se incălzească imediat. Toate
hainele ude vor fi scoase și înlocuite cu haine uscate. Dacă este necesar, va
fi acoperit de paturi. Asigurați-vă că extremitațile sunt protejate. Dacă este
posibil, incălzirea organismului se va face treptat, sub supravegherea unui
cadru medical instruit. Aplicarea de apă caldă pe zonele traumatizate este
ideală. Puneti pe zonele afectate apă caldă pînă revine la culoarea normală.
Nu este ceva neobișnuit inflamația și culoarea roșie a zonelor înghețate.
Caldura directă, cum ar fi focul,trebuie evitată. Pielea a pierdut, probabil
abilitatea de a detecta temperaturi inalte, iar pacientul poate fi în pericol de a
se arde fără să vrea. Nu frecati zonele degerate, acest lucru poate agrava
leziunea.
După îndepărtarea din apă caldă, uscati ușor și aplicati tratament steril asupra
membrelor afectate, pentru a le proteja..
- Tratamentul curativ este general si local. Local, se interzic masajul și frecția
pe zonele afectate, reîncălzirea zonei degerate se face treptat într-o baie cu
apa încalzită pînă la 40C, timp de 20-30 minute.
În perioada reactivă , cînd au loc spasme vasculare,reducerea fluxului
sangvin periferic și apariția consecutivă a trombozelor intraarteriale și
intravenoase , se administrează I/V :
-preparate ce normalizează procesele metabolice – Reopoliglucină ,
Reogluman;
-spasmolitice – Sol.Papaverină 2% ,2 ml ;Acid nicotinic 1% 2ml cu 10 ml de
sol. Novocaină de 0,25% I/Arterial;
-pentru profilaxia trombozelor vasculare se administrează antiagregante –
Heparină in doză de 20 000 -30 000 U.A. ,Fraxiparină.
Această terapie este indicată și în perioada precoce –primele 12 ore după
reîncalzirea extremitaților.
Este indicată terapia de dezintoxicare, Hemodez , Neocompensan, soluții
cristaloide-DISol,TRISol.
-la fiecare 6 ore se administrează subdermal 5000 UA de heparină;
-alimentarea parenterală –Albumină ,Gelatinol,Refortan;
-antibioticoterapia ;
-vitaminoterapia;
-terapia simptomatică (cardiotonice,diuretice);
-terapia specifică –imunoglobulină,plasmă antistafilococică,bacteriofagi;
-profilaxia antitetanică in degerături de gradele II,III,IV.
Tratamentul chirurgical in degerături constă in :
-necroectomie;
-amputarea extremitații afectate-proximal de limita de demarcare;
- operații reconstructive , imbunatațirea funcției bontului, reconstituirea
defectelor cosmetice.
NU este recomandat:

 Sa se maseze zonele degerate;

 Sa se expuna la temperaturi crescute: calorifere, sobe, apa fierbinte
etc.;
 Sa se dea bauturi alcoolice victimei.

Concluzie
În concluzie, degerăturile reprezintă o afecțiune care trebuie
cunoscută și recunoscută imediat pentru a putea lua măsuri rapid, având în
vedere faptul că se poate solda cu complicații severe, ce pot pune viața în
pericol. Degerăturile pot afecta atât oamenii fără adăpost, pacienţii cu
diabet zaharat, pacienţii cu diverse afecţiuni psihice cât şi cadrele militare
sau alpiniştii. Pe termen lung degerăturile cresc sensibilitatea la frig în
zonele afectate şi predispun la alte degerături la temperaturi mai mari sau
timp de expunere mai scurt decât cel iniţial. Alte efecte pe termen lung
sunt tulburările de sensibilitate locală (parestezii, furnicături, dureri,
mâncărimi). Pentru degerăturile profunde riscurile sunt de pierdere
ireversibilă a sensibilităţii şi autoamputaţii (pierderea definitivă a unui
deget, de exemplu).

In functie de temperatura, hipotermia se poate clasifica

in:
 Usoara: temperatura corpului intre 35-32 grade celsius
 Medie: temperatura corpului intre 32-28 grade celsius
 Grava: temperatura corpului sub 28 grade celsius

Persoanele care au un risc mai mare de a face hipotermie sunt: varstnicii si copiii mici -
la care termoreglarea se face cu dificultate, traumatizatii, alcoolicii, drogatii si
persoanele innecate - deoarece caldura se pierde mai usor in apa decat in aer.

Frisoanele, principalul semn

De asemenea, printre simptome se numara:
  Frisoane, piele rece si palida;
 Tulburari de echilibru si de vorbire;
 Parestezii (amorteli) la nivelul mainilor si degetelor;
 Apatie sau chiar afectarea capacitatilor intelectuale.

Totodata, daca pacientul prezinta si alte semne, precum somnolenta, slabiciune,

halucinatii, confuzie, respiratii cu frecventa joasa sau rigiditate musculara, trebuie sa
actionati de urgenta, sa gasiti o cale sa va incalziti organismul, pentru ca altfel riscati sa
va pierdeti cunostinta. De exemplu, beti lichide calde.

Hipotermia poate aparea si in spatiile de locuit neincalzite, in special in cazul copiilor,

adultilor bolnavi sau varstnicilor care nu sunt imbracati corespunzator, iar recuperarea
in cazul lor se face mai greu.

Primul ajutor in caz de hipotermie

In cazul hipotermiei primul ajutor incepe cu evaluarea functiilor vitale (ABC - libertatea
cailor respiratorii, respiratie, circulatie) si resuscitarea cardiorespiratorie daca este
nevoie; toracele victimelor aflate in hipotermie este mai rigid ceea ce face mai dificil
masajul cardiac.

Restabilirea temperaturii normale a corpului se face lent, nu brusc (cu aproximativ 1

grad pe ora) si consta in:

 Incalzire pasiva: aducerea victimei intr-un mediu cald, inlocuirea imbracamintei

ude cu una uscata si invelirea cu paturi; aceste masuri pot fi suficiente in
hipotermiile usoare si medii cu temperaturi peste 31 grade celsius
 Incalzire externa activa: imersie in apa calda (40 grade celsius), acoperirea cu
paturi electrice, infasurarea in haine sau paturi calde, pungi sau sticle cu apa
calda
 Incalzire interna activa: care se face dupa transportul victimei la spital (ventilatie
cu O2 cald, fluide calde etc.).

Transportati persoana inghetata intr-un loc incalzit

Persoana care sufera de hipotermie trebuie transportata imediat intr-un loc incalzit.
Atentie insa, nu este bine sa incalziti bolnavul brusc, cu surse externe de caldura de
genul radiatoarelor sau caloriferelor electrice, deoarece se pot produce leziuni. Pentru
a-i regla temperatura corpului, cel mai bine este sa i se scoata hainele ude si reci si sa se
acopere cu paturi calde si sticle sau comprese cu apa fierbinte, pe care ar fi bine sa i le
puneti la gat, torace si in zona inghinala. Este foarte important sa ii acoperiti si capul,
aceasta fiind metoda cea mai sigura si rapidă de a creste temperatura corporala cu pana
la 2˚ Celsius.
Sfaturi pentru prevenirea hipotermiei
Pentru a evita hipotermia, cel mai bine este sa stati in casa pe timp de ger. In caz
contrar, medicii va sfatuiesc sa va echipati corespunzator:

 Acoperiti-va extremitatile, adica urechile, nasul, degetele de la maini, dar si

picioarele, deoarece acestea sunt locurile prin care se pierde caldura si riscati sa
suferiti degeraturi;
 Pentru a suporta mai bine frigul, este necesar sa aveti o alimentatie bogata in
grasimi si glucide (dulciuri) si sa consumati doua cani de ceai pe zi. Printre
plantele care imbunatatesc circulatia periferica se numara iasomia si busuiocul,
dar sunt recomandate si scortisoara, afinele, macesele, paducelul sau mugurii de
pin.

Batranii, copiii si bolnavii cu afectiuni cronice, cum ar fi diabet, hipotiroidism, afectiuni

neurologice sau psihice, sunt principalele categorii care prezinta risc crescut de aparitie
a hipotermiei. In plus, cardiacii sunt mai predispusi la a suferi un infarct miocardic.

Verificati daca prezinta degeraturi

Daca pacientul este constient, este indicat sa consume multe lichide calde, deoarece
riscul de deshidratare este mare dupa reincalzirea organismului. Nu uitati sa urmariti
reactiile bolnavului in timp ce il ingrijiti, verificati daca prezinta degeraturi sau daca
starea s-a ameliorat de cand l-ati adus in mediul cald. De asemenea, verificati constant
temperatura si urmariti-i respiratia. Daca nu remarcati nicio imbunatatire, chemati de
urgenta ambulanta. La spital i se vor administra fluide calde intravenos, oxigen si alte
tratamente care il vor ajuta sa-si revina.

De retinut! Nu se vor da bauturi alcoolice victimei (exista unele conceptii gresite

conform careia alcoolul incalzeste); in cazul in care victima este constienta si nu prezinta
varsaturi, se pot oferi bauturi calde (ceai, supa).

Tratament
În cazul instalării hipotermiei, fiind vorba de o urgență, este nevoie de solicitarea
imediată a personalului medical. Pâna când ajutorul medical este disponibil este
importantă și de multe ori esențială pentru viața victimei, acordarea corectă
a primului ajutor (dacă există posibilitatea). 

Iata câteva recomandari în acest sens:

  Nu bruscați victima! Când puteți acorda ajutor unei persoane cu hipotermie,
limitați-vă la mișcarile care sunt strict necesare (ex. mutarea către sursa de
căldură), mai ales dacă aceasta a suferit traumatisme; nu efectuați masaj și nu o
forțați  să se miște pentru a nu agrava starea victimei.
 Mutați victima din zona factorului cauzator de hipotermie – daca este posibil
îndepărtați persoana afectata de sursa de frig și aduceți-o aproape de o sursa de
căldură sau într-un loc mai cald și ferit de bătaia vântului.
 Îndepartați cu atenție hainele ude și înlocuiți-le cu altele uscate (în cazul
imersiei în apă) - dacă victima este inconștientă taiați hainele ude pentru a
economisi timp. 
 Acoperiți victima cu pături sau haine uscate, lăsând descoperită numai fața.Nu
folosiți ăaturi electrice sau alte dispozitive care pot provoca arsuri.
 Așezați victima pe spate, pe o pătură sau pe o suprafață uscată. 
 Monitorizați pulsul și respirația – daca este nevoie executați manevre de
resucitare cardiopulmonara (CPR) – masaj cardiac și ventilație artificială (30
compresii cardiace la 2 respirații), daca persoana afectată nu mai reacționează
la stimuli, lipsește respirația iar pulsul este foarte slab sau absent.
 Nu expuneți victima direct la o sursă puternică de căldură – încălzirea
trebuie să se facă treptat, pentru a permite readaptarea organismului la căldură.
 Aplicați comprese calde pe torace și gât  (pungi sau sticle cu apă călduță) – a se
evita zona mâinilor și picioarelor pentru a nu  forța întoarcerea sângelui cu
temperatura scăzută la inimă.
 Așezați-vă lângă victimă pentru a-i transmite din căldura propriului corp.
 Oferiți victimei ceva cald să bea (ceai), dacă starea permite și dacă există
posibilitatea. Nu administrați alcool!
 Daca victima se află în apă rece și este în stare de conștiență, până la scoaterea
acesteia din apă se recomandă aducerea genunchilor la piept (poziție ghemuită),
astfel încât suprafața expusă frigului să fie mai mică.

În funcție de gradul de severitate al hipotermiei, îngrijirile medicale includ intervenții

care au ca scop creșterea temperaturii corpului. Printre aceste proceduri se numără: 

 hemodializa - asigură reîncălzirea sângelui;

 administrarea intravenoasă de lichide calde – injectarea unei soluții saline
încalzite;
 oxigenarea artificială cu aer umidificat, ajuta la creșterea temperaturii
corpului;
 irigarea – o soluție caldă de apă sărată este utilizată pentru încălzirea anumitor
zone ale corpului precum pleura sau cavitatea peritoneală.

Persoanele cu hipotermie ușoara răspund foarte bine la procedurile medicale și se pot

recupera destul de repede. În cazul hipotermiei moderate sau severe pot
apărea complicații grave și chiar moartea. Câteva dintre complicațiile posibile
sunt: hipoxia, degerăturile care pot evolua către gangrenă (în special la nivelul
extremitaților – mâini, picioare), inflamarea pancreasului, pneumonia, insuficiență
renală, probleme cardiace. Chiar dacă sunt mai predispuși la instalarea hipotermiei,
copiii au parte de o recuperare mai buna decât adulții sau batrânii.

Concluzie
 Hipotermia, în stadii incipiente, nu necesită manevre medicale complexe, de aceea primul
ajutor poate fi salvator de viață în cele mai multe cazuri.
 În condiții meteorologice extreme precum furtuni, inundații, ninsori abundente și
temperaturi mult scăzute este indicat să se adopte măsuri de siguranță și să se evite
călătoriile mai ales în zone greu accesibile echipelor de salvare.
 Pe timp de iarnă este necesară funcționarea unui centru social care să ofere hrană caldă și
adăpost persoanelor fără domiciliu, acestea fiind principalele victime ale hipotermiei.
 Consumul excesiv de alcool corelat cu expunerea îndelungată la temperaturi foarte
scăzute (sub pragul înghețului) nu este indicat deoarece determină atât pierdere de
căldură (vasodilatație), cât și o percepție falsă asupra mediului ambiant iar riscul instalării
hipotermiei este destul de mare.  
 Victimele accidentelor care prezintă răni grave, contuzii, fracturi sau arsuri pot instala
hipotermie chiar dacă nu este frig, de aceea înaintea sosirii echipajelor specializate,
acoperirea acestora cu pături sau haine calde poate ajuta.

Degerăturile
Degeraturile sunt leziuni ale tesuturilor provocate de frig, in urma situatiilor de
expunere la temperaturi scazute. Hipotermia este caracterizata de scaderea
anormala a temperaturii corpului. 

Nasul, obrajii, urechile, degetele de la maini si picioare sunt afectate cel mai
frecvent. Toti oamenii sunt sensibili, chiar si persoanele care traiesc in zone
cu clima rece. 

Clasificarea și caracteristica degerăturilor

În funcție de intensitatea frigului, durata de expunere, precum și de
reactivitatea organismului, leziunile locale, deosebim patru grade de
degerături:
Gradul I- în formele cele mai usoare aceasta se manifestă prin senzația de
înțepături și furnicături în regiunile expuse acțiunii frigului. În formele mai
avansate apar dureri violente , însoțite de senzații de usturime și tulburări de
sensibilitate: furnicături, amorțeală, senzație de cald sau rece .
Obiectiv: la cîteva ore după încetarera acțiunii frigului, la nivelul zonei
respective se formează edem, care poate persista cîteva
săptămîni.Tegumentele au un aspect cu nuanță de violet, iar după 7-10 zile
încep să se descuameze.
Gradul II- caracteristic prin leziunea stratului superficial al pielii și formarea
flictenelor umplute cu lichid transparent. Flictenele se formează în primele 24
ore și mai rar în a 2-a , a 3-a zi. După deschiderea lor rămîne o suprafață
roșie-violet, uneori acoperită cu fibrină, sensibilitatea tactilă și dureroasă este
păstrată. Degerăturile de gradul II se vindecă fară sechele într-o perioadă de
cîteva săptămîni.
Gradul III- este implicată toată grosimea dermului și poate cuprinde și
hipodermul. Se caracterizează prin tulburări de sensibilitate. Leziunile
nicrotice au aspect plumburiu a pielii la nivelul căreia apar vezicule albăstrui.
Peste 7-10 zile se dezvoltă necroza uscată sau umedă și se formează linia
de demarcare. Vindecarea degerăturilor de gradul III se face cu sechelea într-
o perioadă de 2-3 luni.
Gradul IV- leziunea are aspect de gangrenă uscată și cuprinde toate straturile
pielii, țesutul celular subcutanat, tendoane, mușchi, uneori și osul subiacent.
Accidentatul este ca deobicei în stare de șoc, somnolent, apatic, sau
dimpotrivă, agitat. Edemul țesuturilor ocupă o suprafață mai mare decît zona
de necroză. În primele zile nu putem, practic, deosebi degerăturile de gradul
III și gradul IV . Peste o săptămînă,edemul se micșorează și spre sfîrșitul
săptămînii a 2-a, apare linia de demarcare ce separă țesuturile necrotice de
cele viabile.
Fiziopatologic, transformările se produc în două etape:
Etapa I – are loc vasoconstricția datorată frigului, țesuturile se ischemiaza;
Etapa II – după expunerea la frig, prin trecerea la caldură, se produc
vasodilatații care determină apariția de leziuni la nivelul endoteliului vascular
și care angrenează apariția trombilor, vasele de sînge se trombozează ceea ce
conduce la gangrenă.

Cum pot fi prevenite degeraturile?

Degeraturile pot avea loc extrem de rapid la temperaturi foarte scăzute. Este
foarte important să se protejeze pielea în mod corespunzator. Nu uitati de
vîntul rece care poate intensifica efectul degeraturilor si progresia acestora.
Primul pas in prevenirea degeraturilor este sa stiți dacă sunteți predispus la
instalarea acestora:
- cele mai multe cazuri de degeraturi s-au observat la cei care consumă
alcool, cei care suferă de boli psihice si la persoanele care fac abuz de
droguri recreative.
- cazurile de degeraturi implică perosanele care sunt expuse la frig fară să
aibă posibilitatea să schimbe în vreun fel situatia in care se află.
- fumătorii si persoanele cu afectiuni ale vaselor de sange (cum ar fi cei care
suferă de diabet zaharat), manifestă o scădere a fluxului sanguin la nivelul
membrelor (aspect considerat un factor de risc).
- lipsa de adapost, oboseală, deshidratarea, imbrăcămintea nepotrivită și la
mare altitudine sunt factorii suplimentari de risc.
- purtati haine adecvate. Expertii consideră că mai multe straturi de haine care
să păstreze aerul cald pe langă corp, sunt varianta ideală.
- asigurati-vă că stratul exterior de imbracaminte este rezistent la apă.
- este important să consumati suficiente calorii (care vă poate ajuta in lupta cu
frigul).
- dacă sunteți la mare altitudine, de exemplu, escaladați un munte, luați cu
dvs. o rezervă de oxigen.
- luați imediat măsuri la primele semne de degerături: roseața, furnicaturi,
amorțeală, ințepături și durere.

Persoanele care prezinta cel mai mare risc

privind degeraturile si hipotermia sunt:
- cele care iși petrec majoritatea timpului în aer liber (vînători, persoane fără
adăpost, paznici, etc.);
- cele care consumă alcool;
- cele cu varstă înaintată, fără mijloace adecvate de confort (încălzire, hrană,
adăpost, etc.);
- cele care sunt epuizate, deshidratate;
- bolnavii mintal.
Simptomul se refera la ce simte pacientul și poate descrie, în timp ce un semn
este întîlnit și la alte persoane și poate fi observat de medic. De
exemplu, somnolența poate fi un simptom, în timp ce pupilele dilatate pot fi un
semn. 

Degeraturile afecteaza doar suprafata pielii. Inițial este percepută senzația de

durere si mancărime. Pe piele apar pete albe și/sau galbene și aceasta poate
amorti. Înghețul la suprafata pielii nu constă în lezarea permanentă a pielii,
deoarece numai suprafata superioară a pielii este afectată. Zonele implicate
pot fi deosebit de sensibile pentru o perioadă de timp. 

In urma degeraturilor pielea poate fi inghețată și amorțită. Cu toate acestea,

țesuturile profunde nu sunt afectate. După cîteva zile pot apărea pustule
închise la culoare, în zonele care au fost inghețate. În trei patru săptămîni
acestea se vindecă. Pacientul poate manifesta o sensibilitate în zonele
afectate, care poate persista o perioadă indelungată de timp. 

Tratament
Tratamentul se concentrează pe incalzirea sau dezghețarea tesutului afectat.
Este importat sa se evite un nou episod de degerături, din cauza riscului de a
leza si mai tare pielea. In cazul in care s-au format cristale, pacientul ar trebui
să evite micările care implică zona afectată, deoarece pot sa apărea răni.
Pesoana afectată trebuie sa evite frigul și să se incălzească imediat. Toate
hainele ude vor fi scoase și înlocuite cu haine uscate. Dacă este necesar, va
fi acoperit de paturi. Asigurați-vă că extremitațile sunt protejate. Dacă este
posibil, incălzirea organismului se va face treptat, sub supravegherea unui
cadru medical instruit. Aplicarea de apă caldă pe zonele traumatizate este
ideală. Puneti pe zonele afectate apă caldă pînă revine la culoarea normală.
Nu este ceva neobișnuit inflamația și culoarea roșie a zonelor înghețate.

Caldura directă, cum ar fi focul,trebuie evitată. Pielea a pierdut, probabil

abilitatea de a detecta temperaturi inalte, iar pacientul poate fi în pericol de a
se arde fără să vrea. Nu frecati zonele degerate, acest lucru poate agrava
leziunea.
După îndepărtarea din apă caldă, uscati ușor și aplicati tratament steril asupra
membrelor afectate, pentru a le proteja..
- Tratamentul curativ este general si local. Local, se interzic masajul și frecția
pe zonele afectate, reîncălzirea zonei degerate se face treptat într-o baie cu
apa încalzită pînă la 40C, timp de 20-30 minute.
În perioada reactivă , cînd au loc spasme vasculare,reducerea fluxului
sangvin periferic și apariția consecutivă a trombozelor intraarteriale și
intravenoase , se administrează I/V :
-preparate ce normalizează procesele metabolice – Reopoliglucină ,
Reogluman;
-spasmolitice – Sol.Papaverină 2% ,2 ml ;Acid nicotinic 1% 2ml cu 10 ml de
sol. Novocaină de 0,25% I/Arterial;
-pentru profilaxia trombozelor vasculare se administrează antiagregante –
Heparină in doză de 20 000 -30 000 U.A. ,Fraxiparină.
Această terapie este indicată și în perioada precoce –primele 12 ore după
reîncalzirea extremitaților.
 Este indicată terapia de dezintoxicare, Hemodez , Neocompensan, soluții
cristaloide-DISol,TRISol.
-la fiecare 6 ore se administrează subdermal 5000 UA de heparină;
-alimentarea parenterală –Albumină ,Gelatinol,Refortan;
-antibioticoterapia ;
-vitaminoterapia;
-terapia simptomatică (cardiotonice,diuretice);
-terapia specifică –imunoglobulină,plasmă antistafilococică,bacteriofagi;
-profilaxia antitetanică in degerături de gradele II,III,IV.
Tratamentul chirurgical in degerături constă in :
-necroectomie;
-amputarea extremitații afectate-proximal de limita de demarcare;
- operații reconstructive , imbunatațirea funcției bontului, reconstituirea
defectelor cosmetice.

NU este recomandat:

 Sa se maseze zonele degerate;

 Sa se expuna la temperaturi crescute: calorifere, sobe, apa fierbinte
etc.;
 Sa se dea bauturi alcoolice victimei.

Concluzie
În concluzie, degerăturile reprezintă o afecțiune care trebuie
cunoscută și recunoscută imediat pentru a putea lua măsuri rapid, având în
vedere faptul că se poate solda cu complicații severe, ce pot pune viața în
pericol. Degerăturile pot afecta atât oamenii fără adăpost, pacienţii cu
diabet zaharat, pacienţii cu diverse afecţiuni psihice cât şi cadrele militare
sau alpiniştii. Pe termen lung degerăturile cresc sensibilitatea la frig în
zonele afectate şi predispun la alte degerături la temperaturi mai mari sau
timp de expunere mai scurt decât cel iniţial. Alte efecte pe termen lung
sunt tulburările de sensibilitate locală (parestezii, furnicături, dureri,
mâncărimi). Pentru degerăturile profunde riscurile sunt de pierdere
ireversibilă a sensibilităţii şi autoamputaţii (pierderea definitivă a unui
deget, de exemplu).

In functie de temperatura, hipotermia se poate clasifica

in:
 Usoara: temperatura corpului intre 35-32 grade celsius
 Medie: temperatura corpului intre 32-28 grade celsius
 Grava: temperatura corpului sub 28 grade celsius

Persoanele care au un risc mai mare de a face hipotermie sunt: varstnicii si copiii mici -
la care termoreglarea se face cu dificultate, traumatizatii, alcoolicii, drogatii si
persoanele innecate - deoarece caldura se pierde mai usor in apa decat in aer.

Frisoanele, principalul semn

De asemenea, printre simptome se numara:

 Frisoane, piele rece si palida;

 Tulburari de echilibru si de vorbire;
 Parestezii (amorteli) la nivelul mainilor si degetelor;
 Apatie sau chiar afectarea capacitatilor intelectuale.

Totodata, daca pacientul prezinta si alte semne, precum somnolenta, slabiciune,

halucinatii, confuzie, respiratii cu frecventa joasa sau rigiditate musculara, trebuie sa
actionati de urgenta, sa gasiti o cale sa va incalziti organismul, pentru ca altfel riscati sa
va pierdeti cunostinta. De exemplu, beti lichide calde.

Hipotermia poate aparea si in spatiile de locuit neincalzite, in special in cazul copiilor,

adultilor bolnavi sau varstnicilor care nu sunt imbracati corespunzator, iar recuperarea
in cazul lor se face mai greu.

Primul ajutor in caz de hipotermie

In cazul hipotermiei primul ajutor incepe cu evaluarea functiilor vitale (ABC - libertatea
cailor respiratorii, respiratie, circulatie) si resuscitarea cardiorespiratorie daca este
nevoie; toracele victimelor aflate in hipotermie este mai rigid ceea ce face mai dificil
masajul cardiac.
Restabilirea temperaturii normale a corpului se face lent, nu brusc (cu aproximativ 1
grad pe ora) si consta in:

 Incalzire pasiva: aducerea victimei intr-un mediu cald, inlocuirea imbracamintei

ude cu una uscata si invelirea cu paturi; aceste masuri pot fi suficiente in
hipotermiile usoare si medii cu temperaturi peste 31 grade celsius
 Incalzire externa activa: imersie in apa calda (40 grade celsius), acoperirea cu
paturi electrice, infasurarea in haine sau paturi calde, pungi sau sticle cu apa
calda
 Incalzire interna activa: care se face dupa transportul victimei la spital (ventilatie
cu O2 cald, fluide calde etc.).

Transportati persoana inghetata intr-un loc incalzit

Persoana care sufera de hipotermie trebuie transportata imediat intr-un loc incalzit.
Atentie insa, nu este bine sa incalziti bolnavul brusc, cu surse externe de caldura de
genul radiatoarelor sau caloriferelor electrice, deoarece se pot produce leziuni. Pentru
a-i regla temperatura corpului, cel mai bine este sa i se scoata hainele ude si reci si sa se
acopere cu paturi calde si sticle sau comprese cu apa fierbinte, pe care ar fi bine sa i le
puneti la gat, torace si in zona inghinala. Este foarte important sa ii acoperiti si capul,
aceasta fiind metoda cea mai sigura si rapidă de a creste temperatura corporala cu pana
la 2˚ Celsius.

Sfaturi pentru prevenirea hipotermiei

Pentru a evita hipotermia, cel mai bine este sa stati in casa pe timp de ger. In caz
contrar, medicii va sfatuiesc sa va echipati corespunzator:

 Acoperiti-va extremitatile, adica urechile, nasul, degetele de la maini, dar si

picioarele, deoarece acestea sunt locurile prin care se pierde caldura si riscati sa
suferiti degeraturi;
 Pentru a suporta mai bine frigul, este necesar sa aveti o alimentatie bogata in
grasimi si glucide (dulciuri) si sa consumati doua cani de ceai pe zi. Printre
plantele care imbunatatesc circulatia periferica se numara iasomia si busuiocul,
dar sunt recomandate si scortisoara, afinele, macesele, paducelul sau mugurii de
pin.

Batranii, copiii si bolnavii cu afectiuni cronice, cum ar fi diabet, hipotiroidism, afectiuni

neurologice sau psihice, sunt principalele categorii care prezinta risc crescut de aparitie
a hipotermiei. In plus, cardiacii sunt mai predispusi la a suferi un infarct miocardic.

Verificati daca prezinta degeraturi

Daca pacientul este constient, este indicat sa consume multe lichide calde, deoarece
riscul de deshidratare este mare dupa reincalzirea organismului. Nu uitati sa urmariti
reactiile bolnavului in timp ce il ingrijiti, verificati daca prezinta degeraturi sau daca
starea s-a ameliorat de cand l-ati adus in mediul cald. De asemenea, verificati constant
temperatura si urmariti-i respiratia. Daca nu remarcati nicio imbunatatire, chemati de
urgenta ambulanta. La spital i se vor administra fluide calde intravenos, oxigen si alte
tratamente care il vor ajuta sa-si revina.

De retinut! Nu se vor da bauturi alcoolice victimei (exista unele conceptii gresite

conform careia alcoolul incalzeste); in cazul in care victima este constienta si nu prezinta
varsaturi, se pot oferi bauturi calde (ceai, supa).

Tratament
În cazul instalării hipotermiei, fiind vorba de o urgență, este nevoie de solicitarea
imediată a personalului medical. Pâna când ajutorul medical este disponibil este
importantă și de multe ori esențială pentru viața victimei, acordarea corectă
a primului ajutor (dacă există posibilitatea). 

Iata câteva recomandari în acest sens:

 Nu bruscați victima! Când puteți acorda ajutor unei persoane cu hipotermie,

limitați-vă la mișcarile care sunt strict necesare (ex. mutarea către sursa de
căldură), mai ales dacă aceasta a suferit traumatisme; nu efectuați masaj și nu o
forțați  să se miște pentru a nu agrava starea victimei.
 Mutați victima din zona factorului cauzator de hipotermie – daca este posibil
îndepărtați persoana afectata de sursa de frig și aduceți-o aproape de o sursa de
căldură sau într-un loc mai cald și ferit de bătaia vântului.
 Îndepartați cu atenție hainele ude și înlocuiți-le cu altele uscate (în cazul
imersiei în apă) - dacă victima este inconștientă taiați hainele ude pentru a
economisi timp. 
 Acoperiți victima cu pături sau haine uscate, lăsând descoperită numai fața.Nu
folosiți ăaturi electrice sau alte dispozitive care pot provoca arsuri.
 Așezați victima pe spate, pe o pătură sau pe o suprafață uscată. 
 Monitorizați pulsul și respirația – daca este nevoie executați manevre de
resucitare cardiopulmonara (CPR) – masaj cardiac și ventilație artificială (30
compresii cardiace la 2 respirații), daca persoana afectată nu mai reacționează
la stimuli, lipsește respirația iar pulsul este foarte slab sau absent.
 Nu expuneți victima direct la o sursă puternică de căldură – încălzirea
trebuie să se facă treptat, pentru a permite readaptarea organismului la căldură.
 Aplicați comprese calde pe torace și gât  (pungi sau sticle cu apă călduță) – a se
evita zona mâinilor și picioarelor pentru a nu  forța întoarcerea sângelui cu
temperatura scăzută la inimă.
  Așezați-vă lângă victimă pentru a-i transmite din căldura propriului corp.
 Oferiți victimei ceva cald să bea (ceai), dacă starea permite și dacă există
posibilitatea. Nu administrați alcool!
 Daca victima se află în apă rece și este în stare de conștiență, până la scoaterea
acesteia din apă se recomandă aducerea genunchilor la piept (poziție ghemuită),
astfel încât suprafața expusă frigului să fie mai mică.

În funcție de gradul de severitate al hipotermiei, îngrijirile medicale includ intervenții

care au ca scop creșterea temperaturii corpului. Printre aceste proceduri se numără: 

 hemodializa - asigură reîncălzirea sângelui;

 administrarea intravenoasă de lichide calde – injectarea unei soluții saline
încalzite;
 oxigenarea artificială cu aer umidificat, ajuta la creșterea temperaturii
corpului;
 irigarea – o soluție caldă de apă sărată este utilizată pentru încălzirea anumitor
zone ale corpului precum pleura sau cavitatea peritoneală.

Persoanele cu hipotermie ușoara răspund foarte bine la procedurile medicale și se pot

recupera destul de repede. În cazul hipotermiei moderate sau severe pot
apărea complicații grave și chiar moartea. Câteva dintre complicațiile posibile
sunt: hipoxia, degerăturile care pot evolua către gangrenă (în special la nivelul
extremitaților – mâini, picioare), inflamarea pancreasului, pneumonia, insuficiență
renală, probleme cardiace. Chiar dacă sunt mai predispuși la instalarea hipotermiei,
copiii au parte de o recuperare mai buna decât adulții sau batrânii.

Concluzie
 Hipotermia, în stadii incipiente, nu necesită manevre medicale complexe, de aceea primul
ajutor poate fi salvator de viață în cele mai multe cazuri.
 În condiții meteorologice extreme precum furtuni, inundații, ninsori abundente și
temperaturi mult scăzute este indicat să se adopte măsuri de siguranță și să se evite
călătoriile mai ales în zone greu accesibile echipelor de salvare.
 Pe timp de iarnă este necesară funcționarea unui centru social care să ofere hrană caldă și
adăpost persoanelor fără domiciliu, acestea fiind principalele victime ale hipotermiei.
 Consumul excesiv de alcool corelat cu expunerea îndelungată la temperaturi foarte
scăzute (sub pragul înghețului) nu este indicat deoarece determină atât pierdere de
căldură (vasodilatație), cât și o percepție falsă asupra mediului ambiant iar riscul instalării
hipotermiei este destul de mare.  
 Victimele accidentelor care prezintă răni grave, contuzii, fracturi sau arsuri pot instala
hipotermie chiar dacă nu este frig, de aceea înaintea sosirii echipajelor specializate,
acoperirea acestora cu pături sau haine calde poate ajuta.
 Degerăturile
Degeraturile sunt leziuni ale tesuturilor provocate de frig, in urma situatiilor de
expunere la temperaturi scazute. Hipotermia este caracterizata de scaderea
anormala a temperaturii corpului. 

Nasul, obrajii, urechile, degetele de la maini si picioare sunt afectate cel mai
frecvent. Toti oamenii sunt sensibili, chiar si persoanele care traiesc in zone
cu clima rece. 

Clasificarea și caracteristica degerăturilor

În funcție de intensitatea frigului, durata de expunere, precum și de
reactivitatea organismului, leziunile locale, deosebim patru grade de
degerături:
Gradul I- în formele cele mai usoare aceasta se manifestă prin senzația de
înțepături și furnicături în regiunile expuse acțiunii frigului. În formele mai
avansate apar dureri violente , însoțite de senzații de usturime și tulburări de
sensibilitate: furnicături, amorțeală, senzație de cald sau rece .
Obiectiv: la cîteva ore după încetarera acțiunii frigului, la nivelul zonei
respective se formează edem, care poate persista cîteva
săptămîni.Tegumentele au un aspect cu nuanță de violet, iar după 7-10 zile
încep să se descuameze.
Gradul II- caracteristic prin leziunea stratului superficial al pielii și formarea
flictenelor umplute cu lichid transparent. Flictenele se formează în primele 24
ore și mai rar în a 2-a , a 3-a zi. După deschiderea lor rămîne o suprafață
roșie-violet, uneori acoperită cu fibrină, sensibilitatea tactilă și dureroasă este
păstrată. Degerăturile de gradul II se vindecă fară sechele într-o perioadă de
cîteva săptămîni.
Gradul III- este implicată toată grosimea dermului și poate cuprinde și
hipodermul. Se caracterizează prin tulburări de sensibilitate. Leziunile
nicrotice au aspect plumburiu a pielii la nivelul căreia apar vezicule albăstrui.
Peste 7-10 zile se dezvoltă necroza uscată sau umedă și se formează linia
de demarcare. Vindecarea degerăturilor de gradul III se face cu sechelea într-
o perioadă de 2-3 luni.
Gradul IV- leziunea are aspect de gangrenă uscată și cuprinde toate straturile
pielii, țesutul celular subcutanat, tendoane, mușchi, uneori și osul subiacent.
Accidentatul este ca deobicei în stare de șoc, somnolent, apatic, sau
dimpotrivă, agitat. Edemul țesuturilor ocupă o suprafață mai mare decît zona
de necroză. În primele zile nu putem, practic, deosebi degerăturile de gradul
III și gradul IV . Peste o săptămînă,edemul se micșorează și spre sfîrșitul
săptămînii a 2-a, apare linia de demarcare ce separă țesuturile necrotice de
cele viabile.
Fiziopatologic, transformările se produc în două etape:
Etapa I – are loc vasoconstricția datorată frigului, țesuturile se ischemiaza;
Etapa II – după expunerea la frig, prin trecerea la caldură, se produc
vasodilatații care determină apariția de leziuni la nivelul endoteliului vascular
și care angrenează apariția trombilor, vasele de sînge se trombozează ceea ce
conduce la gangrenă.

Cum pot fi prevenite degeraturile?

Degeraturile pot avea loc extrem de rapid la temperaturi foarte scăzute. Este
foarte important să se protejeze pielea în mod corespunzator. Nu uitati de
vîntul rece care poate intensifica efectul degeraturilor si progresia acestora.
Primul pas in prevenirea degeraturilor este sa stiți dacă sunteți predispus la
instalarea acestora:
- cele mai multe cazuri de degeraturi s-au observat la cei care consumă
alcool, cei care suferă de boli psihice si la persoanele care fac abuz de
droguri recreative.
- cazurile de degeraturi implică perosanele care sunt expuse la frig fară să
aibă posibilitatea să schimbe în vreun fel situatia in care se află.
- fumătorii si persoanele cu afectiuni ale vaselor de sange (cum ar fi cei care
suferă de diabet zaharat), manifestă o scădere a fluxului sanguin la nivelul
membrelor (aspect considerat un factor de risc).
- lipsa de adapost, oboseală, deshidratarea, imbrăcămintea nepotrivită și la
mare altitudine sunt factorii suplimentari de risc.
- purtati haine adecvate. Expertii consideră că mai multe straturi de haine care
să păstreze aerul cald pe langă corp, sunt varianta ideală.
- asigurati-vă că stratul exterior de imbracaminte este rezistent la apă.
- este important să consumati suficiente calorii (care vă poate ajuta in lupta cu
frigul).
- dacă sunteți la mare altitudine, de exemplu, escaladați un munte, luați cu
dvs. o rezervă de oxigen.
- luați imediat măsuri la primele semne de degerături: roseața, furnicaturi,
amorțeală, ințepături și durere.
Persoanele care prezinta cel mai mare risc
privind degeraturile si hipotermia sunt:
- cele care iși petrec majoritatea timpului în aer liber (vînători, persoane fără
adăpost, paznici, etc.);
- cele care consumă alcool;
- cele cu varstă înaintată, fără mijloace adecvate de confort (încălzire, hrană,
adăpost, etc.);
- cele care sunt epuizate, deshidratate;
- bolnavii mintal.
Simptomul se refera la ce simte pacientul și poate descrie, în timp ce un semn
este întîlnit și la alte persoane și poate fi observat de medic. De
exemplu, somnolența poate fi un simptom, în timp ce pupilele dilatate pot fi un
semn. 

Degeraturile afecteaza doar suprafata pielii. Inițial este percepută senzația de

durere si mancărime. Pe piele apar pete albe și/sau galbene și aceasta poate
amorti. Înghețul la suprafata pielii nu constă în lezarea permanentă a pielii,
deoarece numai suprafata superioară a pielii este afectată. Zonele implicate
pot fi deosebit de sensibile pentru o perioadă de timp. 

In urma degeraturilor pielea poate fi inghețată și amorțită. Cu toate acestea,

țesuturile profunde nu sunt afectate. După cîteva zile pot apărea pustule
închise la culoare, în zonele care au fost inghețate. În trei patru săptămîni
acestea se vindecă. Pacientul poate manifesta o sensibilitate în zonele
afectate, care poate persista o perioadă indelungată de timp. 

Tratament
Tratamentul se concentrează pe incalzirea sau dezghețarea tesutului afectat.
Este importat sa se evite un nou episod de degerături, din cauza riscului de a
leza si mai tare pielea. In cazul in care s-au format cristale, pacientul ar trebui
să evite micările care implică zona afectată, deoarece pot sa apărea răni.
Pesoana afectată trebuie sa evite frigul și să se incălzească imediat. Toate
hainele ude vor fi scoase și înlocuite cu haine uscate. Dacă este necesar, va
fi acoperit de paturi. Asigurați-vă că extremitațile sunt protejate. Dacă este
posibil, incălzirea organismului se va face treptat, sub supravegherea unui
cadru medical instruit. Aplicarea de apă caldă pe zonele traumatizate este
ideală. Puneti pe zonele afectate apă caldă pînă revine la culoarea normală.
Nu este ceva neobișnuit inflamația și culoarea roșie a zonelor înghețate.
Caldura directă, cum ar fi focul,trebuie evitată. Pielea a pierdut, probabil
abilitatea de a detecta temperaturi inalte, iar pacientul poate fi în pericol de a
se arde fără să vrea. Nu frecati zonele degerate, acest lucru poate agrava
leziunea.
După îndepărtarea din apă caldă, uscati ușor și aplicati tratament steril asupra
membrelor afectate, pentru a le proteja..
- Tratamentul curativ este general si local. Local, se interzic masajul și frecția
pe zonele afectate, reîncălzirea zonei degerate se face treptat într-o baie cu
apa încalzită pînă la 40C, timp de 20-30 minute.
În perioada reactivă , cînd au loc spasme vasculare,reducerea fluxului
sangvin periferic și apariția consecutivă a trombozelor intraarteriale și
intravenoase , se administrează I/V :
-preparate ce normalizează procesele metabolice – Reopoliglucină ,
Reogluman;
-spasmolitice – Sol.Papaverină 2% ,2 ml ;Acid nicotinic 1% 2ml cu 10 ml de
sol. Novocaină de 0,25% I/Arterial;
-pentru profilaxia trombozelor vasculare se administrează antiagregante –
Heparină in doză de 20 000 -30 000 U.A. ,Fraxiparină.
Această terapie este indicată și în perioada precoce –primele 12 ore după
reîncalzirea extremitaților.
Este indicată terapia de dezintoxicare, Hemodez , Neocompensan, soluții
cristaloide-DISol,TRISol.
-la fiecare 6 ore se administrează subdermal 5000 UA de heparină;
-alimentarea parenterală –Albumină ,Gelatinol,Refortan;
-antibioticoterapia ;
-vitaminoterapia;
-terapia simptomatică (cardiotonice,diuretice);
-terapia specifică –imunoglobulină,plasmă antistafilococică,bacteriofagi;
-profilaxia antitetanică in degerături de gradele II,III,IV.
Tratamentul chirurgical in degerături constă in :
-necroectomie;
-amputarea extremitații afectate-proximal de limita de demarcare;
- operații reconstructive , imbunatațirea funcției bontului, reconstituirea
defectelor cosmetice.
NU este recomandat:

 Sa se maseze zonele degerate;

 Sa se expuna la temperaturi crescute: calorifere, sobe, apa fierbinte
etc.;
 Sa se dea bauturi alcoolice victimei.

Concluzie
În concluzie, degerăturile reprezintă o afecțiune care trebuie
cunoscută și recunoscută imediat pentru a putea lua măsuri rapid, având în
vedere faptul că se poate solda cu complicații severe, ce pot pune viața în
pericol. Degerăturile pot afecta atât oamenii fără adăpost, pacienţii cu
diabet zaharat, pacienţii cu diverse afecţiuni psihice cât şi cadrele militare
sau alpiniştii. Pe termen lung degerăturile cresc sensibilitatea la frig în
zonele afectate şi predispun la alte degerături la temperaturi mai mari sau
timp de expunere mai scurt decât cel iniţial. Alte efecte pe termen lung
sunt tulburările de sensibilitate locală (parestezii, furnicături, dureri,
mâncărimi). Pentru degerăturile profunde riscurile sunt de pierdere
ireversibilă a sensibilităţii şi autoamputaţii (pierderea definitivă a unui
deget, de exemplu).

In functie de temperatura, hipotermia se poate clasifica

in:
 Usoara: temperatura corpului intre 35-32 grade celsius
 Medie: temperatura corpului intre 32-28 grade celsius
 Grava: temperatura corpului sub 28 grade celsius

Persoanele care au un risc mai mare de a face hipotermie sunt: varstnicii si copiii mici -
la care termoreglarea se face cu dificultate, traumatizatii, alcoolicii, drogatii si
persoanele innecate - deoarece caldura se pierde mai usor in apa decat in aer.

Frisoanele, principalul semn

De asemenea, printre simptome se numara:
  Frisoane, piele rece si palida;
 Tulburari de echilibru si de vorbire;
 Parestezii (amorteli) la nivelul mainilor si degetelor;
 Apatie sau chiar afectarea capacitatilor intelectuale.

Totodata, daca pacientul prezinta si alte semne, precum somnolenta, slabiciune,

halucinatii, confuzie, respiratii cu frecventa joasa sau rigiditate musculara, trebuie sa
actionati de urgenta, sa gasiti o cale sa va incalziti organismul, pentru ca altfel riscati sa
va pierdeti cunostinta. De exemplu, beti lichide calde.

Hipotermia poate aparea si in spatiile de locuit neincalzite, in special in cazul copiilor,

adultilor bolnavi sau varstnicilor care nu sunt imbracati corespunzator, iar recuperarea
in cazul lor se face mai greu.

Primul ajutor in caz de hipotermie

In cazul hipotermiei primul ajutor incepe cu evaluarea functiilor vitale (ABC - libertatea
cailor respiratorii, respiratie, circulatie) si resuscitarea cardiorespiratorie daca este
nevoie; toracele victimelor aflate in hipotermie este mai rigid ceea ce face mai dificil
masajul cardiac.

Restabilirea temperaturii normale a corpului se face lent, nu brusc (cu aproximativ 1

grad pe ora) si consta in:

 Incalzire pasiva: aducerea victimei intr-un mediu cald, inlocuirea imbracamintei

ude cu una uscata si invelirea cu paturi; aceste masuri pot fi suficiente in
hipotermiile usoare si medii cu temperaturi peste 31 grade celsius
 Incalzire externa activa: imersie in apa calda (40 grade celsius), acoperirea cu
paturi electrice, infasurarea in haine sau paturi calde, pungi sau sticle cu apa
calda
 Incalzire interna activa: care se face dupa transportul victimei la spital (ventilatie
cu O2 cald, fluide calde etc.).

Transportati persoana inghetata intr-un loc incalzit

Persoana care sufera de hipotermie trebuie transportata imediat intr-un loc incalzit.
Atentie insa, nu este bine sa incalziti bolnavul brusc, cu surse externe de caldura de
genul radiatoarelor sau caloriferelor electrice, deoarece se pot produce leziuni. Pentru
a-i regla temperatura corpului, cel mai bine este sa i se scoata hainele ude si reci si sa se
acopere cu paturi calde si sticle sau comprese cu apa fierbinte, pe care ar fi bine sa i le
puneti la gat, torace si in zona inghinala. Este foarte important sa ii acoperiti si capul,
aceasta fiind metoda cea mai sigura si rapidă de a creste temperatura corporala cu pana
la 2˚ Celsius.
Sfaturi pentru prevenirea hipotermiei
Pentru a evita hipotermia, cel mai bine este sa stati in casa pe timp de ger. In caz
contrar, medicii va sfatuiesc sa va echipati corespunzator:

 Acoperiti-va extremitatile, adica urechile, nasul, degetele de la maini, dar si

picioarele, deoarece acestea sunt locurile prin care se pierde caldura si riscati sa
suferiti degeraturi;
 Pentru a suporta mai bine frigul, este necesar sa aveti o alimentatie bogata in
grasimi si glucide (dulciuri) si sa consumati doua cani de ceai pe zi. Printre
plantele care imbunatatesc circulatia periferica se numara iasomia si busuiocul,
dar sunt recomandate si scortisoara, afinele, macesele, paducelul sau mugurii de
pin.

Batranii, copiii si bolnavii cu afectiuni cronice, cum ar fi diabet, hipotiroidism, afectiuni

neurologice sau psihice, sunt principalele categorii care prezinta risc crescut de aparitie
a hipotermiei. In plus, cardiacii sunt mai predispusi la a suferi un infarct miocardic.

Verificati daca prezinta degeraturi

Daca pacientul este constient, este indicat sa consume multe lichide calde, deoarece
riscul de deshidratare este mare dupa reincalzirea organismului. Nu uitati sa urmariti
reactiile bolnavului in timp ce il ingrijiti, verificati daca prezinta degeraturi sau daca
starea s-a ameliorat de cand l-ati adus in mediul cald. De asemenea, verificati constant
temperatura si urmariti-i respiratia. Daca nu remarcati nicio imbunatatire, chemati de
urgenta ambulanta. La spital i se vor administra fluide calde intravenos, oxigen si alte
tratamente care il vor ajuta sa-si revina.

De retinut! Nu se vor da bauturi alcoolice victimei (exista unele conceptii gresite

conform careia alcoolul incalzeste); in cazul in care victima este constienta si nu prezinta
varsaturi, se pot oferi bauturi calde (ceai, supa).

Tratament
În cazul instalării hipotermiei, fiind vorba de o urgență, este nevoie de solicitarea
imediată a personalului medical. Pâna când ajutorul medical este disponibil este
importantă și de multe ori esențială pentru viața victimei, acordarea corectă
a primului ajutor (dacă există posibilitatea). 

Iata câteva recomandari în acest sens:

  Nu bruscați victima! Când puteți acorda ajutor unei persoane cu hipotermie,
limitați-vă la mișcarile care sunt strict necesare (ex. mutarea către sursa de
căldură), mai ales dacă aceasta a suferit traumatisme; nu efectuați masaj și nu o
forțați  să se miște pentru a nu agrava starea victimei.
 Mutați victima din zona factorului cauzator de hipotermie – daca este posibil
îndepărtați persoana afectata de sursa de frig și aduceți-o aproape de o sursa de
căldură sau într-un loc mai cald și ferit de bătaia vântului.
 Îndepartați cu atenție hainele ude și înlocuiți-le cu altele uscate (în cazul
imersiei în apă) - dacă victima este inconștientă taiați hainele ude pentru a
economisi timp. 
 Acoperiți victima cu pături sau haine uscate, lăsând descoperită numai fața.Nu
folosiți ăaturi electrice sau alte dispozitive care pot provoca arsuri.
 Așezați victima pe spate, pe o pătură sau pe o suprafață uscată. 
 Monitorizați pulsul și respirația – daca este nevoie executați manevre de
resucitare cardiopulmonara (CPR) – masaj cardiac și ventilație artificială (30
compresii cardiace la 2 respirații), daca persoana afectată nu mai reacționează
la stimuli, lipsește respirația iar pulsul este foarte slab sau absent.
 Nu expuneți victima direct la o sursă puternică de căldură – încălzirea
trebuie să se facă treptat, pentru a permite readaptarea organismului la căldură.
 Aplicați comprese calde pe torace și gât  (pungi sau sticle cu apă călduță) – a se
evita zona mâinilor și picioarelor pentru a nu  forța întoarcerea sângelui cu
temperatura scăzută la inimă.
 Așezați-vă lângă victimă pentru a-i transmite din căldura propriului corp.
 Oferiți victimei ceva cald să bea (ceai), dacă starea permite și dacă există
posibilitatea. Nu administrați alcool!
 Daca victima se află în apă rece și este în stare de conștiență, până la scoaterea
acesteia din apă se recomandă aducerea genunchilor la piept (poziție ghemuită),
astfel încât suprafața expusă frigului să fie mai mică.

În funcție de gradul de severitate al hipotermiei, îngrijirile medicale includ intervenții

care au ca scop creșterea temperaturii corpului. Printre aceste proceduri se numără: 

 hemodializa - asigură reîncălzirea sângelui;

 administrarea intravenoasă de lichide calde – injectarea unei soluții saline
încalzite;
 oxigenarea artificială cu aer umidificat, ajuta la creșterea temperaturii
corpului;
 irigarea – o soluție caldă de apă sărată este utilizată pentru încălzirea anumitor
zone ale corpului precum pleura sau cavitatea peritoneală.

Persoanele cu hipotermie ușoara răspund foarte bine la procedurile medicale și se pot

recupera destul de repede. În cazul hipotermiei moderate sau severe pot
apărea complicații grave și chiar moartea. Câteva dintre complicațiile posibile
sunt: hipoxia, degerăturile care pot evolua către gangrenă (în special la nivelul
extremitaților – mâini, picioare), inflamarea pancreasului, pneumonia, insuficiență
renală, probleme cardiace. Chiar dacă sunt mai predispuși la instalarea hipotermiei,
copiii au parte de o recuperare mai buna decât adulții sau batrânii.

Concluzie
 Hipotermia, în stadii incipiente, nu necesită manevre medicale complexe, de aceea primul
ajutor poate fi salvator de viață în cele mai multe cazuri.
 În condiții meteorologice extreme precum furtuni, inundații, ninsori abundente și
temperaturi mult scăzute este indicat să se adopte măsuri de siguranță și să se evite
călătoriile mai ales în zone greu accesibile echipelor de salvare.
 Pe timp de iarnă este necesară funcționarea unui centru social care să ofere hrană caldă și
adăpost persoanelor fără domiciliu, acestea fiind principalele victime ale hipotermiei.
 Consumul excesiv de alcool corelat cu expunerea îndelungată la temperaturi foarte
scăzute (sub pragul înghețului) nu este indicat deoarece determină atât pierdere de
căldură (vasodilatație), cât și o percepție falsă asupra mediului ambiant iar riscul instalării
hipotermiei este destul de mare.  
 Victimele accidentelor care prezintă răni grave, contuzii, fracturi sau arsuri pot instala
hipotermie chiar dacă nu este frig, de aceea înaintea sosirii echipajelor specializate,
acoperirea acestora cu pături sau haine calde poate ajuta.

Degerăturile
Degeraturile sunt leziuni ale tesuturilor provocate de frig, in urma situatiilor de
expunere la temperaturi scazute. Hipotermia este caracterizata de scaderea
anormala a temperaturii corpului. 

Nasul, obrajii, urechile, degetele de la maini si picioare sunt afectate cel mai
frecvent. Toti oamenii sunt sensibili, chiar si persoanele care traiesc in zone
cu clima rece. 

Clasificarea și caracteristica degerăturilor

În funcție de intensitatea frigului, durata de expunere, precum și de
reactivitatea organismului, leziunile locale, deosebim patru grade de
degerături:
Gradul I- în formele cele mai usoare aceasta se manifestă prin senzația de
înțepături și furnicături în regiunile expuse acțiunii frigului. În formele mai
avansate apar dureri violente , însoțite de senzații de usturime și tulburări de
sensibilitate: furnicături, amorțeală, senzație de cald sau rece .
Obiectiv: la cîteva ore după încetarera acțiunii frigului, la nivelul zonei
respective se formează edem, care poate persista cîteva
săptămîni.Tegumentele au un aspect cu nuanță de violet, iar după 7-10 zile
încep să se descuameze.
Gradul II- caracteristic prin leziunea stratului superficial al pielii și formarea
flictenelor umplute cu lichid transparent. Flictenele se formează în primele 24
ore și mai rar în a 2-a , a 3-a zi. După deschiderea lor rămîne o suprafață
roșie-violet, uneori acoperită cu fibrină, sensibilitatea tactilă și dureroasă este
păstrată. Degerăturile de gradul II se vindecă fară sechele într-o perioadă de
cîteva săptămîni.
Gradul III- este implicată toată grosimea dermului și poate cuprinde și
hipodermul. Se caracterizează prin tulburări de sensibilitate. Leziunile
nicrotice au aspect plumburiu a pielii la nivelul căreia apar vezicule albăstrui.
Peste 7-10 zile se dezvoltă necroza uscată sau umedă și se formează linia
de demarcare. Vindecarea degerăturilor de gradul III se face cu sechelea într-
o perioadă de 2-3 luni.
Gradul IV- leziunea are aspect de gangrenă uscată și cuprinde toate straturile
pielii, țesutul celular subcutanat, tendoane, mușchi, uneori și osul subiacent.
Accidentatul este ca deobicei în stare de șoc, somnolent, apatic, sau
dimpotrivă, agitat. Edemul țesuturilor ocupă o suprafață mai mare decît zona
de necroză. În primele zile nu putem, practic, deosebi degerăturile de gradul
III și gradul IV . Peste o săptămînă,edemul se micșorează și spre sfîrșitul
săptămînii a 2-a, apare linia de demarcare ce separă țesuturile necrotice de
cele viabile.
Fiziopatologic, transformările se produc în două etape:
Etapa I – are loc vasoconstricția datorată frigului, țesuturile se ischemiaza;
Etapa II – după expunerea la frig, prin trecerea la caldură, se produc
vasodilatații care determină apariția de leziuni la nivelul endoteliului vascular
și care angrenează apariția trombilor, vasele de sînge se trombozează ceea ce
conduce la gangrenă.

Cum pot fi prevenite degeraturile?

Degeraturile pot avea loc extrem de rapid la temperaturi foarte scăzute. Este
foarte important să se protejeze pielea în mod corespunzator. Nu uitati de
vîntul rece care poate intensifica efectul degeraturilor si progresia acestora.
Primul pas in prevenirea degeraturilor este sa stiți dacă sunteți predispus la
instalarea acestora:
- cele mai multe cazuri de degeraturi s-au observat la cei care consumă
alcool, cei care suferă de boli psihice si la persoanele care fac abuz de
droguri recreative.
- cazurile de degeraturi implică perosanele care sunt expuse la frig fară să
aibă posibilitatea să schimbe în vreun fel situatia in care se află.
- fumătorii si persoanele cu afectiuni ale vaselor de sange (cum ar fi cei care
suferă de diabet zaharat), manifestă o scădere a fluxului sanguin la nivelul
membrelor (aspect considerat un factor de risc).
- lipsa de adapost, oboseală, deshidratarea, imbrăcămintea nepotrivită și la
mare altitudine sunt factorii suplimentari de risc.
- purtati haine adecvate. Expertii consideră că mai multe straturi de haine care
să păstreze aerul cald pe langă corp, sunt varianta ideală.
- asigurati-vă că stratul exterior de imbracaminte este rezistent la apă.
- este important să consumati suficiente calorii (care vă poate ajuta in lupta cu
frigul).
- dacă sunteți la mare altitudine, de exemplu, escaladați un munte, luați cu
dvs. o rezervă de oxigen.
- luați imediat măsuri la primele semne de degerături: roseața, furnicaturi,
amorțeală, ințepături și durere.

Persoanele care prezinta cel mai mare risc

privind degeraturile si hipotermia sunt:
- cele care iși petrec majoritatea timpului în aer liber (vînători, persoane fără
adăpost, paznici, etc.);
- cele care consumă alcool;
- cele cu varstă înaintată, fără mijloace adecvate de confort (încălzire, hrană,
adăpost, etc.);
- cele care sunt epuizate, deshidratate;
- bolnavii mintal.
Simptomul se refera la ce simte pacientul și poate descrie, în timp ce un semn
este întîlnit și la alte persoane și poate fi observat de medic. De
exemplu, somnolența poate fi un simptom, în timp ce pupilele dilatate pot fi un
semn. 

Degeraturile afecteaza doar suprafata pielii. Inițial este percepută senzația de

durere si mancărime. Pe piele apar pete albe și/sau galbene și aceasta poate
amorti. Înghețul la suprafata pielii nu constă în lezarea permanentă a pielii,
deoarece numai suprafata superioară a pielii este afectată. Zonele implicate
pot fi deosebit de sensibile pentru o perioadă de timp. 

In urma degeraturilor pielea poate fi inghețată și amorțită. Cu toate acestea,

țesuturile profunde nu sunt afectate. După cîteva zile pot apărea pustule
închise la culoare, în zonele care au fost inghețate. În trei patru săptămîni
acestea se vindecă. Pacientul poate manifesta o sensibilitate în zonele
afectate, care poate persista o perioadă indelungată de timp. 

Tratament
Tratamentul se concentrează pe incalzirea sau dezghețarea tesutului afectat.
Este importat sa se evite un nou episod de degerături, din cauza riscului de a
leza si mai tare pielea. In cazul in care s-au format cristale, pacientul ar trebui
să evite micările care implică zona afectată, deoarece pot sa apărea răni.
Pesoana afectată trebuie sa evite frigul și să se incălzească imediat. Toate
hainele ude vor fi scoase și înlocuite cu haine uscate. Dacă este necesar, va
fi acoperit de paturi. Asigurați-vă că extremitațile sunt protejate. Dacă este
posibil, incălzirea organismului se va face treptat, sub supravegherea unui
cadru medical instruit. Aplicarea de apă caldă pe zonele traumatizate este
ideală. Puneti pe zonele afectate apă caldă pînă revine la culoarea normală.
Nu este ceva neobișnuit inflamația și culoarea roșie a zonelor înghețate.

Caldura directă, cum ar fi focul,trebuie evitată. Pielea a pierdut, probabil

abilitatea de a detecta temperaturi inalte, iar pacientul poate fi în pericol de a
se arde fără să vrea. Nu frecati zonele degerate, acest lucru poate agrava
leziunea.
După îndepărtarea din apă caldă, uscati ușor și aplicati tratament steril asupra
membrelor afectate, pentru a le proteja..
- Tratamentul curativ este general si local. Local, se interzic masajul și frecția
pe zonele afectate, reîncălzirea zonei degerate se face treptat într-o baie cu
apa încalzită pînă la 40C, timp de 20-30 minute.
În perioada reactivă , cînd au loc spasme vasculare,reducerea fluxului
sangvin periferic și apariția consecutivă a trombozelor intraarteriale și
intravenoase , se administrează I/V :
-preparate ce normalizează procesele metabolice – Reopoliglucină ,
Reogluman;
-spasmolitice – Sol.Papaverină 2% ,2 ml ;Acid nicotinic 1% 2ml cu 10 ml de
sol. Novocaină de 0,25% I/Arterial;
-pentru profilaxia trombozelor vasculare se administrează antiagregante –
Heparină in doză de 20 000 -30 000 U.A. ,Fraxiparină.
Această terapie este indicată și în perioada precoce –primele 12 ore după
reîncalzirea extremitaților.
 Este indicată terapia de dezintoxicare, Hemodez , Neocompensan, soluții
cristaloide-DISol,TRISol.
-la fiecare 6 ore se administrează subdermal 5000 UA de heparină;
-alimentarea parenterală –Albumină ,Gelatinol,Refortan;
-antibioticoterapia ;
-vitaminoterapia;
-terapia simptomatică (cardiotonice,diuretice);
-terapia specifică –imunoglobulină,plasmă antistafilococică,bacteriofagi;
-profilaxia antitetanică in degerături de gradele II,III,IV.
Tratamentul chirurgical in degerături constă in :
-necroectomie;
-amputarea extremitații afectate-proximal de limita de demarcare;
- operații reconstructive , imbunatațirea funcției bontului, reconstituirea
defectelor cosmetice.

NU este recomandat:

 Sa se maseze zonele degerate;

 Sa se expuna la temperaturi crescute: calorifere, sobe, apa fierbinte
etc.;
 Sa se dea bauturi alcoolice victimei.

Concluzie
În concluzie, degerăturile reprezintă o afecțiune care trebuie
cunoscută și recunoscută imediat pentru a putea lua măsuri rapid, având în
vedere faptul că se poate solda cu complicații severe, ce pot pune viața în
pericol. Degerăturile pot afecta atât oamenii fără adăpost, pacienţii cu
diabet zaharat, pacienţii cu diverse afecţiuni psihice cât şi cadrele militare
sau alpiniştii. Pe termen lung degerăturile cresc sensibilitatea la frig în
zonele afectate şi predispun la alte degerături la temperaturi mai mari sau
timp de expunere mai scurt decât cel iniţial. Alte efecte pe termen lung
sunt tulburările de sensibilitate locală (parestezii, furnicături, dureri,
mâncărimi). Pentru degerăturile profunde riscurile sunt de pierdere
ireversibilă a sensibilităţii şi autoamputaţii (pierderea definitivă a unui
deget, de exemplu).

In functie de temperatura, hipotermia se poate clasifica

in:
 Usoara: temperatura corpului intre 35-32 grade celsius
 Medie: temperatura corpului intre 32-28 grade celsius
 Grava: temperatura corpului sub 28 grade celsius

Persoanele care au un risc mai mare de a face hipotermie sunt: varstnicii si copiii mici -
la care termoreglarea se face cu dificultate, traumatizatii, alcoolicii, drogatii si
persoanele innecate - deoarece caldura se pierde mai usor in apa decat in aer.

Frisoanele, principalul semn

De asemenea, printre simptome se numara:

 Frisoane, piele rece si palida;

 Tulburari de echilibru si de vorbire;
 Parestezii (amorteli) la nivelul mainilor si degetelor;
 Apatie sau chiar afectarea capacitatilor intelectuale.

Totodata, daca pacientul prezinta si alte semne, precum somnolenta, slabiciune,

halucinatii, confuzie, respiratii cu frecventa joasa sau rigiditate musculara, trebuie sa
actionati de urgenta, sa gasiti o cale sa va incalziti organismul, pentru ca altfel riscati sa
va pierdeti cunostinta. De exemplu, beti lichide calde.

Hipotermia poate aparea si in spatiile de locuit neincalzite, in special in cazul copiilor,

adultilor bolnavi sau varstnicilor care nu sunt imbracati corespunzator, iar recuperarea
in cazul lor se face mai greu.

Primul ajutor in caz de hipotermie

In cazul hipotermiei primul ajutor incepe cu evaluarea functiilor vitale (ABC - libertatea
cailor respiratorii, respiratie, circulatie) si resuscitarea cardiorespiratorie daca este
nevoie; toracele victimelor aflate in hipotermie este mai rigid ceea ce face mai dificil
masajul cardiac.
Restabilirea temperaturii normale a corpului se face lent, nu brusc (cu aproximativ 1
grad pe ora) si consta in:

 Incalzire pasiva: aducerea victimei intr-un mediu cald, inlocuirea imbracamintei

ude cu una uscata si invelirea cu paturi; aceste masuri pot fi suficiente in
hipotermiile usoare si medii cu temperaturi peste 31 grade celsius
 Incalzire externa activa: imersie in apa calda (40 grade celsius), acoperirea cu
paturi electrice, infasurarea in haine sau paturi calde, pungi sau sticle cu apa
calda
 Incalzire interna activa: care se face dupa transportul victimei la spital (ventilatie
cu O2 cald, fluide calde etc.).

Transportati persoana inghetata intr-un loc incalzit

Persoana care sufera de hipotermie trebuie transportata imediat intr-un loc incalzit.
Atentie insa, nu este bine sa incalziti bolnavul brusc, cu surse externe de caldura de
genul radiatoarelor sau caloriferelor electrice, deoarece se pot produce leziuni. Pentru
a-i regla temperatura corpului, cel mai bine este sa i se scoata hainele ude si reci si sa se
acopere cu paturi calde si sticle sau comprese cu apa fierbinte, pe care ar fi bine sa i le
puneti la gat, torace si in zona inghinala. Este foarte important sa ii acoperiti si capul,
aceasta fiind metoda cea mai sigura si rapidă de a creste temperatura corporala cu pana
la 2˚ Celsius.

Sfaturi pentru prevenirea hipotermiei

Pentru a evita hipotermia, cel mai bine este sa stati in casa pe timp de ger. In caz
contrar, medicii va sfatuiesc sa va echipati corespunzator:

 Acoperiti-va extremitatile, adica urechile, nasul, degetele de la maini, dar si

picioarele, deoarece acestea sunt locurile prin care se pierde caldura si riscati sa
suferiti degeraturi;
 Pentru a suporta mai bine frigul, este necesar sa aveti o alimentatie bogata in
grasimi si glucide (dulciuri) si sa consumati doua cani de ceai pe zi. Printre
plantele care imbunatatesc circulatia periferica se numara iasomia si busuiocul,
dar sunt recomandate si scortisoara, afinele, macesele, paducelul sau mugurii de
pin.

Batranii, copiii si bolnavii cu afectiuni cronice, cum ar fi diabet, hipotiroidism, afectiuni

neurologice sau psihice, sunt principalele categorii care prezinta risc crescut de aparitie
a hipotermiei. In plus, cardiacii sunt mai predispusi la a suferi un infarct miocardic.

Verificati daca prezinta degeraturi

Daca pacientul este constient, este indicat sa consume multe lichide calde, deoarece
riscul de deshidratare este mare dupa reincalzirea organismului. Nu uitati sa urmariti
reactiile bolnavului in timp ce il ingrijiti, verificati daca prezinta degeraturi sau daca
starea s-a ameliorat de cand l-ati adus in mediul cald. De asemenea, verificati constant
temperatura si urmariti-i respiratia. Daca nu remarcati nicio imbunatatire, chemati de
urgenta ambulanta. La spital i se vor administra fluide calde intravenos, oxigen si alte
tratamente care il vor ajuta sa-si revina.

De retinut! Nu se vor da bauturi alcoolice victimei (exista unele conceptii gresite

conform careia alcoolul incalzeste); in cazul in care victima este constienta si nu prezinta
varsaturi, se pot oferi bauturi calde (ceai, supa).

Tratament
În cazul instalării hipotermiei, fiind vorba de o urgență, este nevoie de solicitarea
imediată a personalului medical. Pâna când ajutorul medical este disponibil este
importantă și de multe ori esențială pentru viața victimei, acordarea corectă
a primului ajutor (dacă există posibilitatea). 

Iata câteva recomandari în acest sens:

 Nu bruscați victima! Când puteți acorda ajutor unei persoane cu hipotermie,

limitați-vă la mișcarile care sunt strict necesare (ex. mutarea către sursa de
căldură), mai ales dacă aceasta a suferit traumatisme; nu efectuați masaj și nu o
forțați  să se miște pentru a nu agrava starea victimei.
 Mutați victima din zona factorului cauzator de hipotermie – daca este posibil
îndepărtați persoana afectata de sursa de frig și aduceți-o aproape de o sursa de
căldură sau într-un loc mai cald și ferit de bătaia vântului.
 Îndepartați cu atenție hainele ude și înlocuiți-le cu altele uscate (în cazul
imersiei în apă) - dacă victima este inconștientă taiați hainele ude pentru a
economisi timp. 
 Acoperiți victima cu pături sau haine uscate, lăsând descoperită numai fața.Nu
folosiți ăaturi electrice sau alte dispozitive care pot provoca arsuri.
 Așezați victima pe spate, pe o pătură sau pe o suprafață uscată. 
 Monitorizați pulsul și respirația – daca este nevoie executați manevre de
resucitare cardiopulmonara (CPR) – masaj cardiac și ventilație artificială (30
compresii cardiace la 2 respirații), daca persoana afectată nu mai reacționează
la stimuli, lipsește respirația iar pulsul este foarte slab sau absent.
 Nu expuneți victima direct la o sursă puternică de căldură – încălzirea
trebuie să se facă treptat, pentru a permite readaptarea organismului la căldură.
 Aplicați comprese calde pe torace și gât  (pungi sau sticle cu apă călduță) – a se
evita zona mâinilor și picioarelor pentru a nu  forța întoarcerea sângelui cu
temperatura scăzută la inimă.
  Așezați-vă lângă victimă pentru a-i transmite din căldura propriului corp.
 Oferiți victimei ceva cald să bea (ceai), dacă starea permite și dacă există
posibilitatea. Nu administrați alcool!
 Daca victima se află în apă rece și este în stare de conștiență, până la scoaterea
acesteia din apă se recomandă aducerea genunchilor la piept (poziție ghemuită),
astfel încât suprafața expusă frigului să fie mai mică.

În funcție de gradul de severitate al hipotermiei, îngrijirile medicale includ intervenții

care au ca scop creșterea temperaturii corpului. Printre aceste proceduri se numără: 

 hemodializa - asigură reîncălzirea sângelui;

 administrarea intravenoasă de lichide calde – injectarea unei soluții saline
încalzite;
 oxigenarea artificială cu aer umidificat, ajuta la creșterea temperaturii
corpului;
 irigarea – o soluție caldă de apă sărată este utilizată pentru încălzirea anumitor
zone ale corpului precum pleura sau cavitatea peritoneală.

Persoanele cu hipotermie ușoara răspund foarte bine la procedurile medicale și se pot

recupera destul de repede. În cazul hipotermiei moderate sau severe pot
apărea complicații grave și chiar moartea. Câteva dintre complicațiile posibile
sunt: hipoxia, degerăturile care pot evolua către gangrenă (în special la nivelul
extremitaților – mâini, picioare), inflamarea pancreasului, pneumonia, insuficiență
renală, probleme cardiace. Chiar dacă sunt mai predispuși la instalarea hipotermiei,
copiii au parte de o recuperare mai buna decât adulții sau batrânii.

Concluzie
 Hipotermia, în stadii incipiente, nu necesită manevre medicale complexe, de aceea primul
ajutor poate fi salvator de viață în cele mai multe cazuri.
 În condiții meteorologice extreme precum furtuni, inundații, ninsori abundente și
temperaturi mult scăzute este indicat să se adopte măsuri de siguranță și să se evite
călătoriile mai ales în zone greu accesibile echipelor de salvare.
 Pe timp de iarnă este necesară funcționarea unui centru social care să ofere hrană caldă și
adăpost persoanelor fără domiciliu, acestea fiind principalele victime ale hipotermiei.
 Consumul excesiv de alcool corelat cu expunerea îndelungată la temperaturi foarte
scăzute (sub pragul înghețului) nu este indicat deoarece determină atât pierdere de
căldură (vasodilatație), cât și o percepție falsă asupra mediului ambiant iar riscul instalării
hipotermiei este destul de mare.  
 Victimele accidentelor care prezintă răni grave, contuzii, fracturi sau arsuri pot instala
hipotermie chiar dacă nu este frig, de aceea înaintea sosirii echipajelor specializate,
acoperirea acestora cu pături sau haine calde poate ajuta.
 Degerăturile
Degeraturile sunt leziuni ale tesuturilor provocate de frig, in urma situatiilor de
expunere la temperaturi scazute. Hipotermia este caracterizata de scaderea
anormala a temperaturii corpului. 

Nasul, obrajii, urechile, degetele de la maini si picioare sunt afectate cel mai
frecvent. Toti oamenii sunt sensibili, chiar si persoanele care traiesc in zone
cu clima rece. 

Clasificarea și caracteristica degerăturilor

În funcție de intensitatea frigului, durata de expunere, precum și de
reactivitatea organismului, leziunile locale, deosebim patru grade de
degerături:
Gradul I- în formele cele mai usoare aceasta se manifestă prin senzația de
înțepături și furnicături în regiunile expuse acțiunii frigului. În formele mai
avansate apar dureri violente , însoțite de senzații de usturime și tulburări de
sensibilitate: furnicături, amorțeală, senzație de cald sau rece .
Obiectiv: la cîteva ore după încetarera acțiunii frigului, la nivelul zonei
respective se formează edem, care poate persista cîteva
săptămîni.Tegumentele au un aspect cu nuanță de violet, iar după 7-10 zile
încep să se descuameze.
Gradul II- caracteristic prin leziunea stratului superficial al pielii și formarea
flictenelor umplute cu lichid transparent. Flictenele se formează în primele 24
ore și mai rar în a 2-a , a 3-a zi. După deschiderea lor rămîne o suprafață
roșie-violet, uneori acoperită cu fibrină, sensibilitatea tactilă și dureroasă este
păstrată. Degerăturile de gradul II se vindecă fară sechele într-o perioadă de
cîteva săptămîni.
Gradul III- este implicată toată grosimea dermului și poate cuprinde și
hipodermul. Se caracterizează prin tulburări de sensibilitate. Leziunile
nicrotice au aspect plumburiu a pielii la nivelul căreia apar vezicule albăstrui.
Peste 7-10 zile se dezvoltă necroza uscată sau umedă și se formează linia
de demarcare. Vindecarea degerăturilor de gradul III se face cu sechelea într-
o perioadă de 2-3 luni.
Gradul IV- leziunea are aspect de gangrenă uscată și cuprinde toate straturile
pielii, țesutul celular subcutanat, tendoane, mușchi, uneori și osul subiacent.
Accidentatul este ca deobicei în stare de șoc, somnolent, apatic, sau
dimpotrivă, agitat. Edemul țesuturilor ocupă o suprafață mai mare decît zona
de necroză. În primele zile nu putem, practic, deosebi degerăturile de gradul
III și gradul IV . Peste o săptămînă,edemul se micșorează și spre sfîrșitul
săptămînii a 2-a, apare linia de demarcare ce separă țesuturile necrotice de
cele viabile.
Fiziopatologic, transformările se produc în două etape:
Etapa I – are loc vasoconstricția datorată frigului, țesuturile se ischemiaza;
Etapa II – după expunerea la frig, prin trecerea la caldură, se produc
vasodilatații care determină apariția de leziuni la nivelul endoteliului vascular
și care angrenează apariția trombilor, vasele de sînge se trombozează ceea ce
conduce la gangrenă.

Cum pot fi prevenite degeraturile?

Degeraturile pot avea loc extrem de rapid la temperaturi foarte scăzute. Este
foarte important să se protejeze pielea în mod corespunzator. Nu uitati de
vîntul rece care poate intensifica efectul degeraturilor si progresia acestora.
Primul pas in prevenirea degeraturilor este sa stiți dacă sunteți predispus la
instalarea acestora:
- cele mai multe cazuri de degeraturi s-au observat la cei care consumă
alcool, cei care suferă de boli psihice si la persoanele care fac abuz de
droguri recreative.
- cazurile de degeraturi implică perosanele care sunt expuse la frig fară să
aibă posibilitatea să schimbe în vreun fel situatia in care se află.
- fumătorii si persoanele cu afectiuni ale vaselor de sange (cum ar fi cei care
suferă de diabet zaharat), manifestă o scădere a fluxului sanguin la nivelul
membrelor (aspect considerat un factor de risc).
- lipsa de adapost, oboseală, deshidratarea, imbrăcămintea nepotrivită și la
mare altitudine sunt factorii suplimentari de risc.
- purtati haine adecvate. Expertii consideră că mai multe straturi de haine care
să păstreze aerul cald pe langă corp, sunt varianta ideală.
- asigurati-vă că stratul exterior de imbracaminte este rezistent la apă.
- este important să consumati suficiente calorii (care vă poate ajuta in lupta cu
frigul).
- dacă sunteți la mare altitudine, de exemplu, escaladați un munte, luați cu
dvs. o rezervă de oxigen.
- luați imediat măsuri la primele semne de degerături: roseața, furnicaturi,
amorțeală, ințepături și durere.
Persoanele care prezinta cel mai mare risc
privind degeraturile si hipotermia sunt:
- cele care iși petrec majoritatea timpului în aer liber (vînători, persoane fără
adăpost, paznici, etc.);
- cele care consumă alcool;
- cele cu varstă înaintată, fără mijloace adecvate de confort (încălzire, hrană,
adăpost, etc.);
- cele care sunt epuizate, deshidratate;
- bolnavii mintal.
Simptomul se refera la ce simte pacientul și poate descrie, în timp ce un semn
este întîlnit și la alte persoane și poate fi observat de medic. De
exemplu, somnolența poate fi un simptom, în timp ce pupilele dilatate pot fi un
semn. 

Degeraturile afecteaza doar suprafata pielii. Inițial este percepută senzația de

durere si mancărime. Pe piele apar pete albe și/sau galbene și aceasta poate
amorti. Înghețul la suprafata pielii nu constă în lezarea permanentă a pielii,
deoarece numai suprafata superioară a pielii este afectată. Zonele implicate
pot fi deosebit de sensibile pentru o perioadă de timp. 

In urma degeraturilor pielea poate fi inghețată și amorțită. Cu toate acestea,

țesuturile profunde nu sunt afectate. După cîteva zile pot apărea pustule
închise la culoare, în zonele care au fost inghețate. În trei patru săptămîni
acestea se vindecă. Pacientul poate manifesta o sensibilitate în zonele
afectate, care poate persista o perioadă indelungată de timp. 

Tratament
Tratamentul se concentrează pe incalzirea sau dezghețarea tesutului afectat.
Este importat sa se evite un nou episod de degerături, din cauza riscului de a
leza si mai tare pielea. In cazul in care s-au format cristale, pacientul ar trebui
să evite micările care implică zona afectată, deoarece pot sa apărea răni.
Pesoana afectată trebuie sa evite frigul și să se incălzească imediat. Toate
hainele ude vor fi scoase și înlocuite cu haine uscate. Dacă este necesar, va
fi acoperit de paturi. Asigurați-vă că extremitațile sunt protejate. Dacă este
posibil, incălzirea organismului se va face treptat, sub supravegherea unui
cadru medical instruit. Aplicarea de apă caldă pe zonele traumatizate este
ideală. Puneti pe zonele afectate apă caldă pînă revine la culoarea normală.
Nu este ceva neobișnuit inflamația și culoarea roșie a zonelor înghețate.
Caldura directă, cum ar fi focul,trebuie evitată. Pielea a pierdut, probabil
abilitatea de a detecta temperaturi inalte, iar pacientul poate fi în pericol de a
se arde fără să vrea. Nu frecati zonele degerate, acest lucru poate agrava
leziunea.
După îndepărtarea din apă caldă, uscati ușor și aplicati tratament steril asupra
membrelor afectate, pentru a le proteja..
- Tratamentul curativ este general si local. Local, se interzic masajul și frecția
pe zonele afectate, reîncălzirea zonei degerate se face treptat într-o baie cu
apa încalzită pînă la 40C, timp de 20-30 minute.
În perioada reactivă , cînd au loc spasme vasculare,reducerea fluxului
sangvin periferic și apariția consecutivă a trombozelor intraarteriale și
intravenoase , se administrează I/V :
-preparate ce normalizează procesele metabolice – Reopoliglucină ,
Reogluman;
-spasmolitice – Sol.Papaverină 2% ,2 ml ;Acid nicotinic 1% 2ml cu 10 ml de
sol. Novocaină de 0,25% I/Arterial;
-pentru profilaxia trombozelor vasculare se administrează antiagregante –
Heparină in doză de 20 000 -30 000 U.A. ,Fraxiparină.
Această terapie este indicată și în perioada precoce –primele 12 ore după
reîncalzirea extremitaților.
Este indicată terapia de dezintoxicare, Hemodez , Neocompensan, soluții
cristaloide-DISol,TRISol.
-la fiecare 6 ore se administrează subdermal 5000 UA de heparină;
-alimentarea parenterală –Albumină ,Gelatinol,Refortan;
-antibioticoterapia ;
-vitaminoterapia;
-terapia simptomatică (cardiotonice,diuretice);
-terapia specifică –imunoglobulină,plasmă antistafilococică,bacteriofagi;
-profilaxia antitetanică in degerături de gradele II,III,IV.
Tratamentul chirurgical in degerături constă in :
-necroectomie;
-amputarea extremitații afectate-proximal de limita de demarcare;
- operații reconstructive , imbunatațirea funcției bontului, reconstituirea
defectelor cosmetice.
NU este recomandat:

 Sa se maseze zonele degerate;

 Sa se expuna la temperaturi crescute: calorifere, sobe, apa fierbinte
etc.;
 Sa se dea bauturi alcoolice victimei.

Concluzie
În concluzie, degerăturile reprezintă o afecțiune care trebuie
cunoscută și recunoscută imediat pentru a putea lua măsuri rapid, având în
vedere faptul că se poate solda cu complicații severe, ce pot pune viața în
pericol. Degerăturile pot afecta atât oamenii fără adăpost, pacienţii cu
diabet zaharat, pacienţii cu diverse afecţiuni psihice cât şi cadrele militare
sau alpiniştii. Pe termen lung degerăturile cresc sensibilitatea la frig în
zonele afectate şi predispun la alte degerături la temperaturi mai mari sau
timp de expunere mai scurt decât cel iniţial. Alte efecte pe termen lung
sunt tulburările de sensibilitate locală (parestezii, furnicături, dureri,
mâncărimi). Pentru degerăturile profunde riscurile sunt de pierdere
ireversibilă a sensibilităţii şi autoamputaţii (pierderea definitivă a unui
deget, de exemplu).

In functie de temperatura, hipotermia se poate clasifica

in:
 Usoara: temperatura corpului intre 35-32 grade celsius
 Medie: temperatura corpului intre 32-28 grade celsius
 Grava: temperatura corpului sub 28 grade celsius

Persoanele care au un risc mai mare de a face hipotermie sunt: varstnicii si copiii mici -
la care termoreglarea se face cu dificultate, traumatizatii, alcoolicii, drogatii si
persoanele innecate - deoarece caldura se pierde mai usor in apa decat in aer.

Frisoanele, principalul semn

De asemenea, printre simptome se numara:
  Frisoane, piele rece si palida;
 Tulburari de echilibru si de vorbire;
 Parestezii (amorteli) la nivelul mainilor si degetelor;
 Apatie sau chiar afectarea capacitatilor intelectuale.

Totodata, daca pacientul prezinta si alte semne, precum somnolenta, slabiciune,

halucinatii, confuzie, respiratii cu frecventa joasa sau rigiditate musculara, trebuie sa
actionati de urgenta, sa gasiti o cale sa va incalziti organismul, pentru ca altfel riscati sa
va pierdeti cunostinta. De exemplu, beti lichide calde.

Hipotermia poate aparea si in spatiile de locuit neincalzite, in special in cazul copiilor,

adultilor bolnavi sau varstnicilor care nu sunt imbracati corespunzator, iar recuperarea
in cazul lor se face mai greu.

Primul ajutor in caz de hipotermie

In cazul hipotermiei primul ajutor incepe cu evaluarea functiilor vitale (ABC - libertatea
cailor respiratorii, respiratie, circulatie) si resuscitarea cardiorespiratorie daca este
nevoie; toracele victimelor aflate in hipotermie este mai rigid ceea ce face mai dificil
masajul cardiac.

Restabilirea temperaturii normale a corpului se face lent, nu brusc (cu aproximativ 1

grad pe ora) si consta in:

 Incalzire pasiva: aducerea victimei intr-un mediu cald, inlocuirea imbracamintei

ude cu una uscata si invelirea cu paturi; aceste masuri pot fi suficiente in
hipotermiile usoare si medii cu temperaturi peste 31 grade celsius
 Incalzire externa activa: imersie in apa calda (40 grade celsius), acoperirea cu
paturi electrice, infasurarea in haine sau paturi calde, pungi sau sticle cu apa
calda
 Incalzire interna activa: care se face dupa transportul victimei la spital (ventilatie
cu O2 cald, fluide calde etc.).

Transportati persoana inghetata intr-un loc incalzit

Persoana care sufera de hipotermie trebuie transportata imediat intr-un loc incalzit.
Atentie insa, nu este bine sa incalziti bolnavul brusc, cu surse externe de caldura de
genul radiatoarelor sau caloriferelor electrice, deoarece se pot produce leziuni. Pentru
a-i regla temperatura corpului, cel mai bine este sa i se scoata hainele ude si reci si sa se
acopere cu paturi calde si sticle sau comprese cu apa fierbinte, pe care ar fi bine sa i le
puneti la gat, torace si in zona inghinala. Este foarte important sa ii acoperiti si capul,
aceasta fiind metoda cea mai sigura si rapidă de a creste temperatura corporala cu pana
la 2˚ Celsius.
Sfaturi pentru prevenirea hipotermiei
Pentru a evita hipotermia, cel mai bine este sa stati in casa pe timp de ger. In caz
contrar, medicii va sfatuiesc sa va echipati corespunzator:

 Acoperiti-va extremitatile, adica urechile, nasul, degetele de la maini, dar si

picioarele, deoarece acestea sunt locurile prin care se pierde caldura si riscati sa
suferiti degeraturi;
 Pentru a suporta mai bine frigul, este necesar sa aveti o alimentatie bogata in
grasimi si glucide (dulciuri) si sa consumati doua cani de ceai pe zi. Printre
plantele care imbunatatesc circulatia periferica se numara iasomia si busuiocul,
dar sunt recomandate si scortisoara, afinele, macesele, paducelul sau mugurii de
pin.

Batranii, copiii si bolnavii cu afectiuni cronice, cum ar fi diabet, hipotiroidism, afectiuni

neurologice sau psihice, sunt principalele categorii care prezinta risc crescut de aparitie
a hipotermiei. In plus, cardiacii sunt mai predispusi la a suferi un infarct miocardic.

Verificati daca prezinta degeraturi

Daca pacientul este constient, este indicat sa consume multe lichide calde, deoarece
riscul de deshidratare este mare dupa reincalzirea organismului. Nu uitati sa urmariti
reactiile bolnavului in timp ce il ingrijiti, verificati daca prezinta degeraturi sau daca
starea s-a ameliorat de cand l-ati adus in mediul cald. De asemenea, verificati constant
temperatura si urmariti-i respiratia. Daca nu remarcati nicio imbunatatire, chemati de
urgenta ambulanta. La spital i se vor administra fluide calde intravenos, oxigen si alte
tratamente care il vor ajuta sa-si revina.

De retinut! Nu se vor da bauturi alcoolice victimei (exista unele conceptii gresite

conform careia alcoolul incalzeste); in cazul in care victima este constienta si nu prezinta
varsaturi, se pot oferi bauturi calde (ceai, supa).

Tratament
În cazul instalării hipotermiei, fiind vorba de o urgență, este nevoie de solicitarea
imediată a personalului medical. Pâna când ajutorul medical este disponibil este
importantă și de multe ori esențială pentru viața victimei, acordarea corectă
a primului ajutor (dacă există posibilitatea). 

Iata câteva recomandari în acest sens:

  Nu bruscați victima! Când puteți acorda ajutor unei persoane cu hipotermie,
limitați-vă la mișcarile care sunt strict necesare (ex. mutarea către sursa de
căldură), mai ales dacă aceasta a suferit traumatisme; nu efectuați masaj și nu o
forțați  să se miște pentru a nu agrava starea victimei.
 Mutați victima din zona factorului cauzator de hipotermie – daca este posibil
îndepărtați persoana afectata de sursa de frig și aduceți-o aproape de o sursa de
căldură sau într-un loc mai cald și ferit de bătaia vântului.
 Îndepartați cu atenție hainele ude și înlocuiți-le cu altele uscate (în cazul
imersiei în apă) - dacă victima este inconștientă taiați hainele ude pentru a
economisi timp. 
 Acoperiți victima cu pături sau haine uscate, lăsând descoperită numai fața.Nu
folosiți ăaturi electrice sau alte dispozitive care pot provoca arsuri.
 Așezați victima pe spate, pe o pătură sau pe o suprafață uscată. 
 Monitorizați pulsul și respirația – daca este nevoie executați manevre de
resucitare cardiopulmonara (CPR) – masaj cardiac și ventilație artificială (30
compresii cardiace la 2 respirații), daca persoana afectată nu mai reacționează
la stimuli, lipsește respirația iar pulsul este foarte slab sau absent.
 Nu expuneți victima direct la o sursă puternică de căldură – încălzirea
trebuie să se facă treptat, pentru a permite readaptarea organismului la căldură.
 Aplicați comprese calde pe torace și gât  (pungi sau sticle cu apă călduță) – a se
evita zona mâinilor și picioarelor pentru a nu  forța întoarcerea sângelui cu
temperatura scăzută la inimă.
 Așezați-vă lângă victimă pentru a-i transmite din căldura propriului corp.
 Oferiți victimei ceva cald să bea (ceai), dacă starea permite și dacă există
posibilitatea. Nu administrați alcool!
 Daca victima se află în apă rece și este în stare de conștiență, până la scoaterea
acesteia din apă se recomandă aducerea genunchilor la piept (poziție ghemuită),
astfel încât suprafața expusă frigului să fie mai mică.

În funcție de gradul de severitate al hipotermiei, îngrijirile medicale includ intervenții

care au ca scop creșterea temperaturii corpului. Printre aceste proceduri se numără: 

 hemodializa - asigură reîncălzirea sângelui;

 administrarea intravenoasă de lichide calde – injectarea unei soluții saline
încalzite;
 oxigenarea artificială cu aer umidificat, ajuta la creșterea temperaturii
corpului;
 irigarea – o soluție caldă de apă sărată este utilizată pentru încălzirea anumitor
zone ale corpului precum pleura sau cavitatea peritoneală.

Persoanele cu hipotermie ușoara răspund foarte bine la procedurile medicale și se pot

recupera destul de repede. În cazul hipotermiei moderate sau severe pot
apărea complicații grave și chiar moartea. Câteva dintre complicațiile posibile
sunt: hipoxia, degerăturile care pot evolua către gangrenă (în special la nivelul
extremitaților – mâini, picioare), inflamarea pancreasului, pneumonia, insuficiență
renală, probleme cardiace. Chiar dacă sunt mai predispuși la instalarea hipotermiei,
copiii au parte de o recuperare mai buna decât adulții sau batrânii.

Concluzie
 Hipotermia, în stadii incipiente, nu necesită manevre medicale complexe, de aceea primul
ajutor poate fi salvator de viață în cele mai multe cazuri.
 În condiții meteorologice extreme precum furtuni, inundații, ninsori abundente și
temperaturi mult scăzute este indicat să se adopte măsuri de siguranță și să se evite
călătoriile mai ales în zone greu accesibile echipelor de salvare.
 Pe timp de iarnă este necesară funcționarea unui centru social care să ofere hrană caldă și
adăpost persoanelor fără domiciliu, acestea fiind principalele victime ale hipotermiei.
 Consumul excesiv de alcool corelat cu expunerea îndelungată la temperaturi foarte
scăzute (sub pragul înghețului) nu este indicat deoarece determină atât pierdere de
căldură (vasodilatație), cât și o percepție falsă asupra mediului ambiant iar riscul instalării
hipotermiei este destul de mare.  
 Victimele accidentelor care prezintă răni grave, contuzii, fracturi sau arsuri pot instala
hipotermie chiar dacă nu este frig, de aceea înaintea sosirii echipajelor specializate,
acoperirea acestora cu pături sau haine calde poate ajuta.

Degerăturile
Degeraturile sunt leziuni ale tesuturilor provocate de frig, in urma situatiilor de
expunere la temperaturi scazute. Hipotermia este caracterizata de scaderea
anormala a temperaturii corpului. 

Nasul, obrajii, urechile, degetele de la maini si picioare sunt afectate cel mai
frecvent. Toti oamenii sunt sensibili, chiar si persoanele care traiesc in zone
cu clima rece. 

Clasificarea și caracteristica degerăturilor

În funcție de intensitatea frigului, durata de expunere, precum și de
reactivitatea organismului, leziunile locale, deosebim patru grade de
degerături:
Gradul I- în formele cele mai usoare aceasta se manifestă prin senzația de
înțepături și furnicături în regiunile expuse acțiunii frigului. În formele mai
avansate apar dureri violente , însoțite de senzații de usturime și tulburări de
sensibilitate: furnicături, amorțeală, senzație de cald sau rece .
Obiectiv: la cîteva ore după încetarera acțiunii frigului, la nivelul zonei
respective se formează edem, care poate persista cîteva
săptămîni.Tegumentele au un aspect cu nuanță de violet, iar după 7-10 zile
încep să se descuameze.
Gradul II- caracteristic prin leziunea stratului superficial al pielii și formarea
flictenelor umplute cu lichid transparent. Flictenele se formează în primele 24
ore și mai rar în a 2-a , a 3-a zi. După deschiderea lor rămîne o suprafață
roșie-violet, uneori acoperită cu fibrină, sensibilitatea tactilă și dureroasă este
păstrată. Degerăturile de gradul II se vindecă fară sechele într-o perioadă de
cîteva săptămîni.
Gradul III- este implicată toată grosimea dermului și poate cuprinde și
hipodermul. Se caracterizează prin tulburări de sensibilitate. Leziunile
nicrotice au aspect plumburiu a pielii la nivelul căreia apar vezicule albăstrui.
Peste 7-10 zile se dezvoltă necroza uscată sau umedă și se formează linia
de demarcare. Vindecarea degerăturilor de gradul III se face cu sechelea într-
o perioadă de 2-3 luni.
Gradul IV- leziunea are aspect de gangrenă uscată și cuprinde toate straturile
pielii, țesutul celular subcutanat, tendoane, mușchi, uneori și osul subiacent.
Accidentatul este ca deobicei în stare de șoc, somnolent, apatic, sau
dimpotrivă, agitat. Edemul țesuturilor ocupă o suprafață mai mare decît zona
de necroză. În primele zile nu putem, practic, deosebi degerăturile de gradul
III și gradul IV . Peste o săptămînă,edemul se micșorează și spre sfîrșitul
săptămînii a 2-a, apare linia de demarcare ce separă țesuturile necrotice de
cele viabile.
Fiziopatologic, transformările se produc în două etape:
Etapa I – are loc vasoconstricția datorată frigului, țesuturile se ischemiaza;
Etapa II – după expunerea la frig, prin trecerea la caldură, se produc
vasodilatații care determină apariția de leziuni la nivelul endoteliului vascular
și care angrenează apariția trombilor, vasele de sînge se trombozează ceea ce
conduce la gangrenă.

Cum pot fi prevenite degeraturile?

Degeraturile pot avea loc extrem de rapid la temperaturi foarte scăzute. Este
foarte important să se protejeze pielea în mod corespunzator. Nu uitati de
vîntul rece care poate intensifica efectul degeraturilor si progresia acestora.
Primul pas in prevenirea degeraturilor este sa stiți dacă sunteți predispus la
instalarea acestora:
- cele mai multe cazuri de degeraturi s-au observat la cei care consumă
alcool, cei care suferă de boli psihice si la persoanele care fac abuz de
droguri recreative.
- cazurile de degeraturi implică perosanele care sunt expuse la frig fară să
aibă posibilitatea să schimbe în vreun fel situatia in care se află.
- fumătorii si persoanele cu afectiuni ale vaselor de sange (cum ar fi cei care
suferă de diabet zaharat), manifestă o scădere a fluxului sanguin la nivelul
membrelor (aspect considerat un factor de risc).
- lipsa de adapost, oboseală, deshidratarea, imbrăcămintea nepotrivită și la
mare altitudine sunt factorii suplimentari de risc.
- purtati haine adecvate. Expertii consideră că mai multe straturi de haine care
să păstreze aerul cald pe langă corp, sunt varianta ideală.
- asigurati-vă că stratul exterior de imbracaminte este rezistent la apă.
- este important să consumati suficiente calorii (care vă poate ajuta in lupta cu
frigul).
- dacă sunteți la mare altitudine, de exemplu, escaladați un munte, luați cu
dvs. o rezervă de oxigen.
- luați imediat măsuri la primele semne de degerături: roseața, furnicaturi,
amorțeală, ințepături și durere.

Persoanele care prezinta cel mai mare risc

privind degeraturile si hipotermia sunt:
- cele care iși petrec majoritatea timpului în aer liber (vînători, persoane fără
adăpost, paznici, etc.);
- cele care consumă alcool;
- cele cu varstă înaintată, fără mijloace adecvate de confort (încălzire, hrană,
adăpost, etc.);
- cele care sunt epuizate, deshidratate;
- bolnavii mintal.
Simptomul se refera la ce simte pacientul și poate descrie, în timp ce un semn
este întîlnit și la alte persoane și poate fi observat de medic. De
exemplu, somnolența poate fi un simptom, în timp ce pupilele dilatate pot fi un
semn. 

Degeraturile afecteaza doar suprafata pielii. Inițial este percepută senzația de

durere si mancărime. Pe piele apar pete albe și/sau galbene și aceasta poate
amorti. Înghețul la suprafata pielii nu constă în lezarea permanentă a pielii,
deoarece numai suprafata superioară a pielii este afectată. Zonele implicate
pot fi deosebit de sensibile pentru o perioadă de timp. 

In urma degeraturilor pielea poate fi inghețată și amorțită. Cu toate acestea,

țesuturile profunde nu sunt afectate. După cîteva zile pot apărea pustule
închise la culoare, în zonele care au fost inghețate. În trei patru săptămîni
acestea se vindecă. Pacientul poate manifesta o sensibilitate în zonele
afectate, care poate persista o perioadă indelungată de timp. 

Tratament
Tratamentul se concentrează pe incalzirea sau dezghețarea tesutului afectat.
Este importat sa se evite un nou episod de degerături, din cauza riscului de a
leza si mai tare pielea. In cazul in care s-au format cristale, pacientul ar trebui
să evite micările care implică zona afectată, deoarece pot sa apărea răni.
Pesoana afectată trebuie sa evite frigul și să se incălzească imediat. Toate
hainele ude vor fi scoase și înlocuite cu haine uscate. Dacă este necesar, va
fi acoperit de paturi. Asigurați-vă că extremitațile sunt protejate. Dacă este
posibil, incălzirea organismului se va face treptat, sub supravegherea unui
cadru medical instruit. Aplicarea de apă caldă pe zonele traumatizate este
ideală. Puneti pe zonele afectate apă caldă pînă revine la culoarea normală.
Nu este ceva neobișnuit inflamația și culoarea roșie a zonelor înghețate.

Caldura directă, cum ar fi focul,trebuie evitată. Pielea a pierdut, probabil

abilitatea de a detecta temperaturi inalte, iar pacientul poate fi în pericol de a
se arde fără să vrea. Nu frecati zonele degerate, acest lucru poate agrava
leziunea.
După îndepărtarea din apă caldă, uscati ușor și aplicati tratament steril asupra
membrelor afectate, pentru a le proteja..
- Tratamentul curativ este general si local. Local, se interzic masajul și frecția
pe zonele afectate, reîncălzirea zonei degerate se face treptat într-o baie cu
apa încalzită pînă la 40C, timp de 20-30 minute.
În perioada reactivă , cînd au loc spasme vasculare,reducerea fluxului
sangvin periferic și apariția consecutivă a trombozelor intraarteriale și
intravenoase , se administrează I/V :
-preparate ce normalizează procesele metabolice – Reopoliglucină ,
Reogluman;
-spasmolitice – Sol.Papaverină 2% ,2 ml ;Acid nicotinic 1% 2ml cu 10 ml de
sol. Novocaină de 0,25% I/Arterial;
-pentru profilaxia trombozelor vasculare se administrează antiagregante –
Heparină in doză de 20 000 -30 000 U.A. ,Fraxiparină.
Această terapie este indicată și în perioada precoce –primele 12 ore după
reîncalzirea extremitaților.
 Este indicată terapia de dezintoxicare, Hemodez , Neocompensan, soluții
cristaloide-DISol,TRISol.
-la fiecare 6 ore se administrează subdermal 5000 UA de heparină;
-alimentarea parenterală –Albumină ,Gelatinol,Refortan;
-antibioticoterapia ;
-vitaminoterapia;
-terapia simptomatică (cardiotonice,diuretice);
-terapia specifică –imunoglobulină,plasmă antistafilococică,bacteriofagi;
-profilaxia antitetanică in degerături de gradele II,III,IV.
Tratamentul chirurgical in degerături constă in :
-necroectomie;
-amputarea extremitații afectate-proximal de limita de demarcare;
- operații reconstructive , imbunatațirea funcției bontului, reconstituirea
defectelor cosmetice.

NU este recomandat:

 Sa se maseze zonele degerate;

 Sa se expuna la temperaturi crescute: calorifere, sobe, apa fierbinte
etc.;
 Sa se dea bauturi alcoolice victimei.

Concluzie
În concluzie, degerăturile reprezintă o afecțiune care trebuie
cunoscută și recunoscută imediat pentru a putea lua măsuri rapid, având în
vedere faptul că se poate solda cu complicații severe, ce pot pune viața în
pericol. Degerăturile pot afecta atât oamenii fără adăpost, pacienţii cu
diabet zaharat, pacienţii cu diverse afecţiuni psihice cât şi cadrele militare
sau alpiniştii. Pe termen lung degerăturile cresc sensibilitatea la frig în
zonele afectate şi predispun la alte degerături la temperaturi mai mari sau
timp de expunere mai scurt decât cel iniţial. Alte efecte pe termen lung
sunt tulburările de sensibilitate locală (parestezii, furnicături, dureri,
mâncărimi). Pentru degerăturile profunde riscurile sunt de pierdere
ireversibilă a sensibilităţii şi autoamputaţii (pierderea definitivă a unui
deget, de exemplu).