PLANIFICARE

STRATEGICĂ
Conf. univ. dr. Ramona FLOREA
III Strategii la nivel funcţional
• Strategiile financiare.
• Strategiile pentru resursele umane
• Strategiile tehnologice
• Strategiile de producţie şi de aprovizionare
• Strategiile de marketing
• sunt adoptate în general în situaţia în care organizaţia se
consideră satisfăcută de situaţia pe care o deţine şi urmăreşte
menţinerea ei. În aceste condiţii întreprinderea va urmări
păstrarea portofoliului de produse, a poziţiei sale pe piaţă, a
tehnologiilor utilizate, a standardelor de calitate etc.
PARTICULARITĂȚI ALE MS ÎN SECTORUL
PUBLIC
Patru tipuri de strategii din sectorul public:
(Sursa: Hințea, Călin, Mora Cristina, pag. 321-327)

• strategia de dezvoltare
• IP/CL care dispun de resurse proprii sau surse de finanțare
independente (posibilitate accesare împrumuturi, finanțări) și care le
permit stabilirea unor OS propprii
• managerii au o relativă independenţă în stabilirea performanțelor,
gestionarea resurselor etc.
• strategie de transformare
• IP/CL care îşi modifică organizarea și funcționarea ca urmare a
presiunilor din mediul extern (bugetare, imagine, mass-media, cetățeni,
schimbarea managerului etc)
• promovează un management performant care are în centru
preocupărilor comunitatea, cetățeanul, consumatorii;
 Patru tipuri de strategii din sectorul public (SP):
(Hințea, Călin, Mora Cristina, pag. 321-327)

• strategia de protecţie
• IP/CL care au de înfruntat un criticism puternic din partea mass-
media şi legislativului precum şi nevoi crescute din partea
publicului şi posibile scăderi ale alocaţiilor bugetare.
• vor întări controlul intern, vor încerca să reducă profilul public al
organizaţiei, să întărească relaţia cu legislativul şi să îşi protejeze
nivelele de finanţare;
• strategie politică
• care încearcă să ia decizii favorabile unui tip de participanţi, în
funcţie de modificarea configuraţiei grupurilor sau indivizilor ce
pot influenţa în mod decisiv organizaţia.
 Managementul strategic în sectorul public (SP)
este influentat de profilul managerului

• defensivii apar în medii stabile şi încearcă să îşi protejeze poziţia deţinută,

accentuând eficienţa şi centralizarea;
• analiticii corespund unor contexte de schimbare moderată şi vizează o poziţie
similară celei anterioare, permiţând însă o dezvoltare controlată a proceselor
inovatoare;
• prospectorii sunt de găsit în medii de dinamism şi creştere - ei caută oportunităţi şi
îşi asumă riscuri, promovând un management descentralizat şi organic;
• reactivii pot fi identificaţi în orice context, operand fără un scop clar, răspunzând
condiţiilor existente. Toate aceste elemente demonstrează existenţa unor variaţii
semnificative în ceea ce priveşte abordările strategice ale managerilor publici;
din acest punct de vedere putem considera că există suficiente resurse pentru ca
managementul public să infirme imaginea existentă în ceea ce priveşte
incapacitatea sa de definire şi implementare a obiectivelor strategice.
 Procesul decizional in SP este influențat de
(Hințea, Călin, Mora Cristina, pag. 29)

• ambiguitatea politicilor - mult mai difuz definite faţă de firmele

private;
• vulnerabilitate mai mare faţă de participarea şi influenţa mass-
media, politicienilor şi altor agenţii, precum şi o atenţie
crescută faţă de aceşti factori;
• constrângeri artificiale de timp datorită proceselor electorale
periodice;
• coaliţii instabile ce pot duce la stoparea/ eliminarea unor
politici sau soluţii particulare.