1

CURS 1 AN IV
OBIECTUL PEDODONŢIEI

Pedodonţia este o ramură a stomatologiei, care se ocupă cu: studiul patologiei odontale
(caria simplă, caria complicată, traumatisme, distrofii), parodontale şi a mucoasei orale la
copii şi adolescenţi precum şi cu tratamentul preveniv şi curativ al acestor îmbolnăvi.

ODONTOGENEZA
Formarea dinţilor este un proces de lungă durata care începe din săptămâna 6
viu şi se încheie post-natal, în jurul vârstei de 14-15 ani, odată cu încheierea formării
apexului M12 ani (exclusiv M3) → perturbări ale odontogenezei de cauză genetică sau
mediu conduc la anomalii dentare de dezvoltare.
Odontogeneza cuprinde:
A. CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA DENTARĂ
B. CALCIFICAREA DENTARĂ (MINERALIZAREA)
C. ERUPŢIA DENTARĂ.

CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA DENTARĂ

Pe parcursul creşterii şi dezvoltării dintele trece prin mai multe stadii morfologice
de dezvoltare cărora le corespunde unul sau mai multe procese fiziologice dar doar unul
predomină.
Stadiile morfologice prin care trece dintele pe parcursul formării sale sunt:
1. stadiul de lamă dentară (iniţierea)
2. stadiul de mugure (proliferare egală)
3. stadiul de cupă (proliferare inegală şi histodiferenţiere)
4. stadiul de clopot (proliferare, histodiferenţiere, morfodiferenţiere)
5. stadiul coronar (apoziţia matricilor organice şi mineralizarea lor)
6. formarea rădăcinii (toate procesele fiziologice de creştere).
Procesele fiziologice de creştere care contribuie la formarea dintelui sunt:
1. iniţierea (începerea dezvoltării organelor dentare)
2. proliferarea (diviziune celulară egală sau inegală)
3. histodiferenţierea (diferenţierea celulară la nivel tisular)
4. morfodiferenţierea (cutarea EDI, datorită proliferării inegale, pentru
stabilirea Joncţiunii Smalţ Dentină)
5. apoziţia matricilor smalţului şi a dentinei (creşterea în straturi a
matricilor organice)
6. mineralizarea (calcificarea matricilor organice).

1. LAMA DENTARA (iniţiere)

Origine: din epitelul primitiv al stomodeumului
- 5-6 sapt. v.i.u se produc două îngroşări ale epiteliului primitiv denumite benzi
epiteliale primitive
- Fiecare bandă epitelială primitivă se divide în:
 lama vestibulară (din ea se va forma vestibulul bucal)
 lamă orală (lama dentară primară din care se vor forma dinţii).

1
 2

Roluri:
- din porţiunea profundă a LD primare derivă mugurii dinţilor temporari (20 DT)
- dintr-o prelungire orală a LD denumită LD secundară derivă mugurii dinţilor succesori
(I,C,PM permanenţi)
- dintr-o prelungire distală a LD derivă mugurii dentari accesori (molarii permanenţi) la
diferite momente în timp
- LD leagă mugurii dinţilor în formare, pt o anumită perioadă de timp, de epiteliul
cavităţii bucale.
Aspect
- lama dentară are forma de potcoava şi corespunde viitoarelor arcade dentare (una
superioară – arcada maxilară şi una inferioară – arcada mandibulară)
Durata de vieţii:
- LD este activă de la 5-6 săpt. viu (iniţierea formării dinţilor) până la iniţierea formării
M3
- Nu toată LD este activă pe toată această perioadă, doar porţiuni din ea sunt active, la
anume momente de timp, atunci când ele dau naştere organelor dentare
Dezintegrare: la sfârşitul stadiului de clopot
Tulburări: de număr în plus/minus
2. MUGURII DENTARI (proliferare egală)
- prin proliferare egală iau naştere 10 formaţiuni rotund-ovalare denumite mugurii
dinţilor temporari (10 din lama dentară superioară şi 10 din lama dentară inferioară).
 procesul începe în zona anterioară cu incisivii, molarii unu, caninii şi se continuă spre
posterior cu molarii doi (săp. 6 - 10 viu)
 mugurii dinţilor succesori se formează între naştere şi 8 luni postnatal
 mugurii dinţilor accesori:
- mugurii M de 6 ani se formează în luna a 4 a viu
- mugurii M de 12 ani se formează postnatal în luna 8-9
- mugurii M de minte se formează postnatal la aprox. 3 - 4 ani.
Tulburări : de număr si unele anomalii de forma si dimensiune
3. STADIUL DE CUPĂ (proliferare egală şi inegală)
- procesul de proliferare egală continuă şi dimensiunea mugurelui creşte
- prin proliferare mai accentuată (inegală) la baza mugurelui, mugurele capătă aspectul
morfologic de cupă
- spre sfârşitul stadiului de cupă începe histodiferenţierea prin care încep să se formeze
două ansambluri celulare:
 la exterior: un ansamblu de celule epiteliale care vor forma  organul
smalţului
 în interiorul cupei: un ansamblu de celule ectomezenhimale, plasate în
interiorul cupei, care vor forma organul dentinei (papila dentară)
 de jur împrejurul cupei celulele ectomezenhimale formează sacul folicular
care va forma ţesutul de susţinere al dintelui.
Tulburări: anomalii de structură genetice, anomalii de culoare
4. STADIUL DE CLOPOT (proliferarea inegală, predomină histodiferenţierea şi
morfodiferenţierea)
- proliferarea inegală continuă în special în zonele ce mai avansate ale cupei care astfel
capătă aspect de clopot

2
 3

- în acest stadiu predomină histodiferenţierea → se formează germenele dentar

- se fragmentează lama dentară
- începe morfodiferenţierea.
HISTODIFERENŢIEREA este procesul fiziologic prin care se produce
diferenţierea celulelor care capătă forme, dimensiuni şi funcţii specifice.
Histodiferenţierea are loc la nivelul celor 2 ansambluri celulare schiţate din st. de
cupă: 1 epitelial şi 2 ectomezenhimale → GERMENE DENTAR (organul dentar, papila
dentară şi sacul dentar-folicular) care adăposteşte toate elementele germinative necesare
pentru formarea dintelui şi a aparatului său de susţinere.
Histodiferenţierea de la nivelul organului smalţului
Elementele de natura epitelială, de la nivelul clopotului dentar, se dispun în 5 zone
caracteristice care împreună formeză organul smalţului sau organul dentar:
1. La exterior este epiteliul dentar (adamantin) extern → rol de protecţie pentru
organul smalţului.
2. La interior este epiteliul dentar (adamantin) intern → cu rol în producerea
smalţului din ameloblaste. Aceste celule sunt separate prin membrana bazală de
celulele ectomezenhimale ale papilei dentare.
3. EAE + EAI = la baza clopotului formând bucla cervicală → rol important în
formarea tecii Hertwig, care este elementul ce induce formarea rădăcinii.
4. Deasupra EDI este stratul intermediar → cu rol în declanşarea formării smalţului.
5. În porţiunea centrală a clopotului există reticulul stelat (pulpa smalţului) →cu rol
nutritiv pentru celulele stratului intermediar şi ale EDI formator de smalţ.
Tulburări: anomalii de structură genetice (amelogeneza imperfectă), anomalii de culoare
Histodiferenţierea de la nivelul organului dentinei (papila dentară)
Celulele mezenchimului condensate în concavitatea clopotului, care configurează
papila dentară, se vor dispune sub forma unui strat de celule alungite (odontoblaste) în
apropierea membranei bazale care le separă de EDI care vor da naştere ulterior dentinei
coronare şi mai târziu şi pulpei dentare.
Tulburări: anomalii de structură genetice (dentinogeneza imperfectă), displazia
dentinară, anomalii de culoare
Histodiferenţierea de la nivelul sacului folicular (dentar)
În acelaşi timp cu histodiferenţierea de la nivelul papilei dentare, celulele
ectomezenchimale care înconjoară “clopotul” (organul smalţului şi papila dentară) se
diferenţiază în: cementoblaşti (cement), osteoblaşti (os alveolar) şi fibroblaşti
(ligamentele dento-alveolare).
Tulburări: anomalii ale structurilor aparatului de susţinere a dintelui
DEZINTEGRAREA LAMEI DENTARE
- LD se dezintegrează prin fragmentare şi liză la momente diferite în timp după ce
formează mugurii DT, ai dinţilor succesori şi accesori.
- prin fragmentarea lamei dentare DT pierd legătura cu epiteliul cavităţii bucale, ei
continuându-şi dezvoltarea în criptele osoase situate destul de superficial în os.
- din lama dentară rămân resturi epiteliale care poartă numele de perlele lui Serres.
Uneori ele nu se lizează şi rămân în os generând chisturi de erupţie.

3
 4

MORFODIFERENŢIEREA
Definiţie
o este un proces fiziologic, dictat genetic ce aparţine odontogenezei şi care
începe în stadiul de clopot avansat
o este procesul de dispunere spaţială a celulelor EDI în vederea configurării
viitoarea joncţiuni smalţ-dentină
o forma membranei bazale (care separă EDI de papila dentară) determină
poziţia pe care o iau celulele germenului dentar în dezvoltare
Tulburări: modificări ale formei şi dimensiunii dentare, numărului de cuspizi.
Debut
o procesul începe la nivelul unor centre de creştere, dictate genetic, specifice
pentru fiecare dinte în parte şi anume: la incisivi (4) şi la molari (4-5)
o procesul continuă spre bucla cervicală care este porţiunea dentară în care va
avea loc în ultimul rând morfodiferenţierea şi apoi apoziţia matricilor organice.
5. STADIUL CORONAR
Cuprinde: depunerea matricilor organice ale smalţului (amelogeneza) şi dentinei
(dentinogeneza) şi mineralizarea lor
Tulburări: anomalii de structură locale şi generale : hipoplazii de smalţ, displazii de
dentină- hipomineralizări ale smalţului şi dentinei
CARACTERISTICILE PROCESELOR DE DENTINOGENEZĂ ŞI AMELOGENEZĂ
1. Smalţul şi dentina
Sunt produse de celule înalt specializate postmitotice:
o odontoblastul (de origine ectomezenhimală)
o ameloblastul (de origine epitelială)
2. Modalităţi de reparaţie
 Dentinogeneza continuă pe toată perioada vieţii cu condiţia ca pulpa să-şi
păstreze vitalitatea
Tipuri de dentină în funcţie de stadiul în care ea se formează:
- dentina primară – coronară şi radiculară
- dentina secundară "dentină de reacţie" - ca răspuns la factori fiziologici
(vârsta, atriţie) → se formează mai lent, este regulată, uniformă, mai puţin
mineralizată (începe după atingerea PO)
- dentina terţiară "dentină de reparaţie" - ca răspuns la factorii patologici
sau iatrogeni (caria, abraziunea, eroziunea sau prepararea cavităţilor,
şlefuirile etc). Dentina terţiară este cu atât mai neregulată cu cât s-a produs
mai repede.
 Amelogeneza
Smalţul se formează doar în perioada odontogenezei şi singura lui modalitate
de reparaţie posteruptivă este remineralizare (F din salivă sau prin aport extern)
3. Etapele formării dentinogenezei primare şi a amelogenezei
Două etape de formare:
 Dentinogeneza
o secreţia predentinei (matricea organică) care cuprinde 2 componente:
- mantaua dentinară (la periferia camerei pulpare) se secretă sub
influenţa inductorie a ameloblastului prin membrana bazală
- dentina circumpulpară (spre pulpă)

4
 5

o mineralizarea predentinei începe când s-a depus un strat de 4 μ de predentină.

 Amelogeneza
o depunerea unei prime cantităţi de predentină din mantaua dentinară şi
dispariţia membranei bazale
o depunerea matricii organice a smalţului de către ameloblaştii secretori (cu o
viteză de 0,23 mm/zi)
o mineralizarea şi maturarea smalţului
Mineralizarea se face la foarte scurt timp după apoziţia matricii smalţului
prin încărcare cu săruri minerale de calciu şi fosfor şi formare a cristalelor de
hidroxil apatită
Maturarea smalţului
- smalţul imatur este mai alb, mai moale, sensibil la atacul carios
- maturarea presupune mineralizarea masivă de la 67 la 97% şi pierderea
unei mari cantităţi de apă şi proteine (amelogeninele dispar complet iar
enamelinele rămân în cantitate mică având rol în formarea cristalelor de
hidroxilapatită cărora le direcţionează creşterea şi le orientează axul)
- după ce s-a depus şi mineralizat smalţul unui grup de celule pe toată
grosimea lui are loc maturarea smalţului
- maturarea smalţului continuă şi posteruptiv timp de aprox. 2 ani. În
această perioadă se pot aplica toate metodele locale de profilaxie a cariei
dentare.
4. procesele de amelogeneză şi dentinogeneză se desfăşoară gradat şi progresiv
începând de la vârful cuspizilor şi marginii incizale spre colet
5. sensul depunerii matricilor este diferit pentru smalţ şi dentină:
 odontoblastele:
- depun matricea organică a dentinei în sens centripet (de la JSD spre papila
dentară): ultima cantitate de dentină se depune spre profunzime
 ameloblastele:
- depun matricea organică a smalţului centrifug (de la JSD spre exterior): ultima
cantitate de smalţ se depune spre suprafaţă
- după ce depun smalţul ameloblastele dispar
6. apoziţia matricilor organice se desfăşoară ritmic cu perioade de activitate mai intensă
şi mai redusă ceea ce va genera apariţia unor linii de 3 creştere:
 liniile de creştere Retzius în smalţ
 liniile de creştere Ebner-Owen în dentină
 linia neonatală Orban-Schoor care este o linie de creştere invizibilă cu ochiul liber
care delimitează structurile formate viu faţă de cele postnatale (mai puţin
omogene). Ea apare la toţi dinţii a căror mineralizare coronară începe în viu şi
arată cât din coroană este mineralizată la naştere (Itemp la unirea treimii medii cu
cea de colet, la C la jumătatea coroanei, la Mtemp la nivelul punctelor de contact,
la Mde 6 ani la vârful cuspizilor deoarece mineralizarea începe la naştere. Cu cât
naşterea este mai îndelungată linia neonatală este mai lată.
Formarea rădăcinii şi a aparatului de suport dentar la monoradiculari
- formarea rădăcinii începe după formarea coroanei şi se desfăşoară concomitent cu
debutul erupţiei dentare propriu-zise şi cu formarea ligamentelor periodontale

5
 6

- EDI + EDE → bucla cervicală → prin proliferarea celulelor epiteliale de la

nivelul buclei cervicale către baza papilei dentare ia naştere o formaţiune
epitelială numită teaca lui Hertwig von Brűnn.
Rolurile tecii :
 rol inductor în prefigurarea formei, dimensiunii şi nr. rădăcinilor
 va tutela şi dirija formarea rădăcinii
 induce difereţierea odontoblastelor radiculare de la periferia papilei
dentare care vor depune dentina radiculară. Teaca lui Hertwig nu participă
direct la formarea rădăcinii ci are doar un.
- componentele teacii lui Hertwig:
 diafragmul epitelial care este partea terminală (liberă) a tecii, ce are o
poziţie relativ fixă şi o direcţie cvasiorizontală, delimitând zona pulpară de
zona sacului folicular şi prefigurând astfel viitorul orificiu apical
 teaca propriu-zisă este partea care priveşte spre coroană şi care va fi
fragmentată după depunerea dentinei.
- celulele tecii la locul de cudură → efect inductor asupra celulelor papilei dentare
cu diferenţiere lor în odontoblaste → care vor depune dentină. Ritmul de
depunere a dentinei radiculare este mai lent ca cel al dentinei coronare.
- după ce dentina radiculară are o anume grosime celulele nediferenţiate ale sacului
folicular invadează teaca propriu-zisă şi o fragmentează
- resturile epiteliale ale tecii Hertwig se numesc resturile epiteliale ale lui Malassez
(chisturi radiculare paradentare, granuloame chistice)
- dentina fiind acum în contact direct cu celulele nediferenţiate ale sacului folicular
este indusă diferenţierea lor în cementoblaste, osteoblaste şi fibroblaste care
vor secreta ulterior cementul, osul şi ţesutul conjunctiv = aparatul de susţinere
al dintelui
- apoi teaca H proliferează din nou şi se depune o nouă cantitate de dentină
corespunzătoare tecii şi astfel rădăcina se alungeşte
- activitatea de proliferare a tecii încetează când rădăcina şi-a atins lungimea
dictată genetic. În acest moment zona apicală a rădăcinii are un diametru
de 1-3 mm.
- procesul de îngroşare a dentinei radiculare, închiderea apexului continuă
posteruptiv prin apoziţie de dentină şi cement.
 DT: 18 luni
 DP:
- 2-3 ani incisivi;
- 2 ani premolari;
- 1-3 ani canini;
- 3-4 ani molarii de 6 ani;
- 3 ani molarii de 12 ani şi molarii de minte
Formarea rădăcinii la pluriradiculari
o bucla cervicală (inel) trimite 2-3 prelungiri (septuri) epiteliale în interior în
funcţie de numărul rădăcinilor (septare)
o la fiecare compartiment astfel obţinut începe formarea rădăcinii ca la
monoradiculari

6
 7

o ulterior prin unirea septurilor şi formarea primei cantităţi de dentină se

formează podeaua camerei pulpare
Tulburări : Anomalii de număr, dimensiune, formă, de structură radiculare.