1

Tratatul de la Kuciuk-Kainaragi si Principatele Romane

in cadrul problemei orientale

Introducere

După Pacea de la Karlowitz (1699), centrul politicii europene s-a deplasat spre estul
continentului, iar în urma decăderii Turciei, Austria a devenit o putere balcanică iar,Rusia, o putere
europeană. 212 De acum înainte “chestiunea orientală” intra într-o nouă fază. Prima mare criză a
secolului al XVIII-lea, iscată în urma victoriei ruse de la Poltava din 1709, precum și dezastrul de la
Stănilești din 1711, produc o schimbare majoră în Moldova: instaurarea regimului fanariot de către
Imperiul Otoman (în Moldova din 1711, în Țara Românească din 1716).
Deopotrivă Austria şi Rusia vizau o expansiune teritorială,astfel că în anii ce vor urma, cele
3 mari imperii - Imperul Habsburgic, Imperiul Țarist și Imperiul Otoman – vor purta rând pe rând
conflicte între ele pentru a dobândi influență în sud-estul Europei.
În in aceasta perioada, Principatele Române au intrat într-o perioadă de criză. Autonomia lor
a devenit din ce în ce mai precară, pentru că autorităţile otomane, alarmate de presiunea neîncetată a
Austriei şi a Rusiei la graniţele de nord ale Imperiului, au intervenit după bunul plac în afacerile lor.
Tocmai în acele momente relativ încremenite sub secolele de dominaţie otomană, Moldova
şi Ţara Românească vădesc semne remarcabile de renaştere,datorita aparitiei Rusiei in cadrul
marilor puteri ale Europei. Rusia se profila drept principala forţă externă de dislocare a dominaţiei
seculare a sultanilor. Puterea ţaristă apărea într-o atare ipostază într-o perioadă când românii
începeau să făurească planuri de renaştere social-politică şi naţională.

Desfăşurarea războiului

In anul 1768 se ajunge la declanșarea unui război între turci și otomani. Acesta a readus la
ordinea zilei problema statului juridic al Principatelor Române, de rezolvarea căruia depindea
configurația politică viitoare a sud-estului european. Ocuparea de către Rusia a Moldovei și a Țării
Românești ,în toamna anului 1769, punea sub semnul întrebării perpetuarea echilibrului de forțe
existente în Europa, fapt ce a declanșat reacția puterilor interesate, astfel primii care s-au alarmat au
fost puterile imperiale (imperialii) care își vedeau amenințate granițele lor sudice și sud-estice.
Ca urmare au luat masuri preventive,concretizate in ocuparea unor fasii de teren la hotarul
cu Polonia,Moldova si Tara Romaneasca,concomitant cu demersuri diplomatice vizand slabirea
aliantei ruso-prusiene,demonstratii militare in Transilvania si amenintarea cu o interventie in
Polonia,in sprijinul adversarilor Rusiei.Pusa in fata perspective de a fi antrenata si intr-un conflict
cu Casa de Austria,Rusia a fost nevoita sa renunte la anexarea Principatelor Romane amanand
rezolvarea problemei pentru alte imprejurari mai favorabile.
In anul 1770 ,Ecaterina a II-a a Rusiei incearca sa puna in aplicare proiectul de unire intr-un
singur stat a Principatelor Romane (planul dacic),cu functie de stat tampon intre cele trei imperii
rivale: Rusia,Imperiul Hasburgic si Imperiul Otoman.Din perpectiva intereselor austriece in
zona,realizarea proiectului echivala cu instalarea rusilor la granitele sud-estice ale imperiului,cu
posibilitati reale de a-i ameninta stapanirea asupra Transilvaniei,de asemenea se adauga si faptul ca
noul stat ar fi ridicat o piedica in calea expansiunii imperial in sud-estul Europei,de aceea Casa de
Viena nu putea adera la planul dacic al Ecaterinei a II-a.
1
Gh. Bercan, Nicolae Ciachir, Diplomația europeană în epoca modernă, Bucuresti, 1984, pag 208-209
Istoria Românilor, vol. VI, coord. Paul Cernovodeanu, Nicolae Edroiu, București, 2002, pag 615-616
Ion Ionașcu, P. Bărbulescu, Gh. Gheorghe, Relațiile internaționale ale României în documente, București, 1971, pag.
227-230
 In acest context au fost lansate noi planuri de organizare si reoganizare a Principatelor
Romane.Neputandu-le nici anexa,nici transforma intr-un stat tampon,Ecaterina a II-a a sugerat
incorporarea lor la Polonia,ca despagubire pentru teritorile pe care avea sa le piarda ,in urma
dezmembrarii sale teritoriale in favoarea Rusiei,Curtii de la Viena si Prusiei.
In schimbul sprijinirii otomanilor in efortul lor de a incheia ,,o pace onorabila’’ cu
rusii,sintagma prin care se intelegea,in primul rand,retrocedarea de catre Rusia a celor doua
Principate Romane,Poarta urma sa le cedeze Oltenia si sa accepte o rectificare de frontiera la granita
Transilvaniei cu Moldova si cu Tara Romaneasca ,tratat care va constitui una din justificarile
anexarii nord-vestului Moldovei trei ani mai tarziu.

Tratatul de la Kuciuk-Kainargi

In anul 1772 are loc Congresul de Pace de la Focșani, reluat la București,la care delegații
boierilor români și ai clerului,cer revenirea la domnii pământeni,independența și unirea celor două
țări,sub garanția Austriei,Rusiei și Prusiei,în baza capitulatiilor încheiate cu Imperiul Otoman în
secolele XV-XVI.
.Ei cer în aceste memorii recunoașterea vechilor libertăți și privilegii,domni pământeni,scoaterea de
sub tutela otomană,acceptând să plătească doar tributul.Boierii români au mai prezentat,ca
dovadă,la cererile lor,așa numitele “capitulații”,cunoscute ca “acte de inchinare” ale lui :Mircea cel
Bătrân,Laiotă Basarab și Bogdan al III-lea,acte ce constituie argumentul legal și juridic al
revendicarii autonomiei în cadrul Imperiului Otoman,aceste cereri fiind puse în fața reprezentatului
habsburg de la Focșani.
Ostilitățile militare se reiau după acest Congres,iar în urma unor succese ale armatei
ruse,turcii sunt nevoiți să ceară pace. Tratatul de pace dintre Rusia și Turcia a fost încheiat la 10
iulie 1774, în satul Kuciuk-Kainargi, pe malul drept al Dunării, la sud-est de Silistra. Acesta a pus
capăt războiului dintre cele 2 mari puteri (anii 1768-1774 ) și a avut o importanță specială pentru
țările române, reprezentând primul pas spre înlăturarea oficială a monopolului comercial turcesc.
Comform tratatului Rusia își asigură ieșirea la Marea Neagră,libertatea navigației pe toate
mările,care aparțin teritoriului Imperiului Otoman,comerț liber pe uscat,având aceleași privilegii la
fel ca Franța și Anglia(art.11).Un alt articol al tratatului era,protecția tuturor credincioșilor care
aparțineau de Biserica Ortodoxă,și care se aflau în Imperiul Otoman,libertatea de exercitare a
acestui cult, astfel aflându-se sub protecția Țarului.În afară de cuceririle teritoriale,Rusia mai obține
și recunoașterea independenței tătarilor din Crimeea,dreptul de emigrare pentru toți supușii
Imperiului Otoman,care au participat la război de partea lor și dreptul de a înființa consulate oriunde
ar fi considerat necesar pe teritoriul Imperiului Otoman,cum era cazul Moldovei și Țării Românești.
2

Situaţia în Principate după semnarea tratatului de la Kuciuk-Kainargi

Printre clauzele deosebit de importante ale tratatului s-a numarat si acea a protectii bisericii
ortodoxe din cuprinsul Imperiului Otoman,specificandu-se ca ,,Sublima Poarta isi ia angajamentul
de a proteja in mod constant religia crestina si bisericile acestei religii“.
Dupa semnarea tratatului ,Imperiul tarist restituia Portii teritoriul tarile romane,ocupate de
armata tarista in timpul razboiului ,,de la Dunare pana la Nistru,cu toate
cetatile,orasele,targurile,satele si tot ce tine de ele ,recunocandu-i-se sultanului stapanirea
efectiva,ca si mai inainte,asupra cetatilor Chilia,Ismail,Cetatea Alba (Akkerman) si Tighina
(Bender),cu obligatia de a fi respectate urmatoarele conditii:

 1.Administratie completa si repunerea indrepturi a tuturor locuitorilor tarilor

2
Gh. Bercan, Nicolae Ciachir, Diplomația europeană în epoca modernă, Bucuresti, 1984, pag 210-212
Istoria Românilor, vol. VI, coord. Paul Cernovodeanu, Nicolae Edroiu, București, 2002, pag 617-618
Tratatele x ........................................, pag. 131
 romane,care in timpul razboiului au avut o atitudine potrivnica Portii;
 2.Libera practicare a religiei crestine si nici un fel de interdictie pentru construirea de noi
biserici sau repararea vechilor lacasuri.
 3.Restituirea terenurilor din jurul raialelor Braila,Hotin,Bender etc,insusite in mod
abuziv de catre autoritatile otomane de la proprietarii lor romani
(biserici,manastiri,particulari);
 4.Atitudine de stima si respect fata de clericii romani;
 5.Acordarea permisiunii de plecare din tara ,cu toate bunurile sale,oricarui locuitor al
Tarii Romanesti si Moldovei,care ar dori sa se stabileasca in alt stat;
 6.Anularea datoriilor vechi,in bani sau de alta natura,a locuitorilor celor doua principate;
 7.Renuntarea la plata tributului datorat pe perioada razboiului si scutirea pe urmatorii doi
ani de orice dare;
 8.Poarta isi lua obligatia sa se comporte cu omenie si generozitate,netolerand niciun abuz
din partea pasalelor,a guvernatorilor sau a altor persoane;
 9.Poarta trebuia sa accepte ca domnitorii Tarii Romanesti si Moldovei sa acrediteze cate
un insarcinat de afaceri ,ce se va bucura de prevederile dreptului international;
 10.Poarta urma sa ingaduie ambasadorilor rusi acreditati la Istambul ca,in functie de
imprejurari,sa intervina in favoarea celor doua principate.

La scurt timp dupa incheierea pacii,in septembrie 1774,Poarta emite hatiserifuri din
1784,firmanele din 1791 si 1792.
Prin hatiseriful din 1774 se stabileau urmatoarele:dregatorii,negustorii si ostasii Portii intrau
in principate numai in baza unui firman; otomanii nu aveau drept de proprietate in Tara Romanesca
si Moldova; negustorii turci nu puteau cumpara sub pretul pietei produse achizitionate din tarile
romane; dregatorii turci si curierii erau obligati sa plateasca totul la pretul pietei; litigiile dintre
crestini si musulmani se judecau in prima instanta de catre Divanul domnesc,cu participarea
secretarului turc al domniei; romanii trecuti la mahomedanism nu puteau revendica mosteniri de la
rudele ramase in tara; romanii aflati cu treburi in Imperiul Otoman isi pastrau portul si erau scutiti
de plata impozitului personal ,platiti de crestinii nemijlociti ai Portii;domnitorilor li se recomanda sa
domneasca in dregatorii pe cei mai vrednici dintre boieri,romani sau greci etc;3

Concluzie

În concluzie, războiul ruso-turc din anii 1768-1774 a stipulat lupta popoarelor din sud-estul Europei
spre emancipare, iar clauzele Tratatului de la Kuciuk-Kainargi (1774) au favorizat pe de o parte
dezvoltarea comerțului, a forțelor de producție, stimulând crearea burgheziilor naționale.
Transformările teritoriale si politice ulterioare vor demonstra fragilitatea echilibrului politic
din răsăritul Europei, dar și importanța țărilor române, care au revenit în atenția diplomației
europene, pentru soluționarea problemelor majore ale continentului. De asemenea clauzele tratatului
din 1774 au favorizat dezvoltarea comertului,fortelor de productie,stimuland creearea burgheziilor
nationale si pentru prima data se pune problema unirii Principatelor,cu rolul unui stat tampon pentru
menținerea echilibrului european.

Bibliografie
3
Istoria Românilor, vol. VI, coord. Paul Cernovodeanu, Nicolae Edroiu, București, 2002, pag 620
Gh. Bercan, Nicolae Ciachir, Diplomația europeană în epoca modernă, Bucuresti, 1984, pag 212-214
I. Ionașcu, P. Bărbulescu ,Gh. Gheorghe, Tratatele internaționale ale României 1354-1920, București, 1975, pag. 130
1) Gh. Bercan, Nicolae Ciachir, Diplomația europeană în epoca modernă,
Bucuresti, 1984, pag. 207-214

2) Istoria Românilor, vol. VI, coord. Paul Cernovodeanu, Nicolae Edroiu,

București, 2002, pag. 615-620
3) I. Ionașcu, P. Bărbulescu ,Gh. Gheorghe, Tratatele internaționale ale
României 1354-1920, București, 1975, pag. 130

4) Tratatul X…………….. pag .131.

5) Ion Ionașcu, P. Bărbulescu, Gh. Gheorghe, Relațiile internaționale ale

României în documente, București, 1971, pag. 227-230

Referat intocmit de : Iuga Bogdana Bianca Elena

Istorie anul II , gr. I