Glucidele-biochimie și nutriție

Glucidele se mai numesc și carbohidrați sau hidrați de carbon. Glucidele sunt

catalogate ca macronutrienți, alături de lipide și proteine. Carbohidrații sunt definiți ca
polihidroxialdehide sau polihidroxicetone reducătoare. De asemenea, ei mai sunt descriși ca
niște substanțe, care prin intermediul hidrolizei eliberează polihidroxialdehide sau
polihidroxicetone. În general, glucidele sunt substanțe formate doar din carbon, hidrogen și
oxigen.
Glucidele ne asigură un aport energetic cuprins între 50 și 55%, astfel constituind baza
sursei de energie pentru corpul nostru.Acestea se descompun ușor, fiind acceptate de
metabolismul nostru fără probleme.
Clasificarea glucidelor
Glucidele se divid în 3 clase:
 monozaharide sau oze;
 oligozaharide (dizaharidele sunt cele mai importante oligozaharide);
 polizaharide.
Oligozaharidele și polizaharidele fac parte din clasa ozidelor.
Monozaharidele
Monozaharidele sunt glucide reducătoare nehidrolizabile. Monozaharidele pot fi numite
aldoze, în cazul în care sunt polialcooli de aldehide, sau cetoze, dacă sunt polialcooli de
cetone.
În funcție de numărul atomilor de carbon, ozele se împart în:
 peptoze: riboza, xiloza (se găsește în rădăcinoase și fructe), arabinoza;
 hexoze: fructoza, glucoza, galactoza.
Glucoza este principala sursă de energie a celulelor. Ea este considerată cea mai importantă
deoarece se găsește în sânge în cantitate de aproximativ 1 gram pe litru.
Dizaridele
Dizaharidele apar în urma condensării a doua molecule monozaharidice;
Cele mai importante dizaharide sunt:
 zaharoza, rezultată în urma condensării unei molecule de glucoză cu o moleculă de
fructoză;
 lactoza, rezultată din condensarea glucozei cu galactoza;
 maltoza, rezultată din condensarea a două molecule de glucoză.
Zaharoza este cel mai cunoscut dizaharid. Zahărul din lapte se numește lactoză și este
singurul zaharid de origine animală.
Polizaharidele
Polizaharidele au în constituția lor peste zece unități monozaharidice.
Cele mai importante polizaharide sunt:
 amidonul;
 glicogenul;
 celuloza.
Amidonul se găsește în cartofi, cereale, rădăcinile unor plante și este compus din amilază și
amilopectină. Glicogenul este forma de stocare a glucidelor. Celuloza este foarte rezistentă
la hidroliza enzimatică sau acidă. Ea nu este digerată de către organism și este eliminată ori
dezintegrată prin fermentație microbiană. Există celuloza moale, care poate fi descompusă
parțial de către organism. Aceasta se găsește în morcovi, piersici, sfeclă, caise, prune.
Pe lângă acestă clasificare, carbohidrații mai sunt grupați în :
-glucide simple
-glucide complexe.
Glucidele simple (glucide rele) cuprind monozaharidele și dizaharidele, iar restul de
oligozaharide și polizaharidele fac parte din glucidele complexe (glucide bune).
Carbohidrații simpli sunt absorbiți de către organism, ulterior fiind transformați în sursă de
energie. Față de aceștia, carbohidrații complecși sunt transformați în glucide simple prima
dată și doar ulterior sunt absorbiți. Carbohidrații complcși se absorb într-un timp mai
îndelungat, astfel ei aduc o serie de beneficii organismului: sațietate îndelungată, evitarea
creșterii glicemiei, iar pe o perioadă mai lungă, influențează pozitiv colesterolul HDL,
scăzând numărul bolilor cardiovasculare.
Rolul glucidelor în organism
Glucidele reprezintă cea mai importantă sursă de energie, ele sunt vitale funcționării
celulelor și, în special, a creierului (glucoza este singurul substrat energetic al creierului).De
asemenea, glucidele participă la transportul, solubilizarea și metabolizarea hormonilor. Pe
lângă acestea, ele mai sunt folosite la formarea lipidelor, iar sub formă de glicogen, asigură
rezerva de energie necesară organismului.
Sursele glucidelor
În mod normal, glucidele se găsesc predominant în alimentele dulci. Glucidele nu se află
în cantități semnificative în produsele de origine animală, excepție fiind laptele (lactoza).
Alimentele de origine vegetală conțin cea mai mare cantitate de glucide, sursa cea mai
importantă fiind cerealele. Cerealele conțin 70% glucide. Lând în calcul faptul că procentul
de glucide scade pe măsură ce crește cantitatea de apă, pâinea conține un procent de 50%
glucide, la fel ca și leguminoasele uscate. Un procent mai scăzut de glucide găsim în varză
și cartofi; acestea conțin 20% glucide. În general, fructele și legumele conțin în jur de 10%
glucide.
Având în vedere că glucidele poti fi simple sau complexe, cele simple sunt considerate
carbohidrați răi, iar cele complexe carbohidrați buni. În mod normal, carbohidrații simpli,
adică cei răi, se găsesc în preparate/alimente care conțin făină albă și/sau zahăr.
CARBOHIDRAȚI BUNI:
 cereale integrale,fructe,legume,orzul,lintea,orezul brun,năutul,fasolea,biscuiții de
ovăz,pâine integrală
CARBOHIDRAȚI RĂI:
 cereale rafinate,gogoș,biscuiți,cipsuri,băuturi acidulate,prăjituri,siropuri extrase din
dulceață,pâine albă
Recomandări nutriționale
Cantitatea de glucide depinde de vârstă și de activitatea fizică desfășurată. Este
recomandat consumul unei cantități de 303-586 grame glucide pentru bărbați și 257-462
grame pentru femei. Cantitatea de glucide consumată zilnic nu ar trebui să depășească 57%
din numărul de calorii consumate în ziua respectivă.
Ne putem da seama de procentul glucidic pe care trebuie să-l consumăm dacă știm
procentele de lipide și proteine ingerate în ziua respectivă.La copii, necesarul de
carbohidrați trebuie să fie asigurat în mare parte de legume, fructe și cereale. Prin urmare,
se recomandă evitarea dulciurilor concentrate, precum ciocolata, bomboanele.
Aportul glucidic scăzut
Aportul glucidic scăzut duce la hipocalcemie, care se manifestă prin durere de cap
(cefalee), somnolență, scăderea memoriei. De asemenea, apare dezechilibrul acido-bazic,
iar organismul nu mai are capacitatea de a-și asigura arderea grăsimilor și de a acoperi
necesarul caloric zilnic.
Aportul glucidic crescut
Aportul exagerat de glucide poate duce la obezitate deoarece glucidele consumate nu sunt
folosite drept sursă de energie, astfel transformându-se în țesut adipos subcutanat. De
asemenea, nivelul crescut de carbohidrați determină hiperlipemie, hiperglicemie,
insulinism. În unele cazuri, zahărul în cantități mari poate provoca diaree. Aportul glucidic
crescut poate afecta ficatul, rinichii, tubul digestiv și alte organe.
Produse farmaceutice cu continut ridicat de glucide
GLUCOZĂ 10% m/v Soluţie perfuzabilă, 10%
Compoziţie:1000 ml soluţie perfuzabilă conţin glucoză 100 g sub formă de glucoză
monohidrat 110 g şi excipienţi: apă pentru preparate injectabile.
Grupa farmacoterapeutică: soluţii pentru administrare intravenosă, soluţii pentru
alimentaţie parenterală.
Indicaţii terapeutice
Aport caloric glucidic.Prevenirea deshidratării extracelulare.Rehidratare în cazul în care
există pierdere lichidiană mai mare decât pierderea de clorură de sodiu sau de alţi
electroliţi.Profilaxia şi tratamentul cetozei în caz de denutriţie, diaree, vărsături.
Vehicul pentru aport terapeutic în perioada preoperatorie, peroperatorie şi postoperatorie
imediată.Soluţiile de glucoză cu concentraţii mai mari de 5% sunt hiperosmotice şi sunt
utilizate, în general, ca sursă de carbohidraţi.
Contraindicaţii
 Hiperglicemie.
 Hipokaliemie.
 Acidoză metabolică.
 Hiperhidratare şi deshidratare hipotonă.
 Insuficienţă renală severă.
 Hemoragie intracraniană şi intraspinală, avc ischemic.
Precauţii
Perfuziile de glucoză nu trebuie administrate prin acelaşi dispozitiv de perfuzie concomitent
cu, înainte sau după administrarea de sânge, datorită posibilităţii de pseudo-
aglutinare.
Monitorizarea pacientului va include verificări regulate ale glicemiei, în funcţie de situaţia
metabolică a pacientului şi de doza administrată, precum şi verificări ale echilibrului hidric,
a concentraţiilor electroliţilor plasmatici-în special a kaliemiei- şi a echilibrului
acidobazic.Soluţiile hipertone de glucoză trebuie administrate pe cateter central în vene
mari pentru a minimaliza leziunile de la locul injectării.
Perfuzia rapidă şi prelungită poate duce la hiperglicemie, având drept consecinţă
hiperosmolaritate şi poliurie izoosmotică, determinând deshidratare predominant
intracelulară.Trebuie observate semnele de confuzie mintală sau de pierdere a conştienţei.
Interacţiuni
Nu se cunosc.
Atenţionări speciale
Soluţiile hiperosmolare trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu osmolaritate
plasmatică crescută.Produsul se administrează cu prudenţă în caz de diabet
zaharat, malnutriţie severă,intoleranţă la carbohidraţi, deficit de tiamină, hipofosfatemie,
hemodiluţie, sepsis, traumatisme.
Se recomandă ca soluţia de glucoză să nu fie utilizată în accidente vasculare cerebrale
acute, deoarece hiperglicemia este implicată în acutizarea leziunilor cerebrale
postischemice.
Sarcina şi alăptarea
Produsul poate fi administrat în timpul sarcinii şi alăptării, dacă este indicat; se
recomandă monitorizarea atentă deoarece poate duce la sinteză crescută de insulină la făt,
cu risc de
hipoglicemie de rebound la nou-născut.
În timpul travaliului sau operaţiilor cezariene, doza de glucoză nu trebuie să depăşească
5-10 g/oră.S-a semnalat faptul că, utilizarea soluţiei de glucoză la gravide în timpul
travaliului poate determina hiperglicemie fetală, hiperinsulinemie şi acidoză, urmate de
hipoglicemie neonatală şi icter, dar nu există dovezi suficiente pentru susţinerea acestei
teorii.
Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Glucoza nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Doze şi mod de administrare
Calea de administrare este în perfuzie intravenoasă.Doza de glucoză trebuie ajustată în
funcţie de nevoile individuale.
Adulţi:Doza recomandată este de până la 60 ml soluţie perfuzabilă/kg şi zi (echivalent a 6 g
glucoză/kg şi zi).
Copii între 6 şi 10 ani: doza recomandată este de până la 100 ml soluţie perfuzabilă/kg şi zi
(echivalent a 10 g glucoză/kg şi zi).
Copii între 11 şi 14 ani: doza recomandată este de până la 80 ml soluţie perfuzabilă/kg şi
zi (echivalent a 8 g glucoză/kg şi zi).Viteza de perfuzare nu trebuie să depăşească 2,5 ml
soluţie perfuzabilă/oră (echivalent a 0,25 g glucoză/oră). Numărul maxim de picături este de
0,8 picături/kg şi minut.
Notă:
În cazul afectării metabolismului oxidativ al glucozei, de exemplu postoperator,
posttraumatic, în hipoxie sau în prezenţa unei insuficienţe de organ, aportul de glucoză nu
trebuie să depăşească 20 – 40 ml/kg şi zi (echivalent a 2 – 4 g/kg şi zi).
Incompatibilităţi
 Perfuziile de glucoză nu trebuie administrate prin acelaşi dispozitiv de perfuzie
concomitent cu, înainte sau după administrarea de sânge, datorită posibilităţii de pseudo-
aglutinare.

Reacţii adverse
Dacă soluţia este administrată conform recomandărilor, nu apar reacţii adverse.La
pacienţii cu diabet zaharat şi astm bronşic au fost raportate reacţii anafilactoide.La locul
injectării este posibil să apară durere, inflamaţie, iritaţie şi tromboflebită.
Administrarea intravenoasă de glucoză se poate asocia cu hipokaliemie, hipomagneziemie
şi hipofosfatemie şi tromboză venoasă profundă.Administrarea de glucoză în cazul în care
concentraţiile plasmatice de tiamină sunt inadecvate poate precipita encefalopatia
Wernicke.
Administrarea prelungită poate duce la deshidratare, la creşterea producţiei de CO2, care
poate fi importantă în caz de insuficienţă respiratorie şi stimulează secreţia de
catecolamine.Poate să apară poliurie.
Supradozaj
Supradozajul poate determina hiperglicemie, glicozurie, hiperosmolaritate plasmatică,
comă hiperglicemică, hiperosmolară, hiperhidratare şi dezechilibre electrolitice.În caz de
supradozaj se întrerupe administrarea soluţiei perfuzabile. Dezechilibrele metabolismului
glucidic şi ale balanţei electrolitice pot fi corectate prin administrare de insulina şi
suplimentarea electroliţilor.
Uractiv D-manoza1500, 10 plicuri, 1+1, Fiterman
Uractiv D-manoza este un supliment alimentar cu efect de mentinere a sanatatii tractului
urinar. Produs cu compozitie naturala care actioneaza eficient impotriva aderarii patogenilor
la tractul urinar, dar printr-un mecanism neagresiv si ne-antibiotic.
Uractiv D-manoza nu determina perturbari la nivelul florei intestinale si nici nu duce la
aparitia unor tulpini rezistente la tratament.Gratie mecanismului de actiune non-toxic,
Uractiv D-manoza se poate administra atat in cazuri acute in cure pe termen scurt cat si in
administrari de lunga durata, chiar si de 6 luni.
Compozitie si actiune Uractiv D-manoza 1500
Uractiv D-Manoza, plicuri conţine 1500 mg D-manoza,180 mg vitamina C,190 mg
extract uscat din radacina de pir.D-Manoza este un tip de zahar inrudit cu glucoza, insa mult
mai greu de metabolizat de organism si de aceea nu determina o crestere a glicemiei. D-
manoza se absoarbe in intregime si se elimina nemodificata in urina unde impiedica
aderarea microorganismelor patogene de peretele tractului urinar, in special a Escherichiei
coli.
 Vitamina C este vitamina cu rol foarte important in functionarea sistemului imunitar. Ea
contribuie la instalarea unui raspuns imun rapid impotriva unui agent patogen, inclusiv a
celor din sfera urogenitala.Extractul uscat de radacina de pir. Radacina de pir este un
diuretic foarte eficient. Extractul de radacina de pir creste cantitatea de urina produsa si
filtrata de rinichi si determina o curatare mecanica a tractul urinar o data cu fluxul urinar.

Mod de administrare Uractiv D-manoza 1500

1 plic de 2 ori pe zi timp de 4 zile, dupa care 1 plic pe zi o perioada de pana la 2-3
saptamani. Inainte de administrare, continutul plicului se dizolva in aproximativ 100 ml apa
plata.In timpul administrarii este necesar sa se asigure un aport suficient de lichide.
Fructoza 250gr. springmarkt
Fructoza este un produs destinat folosirii curente ca indulcitor, avand un gust dulce, mai
bun decat zaharul si o putere de indulcire de 1.5-2 ori mai mare ca a zaharului. Fructoza este
o substanta dulce care participa la metabolismul glucidic in absenta insulinei,
scurtcircuitand reactiile metabolice nedorite determinate de acest hormon (acumularea de
grasimi, catabolizarea proteinelor in cura de slabire, etc).   
Dupa glucoza, este cea mai raspandita monozaharida. Apare in stare libera in fructele
dulci si in miere sau combinata cu di-, tri- si polizaharide.Va recomandam alegerea
fructozei cel putin in prepararea alimentelor dulci, pentru a evita efectele nocive ale
zaharului.
Mod de utilizare:  Se poate folosi ca inlocuitor al zaharului traditional in diferite preparate
alimentare.