În concluzie, aplicând metoda cubul am identificat

următoarele oportunități: stimularea creativităţii elevilor și  crearea

unui mediu propice cooperării, care reprezintă o modalitate eficientă de
a genera cunoștințe prin coordonarea unor activități comune în cadrul
grupului;

Pentru a înlătura neajunsurile metodei profesorul trebuie să aibă în

vedere că: • unii elevi pot domina grupul; • trebuie menținut un echilibru
la nivel de grup, în privința rezolvării sarcinilor și implicării tuturor
elevilor; • antrenarea în activități și a elevilor emotivi. • cuantificării cât
mai corectă a contribuţiei fiecărui elev la rezolvarea sarcinii de lucru.

Dacă în învăţământul tradiţional principalele metode le constituie

conversaţia, expunerea, demonstraţia, metodele centrate pe profesor,
transmiterea de cunoştinţe, pasivitatea elevilor, învăţământul modern
solicită aplicarea metodelor active şi interactive, a celor care dezvoltă
gândirea critică.

Totuși, trebuie avut în vedere faptul că aplicarea acestor metode care

generează învăţarea activă şi prin care elevii sunt iniţiaţi în gândirea
critică nu este simplă, ci necesită timp, răbdare, exerciţiu şi este de
preferat să se facă de la vârste fragede, la toate disciplinele, însă cu
măsură. Acestea trebuie să fie selectate şi utilizate în mod riguros,
creativ, în funcţie de obiectivele propuse, de specificul grupului
educaţional şi nu trebuie să constituie un trend sau un moft al cadrului
didactic. Metodele active şi interactive au multiple valenţe formative
care contribuie la dezvoltarea gândirii critice, la dezvoltarea creativităţii,
implică activ elevii în învăţare, punându-i în situaţia de a gândi critic, de
a realiza conexiuni logice, de a produce idei şi opinii proprii
argumentate, de a le comunica şi celorlalţi, de a sintetiza/ esenţializa
informaţiile, se bazează pe învăţarea independentă şi prin cooperare,
elevii învaţă să respecte părerile colegilor.

O metodă didactică de educare a imaginaţiei copilului  şi pe care am

aplicat-o la ora de limba engleză este „metoda pălăriilor gânditoare”.
Aceasta este o tehnica interactivă, de stimulare a creativităţii
participanţilor care se bazează pe interpretarea de roluri în funcţie de
pălăria aleasă.
Sunt 6 pălării gânditoare, fiecare având câte o culoare: alb, roşu, galben,
verde, albastru şi negru. Membrii grupului îşi aleg pălăriile şi vor
interpreta astfel rolul precis, aşa cum consideră mai bine. Culoarea
pălăriei este cea care defineşte rolul: pălăria alba este neutră,
participanţii sunt învaţaţi să gândească obiectiv, pălăria roşie dă frâu
liber sentimentelor, oferă o perspectivă emoţionala asupra
evenimentelor. Pălăria neagră este perspectiva gândirii negativiste,
pesimiste, pălăria galbenă este simbolul gândirii pozitive si constructive,
al optimismului. Cel ce stă sub pălăria verde trebuie să fie creativ.
Gândirea laterală este specifică acestui tip de pălărie. Cere un efort de
creaţie. Pălăria albastră este dirijorul orchestrei şi cere ajutorul celorlalte
pălării. Gânditorul pălăriei albastre defineşte problema şi conduce
întrebările, reconcentrează informaţiile pe parcursul activităţii şi
formulează ideile principale şi concluziile la sfârşit. Monitorizează jocul
şi are în vedere respectarea regulilor.

Acest nou tip de metodă de predare – învaţare este un joc în sine. Copiii
se împart în şase grupe – pentru şase pălării. Ei pot juca şi câte şase într-
o singură grupă. Împărţirea elevilor depinde de materialul studiat. Pentru
succesul acestei metode este important însă ca materialul didactic să fie
bogat, cele şase pălării să fie frumos colorate, să-i atragă pe elevi, iar
nivelul clasei să fie unul ridicat.

Având în vedere însa faptul că metodele clasice oferă posibilitatea de a

transmite un număr mare de cunoştinţe într-o perioadă de timp mai
scurtă, dar şi posibilitatea de sistematizare şi fixare a unor noţiuni, este
recomandată o îmbinare  a metodelor clasice şi moderne, obţinând astfel
un proces instructiv-educativ eficient.

Metode interactive de dezvoltare a creativității: Tehnica 6/3/5 sau

metoda brainwriting
16 noiembrie 2021 • Bianca-Adriana Lezeu • Grădinița cu Program Normal, Cristioru de Jos
(Bihor) • România

Tehnica 6/3/5 sau metoda brainwriting reprezintă o modalitate de lucru bazată pe construcția de
„idei pe idei”, o tehnică de brainstorming structurată și aplicată pe grupuri.

Etapele desfășurării activității sunt următoarele:

1. Împărțirea copiilor în grupe de câte 6 membri fiecare

Când grupurile sunt alcătuite din membri obișnuiți, atunci educatoarea împarte copiilor
simboluri(flori, mingi, frunze, steguleţe, steluţe etc.) şi în funcţie de simbolul ales se grupează
grupurile de lucru.
În cazul acesta sau dacă se lucrează cu copii de 4 ani se acceptă 1-2 soluţii pentru fiecare
problemă/ cerinţă.
Când grupurile sunt selectate după criterii creative le se solicită minimum 3 variante/ soluţii de
problema dată şi rapiditatea mai mare (să nu depășească timpul stabilit). Se distribuie fiecărui
membru material pentru activitate.

2. Prezentarea problemei şi a sarcinii de lucru

Ex: Astăzi în cadrul activității vom desena tema „În vacanţă“. Fiecare copil se gândeşte care vor fi
primele elemente care vor alcătui desenul. După ce veţi desena, daţi foaia colegului din dreapta
pentru a citi ideile (desenele) şi pentru a continua desenul.

3. Activitatea propriu-zisă – alternează activitatea individuală cu cele de grup

Copiii desenează pe foaia personală- pe care educatoarea i-a scris numele- 3 elemente ale temei în
maxim 5 minute.
Foile se deplasează apoi de la stânga spre dreapta până ajung în poziţia iniţială – la copilul de la
care a pornit.
Fiecare membru al grupului când pornește fişa de la colegul din stânga sa priveşte desenul,
identifică elementele desenate, şi încearcă să adauge altele, să şe modifice creativ pe cele existente
fără a se depărta de tema principală.
Educatoarea urmărește: schimbul de fişe să se facă în ordinea stabilită respectând astfel regula
metodei; copiii să îmbunătățească conținutul temei; notează într-o fişă implicarea fiecărui elev.

4. Analiza rezultatelor

Se analizează fiecare lucrare identificând elementele care alcătuiesc desenul.

Se centralizează ideile rezultate şi se apreciază. Fiecare fişă reprezintă o subtemă a temei
prezentate la începutul activităţii. Copiilor le se solicită să găsească un titlu care să definească
conţinutul desenului, dar care să facă parte din tema “În vacanţă”.
Exemplu: “În vacanţă la bunici”, ”La mare”, ”În concediu cu părinţii”, ”În tabără”, ”Cu bunicii la
munte”, e posibil să conţină următoarele elemente: munţi, copaci, cărarea spre munte, poieniţă, flori,
păsări, excursionişti, bunicul, bunica, rucsac, copil, stejar, brad etc.  Pentru a se evidenţia mai clar
implicarea fiecărui copil se poate specifica de la începutul activităţii că este necesar să-şi aleagă o
singură culoare cu care va desena, diferită de a celorlalți 5 membri ai grupului. Astfel, culoarea roşie
în toate fişele de lucru aparţine unui singur copil, culoarea verde a altui copil s.a.m.d. Această
modalitate facilitează educatoarei evaluarea fiecărui membru al grupului.

Avantaje:

 stimularea creativității;
 dezvoltarea gândirii critice și a capacității de argumentare;
 participarea activă a tuturor elevilor/ cursanților, chiar și a celor introvertiți;
 formarea și dezvoltarea capacității reflective;
 stimularea participanților în a realiza analize, comparații, generalizări;
 combinarea muncii individuale cu cea pe grupe;
 reducerea timpului de aplicare, în comparație cu brainstorming-ul.

Dezavantaje:

 posibilitatea apariției unor ,,timpi morți” pentru membrii grupurilor, în momentul în care fișa
de brainwriting se află la un alt membru;
 apariția unor fenomene de contagiune negativă a ideilor și a unui blocaj creativ;
 se neglijează tratarea diferențiată  a elevilor, pentru că unii au nevoie de mai mult de 5
minute pentru a găsi soluții creative și valoroase.
Bibliografie
1. Breben, S. (2002). Metode interactive de grup. Ghid metodic. Craiova: Editura Arves.

 Ciorchinele – metodă activ-participativă de ultimă generație

26 ianuarie 2020 • Gabriela Bobu • Liceul Tehnologic Grigore Antipa, Bacău (Bacău) •
România

„Ciorchinele” este o metodă didactică, utilizată individual sau în grup, care constă în
evidenţierea de către elevi a legăturilor dintre idei, pe baza găsirii altor sensuri ale acestora şi
a relevării unor noi asociaţii. Metodă de brainstorming neliniară, avȃnd rolul de a facilita
conştientizarea relaṭiilor dintre elementele învăṭate, aceasta este în acelaşi timp utilă în
schematizarea informației.

Poate fi folosită atȃt în faza de evocare cȃt şi în cea de reflecṭie, stimulȃnd gȃndirea, ca mijloc
de a rezuma ceea ce s-a studiat sau ca modalitate de a construi asociaṭii. Se scrie un cuvȃnt
sau o propoziṭie-nucleu în mijocul paginii sau al tablei şi în jurul ei cuvinte sau sintagme care
au legătură cu tema respectivă. Se poate aplica:

 în prima parte a lecției „ciorchine inițial”;

 după citirea textului „ciorchine revăzut”;
 în faza finală a lecției, pentru fixare;
 ca extindere;
 ca metodă de evaluare.

Principalul avantaj este implicarea elevului în procesul de învățare, interiorizând, sintetizând,

însuşind noul în mod activ şi dezvoltând gândirea şi capacitatea de sinteză. Ca dezavantaj, 
putem menționa faptul că necesită mai mult timp decât expunerea lecției în manieră clasică.

Aplicaṭie. În analiza poeziei Plumb, încă din primele etape ale analizei literare, cea de
interpretare a titlului, le cerem elevilor să enumere principalele elemente la care se gȃndesc
atunci cȃnd au în vedere cuvȃntul „plumb” sub forma unor termeni pe care îi notează în
ciorchine, identificând şi o posibilă semnificație a acestora  în textul poetic.

După prima lectură a poeziei se solicită elevilor să scrie pe caiet un element la care se
gândesc atunci când aud cuvântul „plumb”. Se descopera un grup redus de termeni, elevii
reuşind să identifice cu uşurință trăsăturile legate de culoare, de densitate, eventual şi locul
acestuia în tabelul periodic al elementelor. Profesorul se va folosi de toate detaliile primite de
la elevi şi va nota în ciorchine fiecare trăsătură menționată:

 culoare gri închis;
 densitate  mare;
 maleabilitate prin încălzire.

Profesorul completează aceste informații primite de la elevi cu o serie de curiozități care îi

vor ajuta să înțeleagă mai bine semnificatiile titlului:
• Din punct de vedere chimic, densitatea mare permite plumbului utilizarea la protecția contra
radiației ionizante, motiv pentru care este întâlnit in cabinetele în care se face radiografia
corpului, sub forma unui şorț protector. Este, de asemenea, şi ultimul element care rămâne în
urma exploziei radioactive. Alchimiştii foloseau plumb în încercarea de a realiza aur în
laborator deoarece avea densitatea cea mai apropiată de metalul nobil.

Plecând de a aceste informații, se mai adaugă două trăsături: duritate şi cea de element

anorganic(metal greu).
• Se prezintă apoi faptul că plumbul are un rol practic, fiind folosit încă din timpul Imperiului
roman la realizarea țevilor, însă tot el, atunci când ajunge în corpul uman, este foarte toxic şi
provoacă peleagra. Se consideră că îndulcirea vinului cu acetatul  de plumb(în lipsa
zahărului) a fost cauza nebuniei lui Nero şi Caligula.
• Este şi metalul folosit  la confecționarea orgilor de-a lungul secolelor, în amestec cu diverse
cantități de cositor pentru a controla tonalitatea tuburilor. De aici elevii pot identifica
elementele legate de sonoritatea cuvântului.
• Întrebați dacă au văzut plumbul în stare naturală, elevii vor răspunde că l-au întâlnit în
confecționarea sigiliilor (izolare)  şi  a statuilor (împietrire) şi că era un metal rece.

Se realizează pe tablă un ciorchine de la care pleacă zece săgeți pentru fiecare termen
identificat: gri, apăsare, toxicitate, greutate, împietrire, răceală, izolare, densitate mare,
duritate, sonoritate:

Sintetizarea informației:
Trăsătura Ideea desprinsă din texul poetic
gri→ monotonie, angoasă, plictis
apăsare→ durere
toxicitate→ moarte
greutate→ suferință sufletească, prăbuşire
împietrire→ captivitate
răceală→ absenţa sentimentelor,singurătate
izolare→ limitare, imposibilitatea evadării
densitate→ greutatea unui suflet inadaptat
duritate→ absenṭa sentimentelor, dezumanizare
sonoritate→ țipătul surd, căderea grea, cu sau fără ecou

În concluzie, această metodă valorifica activitatea comună şi cooperarea în rezolvarea unor

sarcini de instruire, îmbină învătarea individuală cu cea în grup, urmărind dezvoltarea
comportamentului social al elevului.

Bibliografie:
1. Cucoş, C., Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 1998;
2. Dulama, M. E., Metode, strategii şi tehnici didactice activizante, Editura “Clusium” , Cluj-
Napoca, 2002;
3. Dumitriu, C., Dumitriu, G., Psihopedagogie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
2004.