Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Pe plan mondial, lipsa complianței (non-complianța) este cauza nr. 1 de eșec terapeutic.
- Agravarea afecțiunii;
- Scăderea calității vieții pacientului;
- Suferința socio-emoționala din partea aparținătorilor;
- Costuri economice crescute prin recurgerea la servicii de urgență, spitalizări, alternative
terapeutice mai scumpe, proceduri diagnostice suplimentare;
- Costuri sociale reprezentate de neîncrederea în corpul și sistemul sanitar.
În sens opus, termenul de „non-aderență” este cel mai adesea descris prin numărul de doze
care nu au fost administrate sau care au fost administrate incorect și care periclitează
efectele terapiei. Deși non-aderența se referă de cele mai multe ori la partea de tratament
medicamentos, un rezultat nefavorabil din punct de vedere al sănătății pacientului poate surveni
și atunci când nu sunt respectate recomandările care privesc modificările pe care acesta
trebuie să le realizeze în stilul de viață, precum exercițiul fizic sau renunțarea la fumat, sau un
regim igieno-dietetic.
Există numeroși factori care influențează aderența la terapia medicamentoasă și care pot produce
o scădere a acesteia: factori legați de tratament, factori legați de pacient și factori legați de
furnizorul de servicii de sănătate (cel mai adesea medic sau farmacist). Aderența tinde să scadă
pe măsură ce complexitatea, costul și durata terapiei medicamentoase cresc. Prin urmare,
numărul crescut de doze zilnice, numărul crescut de medicamente, reacții adverse neplăcute
(reale sau potențiale), precum și terapia de lungă durată pot influența aderența pacientului la
tratament.
Factorii cei mai numeroși care contribuie la non-aderența la terapia medicamentoasă sunt cei
care țin de pacient, printre care: programul încărcat sau mai multe locuri de muncă, situația
financiară precară, lipsa unui sprijin social, dizabilitatea fizică, negarea existenței unei afecțiuni
(în special la pacienții tineri), așteptări sau atitudini negative față de tratamentul prescris.
Programul de viață din ce în ce mai încărcat influențează din ce în ce mai mult aderența la
tratament – aveți o memorie deja ocupată cu diferite situații și sarcini pentru a vă aminti
administrarea medicației, prin urmare non-aderența la tratament este un rezultat inevitabil.
Astfel, cel mai des întâlnite situații în care pacienții nu doresc, uită sau administrează
doar parțial terapia medicamentoasă sunt următoarele:
Neagă natura sau severitatea afecțiunii
Boala este una asimptomatică (nu îi deranjează nimic, nu îi doare nimic, precum
hipertensiunea arterială) sau boala are o simptomatologie ușoară
Nu observă un beneficiu evident în urma administrării medicamentelor prescrise (spre
exemplu, medicația pentru reducerea valorilor ridicate de colesterol)
Nu consideră că este important să urmeze tratamentul medicamentos
Nu cred că medicația prescrisă va controla sau vindeca boala
Consideră mai degrabă faptul că dezavantajele pe termen scurt ale terapiei
medicamentoase (precum reacțiile adverse sau administrarea vaginală a unui produs)
depășesc avantajele pe termen lung
În concluzie, nu simt imediat consecințele neadministrării terapiei medicamentoase.
Osteoartrita (OA) este o artrită cronică dureroasă cu prevalență în creștere la nivel global.
Managementul actual implică intervenții non-farmacologice și tratamente farmacologice utilizate
în mod obișnuit, care au, în general, eficacitate analgezică limitată și efecte secundare multiple.
Prin urmare, sunt necesare noi tratamente pentru a ameliora simptomele pacientului și impactul
bolii. O serie de terapii farmacologice existente au fost testate recent în OA. Acestea includ
triamcinolonul cu eliberare prelungită și medicamentele antireumatice convenționale care
modifică boala (DMARD) utilizate în tratamentul artritei reumatoide; în general, DMARDs nu
au arătat un beneficiu în tratarea OA. Sunt în curs de dezvoltare noi terapii analgezice, inclusiv
cele care vizează căile durerii periferice. Medicamentele care modifică boala pentru osteoartrita
(DMOAD) vizează țesuturile cheie în procesul de fiziopatologie a OA și vizează prevenirea
progresiei structurale; o serie de DMOAD presupuse sunt în faza II de dezvoltare. Există dovezi
preliminare de îmbunătățire structurală cu unele dintre aceste terapii, dar fără îmbunătățirea
concomitentă a simptomelor, ridicând noi considerații pentru studiile viitoare DMOAD.
Cauze
Aceasta boala articulara este rezultatul unor modificari chimice la nivelul cartilajului , care fac ca
acesta să se distuga cu mult mai repede decât este produs.
În majoritatea cazurilor , specialistii nu cunosc cauza exactă a deteriorarii.
Printre cauzele mai des întâlnite este greutatea corporala excesiva ce tensioneaza suplimentar
articulatiile , în special genunchii , soldurile și articulatiile de la nivelul talusului.
La un procent mai mic din populatie pare a exista o legătura intre distrugerea cartilajului și
anumiti factori.Existenta unui istoric familial de osteoartrita pot influența procesele chimice de la
nivelul cartilajului.
Simptome
Simptomele osteoartritei
Primele simptome ale bolii sunt:
Tratament
https://www.farmacia-ethica.ro/stiri/impactul-farmacistului-in-asigurarea-aderentei-pacientului-
la-tratament-medicamentos
https://www.medlife.ro/glosar-medical/afectiuni-medicale/osteoartrita-cauze-simptome-
tratament
https://www.arthritis.org/diseases/osteoarthritis
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/31384314/
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/27043347/