Sunteți pe pagina 1din 17

LICEUL TEHNOLOGIC ”CONSTANTIN BRÂNCUŞI” ORADEA

Str. Alexandru Cazaban nr. 48, 410282, tel./fax. 0359405617


e-mail: lic_cobra@yahoo.com
web: http://cobra.rdsor.ro

Nr. înreg. ____/___________

Profil: TEHNIC
Domeniul: MECANICĂ
Calificarea profesională: TEHNICIAN MECATRONIST

PROIECT
EXAMEN DE CERTIFICARE A CALIFICĂRII ABSOLVENȚILOR
ÎNVĂȚĂMÂNTULUI LICEAL, FILIERA TEHNOLOGICĂ
Nivel 4

Tema:
CONSTRUCȚIA MOTOARELOR PNEUMATICE LINIARE

Îndrumător:
Prof. Manea Ioan Cornel

Absolvent,
RUS EMANUEL BOGDAN
Clasa: a XIII-a B seral

2020-2021

4
Cuprins

CAPITOLUL I........................................................................................................................................7
MOTOARE PNEUMATICE.................................................................................................................7
CAPITOLUL II.......................................................................................................................................8
MOTOARE PNEUMATICE LINIARE...............................................................................................8
2.1. Motoare pneumatice cu piston de construcţie clasică........................................................................9
2.2. Motoare pneumatice liniare de construcţie specială........................................................................12
2.2.1. Motoare cu mai multe pistoane solidarizate..................................................................................12
2.2.2. Motoare fără tijă............................................................................................................................13
2.2.3. Motoare antirotaţie........................................................................................................................15
2.2.4. Motoare cu cursă scurtă................................................................................................................15
2.2.6. Motoare cu mai multe poziţii. ......................................................................................................16
CAPITOLUL III...................................................................................................................................17
MĂSURI DE PROTECŢIE A MUNCII.............................................................................................17
Concluzii.................................................................................................................................................19
BIBLIOGRAFIE...................................................................................................................................19

5
ARGUMENT
Aerul comprimat folosit în sistemele pneumatice poate fi produs local, cu ajutorul unui
compresor, sau centralizat, într-o staţie de compresoare.
În staţia de compresoare, aerul este aspirat din atmosferă şi comprimat cu ajutorul
compresoarelor, după care este tratat şi înmagazinat în rezervoare tampon, de unde este distribuit
consumatorilor.
Fiabilitatea, durata de viaţă şi performanţele unui sistem pneumatic de acţionare depind în
mare măsură de calitatea agentului de lucru folosit.
Având în vedere faptul că aerul intră în contact cu elementele mobile (sertare, plunjere,
pistoane, supape etc.) sau fixe (corpuri, plăci, capace etc.) ale echipamentelor, confecţionate din cele
mai diverse materiale (oţel, aluminiu, bronz, alamă, cauciuc, material plastic etc.) şi că nu de puţine ori
traversează secţiuni de curgere, uneori de dimensiuni foarte mici, calibrate, acestuia i se impun
următoarele cerinţe:
● să fie cât mai curat posibil; un aer contaminat cu particule mai mari sau egale cu jocurile
funcţionale existente între elementele constructive mobile şi cele fixe (de exemplu sertar – bucşă la un
distribuitor, piston – carcasă la un cilindru) poate duce la blocarea (griparea) elementelor mobile, dar şi
la uzura lor prin abraziune şi la îmbâcsirea filtrelor; „fineţea de filtrare” (cea mai mare dimensiune de
particulă străină exprimată în μm care se acceptă în masa de fluid) este un parametru ce caracterizează
din acest punct de vedere aerul; firmele producătoare de echipamente pneumatice de automatizare
garantează performanţele acestora numai dacă aerul folosit are o anumită fineţe de filtrare; cu cât
fineţea de filtrare este mai mică cu atât cheltuielile de exploatare ale sistemului sunt mai mari;
● să asigure lubrifierea sistemului de acţionare; deoarece aerul nu are proprietăţi de lubrifiere,
în acest scop se folosesc ungătoare, care pulverizează în masa de aer particule fine de ulei;
● să conţină cât mai puţină apă; în aer există apă sub formă de vapori, iar prin condensarea
acestora se obţine apa care va coroda piesele de oţel, iar la temperaturi scăzute poate îngheţa;
● să aibă o temperatură apropiată de temperatura mediului ambiant pentru a evita modificările
de stare care la rândul lor ar duce la modificări ale parametrilor funcţională ai sistemului;
● să intre în sistem la presiunea şi debitul corespunzător bunei funcţionări a sistemului; o
presiune prea mică nu asigură forţa de apăsare necesară, iar una prea mare poate duce la avarii.

Tema acestei lucrări este: ”Construcția motoarelor pneumatice liniare”. Lucrarea cuprinde trei
capitole. În primul capitol am prezentat câteva noţiuni despre motoarele pneumatice (definiţie, rol,
clasificare).
Capitolul doi cuprinde motoarele pneumatice liniare: motoare liniare cu piston de construcţie
elastică,, motoare pneumatice liniare de construcţie specială (cu mai multe pistoane solidarizate, cu
tijă, antirotaţie, cu cursă scurtă, cu cămaşă deformabilă şi cu mai multe poziţii).
În încheierea lucrării am prezentat câteva norme de protecţia muncii, concluziile și bibliografia
care a stat la baza întocmirii acestui proiect.

6
CAPITOLUL I
MOTOARE PNEUMATICE

Motoarele pneumatice au rolul funcţional de a transforma energia fluidului (aici aer


comprimat) într-o energie mecanică pe care o transmit prin organele de ieşire mecanismelor acţionate.
După tipul procesului de transformare a energiei pneumatice în energie mecanică motoarele
pneumatice se împart în:
♦ motoare pneumostatice sau volumice; la aceste motoare procesul de transformare are loc pe
baza modificării permanente a unor volume delimitate de părţile mobile şi părţile fixe ale camerelor
active ale motorului;
♦ motoare pneumodinamice, cunoscute şi sub denumirea de turbine pneumatice; la aceste
motoare energia pneumostatică a mediului de lucru este transformată într-o energie mecanică. În
sistemele de acţionare pneumatice în marea majoritate a cazurilor motoarele folosite sunt motoare
volumice.
Organul de ieşire al unui motor pneumatic poate fi o tijă sau un arbore. În primul caz organul
de ieşire are o mişcare rectilinie alternativă (cazul cilindrilor şi camerelor cu membrană), în timp ce în
cel de-al doilea caz mişcarea acestuia este fie de rotaţie alternativă (cazul motoarelor oscilante), fie de
rotaţie pe unghi nelimitat (cazul motoarelor rotative).
Un alt criteriu de clasificare a motoarelor pneumatice îl reprezintă modul în care se realizează
mişcarea organului de ieşire; după acest criteriu se disting: motoare cu mişcare continuă şi motoare cu
mişcare alternativă.
În general maşinile pneumatice sunt ireversibile, adică pot funcţiona ca generator (pompă) şi ca
motor. Din cauza randamentului, ca motoare se folosesc în special cele cu piston, mai rar cele rotative.

7
CAPITOLUL II
MOTOARE PNEUMATICE LINIARE

Motoarele pneumatice liniare efectuează lucrul mecanic printr-o mişcare rectilinie, ele se mai
numesc şi cilindri pneumatici. Mişcarea organului de ieşire are loc între două poziţii limită, stabilite
constructiv sau funcţional, ce definesc cursa motorului.
După modul în care sunt separate cele două camere funcţionale motoarele pneumatice se pot
clasifica în:
♦ cilindri, la aceste motoare separarea se face prin intermediul unui piston 4, iar etanşarea se
face prin intermediul unor garnituri nemetalice;
♦ camere cu membrană, la aceste motoare rolul pistonului este preluat de o membrană
nemetalică, care realizează şi etanşarea celor două camere.
Din punct de vedere constructiv motoarele pneumatice liniare (figura 1) sunt formate din două
subansambluri principale:
● subansamblul carcasă; format din cămaşă 1 şi capace 2 şi 3;
● subansamblul piston format din piston 4 şi tijă 5.

Figura 1. Motor pneumatic liniar.

2.1. Motoare pneumatice cu piston de construcţie clasică. Au aplicaţii largi şi se constituie


într-o varietate de forme şi tipodimensiuni foarte mare. În figura 2 sunt reprezentate simbolurile unor
cilindri pneumatici: a – cilindru cu simplu efect; b – cilindru cu dublu efect; c – cilindru cu dublu efect
cu tija bilaterală; d – cilindru cu dublu efect with fără ajustarea cursei; e – cilindru cu dublu efect cu
ajustarea cursei într-un sens; f – cilindru cu dublu efect cu ajustarea cursei în ambele sensuri; g –

8
cilindru cu dublu efect cu ajustarea cursei într-un sens şi inel magnetic; h – cilindru cu dublu efect cu
ajustarea cursei în ambele sensuri şi inel magnetic.

Figura 2. Simboluri ale unor cilindri pneumatici.

Performanţele constructiv – funcţionale sunt foarte diversificate:


● Diametre: 6 – 320 mm;
● Lungimea cursei: până la 4 m;
● Viteze:
- cilindrii de uz general: până la 1,5 m/s;
- cilindrii de uz special: până la 10 m/s;
● Forţe: până la 50000 N.
După tipul constructiv, se poate face o clasificare generală a cilindrilor:
● Cilindrii cu simplu efect:
- cu revenire cu arc;
- cu revenire sub acţiunea unei forţe rezistente.
● Cilindrii cu dublu efect:
- cu tijă unilaterală;
- cu tijă bilaterală.
● Cilindrii cu tandem:
- cu amplificare de forţă;
- având cursa în două trepte.
După posibilitatea de frânare la cap de cursă:
● Cilindrii fără frânare la cap de cursă.
● Cilindrii cu frânare la cap de cursă:
- reglabilă;

9
- nereglabilă.
În figura 3 este prezentat un cilindru cu simplu efect cu revenire cu arc, având următoarele
părţi componente: 1 – corp; 2,3 – capace; 4 – piston; 5,8 – garnituri de etanşare; 6 – resort de revenire;
7 – bucşă de ghidare a tijei; 9 – tijă.

Figura 3. Cilindru cu simplu efect cu revenire.


Dacă racordul A este alimentat cu aer de la compresor, pistonul este împins cu o forţă, care va
determina deplasarea acestuia spre dreapta, racordul B este conectat la atmosferă. Când racordul A va
fi conectat la atmosferă, resortul 6 determină revenirea pistonului la poziţia iniţială.
În figura 4 este prezentat un cilindru cu dublu efect cu tijă unilaterală fără frânare la cap de
cursă, având următoarele părţi componente: 1,2 – capace; 3 – corp; 4 – piston; 5 – tijă; 6,7 – garnituri
de etanşare; 8 – bucşă de ghidare. Cilindrul are două racorduri de alimentare: pentru cursa de avans se
alimentează de la sursă racordul A, iar racordul B este conectat la atmosferă, iar pentru cursa de
retragere se alimentează racordul B şi racordul A se ventilează (această manevră se face cu ajutorul
distribuitoarelor).

Figura 4. Cilindru cu dublu efect cu tijă unilaterală fără frânare la cap de cursă.

10
În figura 5 este prezentat un cilindru cu dublu efect cu tijă bilaterală.
Există cazuri când este necesară frânarea la capăt de cursă, pentru a evita şocurile care pot duce
la deteriorarea mecanismului acţionat sau chiar a cilindrilor.

Figura 5. Cilindru cu dublu efect cu tijă bilaterală.

În figura 6 este prezentat un cilindru cu dublu efect cu frânare reglabilă la ambele capete, având
următoarele părţi componente: 1,2 – şuruburi (drosel) de reglare; 3,4 – manşoane; 5,6 – garnituri de
etanşare. Cilindrul are două racorduri de alimentare: pentru cursa de avans se alimentează racordul A,
iar racordul B este conectat la atmosferă, iar pentru retragere se alimentează racordul B şi racordul A
se ventilează.

Figura 6. Cilindru cu dublu efect cu frânare la ambele capete.

Se observă că fiecare capăt de cursă este prevăzut cu un circuit suplimentar de evacuare a


camerei inactive printr-o secţiune droselizată. Luăm ca exemplu cursa de avans: în momentul în care
manşonul 4 ajunge în dreptul etanşării 6, evacuarea camerei din dreapta nu se poate face prin spaţiul
dintre tijă şi capac. Aerul este obligat să curgă printr-un orificiu a cărui secţiune este reglată de
droselul 2. Deoarece secţiunea de evacuare a aerului este mult mai mică, rezultă un efect de frânare a
pistonului. În funcţie de reglajul droselului, rezultă un efect de frânare mai redus sau mai mare.

11
Reglând cele două drosele în moduri diferite, se obţin viteze de frânare diferite pentru cele două
sensuri.
Forţa unui cilindru este dată de relaţia: F = pS unde: p – presiunea aerului comprimat; S – aria
secţiunii pistonului.

2.2. Motoare pneumatice liniare de construcţie specială. Pentru a satisface o gamă largă de
aplicaţii, există o serie de motoare de construcţie specială, numite motoare speciale.
Cele mai importante construcţii de acest tip sunt:
♦ motoare cu mai multe pistoane solidarizate;
♦ motoare fără tijă;
♦ motoare antirotaţie;
♦ motoare cu cursă scurtă;
♦ motoare cu cămaşă deformabilă;
♦ motoare cu mai multe poziţii.

2.2.1. Motoare cu mai multe pistoane solidarizate. Aceste motoare se folosesc acolo unde
există restricţii privind gabaritul radial, sau în cazurile în care este necesar la un anumit diametru o
forţă mai mare decât cea care rezultă din relaţia F = pS. Pentru astfel de situaţii se construiesc cilindrii
cu două pistoane (figura 7). Acest cilindru are patru racorduri de alimentare: pentru cursa de avans
sunt alimentate racordurile A şi B, iar C şi D sunt conectate la atmosferă, iar pentru cursa de întoarcere
racordurile C şi D sunt alimentate, iar A şi B sunt ventilate. Forţa dezvoltată de acest cilindru este
aproape dublă faţă de cel cu un singur piston de acelaşi diametru.

Figura 7. Cilindru cu două pistoane.

12
2.2.2. Motoare fără tijă. Există aplicaţii în care gabaritul axial nu permite montarea cilindrilor
clasici (cu tijă), în acest caz se utilizează motoare fără tijă. Soluţiile posibile sunt:
♦ motoare cu cablu sau bandă;
♦ motoare cu legătură rigidă;
♦ motoare cu cuplaj magnetic.
a. Motoare cu cablu sau bandă (figura 8) transmit mişcare alternativă a pistonului 1, prin
intermediul cablului 2, la sania 3, la care se cuplează sarcina ce trebuie antrenată.

Figura 8. Motor cu cablu sau bandă.

Cablul de secţiune circulară este confecţionat din plastic sau metal plastifiat, şi este înfăşurat
peste roţile 4 şi 5. Există construcţii la care cablul este înlocuit cu o lamelă elastică de secţiune
dreptunghiulară.

b. Motoare cu legătură rigidă. În figura 9,a este prezentat simbolul iar în figura 9,b, vederea
unui motor liniar cu legătură rigidă. În interiorul corpului 1 (figura 8), există un piston care este legat
rigid de căruciorul 2, de care este legat ansamblul mobil care trebuie deplasat. Deplasarea căruciorului
se face pe un canal prelucrat în corpul motorului.

Figura 9. Motor cu legătură rigidă.


13
c. Motoare cu cuplaj magnetic. La aceste motoare transmiterea măscării de la pistonul 1
(figura 10) la măsuţa mobilă 2, la care se cuplează sarcina ce trebuie antrenată, se face printr-un cuplaj
magnetic. Pentru aceasta, pistonul 1 şi măsuţa 2 sunt prevăzute cu un număr de magneţi permanenţi 4.
pentru a uşura cuplarea magnetică este necesar ca ţeava 3 să fie confecţionată dintr-un materiale
nemagnetice, ca de exemplu: aliaje de aluminiu, alamă etc.

Figura 10. Motor cu cuplaj magnetic.

2.2.3. Motoare antirotaţie. În figura 11,a este prezentat simbolul, iar în figura 11,b vederea
unui motor liniar antirotaţie. Acest motor este utilizat în cazul când sarcina antrenată nu trebuie să se
rotească în jurul axei longitudinale. Cilindrul are două tije paralele 1, pe care se deplasează căruciorul
2, de care este legat ansamblul mobil care trebuie deplasat.

Figura 11. Motor antirotaţie.

2.2.4. Motoare cu cursă scurtă. În cazul în care sarcina trebuie deplasată pe o distanţă mică
(sub 100 mm), se pot folosi cilindri cu o construcţie specială (figura 12). Comparativ cu construcţia
clasică se constată următoarele diferenţe:
♦ Cămaşa exterioară este înlocuită cu piesa 1 în care este prelucrat alezajul cilindrului;
♦ Lipseşte capacul posterior, orificiul de alimentare este prelucrat în piesa 1;

14
♦ capacul anterior 2 este montat în interiorul piesei 1, fiind fixat cu un inel elastic 3;
♦ Pistonul 5 are pe el un inel de etanşare 4.

Figura 12. Motor cu cursă scurtă.

2.2.5 Motoare cu cămaşă deformabilă. În această categorie intră motoarele liniare la care
deplasarea sarcinii se obţine prin deformarea unui element elastic (figura 13). Elementul deformabil 3
se realizează din cauciuc sau metal. Considerând piesa 1 fixă, sub efectul aerului comprimat elementul
elastic 3 se deformează; piesa de capăt 1, mobilă, se va apropia de piesa fixă 2, dezvoltând astfel o
forţă de tragere.

Figura 13. Motor cu cămaşa deformabilă.

2.2.6. Motoare cu mai multe poziţii. S-a arătat deja că unul dintre dezavantajele motoarelor
pneumatice liniare constă în faptul că poziţionarea precisă a sarcinii antrenate se poate face numai în
două poziţii de pe cursa de lucru. Aceste poziţii pot fi capete de cursă, sau poziţii intermediare de pe
cursă, stabilite cu ajutorul unor limitatori mecanici. În lipsa acestora din urmă, oprirea în orice altă
poziţie de pe cursa de lucru este greu de controlat, din cauza compresibilităţii aerului comprimat. Se
pot însă concepe şi realiza variante de motoare care să permită oprirea precisă într-un număr limitat de
poziţii.
15
În figura 14 este prezentat un cilindru care permite oprirea în patru puncte de pe cursa de lucru.
În structura acestui cilindru există trei ansambluri mobile independente 1,2 şi 3 care se pot deplasa cu
cursele s1, s1+s2 şi respectiv s1+s2+s3 diferite ca valoare.
Cele patru poziţii se obţin după cum urmează:
♦ poziţia „0” (poziţia reprezentată din figura 14); atunci când cle trei orificii nu sunt alimentate
cu aer comprimat; această poziţie se obţine fie sub efectul sarcinii antrenate, fie cu ajutorul unor arcuri
(nefigurate);
♦ poziţia „A”; atunci când este alimentat numai primul orificiu; în acest caz sarcina se
deplasează pe distanţa s1;
♦ poziţia „B”; atunci când sunt alimentate primul şi cel de-al doilea orificiu; în acest caz sarcina
se deplasează pe distanţa s1+s2;
♦ poziţia „C”; atunci când sunt alimentate toate cele trei orificii; în acest caz sarcina se
deplasează pe distanţa s1+s2+s3.

Figura 14. Motor cu mai multe poziţii.

16
CAPITOLUL III
MĂSURI DE PROTECŢIE A MUNCII

Principalele măsuri de protecţie a muncii sunt:


- asigurarea inaccesibilităţii elementelor care fac parte din circuitele electrice şi care se
realizează prin:
- amplasarea cablurilor electrice, chiar izolate, precum şi a unor echipamente electrice, la o
înălţime inaccesibilă pentru om;
- izolarea electrică a conductoarelor;
- folosirea carcaselor de protecţie legate la pământ;
Folosirea tensiunilor reduse (de 12, 24 şi 36 V) pentru sculele electrice portative. La utilizarea
uneltelor portative alimentate electric, sunt obligatorii:
- verificarea atentă a uneltei, a izolaţiei şi a fixării sculei înainte de începerea lucrului;
- evitarea răsucirii sau a încolăcirii cablului de alimentare în timpul mutării uneltei dintr-un loc
de muncă în altul, pentru menţinerea bunei stări a izolaţiei;
- menajarea cablului de legătură în timpul mutării uneltei dintr-un loc de muncă în altul, pentru
a nu fi solicitat prin întindere sau răsucire;
- evitarea trecerii cablului de alimentare peste drumurile de acces şi în locurile de depozitare a
materialelor; dacă acest lucru nu poate fi evitat, cablul va fi protejat prin îngropare, acoperire cu
scânduri sau suspendare;
- interzicerea reparării sau remedierii defectelor în timpul funcţionării motorului sau lăsarea
fără supravegherea a uneltei conectate la reţeaua electrică.
Folosirea mijloacelor individuale de protecţie şi mijloacelor de avertizare.
Mijloacele principale de protecţie constau în: cleşti izolaţi şi scule cu mânere izolate.
Mijloacele auxiliare de protecţie constau din: echipament de protecţie (mănuşi, cizme, halat,
salopetă), covoraşe de cauciuc, platforme electroizolante.
Deconectarea automată în cazul apariţiei unei tensiuni de atingere periculoase sau a unor
scurgeri de curent periculoase.
Separarea de protecţie care se realizează cu ajutorul unui transformator de separaţie.
Izolarea suplimentară de protecţie care constă în executarea unei izolări suplimentare faţă de
izolarea obişnuită de lucru, dar care nu trebuie să reducă calităţile mecanice şi electrice impuse izolării
de lucru.

17
Protecţia prin legarea la pământ este folosită pentru asigurarea personalului contra
electrocutării prin atingerea echipamentelor şi instalaţiilor care nu fac parte din circuitele de lucru, dar
care pot intra accidental sub tensiune, din cauza unui defect de izolaţie. Elementele care se leagă la
pământ sunt următoarele: carcasele şi postamentele utilajelor, maşinilor şi ale aparatelor electrice,
carcasele tablourilor de distribuţie şi ale tablourilor de comandă, scheletelor metalice care susţin
instalaţiile electrice etc.
Protecţia prin legarea la nul se realizează prin construirea unei reţele generale de protecţie care
însoţeşte în permanenţă reţeaua de alimentare cu energie electrică a utilajelor.
Protecţia prin egalizarea potenţialelor este un mijloc secundar de protecţie şi constă şi în
efectuarea unor legături, prin conductoare, în toate părţile metalice ale diverselor instalaţii şi ale
construcţiilor, care în mod accidental ar putea intra sub tensiune şi ar fi atinse de către o persoană care
trece prin acel loc.

Concluzii
Sistemele de acţionare pot fi: mecanice, electrice, pneumatice şi hidraulice. Sistemele pneumatice
sunt preferate într-un număr mare de aplicaţii industriale datorită unor avantajeca: simplitate
constructivă, robusteţe, fiabilitate, productivitate, preţ de cost mai scăzut,utilizabilă în medii cu
pericol de explozie, în general, asemenea sisteme sunt folosite atunci când:
-trebuie controlate forţe şi momente de valori medii;
 - viteza de deplasare a sarcinii nu trebuie să respecte cu stricteţe o numită lege;
- poziţionarea sarcinii nu trebuie făcută cu precizie ridicată;
 -condiţiile de funcţionare sunt severe (pericol de explozie, incendiu, umiditate etc);
-trebuie respectate norme stricte igienico- sanitare (în industria alimentară,farmaceutică, tehnică
dentară).

18
BIBLIOGRAFIE

1. Avram Mihai; „Acţionări hidraulice şi pneumatice, Echipamente şi sisteme clasice şi


mecatronice”, Ed. Universitară, Bucureşti, 2005

2. Dick Doina, ş.a.: „Mecatronică. Îndrumar pentru laborator clasa a XI a”, Ed. Delta
Publishing House, Bucureşti, 2004

3. Dick Doina, ş.a.: „Mecatronică. Îndrumar pentru laborator clasa a XI a”, Ed. Delta
Publishing House, Bucureşti, 2005

4. Colecţia revistelor „FIS”, Festo AG&Co, Esslingen

5. “Acţionări pneumatice în mecatronică”, Radu Luncan, Ed. Imprimeriei de Vest


Oradea

19
ANEXE

20

S-ar putea să vă placă și