Student Anul I

Invatamant la distanta
Universitatea de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara
Inginerie si Management in Alimentatie Publica si Agroturism

Referat Botanica, Fiziologie si Microbiologie

Tema: Caracteristicile Biochimice ale organismelor vii

Biochimia este o stiinta moderna, cu caracter complex, care are drept material de studiu
materia vie si fenomenele specifice acesteia, din punct de vedere al organizarii, compozitiei si
structurii biomoleculelor componente, precum si al proceselor complexe de transformare a
acestora, in corelatie cu efectele energetice asociate reactiilor metabolice.
Cunoasterea substratului biochimic al materiei vii, si a mecanismelor reactiilor
biochimice ofera cheia intelegerii stiintifice a fenomenelor particulare lumii vii cum ar fi:
procesele fiziologice normale sau patologice, formarea speciilor, variabilitatea, ereditatea,
reproductibilitatea, adaptabilitatea etc., si proiectarea posibilitatilor de interventie si de aplicare a
unor alternative optime.
Datorita interesului suscitat, dar mai ales a posibilitatilor fizico-chimice moderne de
investigare, biochimia s-a dezvoltat in ultimii ani foarte mult, facand posibila evaluarea structurii
moleculare a vietii, deschizand porti spre domenii noi de cercetare, cum ar fi: secventionarea
ADN, obtinerea unor noi combinatii genetice, elucidarea mecanismului de control al
metabolismului si al proceselor de transport prin membranele celulare etc.

Caracteristici biochimice ale materiei vii

Materia vie este constituita din aceleasi elemente chimice care alcatuiesc materia lumii
minerale, organizate in structuri care se supun acelorasi legi, fizice si chimice, care guverneaza
lumea nevie.
In constitutia organismele vii, vegetale si animale, sunt reprezentate un numar de
aproximativ 60 din cele peste o suta de elemente chimice cunoscute. Dintre acestea 12 elemente
chimice (99,9%) se regasesc in structura tuturor celulelor vii si sunt denumite macrobioelemente:
C, H, O, N, P, S, Cl, Si, Mg, K, Na, Ca.
Un numar de patru elemente chimice: C, O, H, N, reprezentand peste 99% din masa
totala a organismelor vii se gasesc in proportii diferite in plante, in animale si in organismul
uman.
In proportii mai reduse, (aproximativ 1%), dar manifestand un important rol biocatalitic
in procesele metabolice, se gasesc o serie de microbioelementele (oligobioelemente): B, V, Mn,
Co, Ni, Mo, Cu, Zn etc.
 De ordinul milionimilor de procente au fost identificate in cenusa plantelor si
ultrabiomicroelemente: Au, Ag, Hg, Pb, Ge etc.
Desi este constituita pornind de la molecule mici, cu compozitie elementala simpla,
(H2O, CO2, NH3, aminoacizi, monoglucide, lipide simple etc.), materia vie este total diferita
prin proprietati de cea minerala, caracterizandu-se printr-un inalt grad de complexitate si
organizare, intr-o mare varietate de forme, rezultat al procesului de evolutie indelungat.
Cu toata varietatea si complexitatea chimica a organismelor, materia vie este organizata
dupa un principiu unitar. Componentii celulari nu alcatuiesc o serie continua, marimea si
complexitatea biomoleculelor nu variaza treptat. Majoritatea constituentilor celulari sunt
compusi macromoleculari si doar un numar relativ redus de biomolecule au dimensiuni mici, in
timp ce speciile moleculare cu dimensiuni intermediare sunt practic absente. Aceasta
discontinuitate intre marimea si gradul de complexitate a celor doua tipuri de biomolecule este
rezultatul mijloacelor pe care celulele le utilizeaza pentru edificarea lor. Intr-o prima
etapa, printr-o mare diversitate de reactii biochimice, organismele vii sintetizeaza biomolecule
primordiale: cateva tipuri de monozaharide, 20 de aminoacizi, opt nucleotide, cativa acizi grasi si
alcooli.
A doua etapa a chimiei celulare consta in policondensarea moleculelor primordiale sub
forma de macromolecule: proteine, acizi nucleici, polizaharide, lipide complexe. Prin repetarea
aceluiasi gen de biosinteza, cu maximum de economie de materiale si energie, din molecule mici
se formeaza treptat macromolecule, proces care decurge cu randament maxim si fara formare de
compusi intermediari.
Componentii celulari, in afara de dimensiuni, se deosebesc si prin caracterul lor specific
sau nespecific. Unii dintre ei, cum ar fi moleculele mici, biomoleculele promordiale:
monozaharidele, aminoacizii, nucleotidele, acizii grasi sunt identici in toate organismele vii,
vegetale si animale, altii prezinta specificitate de specie, de organ si mai ales de individ.
Constituentii celulari specifici sunt macromoleculele proteice si acizii nucleici, care pot exista
intr-o varietate practic infinita, dar fiecare celula, fiecare organism cuprinde un set distinct de
proteine si de acizi nucleici. Diversitatea structurala a celor 5 milioane de specii de proteine si un
numar corespunzator de specii acizi nucleici, se realizeaza prin mijloace simple, de combinarea a
unui numar redus de specii moleculare, respectiv, 20 de aminoacizi pentru proteine si cate patru
tipuri de nucleotide pentru acizii nucleici.
Prin legarea unui numar mare al acestor unitati in succesiuni variate se poate obtine un
numar infinit de combinatii. O anumita secventa de aminoacizi sau de nucleotide contine o
cantitate de informatie care confera proteinelor si acizilor nucleici caracterul de molecule
informationale. In contrast cu multitudinea posibilitatilor de legare a aminoacizilor in proteine
sau a nucleotidelor in acizi nucleici, intr-un organism dat nu se realizeaza decat succesiuni care ii
sunt proprii, pentru care primeste informatie de la predecesori, prin intermediul acizilor
dezoxiribonucleici ADN.
Chintesenta materiei vii o reprezinta capacitatea de autoreplicare de la o generatie la alta.
Structurile celulare sunt edificii complexe, cu entropii reduse, care se dezagrega si se refac
continuu; in organismele vegetale si animale adulte cele doua procese sunt echilibrate, astfel
incat masa lor ramane constanta. Refacerea structurilor celulare decurge, partial, pe seama
produsilor de degradare a componentilor proprii, iar ceea ce se pierde este completat prin
elementele preluate din mediul inconjurator, ca substante nutritive. Intretinerea morfologiei
proprii, cresterea si dezvoltarea organismului implica si un consum permanent de energie.
Plantele si cateva specii de microorganisme inmagazineaza prin fotosinteza energia solara in
glucide, lipide, proteine, care alcatuiesc hrana oamenilor sau a animalelor, consumate la randul
lor de catre om. De fapt, organismele animale iau din mediul inconjurator o forma de energie de
calitate superioara pe care o utilizeaza pentru indeplinirea tuturor functiilor vitale si elibereaza in
mediu o cantitate de energie de calitate inferioara (caldura).
Schimburile de materie si de energie dintre organism si mediu, care definesc insasi viata, implica
desfasurarea unui numar mare de reactii chimice, care alcatuiesc metabolismul, cu doua laturi
principale:
- catabolismul (degradarea constituentilor celulari la compusi mai simpli) implica procese
exergonice, in care se produce energie;
- anabolismul (edificare si refacerea constituentilor celulari) decurge prin reactii
endergonice, in care se consuma energia mobilizata in procesele catabolice.
Organismele vii sunt deci sisteme deschise, aflate intr-un permanent schimb de energie si
materie cu mediul inconjurator, constituind sediul unui triplu flux, de materie, de energie si de
informatie.
Rolul elementelor minerale in corpul plantelor este extrem de variat si specific, lipsa
acestora sau carenta determina simptome specifice la nivelul frunzelor, in primul rand, dar si la
nivelul fructelor sau organelor de depozitare.
Fosforul are rol in bioenergetica plantelor, intrand in componenta ATP, activeaza unele
enzime si este util in semnalizarea celulara.
Potasiul regleaza inchiderea si deschiderea stomatelor, reduce pierderea apei prin frunze
in timpul transpiratiei si creste rezistenta plantelor la seceta.
Azotul este esential pentru procesul de crestere intrand in componenta tuturor
proteinelor.
Sulful este un component structural al unor aminoacizi si vitamine, este esential pentru
activitatea cloroplastelor si are rol in apararea contra stresului oxidativ.
Calciu regleaza transportul altor nutrienti in plante si este implicat in activarea unor
enzime.
Magneziu este componenta structurala a clorofilei, fiind implicat in procesul de
fotosinteza; are rol in producerea ATP, este cofactor enzimatic.
Fierul este component al substantelor transprtoare de electroni in procesul de fotosinteza,
fiind implicat in transformarea energiei luminoase in energie biochimica si este cofactor
enzimatic.
Molibdenul este cofactor al enzimelor din calea de biosinteza a aminoacizilor.
Borul este implicat in transportul glucidelor, diviziunea celulara si sinteza unor enzime.
Cuprul este esential in procesul de fotosinteza, intrand in compozitia plastocianinei; este
implicat in biosinteza ligninei si producerea semintelor.
 Manganul este un component esential functionarii cloroplastelor si procesului de
fotosinteza, fiind implicat in fotoliza apei si producerea de O2, H+ si e- .
Zincul joaca un rol escntial in transcriptia ADN; este cofactor enzimatic.
Clorul este necesar pentru realizarea osmozei si are rol in fotosinteza.