Constituțiile din România

Separarea puterilor în stat:

- Parlament = putere legislativă
- Guvern = putere executivă
- Instanțe de judecată = putere judecătorească
Constituția este legea fundamentală a unei țări care stabilește:
 forma de conducere a acesteia,
 care sunt instituțiile care o conduc,
 care sunt drepturile și libertățile cetățenilor din țara respectivă.
Prima constituție a fost cea a Statelor Unite ale Americii, adoptată în 1787, în vigoare și astăzi.
Istoricul Nicolae Iorga afirma în 1938 că ideea de constituție reprezintă „cea dintâi necesitate în
statele românești”.
În spațiul românesc, în secolul al XIX-lea, au existat trei acte cu valoare constituțională, deoarece
au fost impuse de puterile străine:
1. Regulmentele Organice
2. Convenția de la Paris
3. Statutul Dezvoltător al Convenției de la Paris.
Au urmat șapte Constituții propriu-zise:
a. Constituția din 1866
cu caracter
b. Constituția din 1923
c. Constituția din 1938, a regelui Carol al II-lea, cu caracter autoritar și corporatist
d. Constituțiile totalitare din perioada comunistă 1948
1952
1965
e. Constituția din 1991, când a fost adoptată constituția reîntoarcerii la democrație, care este în vigoare
și astăzi.

Acte cu valoare constituțională

① Regulamentele Organice
- primele acte cu valoare constituțională, proiecte politice impuse în principatele extracarpatice în
timpul ocupației rusești a generalului Pavel Kiseleff (1828 – 1834)
- acestea au fost puse în aplicare începând cu:
→ 1831 în Țara Românească
→ 1832 în Moldova
- introduceau pentru prima dată separarea puterilor în stat, între domni și:
→ Adunarea obștească (puterea legislativă)
→ Divanul domnesc (puterea executivă)
→ instanțele de judecată, pentru prima dată create (puterea judecătorească)

Constituțiile / 1
 ② Convenția de la Paris (1858)
- acordată de cele șapte Mari Puteri europene garante
- a fost elaborată pe baza cererilor Adunărilor Ad-Hoc din 1857
- înlocuia Regulamentele Organice și stabilea că noul stat rezultat din unirea Moldovei cu Țara
Românească urma să aibă două instituții comune, cu sediul la Focșani:
→ Comisia Centrală - rol legislativ
→ Înalta Curte de Casație și Justiție – rol juridic
- noul stat trebuia să aibă câte un domn
un Guvern
o Adunare Legiuitoare
- nu era specificat, însă, dacă domnul trebuia să fie una și aceeași persoană, ajungându-se la dubla
alegere a lui Alexandru Ioan Cuza din ianuarie 1859
→ 24 ianuarie în Țara Românească
→ 5 ianuarie în Moldova
- menținea separarea puterilor în stat
- introducea votul cenzitar (pe bază de avere)

③ Statutul Dezvoltător al Convenției de la Paris

- a fost adoptat după lovitura de stat a lui A. I. Cuza de la 2 mai 1864
→ lovitură de stat = schimbare neconstituțională de regim politic
- introduce, pentru prima dată, Parlamentul Bicameral, format din Senat
Adunarea Deputaților
- Statutul Dezvoltător al Convenției de la Paris sporea puterile domnitorului, alegătorii votului cenzitar
fiind împărțiți în două categorii:
→ direcți
→ primari, care votau prin delegație

Constituții propriu-zise
a) Constituția din 1866
- prima constituție modernă românească, care conținea oficial numele de „România”
- a creat cadrul necesar funcționării instituțiilor externe, maturizării clasei politice românești
- nu făcea nicio referire la dominația otomană, nici la garanția colectivă a celor șapte Mari Puteri
europene, fiind, practic, un act de independență
- a fost adoptată după venirea în țară a lui Carol I și avea ca model constituția belgiană de la 1831
- era împărțită în titluri
secțiuni
articole
- menținea separarea puterilor în stat
- în ceea ce privește domnitorul, acesta era implicat în toate cele trei puteri ale statului:
→ cea legislativă – sancționa și promulga legi, avea drept de „veto”, dar nu absolut
→ cea executivă – domnitorul numea prim-ministrul din majoritatea parlamentară

Constituțiile / 2
 → cea judecătorească – hotărârile se executau în numele domnitorului (judecătorii erau
inamovibili = nu puteau fi destituiți)
- în ceea ce privește dreptul la vot, acesta rămânea cenzitar, pentru bărbații în vârstă de peste 21 de ani,
constituindu-se:
→ trei colegii electorale la Senat 1. extrem de bogați
2. foarte bogați
3. bogați
→ patru colegii electorale la Adunarea Deputaților 1. bogați
2. afaceri
3. salariați
4. țărănime
- pe lângă discriminarea legată de sex, deoarece femeile nu aveau drept de vot, articolul 7 conținea o
discriminare religioasă, deoarece doar strănii de religie creștină puteau obține cetățenie română, fiind
discriminați evreii și musulmanii
- Constituția din 1866 a fost modificată de trei ori:
→ 1879 – a fost modificat articolul 7, fiind acordată cetățenia română atât musulmanilor, cât
și evreilor
→ 1884 – au fost reduse colegiile electorale de la trei la două, în Senat și de la patru la trei în
cadrul Adunării Deputaților, în sensul lărgirii dreptului de vot și a fost introdusă titulatura
de „regat”, proclamată în 1881
→ 1917 – a fost desființat articolul care garanta proprietatea, pentru a se realiza, mai apoi,
reforma agrară din 1921; cele trei reforme agrare au avut loc în 1864
1921
1945

b) Constituția din 1923 (martie)

- adoptată în timpul regelui Ferdinand I
- necesară, deoarece, în 1918, cadrul teritorial s-a schimbat, prin formarea „României Mari”
- a fost inspirată de liberali (pe 24 mai 1875 s-a constituit Partidul Național Liberal)
- era o continuare a celei de la 1866, deoarece păstra 76 de articole neschimbate, dintr-un total de 138
- noutăți:
→ introducea contenciosul administrativ = erau judecate problemele între instituțiile
administrative
→ proprietatea nu mai era garantată strict, putându-se face expropieri în caz de utilitate
publică
→ bogățiile subsolului aparțineau statului
→ era înființat un Consiliu Legislativ, care aviza legile
→ era introdusă starea de asediu, în caz de necesitate
→ era introdus votul universal, încă din 1918, pentru bărbații în vârstă de peste 21 de ani, de
la care erau excluse femeile
magistrații
ofițerii
→ în 1926, liberalii au acordat legea primei electorale, conform căreia partidul care obținea
40% din voturi primea 75% din locurile din Parlament
Constituțiile / 3
 c) Constituția din 1938
- profitând de faptul că, la alegerile din decembrie 1937, niciun partid nu a obținut prima electorală de
40%, regele Carol al II-lea (1930 – 1940) a dat o lovitură de stat în februarie 1938, numindu-l pe
patriarhul Miron Cristea prim-ministru și introducând în România, între 1938 – 1940, monarhia
autoritară/ dictatura regală
→ pentru a-și legitima regimul, regele Carol al II-lea l-a însărcinat pe Istrate Micescu cu
realizarea unei noi constituții, publicată la 27 februarie 1938
→ aceasta era o constituție autoritară și corporatistă
- separarea puterilor în stat era menținută formal, deoarece regele era considerat „capul statului”,
care exercita:
→ puterea legislativă – Reprezentanța Națională
→ puterea executivă – guvernul său
- vârsta de vot era ridicată la 30 de ani, femeile primeau drept de vot, care însă nu era eligibil
- neștiutorii de carte pierdeau dreptul la vot, iar preoților li se interzicea să facă politică
- sindicatele au fost înlocuite cu bresle, tinerii au fost înrolați în organizațiile numite „Straja Țării”, au
fost desființate toate partidele politice și a fost creat primul partid unic din istoria României, „Frontul
Renașterii Naționale”; în iunie 1940, și-a schimbat numele în „Partidul Națiunii”.
- în vara anului 1940, România Mare s-a prăbușit, regele Carol al II-lea fiind considerat responsabil de
aceasta.
→ la 5 septembrie 1940, generalul Ion Antonescu l-a obligat să abdice și să plece în exil
→ în timpul guvernării lui Antonescu, România nu a avut nici parlament, nici constituție, fiind
guvernată prin decrete-legi, date de Guvernul Antonescu
- după înlăturarea lui Antonescu la 23 august 1944, a fost repusă parțial în vigoare Constituția din 1923,
dar, la 6 martie 1945, s-a format primul guvern comunist din istoria României, condus de Petru Groza
- în vara anului 1946, comuniștii au desființat Senatul, fiind creat un Parlament Unicameral al României
comuniste, denumit Marea Adunare Națională (414 membri)
→ în același an, s-a acordat dreptul de vot de la 18 ani și pentru bărbați și pentru femei
- la 30 decembrie 1947, monarhia a fost înlăturată de comuniști, prin abdicarea regelui Mihai
→ în aceeași zi, a fost proclamată Republica Populară Română (R.P.R.)

d) Constituțiile totalitare din perioada comunistă

● Constituția din 1948

- a fost prima constituție comunistă, inspirată de cea sovietică, din 1936, având caracter provizoriu
- menținea drepturile și libertățile cetățenești formal, în realitate fiind încălcate
- nu exista separarea puterilor în stat, deoarece Marea Adunare Națională era socotită „organul suprem
al puterii de stat”
- Marea Adunare Națională:
→ numea guvernul
→ stabilea numărul ministerelor
→ fixa impozitele
→ vota bugetul
→ numea ambasadori
→ decidea în chestiunele păcii și ale războiului
Constituțiile / 4
- în această constituție, prevederile economice prevalau în fața celor politice, făcându-se trecerea de la
proprietatea privată la cea colectivă
- pe lângă Marea Adunare Națională, o putere reală mai aveau Guvernul/ Consiliul de Miniștri (rol
executiv) și Consiliile/ Sfaturile populare

● Constituția din 1952

- Constituția din 1948 a fost modificată, fiind introdus rolul Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste
(U.R.S.S.) în eliberarea României de sub fascism
- constituția din 1952 a fost adoptată deoarece Gheorghe Gheorghiu Dej a înlăturat gruparea
moscovită alcătuită din Ana Pauker, Vasile Luca și Teohari Georgescu
- nu aducea modificări fundamentale în organizarea politică, ci încălca independența statului
- legitimează pentru prima dată proprietatea socialistă, precum și partidul unic, „rolul conducător al
partidului”, Partidul Muncitoresc Român
- era promovat activismul politic și formarea „omului nou”
- au fost înființate Tribunalele Populare care aveau scopul de a apăra „democrația” statului

● Constituția din 1965

- a fost eliberată deoarece, în acest an, moare Gheorghe Gheorghiu Dej, fiind urmat la conducerea țării
de Nicolae Ceaușescu
- se schimbă denumireea partidului unic în Partidul Comunist Român (P.C.R.), iar denumirea țării s-a
transformat din R.P.R. în Republica Socialistă România (R.S.R.)
- atribuțiile Marii Adunări Naționale rămâneau la fel de largi
- această constituție a fost modificată de 2 ori: 1968: au fost introduse actualele județe, care
înlocuiau raioanele și regiunile de inspirație sovietică
1974: a fost introdusă funcția de președinte al
Republicii Socialiste România

e) Constituția din 1991

- este în vigoare și astăzi, cu modificarea din 2003, când s-a prelungit mandatul prezidențial de la 4 la 5
ani și au fost introduse prevederile necesare aderării la N.A.T.O. și U.E.
- a fost constituția reîntoarcerii României la democrație, aprobată prin referendum la 8 decembrie 1991
- păstrează forma de organizare republicană din comunism, devine republică semiprezidențială
- separarea puterilor în stat se realizează între:
→ președinte
→ parlament bicameral
→ guvern
→ instanțe de judecată
- ca noutăți, a fost introdusă Curtea Constituțională și Avocatul Poporului
- se revine la pluripartidismul politic: P.N.L., P.N.Ț., U.D.M.R., F.S.N., la economia bazată pe inițiativă
privată, la drepturi și libertăți cetățenești

Constituțiile / 5
Concluzie
În concluzie, România a avut în decurs de peste un secol și jumătate șapte constituții și numeroase
revizuiri, ceea ce demonstrează o instabilitate din acest punct de vedere. În același timp, aceste
modificări au fost necesare în contextul schimbărilor teritoriale și de regim petrecute de-a lungul
timpului.

Constituțiile / 6