Apa- izvorul vieţii

Apa din mediul natural (lacuri, râuri, pânze freatice) este un bun comun
care ne aparţine tuturor. Deoarece apa este folosită în multe scopuri
(agricole, industriale sau casnice), ea devine o resursă din ce în ce mai
rară. De aceea, este datoria instituţiilor publice de a o păstra, proteja şi de
a reglementa utilizarea ei.

Apa este una dintre cele mai abundente substanţe de pe planeta Terra.
Această substanţă, pe cât pare de simplă, pe atât este de importantă
pentru că viaţa pe Terra este imposibilă fără ea. Apa reprezintă
catalizatorul pentru toate formele de viaţă existente pe planetă, după o
evoluţie de mai bine de 1,5 miliarde de ani. De altfel, apa a reprezentat
mediul primordial al vieţii, şi anume viaţa proteică, de unde a urmat o lungă
perioadă transformatoare, ce a culminat cu viaţa umană.
Prin urmare, la capătul lungului drum prin istoria şi geografia Pământului
s-a ivit omul.
Întreaga istorie a omenirii izvorăşte din apă. Apa a avut, din timpuri
imemoriale, o însemnătate mare pentru om şi omenirea din care facem
parte. Ca atare, civilizaţia veche a apărut în jurul surselor de apă şi tot aici
s-a dezvoltat civilizaţia nouă.
Civilizaţia lumii noastre tinde să devină un întreg, un tot unitar, care să
gestioneze raporturile de condiţionare cu mediul înconjurător şi să-şi
prezerve continuitatea sa social-istorică.

Deşi apa este o resursă regenerabilă, pe măsură ce populaţia lumii

continuă să crească şi cererea creşte. Oamenii reprezintă o ameninţare la
resursele de apă din cauza suprapopulării. Pentru a putea să planifice şi să
gestioneze în mod corespunzător aceste cereri pentru apa dulce în viitor,
va fi vitală o cooperare strânsă între oameni, între cercetători şi managerii
de resurse de apă.
Pe de altă parte, creşterea excesivă a consumului de apă înseamnă o
ameninţare pentru echilibrul cantitativ, dar şi pentru cel calitativ.
Degradarea calităţilor apelor este din ce în ce mai accentuată, iar eforturile
pentru a reduce degradarea apei prin soluţii de înaltă tehnologie sunt
eficiente în reducerea impactului ameninţărilor, dar cu un cost care poate fi
o povară economică.
Să înţelegem, în asemenea situaţie, că degradarea apei acţionează, pe
termen lung, ca o bombă silenţioasă, ce provoacă pierderi dramatice şi are
implicaţii incalculabile pentru evoluţia viitoare a omenirii.
Depăşirea acestei crize globale de insecuritate a apei, atât pentru om cât şi
pentru biodiversitate, necesită prevenirea, mai degrabă, decât pur şi simplu
compensarea ameninţărilor după ce acestea au apărut. Este mult mai
eficientă prevenţia pentru a garanta calitatea celui mai preţios dar al
planetei.

Devine tot mai limpede faptul că pentru problemele globale ale apei nu se
pot oferi mereu soluţii simpliste, ieftine şi unilaterale. În acest cadru, se
simte nevoia unei abordări atotcuprinzătoare, cauzale, care să aibă în
centru formarea şi însuşirea atitudinii de cooperare în domeniul apei, fiind
şi motivul pentru care Organizaţia Naţiunilor Unite a cerut abordarea
aceasta.
Ne confruntăm cu multe provocări în protejarea resurselor preţioase de
apă, acum şi în viitor, iar promovarea şi diseminarea problematicii actuale
ale apei, la nivel global, regional şi local, poate să ducă la un management
eficient.
Apa, cu certitudine, îi uneşte pe toţi oamenii de pe globul pământesc, din
toate timpurile.

“ Apa înseamnă viaţă, să o preţuim şi

să o gestionăm în mod responsabil împreună “