UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANTA

FACULTATEA DE DREPT SI STIINTE ADMINISTRATIVE

SPECIALIZARE: DREPT ZI

Teoria separatiei puterilor in stat

Cocoloi Robert-Andrei
Anul I, Grupa 2

CONSTANTA 2021
UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANTA
FACULTATEA DE DREPT SI STIINTE ADMINISTRATIVE
SPECIALIZARE: DREPT ZI

Rezumat

Teoria separatiei puterilor a avut un rol decisiv in aparitia si promovarea sistemelor

reprezentative, in organizarea si funqionarea statalil a puterii politice, in garantiile
exercitilrii drepturilor si libertil\ilor fundamentale. Acest studiu surprinde evolu\ia separa\
iei puterilor in stat de la apari\ie panil in zilele noastre evocand conceptiile teoreticienilor
de-a lungul timpului.

Notiunea de putere.

Categoria de ,,putere"conform parerilor doctrinare cste ,,cheia" organizarii i func\

ionarii statului. A fost 1ndelung analizata i concluzia a fost aceea ca ar ft susceptibila de
doua sensuri.
in sens larg, este perceputa ca ,,putere de stat", ,,putere politicii" i ,,putere publica".
Sensul restrans este dominat de interesul de ,,suveranitate".
Asupra acestor no\iuni tenninologice i-au exprimat opinia i Leon Duguit i Nicolae
Popa. Duguit sus\ine ca no\iunea de ,,puterc" ar trebui 1nlocuita cu cea de
,,colaborare".Nu accepta ideea de putere deoarece nu crede in existen\a unei voin\e
creatoare.
Nicolae Popa deftne te puterea de stat ca pe o ,,forma istorice te determinata i o
variabila a autorita\ii."
ldeea aceasta de putere se regase te i in structurile antice, referindu-ne la situa\ia din
Roma, unde puterea, denumita i ,,potestas" apar\inea poporului, iar autoritatea,cunoscuta
i sub numcle de ,,auctoritas" apar\inea Senatului.
0 alta precizare esen\iala pe care doctrina o face cu referire la aspectele terminologice,
este aceea ca statul este o fonna a puterii, iar puterea nu este o for\a straina de drept. Ca
urmare, puterea i dreptul nu pot ft eterogene prin raportarea uneia fa\a de cealalta. Rolul
lor este acela de a se completa i de a se ajuta reciproc.

1. Trasaturile genera le ale puterii de stat.

Este esen\iala in\elegerea rela\iei ce se stabileste intre popor-putere politica-stat

putere de stat,pentru buna func(ionare a statului.
0 problema cu care doctrina se confrunta i pe care reu e te in cele ce unneaza sa o
clariftce,este aceea a distinc\iei dintre popor i stat. De i o paite din populatie i puterea
de stat sunt par\i componcnte ale statului, totu i poporul i statul sunt subiecte de drept
constitutional i de drept procedural distincte, care nu trebuie niciodata confundate.
0 a doua problema pe care doctrina o clariftca este aceea a distinc\iei ce trebuie facuta
intre stat si mecanismul statal. Adesea ccle doua no\iuni se confunda, motiv pentru care
doctrina explica faptul ca mecanismul statal este rezultatul institu\ionalizarii puterii
politice sub cele trei aspecte: legislativ, executiv i judecatoresc.
Trasaturile acestea generale au primit mai multe accep\iuni i au fost indelung dezbatute
i analizate. Doctrina s-a oprit asupra unei deftni\ii concise,care reflecta foarte bine con\
inutul si rolul esen\ial pe care acestea ii ocupa.
Conform acesteia, trasaturile generale sunt: ,.acele aspecte esen\iale i comune tuturor
puterilor de stat", care asigura o deftnire generala a no\iunii de putere de stat, astfel incat
se inlatura orice confuzie intre aceasta i alt fenomen.
in cadrul acestora pot ft enumerate: caracterul de conducere, cararcterul de constrangere,

2
UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANTA
FACULTATEA DE DREPT SI STIINTE ADMINISTRATIVE
SPECIALIZARE: DREPT ZI

caracterul social, caracterul organizat, caracterul suveranita\ii puterii de stat, caracterul

democratic i cxprimarea voin\ei guvernan\ilor ca voin\a general-obligatorie.
Caracterul de constrangere intervine atunci ciind vointa statului nu este realizata de catre
participan\ii la raporturile ju rd ice, de buna voie.

Al treilea aspect, cel social, are o deosebitil importantil deoarece reflectil modul de apari\
ie al puterii de stat, mai mult, puterea de stat are la baza foqele sociale. Doctrina indreaptil
atentia sporitil ciltre un alt element important in aceastil dezbatere: acela al caracterului
subiectiv al puterii de stat. Intrebarea care se pune este: cat de larg este con(inutului
caracterului subiectiv al puterii de stat?
Aceastil intrebare are o importantil atilt de mare,deoarece existil riscul ca atunci cilnd
scopul general este inlocuit de unul personal sau al unui grup,are loc un dezechilibru.
Statul i puterea de stat nu dispar din punct de vedere formal, 1nsa creeaza prin aceasta
situa\ie, cadrul propice instaurilrii dictaturilor, tiraniilor sau a crizelor politice.
Al patrulea cararcter este eel de exprimare a voin(ei guvernan(ilor, ca voin\a general
obligatorie. In lege(ca act al Parlamentului) sunt previlzute interesele guvernan\ilor 1ntr-o
masura direct propor\ionala cu caracterul democratic al statului.
Al cincilea este caracterul organizat. Puterea de stat nu poate exista deciit 1ntr-un cadru
organizat, astfel putiind fi posibila i aplicarea acesteia la standardele dorite.
Jar al aselea este intitulat ca suveranitatea puterii de stat. Doctrina atrage 1nca o data aten\
ia asupra confuziei ce se poate realiza intre suveranitatea puterii de stat i suveranitatea
poporului. Cele doua no\iuni sunt distincte, suveranitatea puterii de stat distingiindu-se de
cea a poporului prin trasaturile aparte.

2. Exercitarea puterii de stat.

1ntr-un regim democratic,cel care de\ine puterea i o exercita este statul,cu excep\
ia 1n care poporul o exercita in mod direct prin referendum.
Aceastil exercitare distinctil are o valoare foarte mare pentru o societate bazatil pe un
sistem democratic, deoarece astfel pot fi combatute abuzurile ce ar lua na tere in cazul 111
care intreaga putere ar fi concentratil 111 miina unui singur organ. Separarea creeazil
aceastil $ansa de pilstrare a democratiei la limitele sale.
1n cunoa$terea acestui proc s de separare a puteri!or 111 stat este necesar sa se
cunoascil cele douil forme opuse de conducere. Pe de o parle este vorba despre
absolutism, iar pe de alta parte este vorba despre separare. Absolutismul presupune
concentrarea intregii puteri in miina unui singur organ al statului, fie el condus de un grup
de persoane sau de o singuril persoana, in compara\ie cu principiul separilrii puterilor 1n
stat care imp!icil activitatea mai multor organe de stat, intre care puterea este impilr(itil,
tocmai din dorin(a de a evita aceastil confuziune pe care absolutismul ar instaura-o.
Din punct de vedere istoric, principiul dateazii din vremea Jui Aristotel. fn
lucrarea sa, ,,Politica'',mai precis in Cartea a Vl-a,aminte$te existen\a a trei puteri ce
conduc societatea.
Prima este Adunarea Generali\, care, in concep\ia lui Aristotel, era cea care solu\iona
problemele politice, dicta legile i pronun\a pedeapsa cu moartea.
Cea de-a doua este Corpul Magistra\ilor, grupare ce include to\i funqionilrii din stat,
insarcina\i sa colecteze impozitele de la popula\ie, sa comande annata i solu\ioneze
celelalte activitati.
Cea de-a treia putere este reprezentata de Tribunale, alcatuite din judecatori.

3
UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANTA
FACULTATEA DE DREPT SI STIINTE ADMINISTRATIVE
SPECIALIZARE: DREPT ZI

Aceasta a treia putere necesita doua specificari: prima referitoare la modul de alegere a
judecatorilor-erau ale i din riindul ceta\enilor prin alegeri sau prin tragere la sor\i, iar a doua
se refera la activitatea distincta pe care tribunalele trebuie sa o desfa$oare. De

4
UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANTA
FACULTATEA DE DREPT SI STIINTE ADMINISTRATIVE
SPECIALIZARE: DREPT ZI

exemplu, unele erau abilitate pentru a solu\iona daunele cauzate statului, altele pentru
atentatele contra Constitu\iei.
La nivel doctrinar, o adeviiratii problemii a apiirut atunci cand s-a pus intrebarea
elite puteri existii intr-un stat i dacii puterea judeciitoreasca este distincta de celelalte sau
dacii este o ramura a executivului. Autorul teoriei separiirii puterilor in stat, baronul de
Montesquieu, in lucrarea sa ,,Despre spiritul legilor" vorbe te despre trei puteri existente
intr-o societate democraticii: puterea legislativii, puterea executivii i puterea
judeciitoreascii. ldeea acestuia a plecat de la trei apecte:
Primul este eel al absolutismului-Montesquieu afirmilnd ca daca intreaga putere este de\
inuta de o singurii persoana, cu siguran\a, mai devreme sau mai tilrziu, aceasta va fi tentata
sii abuzeze de ea i atunci cea mai buna i cea mai sigurii metoda de a evita aceastii
tragedie, o constituie separarea.
Al doilea aspect este acela, cii in concep\ia autorului separarea este metoda cea mai bunii
de a asigura respectarea legilor de catre ceta\enii statului respectiv, iar al treilea aspect de
referii la cadrul propice pe care distinc\ia puterilor ii creeaza pentru protejarea drepturilor
indivizilor.
Ce! care a cercetat intr-o lumina noua principiul separa\iei puterilor in stat este
filosoful i juristul John Locke(1632-1704) fiind eel care a dat prima formulare acestei
doctrine atribuindu-i valoarea unui principiu de organizare a statului. El sus\inea in
lucrarea sa, ,,Second Treatise of Civi I Governement" existen\a a trei puteri: legislativii,
executivii i federativa. Conform lui puterea legislativa trebuia sa apar(ina parlamentului1
i era considerate puterea suprema deoarece edicta reguli de conduitii general obligatorii .
Puterea executiva era lirnitata la aplicarea legilor i la rezolvarea unor cazuri care nu
pu\eau fi prevazute prin lege, unnau sii fie incredin\ate rnonarhului. Puterea federativii era
incredin\atii tot regelui i avea in cornpeten\a sa dreptul de a declara riizboi, de a face
pace i a incheia tratate. ln concep\ia sa puterile nu trebuiau reunite 1n aceea i persoana 2•
Jntrucat legile sunt elaborate intr-o perioadii scu1ta de timp, dar presupun aplicarea !or
perrnanenta, este necesar sa existe o fortii care sa le adopte i alta care sa le puna in
executare. $i astfel, puterea legislativii i cea executivii trebuie sii fie separate".
Montesquieu define te puterea legislativa ca acea putere care se ocupii de sanc\
ionarea rnini trilor, dar nu i i poate exercita aceastii functie i asupra rnonarhului. Pe langa
acestea, puterea legislativa este lipsita de atribu\iijurisdic\ionale.
Puterea executiva trebuie sa aiba 1n cornponen\a cat mai rnulte persoane, tocrnai din
dorin\a de a pune capat abuzurilor.
Puterea judecatoreasca a fost crea\a ca un regulator pentru celelalte doua puteri. Pentru a
solu\iona disputele aparute intre acestea.
Joseph Barthelemy considera ca separarea puterii judecatore ti de cea executiva
i de cea legislativa nu este la fel de necesara ca distinctia dintre celelalte douii. lndependen\
a justi\iei, 1n opinia acestuia, se asigurii prin veniturile corespunzatoare judecatorilor i
prin garantarea principiului inarnovibilita\ii !or.
Ce! de-al doilea care a considerat necesara fundarnentarea acestei teorii, a fost
.lean Jacques Rousseau, dar pe baza altor argurnente, distincte de ale lui Montesquieu.
Rousseau considera necesara separarea legislativului de executiv, dar nu pe aceea i scarii
ierarhica.

5
UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANTA
FACULTATEA DE DREPT SI STIINTE ADMINISTRATIVE
SPECIALIZARE: DREPT ZI

Puterea legislativil apaqine poporului i poate fi exercitatil doar de el.

Puterea executiva apar\ine Principelui, care prin acte individuale pune in aplicare
dispozitiile generale pe care le-a dat legislativul.
Rousseau consemneazil faptul cil orice confuzie apilruta intre legislativ i executiv
reprezintil o gravil violare a contractului social. Ele trebuie sil lucreze separat, dar nu
independent. Autorul nu acceptil ca executivul sil nu fie independent de legislativ, el
trebuie sil indeplineascil dispozitiile pe care acesta din urmil le-a dictat.
Jean Jacques Rousseau considera, de asemenea, ca legislativul este inima, iar
executivul este creierul. Explica\ia este aceea cil atunci cilnd creierul suferil o paralizie,
inima continua sil batil, individul rilmiiniind in continuare in via\il.
Concluzia ce poate fi extrasil din compara\ia realizata intre cele douil prezentilri a
separilrii puterii de stat, este aceea ca Rousseau nu aduce in discu\ie i cea de-a treia
putere pe care Montesquieu o nominalizeazil-puterea judeciltoreascil, consideriind-o doar
o ramuril a executivului, nicidecum o putere distinctil.

3. Evolutia teoriei clasice a separlirii puterilor in stat.

Explicare desen
Puterea la inceput era situatam deasupra poporului putand fi reprezentata grafic o
sfera care necesita o impartire in doua (legislativ sim executive) pe considerentul ca doar
o putere poate limita o alta putere. Mai tarziu, s-a simtit nevoia aparititei unei a treia
puteri, aceea a judecatorescului, Montesquieu considerand ca doar un element distinct
poate analiza si solutiona litigiile aparute intre cele doua puteri. Montesquieu aplica
principiul prin care al treilea element e in masura(obiectiv) sa se pronunte asupra unui
litigiu, caci cele 2 parti implicate nu pot apela la obiectivism in judecarea propriei cauze.
Aceasta sfera, care la final era tripartite, a ajuns sa "coboare" la popor prin
intermediul celui mai important eveniment al secoulului al 18-lea in materie
constitutionala, si anume, Revolutia Franceza. In 1789, Jean Jacques Rousseau, autor si
theoretician al contractului social, a fundamental principiul suveranitatii poporului. Prin
aceasta teoretizare se intelege ca puterea nu mai apartine monarhului absolute, ci a trecut
intr-o dimensiune distincta de cea prezenta pana atunci, si anume, la popor. 0 distinctie
intersanta poate fi observata intre cele 2 conceptii ale Jui Montesquieu si Rousseau
potrivit careia unul tinde spre guvernarea directa(Rousseau), intr-o opozitie totala cu
celalalt, care considera ca guvernarea se poate realiza doar prin intermediul
reprezentantilor. Delegarea de putere fiind facuta prin renuntarea la unele libertati
cetatenesti in favoarea celor ce vor urma sa-i conduca.

6
UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANTA
FACULTATEA DE DREPT SI STIINTE ADMINISTRATIVE
SPECIALIZARE: DREPT ZI

Ca orice teorie sau fenomen, odata cu trecerea timpului, prezinta o modificare, o

evolu(ie care nu \ntotdeauna trebuie sa fie una pozitiva. Initial puterea era definita ca o
frac(iune a puterii politice pe care poporul o delega legislativului, executivului i
judecatorescului. Con\inutul aceste teorii a fost fundamental de Charles-Louis de
Secondat, Baron de la Brede et de Montesquieu, mentionat adesea ca Montesquieu, pe
baza realita\ii pe care singur a remarcat-o.
El eviden\iaza existenta unei sfere, pozi\ionata ierarhic superior poporului, care are
nevoie de o \mpar\ire \n doua: legislativ i executiv. Impar\irea apare pentru a combate
abuzurile. Singura capabila de a stopa abuzurile unei puteri, nu este altceva decal tot o
putere. Ulterior se simte nevoia introducerii unei puteri distincte-puterea judecatoreasca,
abilitata \n solu(ionarea problemelor aparute \ntre cele doua. Acest al treilea element este
eel care poate spune dreptul, caci cele doua parti nu se pot pronunta \n mod obiectiv
asupra propriei lor cauze.
Puterile rezultate din teoria Jui Montesquieu sunt: legislativa, executivi\ i judeci\
toreasca, exercitate de organele statului, superioare poporului.
Revolu(ia franceza a fost un moment de cotituri\ 1n evolu\ia acestei teorii.
Burghezia care de\inea puterea economica, din dorinta de a o de\ine i pe cea politica \ i
definitiveaza proiectul politic. Ei introduc o deviza noua, aceea de a nu mai exista supu i.
Explica\ia este foaite simpla: burghezia avea nevoie de sprijinul \ntregii populatii pentru
a rasturna regimul absolutist, motiv pentru care au schimbat statutul de supus, cu eel de
ceta(ean oferindu-le astfel drepturi i libertati reglementate \n Constitu(ie i \n legi.
Un prim efect al Revolu(iei, a fost eel de suveranitate a poporului, fundamental de
Jean Jacques Rousseau. Puterea nu mai apar(inea monarhului i organelor acestuia, ci ea
era de(inuta \n mod liber de catre populatie. Efectul a fost acela ca poporul alege
legislativul(Parlamentul), iar acesta alege executivul care la riindul Jui alege judecatorii.
Scimbarea vizibila este aceea ca nu se mai delegau puteri, ci se repartizau functii.
Joseph Barthelemy a creat o adevarata revolu(ie dupa ce a interpretat teoria
clasica a separarii puterilor \n stat. El spune ca aceasta se bazeaza pe guvernarea
reprezentativa. Separa(ia este un principiu al artei politice, caci tuturor le convine ca
puterea sa fie exercitata de organe diferite.
Tot el considera ca Montesquieu a realizat prin teoria Jui, pe de o parte
clasificarea func\iilor, iar pe de alta parte, a stabilit scopul practic al acestei clasificari.
Dezvoltandu- i teoria, arati\ ca nu exista puteri, ci funqii. Trei sunt funqiile care conduc
societatea.
Prima func(ie pentru edictarea regulilor generale.
A doua func(ie pentru executarea prin acte concrete a regulilor.
A treia tran eaza diferendele aparute \ntre cetateni.
Pe lilnga aceasta parere i Leon Duguit \ i exprima opinia, spunand ca la baza
separarii exista un mister teologic ,.Si ca ar trebui \nlocuita no(iunea cu colaborarea
organelor i repaiti\ia funqiilor".

7
UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANTA
FACULTATEA DE DREPT SI STIINTE ADMINISTRATIVE
SPECIALIZARE: DREPT ZI

ln prezent, societatea organizata este condusa de trei functii: legislativa, executiva

$i judecatoreasca. Se obeserva o modificare m1 doar din punct de vedere
terminologic(putere-func\ie), ci $i in ceea ce privqte con\inutul !or.
Fiecarei funqie ii corepunde un organ sau un grup de organe care sunt abilitate in solu\
ionarea unor probleme prin reglementarile prevazute de Constitu\ie, aceea este
.,puterea"organului, exercitata in limitele impuse de Constitu(ie.
ln evolu\ia sa, a suferit o serie de modificari aces! principiu i a fost interpretat
diferit de la un stat la altul.
ln Franta, prin Constitu\ia din 1789 s-a prevazut ca puterile nu trebuie sa fie izolate, sa
funqioneze fara ierarhii intre ele. Acest lucru a dus mai tarziu la instaurarea anarhiei.
Anglia este un alt exemplu, unde situa\ia nu este una similara cu cea din Fran\a-punctul
de plecare in cazul ei este libertatea politica, intrucat puterea legislativa apar\inea
Parlamentului, iar Regele putea doar sa refuze sanc\ionarea legilor.
S.U.A a adoptat aceastii teorie in plenitudinea ei, motivul este acela ca exact in acea
perioada erau dezbaterile pentru apari\ia primei constitu\ii scrise din lume(l 787).
Preluarea teoriei separarii puterilor in stat atilt in constitu\ia S.U.A, cat i in constitu\ia Fran\
ei, a dat na tere unor critici virulente din partea oamenilor politici.
Ce! mai bun exemplu este eel al Jui Woodrow Wilson care afirmii ca adoptarea acestei
teorii in constitu\ia S.U.A, echivaleaza cu dispari\ia orcarei idei de riispundere a
guvernului. Pentru inlaturarea raului este necesar ca for(ele sa fie unite(nu divizate), iar
puterea sa nu fie limitata. Acela i autor i i exprima i opinia asupra celor doua fraqiuni:
legislativa $i executiva, care nu vor putea niciodata sa se afle pe aceea i scara ierarhica,
deoarece intotdeauna, fie cea legislativa, fie cea executiva, va avea tendin\a sa primeze.
$coala gennana de drept constitutional considera ca aceasta separare contravine formei
de guvernamant a Germaniei i ca efectul va fi acela de a distruge unitatea statului.
Teoria aceasta a cunoscut i momente de hiatus, mai ales in perioada regimurilor
totalitare. Atunci se spunea ca separarea puterilor in stat nu mai exprima realitatea
politica, iar in cazul regimurilor pluraliste, acolo, ea este invechita.
Analizand pe rand cele doua aspecte evocate, vom incepe cu eel al regimurilor totalitare.
Situa\ia aceasta se potrive te perfect cu cea descrisa de Montesquieu in lucrarea sa,
,.Despre spiritul legilor". Societatea trebuie sa se fereasca de posibilitatea in care un
singur organ va de\ine intreaga putere, caci altfel se va ajunge la ceea ce a fost definit ca
regim totalitar. in al doilea caz, al regimurilor pluraliste, se observa in practica o
departare a acestora de la teorie. in Marea Britanie, Guvernul concentreaza intr-o mare
masura puterea avand majoritate in Camera Comunelor.
Cotitura cea mai importanta pe care a suferit-o teoria separarii puterilor in stat, a
fost momentul apari\iei partidelor politice. Astfel separa\ia sau echitatea nu se mai realiza
intre funqii, ci intre partide. Mai precis intre partidul care a ca tigat alegerile i opozitia
care trebuie sii fie constructiva.
Doctrina realizeaza i o clasificare a regimurilor in:
a) Regimuri de confuzie
b) Regimuri in care se real izeaza separa\ia
Aceasta a doua categorie presupune o structura dihotomicii in: separa\ie supla(Jn cazul
regimurilor semi-preziden\iale) i o separa\ie rigida (in cazul regimurilor preziden\iale).

8
UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANTA
FACULTATEA DE DREPT SI STIINTE ADMINISTRATIVE
SPECIALIZARE: DREPT ZI

Separatia puterilor in stat, in constitutiile din Romania

Pe teritoriul romanesc nu a funqionat aces! principiu pana la adoptarea

Regulamentelor Organice(l831,1832). Statul nu a funqionat i nu a fost organizat pe
baza separarii puterilor in stat. Domnul concentra intreaga putere in mana sa, iar Sfatul,
care era mana dreapta a Dornnului, m1 avea independen\a.
Totu i, acest principiu a fost amintit inainte de Regulamente, in anul 1822 prin Constitu\
ia Carvunarilor, document redactat de lonica Tautu. Acesta aminte te de existen\a
executivului i legislativului, insa acest document nu a devenit niciodata lege, motiv pentru
care discu\ia facuta despre puterea legislativa i cea executiva ramane doar un deziderat.
in Regulamentelc Organice se specifica faptul ca intreaga putere era exercitata de
puterea administrativa i de puterea judecatoreasca. Ulterior au adaugat i a treia putere,
pe cea legislativa-numita i Ob teasca Obicinuita Adunare. Scopul acesteia era de a
dezbate proiectele de lege pe care le inmanau dupa aceea Domnului. Domnul le accepta
sau le refuza, fiind abilitat i sa dizolve Adunarea.
Mai tarziu, in cadrul Conven\iei de la Paris( 1858) acest principiu s-a consolidat, adaugandu-
se i raspunderea ministeriala.
Puterea executiva ramanea baza, era considerata suverana i se baza pe vechile obiceiuri
ale \arii.
in Constitu\ia din 1864, puterea executiva este data Domnului sub doua forrne:
Adunarea Ponderativa i Adunarea Electiva.
Constitutiile din 1866 i 1923 au reglementat in continuare acest principiu. Cea
din 1923 a fost considerata i cea mai evoluata. Pe langa acest principiu mai reglementa:
controlul constitu\ionalita\ii, inviolabilitatea judecatorilor i organizarea contenciosului
administrativ.
Situa\ia Romaniei se schimba insa in urma adoptarii Constitu\iei din 1938. Prin
aceasta separa\ia se realiza pe baza preponderen\ei puterii executive. !dee sus\inuta i
argumentata prin prisma articolului 30, unde se consfin\e te faptul ca: .,Regele este capul
statului".
Din 1940, principiul dispare in urma adoptarii Decretului-lege din septembrie
1940 prin care generalul Ion Antonescu va conduce singur \ara. Actele cu caracter
tranzitoriu din perioada 1944-1947 au consfin\it din nou principiul separarii puterilor in
stat. Acest lucru a fost posibil, deoarece principala sursa de inspira\ie a acelor decrete legi
erau constitu\iile din 1866 i 1923.
Prin Legea nr.363/1947, principiul va disparea pentru o lunga perioadii de timp. Epoca
comunista nu-I va mai reglementa in unnatoarele trei constitu\ii intrate in
vigoare( 1948,1952,1965). Abia in 1989, prin regimul impus dupa 22 decembrie, s-a
reintrodus. El a fost preluat i reglementat i de Constitu\ia adoptata pe 8 decembrie
1991, chiar daca nu intr-un mod expres. Prezen\a lui a rezultat din raporturile dintre
autoritatile publice(legislativ, executiv i judeciitoresc).

4. Functiouarea separatiei.

0 alta problemi\ pusi\ de doctrina este cea referitoare la modul de functionare al

acestei separatii.
0

1n reg imuri le parlamentare f\mctioneazi\ principiul egalita\ii intre executiv i legislativ.

1n regimurile semiprezidentiale eful statului m1 riispunde politic in fa\a Parlamentului,
dar Guvernul arc nevoie de votul de 1ncredere al Parlamentului.
1n regimurile prezidentiale, executivul nu ri\spunde politic in fata Parlamentului, dar are
nevoie din partea acestuia de avize.
9
UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANTA
FACULTATEA DE DREPT SI STIINTE ADMINISTRATIVE
SPECIALIZARE: DREPT ZI

1n regimurile de adunare parlamentarii, Parlamentul este superior Guvernului pe care 11

poate 1nlocui u or.
Din aceastii analiza reies doui\ tendin\e: una de men\inere a unor structuri
tradi\ionale i alta de transformare.
Cat prive te prima parte, a men\inerii, existi\ in continuare in fiecare societate acele trei
functii care contribuie la exercitarea puterii (legislativa, executivi\ i judecatoreasci\).
Cat prive te transformarea, se observi\ o tendin\i\ de a direc(iona problemele importante
alaturi de deciziile fundamentale spre solu\ionare Guvernului. Parlamentul dore te si\
riimiina doar cu rolul de refleqie i de control asupra Guvernului.

5. Inscrierea in constitutie a principiului separiirii puterilor in stat.

Pu\ine state reglementeaza in mod expres principiul separarii puterilor in stat, iar
Romania se regi\se te printre acele state, dupa revizuirea din 2003. Acest lucru este
vizibil prin implicarea autorita\ilor care denota nu doar separare, ci i colaborare i
control.
lmplicarea Parlamentului in activitatea efului de Stat este reglementati\ in articolele 82-
84, 89, 91-95.
lmplicarea Parlamentului in activitatea executivului face referire la compatibilitatea calita\
ii de parlamentar cu cea de membru al Guvernului.
lmplicarea Executivului in activitatea Parlamentului se traduce prin ac\iunile pe care le
poate intreprinde eful Statului. El poate promulga legi, le poate da spre reexaminare
doar o singuri\ data, poate dizolva Parlamentul i i i angajeaza raspunderea in fa\a
Parlamentului pentru proiecte de lege.
lmplicarea Parlamentului in activitatea jurisdictionalii pleaca de la prevederea conform ci\
reia judecatorii se supun doar legii. Organizarea i func\ionarea instantelor de judecata este
de asemenea prevazuta alaturi de inamovibilitatea judecatorilor.
1n articolul 80, aliniatul (2) Constitu\ia reglementeazi\ rela\iile ce se stabilesc intre
organele statului, dar i 1ntre acestea i societatea civilii.
Tot Constitu\ia prevede ca existi\ ciiteva institu\ii care asiguri\ respectarea drepturilor i
libe1ii\\ilor cetii\ene ti. Printre acestea se numi\ra: Avocatul Poporului, Curtea Constitu\
ionalii i Curtea de Conturi.

Teoria separa(iei puterilor aparea in acele condi(ii ca expresie a luptei pentru

putere ce se ducea intre monarh, aristocra\ie i brughezie. Ea urmarea inlaturarea
despotismului, echilibrarea i armonizarea for\elor sociale in lupta. Din punct de vedere
istoric, principiul separarii se inra(i a ca principiu al suveranita(ii na\ionale, ca o anna de
razboi dirijata de ideologiile burgheziei 1mpotriva puterii absolute a monarhului. Din
punct de vedere politic , principiul separarii puterilor a fost considerat ca generator de
liberta\i politice, prin echilibrul i colaborarea puterilor separate.
Aceasta teorie a avut un puternic rol in promovarea sistemului reprezentativ, adica
Jn valorificarea democratica a rela(iei dintre detinatorul suveran al puterii, poporul, na\
iunea, i organizarea statala a puterii politice, a grani\elor exercitarii drepturilor omului i
ceta\eanului.
Este o teorie care a stat la baza elaborarii constitu\iilor, afirma\iile din Declara(ia
drepturilor omului i cetateanului, 1789 Franta, stand marturie Jn acest sens. Experien\a
din totdeauna ne aratii ca orice om care de\ine o putere este inclinat sa abuzeze de ea, deci
puterea trebuie divizata pentru a nu degenera in arbitrar. Totodata aceste constitu(ii au
prevazut ca fiecare din func(iile statului sunt incredintate unor organe distinete i

10
UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANTA
FACULTATEA DE DREPT SI STIINTE ADMINISTRATIVE
SPECIALIZARE: DREPT ZI

independente unele fa(a de celelalte, in sensul ca fiecare ac(ioneaza Iara vreun amestec
din partea unui alt organ de stat.
Constitu(iile care au pus la baza !or principiul separa(iei puterilor statului au fost
preocupate sa gaseasca nu numai modalita\i de men\inere a unui echilibru Jntre aceste
puteri, dar i diverse frane i contragreuta\i chemate sa 1nlature pericolul unei alunecari
spre adoptarea de masuri tiranice. Acestea pot fi diferite dupa eum constitu\iile respective
aplica mai mult sau mai pu(in tran ant principiul separa\iei puterilor , dar ele sunt
prezente 1n toate sistemele construite pe aceasta baza. Unele din ele urmeazii sii fie
manuite de executiv pentru a impiedica eventuale legiferari grabite sau nepotrivite, iar
altele de aduniirile legiuitoare ca mijloace de control a activita\ii executive.
Dupa momentul in care principiul separa\iei puterilor a fost institu\ionalizat 1n constitu\ii,
se va crea ceea ce doctrina numeste ,,checks and balances", adica supravegherea
reciproca a celor trei puteri pentru reechilibrarea raportului dintre ele.
0 ultima muta\ie suferita de teoria separa(iei puterilor in stat este aceea din
momentul in care au aparut partidele politice. Din ace! moment nu a mai existat o separa\
ie si niciun echilibru ce se putea realiza 1ntre func(iile statului, ci raportul a cazut asupra
partidelor politice, 1ncerciindu-se sa se realizeze un echilibru intre partidul de la conducere
si opozi\ie. Rolul opozi(iei fiind foarte important pentru ca acestea sa aiba un rol
constructiv.

Teoria separa(iei puterilor aparea in acele condi(ii ca expresie a luptei

pentru putere ce se ducea intre monarh, aristocra\ie i brughezie. Ea urmarea inlaturarea
despotismului, echilibrarea i armonizarea for\elor sociale in lupta. Din punct de vedere
istoric, principiul separarii se inra(i a ca principiu al suveranita(ii na\ionale, ca o anna de
razboi dirijata de ideologiile burgheziei 1mpotriva puterii absolute a monarhului. Din
punct de vedere politic , principiul separarii puterilor a fost considerat ca generator de
liberta\i politice, prin echilibrul i colaborarea puterilor separate.
Aceasta teorie a avut un puternic rol in promovarea sistemului reprezentativ, adica
Jn valorificarea democratica a rela(iei dintre detinatorul suveran al puterii, poporul, na\
iunea, i organizarea statala a puterii politice, a grani\elor exercitarii drepturilor omului i
ceta\eanului.
Este o teorie care a stat la baza elaborarii constitu\iilor, afirma\iile din Declara(ia
drepturilor omului i cetateanului, 1789 Franta, stand marturie Jn acest sens. Experien\a
din totdeauna ne aratii ca orice om care de\ine o putere este inclinat sa abuzeze de ea, deci
puterea trebuie divizata pentru a nu degenera in arbitrar. Totodata aceste constitu(ii au
prevazut ca fiecare din func(iile statului sunt incredintate unor organe distinete i
independente unele fa(a de celelalte, in sensul ca fiecare ac(ioneaza Iara vreun amestec
din partea unui alt organ de stat.
Constitu(iile care au pus la baza !or principiul separa(iei puterilor statului au fost
preocupate sa gaseasca nu numai modalita\i de men\inere a unui echilibru Jntre aceste
puteri, dar i diverse frane i contragreuta\i chemate sa 1nlature pericolul unei alunecari
spre adoptarea de masuri tiranice. Acestea pot fi diferite dupa eum constitu\iile respective
aplica mai mult sau mai pu(in tran ant principiul separa\iei puterilor , dar ele sunt
prezente 1n toate sistemele construite pe aceasta baza. Unele din ele urmeazii sii fie
manuite de executiv pentru a impiedica eventuale legiferari grabite sau nepotrivite, iar
altele de aduniirile legiuitoare ca mijloace de control a activita\ii executive.
Dupa momentul in care principiul separa\iei puterilor a fost institu\ionalizat 1n constitu\ii,
se va crea ceea ce doctrina numeste ,,checks and balances", adica supravegherea
reciproca a celor trei puteri pentru reechilibrarea raportului dintre ele.
0 ultima muta\ie suferita de teoria separa(iei puterilor in stat este aceea din
11
UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANTA
FACULTATEA DE DREPT SI STIINTE ADMINISTRATIVE
SPECIALIZARE: DREPT ZI

momentul in care au aparut partidele politice. Din ace! moment nu a mai existat o separa\
ie si niciun echilibru ce se putea realiza 1ntre func(iile statului, ci raportul a cazut asupra
partidelor politice, 1ncerciindu-se sa se realizeze un echilibru intre partidul de la conducere
si opozi\ie. Rolul opozi(iei fiind foarte important pentru ca acestea sa aiba un rol
constructiv.

12
UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANTA
FACULTATEA DE DREPT SI STIINTE ADMINISTRATIVE
SPECIALIZARE: DREPT ZI

MULTUMESC PENTRU ATENTIA ACORDATA

13
UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANTA
FACULTATEA DE DREPT SI STIINTE ADMINISTRATIVE
SPECIALIZARE: DREPT ZI