1.4.

MODALITĂŢI DE RECUNOAŞTERE A CHELTUIELILOR DE

EXPLOATARE
Cheltuiala apare în procesul cumpărării produselor, serviciilor de la producător la
consumator, de la operant la consumator, deci apare în circulaţie.
Cheltuiala este legată de încasări, de disponibilităţile băneşti, de modalitatea
financiară a întreprinderii.
Cheltuielile sunt recunoscute în contul de profit şi pierdere simultan cu recunoaşterea
creşterii datoriilor sau reducerii activelor ( de exemplu, drepturile salariale angajate sau
amortizarea mijloacelor fixe ).
De asemenea, cheltuielile sunt recunoscute pe baza asocierii directe între costurile
implicate şi obţinerea elementelor specifice de venit.(Standardele Internaţionale de
contabilitate, 2000)
Acest proces, cunoscut sub numele de conectarea costurilor la venituri, implică
recunoaşterea simultană sau combinată a veniturilor şi cheltuielilor care rezultă direct şi
concomitent din aceleaşi tranzacţii sau alte evenimente. De exemplu, diversele componente
ale cheltuielilor care contribuie la determinarea costului bunurilor vândute sunt recunoscute
în acelaşi timp cu venitul din vânzarea bunurilor.
Organismul internaţional de normalizare contabilă (IASC) defineşte cheltuielile ca
diminuări de avantaje economice, în cursul unui exerciţiu sub forma diminuării activelor sau
creşterii pasivelor şi care au generat o scădere de capitaluri proprii, alta decât distribuirile
către proprietarii de capital (Feleagă Nicolae, 1998).
Se pot distinge cheltuieli propriu-zise, care rezultă din activitatea curentă, cum sunt
costul vânzărilor, cheltuielile de personal, amortizarea; şi pierderile şi minusurile de valoare
rezultând din catastrofe naturale, din vânzarea activelor imobilizate, din variaţia cursului
valutar, care pot să rezulte sau nu din activităţi curente ale întreprinderii.
În ceea ce priveşte criteriul de structurare a cheltuielilor proiectul de normă prevede
prezentarea după natura economică sau pe funcţii ale întreprinderii.
După natura economică cheltuielile de exploatare sunt prezentate astfel:
- materii prime şi materiale consumabile utilizate
- cheltuieli de personal
- amortisemente şi provizionare
- alte cheltuieli de exploatare

În cazul clasificării cheltuielilor pe funcţii ale întreprinderii, proiectul de normă prevede

următoarea structură a cheltuielilor:
- costul vânzărilor
- costul de distribuţie
- cheltuieli administrative
- alte cheltuieli de exploatare.
În practica contabilă americană, cheltuielile se structurează după destinaţia acestora sau
funcţiile întreprinderii. Se disting următoarele funcţii ale întreprinderii:
- funcţia de producţie, prin costul bunurilor vândute ( cost of goods );
- funcţia de vânzare, prin cheltuielile de vânzare ( selling );
- funcţia administrativă, prin cheltuieli generale şi administrative ( general and
administrative);
- funcţia financiară, în special prin cheltuieli cu dobânzile ( interest ).
În ţara noastră contabilitatea cheltuielilor se ţine potrivit O.G. nr. 61/30 august 2001
art.16/alin. (1) pe feluri de cheltuieli, după natura sau destinaţia lor, după caz.
După natura economică cheltuielile de exploatare sunt prezentate de:
- cheltuieli privind mărfurile ( sau constul mărfurilor vândute ) sunt constituite din preţul
de
cumpărare, taxele nerecuperabile, cheltuieli de transport- aprovizionare şi alte cheltuieli
accesorii legate de achiziţia mărfurilor;
- cheltuieli cu materiile prime
- cheltuieli cu materiale consumabile constau din cheltuieli cu materiale auxiliare, piese de
schimb, seminţe şi materiale de plantat, furaje şi alte materiale consumabile;
- cheltuieli cu energia şi apa, reprezintă costul de achiziţie al energiei şi apei consumate;
- alte cheltuieli materiale include costul de achiziţie al obiectelor de inventar consumate sau
uzura acestora, cheltuieli privind baracamentele şi amenajările provizorii, costul de achiziţie
al materialelor nestocate, trecute direct asupra cheltuielilor;
- cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi;
- cheltuieli cu impozite, taxe şi vărsăminte asimilate;
- cheltuieli cu remuneraţiile personalului;
- cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială;
- alte cheltuieli de exploatare include pierderile din creanţe şi alte cheltuieli de exploatare;
- cheltuieli cu amortizările şi provizioanele.