UNIVERSITATEA “ 1 DECEMBRIE 1918” ALBA IULIA

FACULTATEA DE DREPT ŞI ŞTIINŢE SOCIALE

Specializarea : Asistenţă Managerială în Sectoarele Public şi Privat

CONTRACTE IN SECTORUL PUBLIC SI PRIVAT

CONTRACTUL DE CONCESIUNE

INDRUMATOR,
URECHE MARIA

VASILE (JORJA) ANDREEA ROXANA

AN II MASTER AMSPP
 CUPRINS

INTRODUCERE..................................................................................................................................3

REGLEMENTARE LEGALA.............................................................................................................4

CARACTERELE CONTRACTULUI DE CONCESIUNE.................................................................5

FORMA CONTRACTULUI DE CONCESIUNE...............................................................................6

PARTILE CONTRACTULUI DE CONCESIUNE.............................................................................6

OBIECTUL CONCESIUNII................................................................................................................7

SUBCONCESIONAREA.....................................................................................................................9

REDEVENTA CONCESIUNII............................................................................................................9

ATRIBUIREA CONTRACTULUI DE CONCESIUNE.....................................................................9

DURATA CONTRACTULUI DE CONCESIUNE...........................................................................11

DREPTURILE SI OBLIGATIILE CONCEDENTULUI..................................................................11

DREPTURILE SI OBLIGATIILE CONCESIONARULUI..............................................................12

APARAREA CONCESIUNII............................................................................................................13

INCETAREA CONTRACTULUI DE CONCESIUNE.....................................................................13

MODEL CONTRACT DE CONCESIUNE.......................................................................................14

BIBLIOGRAFIE................................................................................................................................21

2
INTRODUCERE

După modelul doctrinei, legislaţiei şi jurisprudenţei franceze, în perioada interbelică

a apărut şi a fost dezvoltată şi de o parte a specialiştilor români, teoria contractelor
administrative. Ignorată în toată perioada postbelică , teoria a redevenit în actualitate
după 1990. Sistemul legislativ românesc consacră în prezent mai multe tipuri de
contracte administrative şi mai mult, Legea nr.554/2004 privind contenciosul
administrativ asimilează actelor administrative, contractele încheiate de autorităţile
publice care au ca obiect: punerea în valoare a bunurilor proprietate publică;
executarea lucrărilor de interes public; prestarea serviciilor publice şi achiziţiile
publice.
Administraţia acţionează în unele cazuri şi prin acte contractuale pe care le
încheie cu particularii. Astfel sunt contractele de cumpărare şi vânzare, contractele
de închiriere sau arendare, contractele de locaţiune de servicii, împrumuturile,
donaţiile etc. Aceste contracte sunt supuse în principiu, Codului civil. Unele din
contractele încheiate de administraţie urmăresc însă satisfacerea unui interes general
sau buna şi regulata funcţionare a serviciilor publice, motiv pentru care sunt supuse
regimului administrativ.
Contractele încheiate de administraţie cu particularii în scopul de a colabora
împreună în vederea satisfacerii unui serviciu public sau a unui interes general,
supuse din această cauză regimului administrativ sunt contractele de drept public sau
contractele administrative. Aşa de exemplu sunt considerate contracte administrative,
concesiunea de servicii publice, concesiunea domeniului public, contractul de
lucrări publice etc.
Contractul administrativ reprezintă un mod de activitate a administraţiei
publice, concretizată în încheierea unor acte juridice bilaterale, în care una dintre părţi
este totdeauna un organ al administraţiei publice.
Contractul administrativ poate fi definit ca o convenţie încheiată între
administraţia publică prin autorităţile şi organele sale competente cu un particular în
vederea realizării unui serviciu public, a unor lucrări publice sau folosirii unor bunuri
ce aparţin domeniului public sau privat al statului ori al autorităţilor administrative
teritoriale.

3
 Ideea concesionării unui bun public a fost prezentă încă din dreptul
roman, însă fundamentele instituţiei concesionării pentru bunurile private se regăsesc
abia în Evul Mediu. După căderea Imperiului Roman, se încetăţeneşte obiceiul de a
transforma folosinţa pământului în ceva perpetuu, bazat pe un contract şi în schimbul
unei rente, concesionarul avea doar posesiunea şi folosinţa, iar proprietarul originar
putea păstra proprietatea bunului concesionat. Asupra acestor pământuri guvernau
concomitent două drepturi perpetue ,şi anume, dreptul proprietarului originar, care
avea domeniul eminent, şi dreptul concesionarului, care avea domeniul util.
Cu timpul, dreptul concesionarului capătă forţă, pe când cel al seniorului
devine tot mai simbolic, începând să fie uitat. Aşa se explică de ce concesionarul
apare, din punct de vedere al istoriei, treptat, ca singurul proprietar legitim, iar
redevenţa pe care trebuia să o plătească seniorului este o sarcină apăsătoare şi cei
care primeau redevenţă încep să fie priviţi ca nişte paraziţi sociali. În Evul Mediu,
concesionarea bunurilor domeniului public era sursă de venituri pentru monarhi,
mijloc al luptei politice şi modalitate de răsplătire a loialităţii.
Concesionarea s-a extins astăzi, nu se mai concesionează doar
pământuri, ci şi alte bunuri, inclusiv servicii, care aparţin fie statului, fie unităţilor
administrativ-teritoriale ori instituţiilor publice.
Serviciile publice ocupă un rol important în viaţa unei comunităţi, de
aceea se urmăreşte o cât mai bună administrare şi valorificare a acestora.
Actualmente în ţara noastră cea mai uzuală modalitate de gestionare a
serviciilor publice utilizată este concesionarea.

REGLEMENTARE LEGALA
Dreptul de concesiune este reglementat în primul rând în art. 136 alin. 4 din
Constituţie care prevede că bunurile proprietate publică pot fi concesionate. Urmare a
abrogării Legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor prin O.U.G. nr. 34/2006
privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de
lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, acest ultim act normativ
împreună cu O.U.G. nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri
proprietate publică reprezintă, în prezent, dreptul comun în materia concesiunilor.
Bineînţeles că există şi o serie de alte reglementări referitoare la concesiune,
cum ar fi cele cuprinse în Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul
juridic al acesteia sau în Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale.
Conform dispoziţiilor legale enunţate mai sus, concesionarea se face printr-un
contract de concesiune prin care o autoritate publică, numită concedent, transmite
4
pentru o perioadă determinată, celeilalte părţi, numită concesionar, dreptul şi obligaţia
de exploatare a unui bun proprietate publică, pe riscul şi pe răspunderea sa, în
schimbul unei redevenţe.

CARACTERELE CONTRACTULUI DE CONCESIUNE

În literatura de specialitate din perioada interbelică1, dar şi în cea de dată mai
recentă2 s-a considerat că contractul de concesiune este un contract:
a) sinalagmatic, adică un contract care generează de la data încheierii lui,
obligaţii reciproce şi interdependente în sarcina părţilor (concedentului şi
concesionarului);
b) oneros, fiecare parte urmărind realizarea unui folos, a unei contraprestaţii în
schimbul obligaţiei pe care şi-o asumă;
c) solemn, ceea ce înseamnă că acest contract se încheie valabil, numai prin
exprimarea într-o anumită formă solemnă a consimţământului, prevăzută de
lege ad validitatem. În acest sens, art. 44,al.1 din Normele metodologice de
aplicare a O.U.G.nr.54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de
bunuri proprietate publica aprobate prin H.G. nr.168/2007 stipulează:
„Contractul de concesiune va fi încheiat în formă scrisă, sub sancţiunea
nulităţii”.
d) intuituu personae, caracter care presupune ca contractul de concesiune să
se încheie numai cu o anumită persoană, predeterminată;
e) cu executare succesivă, obligaţiile părţilor se execută în timp, printr-o
prestaţie regulată şi continuă;
f) comutativ,ceea ce inseamna ca părţile isi cunosc chiar de la încheierea
contractului întinderea obligaţiilor şi drepturilor izvorâte din acesta,
apreciindu-le ca fiind echivalente.

Constituirea dreptului de concesiune úi natura sa juridică

Atunci când are ca obiect bunuri aparţinând domeniului public, ca şi dreptul de
administrare, dreptul de concesiune este un drept real principal, derivat din dreptul de
proprietate publică care se naşte dintr-un contract administrativ şi este opozabil
tuturor, cu excepţia proprietarului.

1
Iordan Nicola, Drept administrativ, Curs Universitar, Sibiu, 2007
2
Aladar Sebeni, Noţiunea contractului de concesiune şi încheierea acestuia, în revista „Dreptul”, nr. 8/1999, p. 17
5
 Ceea ce diferenţiază contractul de concesiune de actele unilaterale de putere, pe
de o parte dar şi de contractele civile, pe de altă parte, este structura sa bipartidă:
partea reglementară care conţine clauze obligatorii, de adeziune cum ar fi cele
cuprinse în caietul de sarcini şi,partea propriu-zis contractuală care este guvernată de
normele contractuale de drept comun aplicabile contractelor civile. Tocmai din acest
considerent s-a afirmat în doctrină principiul dublei naturi a contractului de
concesiune.

FORMA CONTRACTULUI DE CONCESIUNE

Articolul 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 54/2006 defineşte contractul de concesiune ca
fiind "acel contract încheiat în formă scrisă…". Din modul de redactare a textului
legal rezultă că forma scrisă este necesară ad validitatem pentru încheierea valabilă a
contractului. Sancţiunea nerespectării acestei condiţii de formă atrage inexistenţa
actului care, nu mai poate fi probat prin nici un alt mijloc de probă. De altfel,
necesitatea formei scrise a contractului de concesiune rezultă şi din coroborarea
dispoziţiilor legale enunţate cu cele cuprinse în art. 58 din acelaşi act normativ care
prevăd faptul că, redactarea acestuia se va face în limba română, în două exemplare,
câte unul pentru fiecare parte. În cazul în care concesionarul este de naţionalitate sau
cetăţenie străină, contractul se va putea încheia în patru exemplare, două în limba
română şi două într-o altă limbă aleasă de părţi.

PARTILE CONTRACTULUI DE CONCESIUNE

Pot fi concedenţi, astfel cum dispune art. 5 din O.U.G. nr. 54/2006: ministerele
sau alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, pentru bunuri din
domeniul public naţional; consiliile judeţene, consiliile locale sau instituţiile publice
de interes local, pentru bunurile din domeniul public judeţean ori local.
Acestora, O.U.G. nr. 34/2006 le–a mai adăugat, în calitate de autoritate
contractantă şi(art. 8): oricare organism al statului - autoritate publică sau instituţie
publică - care acţionează la nivel central ori la nivel regional sau local; oricare
organism de drept public, altul decât unul dintre cele prevăzute anterior, cu
personalitate juridică, care a fost înfiinţat pentru a satisface nevoi de interes general,
fără caracter comercial sau industrial şi care se află cel puţin în situaţia de a fi
finanţat, în majoritate, de către o autoritate competentă ori se află în subordinea sau
controlul unei autorităţi contractante; orice asociere formată din una sau mai multe
autorităţi contractante; oricare alt subiect de drept care desfăşoară una sau mai multe
6
activităţi în baza unui contract atribuit de o autoritate competentă. Concesionar
poate fi orice persoană fizică sau juridică, indiferent de cetăţenie sau naţionalitate.
Sunt excluse persoanele juridice de drept public.

OBIECTUL CONCESIUNII

Pot fi concesionate bunurile din domeniul public al statului sau unităţilor

administrativ-teritoriale, fie că sunt bunuri imobile sau bunuri mobile
Dacă se concesionează terenuri, de orice natură, concesionarul are obligaţia de
a înregistra contractul de concesiune în registrul de publicitate imobiliară sau în
cartea funciară. Legiuitorul a identificat două categorii de bunuri care pot fi utilizate
de concesionar pe perioada executării contractului, şi anume: bunurile de retur adică
acelea care au făcut obiectul concesiunii precum şi cele care au rezultat în urma
investiţiilor impuse prin caietul de sarcini. Acestea revin, de plin drept, gratuit şi
libere de orice sarcini concedentului, la momentul încetării contractului; bunurile
proprii sunt bunurile concesionarului care fie au fost folosite şi epuizate pe durata
concesiunii, fie au fost doar utilizate de acesta. Bunurile proprii rămân în proprietatea
concesionarului la încetarea concesiunii.
Potrivit dispoziţiilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 obiectul
contractului de concesiune îl poate constitui, după caz: o lucrare publică, un serviciu
public ori un serviciu comercial.
O a doua reglementare în materie o regăsim în Ordonanţa de Urgenţă a
Guvernului nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri
proprietate publică.
Scopul ordonanţei de urgenţă sus-menţionate rezultă explicit din art.1 alin.1,
respectiv acela de a reglementa „regimul juridic al contractelor de concesiune de
bunuri proprietate publică.”
Aşadar, din textul citat rezultă că obiectul contractelor de concesionare îl pot
constitui bunurile proprietate publică din patrimoniul statului şi al unităţilor
administrativ-teritoriale.
Astfel, din conţinutul celor două reglementări specifice în materia
concesiunilor, obiectul unui contract de concesionare îl poate constitui, după caz: un

7
bun proprietate publică, o lucrare publică, un serviciu public ori un serviciu
comercial.
În funcţie de obiectul concesiunii distingem două categorii de contracte şi
anume:
a) contracte de concesiune publică, care pot avea ca obiect exploatarea
unui bun proprietate publică, a unui serviciu public ori a unei lucrări
publice. Aceste contracte, împreună cu cele de achiziţie publică
formează categoria contractelor administrative şi se supun exclusiv
unui regim juridic de drept public.3
b) contracte de concesiune privată, care pot avea ca obiect exploatarea unui
bun proprietatea privată a statului, judeţului, oraşului sau comunei sau
un serviciu comercial.
Reglementarea parţială a acestei materii o regăsim în art.13 alin.1 coroborat
cu art. 15 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de
construcţii, cu modificările şi completările ulterioare.
Astfel, conform art. 15 coroborat cu art. 13 alin.1 din legea sus-
menţionată, terenurile aparţinând domeniului privat al statului sau al
unităţilor administrativ-teritoriale destinate construirii, se pot
concesiona fără licitaţie publică, cu plata taxei de redevenţă, în
următoarele scopuri:
a) pentru realizarea de obiective de utilitate publică sau de binefacere, cu
caracter social, fără scop lucrativ, altele decât cele care se realizează de către
colectivităţile locale pe terenurile acestora;
b) pentru realizarea de locuinţe de către Agenţia Naţională pentru Locuinţe,
potrivit legii;
c) pentru realizarea de locuinţe pentru tineri până la împlinirea vârstei de 35
ani;
d) pentru strămutarea gospodăriilor afectate de dezastre, potrivit legii;
e) pentru extinderea construcţiilor pe terenurile alăturate, la cererea
proprietarului sau cu acordul acestuia;

3
A se vedea V. Vedinaş, op. citată, pag. 498-499
8
 f) pentru lucrări de protejare ori de punere în valoare a monumentelor istorice
definite potrivit legii, cu avizul conform al Ministerului Culturii şi Cultelor, pe baza
documentaţiilor de urbanism avizate potrivit legii.

SUBCONCESIONAREA
Regula instituită de art. 8 este aceea că subconcesionarea este interzisă,
excepţie făcând situaţia expres şi limitativ prevăzută în art. 59 alin. 5-11 din O. U. G.
nr. 54/2006, anume aceea în care concesionarul este o companie naţională, o societate
naţională sau o societate comercială aflată în subordinea concedentului, care a fost
înfiinţată prin reorganizarea regiilor autonome şi care are ca obiect principal de
activitate gestionarea, întreţinerea, repararea şi dezvoltarea bunurilor proprietate
publică.
Subconcesionarea este supusă aprobării prin hotărâre de către Guvern, consiliul
local, judeţean sau Consiliul General al Municipiului Bucureşti, în baza unui studiu
de oportunitate.

REDEVENTA CONCESIUNII

Deşi legea nu defineşte această noţiune, prin redevenţă se înţelege acea sumă
de bani pe care concesionarul o datorează periodic concedentului în schimbul
exploatării bunului. Ea reprezintă principala obligaţie a concesionarului şi constituie
un element esenţial al contractului de concesiune. Altfel spus, redevenţa este preţul
concesiunii şi poate fi stabilită ca o cotă parte din profitul obţinut de concesionar prin
exploatarea bunului concesionat. Modul de calcul dar şi cel de plată al redevenţei se
stabilesc de către ministerele de resort sau de autorităţile administraţiei publice locale.
Redevenţa obţinută din concesiune se face venit la bugetul de stat sau la
bugetele locale, după caz (art. 4 alin. 1 şi 2 din O.U.G. nr. 54/2006).

ATRIBUIREA CONTRACTULUI DE CONCESIUNE

9
 Procedura atribuirii contractului de concesiune de bunuri proprietate publică
este reglementată în capitolul III al O.U.G. nr. 54/2006 care, în art. 14 distinge între
două modalităţi: licitaţia şi negocierea directă.
La baza încheierii contractului de concesiune se găsesc principiile considerate
de către legiuitor(art. 13) a fi determinante în această etapă, şi anume: a)transparenţa
– constând în punerea la dispoziţie tuturor celor interesaţi a informaţiilor referitoare la
aplicarea procedurii pentru atribuirea contractului de concesiune; b) tratamentul egal
– reprezentând aplicarea, într-o manieră nediscriminatorie, de către autoritatea
publică, a criteriilor de atribuire a contractului de concesiune; c) proporţionalitatea –
presupune că orice măsură stabilită de autoritatea publică trebuie să fie necesară şi
corespunzătoare naturii contractului; d) nediscriminarea – se realizează prin aplicarea
de către autoritatea publică a aceloraúi reguli, indiferent de naţionalitatea
participanţilor la procedura de atribuire a contractului de concesiune, cu respectarea
condiţiilor prevăzute în acordurile şi convenţiile la care România este parte; e) libera
concurenţă – constând în asigurarea de către autoritatea publică a condiţiilor pentru ca
orice participant la procedura de atribuire să aibă dreptul de a deveni concesionar în
condiţiile legii, ale convenţiilor şi acordurilor internaţionale la care România este
parte.
Anterior etapei atribuirii contractului de concesiune, conform dispoziţiilor
legale, trebuie parcursă o procedură prealabilă administrativă de iniţiere a
concesiunii, procedură demarată de concedent sau ca urmare a unei propuneri
însuúită de acesta. În oricare dintre situaţii concedentul va realiza un studiu de
oportunitate, al cărui conţinut este stabilit de art. 10 din O.U.G. nr. 54/2006 şi care,
în măsura în care este aprobat prin hotărâre a Guvernului, a consiliilor locale,
judeţene sau al Consiliului General al Municipiului Bucureúti, va sta la baza
elaborării caietului de sarcini al concesiunii. Deşi dispoziţiile O.U.G. nr. 54/2006
stabilesc ca modalitate de atribuire a concesiunii şi negocierea directă, licitaţia public
constituie totuşi principalul procedeu de concesionare, fiind impus şi de prevederile
art. 15 din Legea nr. 213/1998 şi art. 125 din Legea nr. 215/2001.
Licitaţia este iniţiată de concedent prin anunţul de licitaţie, care se trimite spre
publicare în Monitorul Oficial sau într-un cotidian de circulaţie naţională sau
locală, cu cel puţin 20 de zile calendaristice înainte de data limită pentru depunerea
ofertelor. Dacă,urmare a anunţului de licitaţie, sunt depuse cel puţin 3 oferte valabile,
procedura licitaţiei poate continua cu evaluarea acestora. În caz contrar, concedentul
este obligat să anuleze procedura şi să organizeze o nouă licitaţie.

10
 Dacă însă, şi după repetarea procedurii de licitaţie nu au fost depuse cel puţin 3
oferte valabile, concedentul are dreptul de a aplica procedura de negociere directă. În
cadrul negocierii directe, aşa cum de altfel o arată şi denumirea, concedentul
negociază cu ofertanţii clauzele contractuale, inclusiv redevenţa.
Conform dispoziţiilor legale, principalul criteriu de atribuire a contractului de
concesiune îl reprezintă cel mai mare nivel al redevenţei. Dacă însă acest criteriu este
insuficient pentru departajarea ofertanţilor se poate recurge la o serie de alte aspecte
în măsură să determine cea mai avantajoasă ofertă, şi anume: capacitatea economico -
financiară, protecţia mediului înconjurător, condiţii specifice impuse de natura
bunului concesionat, etc.

DURATA CONTRACTULUI DE CONCESIUNE

Conform dispoziţiilor art. 7 din O.U.G. nr. 54/2006, pe baza unui studiu de
oportunitate, concedentul este cel care stabileşte termenul contractului de concesiune
care însă nu va putea depăşi 49 de ani începând cu data semnării lui. La expirarea
duratei concesiunii, părţile pot conveni, printr-un simplu acord de voinţă, prelungirea
termenului contractului pentru o perioadă egală cu cel mult jumătate din durata sa
iniţială.

DREPTURILE SI OBLIGATIILE CONCEDENTULUI

Potrivit reglementărilor în vigoare şi principiilor doctrinare, în executarea

contractului de concesiune,concedentul are următoarele drepturi :
a) dreptul de a inspecta bunurile concesionate şi de a verifica respectarea
obligaţiilor asumate de concesionar;
b) poate denunţa în mod unilateral contractul de concesiune, în condiţiile
prevăzute de art.57 al.1 lit.b din O.U.G. nr.54/2006;
c) poate modifica în mod unilateral partea reglementară a contractului de
concesiune,cu notificarea prealabilă a concesionarului, în condiţiile art.53 al.1 din
O.U.G.nr.54/2006;
d) dreptul de a încasa redevenţa stabilită în contractul de concesiune.

11
 Principalele obligaţii ale concedentului sunt următoarele :
a) obligaţia de a nu-l tulbura pe concesionar în exercitarea drepturilor rezultate
din contractul de concesiune;
b) obligaţia de a notifica concesionarului apariţia oricăror împrejurări de natură
să aducă atingere drepturilor acestuia;
c) obligaţia de a nu modifica în mod unilateral contractul de concesiune, în
afara cazurilor prevăzute de lege.

DREPTURILE SI OBLIGATIILE CONCESIONARULUI

În temeiul contractului de concesiune, concesionarul dobândeşte următoarele
drepturi :
a) dreptul de a exploata, pe riscul şi pe răspunderea sa, bunurile proprietate
publică ce fac obiectul contractului, potrivit obiectivelor stabilite de către concedent;
b) dreptul de a culege şi de a folosi fructele bunurilor ce fac obiectul
contractului, potrivit naturii bunului şi scopului stabilit de părţi prin contractul de
concesiune.
Obligaţiile concesionarului sunt următoarele :
a) să asigure exploatarea eficientă,în regim de continuitate şi permanenţă,
bunurile proprietate publică ce fac obiectul contractului de concesiune;
b) să plătească, la termen, redevenţa prevăzută în contract;
c) să respecte condiţiile impuse de natura bunurilor proprietate publică;
d) să nu subconcesioneze bunul care face obiectul contractului de
concesiune,cu excepţiile prevăzute de lege;
e) să depună garanţia prevăzută de lege, în termen de 90 de zile de la data
încheierii contractului de concesiune;
f) să restituie concedentului bunurile de retur, în mod gratuit şi libere de orice
sarcini, la încetarea contractului prin ajungerea la termen

12
 g) să notifice, de îndată, concedentului existenţa unor cauze de natură să
conducă la imposibilitatea exploatării bunurilor, în vederea luării măsurilor ce se
impun pentru a asigura continuitatea exploatării bunului.

APARAREA CONCESIUNII

Întrucât raporturile dintre concesionar şi concedent sunt de subordonare,

acesta din urmă poate modifica unilateral unele clauze ale contractului de concesiune
sau poate să retragă dreptul de concesiune prin denunţare unilaterală a contractului.
Dacă însă atitudinea concedentului îmbracă aspecte abuzive, concesionarul va putea
recurge la mijloace juridice de protecţie de natură administrativă. În cazul în care
concesiunea are ca obiect bunuri proprietate publică, litigiile apărute în legătură
cucontractul de concesiune se soluţionează în procedura reglementată de Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, fiind în competenţa Tribunalului, ca
instanţă de fond. Aceeaşi procedură va fi urmată şi în cazul în care litigiul vizează
acordarea de despăgubiri.
Dacă însă contractul are ca obiect concesionarea de lucrări publice sau de
servicii publice, soluţionarea litigiilor este reglementată de O.U.G. nr. 34/2006, în
capitolul IX. Conform dispoziţiilor legale cuprinse în acest act normativ, procedura
judiciară în faţa instanţei este precedată de o procedură prealabilă jurisdicţională dată
în competenţa Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, organism cu
activitate administrativ – jurisdicţională care funcţionează pe lângă Autoritatea
Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice. Deciziile
pronunţate de C.N.S.C. pot fi atacate cu plângere la curtea de apel care va soluţiona
cauza printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă.

INCETAREA CONTRACTULUI DE CONCESIUNE

Contractul de concesiune poate înceta, în condiţiile legii, astfel: la împlinirea
termenului stabilit în contract; prin denunţare unilaterală de către concedent, atunci
când este impusă de interesul naţional sau local dar cu plata unei juste şi prealabile
despăgubiri. Dezacordul părţilor cu privire la cuantumul despăgubirilor poate fi
tranşat de instanţa de judecată; prin reziliere unilaterală de către concedent sau, după
caz de către concesionar, în cazul neîndeplinirii obligaţiilor contractuale. Partea în
culpă va fi obligată şi la plata unei despăgubiri; prin renunţarea concesionarului la
concesiune datorită imposibilităţii acestuia de a exploata bunul, dintr-o cauză de forţă
majoră; prin dispariţia sau pieirea bunului concesionat dintr-o cauză de forţă majoră.
13
 La încetarea concesiunii, concesionarul este obligat să restituie concedentului
bunurile care au făcut obiectul concesiunii dar şi pe cele care au rezultat din
investiţiile impuse prin caietul de sarcini, la încheierea contractului. Dacă unele dintre
bunurile concesionate au fost distruse total sau parţial, din culpa concesionarului,
acesta va fi obligat la despăgubiri.

MODEL CONTRACT DE CONCESIUNE

1)
CONTRACT DE CONCESIUNE

Încheiat astăzi ..................

la ......................................

I. PĂRŢILE CONTRACTANTE

1.1. (ministerul, consiliul judeţean sau local ori instituţia publică de interes
local) .........................................................................................................................
............................., (localitatea) ............................................................,
str. ........................................ nr. .................,
judeţul/sectorul ........................................................, în calitate de concedent, pe
de o parte, şi
1.2. S.C. .....................................................................................................S.N.C./
S.C.S./S.A./S.R.L., cu sediul social în (localitatea) ............................,
str. ................................. nr. ........................., bloc ............, scara ..............,
etaj ..........., apartament ..........., judeţ/sector ......................................, înregistrată
la Oficiul Registrului Comerţului ..........................................., sub
nr. ...................... din ..................................., cod fiscal nr. ....................................
din .............................., având contul nr. .................., deschis la .......................,
reprezentată de ..........................................., cu funcţia
de ........................................., în calitate de concesionar, pe de altă parte,
sau
14
1.2
Asociaţia/Fundaţia ....................................................................................................
..................., cu sediul în (localitatea) .................................................,
str. ........................ nr. ........., bloc .........., scara ............, etaj ............,
apartament ........, sector/judeţ ......................................., înregistrată în registrul
persoanelor juridice prin Sentinţa civilă nr. .................................
din .........................., a Tribunalului ..........................., codul fiscal
nr. ................................ din ........................., având contul
nr. ..................................., deschis la .....................................................,
reprezentată de ....................................., cu funcţia
de .............................................., în calitate de concesionar, pe de altă parte
sau
1.2.
Întreprinderea/Asociaţia ...........................................................................................
..................., cu sediul în (localitatea) ..............................................,
str. ................... nr. ................, bloc ............, scara ............., etaj ...........,
apartament ..........., sector/judeţ ......................................, posesoarea autorizaţiei
nr. ................... din .................., eliberată de Primăria ........................., codul fiscal
nr. ........................... din ........................, având contul
nr. ..............................................., deschis la ......................................., reprezentată
de ................................................................, cu funcţia
de ........................................................, în calitate de concesionar, pe de altă
parte,
sau
1.2. D ...................................................................., domiciliat
în ........................................................, str. .................................. nr. .............., bloc
.........., scara .........., etaj .........., apartament .......,
sector/judeţ .................................., născut la data de (ziua, luna,
anul) ...................................... în (localitatea) ....................................
sector/judeţ .............................., fiul lui ............................ şi al ............................,
posesorul buletinului (cărţii) de identitate seria ........... nr. ..................... eliberat
de ........................, cod numeric personal ................................................., în
calitate de concesionar, pe de altă parte,
au convenit să încheie prezentul contract de concesiune, cu respectarea
următoarelor clauze:

II. OBIECTUL CONTRACTULUI

2.1. Obiectul prezentului contract îl constituie cedarea-preluarea, în concesiune, a

15
 (bunurile, activităţile sau serviciile
publice) .................................................................................................................. .
2.2. a)Descrierea obiectului şi a concesiunii sunt stabilite în caietul de sarcini anexă,
care face parte integrantă din prezentul contract şi pe care concesionarul îl
acceptă integral.
b) Caietul de sarcini are caracter obligatoriu, clauzele sale completându-se cu cele
convenite de părţi2) .
2.3. Predarea-primirea obiectului concesiunii se va efectua pe bază de proces-verbal
care se va încheia până la data de ..................................... şi va constitui anexa
care face parte integrantă din prezentul contract.
2.4. Categoriile de bunuri3) ce vor fi utilizate de concesionar în derularea concesiunii
sunt următoarele:
a) Bunuri de retur4) care revin de plin drept, gratuit şi libere de orice sarcini
concedentului, la expirarea contractului de
concesiune: ..........................................................................................................
..................................... ........................................................................................
...................................................... .
b) Bunuri de preluare5) care la expirarea contractului pot reveni concedentului,
în măsura în care acesta din urmă îşi manifestă intenţia de a le prelua, în
schimbul plăţii unei compensaţii egale cu valoarea contabilă actualizată,
conform caietului de
sarcini: .................................................................................................................
.............................. ...............................................................................................
............................................... .
c) Bunuri proprii6) care la expirarea contractului de concesiune rămân în
proprietatea
concesionarului: ...................................................................................................
............................................ .................................................................................
............................................................ .
2.5. La încetarea contractului de concesiune, din orice cauză, bunurile prevăzute la
pct. 2.4. se vor repartiza potrivit destinaţiilor arătate la acest punct, concesionarul
fiind obligat să restituie, în deplină proprietate, liber de orice sarcină, bunul
concesionat inclusiv investiţiile realizate.

III. DURATA CONTRACTULUI

3.1. Durata concesiunii este de ......................... ani începând de la data semnării

16
 prezentului contract.
3.2. Contractul de concesiune poate fi prelungit pentru o perioadă egală cu cel mult o
jumătate din durata sa iniţială prin simplul acord de voinţă al părţilor care vor
încheia un act adiţional cu cel puţin ..... ani/luni/zile înainte de încetarea lui.

IV. PREŢUL CONCESIUNII

4.1. Preţul concesiunii este de ........... lei indexabili în raport de rata inflaţiei, cu o
redevenţă anuală în numerar/natură, în sumă/valoare de ....................... lei, care va
fi plătită/predată de către concesionar concedentului,
anual/semestrial/trimestrial/lunar, conform devizului desfăşurat în anexă, care
face parte integrantă din prezentul contract.
4.2. Neplata/nepredarea redevenţei sau executarea cu întârziere a acestei obligaţii
conduce la retragerea concesiunii, cu toate consecinţele ce decurg din aceasta, aşa
cum se prevede în caietul de sarcini.

V. OBLIGAŢIILE PĂRŢILOR

5.1. Relaţiile contractuale dintre concedent şi concesionar se bazează pe principiul

echilibrului financiar al concesiunii, respectiv pe realizarea unei posibile egalităţi
între avantajele care îi sunt acordate concesionarului şi sarcinile care îi sunt
impuse.
5.2. În consecinţă, concesionarul nu este obligat să suporte creşterea sarcinilor legate
de executarea obligaţiilor sale, în cazul în care această creştere rezultă în urma:
a) unei acţiuni sau a unei măsuri dispuse de o autoritate publică;
b) unui caz de forţă majoră sau unui caz fortuit.
5.3. Concedentul se obligă să pună la dispoziţia concesionarului, la data începerii
concesiunii, inventarul complet, liber de orice sarcini, aşa cum se prevede în
caietul de sarcini.
5.4. Concesionarul îşi execută obligaţiile potrivit termenilor şi condiţiilor prevăzute în
prezentul contract şi în acord cu normele legale specifice domeniului de activitate
respectiv, elaborate de instituţiile legal abilitate în acest scop, precum şi cu cele
prevăzute în caietul de sarcini.
5.5. Concedentul are dreptul să verifice, în perioada derulării contractului de
concesiune, modul în care se respectă condiţiile şi clauzele acestuia de către
concesionar, acesta din urmă având obligaţia de a pune la dispoziţia
concedentului toate informaţiile, documentele şi evidenţele solicitate.
5.6. Responsabilităţile de mediu se împart între părţile contractante astfel:
a) concedentul răspunde
17
 de: ...................................................................................................;
b) concesionarul răspunde
de: ............................................................................................... .
5.7. Concesionarul nu poate în nici un caz subconcesiona, în tot sau în parte, unei alte
persoane, obiectul concesiunii.

VI. GARANŢII

VI.1. Concesionarul se obligă ca în termen de 90 de zile de la data semnării

prezentului contract să depună cu titlu de garanţie suma de ................... lei
reprezentând cota-parte din suma obligaţiei de plată către concedent, stabilită
de acesta şi datorată pentru primul an de activitate7).

VII. RĂSPUNDERI

7.1. În cazul nerespectării totale sau parţiale ori a executării necorespunzătoare a

obligaţiilor stabilite în caietul de sarcini şi a clauzelor prezentului contract, partea
în culpă este obligată la plata penalităţilor prevăzute în caietul de sarcini, iar dacă
acestea nu acoperă paguba, pentru partea neacoperită este obligată la daune-
interese.
7.2. Denunţarea unilaterală a contractului atrage, de asemenea, după sine, daune-
interese,
astfel: ........................................................................................................................
.......................... .

VIII. MODIFICAREA CONTRACTULUI

8.1. Concedentul poate modifica, unilateral, partea reglementară a prezentului

contract, cu notificarea prealabilă a concesionarului, din motive excepţionale
legate de interesul naţional sau local, după caz.
8.2. a)În cazul în care modificarea unilaterală a contractului îi aduce un prejudiciu,
concesionarul are dreptul să primească în mod prompt o despăgubire adecvată
şi efectivă.
b) În caz de dezacord între concedent şi concesionar cu privire la valoarea
despăgubirii, aceasta va fi stabilită de instanţa judecătorească competentă.
c) Dezacordul dintre concedent şi concesionar cu privire la despăgubiri nu poate
să constituie un temei pentru concesionar care să conducă la sustragerea
obligaţiilor sale contractuale.

18
 IX. ÎNCETAREA CONTRACTULUI

9.1. Prezentul contract de concesiune încetează în următoarele situaţii:

a) la expirarea duratei concesiunii;
b) în cazul în care interesul naţional sau local o impune, prin denunţarea
unilaterală de către concedent, cu plata unei despăgubiri juste şi prealabile în
sarcina concedentului;
c) în cazul nerespectării obligaţiilor contractuale de către concesionar, cauză ce
conduce la rezilierea unilaterală a contractului de către concedent, cu plata
unei despăgubiri în sarcina concesionarului;
d) în cazul nerespectării obligaţiilor contractuale de către concedent, prin
rezilierea unilaterală a contractului de către concesionar, cu plata de
despăgubiri în sarcina concedentului;
e) la dispariţia dintr-o cauză de forţă majoră a bunului concesionat sau în cazul
imposibilităţii obiective a concesionarului de a-l exploata, prin renunţare, fără
plata unei despăgubiri.

X. FORŢA MAJORĂ

10.1. Nici una dintre părţile contractante nu răspunde de neexecutarea la termen

sau/şi de executarea în mod necorespunzător - total sau parţial - a oricărei
obligaţii care îi revine în baza prezentului contract, dacă neexecutarea sau
executarea necorespunzătoare a obligaţiei respective a fost cauzată de forţa
majoră, aşa cum este definită de lege.
10.2. Partea care invocă forţa majoră este obligată să notifice celeilalte părţi, în
termen de ................... (zile, ore), producerea evenimentului şi să ia toate măsurile
posibile în vederea limitării consecinţelor lui.
10.3. Dacă în termen de ....................... (zile, ore) de la producere, evenimentul
respectiv nu încetează, părţile au dreptul să-şi notifice încetarea de plin drept a
prezentului contract fără ca vreuna dintre ele să pretindă daune-interese.

XI. NOTIFICĂRI

11.1. În accepţiunea părţilor contractante, orice notificare adresată de una dintre

acestea celeilalte este valabil îndeplinită dacă va fi transmisă la adresa/sediul
prevăzut în partea introductivă a prezentului contract.
11.2. În cazul în care notificarea se face pe cale poştală, ea va fi transmisă, prin
scrisoare recomandată, cu confirmare de primire (A.R.) şi se consideră primită de
destinatar la data menţionată de oficiul poştal primitor pe această confirmare.
19
11.3. Dacă notificarea se trimite prin telex sau telefax, ea se consideră primită în
prima zi lucrătoare după cea în care a fost expediată.
11.4. Notificările verbale nu se iau în considerare de nici una dintre părţi, dacă nu
sunt confirmate, prin intermediul uneia dintre modalităţile prevăzute la alineatele
precedente

XII. LITIGII

12.1. În cazul în care rezolvarea neînţelegerilor nu este posibilă pe cale amiabilă, ele
vor fi supuse spre soluţionare tribunalului arbitral, conform regulilor de procedură
aplicabile arbitrajului comercial ad-hoc, organizat de Camera de Comerţ şi
Industrie a României.

XII. CLAUZE FINALE

13.1. Modificarea prezentului contract se face numai prin act adiţional încheiat între
părţile contractante.
13.2. Prezentul contract, împreună cu anexele sale care fac parte integrantă din
cuprinsul său, reprezintă voinţa părţilor şi înlătură orice altă înţelegere verbală
dintre acestea, anterioară sau ulterioară încheierii lui.
13.3. În cazul în care părţile îşi încalcă obligaţiile lor, neexercitarea de partea care
suferă vreun prejudiciu a dreptului de a cere executarea întocmai sau prin
echivalent bănesc a obligaţiei respective nu înseamnă că ea a renunţat la acest
drept al său.
13.4. Prezentul contract a fost încheiat într-un număr de ............... exemplare, din care
....................... astăzi ........................., data semnării lui.

CONCEDENT CONCESIONAR

20
BIBLIOGRAFIE

 https://lege5.ro

 Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor prin O.U.G. nr. 34/2006

 http://www.legis.ro

 Calina Georgeta Dinu, Contractul de concesiune,2016

21