Mijloacele sunt instrumentele cu care se acţionează şi în educaţie fizică şi sport, la toate

subsistemele. Prin mijloace de învățământ se înțelege totalitatea materialelor, dispozitivelor și

aparatelor cu sprijinul cărora se reușește transmiterea și asimilarea informației de natură
didactică, înregistrarea și evaluarea rezultatelor obținute.

Din categoria mijloacelor specifice fac parte exercițiul fizic, jocurile de mișcare,
parcursurile și ștafetele aplicative ca elemente de bază, aparatura de specialitate și măsurile de
refacere a capacităţii de efort (acestea se asigură prin pauze active sau pasive).
1. Exercițiul fizic este considerat ca fiind instrumental de bază al activității de educație
fizică constituind nucleul sistemului de mijloace utilizate de aceasta.
Caracteristici ale exercițiului fizic:
1. are la bază o intenţie (un scop), deliberat conceput;
2. are finaliate;
3. reprezintă un gest motric cu o structură proprie;
4. în vederea obținerii efectelor preconizate, este repetat sistematic, conștient ținând cont de
reguli metodice bine precizate;
5. influențează atât sfera biologică, cât şi pe cea de natură spiritual, etică și morală;
6. implică solicitări de ordin fizic și psihic ( efort fizic şi psihic).
Forma exercitiului fizic, este sinonimă (exprimă), în opinia multor specialiști ai domeniului,
noțiunii de tehnică. Legătura dintre conținutul și forma exercițiului fizic este una de
condiționare reciprocă, cu anumite particularități - niciodată forma, care poate fi exprimată și
prin regulament, nu determină în mod esențial conținutul, dar poate avea o influență activă
asupra acestuia.

2. Jocul în general reprezintă un important mijloc de a-i determina pe copii cuprinși în

procesul educațional să participe în mod activ la procesul de învăţare. Aceasta, deoarece jocul
este în concordanță cu dinamismul gândirii, a imaginaţiei şi vieţii afective, trebuinţelor de
natură interioară de acţiune şi afirmare a copiilor. Jucându-se, aceștia simt nevoia stabilirii
legăturilor dintre gândirea abstractă şi gestul concret, având drept scop favorizarea interpretării
unor roluri, obligîndu-i la acţiune, să reacţioneze motivat, cu iscusinţă şi pricepere, creativitate şi
iniţiativă, îndrăzneală, dar şi prudenţă.
În urma analizelor psihologice referitoare la activităţile caracter ludic s-a constatat că acestea
sunt caracterizate de spontaneitate, libertate de gândire și acțiune, fiind considerate mijloace
plăcute de relaxare şi divertisment.
Jocurile de mişcare, cunoscute și sub denumirea de jocuri dinamice, fac parte din categoria
jocurilor cu reguli şi au drept caracteristică folosirea exerciţiilor corporale, find unul dintre
principalele mijloace de dezvoltare şi educaţie fizică a copiilor. Jocurile de mişcare, însoţite de
acompaniament muzical, educă în acelaşi timp simţul ritmului şi sentimentele estetice ale
copiilor. De aceia, influenţa pozitivă a jocurilor dinamice se poate realiza numai prin
desfășurarea unei activități organizate, sub directa conducere și îndrumarea cadrelor didactice.
3. Parcursurile și ștafetele aplicative reprezintă mijloace ale educației fizice și sportive
școlare care asigură exersarea deprinderilor psiho-motrice în condiţii de aplicare şi generalizare
specifice, ținând cont de principiile didactice cu aplicabilitate în domeniu. Aceste mijloace, în
literatura de specialitate pot fi întâlnite sub mai multe denumiri, şi anume: traseu, circuit sau, mai
nou, exerciţii combinate. Ele pot fi exersate sub 3 forme: parcursuri aplicative ce constau în
efectuarea unor exerciţii combinate, într-o înlănţuire logică ce pretinde posibilităţi variate de
rezolvare a acţiunii motrice de către executant; ștafete aplicative alcătuite în acelaşi mod ca şi
parcursurile aplicative, diferenţa între ele rezultând din caracterul de întrecere pe care îl conţin;
cursele de urmărire reprezintă o formă de exersare activă.
4. Mijloacele (măsuri) de refacere a capacității de efort sunt indispensabile activității de
educație fizică și a celei de antrenament sportiv, fără a neglija pe cele cu caracter individual, de
recreere și petrecere a timpului liber. Aceasta, deoarece realizarea scopurilor și conținuturilor
tipurilor de activități motrice amintite, întotdeauna, presupune un consum crescut de energie în
paralel cu instalarea stării de oboseală.
Literatura de specialitate evidențiază criteriul temporal de realizare a refacerii. Din acest
punct de vedere vorbim de o refacere peparcursul defășurării activitățilorprpriu-zise și de o
refacere dup finalizarea acestora.
5. Aparatura de specialitate, mijloc specific important, atât pentru domeniul educației
fizice, dar mai cu seamă pentru cel al sportului, în care joacă un rol determinant și semnificativ
în ceea ce privește realizarea performanțelor sportive de înalt nivel. Aparatura de specialitate se
referă la instalații, aparate și materiale specifice.
La categoria de mijloace nespecifice, de cele mai multe ori sunt precizați factorii
mediului natural (aer, apă, soare), la care s-au adăugat și cei de natură igienică, precum și
mijloacele specific educaţiei estetice, muzicale, lista acestora putând fie extinsă sau restrânsă.
Cu alte cuvinte, educația fizică beneficiază de un număr nelimitat de mijloace care pentru
a-și demonstra utilitatea trebuie să fie privite ca făcând parte dintr-un sistem flexibil, deschis la
tot ceea ce înseamnă noutate.