Sunteți pe pagina 1din 4

PERSOANA ȘI LUCRAREA SFÂNTULUI DUH

– Dumnezeu Cel Unul în ființă este întreit în persoane ► Dumnezeu = TATĂL, FIUL și
SFÂNTUL DUH.
– Cele 3 Persoane ale Sf. Treimi sunt egale și consubstanțiale. Ele se deosebesc numai
prin însușirile Lor personale.
– Dumnezeirea Sf. Duh a fost negată în secolul IV de către PNEVMATOMAHI, care au
fost condamnați la Sinodul II Ecumenic (381 Constantinopol).
– Sinodul II Ecumenic ► formulează învățătura despre Duhul Sfânt așa cum este ea
prezentă în CREZ: „Si Întru Duhul Sfânt, Domnul de viață făcătorul, Care de la Tatăl
purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit”.
– După Reformă, unitarienii și raționaliștii contestă dumnezeirea Duhului Sfânt spunând
că nu este o persoană treimică, ci o însușire sau putere a lui Dumnezeu care sfințește
pe om.
– Duhul Sfânt își ia ființa din veșnicie din Tatăl prin PURCEDERE, precum Fiul își ia
ființa din veșnicie din Tatăl prin NAȘTERE.
– Nu putem înțelege ce presupune (sau „ce înseamnă”) pucederea, însă Sfinții Părinți au
arătat că purcederea, asemeni nașterii din veșnicie a Fiului, este un alt mod (deosebit de
naștere) prin care Duhul Sfânt își ia ființa din veșnicie din Tatăl.
– Rugăciunea Împărate Ceresc cuprinde în alcătuirea ei o adevărată teologie despre
persoana și lucrarea Sfântului Duh. Astfel, Duhul Sfânt este:

♦ Împărat Ceresc (după cum și Hristos este Împăratul cerurilor) pe temeiul


însușirilor comune cu Tatăl și cu Fiul ► Dacă toate persoanele Sf. Treimi sunt egale,
atunci Duhul Sfânt este și El împărat ceresc.

♦ Este numit Mângâietorul și Duhul Adevărului chiar de către Hristos


(Evanghelia după Ioan 15, 26). Mângâietor deoarece El a luat locul lui Hristos (care S-a
înălțat la cer) pentru a rămâne cu Apostolii în veac (după promisiunea făcută lor de
Hristos) ► Duhul Sfânt îi mângâie pe Apostoli în întristarea lor pentru Înălțarea
Domnului. Duhul Adevărului deoarece El a mărturisit adevărul despre Hristos,
dumnezeirea Lui (Ioan 15, 26) și i-a călăuzit pe Apostoli și pe urmașii lor (Părinții
Apostolici și Sfinții Părinți) la tot adevărul.
♦ Este atotprezent sau omniprezent, prezent pretutindeni.

♦ Toate le (îm)plinește: Duhul Sfânt a fost trimis în lume pentru a finaliza


lucrarea de mântuire înfăptuită de Hristos. Duhul Sfânt este desăvârșitorul și sfințitorul
oamenilor și al lumii.

♦ Este vistierul bunătăților deoarece prin El primim de la Dumnezeu diverse


daruri, „toată darea cea bună și tot darul desăvârșit”.

♦ Este Dătător de viață deoarece prin El viază întreaga creație (Psalmul 103, 31).

– Prin Duhul Sfânt s-au făcut descoperiri proorocilor; El este puterea sfințitoare, făcătoare
de viață și unificatoare în Biserică.

♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦

RELAȚIA DINTRE HRISTOS ȘI DUHUL SFÂNT ÎN ICONOMIA MÂNTUIRII

– Prin lucrarea Sa, Hristos a realizat în trupul Său întreaga iconomie a mântuirii noastre
obiective.
– Prin pogorârea Duhului Sfânt, s-au săvârșit două lucruri indisolubil legate:
♦ S-a pus început sălășluirii trupului îndumnezeit al lui Hristos în oameni.
♦ S-a întemeiat Biserica, numită și „Trupul tainic al lui Hristos”.
– Pogorârea Duhului Sfânt reprezintă trecerea de la lucrarea de mântuire a lui Hristos (în
trup) la extinderea acestei lucrări în Sfinții Apostoli, în urmașii lor și în toți cei ce au
crezut., fapt care produce Biserica în chip văzut.
– Întruparea, Moartea, Învierea și Înălțarea Domnului = cele 4 acte fundamentale ale
realizării mântuirii obiective. Pogorârea Duhului Sfânt = al 5-lea act prin care se
finalizează și se continuă în lume opera de mântuire începută de Hristos.
– Prin lucrarea Duhului Sfânt, Biserica ia ființă în chip văzut și se realizează mântuirea
subiectivă ( = mântuirea fiecărui individ în parte).
– Este o legătură strânsă între lucrarea lui Hristos și cea a Duhului Sfânt în lume: lucrarea
unuia pregătind și continuând lucrarea celuilalt:
♦ În VT (Vechiul Testament), Duhul Sfânt pregătește venirea lui Hristos, ia parte
la întruparea Fiului (născut după trup „de la Duhul Sfânt”), coboară peste trupul
Lui la botez, conlucrează cu El în toate acțiunile Sale.
♦ În NT (Noul Testament), Fiul pregătește pogorârea Duhului Sfânt pentru ca la
Cincizecime să-L trimită în lume pentru a continua și actualiza lucrarea mântuirii
până la sfârșitul veacurilor.
– După Cincizecime, relația oamenilor cu Hristos nu se poate realiza decât prin Duhul
Sfânt.
– Hristos se inalță șa cer cu Trupul Său înviat și plin de Duhul Sfânt pentru ca să-L trimită
pe Duhul Sfânt în lume. Duhul Sfânt, odată venit în lume, Îl face pe Hristos prezent (cu
Trupul Său îndumnezeit) în toți cei care vor crede în El. De aceea, înainte de despărțire,
Hristos le-a spus Apostolilor „nu vă voi lăsa orfani, ci voi veni la voi” (Ioan 14, 18),
„puțin și nu mă veți mai vedea și iarăși puțin și mă veți vedea, pentru că mă duc la Tatăl”
(Ioan 16, 7). Vezi Evanghelia după Ioan capitolele 14 și 16.
– Sfinții Părinți consideră că trimiterea în lume a Fiului de către Duhul Sfânt este la fel ca
trimiterea Duhului Sfânt în lume de către Fiul și că aceste lucruri s-au făcut pentru a arăta
că Tatăl și Duhul Sfânt participă și ei la lucrarea de mântuire a lui Hristos, evidențiind
conlucrarea dintre cele 3 Persoane Treimice și faptul că nici o lucrare a Uneia dintre cele
3 Persoane nu se realizează fără participarea celorlalte 2.
– Duhul Sfânt nu ia locul lucrării lui Hristos în lume, dimpotrivă: El este Cel care Îl aduce
pe Hristos în noi ► venirea Duhului Sfânt în noi = sălășluirea duhovnicească a lui
Hristos în noi, înduhovnicirea sau hristoforizarea noastră prin Duhul Sfânt (Hristofor =
purtător de Hristos).
– Duhul Sfânt ne împărtășește harul sfințitor și îndumnezeitor, harul mântuitor câștigat de
Hristos.
– Hristos este (Calea,) Adevărul (și Viața) ► Duhul Sfânt = Duhul Adevărului ► Duhul
Sfânt ne călăuzește la tot Adevărul.
– Nu se poate disocia lucrarea și iconomia Fiului de lucrarea și iconomia Duhului Sfânt,
nici viceversa, căci datorită perihorezei, și persoanele și lucrările lor nu sunt despărțite.
În fiecare Persoană sunt prezente și Celelalte două. Fiul și Duhul Sfânt revelează pe Tatăl
și se revelează Unul pe Celălalt. Fiul și Duhul sunt prezenți și împreună-lucrători în
iconomia mântuirii noastre. Ei nu sunt despărțiți.
– Prin Hristos am redobândit accesul la Dumnezeu-Tatăl ► Duhul Sfânt ne menține în
comuniunea cu Tatăl, prin sălășluirea în noi a lui Hristos. Sf. Simeon Noul Teolog
spune că „Fiul este ușa spre Tatăl, iar Duhul Sfânt este cheia care ne deschide ușa. Dacă
ușa nu se deschide, nimeni nu intră în casa Tatălui”.

S-ar putea să vă placă și