Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
GIMNASTICA ÎN ŞCOALĂ
Prof. univ. dr. PAŞCAN IOAN
Cluj-Napoca
2009
1
Obiectivele
2
Conţinutul disciplinei:
1. Metode de instruire:
• Metode verbale: descrierea, explicaţia, conversaţia, discuţia colectivă.
• Metode intuitive: demonstraţia(nemijlocită), prin planşe, kinograme, prin
mijloace moderne(video, filme).
• Metode acţionale:
- practică: exersare pentru dezvoltarea calităţilor motrice şi pentru învăţarea
deprinderilor motrice
- mentală: exersare pentru însuşirea deprinderilor motrice
- problematizarea
3
4
5
IX Bibliografia opţională
1. Culda, C., Dungaciu, P., Culda, P., ( 1998 ), Manual de gimnastică, Ed. Fundaţiei
„România de mâine”, Bucureşti.
2. Feşnic ,I., Şanta, I., ( 2001), Gimnastica de bază, Universitatea „ Avram Iancu”
Cluj-Napoca.
3. Stroescu Adina (coord.), ( 1968 ),Gimnastica, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti.
4. Tuduşciuc, I., (1977), Gimnastica acrobatică, Ed, Sport-Turism, Bucureşti.
7
CURSUL NR. 1
GIMNASTICA, CARACTERISTICI, SARCINI
1. Ramurile şi mijloacele gimnasticii
GIMNASTICA
R a m u rşii mijloace
G i m n a s t ic a d e ăb a z G i m n a s t ic a d e p e r f oţăr m a n Gimnastica
aplicată
Ex. de front
şi ordine Ex. de de zvoltareă fizi Ex. aplicative Acrobatic ă Ritmică Gimnastic ă G i m n atică
s
Acţiuni pe loc sportiv ă artistică aerobic ă
Ex. libere sim p l eEx. cuşi la Nespecifice:Individual:
Formaţ iaşi no ţiuni şi complexe a p a r a t e Mers statică
legate de forma ţi e Ex. cu caracter Scara fix ă Alegare dinamic ă Individual:
liber
M a s c . : T r a dţional
So l
i
F o r mţii
a de adu nare d e f oţ ăr Baa n c a c u Sărituri În grup: cu obiecte C a l
F o r mţiia de lucru Ex. cu caracter cărucior A r u n ăcr işi p e r e c h i A n s a m b l u : Inele Individual ă
C o m p eţional
t i
Acţiuni din deplasare de m obilitate Scripeţ prinderi piramide
liber Sărit
F o r mţii
a de m ar ş Ex. cu caracter H e l c o m e t r u Specifice: L a a p a r a t e cu obiecte P a r a l Perechi mixte
Întoarceri din de plasare derelaxare Benzi de cauciucEchilibru speciale: Trio
Deplasări în figuri Bara
Ex. cu obircte Aparate CĂţ ă ra r e plasă Fem.:
S c h i mări
b în cadrul Baston complexe Tîrîre r o aăt G. igienic
ă
c o l o a n e i d e mş a r M i n g e Sărit G. în produţiec
Transport
Ex. cu partener d e g r e uăţit trambulin ă Paral G. Medical ă
Gantere b a s c ău l Bîrnă G. p t. alte ranuri
Măciuci Tra cţ iu nişi So l sportive
Extensor împingeri
Obiecte Parcursuri
improvizate de obstacole
2. Definirea gimnasticii
Gimnastica constă din exerciţii metodice, conduse după un plan sistematic şi
după reguli anumite în vederea conservării sănătăţii şi a sporirii capacităţilor fiziologice
ale corpului omenesc, implicit a celor psihice, voinţă, curaj, etc.” (Kiriţescu, C.,
Palestrica, 1964, p.17),,Sistem de exerciţii aplicat analitic sau global care influenţează
selectiv şi cumulativ aparatul locomotor, în vederea perfecţionării mişcărilor corpului
omenesc, a formării ţinutei corecte”. (Srotescu, A., Podlaha, R., Terminologia
gimnasticii, 1974, p. 21),, Gimnastica reprezintă un sistem special de exerciţii fizice
naturale şi create care urmăresc întărirea sănătăţii, influenţarea selectivă şi precisă a
aparatului locomotor, dezvoltarea fizică armonioasă, dezvoltarea calităţilor motrice,
8
9
- stabilă.
4. Sarcinile gimnasticii
1. Asigurarea condiţiilor optime pentru:
a. întărirea sănătăţii
b. dezvoltarea corectă şi armonioasă a organismului.
2. Să contribuie la dezvoltarea capacităţilor motrice condiţionale, coordinative şi
intermediare.
3. Prin mijloacele specifice de care dispune, formează capacitatea individului de
a-şi relaxa diferite grupe musculare sau întregul corp, relaxare necesară după diferite
activităţi cotidiene.
4. Să dezvolte principalele funcţii ale organismului care să asigure baza sănătăţii
şi capacităţii de muncă.
5. Formarea şi dezvoltarea ţinutei corecte şi expresive a mişcărilor, contribuind
astfel la educarea estetică a executanţilor.
6. Corectarea unor atitudini deficiente şi combaterea influenţei negative asupra
organismului, datorate unor activităţi profesionale unilaterale.
7. Corectarea unor deficienţe motorii rezultate ca urmare a unor traumatisme.
8. Menţinerea şi dezvoltarea capacităţii fizice la vârstă înaintată.
9. Asigurarea unui suport fizic corespunzător altor discipline sportive.
10. Prin mijloacele sale, gimnastica determină însuşirea tehnicii de bază a
oricăror mişcări.
TERMINOLOGIA GIMNASTICII
Fiecare domeniu de activitate are o terminologie proprie, care serveşte ca mijloc
de comunicare între oameni şi ajută la înţelegerea unitară a conţinutului.
Terminologia gimnasticii cuprinde totalitatea termenilor folosiţi pentru:
a. denumirea poziţiilor;
b. denumirea mişcărilor;
c. denumirea exerciţiilor;
d. modalitatea de reprezentare şi descriere a poziţiilor, mişcărilor şi
exerciţiilor.
1. Cerinţele terminologiei
Pentru îndeplinirea funcţiei de comunicare, terminologia gimnasticii trebuie să
respecte anumite cerinţe de bază, cum sunt:
1. Să respecte particularităţile de limbă. În denumirea unei poziţii sau mişcări,
să utilizeze cuvinte din fondul lexical principal.
2. Să fie ştiinţifică, dar în acelaşi timp şi accesibilă.
10
11
Poziţia longitudinală. Vorbim despre această situaţie atunci când axul principal
al aparatului şi axul transversal al executantului se găsesc în poziţii paralele. În acest caz
în funcţie de orientarea corpului avem:
a. facial longitudinal;
b. dorsal longitudinal;
c. costal dreapta longitudinal;
d. costal stânga longitudinal.
Poziţia transversală. Ne aflăm în această situaţie atunci când axul principal al
aparatului şi axul transversal al executantului se găsesc în poziţii perpendiculare. În
funcţie de orientarea corpului putem avea:
a. facial transversal;
b. dorsal transversal;
c. costal dreapta transversal;
d. costal stânga transversal.
Întrebări recapitulative
1. Precizaţi ramurile gimnasticii.
2. Enumeraţi principalele grupe de mijloace aparţinând gimnasticii de bază.
3. Care sunt cerinţele de bază ale terminologiei gimnasticii?
4. Care sunt planurile şi axele în care se execută mişcările corpului şi segmentelor
sale?
5. În ce constă diferenţa dintre poziţia longitudinală şi cea transversală a
executantului faţă de aparat?
12
CURSUL NR. 2
POZIŢIILE CORPULUI
A. Poziţii fundamentale
- stând;
- pe genunchi;
- aşezat;
- culcat;
- atârnat;
- sprijinit.
I. Stând
Caracteristici:
- Este o poziţie bipedă, ortostatică;
- Greutatea corpului este repartizată în mod egal pe ambele picioare;
- Picioarele sunt apropiate şi întinse, călcâiele lipite, vârfurile depărtate la
aproximativ o lăţime de talpă;
- Trunchiul este menţinut drept, abdomenul supt, toracele uşor ridicat, umerii
pe aceeaşi linie;
- Capul se ţine drept, bărbia uşor ridicată, privirea înainte;
- Braţele sunt întinse, lipite de corp, palmele de asemenea, întinse, degetele
apropiate şi în contact cu partea lateral-externă a coapselor; - Poziţia „ stând” din
gimnastică este estetică şi fiziologică. Exersată sistematic, are influenţă pozitivă asupra
formării ţinutei corecte şi efecte corective asupra atitudinilor vicioase ale corpului.
Poziţii derivate din „stând”
a. Stând pe vârfuri;
b. Stând pe călcâie;
c. Stând cu genunchii uşor îndoiţi;
13
a b c
d e f
g h i j k
l m n o
14
II. Pe genunchi
Caracteristici:
- Picioarele sunt îndoite din articulaţia genunchilor în unghi drept;
- Contactul pe suprafaţa de reazem se realizează cu genunchii, cu partea
anterioară a gambelor şi cu regiunea superioară a labelor;
- Picioarele sunt apropiate, călcâiele lipite, vârfurile întinse;
- Segmentul vertical ( de la cap la gambe ) are o ţinută dreaptă, similară cu cea
a poziţiei „ stând”.
Poziţii derivate din „ pe genunchi”
a. Stând pe genunchi cu genunchii depărtaţi;
b. Stând pe genunchi cu călcâiele depărtate;
c. Stând pe genunchi cu picioarele depărtate;
d. Stând pe un genunchi, celălalt sprijinit înainte;
a b c d
e f g h
15
III. Aşezat
Caracteristici:
- În această poziţie corpul formează două segmente, unul vertical de la creştet
la şezut, şi altul orizontal de la şezută la călcâie;
- Sprijinul corpului are loc pe bazin şi regiunea posterioară a picioarelor;
- Capul, trunchiul, spatele, umerii păstrează aceeaşi atitudine ca în poziţia
„stând”;
- Braţele sunt situate lângă corp şi uşor îndoite din coate;
- Palmele, având degetele apropiate şi întinse, sunt aşezate pe suprafaţa de
reazem, alături de şezută.
Poziţii derivate din „aşezat”
a. Aşezat sprijinit înapoi;
b. Aşezat depărtat;
c. Aşezat cu picioarele încrucişate, dreptul peste stângul;
d. Aşezat cu picioarele îndoite
a b c d
e f g
h. Aşezat echer;
i. Aşezat echer depărtat;
j. Aşezat sprijinit costal dreapta
16
h i j
IV. Culcat
Caracteristici:
- În gimnastică şcolară poziţia de culcat este clinostatică, cu faţa în sus;
- Corpul este întins, cu partea sa dorsală în contact aproape total cu suprafaţa
de reazem;
- Picioarele sunt apropiate şi întinse cu vârfurile unite;
- Braţele sunt întinse, lipite de corp, degetele apropiate.
În funcţie de orientarea corpului spre suprafaţa de reazem deosebim:
- culcat dorsal;
- culcat facial;
- culcat costal.
a b c
d e f
17
g h i
V. Atârnat
Caracteristici:
- Este o poziţie suspendată a corpului, susţinută de un aparat sau o instalaţie în
majoritatea cazurilor cu ajutorul prizei mâinilor;
- Centrul general de greutate al corpului se găseşte sub punctul de apucare
(sau de agăţare) ;
- În această postură corpul se găseşte într-o poziţie de echilibru stabil;
- Umerii se găsesc sub nivelul apucării;
- Braţele, trunchiul şi picioarele apropiate sunt complet întinse;
- În funcţie de poziţia corpului în spaţiu deosebim: atârnat pe verticală, atârnat
pe orizontală şi atârnat răsturnat.
Poziţii derivate din „atârnat”
a. Atârnat cu braţele îndoite;
b. Atârnat cu genunchii îndoiţi;
c. Atârnat dorsal;
a b c
18
d e f
g. Planşa dorsală;
h. Atârnat agăţat la genunchi;
i. Atârnat şi agăţat cu vârfurile picioarelor (cuib).
g h i
VI. Sprijin
Caracteristici:
- Executantul se găseşte cu toată greutatea corpului susţinută numai în braţe;
- Centrul general de greutate al corpului se găseşte de obicei deasupra
punctelor de sprijin;
- Umerii se află, de asemenea, deasupra punctelor de reazem;
- Braţele sunt întinse pe lângă corp, spatele drept şi umerii împinşi în jos;
- Picioarele sunt întinse şi apropiate;
- Corpul este drept, capul uşor ridicat;
- În această poziţie corpul executantului se găseşte în echilibru instabil.
Poziţii derivate din „sprijin”
a. Sprijin dorsal la bara fixă;
b. Sprijin transversal, între bare, la paralele;
c. Sprijin longitudinal, în afară, la paralele.
19
a b c
d. Sprijin echer la paralele;
e. Sprijin transversal cu braţele îndoite la paralele;
f. Sprijin plutitor la paralele;
d e f
g h i
B. Poziţii mixte:
- sprijin ghemuit;
- sprijin pe genunchi;
- sprijin culcat;
- atârnat stând;
- atârnat sprijinit;
- atârnat culcat.
20
a b c d
e f g
a b c d
21
e f g h
a b c
d e f
g h i
22
j k l
a b c
d. Atârnat stând costal – dreapta la scara fixă, piciorul stâng ridicat lateral,
mâna stânga pe şold;
e. Atârnat stând facial, cu corpul îndoit la scara fixă.
d e
V. Atârnat sprijinit
Exemple:
a. Atârnat pe bara înaltă, sprijinit pe bara joasă la paralele inegale;
23
a b
a b c
Întrebări recapitulative
1. Enumeraţi poziţiile fundamentale ale corpului.
2. Care este diferenţa dintre poziţia fundamentală ,,sprijin” şi cea de ,,atârnat”?
3. Care sunt principalele grupe de poziţii mixte?
4. Daţi exemple de poziţii mixte la diferite aparate de gimnastică.
24
CURSUL NR. 3
POZIŢIILE ŞI SEGMENTELE CORPULUI
25
a b c d
a b c d
e. braţele înapoi-jos;
f. braţele înapoi-sus;
g. braţele pe diagonală.
e f g
26
a b c d
e. braţele înapoi-jos;
f. braţele înapoi-sus;
g. braţele pe diagonală.
e f g
a b c d
a b
27
c d e
a b c d
e. mâini pe creştet;
f. mâini la ceafă;
g. mâini la spate.
e f g
a b
28
c d e
Mişcările braţelor
Mişcările specifice braţelor au loc în următoarele articulaţii: articulaţiile
degetelor, pumnilor, coatelor şi a celor scapulo-humerale. Mişcările pot fi executate în
diferite planuri şi în jurul unor axe. Cele mai cunoscute mişcări sunt de: îndoire şi
întindere; ridicare şi coborâre; depărtare-apropiere; balansare în diferite direcţii; rotare;
răsucire; ducere; încrucişare; fluturare.
a b c
d. îndoit înainte;
e. îndoit lateral spre stânga;
f. îndoit lateral spre dreapta;
g. îndoit înapoi ( în extensie );
d e f g
29
j. aplecat – răsucit;
h i j
k. răsucit – aplecat;
l. îndoit – răsucit;
m. răsucit – îndoit.
k l m
Mişcările trunchiului:
- aplecare (numai înainte);
- îndoire: înainte, lateral spre stânga, lateral spre dreapta şi înapoi (extensie );
- răsucire: spre dreapta şi spre stânga;
- ridicare;
- coborâre;
- rotare;
- aplecare cu răsucire;
- îndoire cu răsucire;
- răsucire cu aplecare;
- răsucire cu îndoire;
- val;
- balansare.
30
- pedalare.
Exemple:
- Stând poziţia fundamentală ), depărtat, braţele lateral (poziţii derivate).
31
Exemple:
- Pas lateral stânga cu aplecarea trunchiului înainte şi ridicarea braţelor
lateral;
32
33
4 1 2 3 +
2X +(2X)
Exemple:
34
Exerciţiul I
Stând:
1. ridicarea braţelor înainte;
2. rotarea braţelor înainte;
3. rotarea braţelor înapoi;
4. coborârea braţelor jos.
4 1 2 3
Exerciţiul II
Stând, depărtat, braţele sus:
1. extensia trunchiului;
2. îndoirea trunchiului cu aşezarea palmelor pe sol;
3. îndoirea trunchiului spre stânga, mâini pe şolduri;
4. idem 3 spre dreapta.
1 2 3 +(4)
Întrebări recapitulative
1. Care sunt poziţiile braţelor întinse pe direcţii principale?
35
CURSUL NR. 4
A. PREZENTAREA GRAFICĂ A POZIŢIILOR
La alcătuirea desenelor trebuie respectate anumite reguli:
a. Imaginea desenată se raportează faţă de linia orizontală care reprezintă
solul.
b. Imaginea poate fi desenată în întregime pe linia solului, în întregime
deasupra liniei sau cu o parte deasupra şi cealaltă parte dedesubtul liniei.
c. În desen trebuie să se păstreze proporţiile corpului. Aceste proporţii sunt
următoarele:
- capul reprezintă a şaptea parte a înălţimii corpului;
- membrele inferioare jumătate din corp (3,5 părţi);
- trunchiul reprezintă 2,5 părţi;
- membrele superioare reprezintă 3 părţi din lungimea corpului.
36
7
6
5
4
3
2
1
d. Corpul executantului se reprezintă prin desen liniar privit din faţă, din
profil sau din spate, în funcţie de cum este mai sugestiv. Aceeaşi poziţie reprezentată din
faţă sau lateral nu înseamnă că s-a efectuat o întoarcere acest lucru se materializează prin
semne speciale distincte;
e. Capul văzut din faţă este reprezentat printr-un cerc, din spate cercul este
umplut, iar din profil direcţia de orientare este reprezentată printr-o linioară în mijlocul
circumferinţei cercului.
Exemple pentru desenarea corpului privit din faţă:
37
a b c d
Exemple:
a. Stând, braţele sus: - rotarea braţelor înainte;
b. Stând, braţele sus: - rotarea braţelor înapoi;
c. Stând, braţele sus: - rotarea braţelor spre interior în plan frontal;
d. Stând, braţele sus: - rotarea braţelor spre exterior şi în jos, în plan frontal;
e. Stând, depărtat, trunchiul aplecat înainte, mâini pe şolduri: - rotarea
trunchiului spre
stânga.
o O
90 180
38
Exemple:
a. Stând: - întoarcere 180 de grade spre stânga;
b. Stând: - întoarcere 90 de grade spre stânga şi trecere în sprijin ghemuit;
c. Stând, genunchii uşor îndoiţi, braţele înapoi jos: - săritură dreaptă cu
balansarea braţelor prin înainte sus şi întoarcere 360 de grade în poziţia iniţială.
o o o
180 90 360
a b c
Exemple:
a. Stând, depărtat, mâini pe şolduri: - fandare laterală spre stânga, cu arcuire;
b. Stând , braţele sus: - îndoirea picioarelor,cu arcuire şi rotarea braţelor înainte;
c. Atârnat stând facial la scara fixă: - îndoirea cu arcuire a corpului din
articulaţiile coxo- femurale.
a b c
a b c
39
Exemple:
a. Stând cu vârfurile apropiate;
b. Atârnat dorsal, la scara fixă, cu priză apropiată;
c. Atârnat, stând facial cu corpul îndoit, la scara fixă, cu priză apropiată.
a b c
40
Exemple:
a. Stând: - ridicarea piciorului drept înainte până la orizontală cu îndoirea
braţelor, mâini pe şold;
b. Stând, depărtat, braţele lateral: - întoarcere de 90° spre dreapta în stând.
o
+90
a b
Exemple:
a. Stând:
1. trecere în sprijin ghemuit;
2. prin săritură înapoi trecere în sprijin culcat facial cu picioarele
depărtate;
3. săritura înainte în sprijin ghemuit;
4. ridicare în stând.
4 1,3 2
b. Stând:
41
6 1,5 2,4 3
Exemple:
a. Aşezat, braţele sus:
1 - 2 trecere în culcat dorsal, braţele sus;
3 – 4 ridicarea trunchiului şi revenire în P.I.
3-4 1-2
4 1 -3
Exemple:
42
2x 3
4 1 2x
Exemple:
a. Culcat dorsal, braţele lateral:
1. ridicare în aşezat echer;
2-3. menţinerea poziţiei (pauză de mişcare );
4. revenire în poziţia iniţială.
4 1, 2-3
b. Stând:
1-2. ridicarea piciorului stâng înainte şi a braţelor sus;
3. menţinerea poziţiei;
4. revenire în P.I.
43
4 1-2, 3
5. Două sau mai multe acţiuni efectuate în acelaşi timp se reprezintă printr-o
acoladă şi leagă imaginile sub care se scrie timpul respectiv.
Exemple:
a. Stând, braţele sus:
1,2,3. aplecarea trunchiului înainte, cu arcuire de 3x şi
coborârea braţelor lateral;
4. îndoirea trunchiului, palmele pe sol şi întinderea
corpului în stând cu braţele sus.
3x
4
b. Stând:
1. balansarea piciorului stâng şi a braţelor lateral cu trecere în stând fandat pe
piciorul stâng, mâini pe şold;
2. revenire în stând.
2
1
44
Exemple:
a. Sprijin ghemuit:
1. ridicare în stând pe piciorul drept cu balansarea piciorului stâng
înainte şi bătaia
palmelor sub genunchi;
2. coborârea piciorului stâng şi ridicarea braţelor în stând cu braţele sus;
3. idem T1 dar cu piciorul drept;
4 . revenire la P.I.
4 1, +(3) 2
4 1, +(3) 2
45
+
4 1,3 2
b. Stând:
1. balansarea piciorului stâng şi a braţelor lateral;
2. trecere în stând fandat pe piciorul stâng, îndoirea braţelor,
mâini pe şold;
3. idem T1;
4. revenire în P.I.
5-8. idem T 1-4 pornind cu piciorul drept.
+
4 1,3 2
Exemple:
a. Stând:
1. aplecarea trunchiului înainte, ridicarea braţelor
lateral;
2. îndoirea trunchiului coborârea palmelor pe sol;
3. idem T1;
4. revenire în P.I.
4x
4 1,3 2
46
5X
3-4, 7-8 1-2 5-6
Exemple:
a. Sprijin culcat facial:
1. întoarcere 180° spre stânga în sprijin culcat dorsal;
2. întoarcere 180° tot spre stânga în sprijin culcat facial;
3. îndoirea braţelor;
4. întinderea braţelor;
5-8. idem T1-4 cu întoarcere în direcţia opusă.
4x
0
0
180 180
+ 4x
2, 4 1 3
b. Stând pe genunchi:
1. întinderea piciorului stâng lateral, ridicarea braţelor sus;
2. îndoirea şi răsucirea trunchiului spre stânga, mâinile ating
vârful piciorului
3. idem T1;
4. revenire în PI.
5-8. idem T1-4 pe partea opusă pornind cu piciorul drept. 4x
+ 4x
4 1, 3 2
Întrebări recapitulative
47
2. Care sunt semnele folosite deasupra liniei solului şi precizaţi semnificaţia lor.
3. Care este diferenţa dintre semnul ,,+” utilizat deasupra liniei solului şi cel utilizat
dedesubtul liniei?
4. Explicaţi în ce constă diferenţa dintre semnele folosite: ,,1,2” şi ,,1-2” sau ,,2x”
şi ,,1-2”.
5. Precizaţi semnificaţia semnului utilizat ---------+5x.
CURSUL NR. 5
EXERCIŢII DE DEZVOLTARE FIZICĂ GENERALĂ
„Ele constituie unul din mijloacele gimnasticii de bază şi sunt formate dintr-o
mare varietate de mişcări create de oameni în scopul dezvoltării armonioase a
organismului din punct de vedere morfologic şi funcţional, şi pentru perfecţionarea
posibilităţilor lui de mişcare” (Mărcuţ, P., Cucu, B., 2005, p. 46).
Datorită diversităţii foarte mari, de-a lungul anilor, aceste exerciţii au fost
cunoscute sub denumiri diferite, ca: exerciţii de dezvoltare fizică armonioasă, exerciţii
de pregătire fizică, exerciţii pentru prelucrarea analitică şi selectivă a aparatului
locomotor, exerciţii analitice etc.
48
49
50
51
a b c d e
52
53
Indicaţii metodice
- Exerciţiile de forţă să se adreseze armonios întregului corp;
- Exerciţiile de forţă să se utilizeze paralel cu cele de întindere;
- Exerciţiile statice de forţă să fie urmate neapărat de cele de relaxare;
- După utilizarea exerciţiilor de mobilitate statică să urmeze, de asemenea,
exerciţii de relaxare;
- Exerciţiile de mobilitate să fie utilizate până la obţinerea parametrilor
anatomici optimi ai articulaţiei;
- Pentru prevenirea accidentărilor să se acorde o atenţie deosebită în
timpul efectuării exerciţiilor de mobilitate pasivă.
54
Întrebări recapitulative
1. Care sunt cele mai cunoscute criterii de clasificare a exerciţiilor de dezvoltare
fizică?
2. Precizaţi diferenţa dintre contracţia dinamică şi cea statică.
3. Care sunt factorii care determină gradul de elasticitate musculară şi mobilitate
articulară?
4. Precizaţi cele mai importante indicaţii metodice pentru utilizarea exerciţiilor de
dezvoltare fizică generală.
CURSUL NR. 6
EXERCIŢII LIBERE
Constituie cele mai reprezentative mijloace executate cu diferite segmente ale
corpului sau cu întregul corp, fără obiecte portative sau aparate speciale.
55
Exemple de exerciţii:
P.I. Stând depărtat, mâini pe şolduri:
1. îndoirea gâtului înainte;
2. extensia capului;
3. răsucirea capului spre stânga;
4. răsucirea capului spre dreapta.
1 2 3 +(4)
+
2x
56
2x 2x
2x 2x
3-4 1-2
4 1, 2-3
c. P.I. Sprijin culcat facial:
1,2. săltări din braţe de 2x;
57
4, 8 2x 3 5 , 6 -7
6 1, 5 2 3 4
58
+
4 1-3
4 1-2, 3
a. Aşezat:
1. ridicarea picioarelor la 45 de grade şi depărtarea lor, braţele lateral;
2-3. menţinerea poziţiei;
4. revenire în P.I.
4 1, 2-3
59
4 1, 3 2
c. Culcat dorsal, braţele sus:
1-2. ridicarea trunchiului în aşezat, coborârea braţelor lateral;
3-4. revenire în P.I.;
5-6. ridicarea picioarelor la 90 de grade;
7-8. revenire în P.I.
3-4 1 2
60
4 2x 3
+
4 3x
+
4 1, +(3) 2
4 1, 2-3
61
3-4, 7-8 1 -2 5 -6
62
+
4 2x, +(3)
+
4 3x
+
2 1
63
+
2 1
b. Sprijin culcat costal stânga:
1-2. îndoirea corpului şi coborârea bazinului spre sol;
3-4. întinderea corpului cu revenire în P.I. Exerciţiul se repetă şi pe
partea opusă.
3 -4 1 -2
c. Sprijin culcat costal stânga:
1-2. ridicarea piciorului stâng lateral şi a braţului drept sus;
3-4. revenire în P.I.
Exerciţiul se repetă şi pe partea opusă.
3-4 1-2
d. Sprijin culcat costal stânga, mâna dreaptă pe şold:
1-8. păşire cu picioarele sub formă de cerc, cu deplasare înainte.
Exerciţiul se repetă pornind şi din sprijin culcat costal dreapta.
1-8
64
+
4 1 2 3
+
4 3x
65
+
4 3x
Exemple de exerciţii, pentru picioare, cu caracter de forţă:
a. Stând:
1-4. trecere în sprijin ghemuit;
5-8. ridicare în P.I.
5-8 1-4
b. Stând:
1,2,3. pas şi fandare înainte cu piciorul stâng, arcuire de 3x
4. pas înapoi cu piciorul stâng şi revenire în P.I.;
5-8. idem 1-4 cu piciorul drept.
+
4
8 3x 4 5, 6-7
5. Exerciţii combinate
Cuprind mişcările efectuate cu două sau mai multe segmente, simultan sau
succesiv, în direcţii şi planuri asemenea sau diferite. Posibilităţile de combinare a
acestora sunt nelimitate, iar efectele lor asupra organismului sunt mult sporite faţă de cele
simple şi permit economisire de timp.
66
2x 2x 2x 2x
8 1, 7 2, 4, 6 3 +(5)
c. Stând:
1. depărtarea piciorului stâng în stând depărtat cu aplecarea trunchiului
înainte şi îndoirea braţelor, mâini pe şold;
2. îndoirea trunchiului înainte, întinderea braţelor, mâini pe sol;
3. ridicarea şi extensia trunchiului înapoi, braţele sus;
4. revenire în P.I.;
67
+
4 1 2 3
2, 8 1 3, 5, 7 4 6
4 1 2 3
Întrebări recapitulative
1. Ce înţelegeţi prin exerciţii libere?
2. Care au fost criteriile utilizate pentru prezentarea exerciţiilor libere?
3. Alcătuiţi exerciţii libere, pentru diferite segmente ale corpului, pornind din poziţii
iniţiale diversificate.
68
CURSUL NR. 7
EXERCIŢII CU PARTENER
1. Caracteristici
- Aceste exerciţii au un caracter educativ – formativ, orientat spre: colaborare,
ajutor reciproc, întrecere directă.
- În funcţie de scopul urmărit rolul partenerului poate fi:
- ajutor direct;
- punct de sprijin;
- element de îngreuiere;
- element de uşurare a mişcării;
- element de dozare a efortului;
- adversar;
- obstacol;
- element de întrecere.
- Exerciţiile cu partener pot fi executate:
69
- de pe loc;
- din deplasare;
- simultan – partenerii având aceleaşi sarcini;
- alternativ – fiecare având sarcini diferite.
- Participarea partenerilor în realizarea exerciţiilor presupune:
- cunoaşterea bazelor generale ale mişcărilor formate cu exerciţii
libere;
- un nivel superior de coordonare a acţiunilor;
- conştientizarea activă a efectelor exerciţiilor.
- Pentru realizarea acestor exerciţii este necesară cunoaşterea:
- celor mai eficiente poziţii iniţiale;
- poziţia unuia faţă de celălalt;
- prizele posibile realizate la nivelul mâinilor, antebraţelor, braţelor,
umerilor, coatelor, şoldurilor,
gleznelor.
- Exerciţiile cu partener se vor folosi în lecţie numai cu colectivele de elevi ai
claselor mai mari.
Exerciţii în perechi
Sistematizarea exerciţiilor în perechi:
70
2x 2x
+
4 1, 3 2
5X
5-8 1-4
71
3 -4 1 -2
72
c.„ A” execută podul de jos, „ B” în faţa lui, lângă sprijinul mâinilor, în stând
depărtat cu picioarele îndoite şi cu mâinile pe omoplaţii partenerului. „ B” trage umerii
lui „A” înainte.
73
b. „A” şi „B” stând spate-n spate, braţele sus, „B” ţine încheietura lui „A”.
„B” îl ridică pe „A” în atârnat culcat pe spatele lui şi în continuare îl
răstoarnă, iar „A” execută răsturnare lentă înapoi.
5-8 1-4
74
+
3-4 1-2
Indicaţii metodice
- Exerciţiile în perechi se vor preda după însuşirea exerciţiilor libere;
- Exerciţiile să fie create, selecţionate, şi adaptate în conformitate cu
particularităţile de vârstă şi nivelul de pregătire al executanţilor;
- În alcătuirea perechilor se va ţine cont de talia, greutatea, pregătirea motrică,
forţa şi chiar de unele caracteristici psihice ale executanţilor;
- Descrierea exerciţiilor să fie clară şi concisă. În ea să fie inclusă poziţia
iniţială a fiecărui executant, prizele, denumirea mişcării, direcţia şi dacă este cazul timpii
exerciţiului;
- Ţinând cont de faptul că, în cazul poziţiilor stând faţă-n faţă sau spate-n spate,
direcţia este diferită, se recomandă codificarea executanţilor în „A”şi „B” sau nr.1 şi nr.2
şi precizarea direcţiei de execuţie orientată faţă de anumite repere din sală (vestiar,
magazie, scara fixă, etc.)
- Alcătuirea perechilor se poate face din mers, la comanda „ Câte doi sau câte
patru marş! (începeţi!), sau de pe loc din linie pe un rând, prin procedeele cunoscute din
exerciţiile de front şi formaţii;
- În cazuri excepţionale (perechi nepotrivite) se schimbă partenerii;
- Cel rămas fără pereche va fi obligatoriu angrenat în lucru sub forme diferite:
partenerul profesorului în demonstrarea exerciţiilor, repartizat la unele perechi unde se
lucrează alternativ sau execută aceleaşi sarcini individual; - Începerea şi terminarea
exerciţiilor, precum şi sarcinile celor doi parteneri se vor stabili precis prin comenzi şi
indicaţii adecvate; - Să se stimuleze spiritul de întrecere în cadrul perechilor sau inter-
perechi, spiritul de colaborare, ajutorul reciproc, corectarea mişcărilor proprii şi ale
partenerului; - Obiectivul întrecerii să fie în egală măsură rapiditatea, precizia dar şi
menţinerea anumitor poziţii specifice.
+
a b c d
75
a b c
d e f
Întrebări recapitulative
1. Care sunt principalele caracteristici ale exerciţiilor cu partener?
2. Precizaţi sistematizarea exerciţiilor în perechi.
3. Daţi exemple ale exerciţiilor în trei şi în grup utilizabile în lecţia de educaţie
fizică.
4. Care sunt cele mai importante indicaţii metodice necesare în cazul utilizării
exerciţiilor în perechi?
76
CURSUL NR. 8
EXERCIŢII CU OBIECTE PORTATIVE
Această grupă are un caracter complex datorită combinării mişcărilor corporale
cu mânuirea obiectelor respective, în scopul prelucrării aparatului locomotor. În funcţie
de obiectul folosit, exerciţiile pot avea caracter de forţă sau de întindere. Ele contribuie,
de asemenea, şi la dezvoltarea coordonării neuromusculare şi permit localizarea precisă a
mişcărilor la nivelul articulaţiilor. Exerciţiile se pot executa de pe loc, pornind din diferite
poziţii iniţiale şi din deplasare, cum sunt: din mers, alergare, sărituri,etc. Marea
majoritate a exerciţiilor cu obiecte se execută individual, dar sunt unele care se pot
efectua şi în perechi sau în grup ( mingea medicinală, bastonul, benzi elastice,
77
etc.).Obiectele care se pot folosi în gimnastică sunt foarte variate ca structură, dimensiuni
şi greutate. Cele mai cunoscute sunt:
- bastonul de gimnastică;
- mingea medicinală;
- ganterele;
- coarda mică pentru sărituri;
- banda elastică;
- cercul;
- steguleţe etc.
78
- din alergare;
- săltări ,sărituri.
2. Exerciţii executate de pe loc:
- exerciţii cu caracter de I.S.A.L. ( analitice );
- exerciţii cu partener;
- exerciţii în grup.
3. Jocuri cu bastonul.
a b c
d e f g
79
6 1, 5 2, 4 3
+
2 1
4 1 , 2 -3
80
2 1
+
2 1
b. Executanţii sunt aşezaţi pe două ( trei sau patru ) şiruri. Primul din fiecare
şir, la semnal, aleargă cu bastonul în mână, până la locul stabilit şi aşează bastonul în
conformitate cu figura pe care trebuie să alcătuiască aşezarea tuturor bastoanelor din şir.
Aleargă înapoi, atinge braţul întins lateral al colegului, iar cel atins îndeplineşte aceeaşi
sarcină. Câştiga şirul care termină primul. Jocul dezvoltă viteza de deplasare, concentrare
şi atenţie.
c. Schimbă macazul!
81
Exerciţii cu gantere
Indicaţii metodice
- În timpul deplasării poziţia bastonului să fie identică pentru toţi executanţii;
- Exerciţiile să se desfăşoare în formaţii de lucru bine precizate, având distanţe
şi intervale corespunzătoare între executanţi;
- Pentru a utiliza o terminologie corectă poziţia bastonului şi priza folosită
trebuie neapărat precizată;
- La început să se însuşească exerciţiile în care poziţia bastonului este
orizontală, urmate de cele în care bastonul este în poziţia verticală şi la urmă cele în care
bastonul este în poziţia oblică;
- Exerciţiile cu bastonul să se folosească în mai multe verigi ale lecţiei fie cu
scopul pregătirii organismului pentru efort (veriga nr. 2), a influenţării selective a
aparatului locomotor (veriga nr. 3), fie cu scopul formării anumitor deprinderi sau pentru
dezvoltarea unor calităţi motrice ca: detentă, viteza de reacţie, îndemânare, coordonare, şi
nu în ultimul rând cu scopul prevenirii şi corectării unor deficienţe fizice funcţionale.
Sistematizarea exerciţiilor
- Exerciţii efectuate din deplasare;
82
4 1 2 3
83
+
4 1, 2 3
7 - 8 1 -2 , 5 -6 3 - 4
7 -8 1 -2 , 5 -63 -4
84
1 2
b. Culcat facial, faţă-n faţă, braţele îndoite, mâinile apucă lateral mingea:
1. ridicarea trunchiului în extensie cu întinderea braţelor sus;
2-3. menţinerea poziţiei;
4. revenire în poziţia iniţială:
4 1 , 2 -3
c. „A” culcat dorsal, braţele sus, mingea între glezne, „B” în stând depărtat,
lângă capul lui „A”:
1. „A” ridică picioarele şi predă mingea lui „B”;
2. „A” coboară picioarele în culcat dorsal;
3. „A” ridică picioarele „B” aşează mingea înapoi între gleznele lui „A”;
4. „A” coboară picioarele, cu mingea între glezne, în P.I.
4 1 2 3
85
Indicaţii metodice
Întrebări recapitulative
1. Care sunt cele mai cunoscute obiecte portative folosite cu elevii, în lecţia de
educaţie fizică?
2. Precizaţi sistematizarea exerciţiilor cu bastonul de gimnastică.
3. Precizaţi taxonomia exerciţiilor cu mingea medicinală.
CURSUL NR. 9
EXERCIŢII LA, PE ŞI CU BANCA DE GIMNASTICĂ
I. Caracteristici
86
87
3-4 1-2
3-4 1-2
Exerciţii pentru abdomen:
a. Culcat dorsal, braţele sus, picioarele sprijinite pe bancă.
1-2. ridicare în aşezat cu coborârea braţelor lateral;
3-4. revenire în P.I.
3-4 1-2
b. Aşezat longitudinal pe bancă, apucat de marginea depărtată a băncii:
1-2. coborârea trunchiului şi ridicarea picioarelor în culcat dorsal;
3-4. revenire în poziţia iniţială.
3-4 1-2
88
4 1, 2-3
b. Aşezat longitudinal, sprijin înapoi, picioarele pe bancă:
1-2. ridicarea bazinului cu trecere în sprijin culcat dorsal;
3-4. revenire în P.I.
3-4 1-2
Exerciţii pentru părţile laterale:
a. Stând costal stânga, la distanţă de 50 cm de bancă:
1,2,3. ridicarea piciorului stâng pe bancă şi îndoirea trunchiului
spre stânga de 3x cu ridicarea braţului drept sus şi celui stâng
pe şold;
4. revenire în poziţia iniţială.
4 3x
+
2 1
89
+
2x 3 4
3x 4
Exerciţiul compus
Sprijin culcat facial, mâini pe bancă:
1. îndoirea braţelor cu balansarea piciorului stâng înapoi;
2. revenire în poziţia iniţială;
3. ridicarea bazinul;
4. revenire în P.I.;
5-8 idem cu piciorul opus.
+
2, 4 1 3
90
91
+
1 2
4 1, 3 2
92
la auzul cuvântului avion trec în culcat facial transversal, peste bănci,braţele lateral.
Corpul se menţine uşor în extensie – să nu cadă avionul. Cine greşeşte sau răspunde
ultimul la comenzi este eliminat din joc.
Jocul dezvoltă: atenţia, viteza de reacţie, viteza de execuţie, memoria
motrică, etc.
Alte jocuri:
Aceeaşi poziţie iniţială, iar concursul poate consta din: care şir (echipă) execută
mai repede o întoarcere de 180–360 de grade cu banca ridicată ?
Indicaţii metodice
- Aşezarea băncilor în sală se stabileşte în funcţie de: tema şi scopul urmărit,
situaţia de instruire în care ne aflăm, spaţiul avut la dispoziţie, numărul executanţilor,
numărul băncilor, etc.;
- La o bancă pot lucra în acelaşi timp, în funcţie de vârstă, lungimea băncii,
tematică abordată, 4-6-8 elevi;
- Aşezarea băncilor să se facă organizat, cu contribuţia întregii clase;
- Ridicarea şi transportul băncilor trebuie învăţat în mod special. Se va
insista în mod deosebit asupra aşezării elevilor faţă de bancă, priza necesară, modul de
deplasare, punerea băncii la locul stabilit;
- Pentru a împiedica alunecarea băncii în timpul lucrului, se recomandă
punerea executanţilor pe ambele părţi ale băncii la distanţe şi intervale egale pe toată
lungimea ei;
- Demonstraţia exerciţiilor să se facă într-un loc cât mai vizibil şi anume – în
faţa colectivului sau pe o bancă din mijloc;
- Exerciţiile care alcătuiesc complexul I.S.A.L. trebuie astfel selecţionate,
concepute, create şi organizate, încât să angreneze în efort, în mod gradat, diferitele grupe
musculare;
- În cazul băncilor aşezate sub formă de plan înclinat, la partea ridicată a
planului, neapărat să fie pus cineva pentru asigurare;
- În efectuarea exerciţiilor la, pe şi cu banca de gimnastică trebuie să se
urmărească execuţia corectă, respectând parametrii mişcărilor în vederea formării şi a
ţinutei corecte.
Întrebări recapitulative
1. Care sunt caracteristicile băncii de gimnastică?
2. Prezentaţi clasificarea exerciţiilor utilizând banca de gimnastică.
3. Daţi exemple de jocuri folosind banca de gimnastică.
93
4. Care sunt cele mai importante indicaţii metodice de care trebuie să ţină cont
cadrul didactic în cadrul utilizării băncilor de gimnastică?
CURSUL NR. 10
EXERCIŢII LA SCARA FIXĂ
I Caracteristici
94
95
3-4 1-2
3-4 1, 2
3-4 1-2
b. Atârnat dorsal:
1. ridicarea genunchilor la piept;
2-3. menţinerea poziţiei;
4. întinderea picioarelor în P.I.
96
4 1, 2-3
c. Atârnat dorsal:
1. ridicarea picioarelor înainte;
2. depărtarea picioarelor;
3. apropierea picioarelor;
4-5. menţinerea poziţiei;
6. îndoirea genunchilor la piept;
7. întinderea picioarelor;
8. coborârea picioarelor în poziţie iniţială.
8 1, 3, 4-5, 7 2 6
3-4 1-2
b. Aşezat, sprijin înapoi, picioarele agăţate între şipca a 3-a şi a 4-a:
1-2. ridicarea bazinului în sprijin culcat dorsal adânc;
3-4. revenire în P.I.
97
3-4 1-2
c. Atârnat facial:
1-2. ridicarea picioarelor înapoi;
3-4. coborârea picioarelor în P.I.
3-4 1-2
4 3x
b. Sprijin culcat costal stânga înalt, mâna stângă sprijinită pe şipca a 6-a, cea
dreaptă pe şold:
1-2. îndoirea corpului din şolduri şi coborârea bazinului cât mai
aproape de sol;
98
3-4 1-2
4 1, 3 2
+
4 1, 3 2
99
10x
b. Sprijin culcat facial pe bancă, picioarele sprijinite între şipca a 3-a şi a 4-a:
1-2. îndoirea braţelor, pieptul atinge banca;
3-4. întinderea braţelor în P.I.;
5-6. ridicarea bazinului;
7-8. revenire în P.I.
100
mingii la ceafă;
3-4 coborârea trunchiului şi întinderea braţelor în P.I.
3-4 1-2
b. Culcat facial, picioarele sprijinite sub prima şipcă, braţele sus, mingea ţinută
în mâini:
1-2 ridicarea mingii înapoi sus;
3-4 coborârea mingii în P.I.
3-4 1-2
4 1, 2-3
Indicaţii metodice
- În alcătuirea exerciţiilor să se ţină cont de alternarea efortului din poziţia
atârnat cu cele de atârnat stând şi sprijin;
101
Întrebări recapitulative
1. Prezentaţi caracteristicile exerciţiilor la scara fixă.
2. Care sunt principalele grupe de exerciţii folosite la scara fixă?
3. Precizaţi indicaţiile metodice necesare în cazul utilizării în lecţia de educaţie
fizică a exerciţiilor la scara fixă.
CURSUL NR. 11
EXERCIŢII PENTRU CAPACITATEA DE ORGANIZARE
102
2. Conducerea formaţiilor
Conducerea unei formaţii pentru executarea unor acţiuni se realizează prin:
- comandă;
- ordine şi dispoziţii verbale;
- semnale sonore, vizuale şi tactile;
- acţiuni personale.
În lecţia de educaţie fizică se utilizează mai mult comanda verbală.
Comanda este o dispoziţie verbală care trebuie să aibă următoarele calităţi:
- să fie energică;
- să fie scurtă;
- să fie precisă;
- să fie mobilizatoare,
- tonalitatea să se adapteze condiţiilor de lucru şi numărului de executanţi,
iar modalităţiile tonalităţii să imprime ritmul de execuţie caracteristic mişcării respective.
Comanda are două părţi distincte:
- comanda prevestitoare ;
- comanda executivă (săvârşitoare).
Comanda prevestitoare are ca scop indicarea acţiunii ce urmează a fi executată.
Se dă cu voce tare, prelung şi clar, pentru ca executanţii să înţeleagă şi să poată memora
acţiunile care urmează a fi executate.
Comanda săvârşitoare ( executivă ) se dă pe un ton înalt, scurt şi energic.
Exemplu: Clasă ( grupă ) înainte – MARŞ! „Clasă înainte” – constituie
comanda prevestitoare, iar „MARŞ!” – comanda săvârşitoare.
Când scriem, comanda prevestitoare se trece cu litere mici, iar cea executivă cu
litere mari şi se pune semnul exclamării la sfârşit.
Exemple: Grupă pe loc – REPAUS!
103
104
Ea poate fi alcătuită din unul sau mai multe şiruri, în funcţie de numărul
executanţilor, spaţiul de care dispunem etc.
4. Alcătuiri de formaţii
A. Desfăşurări din linie
Trecerea din linie pe un rând în linie pe două rânduri.
Prima comandă: Clasă ( grupă ), câte doi în continuare – NUMĂRĂ !
Colectivul numără câte doi, începând din flancul drept.
105
A doua comandă: Clasă pe două rânduri – MARŞ! Numerele doi execută doi
paşi înainte şi un pas lateral dreapta, în patru timpi, pornind cu piciorul drept.
1 2 1 2 1 2 1 2
1 1 1 1
2 2 2 2
1 1
2 2
3 3
106
- 3 6 - 3 6 - 3 6
3 3 3
6 6 6
3 3
6 6
9 9
1 2 3 4 5 4 3 2 1 4 3 2 1 - 1 2 3 4
1 1 1 1
2 2 2 2
3 3 3 3
4 4 4 4
5
107
(MARŞ!) Numerele unu execută doi paşi laterali spre dreapta, numerele doi
rămân pe loc, iar numerele trei execută doi paşi spre stânga.
1 1
3 3
1 1
3 3
2 2
3 3
4 4
1 1
2 2
3 3
4 4
108
1 1
2 2
4 4
5 5
1 1
2 2
4 4
5 5
1 1 1 1 1 1
2 2 2 2 2 2
1 1 1 1 1 1
2 2 2 2 2 2
1 1 1 1 1 1
2 2 2 2 2 2
Întrebări recapitulative
1. Prin ce se realizează conducerea unei formaţii pentru executarea unor acţiuni?
2. Ce calităţi trebuie să aibă o comandă?
3. Prezentaţi sistematizarea exerciţiilor pentru capacitatea de organizare.
4. Prezentaţi variante de obţinere a unor formaţii de lucru pornind din linie.
5. Prezentaţi variante de desfăşurare din şir (comandă, desen, execuţie).
109
CURSUL NR. 12
EXERCIŢII UTILITAR-APLICATIVE
„Prin exerciţiile aplicative sau exerciţiile pentru formarea deprinderilor motrice
de bază şi utilitar-aplicative, înţelegem acele categorii de exerciţii, cu caracter natural şi
utilitar, care au o largă întrebuinţare în activitatea de toate zilele” ( Băiaşu, N., Gh., 1984,
p. 89 ).
1. Caracteristici
- Sunt mişcări naturale ale omului şi apariţia lor se confundă cu însăşi apariţia
speciei umane;
- Încă din primele luni copilul execută diferite mişcări naturale cum sunt:
rularea laterală, târârea, se dedică prin căţărare, aruncă obiectele din mână, îşi exprimă
bucuria prin sărituri de pe loc, etc.;
- Aceste mişcări, de regulă, angrenează în efort un număr mare de grupe
musculare contribuind la dezvoltarea fizică generală şi multilaterală;
- Contribuie, de asemenea, la dezvoltarea capacităţilor de mişcare necesare în
viaţă şi adaptarea lor la condiţii schimbătoare;
- Ele constituie premiza de bază a mişcărilor mai complicate din diferite ramuri
sportive;
- Dezvoltă calităţile motrice de bază, dar în acelaşi timp dezvoltă şi o serie de
calităţi psihice cum sunt: curajul, atenţia, spiritul de întrecere, sentimente colective,
creativitatea, etc.;
- Toate aceste exerciţii pot fi aplicate sub formă de întrecere ( sub formă
distractivă ), în sală, aer liber în timpul programului şcolar sau cu ocazia unor activităţi
extracurriculare (excursii, drumeţii, turism etc.);
- În lecţie de educaţie fizică cu aceste exerciţii ne vom întâlni în toate verigile
lecţiei.
2. Clasificarea exerciţiilor
Nespecifice gimnasticii sau de bază:
- mersul;
- alergarea;
- săritura;
- aruncarea şi prinderea.
Specifice gimnasticii:
- căţărarea şi escaladarea;
- târârea;
- ridicarea şi transportarea de obiecte şi persoane;
- tracţiuni şi împingeri;
- echilibrul.
110
2.1. Mersul
Este o mişcare ciclică, care angrenează în efort în special trenul inferior;
Variante de mers:
- Mers obişnuit;
- Mersul gimnastic,
- Mers cu schimbarea pasului;
- Mers pe vârfuri, pe călcâie, pe partea internă sau externă a labei piciorului,
- Mers fandat cu diferite mişcări de braţe;
- Mers cu paşi încrucişaţi;
- Mers lateral cu paşi adăugaţi;
- Mers cu genunchii ridicaţi;
- Mers cu balansarea picioarelor înainte, lateral sau înapoi;
- Mers cu întoarceri succesive spre stânga sau spre dreapta,
- Mers cu păşire peste sau pe obstacole, pe plan înclinat;
- Mers pentru dezvoltarea simţului ritmului .
2.2. Alergarea
- Constituie un mijloc de deplasare mai rapid decât mersul;
- Este un mijloc important de antrenare ( angrenare ) a aparatelor respirator
şi circulator;
- Alergarea constituie cel mai important mijloc pentru dezvoltarea vitezei şi
rezistenţei;
- Ea este prezentă în fiecare verigă a lecţiei;
- Efortul poate fi dozat prin: modificarea procedeului de deplasare;
schimbarea vitezei de deplasare, modificarea distanţei de parcurs, etc.
111
Variante de alergare:
- Alergare pe loc cu tempouri diferite;
- Alergare pe loc cu genunchii sus;
- Alergare pe loc cu pendularea gambei înapoi;
- Alergare obişnuită;
- Alergare cu genunchii sus;
- Alergare laterală cu paşi adăugaţi;
- Alergare laterală cu paşi încrucişaţi;
- Alergare cu pendularea picioarelor întinse înainte, înapoi;
- Alergare cu spatele spre direcţie;
- Alergare cu întoarcere de 360° spre stânga şi spre dreapta;
- Alergare pe plan înclinat;
- Alergare printre obstacole;
- Alergare cu păşire pe obstacole;
- Alergare pentru dezvoltarea simţului ritmului.
Exemple:
1-8. alergare cu genunchii sus;
9-16. alergare cu pendularea gambelor înapoi
1-8. alergare cu picioarele întinse înainte;
9-16. alergare cu picioarele întinse înapoi.
2.3. Săriturile
- Sunt deprinderi motrice de bază caracterizate prin deplasarea întregului corp
printr-o fază de zbor;
- Ele angrenează în efort un număr mare de grupe musculare având o influenţă
deosebită asupra aparatelor locomotor, respirator şi circulator;
- Prin aceste exerciţii se educă: curajul, hotărârea, şi încrederea în forţele
proprii;
- Săriturile dezvoltă şi o serie de aptitudini psihomotrice, cum sunt: echilibrul
static şi dinamic, orientare în spaţiu, coordonarea generală şi segmentară.
Sistematizarea săriturilor
a. După origine: - sărituri naturale;
- sărituri create;
b. După modul de execuţie:
- sărituri cu elan;
- sărituri fără elan;
c. După deplasarea corpului în spaţiu:
- sărituri în lungime;
- sărituri în înălţime;
- sărituri în adâncime;
112
Exemple:
- Săritură de pe un picior pe bancă de gimnastică şi aterizare pe două picioare
îndoite;
- Săritură cu bătaie pe două picioare şi aterizare pe două picioare pe capacul
lăzii de gimnastică;
- Alergare 3-4 paşi, bătaie pe două picioare şi aterizare pe o suprafaţă
ridicată.
3. Sărituri în adâncime
Desprinderea se execută de pe un nivel mai înalt decât aterizarea. Atât bătaia cât
şi aterizarea se pot efectua pe două sau pe un picior.
Exemple:
- Săritură în adâncime de pe bancă în sprijin ghemuit;
- Din mers pe bancă săritură în adâncime şi aterizare în stînd cu picioarele
uşor îndoite;
- Săritură de pe bancă în adâncime cu întoarcere de 180 grade spre stânga;
- Săritură în adâncime de pe ladă cu diferite sarcini motrice – ghemuire,
depărtarea picioarelor, întoarceri de diferite grade în jurul axului longitudinal.
113
4. Sărituri combinate
Reprezintă legarea a cel puţin două procedee de sărituri amintite mai sus.
Exemple:
- Săritură de pe doua picioare pe bancă, desprindere şi săritură în adâncime;
- Alergare şi săritură peste bancă de gimnastică, desprindere de pe un picior
şi săritură pe bancă de gimnastică urmată de o altă săritură în adâncime.
114
Indicaţii metodice
- Începerea şi încetarea aruncărilor să se facă la indicaţia cadrului didactic;
- Felul şi greutatea obiectului aruncat trebuie ales în funcţie de vârsta, sexul,
gradul de pregătire şi caracterul activităţii musculare;
- Formaţiile de lucru, distanţele între executanţi, formele de exersare să fie
adaptate obiectivelor operaţionale stabilite pentru fiecare situaţie de instruire în care se
găseşte grupa de lucru;
- Să se utilizeze ambele mâini la aruncări în vederea dezvoltării fizice
armonioase şi a ambidextriei;
- Pentru formarea unui simţ muscular complex se recomandă utilizarea pentru
aruncări a unor obiecte cu greutăţi şi forme diferite.
115
116
Indicaţii metodice
- Căţărările să se înceapă cu formele mai simple şi accesibile tuturor copiilor,
cum sunt cele în atârnat combinat cu sprijin;
- După coborârea de pe aparat să se introducă, obligatoriu, exerciţii de relaxare
şi respiraţie;
- În cazul exerciţiilor din atârnat simplu se începe cu deplasările laterale, urmate
de deplasările în jos şi la urmă cele care se execută în sus ( ca şi direcţie );
- În timpul demonstraţiilor, explicaţiilor şi exersărilor elevii vor fi aşezaţi
( încolonaţi ) în linie pe două sau trei rânduri în funcţie de numărul elevilor şi numărul
scărilor fixe;
- Elevii care sunt în aşteptare să primească sarcini suplimentare;
- În timpul prezentării exerciţiilor terminologia trebuie să cuprindă: poziţia
executantului faţă de aparat, tehnica prizelor şi sprijinul picioarelor;
- Coborârile de pe aparate să fie întotdeauna precizate şi să se facă cu mare
atenţie.
3.2. Târârea
Târârea este un mijloc specific de deplasare care se face cu centrul de greutate
foarte aproape de suprafaţa de sprijin. Aceste exerciţii contribuie la dezvoltarea fizică
multilaterală şi la corectarea unor deficienţe fizice, de atitudine, privind coloana
vertebrală. (Atenţie la condiţiile igienice!)
Exemple de târâre
117
a b c
d e f
g h i
j k l
118
- transportul în grup.
Exemple de transporturi pe perechi: ( atenţie la exerciţii în perechi )
- roaba;
- în cârcă;
- călare pe umeri;
- transport pe umeri;
- transport în braţe etc.
Exerciţii de ridicare şi transportul de persoane
Transportul poate fi executat:
- de către o persoană – pe perechi;
- transportul unuia de către doi;
- transportul unuia de către trei;
- transportul în grup.
Exemple de transporturi pe perechi (atenţie la exerciţii în perechi ) :
- roaba;
- în cârcă;
- călare pe umeri;
- transport pe umeri;
- transport în braţe, etc.
Exemple de trasporturi a unuia de către doi:
- alergare în cinci picioare;
- coşuleţul;
- şezând pe braţe;
- scăunelul;
- targa;
- culcat pe braţe.
119
Indicaţii metodice
- Să se acorde o atenţie deosebită prizelor;
- Partenerii să fie aproximativ egali în greutate, înălţime, forţă şi pregătire
motrică;
- Procedeele de ridicare şi transport să fie adaptate în funcţie de vârsta şi
sexul executanţilor.
120
EXERCITII DE ECHILIBRU
MERS SI ALERGARE IN ECHILIBRU
CU CORPUL RASTURNAT
(Fekete, I. 1996)
Aparate utilizate
- banca de gimnastică aşezată orizontal sau oblic, cu partea lată sau îngustă;
- bârna joasă, medie, de concurs;
- scara de frânghie ( marinărească );
- podul mobil;
- sârma sau frânghia întinsă orizontal;
- diferite obiecte naturale, improvizate sau confecţionate, etc.
121
Întrebări recapitulative
1. Care sunt cele mai cunoscute caracteristici ale exerciţiilor utilitar-aplicative?
2. Cum se clasifică exerciţiile utilitar-aplicative?
3. Cum se clasifică săriturile aplicative?
4. Precizaţi clasificarea exerciţiilor de căţărare.
5. Care sunt procedeele metodice de mărire a dificultăţii în cazul exerciţiilor de
echilibru?
122
CURSUL 13
GIMNASTICA ACROBATICĂ
Este o ramură a gimnasticii de performanţă, compusă din poziţii şi mişcări
speciale, neobişnuite de la cele mai simple la cele mai complicate, de mare dificultate.
Exerciţiile acrobatice se pot executa:
- pe sol;
- pe aparate speciale;
- individual;
- în perechi;
- în grup.
1. Caracteristici
1. Gimnastică acrobatică constituie o sursă bogată de exerciţii pentru celelalte
probe din gimnastică artistică – sol, bârnă, paralele, bară, şi sărituri;
2. Numărul mare de procedee tehnice din conţinutul acrobaticii se bazează pe
poziţii statice, pe semirotări şi rotări în jurul unei axe, necesitând o forţă şi o mobilitate
optimă şi un simţ de echilibru deosebit;
3. Complexitatea elementelor solicită din partea executanţilor curaj, hotărâre,
dârzenie, etc.;
4. Însuşirea elementelor acrobatice necesită şi în acelaşi timp dezvoltă:
- capacitatea de cunoaştere;
- conlucrare;
- ajutor reciproc;
- spirit colectiv;
- stăpânire de sine;
- intervenţie promptă şi precisă, etc.
5. Gimnastica acrobatică are o pondere însemnată în programele de educaţie
fizică şcolară la toate ciclurile de învăţământ;
6. Fiecare procedeu tehnic are parametri precişi de spaţiu, timp şi efort, iar
pregătirea trebuie făcută în aşa fel încât executanţii să ajungă treptat la diferenţieri spaţio-
temporale şi de efort de mare fineţe;
7. Gimnastica acrobatică este o ramură şi, în acelaşi timp, un mijloc al
gimnasticii şi, implicit, al educaţiei fizice.
123
- răsturnări;
- îndreprări;
- salturi.
- Din punct de vedere al modului de execuţie
a. Exer ciţii libere ;
b. Exerciţii la aparate speciale - care sunt:
- trambulina elastică;
- plasa elastică;
- roata metalică;
- bascula;
- Din punct de vedere al numărului de executanţi
a. Exerciţii individuale;
b. Exerciţii în perechi;
c. Exerciţii în grup – piramide.
a b c d
e f
Sfoara
124
Variante
- Sfoara înainte – în plan sagital ( a );
- Sfoara laterală – în plan frontal ( b );
- Sfoara verticală cu trunchiul drept ( c );
- Sfoară verticală cu trunchiul îndoit înainte ( d );
- Sfoara din stând pe mâini ( e ).
a b c d e
a b c
Alte variante
- Cumpăna înainte cu apucarea piciorului ridicat ( a );
125
a b c d e
a b c d
Stând pe cap
Ridicarea corpului, în poziţia răsturnată, se realizează din elan sau din forţă.
126
a b c d e f g
Stând pe mâini
Însuşirea corectă a acestui element de bază, necesită o bună dezvoltare a forţei
musculaturii braţelor, spatelui şi a celei abdominale, mobilitate optimă la nivelul
articulaţiilor coxo-femurale şi scapulo-humerale.
Este un element specific de echilibru şi forţă.
Ridicarea corpului în stând pe mâini se poate realiza din elan sau din forţă,
folosindu-se mai multe poziţii de plecare: stând, ghemuit pe un picior cu celălalt întins
înapoi, pe genunchi, sprijin stând depărtat, etc.
Dificultatea executării acestui element constă în fabtul că suprafaţa de susţinere
este redusă numai la sprijinul mâinilor, care se aşează pe sol la o distanţă egală cu lăţimea
umerilor, corpul fiind întins din toate articulaţiile, unghiul dintre corp şi braţe va fi
deschis la 180º, capul uşor ridicat cu privirea înainte
Variante de stând pe mâini
- Stând pe mâini cu elan din poziţia stând ( a );
- Stând pe mâini din forţă, cu plecare din sprijin stând depărtat ( b );
a b
Alte variante:
- Stând pe mâini din forţă cu corpul şi braţele îndoite;
127
Stând pe antebraţe
Se poate executa din poziţia pe un genunchi, cu sprijin pe antebraţe ( a ) sau din
poziţia stând prin balansarea unui picior înainte şi a braţelor sus, trecând prin stând pe
mâini (b).
a b
a b c d
128
- înainte;
- înapoi;
- lateral.
b. După poziţia corpului:
- cu corpul grupat;
- cu corpul îndoit;
- cu corpul întins.
Variante
Rulare înainte şi înapoi
129
130
Clasificare:
După direcţie, se împart în:
- răsturnări laterale;
- răsturnări înainte;
- răsturnări înapoi.
După faza de zbor, se împart în:
- răsturnări lente : cele care nu au faza de zbor;
- răsturnări prin săritură: cu faza de zbor.
După elan:
- de pe loc;
- din elan: cu bătaie pe un picior;
- din elan: cu bătaie pe ambele picioare.
Variante
Roata laterală
131
132
Variante
Îndreptare de pe cap fără elan
4.5. Saltul - reprezintă o rotare liberă a corpului în jurul axei transversale sau
orizontale, ca urmare a desprinderii de pe picioare, după care se efectuează aterizarea tot
pe picioare.
Este considerat ca una dintre cele mai grele mişcări din gimnastica
acrobatică, necesitând o serie de calităţi motrice, aptitudini psiho-motrice, psihice şi
moral volitive, dezvoltate la un nivel superior, într-un proces îndelungat de instruire.
133
Clasificare
Salturile se pot executa:
- după direcţie: înainte,înapoi şi lateral;
- după poziţia corpului: grupat, echer, întins;
- după acţiunea executată în timpul zborului: cu şi fără întoarceri.
Variante
Salt grupat înainte
Întrebări recapitulative
1. Care sunt criteriile după care se clasifică exerciţiile acrobatice?
2. Care sunt grupele de elemente acrobatice statice?
3. Cum se clasifică elementele acrobatice dinamice?
4. Care sunt deosebirile şi asemănările între rulări şi rostogoliri?
5. Prezentaţi criteriile de clasificare a răsturnărilor şi salturilor.
CURSUL NR. 14
SĂRITURILE CU SPRIJIN
1. Caracteristici
134
2. Clasificare
Săriturile cu sprijin se împart în două grupe mari şi anume:
1. sărituri directe;
2. sărituri cu răsturnare.
2.1. Săriturile cu sprijin direct – se caracterizează prin aceea că, după
desprindere, în timpul zborului întâi, corpul efectuează o răsturnare spre înainte trecând
prin poziţia de sprijin plutitor, iar după impulsul mâinilor (bătaia din braţe ), se
inversează răsturnarea corpului spre înapoi, favorizând astfel efectuarea unor acţiuni în
timpul zborului al doilea, cât şi pregătirea aterizării.
După poziţia corpului şi segmentelor sale, săriturile cu sprijin direct se împart
în:
- Săritura în sprijin depărtat peste aparat;
- Săritura în sprijin ghemuit peste aparat;
- Săritura în sprijin cu corpul îndoit peste aparat;
- Săritura în sprijin cu corpul întins peste aparat.
135
136
137
138
139
140
141
Întrebări recapitulative
1. Motivaţi importanţa săriturilor cu sprijin în educaţia fizică şcolară.
2. Care sunt fazele săriturilor cu sprijin?
3. Care este faza cu care începe însuşirea săriturilor.
4. Motivaţi relaţia sistemică între fazele săriturilor.
5. Prezentaţi sistematizarea săriturilor în sprijin direct după poziţia corpului şi
segmentelor sale.
142
BIBLIOGRAFIE
1. BĂIAŞU, GH. N., şi colab., 1984, - Gimnastica , Ed. Sport-Turism,
Bucureşti.
2. BĂNĂŢAN, O., 1983, - Banca de gimnastică, Ed. Sport-Turism, Bucureşti.
3. CÂRSTEA, GH., 2000, - Teoria şi metodica educaţiei fizice şi a sportului,
Ed. AN-DA, Bucureşti.
4. COVACI, N., 1976, - Săriturile în gimnastică, Ed. Sport-Turism, Bucureşti.
143
5. CUCU, B., 2004, - Gimnastica de bază ( suport de curs pentru anul I ), Cluj-
Napoca.
6. CULDA, C., DUNGACIU, P., CULDA, P., 1998, - Manual de gimnastică,
Ed. Fundaţia „ România de Mâine”, Bucureşti.
7. ERDŐS, I., SZIJJ, Z., 1997, - Gimnasztika , Tankönyvkiadó, Budapest.
8. FARKAS, GY., 1998, - Sporttorna , Papir Press Egyesűlés, Budapest.
9. FEKETE, J., 1996, - Gimnastica de bază, acrobatică şi sărituri, Ed.
Librăriile Crican, Oradea.
10. FEŞNIC, I., ŞANTA, I., şi colab., - Gimnastica de bază, Universitatea
„ Avram Iancu”, Cluj-Napoca.
11. GROSU, EMILIA, FLORINA, 1999, Complexe de exerciţii pentru
înfluenţarea selectivă a aparatului locomotor, Ed. G.M.I., Cluj-Napoca.
12. GROSU, EMILIA, FLORINA, 2002, - Elemente acrobatice şi gimnice la
sol şi bârnă, Ed. G.M.I., Cluj-Napoca.
13. IONESCU, M., 2000, Demersuri creative în predare şi învăţare, Ed. Presa
Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
14. KEREZSI, E., 1968, - Gimnasztika, Sport, Budapest.
15. KIRIŢESCU, C., 1964, - Palestrica, Ed. Uniunii de Cultură Fizică şi Sport,
Bucureşti.
16. LUCA, ALICE, 1998, - Gimnastica în şcoală, Ed. Universităţii „ Al. I.
Cuza”, Iaşi.
17. MĂRCUŢ, P., CUCU, B., 2005, - Gimnastica în kinetoterapie ( noţiuni de
bază ), Ed. G.M.I., Cluj-Napoca.
18. NUŢ, ANCUŢA, NEGRU, N., I., 2006, Săriturile cu sprijin în şcoală
(caiet de lucrări practice), multiplicat la Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca.
19. PAPPNÉ-GAZDAG, ZSUZSÁNNA, 2001, - A tornapad, ( banca de
gimnastică ), Ed. Flaccus, Budapest.
20. PAŞCAN, I., 2003, - Gimnastica acrobatică în ciclul gimnazial, Ed. Casa
Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca
21. PAŞCAN, I., 2003, - Dezvoltarea aptitudinilor psihomotrice în cadrul
gimnasticii acrobatice, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca.
22. PAŞCAN, I., 1999, - Exerciţii de front şi formaţii, (caiet de lucrări
practice), multiplicat la Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca.
23. PAŞCAN, I., 2005, - Gimnasztika, multiplicat la Universitatea Babeş-
Bolyai, Cluj-Napoca.
24. POPA, GH., 1975, - Piramide, Ed. Sport-Turism, Bucureşti.
25. RUSU, ILEANA, PAŞCAN, I., GROSU, EMILIA, CUCU, B., 1998, -
Gimnstica, Ed. G.M.I., Cluj-Napoca.
26. SLEMIN, A.M., 1976 – Pregătirea tinerilor gimnaşti, Ed. Sport-Turism,
Bucureşti.
27. STROESCU, ADINA, şi colab., 1968, - Gimnastică , Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti.
28. STROESCU, ADINA, PODLAHA, R., 1974, - Terminologia gimnasticii ,
Ed. Stadion, Bucureşti.
29. TUDUŞCIUC, I., 1977, - Gimnastica acrobatică, Ed. Sport-Turism,
Bucureşti.
144
CUPRINS
Syllabus ................................................................................2
Cursul nr. 1...........................................................................................9
Cursul nr. 2..........................................................................................14
145
146