UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

MASTERAT: RELATII ECONOMICE EUROPENE
SPECIALIZAREA: ECONOMIA INTEGRARII EUROPENE

TEMA REFERATULUI PENTRU DISCIPLINA

UNIUNEA EUROPEANA IN CONTEXTUL RELATIILOR ECONOMICE INTERNATIONALE

IMPACTUL UNIUNII ECONOMICE SI MONETARE

COORDONATOR :
Prof. univ. dr. BERINDE MIHAI

CURSANTA MASTERAT :

ANUL I

ORADEA,
2007
 CUPRINS

1. Introducere / p. 3
1. 1 Evolutia procesului de integrare monetara europeana / p. 3
1. 2 Sistemul Monetar European – o etapa in realizarea Uniunii Economice si Monetare / p. 4
1. 3 Crearea Uniunii Economice si Monetare / p. 5
1. 4 Constituirea Pietei Unice europene / p. 6
1. 5 Sistemul European al Bancilor Centrale / p. 7
1. 6 Principiile Uniunii Economice si Monetare / p. 8
1. 7 Beneficiile si impactul Uniunii Economice si Monetare / p. 8
1. 8 Crearea monedei unice europene / p. 9
1. 9 Concluzii / p. 10
Bibliografie / p. 11

2
 1. Introducere

Procesul integrării economice europene, pe parcursul unui jumatate de veac, a parcurs mai multe faze
fundamentale. O uniune monetara este de fapt o continuare a etapelor anterioare de integrare, etape in care
un anumit factor a contribuit la procesul integrarii: liberalizarea comerciala in prima faza, aceea a formarii
uniunii vamale, liberalizarea circulatiei factorilor de productie in faza formarii pietei comune si a uniunii
economice si monetare. Este randul monedei ca in etapa actuala sa contribuie la progresul integrarii, sa duca
la o uniune monetara cu avantajele care decurg si sa reprezinte un suport al uniunii politice. Uniunea
Economica si Monetara (UEM) s-a constituit mai tarziu dupa lungi negocieri legate de unificarea
reglementarilor fiscale si schimbarea unui numar mare de legi. UEM a constituit un exemplu de solutionare
regionala a esecurilor de coordonare globala, a politicilor financiare si monetare.
O uniune monetara are loc atunci cand monedele nationale sunt inlocuite cu o singura moneda, care va fi
folosita in intreaga zona si corespunde unei zone monetare optime, intelegandu-se prin aceasta un spatiu
economic care poate urma aceeasi politica monetara: tarile implicate renunta la politica monetara proprie, la
folosirea instrumentelor de politica monetara, in special la instrumentul de curs valutar, in favoarea unei
politici monetare si de curs comune.
Un argument important in favoarea uniunii monetare se refera la faptul ca Uniunea Europeana doreste sa
sporeasca forta sa competitiva in context global, utilizarea unei singure monede contribuind la amplificarea
schimburilor comerciale nu numai in interiorul zonei, ci si in relatiile cu restul lumii, la sporirea volumului
operatiunilor financiare. In cele din urma, unificarea monetara reprezinta un pas real catre unificarea politica.

1. 1 Evolutia procesului de integrare monetara europeana

Privită în timp, integrarea economică în cadrul Uniunii Europene poate fi stabilită ca un proces istoric
desfăşurat în perioada 1957 - 2000. Jean Monnet, secretar adjunct al Societatii Natiunilor, considera dupa cel
de al II-lea razboi mondial ca pacea Europei trebuie sustinuta de o uniune economica.
Tratatul de la Roma, semnat in 1957, nu continea referiri foarte precise cu privire la integrarea
monetara. La vremea respectiva era in vigoare acordul de la Brettton Woods si sistemul cursurilor fixe, iar
tarile europene nu aveau inca monede convertibile. In conceptia Tratatului de la Roma, UEM implica pe langa
unificarea politicilor economice generale si sociale ale tarilor membre si o convertibilitate reciproca totala si
ireversibila a monedelor tarilor membre si apoi punerea in circulatie a unei monede unice. Se aprecia ca
Uniunea Vamala este o realizare prea fragila, singura nefiind in masura sa sustina edificarea pietei unice si a
altor obiective cuprinse in Tratat, fapt ce impunea ca uniunea economica sa treaca printr-o uniune monetara.
Pentru derularea platilor externe statele din Comunitatea Economica Europeana (CEE) au trebuit sa
participe la Uniunea Europeana de Plati, care a functionat pana in 1958 sub forma unei intelegeri de cliring
multilateral. Uniunea Europeana de Plati a fost urmata din anul 1958 de Acordul Monetar European care
prevedea o intelegere de restrangere a oscilatiei cursurilor monedelor pana la +/-5%.
Pana in anii 1970 nu s-au intreprins masuri pe linia realizarii uniunii monetare, datorita deteriorarii
continue a situatiei monetare pe plan international precum si a situatiei economice si sociale din tarile Uniunii
Europene. Tulburarile monetare produse pe pietele de schimb, au diminuat, pentru un timp, interesul realizarii
Uniunii Monetare.
Pentru coordonarea politicilor economice si monetare, Planul Barre (dupa numele initiatorului,
Raymond Barre) din 1969 prevedea asistenta financiara intre statele membre. Dar, pentru realizarea integrarii
europene in plan monetar era nevoie de masuri mai radicale. Ca urmare, statele in cauza, cu prilejul Summit-
ului de la Haga din decembrie 1969, au proclamat intentia realizarii in mod gradual a unei uniuni economice
si monetare, fiind numit Comitetul Werner in vederea examinarii problemelor integrarii monetare.
Astfel, prima incercare de unificare monetara in Europa a aparut odata cu Raportul Werner (dupa
numele premierului luxemburghez Pierre Werner, care a prezidat grupul de lucru si urma sa intocmeasca acest
raport), din anul 1970, prevazand realizarea intr-o perioada de 10 ani, in doua etape, a unei uniuni economice
si monetare cu urmatoarele obiective:
3
 - Asigurarea convertibilitatii depline si ireversibile a monedelor tarilor membre;
- Eliminarea marjelor de fluctuatie a cursurilor valutare;
- Fixarea irevocabila a paritatilor;
- Libera circulatie a marfurilor, serviciilor, capitalurilor si fortei de munca;
- Constituirea unui sistem integrat de banci centrale, care sa includa bancile centrale ale statelor membre
- Introducerea unei monede unice.
Desi planul nu a fost concretizat, obiectivele sale apar ca precursoare ale planului de mai tarziu al
Uniunii Monetare, continand elementele fundamentale. Singurele realizari notabile au fost crearea la 24
aprilie 1972 a dispozitivului “sarpelui monetar” si infiintarea in aprilie 1973 a Fondului European de
Cooperare Monetara (FECOM) care sa se ocupe de finantarea europeana pe termen scurt, datorita nevoii de
organizare a unei cooperari intre bancile centrale. Tarile participante la “sarpele monetar” si-au luat
angajamentul de a nu permite fluctuatii ale cursurilor valutare reciproce mai mari de 2,25 %. Fata de
monedele celorlalte tari, membre sau nemembre ale Comunitatii Economice Europene, cursurile valutare sau
sarpele valutar flotau liber. Acest sistem si-a incheiat activitatea in martie 1979 la Bremen, ca efect al crearii
Sistemului Monetar European (SME), al carui obiectiv declarat era crearea unei zone de stabilitate
monetara in Europa Occidentala care sa protejeze economiile acestor tari de instabilitatea financiar –
monetara internationala si cooperarea dintre tarile Uniunii Europene in domeniul politicilor financiare.
Uniunea Monetara a fost realizata in trei etape, dupa cum urmeaza: 1) Introducerea Sistemului
Monetar European, 2) Infiintarea Institutului Monetar European si 3) Crearea Bancii Centrale
Europene.

1. 2 Sistemul Monetar European – o etapa in realizarea Uniunii Economice si Monetare

Sistemul Monetar European (SME) este considerat pilonul de baza al integrarii monetare. SME s-a
constituit pe parcurs intr-un instrument pentru lupta contra inflatiei, a redus imprevizibilitatea evolutiei
cursurilor si variabilitatea ratelor dobanzii. Sistemul Monetar European a luat fiinta in cursul anului 1979, ca
urmare a rezolutiei Consiliului Europei, institutia centrala a Uniunii Europene. In acest sens, Sistemul
Monetar European a preconizat o modalitate complexa de mentinere a cursurilor valutare, prin interventii
asupra acestora, cu sprijinul unor facilitati de creditare. Sistemul monetar european a insemnat nasterea unei
noi monede comune ECU (European Currency Unit) ca unitate de cont europeana. Cursul de schimb al ECU
se calculeaza ca o medie ponderata a unui “cos valutar” alcatuit din monedele statelor comunitare. Ponderea
fiecarei monede participante era direct legata de puterea economica a statului emitent si participant la
constituirea acestuia. Aceasta moneda constituie un instrument de reglementare a relatiilor monetare dintre
bancile centrale, valoare de rezerva si valoare de schimb contra numerar, in cadrul noului mecanism de plati si
credit. De asemenea, servea ca baza pentru stabilirea indicatorilor de divergenta: este moneda folosita de
armonizare intre autoritatile monetare ale statelor.
Valutele tarilor membre se aflau fata de ECU intr-un raport fix, dar puteau totusi fluctua liber, in functie
de cerere si oferta, doar in cadrul unei marje de +/- 2,25%. In cazul in care valoarea fluctuanta a valutei
nationale a uneia din tarile membre aveau tendinta de a fluctua peste aceste limite, autoritatile tarii in cauza
erau obligate sa intervina pe piata, influentand cererea sau oferta, pentru a readuce valuta in cadrul limitelor
prevazute.
Sistemul Monetar European se baza pe trei elemente: ECU, mecanismul de schimb si mecanismele de
credite. Sistemul Monetar European a constituit o etapa pe drumul integrarii economice. Trecerea la aplicarea
regulilor acestui aranjament monetar a gasit tarile participante in situatii diferentiate in ce priveste rata
inflatiei, balanta costutilor curente si ratele dobanzilor. Cu toate ca atat Sistemul Monetar European, cat si
valuta sa, ECU, au inregistrat succese indiscutabile, rolul monetar oferit de ECU a fost limitat, ceea ce se
explica prin faptul ca un “cos valutar” nu poate fi o moneda unica, fapt dovedit si de evolutiile de pe piata
valutara, de evolutia ratelor dobanzilor, care au fost in permanenta influentate de evolutia monedelor din
componenta cosului, si nu de evolutia unui instrument monetar compact. In concecinta acest sistem a dus la
anumite rezultate, dar a avut si limite.
4
 1. 3 Crearea Uniunii Economice si Monetare

In anul 1986, guvernul francez a relansat ideea unificarii monetare europene si a adresat, in acest sens,
un memorandum partenerilor sai din Comunitatea Europeana. In acest context, Summit-ul de la Hanovra din
iunie 1988 a decis elaborarea unui studiu asupra uniunii monetare. Prin urmare, Consiliul Europei a hotarat, la
28 aprilie 1988, sa incredinteze unui comitet prezidat de Jacques Delors, misiunea de a stabili si propune
etapele concrete necesare realizarii UEM. Rezultatele acestui studiu sunt concretizate in Raportul Delors. Pe
baza acestui raport, la 10 decembrie 1991, sefii statelor si guvernelor adoptau la Maastricht Tratatul Uniunii
Europene. Acesta prevedea un plan cu trei etape de realizare a UEM, dupa cum urmeaza:
La 1 iulie 1990 a debutat prima etapa a UEM si a durat pana la sfarsitul anului 1993. In aceasta
perioada s-au pus bazele pietei unice europene, s-au liberalizat miscarile de capitaluri dintre statele membre
ale Uniunii si a avut loc o coordonare mai stransa a politicilor monetare (acesta fiind obiectivul central al
etapei). Au fost create echipele de lucru necesare in demararea stadiilor ulterioare. A fost o etapa pregatitoare,
cu rol in definirea responsabilitatilor, stabilirea obiectivelor si prioritatilor legate de introducerea EURO.
La 1 ianuarie 1994 a debutat ce-a de a doua etapa a UEM care a fost un stadiu de tranzitie de la
Sistemul Monetar European la Uniunea Monetara. A durat pana la finele anului 1998, si in cadrul ei s-au
realizat urmatoarele:
- Conform articolului 109 din TUE (Tratatul asupra Uniunii Europene), s-a creat Institutul Monetar
European (IME), cu sediul la Frankfurt, ca precursor al Bancii Centrale Europene. In acest timp, bancile
centrale continuau sa functioneze in regim de banci nationale.
Printre misiunile Institutului Monetar European se numara:
 Intarirea cooperarii intre bancile centrale nationale;
 Coordonarea politicilor monetare ale statelor membre;
 Supervizarea functionarii Sistemului Monetar European;
 Realizarea consultarilor asupra problemelor care tin de competenta bancilor centrale nationale si
care pot afecta stabilitatea institutiilor si pietelor financiare;
 Facilitarea utilizarii ECU si supravegherea evolutiei acestuia.
- S-au initiat procedurile de coordonare a politicilor economice la nivel european;
- S-a declansat lupta impotriva deficitelor bugetare excesive si s-au pus in aplicare politicile de
convergenta economica de catre statele membre pe fondul supravegherii multilaterale a politicilor
econmomice ale statelor;
- S-a adoptat, la 31 mai 1995, scenariul de referinta pentru trecerea la moneda unica;
- Intre 15-16 decembrie 1995, Consiliul European a stabilit la reuniunea de varf de la Madrid numele de
euro pentru moneda unica, scenariul tehnic de introducere a euro si calendarul de trecere la moneda unica
incepand cu anul 1999;
- Intre 16-17 iunie 1997, Consiliul European, a stabilit la Amsterdam Acordul final asupra cadrului
juridic relativ de utilizare a euro, Pactul de Stabilitate si de Crestere Economica, precum si mecanismul de
schimb care va inlocui Sistemul Monetar European;
- La 2 mai 1998, sefii de state si de guverne au nominalizat statele membre care vor utiliza primele
moneda unica, pe baza criteriilor de convergenta, in functie de rezultatele economice din anul 1997 si de
gradul de indeplinire a criteriilor economice prevazute. Aceste state au fost : Austria, Belgia, Franta,
Finlanda, Germania, Islanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia si Spania. Grecia nu a indeplinit
conditiile de convergenta stabilite, fapt pentru care a intrat in UEM doar la 1 ianuarie 2001. Slovenia a
adoptat euro din 1 ianuarie 2007, fiind a 13-a tara membra a eurozonei. Comisia Europeana a amanat pentru
moment candidatura Lituaniei din cauza inflatiei mult prea ridicate. Marea Britanie, Suedia si Danemarca au
refuzat temporar introducerea euro datorita faptului ca au dorit sa isi pastreze suveranitatea monetara si a altor
factori de natura politica. Aceste decizii au fost luate pe baza Raportului privind indeplinirea criteriilor de
convergenta intocmit de Comisia Europeana si Institutul Monetar European, a recomandarilor Consiliului
Ministrilor de Finante si ai Economiei (ECOFIN) si votului Parlamentului European.

5
 Cea de-a treia etapa a inceput la 1 ianuarie 1999 si prevedea finalizarea unificarii monetare prin
introducerea monedei unice - euro, marcand trecerea la UEM propriu-zisa. Prevedea orientarea spre cursuri
valutare fixate irevocabil si inlocuirea in final cu o singura moneda, emiterea acesteia de Banca Centrala
Europeana si stabilirea unei perioade de tranzitie pentru introducerea monedei unice. Trebuie mentionat
faptul ca nu toate statele au facut trecerea la aceasta etapa.
Arhitectura definitiva a UEM a fost stabilita la Reuniunea la nivel inalt a Uniunii Europene de la
Maastricht (Olanda), intre 9-10 decembrie 1991, cand a fost decisa cea mai importanta reforma din istoria
acesteia. Tratatul de la Maastricht defineste principiile esentiale ale unificarii monetare. La aceasta intalnire
sefii de state si de guverne ai Comunitatii Europene au cazut de acord asupra proiectului de tratat cu privire la
UEM si introducerea monedei unice – EURO. De asemenea, au semnat tratatul care a pus bazele politico-
juridice ale UEM si au creat cerinte speciale de admitere care trebuiau indeplinite de fiecare tara care dorea sa
participe la uniunea monetara. Aceste criterii sunt cunoscute sub numele de “criteriile de convergenta” si au
fost create pentru a se asigura ca orice tara care se alatura uniunii monetare este responsabila din punct de
vedere fiscal si ca tarile participante sunt suficient de asemanatoare din punct de vedere economic pentru a
garanta existenta unei politici monetare unice. Tratatul nu prevede posibilitatea unui stat membru de a se
retrage din UEM, odata intrat, ori posibilitatea de a exclude un stat membru de la adoptarea euro daca acesta
indeplineste conditiile necesare. Comisia Europeana a elaborarat legislatia specifica in acest domeniu.
Principiile esentiale ale unificarii monetare sunt urmatoarele:
- Uniunea Europeana formeaza o piata libera, bazata pe stabilitate monetara si crestere economica, noi
locuri de munca, protectia mediului inconjurator, raporturi bugetare si financiare ferme, coeziune sociala;
- Trecerea de la uniunea economica la uniunea economica si monetara s-a facut prin crearea unei
monede europene unice (euro), crearea unei noi institutii financiare (Banca Centrala Europeana), responsabila
cu politica monetara comuna si, in special, cu controlul stabilitatii preturilor, domeniu in care are autoritate
deplina;
- Libera circulatie a persoanelor, marfurilor, serviciilor si capitalurilor in cadrul unei piete comune, in
care sa functioneze o moneda unica;
- Promovarea unei politici comune, de catre tarile membre, in domeniul financiar si monetar, bazata pe
indeplinirii urmatoarelor criterii de convergenta:
o Criteriul fiscal - deficitul bugetar sa nu depaseasca 3 % din PIB, iar datoria publica (interna si
externa) sa nu fie mai mare de 60 % din PIB;
o Stabilitatea preturilor: rata inflatiei, exprimata in indicele preturilor de consum sa nu
depaseasca 1,5% din media celor mai performante trei tari din comunitate;
o Stabilitatea cursurilor: rata nominala a cursului valutar sa nu fie modificata cu cel putin doi ani
inainte de intrarea in stadiul al treilea de uniune monetara;
o Rata dobanzilor pe termen lung trebuie sa se mentina in cadrul unei diferente de 2% fata de
media ratelor dominante in trei tari cu cel mai bun rezultat in privinta inflatiei.
Practic, de la 1 ianuarie 1999 Europa a intrat intr-o noua era, reprezentata prin intrarea in vigoare si
functionarea efectiva a UEM si lansarea euro ca moneda unica a acesteia. UEM are o semnificatie uriasa
nu numai pentru Europa, ci si pentru intregul sistem economic si monetar international, constituind un model
pentru alte incercari de integrare regionala.

1. 4 Constituirea Pietei Unice europene

Avand in vedere faptul ca tranzactiile comerciale intracomunitare reprezinta 60% din totalul tranzactiilor
comerciale desfasurate de Uniunea Europeana, UEM este o necesitate economica si reprezinta complementul
firesc al pietei unice. Piata unica functioneaza eficient si cu beneficii mari in conditiile eliminarii costurilor
inalte ale tranzactiilor legate de conversiile valutare, precum si al incertitudinilor legate de instabilitatea ratei
de schimb, lucru realizat prin intermediul introducerii monedei unice. O piata unica mai eficienta permite
impulsionarea cresterii economice si a ocuparii fortei de munca, in timp ce moneda unica intareste
stabilitatea monetara internationala.
6
 Prin realizarea celor „patru libertăţi” s-a constituit piaţa unică europeană, care a început să funcţioneze
la 1 ianuarie 1993. Piata unica era imposibil de realizat fara o moneda unica, aceasta diminuand din riscuri,
costuri de tranzactionare, asigurand astfel cresterea economica la nivelul intregii grupari economice.
Piata unica, eficienta si integral operationala, a constituit o conditie fundamentala pentru introducerea
efectiva a monedei unice la 1 ianuarie 2002 si, implicit, pentru unificarea monetara europeana.
Constituirea pieţei unice a avut ca urmări:
- Desfiinţarea controlului mărfurilor la frontiere;
- Reducerea controlului persoanelor la frontierele interioare în cursul anului 1993;
- Securitate comună pentru toţi cetăţenii comunităţii;
- Eliminarea dublei taxări la cumpărarea de produse pentru uz personal din alte ţări membre;
- Stabilirea cetăţenilor Comunităţii pentru o durată nedeterminată într-un alt stat membru decât propriul
lor stat;
- Recunoaşterea calificărilor profesionale pentru toate statele membre, extinderea ofertei de produse mai
ieftine pentru consumatori printr-o concurenţă sporită;
- Concurenţa care deschide posibilităţi suplimentare pentru crearea de noi locuri de muncă.
Obiectivele principale ale crearii Pietei unice au fost:
- Eliminarea tuturor restrictiilor cantitative si a barierelor legale sau administrative care mai persistau in
calea accesului marfurilor pe piata;
- Inlaturarea tuturor restrictiilor din calea tranzactiilor de capital pe termen scurt si lung;
- Eliminarea tuturor barierelor din calea comertului cu servicii (bancare, asigurari, transporturi);
- Desfiintarea granitelor fizice si fiscale din interiorul Uniunii Europene.
Piata unica usureaza accesul firmelor la oportunitatile comerciale de pe pietele tarilor partenere,
impactul sau economic concretizandu-se in:
 Sporirea procesului de integrare a pietelor;
 Intensificarea comertului si a investitiilor transfrontaliere;
 Cresterea concurentei si a competitivitatii, care conduc, la randul lor, la cresterea economica si
scaderea somajului.

1. 5 Sistemul European al Bancilor Centrale

In cadrul UEM un rol fundamental il indeplineste Sistemul European al Bancilor Centrale (SEBC),
care a inceput sa functioneze o data cu incetarea functionalitatii Institutului Monetar European, adica la
sfarsitul etapei a doua a UEM. Obiectivul principal este mentinerea stabilitatii preturilor si sprijirea
politicilor economice generale din Uniunea Europeana, prin actiuni conforme cu principiile economiei de
piata. Misiunile fundamentale constau in definirea si punerea in practica a politicii monetare, conducerea
operatiilor de schimb, detinerea si girarea rezervelor oficiale de schimb ale statelor membre si promovarea
bunei functionari a sistemelor de plata. Potrivit prevederilor din Tratatul asupra Uniunii Europene, Sistemul
European al Bancilor Centrale (sau Eurosistemul) este compus, conform art. 106 (1), din:
- Banca Centrala Europeana (BCE), pilonul central al UEM si
- Bancile centrale ale tuturor statelor membre ale Uniunii Europene care au adoptat moneda
euro. Politica monetara a acestora din urma este efectuata exclusiv in euro.
De la 1 ianuarie 1999, responsabilitatea bancilor nationale din tarile membre ale Uniunii Monetare
privind politica monetara a trecut in sarcina Bancii Centrale Europene. De acum inainte, bancile centrale
nationale urmeaza sa devina agenti executivi ai politicii monetare elaborate de Banca Centrala Europeana
care:
 Va elabora politica pentru toate tarile membre;
 Va avea ca sarcina principala stabilitatea preturilor;
 Va avea independenta fata de guvernele tarilor si organelor Uniunii Europene;
 Va acorda credite numai guvernelor care nu au deficite bugetare.

7
 De la 1 ianuarie 2002, Sistemul European al Bancilor Centrale a introdus progresiv in circulatie euro,
care a circulat in paralel cu monedele nationale, si care au fost retrase, treptat, din circulatie. Sistemul
European al Bancilor Centrale sustine politicile economice generale in Uniunea Europeana, actionand in
conformitate cu principiul unei economii de piata cu concurenta libera si favorizand o alocare eficienta a
resurselor.
Obiectivele principale ale Sistemului European al Bancilor Centrale sunt:
 Definirea si implementarea politicii monetare in zona euro;
 Conducerea operatiunilor de schimb valutar;
 Mentinerea si administrarea rezervelor valutare oficiale ale statelor membre.
Uniunea Europeana a intreprins eforturi sustinute in directia integrarii monetare a tarilor est-europene,
eforturi care au luat amploare, in special, dupa Tratatul de la Amsterdam (1998), care pune bazele crearii
unei zone monetare pentru tarile candidate, ERM (Exchange Rate Mechanism), care inlocuieste Sistemul
Monetar European si consta in:
 Stabilirea unui curs central fata de euro, care detine astfel rolul de etalon;
 Cursuri bilaterale de schimb intre monede si o marja standard de fluctuare de +/- 15%, curs ce va fi
sustinut de bancile centrale in mod nelimitat, fiind disponibile, in acest scop, si finantari pe termen scurt;
 Cotarea monedelor va fi efectuata avand euro ca moneda de referinta, raportul fata de acesta servind si
stabilirii marjelor de interventie.
Noile state membre vor renunta la orice finantare directa a deficitelor sectorului public de catre banca
centrala si la accesul privilegiat al autoritatilor publice la institutiile publice. De asemenea, aceste state vor
trebui sa liberalizeze miscarile de capital, sa participe la mecanismul de schimb si sa evite variatiile excesive
ale ratelor de schimb. Apropierea economica prin intermediul comertului si a altor fluxuri economice externe
si convergenta economiilor reprezinta o conditie necesara pentru a asigura suportul necesar al unei uniuni
monetare, inlaturandu-se prin aceasta nevoia ajustarii cursurilor. Orice tara membra a Uniunii Europene care
indeplineste criteriile de convergenta poate adera la zona euro si nu exista o limita prestabilita in ceea ce
priveste numarul de tari care vor participa in cele din urma. Responsabilitatea fiscala este reglementata de
Pactul de Stabilitate si Crestere Economica, un acord care impune amenzi tarilor care inregistreaza deficite
bugetare excesive.

1. 6 Principiile Uniunii Economice şi Monetare

Principiile care stau la baza UEM si care constituie o componenta principala a obiectivelor Uniunii sunt:
 Sistemul economiei de piata sau al concurentei este liber acolo unde pietele sunt deschise;
 Stabilitatea monetara este garantata de o dezvoltare ritmica a economiei;
 Existenta unui nivel inalt de ocupare a fortei de munca si a stabilitatii sociale;
 Finante publice puternice si sanatoase in toate statele membre;
 Libertatea deplina a miscarii capitalurilor si o perfecta integrare a pietei financiare;
 Stabilitatea irevocabila in ceea ce priveste cursul de schimb, si in final, moneda unica.
Actiunea statelor membre implica respectarea principiilor directoare următoare: preţuri stabile, finanţe
publice puternice, condiţii monetare sănătoase, si o balanţa de plăţi stabilă.

1. 7 Beneficiile si impactul Uniunii Economice si Monetare

Obiectivul declarat si ireversibil al UEM este crearea monedei unice. Stadiile crearii Uniunii Economice
si Monetare au fost menite sa asigure tranzitia la moneda unica, astfel incat aceasta sa aiba o baza solida,
datorita in special realizarii in prealabil a unei convergente complete a politicilor economice si monetare .
UEM se sprijina pe trei piloni: primul este cel monetar, cel de-al doilea este cel fiscal iar cel de-al treilea este
cel structural. Politica economica comuna acopera cu preponderenta pilonii doi si trei. UEM se bazeaza pe
ideea ca preturile stabile, alaturi de finante publice puternice, constituie cea mai puternica baza pentru
cresterea economica si crearea de locuri de munca.
8
 Aceste principii sunt circumscrise institutiilor, legilor si practicilor Uniunii Economice si Monetare.
Stabilitatea preturilor se asigura prin echilibrul realizat intre politica monetara a Bancii Centrale Europene si
politicile bugetare ale statelor membre. Tratatul Uniunii Europene a facut din aceasta stabilitate obiectivul
principal al Bancii Centrale Europene.
Stabilitatea economica – scopul UEM – este construita pe principiile stabilitatii preturilor si al unei
economii fiscale responsabile. Stabilitatea financiara internationala este sprijinita si de politicile bugetare
interne mai stricte pe care statele din zona euro trebuie sa le aiba.
Istoria economică şi experienţa unei inflaţii galopante în Europa au arătat că stabilitatea monetară este o
cale eficientă de asigurare a stabilităţii economice. Prin controlarea inflaţiei, UEM a reuşit să configureze un
cadru stabil pentru afacerile ce se desfăşoară în Europa, efectul fiind acela că puterea de cumpărare a
consumatorilor este mai puţin afectată de creşterea preţurilor.
Uniunea Monetara mareste apropierea dintre economiile statelor din zona euro, acest lucru necesitand o
mai buna supraveghere si coordonare a politicilor lor economice. Participantii la zona euro si-au pierdut
dreptul de a administra cursurile valutare nationale, prin participarea la mecanismul ratei de schimb lansat in
1979. In UEM, statele membre isi pastreaza responsabilitatea pentru politica economica nationala, desi nu vor
mai avea dreptul de a avea o politica monetara independenta.
Obiectivele majore ale uniunii monetare sunt:
Finalizarea constructiei pietei unice prin eliminarea sentimentului de nesiguranta si a costurilor inerente
operatiunilor de schimb valutar, dar si a costurilor protectiei impotriva riscurilor fluctuante valutare, precum si
prin asigurarea comparabilitatii totale a costurilor si preturilor in cadrul Uniunii. Datorita facilitarii derularii
afacerilor si venind in sprijinul cetatenilor, impactul aceastora va stimula comertul intra-comunitar, va creste
activitatea economica, si va consolida stabilitatea monetara a Europei.
Trecerea la utilizarea unei singure monede are impact in primul rand asupra avantajului evitarii
riscului valutar – al deprecierii monedei de incasat pentru exportatori sau al scumpirii monedei de plata
pentru importatori – existent ori de cate ori se pune problema convertirii monedelor ale caror cursuri se pot
modifica in timp intr-un sens sau altul. Eliminarea riscului valutar poate stimula activitatea economica,
inclusiv investitiile, favorizand astfel crearea de locuri de munca si de crestere economica. Piata financiara
liberalizata, asa cum aceasta exista in cadrul unei uniuni monetare, va contribui la o mai buna alocare a
resurselor. Tot in aceeasi directie actioneaza si avantajul exprimarii preturilor in aceeasi moneda ceea ce le
face usor comparabile preturilor pentru aceleasi bunuri pe diverse piete.
Actiunea de supraveghere si coordonare este necesara pentru a urmari in ce masura politicile
economice ale statelor membre sustin obiectivele comune in materie de preturi si de buget, precum si in
vederea preintampinarii disfunctionalitatilor UEM. Actiunile preventive sunt necesare ca economiile
nationale sa continue politicile axate pe obiectivele cresterii economice si stabilitatii.
Importante beneficii ale uniunii monetare pot sa existe la nivel macroeconomic prin sporirea
credibilitatii autoritatilor monetare care este o conditie esentiala a bunei functionari a politicii monetare,
protejarea valorii veniturilor populaţiei şi încurajarea crearii de noi locuri de muncă. Faptul ca Banca Centrala
a Uniunii Monetare este independenta, are menirea sa mareasca aceasta credibilitate.

1. 8 Crearea monedei unice europene

Trecerea, in cadrul Comunitatii Europene, la moneda unica europeana, euro, a reprezentat un moment
crucial pentru crearea UEM, prin stabilirea unor cursuri de schimb fixe, irevocabile, intre monedele tarilor
membre si euro. Crearea monedei unice - EURO, la 01.09.1999, reprezenta dezideratul principal al conducerii
Uniunii Europene si este moneda nou creata a acesteia. Introducerea euro contribuie la crearea unor relatii
monetare internationale mai stabile si inseamna o singura politica monetara pentru toate statele membre.
Obiectivele monedei sunt obtinerea stabilitatii economice si cresterii pe termen lung.
Trebuie facuta distinctia ca o moneda comuna nu este acelasi lucru cu o moneda unica. Prima, subzista
impreuna cu celelalte monede nationale. De exemplu, unitatea de cont ECU creata prin Sistemul Monetar
European este o moneda comuna. Moneda EURO, creata prin Tratatul de la Maastricht, este o moneda unica.
9
 La 31 decembrie 1998 au fost fixate irevocabil paritatile monedelor tarilor participante in raport cu noua
moneda euro. De la 1 ianuarie 1999, euro a devenit singura moneda europeana in cadrul UEM, conversia de la
monedele nationale in euro facandu-se prin intermediul ECU (un ECU este egal cu un euro, iar ECU a incetat
sa mai existe). Noua moneda nu se mai calculeaza sub forma unui cos, ci este o moneda in sine.
Euro a fost introdusa in trei faze distincte. Faza A inceput la 1 mai 1998, atunci cand Consiliul Europei
a anuntat ca 11 dintre cele 15 tari, din cate erau atunci membre ale Uniunii Europene, vor introduce euro si
intrarea in functiune a Bancii Centrale Europene. Faza B a inceput la 1 ianuarie 1999 si este caracterizata
predominant de folosirea ca „moneda de cont”, fixarea cursurilor valutare ale tarilor membre si stabilirea
cursului de conversie la euro al monedelor nationale. Faza C a inceput la 1 ianuarie 2002 atunci cand
bancnotele si monedele euro au aparut pentru prima data.
Conform Tratatului de la Maastricht, Euro nu a fost lansata ca o moneda efectiva sub forma de
monede si bancnote, ci ca o moneda de exprimare a operatiunilor si ca moneda de depozit, fiind utilizata
pentru plati care nu se fac in numerar, de la 1 ianuarie 1999 pana la 31 decembrie 2001. Monedele nationale
se aflau inca in circulatie la acea vreme, iar consumatorii puteau utiliza atat euro cat si moneda lor nationala.
Inlocuirea diferitelor monede nationale cu moneda unica simplifica relatiile comerciale dintre state.
Monedele nationale sunt legate de euro prin ratele de schimb fixate irevocabil.
A fost o perioada de tranzitie, in care moneda unica a functionat numai ca moneda de cont, alaturi de
monedele nationale. Euro a inlocuit, dupa trei ani, respectiv 1 ianuarie 2002, monedele nationale. Acestea au
fost retrase complet din circulatie in decurs de sase luni, respectiv intre 1 ianuarie 2002 si 1 iulie 2002, fiind
inlocuite cu bancnote euro si subdiviziuni ale acestora care au inceput sa fie folosite. Toate operatiunile, dupa
aceasta data, au avut loc numai in euro. Desenul si denumirea noilor bancnote simbolizeaza deschidere,
cooperare si stabilitate pe continentul european.
Odată intrate în zona Euro, noile ţări membre trebuie să-şi continue eforturile de menţinere a unei
situaţii economice fără inflaţie, care le va permite să amelioreze condiţiile pentru creşterea economică, ceea ce
va duce la crearea mai multor locuri de muncă. Una din conditiile existentei zonei euro este disciplina
bugetara stricta.
Cele 4 avantaje fundamentale ale euro sunt directe si relativ lipsite de controverse: reducerea costurilor
tranzactiilor, eliminarea riscului legat de rata de schimb, transparenta marita a preturilor si crearea unor piete
financiare profunde. Euro are potentialul de a deveni una din principalele valute de tranzactie pe plan
mondial, alaturi de dolar si yen.
Beneficiul de ansamblu al introducerii euro este un mediu economic stabil ce are ca rezultat o inflatie si
o rata a dobanzii scazute. El permite statelor membre sa realizeze economii in trei domenii: reducerea
costurilor prin eliminarea costurilor de conversie, costuri mai scazute datorita concurentei crescute in zona
euro si un mediu de afaceri si investitii favorabil. Aceasta moneda unica potenteaza avantajele comertului
liberalizat cu bunuri si servicii si cele ale integrarii factorilor de productie – forta de munca si capitalul,
devenind o moneda de referinta pentru operatiunile comerciale si financiare internationale.

1. 8 Concluzii

Dintr-o perspectiva economica globala, UEM va mari increderea in economia europeana. UEM a dat
nastere uneia dintre cele mai mari si mai puternice blocuri comerciale din lume. In ceea ce priveste Produsul
Intern Brut, populatia, importurile, exporturile si nivelul de trai, Piata Unica europeana rivalizeaza cu Statele
Unite ale Americii.
Conform aprecierii analistilor introducerea euro reprezinta cea mai importanta masura de politica
economica dupa cel de al II-lea razboi mondial. Euro va concura puternic dolarul american, care pana acum a
avut o pozitie centrala in cadrul tranzactiilor financiare si comerciale internationale.
Intr-o economie mondiala globalizata cu economii nationala independente, Europa va detine o pozitie
strategica atat sub aspect monetar, cat si in cadrul larg al planului economic.

10
 BIBLIOGRAFIE

1) Chabot, Christian N. Euro - Moneda europeana. Traducere de Doru - Sorin Voin. Bucuresti, Editura
Teora, 2000.
2) De la Tratatul de la Roma la Uniunea Economica si Monetara. Lt. col. univ. drd. Merce Eugeniu,
Cpt. Asist. Univ. drd. Stanciu Leontin. In: Revista Actrus, numarul 1 / 1999.
3) Uniunea Economica si Monetara – solutie viabila pentru rezolvarea regionala a problemelor
globalizarii financiare. Mr. Lect. Univ. Leontin Stanciu. In: Revista Actrus, numarul 1 / 2005.
4) Barsan, Maria. Integrare monetara europeana. idd.euro.ubbcluj.ro/interactiv/cursuri/MariaBarsan/cap5.html
5) Uniunea economica si monetara. www.crj.ro/files/11UniuneEconomica.pdf
6) Uniunea Economica si monetara. Micromonografie editata de Institutul European din Romania.
www.ier.ro/Proiecte/Brosuri/2005/Uniunea%20economica%20si%20%20monetara.pdf
7) Uniunea economica si monetara. www.e-referate.ro/referate/Uniunea_economica_si_monetara2005-03-18.html
8) Uniunea economica si monetara. www.europeana.ro/dosare/uniunea%20economica%20si%20monetara.htm
9) Integrarea in uniunea economica si monetara europeana. www.biblioteca.ase.ro/downres.php?tc
10) Anghel, Petre. Institutii europene si tehnici de negociere in procesul integrarii.
www.unibuc.ro/eBooks/StiintePOL/anghel/3.htm
11) Glosar de termeni. www.euromoneda.ro/glosar.asp?submit=Caută.

11