1.2.

COMPARAŢIA CONTABILITATE FINANCIARĂ –

CONTABILITATE DE GESTIUNE

Contabilitatea financiară cuprinde toate principiile care reglementează contabilizarea

şi raportarea informaţiilor financiare care pot fi publice pentru persoanele din mediul extern
al întreprinderii, acţionari, bancheri, creditori şi brokeri. Prin contrast contabilitatea de
gestiune există în primul rând pentru cei din interiorul companiei pentru persoanele care
răspund de activitatea de exploatare a acesteia.
Numeroase procedee şi principii ce aparţin contabilităţii financiare se aplică şi în
contabilitatea de gestiune. Tehnicile de amortizare, procedeele de încasare şi plată a
mijloacelor băneşti, metodele de evaluare a stocurilor şi delimitarea elementelor de active şi
datorii sunt esenţiale şi pentru studiul contabilităţii de gestiune.

A. Asemănări între contabilitatea financiară şi contabilitatea de gestiune

Ambele tipuri de contabilităţi formează sistemul contabil al întreprinderii, nefiind

incompatibile. Ambele se bazează pe conceptul de responsabilitate. Contabilitatea financiară
este concentrată asupra întreprinderii ca un întreg, pe când cea analitică sau internă pune
accentul pe fiecare parte a întreprinderii, însă amândouă se bazează pe principiul
responsabilităţii.
Ambele circuite sunt elemente ale aceluiaşi cadru, care este unitatea patrimonială şi
împreună trebuie să asigure realizarea obiectivelor de bază ale acesteia.

B. Diferenţe între contabilitatea financiară şi contabilitatea de gestiune

Informarea externă se asigură cronologic, după reguli şi standarde impuse, clare, de

către contabilitatea financiară. Contabilitatea de gestiune se diferenţiază de cea financiară
prin:

a) concentrarea pe informaţii şi date ca necesitate internă pentru conducător : pentru scopuri

interne conducătorul are nevoie de informaţii total diferite de cele solicitate de utilizatorii
externi (acţionari, creditori, bănci).

b) punerea accentului în mai mare măsură pe viitor : informaţia pentru conducere este
puternic orientată spre viitor. Costul istoric şi alte informaţii istorice sunt folosite în
planificare, dar numai pentru aceasta. Însă pentru manager este incertă asumarea că viitorul
va fi o simplă reflexie a ce s-a întâmplat în trecut.
Contabilitatea financiară, însă, se bazează pe înregistrările istorice, în mod prioritar.
Înregistrările în contabilitatea financiară sunt făcute numai după ce tranzacţiile au avut
loc, s-au produs.

c) contabilitatea de gestiune nu este condusă de principii contabile general acceptate.

Rapoartele contabilităţii financiare trebuiesc elaborate în concordanţă cu principiile
contabile general acceptate. Persoanele externe firmei trebuie să fie asigurate că informaţiile
ce li se adresează sunt elaborate şi se bazează pe un set comun de reguli generale.
Conducătorii firmei nu sunt conduşi de principiile generale de contabilitate, acceptate în
obţinerea şi utilizarea informaţiilor. Managerii pot stabili regulile proprii majore privind
formatul şi conţinutul informaţiei care este folosit în interiorul firmei.